Tema: „Poeții din Renaștere”

William Shakespeare

Cel mai important moment al poeziei engleze din epoca Renașterii îl înseamnă William
Shakespeare (1564-1616).
Plătind tribut modei timpului în care înflorea o poezie senzuală, preferată de libertini, o
poezie de inspirație clasică sau italiană, Shakespeare scrie, luându-și subiectul din Metamorfozele
lui Ovidiu, poemul Venus și Adonis. Poemul dezvoltă cunoscuta legendă a dragostei zeiței pentru
fermecătorul tânăr Adonis. Mai întins decât acest poem (care are aproape 1200 de versuri), este
Siluirea Lucreției. În acest poem este vorba de necinstirea unei femei neprihănite de către un om
imoral.
Shakespeare presărase vreo douăsprezece sonete în piesele sale de început, dar cele 154 de
sonete, scrise într-o perioadă de numai teri ani (1598-1601), sunt de altă natură. Sonetele închid o
pasiune de trei ani, înfățișându-ne dramatic un mic roman de dragoste, cu trei personaje: poetul,
iubita infidelă și prietenul lui, care îl înșeală, luându-i iubita.
Sfârșitul acestei povești de iubire îl va fi influențat într-o oarecare măsură pe Shakespeare
în adoptarea, după anul 1601, - anul apariției lui Hamlet, - a unei optici mai întunecare asupra vieții
și oamenilor. Luate în ansamblul lor, cele 154 de sonete constituie poate cel mai frumos poem al
Renașterii.
Shakespeare, considerat cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, este atât de uriaș
pentru că în opera sa a cuprins toate problemele mari ale vremii sale, a aprofundat sensurile de
umanitate a unei game infinite de pasiuni omenești, a creat o galerie imensă de personaje și a
abordat diverse specii dramatice.
Într-o perioadă de 21 de ani, cât a scris, Shakespeare a dat scenei 37 de piese: 10 drame cu
subiecte din istoria Angliei, 7 cu subiecte din istoria greco-romană, 5 așa-numite „mari tragedii”
și 15 comedii.
Omul de teatru, actor, îndrumător artistic, codirector al celui mai reputat teatru londonez,
Shakespeare își începe cariera de dramaturg la numai doi ani de la înfrângerea Invincibilei Armade.
Victoria Angliei aupra imperiului spaniol, precum și victoria definitivă a monarhiei centralizate
asupra feudalismului anarhic, au trezit în toată țara un puternic val de patriotism, iar în teatru,
gustul publicului pentru piesa istorică. În seria dramelor istorice shakespeariene, cu subiectele
luate din cronicile engleze, cele mai realizate sunt Richard al III-lea, Henric al IV-lea și Henric al
V-lea.
Așadar, în toate aceste drame istorice Shakespeare aduce suflul înnoitor, spiritul de
aventură al epocii Renașterii și idealul de eliberare de sub vechile concepții, realități și practici
feudale. Deocamdată, dramaturgul își închipuie că statul absolutist ar putea satisface pe deplin
interesele populare, devenind o forță morală care să stingă egoismul feroce al celor puternici.
În concluzie, pot spune, că datorită operelor sale, Shakespeare a devenit cel mai important
scriitor din epoca Renașterii. Astfel el a contribuit la dezvoltarea culturii la nivel mondial, și în
special a culturii Angliei.