În evoluţia creaţiei sale pot fi evidenţiate două mari perioade.

Prima

perioadă este legată de mişcarea Furtună şi avînt. Goethe manifestă

interes pentru arta germană şi poezia populară şi se convinge că marea

literatură izvorăşte din adîncurile vieţii poporului. Lirica lui Goethe din

aceşti ani este apropiată de poezia populară, din care se inspiră, creînd

adevărate perle poetice (Cîntec de mai, Floare de răsură). Printre cele

mai importante opere ale lui Goethe din prima perioadă se evidenţia-

ză drama Götz von Berlichingen, în care este prezentată tragedia unui

„cavaler cu mîna de fier“, luptînd pentru libertate şi onoare, împotri-

va abuzurilor marii nobilimi. Romanul Suferinţele tînărului Werther

este o capodoperă a scriitorului, avînd la bază un moment din viaţa

sa – iubirea neîmplinită a lui Goethe pentru Charlotte Buff, logodnica

unui prieten, cartea fiind scrisă, după cum spune Goethe, „cu sîngele

propriei mele inimi“. Bazată pe un fapt real este şi sinuciderea lui

Werther, inspirată de cazul unui tînăr jurist din oraşul Wetzlar, unde

Goethe o cunoscuse pe Charlotte. Dar romanul nu se reduce la aceste

fapte reale, scriitorul realizînd o istorie a tînărului înzestrat cu calităţi

alese şi resurse infinite, care se ciocneşte cu societatea ostilă din jur.

Nefiind în stare să lupte, el se retrage şi îşi pune capăt zilelor. Ca şi

alte romane sentimentaliste din secolul al XVIII-lea, romanul este scris

în formă epistolară, ceea ce corespunde conţinutului – dezvăluirii frămîn-

tărilor sufleteşti ale tînărului îndrăgostit.