XI-1

I. Termodinamica unui ceai [30 p]

Mihai s, i-a făcut un ceai de fructe s, i nu vrea să as, tepte ca acesta să se răcească. În acest scop, el vine
cu o idee care s-ar putea să grăbească procesul de răcire:

Mihai toarnă tot ceaiul din cană ı̂ntr-o sticlă (pe care ı̂n continuare o vom considera un recipient de
volum constant Vsticla s, i cu capacitatea calorică neglijabilă), apoi repetă succesiv următorii pas, i:

1. Închide capacul sticlei.

2. Agită sticla pentru a aduce apa s, i aerul din interior la echilibru termic.

3. Deschide capacul sticlei pentru a permite aerului din cameră să ı̂nlocuiască aerul cald din
sticlă.

În continuare, t, inând cont de diverse fenomene fizice care au loc, vom analiza evolut, ia tempe-
raturii ceaiului lui Mihai .

A Echilibru Termic [13 p]

În această sect, iune, considerăm aerul ca fiind un gaz ideal biatomic (CV = 25 R) s, i ignorăm evaporarea
J
ceaiului din sticlă. Căldura specifică a ceaiului este cceai = 4185 kg·K .

Temperatura init, ială a ceaiului este t0 = 80◦C, temperatura aerului din cameră este text = 20◦C, iar
temperatura optimă pentru a bea ceaiul este toptim = 40◦ .

Considerat, i T [K] ≈ t[◦C] + 273, presiunea atmosferică p0 = 105 Pa, densitatea ceaiului ca fiind
constantă, ρceai = 1000 mkg3 s, i constanta gazelor ideale R = 8.31 mol·K
J
.

A.1 Deducet, i relat, ia dintre temperatura ceaiului ı̂naintea echilibrului termic (tinit ), tem- 4.0 p
peratura de echilibru (t f in ) s, i temperatura exterioară pentru o singură etapă de apli-
care a pas, ilor descris, i mai sus.

A.2 Pe baza relat, iei de recurent, ă, aflat, i expresia temperaturii tn pe care o va avea ceaiul 5.0 p
după aplicarea pas, ilor de mai sus de n ori.

A.3 Considerând volumul de ceai Vceai = 250ml s, i volumul sticlei Vsticla = 1250ml, aflat, i 4.0 p
de câte ori trebuie Mihai să repete procedeul pentru ca ceaiul să ajungă la o tempe-
ratură mai mică decât toptim .
Următoarea formulă poate fi utilă:
n
1 − an+1
∑ ak = 1−a
. (1)
k=0
 XI-2
B Evaporarea ceaiului [17 p]
O parte din căldura ceaiului se pierde prin evaporare. Acest fenomen fizic se petrece la orice tem-
peratură, dar este mult mai pronunt, at la temperaturi mari.
Echilibrul vaporilor se atinge atunci când presiunea part, ială a acestora ı̂ntr-o anumită incintă are
valoarea presiunii de saturat, ie, psat care depinde de temperatură. Pentru a ajunge la acest echilibru,
o mică parte din ceai (∆mceai  mceai ) trebuie să se evapore, preluând din căldura apei.
În realitate, dependint, a psat = f (T ) este una complexă, de multe ori fiind modelată ca fiind una
exponent, ială. În cadrul acestei probleme, pentru a simplifica procesul de calcul, vom folosi metoda
liniarizării, o metodă foarte des utilizată ı̂n modelarea proceselor fizice complicate.
Această metodă se bazează pe faptul că orice dependint, ă fizică poate fi aproximată cu una liniară, ı̂n
anumite limite. Astfel, pentru temperaturi T foarte apropiate de o anume temperatură de referint, ă
Tre f , este valabilă relat, ia:
psat (T ) ≈ psat (Tre f ) + (T − Tre f )β (Tre f ), (2)
unde β (Tre f ) este coeficientul de variat, ie liniară, iar |T − Tre f |  Tre f .
În continuare vom presupune că aerul din ı̂ncăpere este complet uscat s, i că Mihai agită sticla până
când este atins atât echilibrul termic, cât s, i echilibrul vaporilor.

B.1 Comparat, i valoarea experimentală a căldurii specifice la volum constant a vaporilor 2.0 p
J
de apă (cvapori = 2080 kg·K ) cu cea teoretică, calculată din modelul gazului ideal. Pot
fi vaporii de apă considerat, i un gaz ideal? De ce? (H2 O este o moleculă triatomică
fără simetrie axială.)
B.2 Presupunând totus, i că vaporii de apă respectă ecuat, ia de stare a gazului ideal, scriet, i 7.0 p
ecuat, ia bilant, ului energetic s, i deducet, i relat, ia dintre temperatura ceaiului ı̂naintea
echilibrului termic (Tinit ), temperatura de echilibru (T f in ) s, i temperatura exterioară
(Text ) pentru o singură etapă de aplicare a pas, ilor descris, i mai sus. Căldura latentă
de vaporizare a apei este λ = 2.33 MJ kg .
Hint: Considerat, i Tre f = Tinit ı̂n ecuat, ia (2).
Pentru a nu ı̂ngreuna calculele, putet, i considera că Tλ ≈ const. = (T +Toptim λ
)/2 .
0

B.3 Calculat, i diferent, a de temperatură (Tinit − T f in ) ı̂n cele două modele considerate (cu 5.0 p
evaporare, ∆TB s, i fără, ∆TA ) pentru valorile tinit = 40◦C s, i respectiv tinit = 80◦C. Ce
concluzii se pot trage?
tre f (◦C) psat (tre f ) (kPa) β (tre f ) (kPa/K)
40 7.4 2.0
80 47.4 20.0
B.4 T, inând cont de valorile calculate ale raportului ∆TB
∆TA , estimat, i de câte ori trebuie 3.0 p
Mihai să repete procedeul pentru ca ceaiul să ajungă la o temperatură mai mică
decât toptim , ı̂n acest caz.
Subiect propus de:
S, tefan-Răzvan Bălăucă - Facultatea de Fizică, Univ. Al. I. Cuza - Ias, i
 XI-3
II. Oscilat, ii cuplate [27 p]
Oscilat, iile reprezintă unul dintre cele mai răspândite fenomene ı̂n fizica. Acestea sunt fenomene
periodice, s, i pot fi libere sau ı̂ntret, inute. Mai mult, două sau mai multe corpuri care oscilează se
pot influent, a reciproc ı̂ntr-un fenomen de oscilat, ii cuplate. În general aceste oscilat, ii au un aspect
haotic. Ele pot fi, totus, i, separate ı̂ntr-un număr de mis, cări periodice (numite moduri normale, sau
moduri de oscilat, ie) aflate ı̂n superpozit, ie.

Aceste moduri normale pot fi asociate cu fenomenul de rezonant, ă ı̂ntâlnit la oscilat, iile ı̂ntret, inute.
Un mod normal oarecare este descris de o funct, ie sinusoidală deoarece acesta poate fi echivalat
cu oscilat, iile libere ale unui singur corp (echivalent, ă ce depinde de modul normal ales). Alegând
condit, ii init, iale favorabile, se poate excita un singur mod normal, astfel ı̂ncât mis, carea nu mai este
haotică, ci periodică. Frecvent, a mis, cării respective se numes, te frecvent, a modului normal.

A Înt, elegerea fenomenului [6.6 p]

Ca exemplu, fie sistemul din figura 1.a, format din două corpuri cu mase egale m aflate ori pe o masa,
ori ı̂n imponderabilitate, astfel ı̂ncât nu există efecte cauzate de accelerat, ia gravitat, ională sau frecări.
Corpurile sunt legate ı̂ntre ele cu un resort k1 s, i fiecare este legat de câte un perete cu câte un resort
k0 . Sistemul prezintă două moduri normale, ce pot fi intuite us, or: unul este chiar oscilat, ia centrului
de masă, iar celălalt este oscilat, ia distant, ei dintre corpuri. Astfel, xcm = (x1 + x2 )/2 oscilează liber;
la fel s, i ∆x = x1 − x2 . Găsirea acestor noi variabile decuplează oscilat, iile ı̂ntr-un set de moduri
normale intuitive. Odată ce xcm s, i ∆x au forme sinusoidale, se pot afla imediat x1 s, i x2 s, i se observă
că ele cont, in ambele oscilat, ii ı̂n diferite proport, ii, fapt ce sust, ine principiul superpozit, iei aplicat ı̂n
cazul sistemelor oscilatorii complicate.

Precizare: Se pot da răspunsuri intuitive atâta timp cât sunt ı̂nsot, ite de explicat, ii rezonabile.

A.1 Scrie ecuat, iile de mis, care s, i arată că noile variabile precizate mai sus prezintă 3.3 p
oscilat, ii decuplate.

A.2 Corpurile se află init, ial ı̂n repaus. Pentru fiecare mod normal, care este relat, ia dintre 2.1 p
deviat, iile init, iale de la pozit, iile de echilibru astfel ı̂ncât doar acest mod să fie excitat?

A.3 Care este frecvent, a unghiulara a fiecărei mis, cări? Notează frecvent, ele cu ω1 s, i ω2 . 1.2 p

B Un exemplu mai sofisticat [20.4 p]

Vom analiza ı̂n continuare un sistem ce cont, ine două corpuri m1 s, i m2 . Acestea sunt legate ı̂ntre
ele cu un resort a cărui constantă de elasticitate este k2 . Corpul m1 este suspendat cu ajutorul unui
resort k1 . Deplasările x1 s, i x2 se măsoară de la pozit, iile de echilibru.

Oscilat, iile pe care corpurile le efectuează ı̂mpreună au, ı̂n general, un aspect haotic. Totus, i, ı̂n cazul
particular m1  m2 , modurile normale sunt us, or de recunoscut.
 XI-4

Figura 1: Cele două cazuri de analizat. (a) În stânga, sistemul discutat ı̂n partea A. Acest sistem se
află ı̂n imponderabilitate. (b) În dreapta, cazul particular al următorului sistem analizat ı̂n partea B

B.1 Scrie ecuat, iile de mis, care fat, ă de pozit, iile de echilibru. De ce accelerat, ia 3.6 p
gravitat, ională nu este relevantă?

B.2 Câte grade de libertate are sistemul? Câte moduri normale are sistemul? Intuies, te 6.0 p
modurile normale s, i frecvent, ele lor, ω
e j ı̂n acest caz extrem. Aceasta poate fi con-
siderată aproximat, ia de ordin 0 a modurilor de oscilat, ie.

B.3 În cazul ı̂n care oferim condit, iile init, iale astfel ı̂ncât un singur mod normal este 7.2 p
prezent ı̂n sistem, corpurile vor oscila armonic cu aceeas, i frecvent, ă (a modului nor-
mal, ω j ):
a1 = −ω 2j x1 s, i a2 = −ω 2j x2 . (3)
Scriind ecuat, iile de mis, care, află ω 2j . Păstrează termenii ı̂n m−1 0
1 s, i m1 . Aceasta ar
reprezenta aproximat, ia de ordin 1.
B.4 Estimează după cât timp mis, carea corpurilor nu mai poate fi calculată folosind 3.6 p
aproximat, iile de ordin 0 ale frecvent, elor, ω
e j , s, i trebuie folosită aproximat, ia de ordin
1, adică ω j .
Se dă aproximat, ia utilă s, i probabil foarte cunoscută:
(1 + x)n ' 1 + nx, pentru x  1. (4)
Subiect propus de:
Theodor Iosif - Department of Physics, University of Oxford
 XI-5
III. Muzică [33 p]
Această problemă se axează atât pe analiza cantitativă cât s, i pe cea calitativă (exclusiv ı̂n partea B)
pentru a it, i testa s, i intuit, ia fizică, nu doar pe cea matematică din cadrul fizicii.
Anexa acestei probleme cont, ine figuri sau poze relevante pe care ar fi bine să le ai la ı̂ndemână s, i să
le foloses, ti ori de câte ori ai nevoie.

A Acustica unei chitare [18.3 p]

Vom rezuma cunos, tint, ele despre unde stat, ionare ı̂n contextul acordajului s, i utilizării unei chitare.
Fie o chitară ale cărei corzi au lungimea utilă (cea care produce sunetul) L, lungimea totală nedefor-
mată a unei corzi este l0 , cheile pe care se ı̂nfăs, oară coarda au raza r. Pentru nylon (cele 3 corzi din
dreapta) se dau E = 2, 7GPa (modulul lui Young), d = 0.64mm (diametrul aproximativ constant),
densitatea corzii nedeformate ρ0 = 1150kg/m3 s, i σr = 253.3MPa (tensiunea la rupere)1 .
Se amintes, te legea lui Hooke, σ = Eε, unde σ este efortul unitar, iar ε este alungirea relativa.
Se recomanda
p folosirea acesteia pe parcursul problemei. Viteza undei transversale ı̂n coardă este
c = T /µ. De asemenea, masa corzii este constantă, s, i de aceea densitatea ei este variabilă.

A.1 Prima coardă a chitarei (cea din dreapta) este dezacordată, având nota Re4. Află 5.7 p
tensiunea ı̂n coardă.

A.2 Pentru a acorda această coardă la nota uzuală, Mi4, află sub ce unghi trebuie rotit 4.8 p
mosorul ce t, ine coarda tensionată. Acesta este ajustat de cheile din capul chitarei.

A.3 Care este nota la care coarda se rupe? 2.1 p

A.4 Ce reprezintă liniile de pe grif (folosite pentru a cânta la aceasta) s, i de ce se 1.8 p

ı̂ndesesc? Ce este special la cea aflată la marginea cutiei rezonante? Este sufi-
cientă o analiză calitativă s, i măcar o estimare cantitativă (pentru una dintre benzi)
care să o sust, ină.
Tehnica numită ,,flageolet” constă ı̂n atingerea corzii cu mâna stângă ı̂ntr-un punct, fără ca aceasta
să fie apăsată. Aceasta este, apoi, ciupită s, i eliberată (aproximativ) simultan.
Des, i, ı̂n general, flageoletul produce un sunet neinteligibil s, i care se estompează repede, fiind ab-
sorbit de deget până la eliberarea corzii, pentru anumite pozit, ii, sunetul este clar s, i nu este atenuat de
deget atât de rapid. Scopul flageoletului este să selecteze anumite vibrat, ii s, i să nu permită formarea
altora, schimbând astfel ,,calitatea” sunetului.

A.5 Care sunt sunetele favorizate (ı̂n cazul unei corzi) s, i ce proprietate au pozit, iile cores- 3.9 p
punzătoare ale degetului pe coardă?

1 Valoarea a fost init, ial gres, ită, având ca rezultat o coardă cu parametri incompatibili.
 XI-6
B Timbrul [14.7 p]
Timbrul, la modul general, reprezintă ,,calitatea” unui sunet. Deoarece noi suntem fizicieni s, i nu ne
mult, umim cu o definit, ie atât de vagă, putem redefini timbrul ca fiind distribut, ia energiei sunetului
după armonicele sale. Deoarece orice sunet este alcătuit dintr-o sumă infinită de armonice, acest
lucru se poate scrie formal ca un s, ir de amplitudini, (an )n≥1 . Aici a1 este amplitudinea sunetului
fundamental (primei armonice), a2 este amplitudinea celei de-a doua armonice, etc.. Nu plănuim să
aflăm exact aceste serii, dar putem face câteva observat, ii calitative cu ajutorul acestor cunos, tint, e.

Fie o undă arbitrară produsă ı̂n coarda aflata init, ial ı̂n repaus, prinsă (având noduri) la capete:
∞  nπx   nπct 
y(x,t) = ∑ an sin cos .
n=1 L L

În cazul chitarei, o coardă este ı̂n general ciupită cu un deget ı̂ntr-un punct, ı̂ncât forma init, ială a
undei este un triunghi oarecare. Desigur, timbrul depinde de forma triunghiului. Vom analiza două
cazuri extreme, ciupirea la mijlocul corzii s, i ciupirea la marginea acesteia.

B.1 Folosind formula dată, arată (cât mai simplu posibil) că ı̂n cazul ciupirii la mijlocul 4.8 p
corzii, termenii a2n sunt nuli.

B.2 Folosind figurile date ı̂n apendice, află ce coardă analizăm. 3.6 p

B.3 Care dintre ciupiri este mai stridentă s, i care este mai ı̂nfundată? 4.5 p

As, adar, putem varia s, i timbrul sunetului ciupind chitara ı̂n diverse puncte.

B.4 Altă tehnică utilă este percut, ia pe chitara, care se poate efectua cam oriunde pe 1.8 p
suprafat, a acesteia.

1. Care sunet este mai ascut, it? Cel produs prin lovirea fet, ei late a chitarei, sau
cel produs prin lovirea pe suprafat, a laterală a acesteia?

2. Care sunet este mai strident? Cel produs prin lovirea aproape de zona unde
sunt prinse corzile, sau cel produs prin lovirea aproape de margine?

Astfel chitara oferă o varietate largă de sunete ce pot fi folosite pentru a produce muzică de orice
gen, ı̂n special cea clasică s, i cea spaniolă.

Subiect propus de:

Theodor Iosif - Department of Physics, University of Oxford
 XI-7
Anexă:
1. Notele muzicale pe care le auzi ı̂n orice melodie reprezintă, la nivel formal, o ı̂ns, iruire de
frecvent, e ı̂ntr-o serie geometrică: νn = 2n/12 νLa3 pentru nota aflata la intervalul n fat, ă de La3.

Figura 2: Trei game relevante: numerele de la mijloc reprezintă intervalul dintre note, n.

2. Ciupirile diferite ale aceleias, i corzi sunt ı̂nregistrate ı̂n figura 3:

Figura 3: ı̂n fiecare ı̂nregistrare se observă spectrele aceleias, i corzi ciupite ı̂n cele două feluri diferite
descrise ı̂n partea B. Prima figură este slab filtrată, a doua selectează doar amplitudinile mari (care
sunt mai relevante).

3. Din nou aproximat, ia utilă s, i probabil foarte cunoscută:

(1 + x)n ' 1 + nx, pentru x  1. (5)

Figura 1: Figură ajutătoare cu chitara pentru partea A.