AMINOACIZII

AMINOACIZII

Aminoacizii sunt
cărămizile şi mortarul
construcţiei organice.
Ei sunt pietrele de
temelie ale unuia din cele
mai importante elemente
nutritive, şi anume
proteinele. Fiecare celulă
din trupul nostru conţine
proteine — şi are nevoie
de ele.
CUPRINS

• 1. Definiţie
• 2. Nomenclatură
• 3. Clasificare
• 4. Proprietăţi fizice
• 5. Proprietăţi chimice.
• 6. Importanţa aminoacizilor.
Definiţie.

• Amino-acizii sunt produşi naturali de mare

importanţă care conţin o grupare amino
-NH2 şi o grupare carboxil -COOH .
• Formula lor generală este:
R CH COOH

NH2
Nomenclatură.
• Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“ , urmat de
„amino“ şi numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“,
„tri“ etc., se arată numărul de grupe amino şi carboxil, iar
poziţia relativă a două grupe funcţionale se precizează cu
literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“ , În cazul compuşilor
aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „para“.
Clasificare.

Amino-acizii se clasifică în şase grupe,

după structura lor chimică.

1.Grupa amino-acizilor monocarboxilici
Glicocol sau glicină (acid aminoacetic)

CH2 COOH
NH2
Alanină (acid α-amino-propionic)

H3C CH COOH
NH2
Valină
(acid α-amino- izovalerianic)

H3C
CH CH COOH
H3C
NH2
Leucină (acid α-amino - izocapronic)

H3C
CH CH2 CH COOH
H3C
NH2
Izoleucina
(acid β-metil-α-aminovalerianic)

H5C2 CH CH COOH
CH3 NH2
2.Grupa amino-acizilor dicarboxilici.
Acid asparagic
sau acid aspartic
(acid aminosuccinic)

HOOC CH2 CH COOH

NH2
Acid α-amino-glutaric sau acid glutamic

HOOC CH2 CH2 CH COOH

NH2
3.Grupa hidroxi-amino-acizilor
Serină (hidroxilamină)

CH2 CH COOH
OH NH2
Treonina
(acid β-hidroxi –α-aminobutiric)

CH3 CH CH COOH
OH NH2
 Tirosină
(p-hidroxi-fenil- alanină)

HO CH2 CH COOH
NH2
4.Grupa tio-amino-acizilor
 Cisteina
( acid α-amino-β-tiopropionic)

HS CH2 CH COOH
NH2
5.Grupa diamino-acizilor.
Lisină
(acid α , δ - diamino - capronic)

CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH

NH2 NH2
 Structura dipolară sau
amfionică

• Amino-acizii având în aceeaşi moleculă

atât grupa NH2 (bazică) cât şi grupa
COOH (acidă), formula I , cele două grupe
se neutralizează reciproc, dând o structură
dipolară sau amfionica formula II:
 Proprietăţi fizice

• Amino-acizii sunt substanţe cristalizate care se topesc la

temperaturi înalte (peste 250 C) cu descompunere. Sunt
solubili în apă şi insolubili în solvenţi nepolari ca: eter de
petrol, benzen, eter.

• Mul ţi aminoacizi au gust dulce

 Izomerie
Aminoacizii prezintă :
• izomerie de catenă (leucina şi izoleucina).
• izomerie de poziţie a grupării amino (alfa-alanina şi
beta-alanina).
• izomerie de funcţiune (glicina, nitroetan, nitrit de etil).
• izomerie optică (L-alanina şi D-alanina).
Proprietăţi chimice
 Ionizarea amino-acizilor
• Grupa carboxil ( - COOH), cu caracter acid, cedează un
proton grupei amino( - NH2), cu caracter bazic.
• Ionul format prin ionizarea intramoleculară a unui aminoacid
conţine ambele tipuri de sarcini şi este numit amfion.

CH3 - CH - COOH CH3 - CH - COO -

NH2 + NH
3
(a) glicină

(b)alanină

Speciile majoritare la diferite valori ale pH-

ului
• Aminoacizii au caracter amfoter: pot reacţiona atât ca
acizi cât şi ca baze.
Reacţii caracteristice aminelor

Datorită grupării amino, care este specifică

aminelor, aminoacizii reacţionează la această grupare
în mod similar.
Reacţii caracteristice acizilor organici

• Deoarece conţin gruparea carboxil, care este

specifică acizilor carboxilici, aminoacizii
reacţionează la această grupare în acelaşi fel.
Reacţia de condensare

• Reacţia de condensare este o proprietate importantă a

aminoacizilor.
• Aminoacizii reacţionează intermolecular prin intermediul
celor două grupe funcţionale din moleculă rezultând
peptide, polipeptide, proteine.
Reacţia de
condensare dintre
glicină şi alanină cu
formarea dipeptidei
mixte glicil-alanina
Structura primară a unei proteine ce indică succesiunea aminoacizilor.
Concluzii
• Aminoacizii se folosesc în medicină pentru prepararea unor medicamente şi pentru
alimentaţia artificială în anumite îmbolnăviri ale sistemului digestiv, în caz de
intervenţii chirurgicale etc.
• Se folosesc în alimentaţie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în
aminoacizi esenţiali, pentru accentuarea aromelor, pentru prepararea supelor
concentrate, a alimentelor pentru copii, alimentaţia dietetică pentru cosmonauţi, ca
antioxidanţi la prepararea conservelor şi băuturilor.

• Cantităţi mari de aminoacizi se folosesc în zootehnie, pentru obţinerea concentratelor

furajere şi pentru a mări digestibilitatea furajelor bogate în hidraţi de carbon şi sărace
în proteine complete. Se folosesc, de asemenea, pentru prepararea unor medii
bacteriologice necesare depistării unor boli.

• Din punct de vedere fiziologic aminoacizii au un rol deosebit: aminoacizii au un rol

hotărâtor în formarea de noi ţesuturi, în înlocuirea celulelor vătămate; tot ei ajuta la
sintetizarea hormonilor şi enzimelor, la menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui
şi la eliminarea toxinelor din organism. În procesul de digestie, proteinele sunt
descompuse în aminoacizi. Odată ajunşi în celulele corpului uman, aceşti aminoacizi
formează din nou proteine.
 Bibliografie
1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839
2. Lectiile digitizate din platforma AeL create in cadrul
Proiectului.
3. C.D. Nenitescu - Chimie organica, vol.I si II-Editura
Didactica si
Pedagogica,Bucuresti, 1990.
4. M. Caprosu - Compusi organici naturali,volumul II,
Editura
Universitatii ’’AL.I.Cuza’’ Iasi, 1993.
5. A.L. Lehninger - Biochimie, vol. I si II, Editura Tehnica,
Bucuresti,
3.http://www.scritube.com/files/chimie/267_poze/image.gif
4.http://www.scribd.com.
5.http://ro.wikipedia.org/wiki/Aminoacizii.