LITERATURA CEHĂ

BAZA LITERATURII CEHĂ

Baza istorică a literaturii cehe o constituie Cronicile boeme scrise de

diaconul Cosma care povestesc istoria din timpuri legendare, de la
părintele Cech până la începutul secolului al 12-lea. La curtea regilor din
dinastia Přemysl a fost încurajată literatura în limba germană şi cele mai
timpurii texte păstrate în limba cehă au fost scrise abia la în ultima parte
a secolului al 13-lea. In timpul domniei lui Carol IV (1347-1378) s-a
dezvoltat învăţământul şi literatura atât în limba germană, cât şi în limba
cehă. In secolul al 15-lea în timpul mişcării husite au fost create tratate şi
imnuri scrise în limba cehă. Importanţa lui Jan Hus care a fost şi rector şi
profesor la Universitatea Carolină se datorează nu numai slujbelor ţinute
în limba cehă şi scrisorilor sale, dar şi faptului că a pus bazele reformei
ortografiei cehe prin tratatul De orthographia Bohemica (rector şi
profesor la Universitatea Carolină). Una dintre personalităţile marcante
din istoria literară cehă este Jan Amos Komenský (1592-1670), cunoscut
în genral sub numele său latin Comenius. Profesor, filozof, scriitor şi
teolog el a fost un reformator al învăţământului şi educaţiei, ideile sale
progresite din domeniul pedagogiei fiind actuale şi astăzi. Cea mai
cunoscută lucrare a sa Orbis Sensualium Pictus (Lumea prin imagini
1654) a fost timp de mai mulţi ani cel mai folosit manual în Germania.
Reformele împăratului Iosif II (1741-1790), mai ales abolirea iobăgiei,
au însemnat o perioadă de renaştere naţională care a marcat începutul
unei noi perioade şi în literatura cehă. Filologul şi istoricul Josef
Dobrovský (1753-1829), lingvist, istoric şi fondatorul slavisticii este
autorul unei vaste opere ştiinţifice, al cărei scop primordial a fost
stabilirea normelor literare ale limbii cehe. In acest sens, trebuie
menţionate lucrările Istoria limbii şi a literaturii cehe(1792,1818),
Prozodia cehă în care dezvoltă teoria versificaţiei cehe, Dicţionarul
germano-ceh (1802,1821) şi Gramatica detaliată a limbii cehe
(1809,1819). Josef Jungmann (1773-1847) este cratorul unui program
naţional conceput în mod democratic care a influenţat fundamental
cultura cehă din sec.al 19-lea. Prin opera sa ştiinţifică a contribuit la
formarea linvisticii cehe. Lucrarea sa Poetica (1820,1845) constituie
primul manual ceh de teorie literară, iar Istoria literaturii cehe
(1825,1849) prezintă pentru prima oară în limba cehă istoria literaturii
cehe. A elaborat Dicţionarul ceh-german(1834-1839) care reprezintă
fundamentul întregii culturi şi literaturi cehe, deoarece a dovedit că
fondul lexical al limbii cehe este capabil să îndeplinească toate cerinţele
impuse de gradul de dezvoltare al societăţii.

INCEPUTUL LITERATURII CEHĂ

Scriitorii cei mai importanţi ai acestei perioade care au atins apogeul în
1858 au fost: prozatoarea Božena Němcová (1820-1862) a scris povestiri
inspirate din viaţa de la ţară şi celebrul roman Bunica (1855). Scriitoarea
a avut capacitatea deosebită de a povesti lucruri din viaţa cotidiană şi de
a releva măreţia umană şi generozitatea omului simplu; publicistul şi
poetul Karel Havlíček (1821-1856) clasic al satirei politice cehe,
adversar spiritual al absolutismului şi autorităţii bisericeşti, creatorul
unei opere care militează pentru idealul unui om liber, autentic şi cu
gândire sănătoasă; dramaturgul Josef Kajetán Tyl (1808-1856) a scris
povestiri cu tematică inspirată pentru prima dată din viaţa contemporană.
Dar cea mai importantă activitate a sa a fost cea de dramaturg, iar
dramele sale sociale şi piesele istorice au creat repertoriul de bază al
viitorului Teatru Naţional;fondatorul dramei cehe este considerat însă
Václav Kliment Klicpera (1792-1859), ale cărui piese sunt jucate şi
astăzi. Bazele poeziei cehe moderne au fost puse de Karel Hynek Mácha
(1810-1836) care în poeziile sale (cel mai reprezentativ este poemul Mai
-1836) a creat un întreg sistem de imagini poetice şi simboluri capabile
să exprime experienţa interioară a omului într-o epocă care tocmai se
năştea. Scriitorul, publicistul, prozatorul şi poetul praghez Jan
Neruda(1834-1891) este deschizătorul de drumuri al realismului critic.
Intreaga sa operă a fost inspirată de experienţa de viaţă şi realitatea
socială concretă. Proza lui reprezentată mai ales de povestiri au fost de
asemenea legate de programul literar realşist al lui Neruda. Primele sale
povestiri grupate în Arabescuri (1864), prezintă destine groteşti sau
tragice ale unor persoane care i-au rămas în memorie, alternând stilul
obiectiv de narare cu cel subiectiv, gravitatea cu umorul, sentimentul cu
raţiunea, compasiunea cu ironia, simplitatea cu spiritul. Viaţa din
cartierul Mala Strana în anii 40 este prezentată în Povestiri din Mala
Strana ( Povídky z Malé Strany)(1878) - o suită de nuvele şi schiţe
concentrate în jurul unor personaje reale "figurky" care recompun
diferite destine umane. Povestirile surprind caracterul specific al acestui
cartier din Praga unde viaţa se desfăşoară liniştit şi tăcut departe de
rumoarea marelui oraş, iar locuitorii au un caracter oarecum anacronic,
dar şi un farmec aparte, trăind după ritualuri şi deprinderi parcă
încremenite în timp. Acţiunea povestirilor se desfăşoară în spaţiul închis
al câtorva cârciumi, case, străduţe şi surprinde o paletă de personaje
foarte stratificate din punct de vedere social: comercianţi,
pensionari,funcţionari cerşetori, notabilităţi ale oraşului. Stilul
povestitorului trece de la gravitate la umor, ironie, satiră. In afară de
proză, neruda a scris şi peste 2000 de foiletoane, impresii din călătorii
efectuate în întrega lume. Povestirea Bucureşti - 1870 surprinde cu mult
realism şi farmec atmosfera " Parisului de pe Dâmboviţa" de la sfârşitul
secolului.
In semn de admiraţie şi respect pentru scriitorul ceh, cunoscutul poet
chilian Pablo Neruda, laureatul premiului Nobel în 1971 a adoptat acest
pseudonim.
Dar atunci când vorbeşti despre literatura cehă, nu se poate să nu te
gândeşti la Peripeţiile bravului soldat Švejk, eroul cu acelaşi nume al
celebrului roman scris de Jaroslav Hašek (1883-1923). Această satiră
savuroasă şi umoristică despre viaţa militară a fost publicată în 1921, dar
romanul a fost adus în atenţia publicului internaţional de către scriitorul
austriac Max Brod, fiind publicat prima oară în limba engleză în 1930.
In multe privinţe povestea lui Švejk, un beţiv mincinos, hoţoman şi
indisciplinat reflectă viaţa agitată şi aventuroasă a autorului care s-a
sfârşit într-o criză de apatie alcoolică (de multe ori el trebuia să scrie ca
să-şi poată plăti datoriile acumulate din cauza alcoolului). Dar pe de altă
parte, Švejk este produsul unui cerc militar tipic şi al perioadei de la
sfârşitul secolului al 19-lea din Austria. Această combinaţie de tip
autentic şi imaginar, de supunere a omului mărunt şi viclenie însoţită de
cinism a fost respinsă de intelectualii cehi ca fiind distrugătoare pentru
ideea naţională de a fi ceh. Dar, după cum susţine B.Brecht de pildă, nu
omul mărunt este vinovat de toate aceste trăsături de caracter, ci
circumstanţele în care a trăit.

LITERATURA CEHA MODERNĂ

Fondarea Republicii Cehoslovace independente în 1918 a deschis noi
perspective literaturii. Una dintre personalităţile cele mai puternice care
s-au impus după 1920 este Karel Čapek(1890 - 1924) fiul unui doctor de
ţară, care a fost prieten cu primul preşedinte al noii republici
T.G.Masaryk. Čapek a scris romane cu caracter utopic ( Fabrica de
absolut, Krakatit, Războiul cu salamandrele, Viaţa şi opera
compozitorului Foltyn), proză scurtă, drame utopice ( Reţeta
Makropoulos, Din viaţa insectelor), note de călătorie, eseuri, cărţi pentru
copii ( Nouă basme, Dasenka sau Viaţa unui căţel).
Un alt scriitor al acestei perioade a fost Jaroslav Seifert (1901-1986) care
în 1984 avea să devină primul scriitor ceh laureat al premiului Nobel
pentru literatură. Seifert a devenit celebru prin poeziile ce exprimau
uimirea faţă de frumuseţea lumii Mărul din poală, Mâinile lui Venus ).
Căzut în dizgraţie, în partea a doua a vieţii a meditat asupra valorilor
efemere ale existenţei umane şi asupra sfârşitului omului.
Până la începutul anilor 60 nu au fost realizate opere literare de mare
importanţă. Dar după ce cenzura politică a devenit mai relaxată,
literatura a înflorit o dată cu romanele lui Milan Kundera(n. în1929 care
din 1975 s-a stabilit în Franţa şi scrie în limba franceză) - Josef
Škvorecký (născut în 1924, stabilit în Canada), Ludvík Vaculík(n.în
1926) , Ivan Klíma(n.1931) Bohumil Hrabal (1914-1977) - Mirifica
întristare. După douăzeci de ani de la Primăvara de la Praga din 1968 în
literatura cehă se pot observa trei orientări literare distincte: autorii
oficiali care aveau voie să-şi publice cărţile cu acordul statului şi al
partidului; literatura cehilor exilaţi care aveau dificultăţi pentru a găsi
audienţă internaţională şi samizdatul, adică operele scriitorilor care au
continuat să locuiască în Cehoslovacia, dar au fost interzise sau au fost
tipărite într-un număr restrâns, ajungând să fie distribuite din mână în
mână.

LITERATURA CEHĂ NECENZURATA

După 1989 viaţa literară s-a putut dezvolta în mod constant şi natural.
Uniunea Scriitorilor a fost dizolvată, iar în locul ei a apărut Comunitatea
scriitorilor cehi care în prezent este condusă de scriitoarea Eva Kant
ůrková . In prezent trăiesc şi crează o serie de autori interesanţi, dintre
care amintim doar câţiva: Michal Viewegh, Květa Legátová, Jáchym
Topol, Antonín Bajaja, Miloš Urban, Petra Húlová. Un loc aparte ocupă
opera de dramaturg şi eseist a fostului preşedinte al R.Cehe Václav
Havel (n.1936) dintre care amintim: piesele de teatru: Ananarea, Largo
desolato, Ispita, Posibilităţi îngreunate, culegerile de eseuri Politics and
Conscience, Despre identitatea umană, Puterea celor fără de putere,
Interogatoriu la distanţă, cartea epistolară Scrisori către Olga.
DATE GENERALE DESPRE JAN NEPOMUK NERUDA

Jan Nepomuk Neruda 9 iulie 1834 – 22 august 1891) a fost un

jurnalist, scriitor și poet ceh, unul dintre cei mai importanți
reprezentanți, dacă nu cel mai important, al realismului ceh și un
membru al Școlii din Mai.Â
Jan Neruda s-a născut la Praga, Boemia, ca fiu al unui mic băcan
care locuia în cartierul Malá Strana (Cartierul Mic) din Praga.
După ce a studiat filosofia și filologia, a lucrat ca profesor până în
anul 1860, când a devenit jurnalist independent și scriitor.
În opera sa Neruda a promovat ideea renașterii patriotismului
ceh. A participat la principalele lupte culturale și politice ale
generației sale și a câștigat o reputație de critic sensibil. Neruda a
devenit, împreună cu Vítězslav Hálek, reprezentantul cel mai
proeminent al noilor tendințe literare.

Neruda a fost cunoscut pentru descrierea satirică a micului

burghez din Praga. Scrierea sa cea mai populară este Povídky
malostranské (Povestiri din Malá Strana, 1877), o colecție de
povestiri, care a fost tradusă în limba engleză în 1957 de
romancierul și scriitorul de cărți polițiste Ellis Peters. Poveștile lui
Neruda transportă cititorul în Cartierul Mic, pe străzile și în curțile
sale, prin magazine, biserici, case și restaurante.

Neruda a fost un antisemit notoriu, iar personajele evreiești din

cărțile sale, după cum afirmă Madeleine Albright în cartea
sa, Prague Winter, au fost aproape întotdeauna descrise drept
cămătari lacomi, o opinie pe care el a părut să și-o asume.
A murit în 1891 și a fost înmormântat în cimitirul Vyšehrad din
Praga. După moartea sa, una dintre străzile din Cartierul Mic
(Ostruhová ulice, bine-cunoscută din cărțile sale), acum Nerudova
ulice, a primit numele său.
O POEZIE TRADUSA
Crede-mă, și asteriscuri

Crede-mă, și asteriscuri

doare mult, foarte mult

fiecare se plânge cu noi

plin de lacrimi în vale.

Au lopata lor aspră,

învârtire, alergare, strălucitoare,

o sută de mii de mile vor trece pe lângă tine

pentru un pic de trai.

El trudește până la epuizare,

chinuindu-le trupurile de aur

ei șterg praful cosmic

dintr-o frunte nobilă.

Am bătut gratii ca un leu

Bat barele ca niște lei,

cum vânează leii în cușcă

am urca la ceruri

și iată-ne pe Pământ

conectat.

Ni se pare că o voce suflă din stele:

„Veniți, domnilor, veniți mai aproape,

doar puțin mai aproape, eroi*,

ale căror picioare sunt legate de un nod!'

Vom veni! iartă mama

Ești deja mic pentru noi, Pământ,

conectăm fulgerul la gânduri

iar piciorul galopează cu abur.

Vom veni! Spiritul nostru crește în înălțime

iar arterele bat de dorinţă

o dorință de iarnă pentru lumi

minunea inimii
nu se va rupe!

Ne apropiem, ne apropiem

vom trăi să vedem lumea

batem gratii, spiritul leului,

si o vom sparge!