Studiul individual III. Vocabularul comunicarii orale.

Defecte de vorbire.
1) Vocabularul familiar este este o subramură a celui popular și este
alcătuit din cuvinte și expresii folosite în microgrupuri: familie, prieteni,
loc de muncă etc.Stilul familiar se utilizeaza in sfera relatiilor de familie,
in viata de zi cu zi.
CUPRINDE (sfera de utilizare) - relatii interpersonale în planul vietii
cotidiene.
CARACTERISTICI:
 conform specificului discursului: discurs fictional/ stil artistic,
discurs nonfictional/ stil stiintific;
 recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestica, mimica);
 are o mare încarcatura afectiva;
 regulile gramaticale pot fi încalcate;
 pot fi folosite elemente de argou sau jargon;
 sunt folosite particularitati regionale sau socio-profesionale;
 se realizeaza dezvoltarea spontana, neintentionata a limbii.
 un anume grad de afectivitate;
 folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea
ascultatorului;
 utilizarea mijloacelor non-verbale; oscilare intre economie si
abundenta in exprimare. Economia se manifesta prin intrebuintarea
cliseelor lingvistice, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin
elipsa, ca urmare a vorbirii dialogate, precum si prin mijloace
extralingvistice (mimica, gestica) care permit intreruperea
comunicarii, restul fiind sugerat. Abundenta in exprimare este
materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor, proverbelor,
locutiunilor si expresiilor, prin evitarea cuvintelor abstracte care
sunt substituite prin perifraze.
 prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici;
 folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor in vocativ
sau a verbelor la imperativ;
 simplitate, degajare si naturalete.
  conform relatiei E-R(beneficiar)
Emitatorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate fi si el
specializat sau nespecializat. In cadrul acestui stil, relatia emitator-
receptor poate fi si de rudenie.
 conform efectului mesajului
Acord
Identificare
Internalizare
 conform functiei mesajului (scop):
Informare
Educare
Divertisment
Publicitar
 conform încarcaturii emotionale a mesajului
Emotional
Persuasiv
Manipulant
Prohibitiv
Critic
Polemic
CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI
 Claritate
 Proprietate
 Corectitudine
 Precizia
 Puritatea
 PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Argou; Jargon;Neologisme la moda; Cuvinte tipice unor
graiuri
Morfo-sintactice: Pronume, adjective, adverbe nehotarate. Aproximari
prin numerale si substantive. Pronume si verbe cu specific regional;
enunturi fragmentate. Izolari, inversiuni, elipse. Digresiuni, paranteze.
Stilistice: Diminutive. Argumentative. Cuvinte cu sens
peiorativ. Superlative expresive. Vocative, interjectii,imperative. Zicale.
2) Vocabular neutru
Cuvintele neutre (interstyle) sunt folosite în orice fel de discurs: în
conversația întâmplătoare și în discursul unui orator, în toate genurile de
ficțiune și jurnalism. Prin urmare, acest vocabular se numește interstil
sau neutru, adică servind toate stilurile de vorbire. Vocabularul neutru
este numit deoarece este lipsit de expresie și emoții speciale.
Vocabularul neutru este baza vocabularului limbii, care include diverse
părți ale vorbirii: cap, copac, nou, distractiv, ușor, opt, o sută, eu, al meu
etc.
Vocabularul neutru, interstițial este prezentat ca fundal pe care se
remarcă cuvintele aparținând vorbirii scrise și limbajului vorbit.
Cuvintele interstițiale nu au semne externe (fonetice, morfologice,
semantice, sintactice), dar cu toate acestea sunt ușor de găsit printre alte
straturi stilistice de vocabular. De exemplu, printre următoarele cuvinte:
grămadă, consolidare, inspirat, semn, conversație, bine, ceas se remarcă
prin neutralitatea lor, cuvinte: semn, conversație, bine, ceas.
Cuvintele stilistice neutre alcătuiesc majoritatea vocabularului comun.
Aceasta include un număr semnificativ de cuvinte aparținând diferitelor
părți ale vorbirii:
1) Substantive: Zi, curs, fereastră, lucru, radio, masă;
2) Adjective: Hârtie, profundă, rusă, sudică;
3) Verbe: Călărește, urăsc, organizează, zâmbește;
4) Adverbe: Distracție, foarte, drumul nostru;
5) Pronume: Cine, nostru, nostru, acesta, eu;
6) Cuvinte de serviciu (prepoziții, conjuncții, particule):În, pe și, dacă, ar
fi, la fel.
Toate numerele aparțin cuvintelor interstyle. Interjecțiile nu sunt cuvinte
interstițiale și există stiluri, genuri și tipuri de vorbire în care interjecțiile
nu sunt găsite:
1) Articole științifice (stil științific și jurnalistic);
2) Documente oficiale (stil de afaceri oficial);
3) Lucrări de afaceri (stil diplomatic internațional);
4) Informații în mass-media (ziar și stil jurnalistic).

3) Vocabularul stiintific se utilizeaza in lucrarile care contin informatii

asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii, cercetari, caractere
tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea este
lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni,
cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva;
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de
cercetatori, savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele
stiintifice urmaresc sa exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte
factuale.
CARACTERISTICI:
 are functie exclusiv referentiala;
 trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor
rationamente logice, deductive, argumentate;
 respecta proprietatea termenilor;
 se folosesc multe neologisme;
 conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv,
explicativ.
 conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi
specializat (chimis, sociolog, psiholog, medic etc.).
Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia emitator
receptor poate fi determinata de emitator prin numirea publicului-tinta
sau nedeterminata.
 conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii 323t199d
sunt persoane creditabile in domeniul stiintific.
 conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar
(functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete,
cuvant inainte).
 conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic,
neutru.
 folosirea cuvintelor monosemantice;
 claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a
propozitiei/frazei), precizie, corectitudine;
 utilizarea sensului propriu al cuvantului;
 un grad mare de tranzitivitate;
 fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii
utilizati sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase
neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe
(antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide
(biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor
abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe.
Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza
stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul;
comunicarea; referatul; eseul;
PARTICULARITATI LINGVISTICE:
Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme,
prefixoide;
Morfologice:Substantive abstracte, pluralul autorului;
Sintactice: Coordonarea si subordonarea;
Stilistice:fara figuri de stil si digresiuni.
Nota! Tot de stilul stiintific tine si limbajul tehnic (terminologie cu
caracter orientat practic), limbajul religios (terminologie arhaica,
solemna, conservatoare si cu incarcatura emotiva), limbajul
poetic (terminologie accesibila si cu tehnici persuasive).
Nota!
-Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte
(argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ, injoctiv).
-Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele
argumentative afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca
adevarate sau false, idei, convingeri, atitudini. Intr-un text stiintific
argumentarea are functie referentiala, dar intr-un text jurnalistic ea are
functie conativa.
3 Defecte de vorbire :
-O voce slaba si anemica tradeaza un vorbitor nesigur sau poate chiar
dezorientat.Aceasta voce nu va inspira incredere si sansele de a fi
ascultat vor fi minime .Vocea noastra este o metoda puternica si
eficienta de a capta atentia publicului si de a crea o atmosfera care sa-i
incurajeze sa ne asculte ,de aceea vocea noastra trebuie sa fie sonora si
clara.
-Vocea nazala (nu este vorba despre nazalizarea cauzata de anumite
patologii arganice) este neplacuta la auz si creeaza impresia ca
vorbitorului ii este lene sa pronunte clar cuvintele.
-Cuvinte parazite apar in vorbirea noastra din anumite cauze ,cum ar
fi:saracia de vocabular sau viteza prea mica de generare a
gandului.Persoana care foloseste astfel de cuvinte precum : de fapt,ei
bine ,caroce,in general nu poate sa-si exprime o idee clara si
curata,transformand informatia intr-un flux inutil. Daca vom scapa de
aceste cuvinte inutile,discursul nostru va deveni mai semnificativ si mai
usor inteles de ascultatori.