1.1.

ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR - PATRIMONIALE

1.1.1. Analiza structurii patrimoniale (activ)

- ne arată destinația economică a capitalurilor întreprinderii, natura activității, capacitatea

întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

EA EA
RA = *100 , rA = *100
AT GrA

A. Rata activelor imobilizate: ponderea în totalul activului a elementelor patrimoniale

aflate mereu la dispoziția întreprinderii și gradul de investire a capitalului în
întreprindere.
A
R AI = I *100 , nivel de referință 60%
AT

346.556
RAI (1) = x100 = 53,32%
649.889
470.208
RAI ( 2b ) = x100 = 70,80%
664.097

Din punct de vedere static:

RAi(1) < 60% => grad de imobilizare al activului scăzut. Rata Ai în anul 1 este sub nivelul
optim de 60%, astfel putem spune că întreprinderea are o capacitate ridicată de
transformare a patrimoniului său în lichidități, respectiv o capacitate de adaptare în
condiții de criză ridicată.

RAi(2b) > 60% => grad de imobilizare al activului ridicat. Rata Ai depășește în anul 2b
nivelul optim de 60%, astfel putem spune că întreprinderea are o capacitate scăzută de
transformare a patrimoniului său în lichidități, respectiv o capacitate de adaptare în
condiții de criză scăzută.

Din punct de vedere dinamic:

RAi(2b) > RAi(1) => gradul de imobilizare al activului crește de la o perioadă la alta. Se
poate observă că ponderea Ai a crescut în anul curent (2b) față de anul de referință (1) de
la 53,32% la 70,80%, deci putem spune că gradul de investire a capitalului a crescut de la
o perioada la alta.
 AI ( 2b ) 470.208
I AI = x100 = *100 = 135,6%
AI (1) 346.556
=> IAi > IAt => ritmul de creștere al
AT ( 2b ) 664.097
I AT = x100 = *100 = 102,18%
AT (1) 649.889
Ai este mai accentuat decât ritmul de creștere al AT

Având în vedere faptul că dinamica Ai este la rândul ei influențată în măsuri diferite de

dinamica celor 3 elemente componente (In, Ic și If), se impune calcularea ratelor de
structură pentru cele trei subgrupe ale Ai.

A.1. Rata imobilizărilor necorporale: ponderea activelor intangibile în total active.

In In
RIn = *100 rIn = * 100
AT Ai
1000
RIn (1) = *100 = 0,15%
649889
0
RIn ( 2b ) = * 100 = 0%
664097
1000
rIn (1) = * 100 = 0,29%
346556
0
rIn ( 2b ) = * 100 = 0%
470208

A.2. Rata imobilizărilor corporale: ponderea valorii activelor corporale în total active.
Ic Ic
RIc = *100 rIc = * 100
AT Ai

345556 345556
RIc (1) = *100 = 53,17% rIc (1) = *100 = 99,71%
649889 346556
470208 470208
RIc ( 2b ) = *100 = 70,80% rIc ( 2b ) = *100 = 100%
664097 470208

A.3. Rata imobilizărilor financiare: ponderea activelor financiare permanente în total

activ.
If If
RIf = *100 rIf = * 100
AT Ai
 0
RIf (1) = *100 = 0
649889
0
RIf ( 2b ) = *100 = 0
664097
rIf (1) = 0
rIf ( 2b ) = 0
In
Ai Ic
If

Creșterea Ai s-a realizat exclusiv pe seama imobilizărilor corporale, întreprinderea

direcționând un volum important de surse de finanțare (din pasiv) în vederea creșterii
capacității de producție, în scopul atingerii nivelului programat al CA (cifrei de afaceri).

RAi RAi RAi

CA CA CA

În condițiile în care efortul întreprinderii crește de la o perioadă la alta (RAi) și efectul

urmărit se diminuează (CA), se observă o scădere a eficienței utilizării activelor
imobilizate. Astfel, deși la nivelul anului 2b capacitățile de producție sporesc
considerabil, volumul de activitate se diminuează. În mod inevitabil, gradul de utilizare a
capacităților de producție se reduce.

În contextul în care capacitățile de producție generează cheltuieli cu comportament fix

raportat la volumul de activitate, un volum important de cheltuieli neproductive de acest
tip este suportat de către întreprindere. Pe aceste considerente, la nivelul anului 2b
surplusul de active imobilizate nu asigură un surplus de venituri, generează însă în
schimb un surplus de cheltuieli (ceea ce duce la reducerea profitului).

Se recomandă reducerea ratei activelor imobilizate pentru a permite sporirea flexibilității

activului și reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanțare.
B. Rata activelor circulante: ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total
activ.
Ac
R Ac = *100 , valoare optimă 40%
AT
303333
RAc (1) = *100 = 46,67%
649889
193889
RAc ( 2b ) = *100 = 29,19%
664097
Din punct de vedere static:

RAc(1) > 40% => grad de lichiditate al activului ridicat. Rata Ac în anul 1 este peste
nivelul optim de 40%, astfel putem spune că întreprinderea are un anumit grad de
flexibilitate în desfășurarea activității.

RAc(2b) < 40% => grad de lichiditate al activului scăzut. Rata Ac în anul 2b este sub
nivelul optim de 40%, astfel putem spune că întreprinderea are o flexibilitate scăzută în
desfășurarea activității.

Din punct de vedere dinamic:

RAc(2b) < RAc(1) => gradul de lichiditate al activului scade de la o perioadă la alta. Se poate
observă că ponderea Ac a scăzut în anul curent (2b) față de anul de referință (1) de la
46,67% la 29,19%, deci putem spune că gradul de flexibilitate scade de la o perioada la
alta.

Ac ( 2b ) 193889
I Ac = = *100 = 63,91%
Ac(1) 303333 => IAc < IAt => ritmul de scădere al Ac este
I AT = 102,18%
mai accentuat decât ritmul de creștere al AT

Având în vedere faptul că dinamica Ac este la rândul ei influențată în măsuri diferite de

dinamica celor 3 elemente componente (St, Cr și Db), se impune calcularea ratelor de
structură pentru cele trei subgrupe ale Ac.

B.1. Rata stocurilor: ponderea activelor circulante mai puțin lichide în total active.
St St
RSt = *100 rSt = *100
AT Ac
111111 111111
RSt (1) = *100 = 17,10% rSt (1) = *100 = 36,63%
649889 303333
26389 26389
RSt ( 2b ) = *100 = 3,97% rSt ( 2b ) = *100 = 13,61%
664097 193889
B.2. Rata creanțelor: arată ponderea creanțelor în total active.

Cr Cr
RCr = *100 rCr = * 100
AT Ac
142222
RCr (1) = *100 = 21,8841%
649889 142222
rCr (1) = *100 = 46,89%
162500 303333
RCr ( 2b ) = *100 = 24,4693%
664097 162500
rCr ( 2b ) = *100 = 83,81%
193889

B.3. Rata disponibilităților bănești: ponderea disponibilităților bănești în total active.

Db Db
RDb = *100 rDb = *100
At Ac
50000 50000
RDb (1) = *100 = 7,69% rDb (1) = *100 = 16,48%
649889 303333
5000 5000
RDb ( 2b ) = *100 = 0,75% rDb ( 2b ) = *100 = 2,58%
664097 193889

Reducerea volumului Ac a fost cauzat de:

- valoarea St a scăzut de la 111.111 la 26.389 întrucât întreprinderea ajunge în situația de
a nu mai dispune de suficiente surse pentru reconstituirea stocurilor;
- creanțele înregistrează o ușoara creștere în anul 2b pe fondul deciziei întreprinderii de a
mări durata creditului-client, generând astfel un volum de creanțe - clienți neîncasate;
- valoarea Db s-a redus pe fondul aportului întreprinderii la investiție, respectiv extinderii
termenului de încasare a clienților.

În ceea ce privește structura activelor circulante, se poate observa faptul că ponderea

majoritară în cadrul acestora în anul 2b este deținută de creanțe. Activele circulante au
asociate riscuri de nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză de rotație mult mai
ridicată.

Nivelul stocurilor este prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii, care are dificultăți la
sfârșitul anului 2b în a-și asigura continuitatea ciclului de exploatare. De asemenea, se
impune sporirea nivelului disponibilităților bănești, care nu asigură o lichiditate imediată
corespunzătoare.

St
Ac Cr
Db

Diminuarea activelor circulante se realizează pe fondul scăderii accentuate a stocurilor și

a disponibilităților, scădere care nu este compensată de creșterea creanțelor (ISt+Db>ICr).
 St St
RAc RAc Cr ; ISt+Db = ICr RAc Cr ; ISt+Db < ICr
Db Db
CA CA CA

În condițiile în care efortul întreprinderii scade de la o perioadă la alta (RAc) și efectul

urmărit se diminuează (CA), se observă o scădere a eficienței utilizării activelor
circulante.

Se recomandă reducerea ratei activelor circulante pe seama unei creșteri a ratei stocurilor
și a ratei disponibilităților într-un ritm mai scăzut decât diminuarea creanțelor (ISt+Db <
ICr).
 1.1. ANALIZA STRUCTURII FINANCIAR - PATRIMONIALE

1.1.2. Analiza structurii financiare (pasiv)

- informații referitoare la structura resurselor și la termenele de exigibilitate ale acestora,

politica financiară a întreprinderii.

EP EP
REP = *100 , rEP = *100
PT GrEP

Analiza structurii financiare pe termene vizează evaluarea măsurii în care întreprinderea

este dependentă de surse de finanțare ce antrenează pe termen scurt astfel de riscuri. În
plus, o analiză în amănunt permite aprecierea riscurilor ca o anumită sursă să nu poată fi
înlocuită.

A. Analiza structurii financiare în funcție de exigibilitate / termen

A1. Rata stabilității financiare: ponderea deținută de capitalul permanent (Cpm) în

pasivul total.

Cpm
Rsf = * 100 , nivel asiguratoriu 50% / nivel optim 66%
PT

347876
Rsf (1) = *100 = 53,52%
649889
370160
Rsf ( 2b ) = *100 = 55,73%
664097

A.2. Rata surselor curente: ponderea deținută de sursele curente – datoriile pe termen
scurt (Dts) în pasivul total.

Dts
Rsc = *100 , nivel de referință 33%
Pt
302013
Rsc (1) = *100 = 46,47%
649889
293938
Rsc ( 2b ) = *100 = 44,26%
664097

Analiza statică:

La nivelul anului 1, rata stabilității financiare a întreprinderii este de 53,52%. Sursele de

finanțare permanente reprezintă peste jumătate din totalul pasivului, ceea ce asigură o
stabilitate superioară minimului considerat a fi acceptabil (50%), cu un capital permanent
format majoritar din capital propriu. În corespondență, se înregistrează o rată a surselor
curente de 46,47% (cele 2 rate sunt complementare).

Pasivele curente (Dts) în valoare de 302.013 RON înregistrate în bilanțul financiar

aferent anului 1 sunt constituite cu preponderență din datorii de exploatare. Dintre
acestea, 103.368 RON reprezintă datorii față de furnizori, care au asociat în general un
nivel superior de risc, generat de posibilitatea diminuării unilaterale a duratei creditului
comercial acordat de furnizori; necesitatea înlocuirii furnizorilor (cu furnizori noi, care
acordă credite comerciale de durate inferioare); imposibilitatea firmei de a suporta un
cost sporit al creditului – furnizor etc.

În aceste condiții, întreprinderea are asigurată finanțarea pentru active în valoare de

347.876 RON pentru anul 2. Majoritatea acestor surse (83,12%) sunt de natura
capitalurilor proprii. Capitalurile proprii prezintă o stabilitate ridicată (mai ridicată decât
cea a datoriilor pe termen mediu şi lung), în condiţiile în care fie sunt lăsate de către
proprietari pe termen nedefinit la dispoziţia întreprinderii (capital social, rezerve, rezerve
din reevaluare, prime de capital), fie au asociată o presiune mai redusă de rambursare
(profitul care va fi în viitor repartizat sub formă de dividende).

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o sporire a ratei stabilităţii financiare (şi implicit o reducere a ratei
surselor curente), în contextul în care indicele de creştere al capitalului permanent de la
un an la altul este superior indicelui de creştere al pasivului total (ICpm>IPt).

Acest fenomen are la bază acţiunea următorilor factori:

1) Diminuarea capitalului propriu la 278.160 RON, cu impact de reducere a capitalului
permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, cu impact de majorare a
capitalului permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt (cu impact de reducere a stabilităţii
financiare);
4) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori (cu impact de sporire a stabilităţii financiare).

În concluzie, are loc o modificare a structurii pasivului cu implicaţii pozitive asupra

nivelului de risc asociat asigurării surselor de finanţare: scade ponderea surselor de
finanţare care implică pe termen scurt riscuri.

Cauze ale manifestării factorilor

1) Diminuarea capitalului propriu are loc pe seama înregistrării de pierderi.
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung
- apropierea scadenţei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor financiare
pe termen lung, cu efect de reducere a datoriilor financiare pe termen lung;
- contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă ulterior
sfărşitului anului 3 se constituie în bilanţul aferent anului 2 ca sursă pe termen lung
(susţinând sporirea Dftml).
3) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori: datoriile faţă de furnizori se rambursează şi se
refac în permanenţă; totuşi, volumul acestui tip de surse de finanţare se diminuează
considerabil de la o perioadă la alta, în condiţiile materializării unuia dintre factorii de
risc amintiţi anterior: reducerea de către furnizori a duratei creditului comercial acordat.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Considerând că o rată a stabilităţii financiare de 66% reprezintă nivelul optim pentru

întreprinderea analizată, măsurile de corecţie pentru anul 3 vor viza sporirea ponderii
capitalului permanent în totalul pasivului:
1) creşterea volumului surselor permanente, prin:
a) sporirea capitalului propriu:
- sporirea captalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere sub formă de rezerve sau de
rezultat reportat;
b) sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung:
- sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung prin contractarea de credite
bancare sau leasing-uri financiare sau obţinerea de credite pe durate mai mari de 1 an din
partea asociaţilor sau acţionarilor;
- obţinerea de surse de finanţare pe termen lung de natura exploatării.
2) diminuarea volumului de surse curente, prin:
- reducerea datoriilor financiare pe termen scurt, ceea ce va permite şi o reducere a
cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele;
- reducerea datoriilor de exploatare pe termen scurt prin plata mai rapidă, în măsura în
care plata mai rapidă duce la evitarea costurilor acestora.

B. Analiza structurii financiare în funcție de proveniența resurselor

B.1. Rata autonomiei financiare:

B.1.1. Rata autonomiei financiare globale: proporția din sursele de finanțare a

reprezentată de sursele proprii – capitalul propriu (Cpr), arată gradul de autonomie
(independență) financiară a întreprinderii.

Cpr
Rafg = *100 , nivel minim 33%
PT

289170
Rafg (1) = *100 = 44,49%
649889
278160
Rafg ( 2b ) = *100 = 41,88%
664097
B.1.2. Rata autonomiei financiare la termen: gradul de independență financiară pe termen
lung.
Cpr
Raft = * 100
Cpm , nivel minim 50%

289170
Raft (1) = *100 = 83,12%
347876
278160
Raft ( 2b ) = *100 = 75,14%
370160

În ceea ce privește autonomia financiară globală, putem observa că în ambii ani analizați,
peste 40% din totalul surselor întreprinderii reprezintă surse proprii, deci întreprinderea
dispune de o autonomie financiară globala moderată (valoarea minimă 33%). Astfel,
peste 40% din activul întreprinderii este finanţat din surse proprii, restul fiind asigurat pe
seama datoriilor (surse împrumutate sau atrase).

Tendința ratei este de reducere (de la 44,49% la 41,88%) antrenând și o reducere a

autonomiei financiare globale, ca urmare a modificării Cpr într-un ritm mai lent decât
totalul resurselor.

Rata autonomiei financiare la termen înregistrează tendințe de scădere, situându-se însă

peste valoarea minimă de 50%. Evoluția sa este rezultatul unui ritm de scădere al Cpr mai
accentuat decât ritmul de creștere al Cpm.

B.2. Rata de îndatorare: dependența financiară a întreprinderii și gradul de risc al

politicii sale financiare.

B.2.1. Rata de îndatorare globală: ponderea datoriilor totale (Dt) în total surse de
finanțare.
Dt
Rig = *100 , nivel indicat maxim 66%
Pt
360718
Rig (1) = *100 = 55,50%
649889
385938
Rig ( 2b ) = *100 = 58,11%
664097

B.2.2. Rata de îndatorare la termen: proporția în care datoriile pe termen mediul și lung
(Dtml) participă la formarea capitalurilor permanente.
Dtml
Rit = * 100 , nivel de referință maxim 50%
Cpm
 58706
Rit (1) = *100 = 16,87%
347876
92000
Rit ( 2b ) = *100 = 24,85%
370160

Din punct de vedere al ratei de îndatorare globală, se observă o tendință de creștere de la

55,50% la 58,11%, situandu-se însă sub nivelul maxim asiguratoriu de 66%, generată de
o creștere a datoriilor într-un ritm mai rapid decât creșterea pasivului.

Rata de îndatorare la termen prezintă o tendință de creștere, situându-se însă mult sub
nivelul maxim asiguratoriu de 50%.

Per ansamblu, se remarcă o creștere a datoriilor totale ale întreprinderii, precum și o

diminuare a Cpr. Deși întreprinderea beneficiază de stabilitate și autonomie financiară, pe
termen lung, se înregistrează o tendință nefavorabilă de scădere, însoțită totodată de o
creștere a ratelor de îndatorare, pe fondul creșterii Dt, rămânând însă sub nivelul maxim
admis.

Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor proprii în pasivul
bilanţier atrage atenţia asupra unui risc ridicat ca întreprinderea să devină incapabilă de a
suporta serviciul datoriei.

În condiţiile în care costurile capitalurilor proprii nu afectează profitul, respectiv

stabilitatea acestor surse de finanţare este una foarte ridicată, un nivel ridicat al ratei
autonomiei financiare globale permite reducerea riscului de incapacitate de plată.

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o diminuare a ratei autonomiei financiare globale de la 44,50% la

41,88%, respectiv o creştere a ratei îndatorării de la 55,50% la 58,11%. Se manifestă prin
urmare o amplificare a riscurilor:
- pentru acţionari – riscul de diminuare a rentabilităţii financiare, sau chiar de pierdere a
capitalului investit;
- pentru creditori: riscul apariţiei de dificultăţi în recuperarea creanţelor faţă de
întreprindere.

Modificarea structurii financiare în sensul menţionat s-a produs pe fondul creşterii

datoriilor în paralel cu diminuarea capitalurilor proprii.

La nivelul perioadei analizate, pasivul total a sporit de la 649.889 RON la 664.097 RON,
înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Majorarea pasivului s-a realizat exclusiv
pe seama creşterii datoriilor (cu un indice de creştere de 106,99%), creştere care a
compensat în valori absolute diminuarea capitalului propriu.
Cauza principală a diminuării capitalului propriu a fost reprezentată de înregistrarea de
pierderi la nivelul anului 2. În ceea ce priveşte datoriile, dinamica acestora de la un an la
altul a fost marcată de:
a) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung – cu efect de sporire a datoriilor totale;
b) diminuarea datoriilor pe termen scurt, cu efect de reducere a datoriilor totale.
Datoriile pe termen mediu şi lung au sporit pe seama datoriilor financiare, datoriile de
exploatare pe termen mediu şi lung fiind inexistente la nivelul perioadei de analiză.

Dinamica datoriilor financiare pe termen mediu şi lung a fost marcată de 2 fenomene:

- contractarea la începutul anului 2 a unui nou credit bancar pe termen lung, cu impact de
creştere a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung;
- apropierea scadenţei datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, care a impus
reflectarea lor ca datorii pe termen scurt.

Măsuri de ameliorare / recomandări:

Considerând că pentru întreprinderea analizată optimizarea structurii pasivului se

realizează la o rată a autonomiei financiare de 66%, se impune adoptarea în viitor (adică
la nivelul anului 3) a unor măsuri de corecţie:
- sporirea capitalului social;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere pentru autofinanţare;
- rambursarea de datorii.

În măsura în care diminuarea activului nu este considerată oportună, rambursarea de

datorii va putea fi realizată exclusiv prin înlocuirea lor cu surse proprii. Având în vedere
situaţia întreprinderii de la sfârşitul anului 2 (de blocaj al activităţii de exploatare),
sporirea capitalului social reprezintă o alternativă recomandabilă.

Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanţării, prin infuzia de capital

social, sau prin reducerea nevoii de finanţare (vânzări de active imobilizate, eficientizarea
gestiunii stocurilor şi creanţelor şi chiar reducerea temporară a volumului de activitate).
 4. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR

CA
nr =
E a sauE p
E a sauE p
dz = *T
CA
Inflenta factorilor la modificarea vitezei de rotatie (metoda substitutiei in lant):
• Abaterea numarului de rotatii:
CA1 CA0
nr = nr1 − nr 0 = −
Ea1 sauEp1 Ea0 sauEp0
- influenta modificarii CA:
CA1 CA0
nr(CA) = rnr(CA) − nr0 = −
Ea0 sauEp0 Ea0 sauEp0
- influenta modificarii nivelului Ea sau Ep:
CA1 CA1
nr( EasauEp) = nr1 − rnr( EasauEp) = −
Ea1 sauEp1 Ea0 sauEp0
• Abaterea duratei in zile a unei rotatii:
Ea sauEp1 Ea sauEp0
dz = dz1 − dz 0 = 1 * 360 − 0 * 360
CA1 CA0
- influenta modificarii CA:
Ea0 sauEp0 Ea sauEp0
dz (CA) = rdz (CA) − dz 0 = * 360 − 0 * 360
CA1 CA0
- influenta modificarii nivelului Ea sau Ep:
Ea sauEp1 Ea sauEp0
dz ( EasauEp) = dz1 − rdz ( EasauEp) = 1 * 360 − 0 * 360
CA1 CA1
4.1. Analiza ratelor de gestiune a A:

4.1.1. Ratele de gestiune a At:

CA
nrAt =
At
At
dz At = * 360
CA
1150000 1125000
nrAt (1) = = 1,76rot nrAt ( 2b ) = = 1,69rot
649889 664097
649889 664097
dz At (1) = * 360 = 203zile dz At ( 2b ) = * 360 = 212 zile
1150000 1125000

nrAt ( 2b )  nrAt (1) => reducerea vitezei de rotatie=> cresterea gradului de imobilizare a
activelor, scaderea eficientei utilizarii bunurilor firmei.
4.1.2. Ratele de gestiune a Ai:
CA
nrAi =
Ai
Ai
dz Ai = * 360
CA
1150000 1125000
nrAi (1) = = 3,31rot nrAi ( 2b ) = = 2,39rot
346556 470208
346556 470208
dz Ai (1) = * 360 = 108zile dz Ai ( 2b ) = * 360 = 150 zile
1150000 1125000
nrAi ( 2b )  nrAi (1) => cresterea gradului de imobilizare, scaderea eficientei utilizarii
imobilizarilor.

4.1.3. Ratele de gestiune a Ac:

CA
nrAc =
Ac
Ac
dz Ac = * 360
CA
1150000 1125000
nrAc (1) = = 3,79rot nrAc ( 2b ) = = 5,80rot
303333 193889
303333 193889
dz Ac (1) = * 360 = 94 zile dz Ac ( 2b ) = * 360 = 62 zile
1150000 1125000
nrAc ( 2b )  nrAc (1) => aparent creste eficienta utilizarii Ac.
Dar Ac(2b)<Ac(1) datorita deficientelor existente in procesul de aprovizionare, procesul
de productie aflandu-se in impas => valoarea ratei de gestiune pentru anul 2b nu are
relevanta.

4.2. Analiza ratelor de gestiune a St:

CA
nrSt =
St
St
dz St = * 360
CA
1150000 1125000
nrSt (1) = = 10,3rot nrSt ( 2b ) = = 42,6rot
111111 26389
111111 26389
dz St (1) = * 360 = 34 zile dz St ( 2b ) = * 360 = 8 zile
1150000 1125000

nrSt ( 2b )  nrSt (1) => indica o aparenta crestere a eficientei utilizarii St datorita valorii
scazute a acestora. Dar valoarea redusa din anul 2b reprezinta de fapt o consecinta a
stagnarii procesului de aprovizionare si nu o mai buna utilizare a acestora =>valoarea
ratei pentru anul 2b nu are relevanta.
 4.3. Analiza ratelor de gestiune a Cl si Fz:
4.3.1. Ratele de gestiune a Cl:
CA
nrCl =
Cl
, nivel optim 30 zile
Cl
dz Cl = * 360
CA
1150000 1125000
nrCl (1) = = 13,8rot nrCl ( 2b ) = = 10,71rot
83000 105.000
83000 105000
dz Cl (1) = * 360 = 25 zile dz Cl ( 2b ) = * 360 = 33zile
1150000 1125000
dz Cl ( 2b )  dz Cl (1) => decalajul intre data facturarii si data incasarii creste, aspect
nefavorabil pentru intreprindere deoarece nu dispune in timp util de sursele de finantare
necesare.

4.3.2. Ratele de gestiune a Fz:

CA
nrFz =
Fz
, nivel optim 30 zile
Fz
dz Fz = * 360
CA
1150000 1125000
nrFz (1) = = 11,12rot nrFz ( 2b ) = = 33,08rot
103368 34000
103368 34000
dz Fz ( 2b ) = * 360 = 32 zile dz Fz ( 2b ) = * 360 = 10 zile
1150000 1125000

dz Fz ( 2b )  dz Fz (1) => reducerea drastica a duratei de rambursare a datoriilor fata de

furnizori, cu efecte negative pentru intreprindere.
dz Cl ( 2b )  dz Fz ( 2b ) => deficit de resurse pentru intreprindere

Concluzie: Din anliza ratelor de gestiune rezulta faptul ca in anul 2b intreprinderea se

confrunta cu dificultati in utilizarea eficienta a resurselor disponibile datorita in primul
rand politicii adoptate.
Ratele reflecta o crestere a gradului de imobilizare a A respectiv scaderea
eficientei utilizarii bunurilor. Desi cresterea vitezei de rotatie a Ac indica aparent o
situatie favorabila, aceasta se datoreaza scaderii drastice a Ac nu din cauza derularii unui
proces de productie mai profitabil, ci din cauza deficientelor existente in procesul de
aprovizionare=> volumul scazut al St este o consecinta a lipsei de surse de finantare.
De asemenea, intreprinderea decide marirea duratei creditului-client=>durata in
zile de incasare creste peste nivelul de referinta determinand o lipsa de disponibilitati=>
intarzieri in achitarea datoriilor fata de furnizori. Astfel, acestia decid scaderea duratei
creditului-furnizor practicata,intreprinderea fiind obligata sa-si achite datoriile in 10 zile.
Deoarece dz Cl ( 2b )  dz Fz ( 2b ) => deficit de resurse financiare=>intreruperea
livrarilor=>blocarea procesului de productie.
1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

1.3.1. Analiza fondului de rulment (FR)

FR = Cpm – Ain

FR(1) = 347.876 - 346.556 = 1.320 RON

FR(2b) = 370.160 - 470.208 = -100.048 RON

FR = Ac – Dts

FR(1) = 303.333 - 302.013 = 1.320 RON

FR(2b) = 193.889 - 293.938 = -100.048 RON

FR = FRP + FRS

FRP = Cpr – Ain

FRP(1) = 289.170 - 346.556 = -57.386 RON

FRP(2b) = 278.160 - 470.208 = -192.048 RON

FRS = FR – FRP = Cpm – Ain – Cpr + Ain = Cpm – Cpr = Dtml

FRS(1) = 1.320 + 57.386 = 58.706 RON

FRS(2b)= -100.048 + 192.048 = 92.000 RON

Analiza statică:
La nivelul anului 1, sursele de finanţare permanente (capitalul permanent = 347.876
RON) acoperă integral nevoile permanente de finanţare (activele imobilizate = 346.556
RON), rămânând chiar un excedent de surse de finanţare pe termen mediu şi lung în
valoare de 1.320 RON, sub formă de fond de rulment.
Acest fond de rulment, deşi de mărime relativ redusă, apare ca un excedent de surse
permanente (peste nevoile permanente de finanţare) care poate fi folosit pentru finanţarea
stocurilor sau creanţelor sau poate fi păstrat sub formă de disponibilităţi băneşti, ca o
marjă de siguranţă.

Raportându-ne la situaţia în care fondul de rulment ar fi nul (situaţia în care

întreprinderea s-ar afla în echilibru financiar pe termen lung, adică situaţia în care
activele imobilizate ar fi finanţate integral din capital permanent, respectiv activele
circulante ar fi finanţate integral din datorii pe termen scurt), se observă că surse curente
în valoare de 1.320 RON au fost substituite în procesul de finanţare cu surse permanente.
Această substituţie atrage după sine un spor de siguranţă în finanţarea activelor
circulante, pe seama stabilităţii mai ridicate a surselor permanente. Sporul de siguranţă
menţionat nu este generat de natura diferită a surselor de finanţare permanente, ci de
exigibilitatea lor mai redusă. Atâta timp cât sursele de finanţare permanente ce constituie
fondul de rulment rămân la dispoziţia întreprinderii, finanţarea celor 1.320 RON active
circulante este asigurată.

În contrapartidă, cele 1.320 RON surse permanente care constituie fondul de rulment
generează costuri de finanţare superioare surselor de finanţare pe termen scurt pe care le
substituie, ceea ce reduce potenţialul întreprinderii în materie de rentabilitate.
La nivelul anului 2b, sursele permanente de finanţare (capitalul permanent = 370.160
RON) nu acoperă integral nevoile permanente de finanţare (activele imobilizate =
470.208 RON). Se creează în consecinţă un deficit la nivelul surselor de finanţare
permanente, exprimat printr-un fond de rulment negativ (FR2b = -100.048 RON).
Cu alte cuvinte, 100.048 RON din activele imobilizate nu sunt finanţate din surse
permanente, ci din datorii pe termen scurt. Situaţia este una de dezechilibru financiar,
caracterizată prin riscuri ridicate asociate procesului de finanţare, dar şi printr-un
potenţial ridicat în termeni de rentabilitate.

Riscurile provin din gradul redus de stabilitate al celor 100.048 RON surse pe termen
scurt care finanţează active imobilizate. Practic, cele 100.048 RON active imobilizate
reflectă nevoi de finanţare care se vor menţine pentru un termen îndelungat (mai mare de
un an). Ele sunt finanţate din surse de care întreprinderea va dispune pentru o perioadă
relativ scurtă (mai mică de un an).

Diferenţele dintre gradul de lichiditate al activelor imobilizate (mai mic) şi gradul de

exigibilitate al datoriilor pe termen scurt (mai mare) fac ca păstrarea activelor imobilizate
să fie posibilă numai în condiţiile reînnoirii (înlocuirii) surselor de finanţare, la scadenţa
acestora.

Substituirea surselor de finanţare pe termen mediu sau lung cu surse pe termen scurt
implică astfel instabilitate în finanţarea activelor imobilizate, în condiţiile în care în
decursul perioadei pentru care acestea se vor constitui ca o nevoie de finanţare, sursele
lor de finanţare urmează a fi reînnoite de mai multe ori. Fiecare înlocuire antrenează
riscuri, care odată materializate ar putea duce la eşecuri ale procesului de finanţare, cu
consecinţe importante asupra stării de sănătate a întreprinderii.

După cum s-a subliniat, fondul de rulment negativ reflectă în acelaşi timp un potenţial
ridicat în termeni de rentabilitate. Sporul de potenţial în materie de rentabilitate (evaluat
prin raportarea la situaţia de echilibru financiar pe termen lung) este bazat pe costurile de
finanţare mai reduse asociate surselor de finanţare pe termen scurt. Acest spor va putea fi
valorificat numai în măsura în care riscurile asociate instabilităţii finanţării din surse pe
termen scurt nu se materializează.
Analiza dinamică:
În dinamică, are loc o reducere a fondului de rulment care reflectă o creştere de la un an
la altul a riscurilor asociate procesului de fnanţare, dar şi o reducere a costurilor finanţării
(respectiv o creştere a potenţialului în materie de rentabilitate).
Dinamica fondului de rulment a fost marcată de dinamica surselor de finanţare
permanente, respectiv de dinamica activelor imobilizate.
În ceea ce priveşte capitalul permanent, acesta a sporit de la un an la altul cu 22.284 RON
(de la 347.876 RON la 370.160 RON). Creşterea capitalului permanent susţine o creştere
a fondului de rulment.
La nivelul capitalului permanent are loc o diminuare a capitalurilor proprii, concomitent
cu o creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung. Diminuarea capitalului propriu are la
bază înregistrarea de pierderi. Aceasta susţine o reducere a fondului de rulment propriu.
Creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung se realizează exclusiv pe seama datoriilor
financiare pe termen mediu şi lung (datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung sunt
inexistente la nivelul întregii perioade). Ea susţine o creştere a fondului de rulment străin.
Se precizează că datoriile financiare pe termen mediu şi lung au sporit pe seama
contractării unui nou credit bancar pentru investiţii (în acelaşi timp, a avut loc o
diminuare a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe seama apropierii scadenţei).
În final, diminuarea capitalului propriu este compensată în cadrul capitalului permanent
de sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung, ceea ce duce la sporirea surselor
permanente.
Cât despre activele imobilizate, acestea sporesc cu 123.653 RON. La începutul anului 2b,
au loc investiţii noi în active imobilizate, care compensează diminuarea generată în mod
inevitabil de înregistrarea periodică a amortizării (ca măsură a uzurii imobilizărilor).
Creşterea activelor imobilizate susţine diminuarea fondului de rulment.
În consecinţă, efectele pozitive induse asupra mărimii fondului de rulment de creşterea
capitalului permanent sunt contracarate de efectele negative generate de creşterea
activelor imobilizate. Astfel, fondul de rulment se reduce considerabil, fiind consumat
complet în realizarea noilor investiţii. Mai mult, realizarea investiţiilor utilizează inclusiv
surse de finanţare pe termen scurt (care ajung astfel să fie imobilizate în activ sub formă
de active imobilizate).
Măsuri de ameliorare / remediere:
Pentru a restaura în viitor echilibrul financiar pe termen lung, se propun următoarele
măsuri (se subliniază că restaurarea echilibrului va viza obţinerea unui fond de rulment
nul sau cu o valoare pozitivă şi apropiată de zero):
a) creşterea capitalului permanent
a1) creşterea capitalului propriu
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere, ca sursă de
autofinanţare.
- aducerea de noi aporturi la capitalul social.
a2) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung
- obţinerea de credite pe termen lung din partea asociaţilor / acţionarilor.
- contractarea de credite bancare pe termen mediu sau lung. Această măsură are
aplicabilitate limitată, în condiţiile în care accesul la un credit bancar pe termen mediu
sau lung este în mod clasic legat de realizarea unei investiţii. Măsura poate susţine
sporirea fondului de rulment atunci când o parte din valoarea creditului poate fi folosită
pentru finanţarea de active circulante, sau atunci când vorbim despre o refinanţare din
credit pe termen lung a unor credite pe termen scurt.
- mobilizarea de surse de finanţare pe termen mediu sau lung de natura exploatării
(cu toate că utilizarea unor astfel de surse este în esenţă atipică).
b) diminuarea nevoilor de finanţare pe termen lung
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri inactive, care ar permite eliberarea surselor
de finanţare corespondente sub formă de disponibilităţi, fără a induce distorsiuni la
nivelul ciclului de exploatare;
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri active, care ar permite eliberarea surselor
de finanţare corespondente sub formă de disponibilităţi, dar ar genera discontinuităţi la
nivelul ciclului de exploatare. Pentru evitarea acestor discontinuităţi, poate fi avută în
vedere externalizarea operaţiilor corespondente (operaţiile anterior executate cu
contribuţia activelor imobilizate vândute ar urma a fi executate de terţi).
Ca variante alternative, pot fi avute în vedere vânzarea activelor imobilizate şi închirierea
acestora, sau reintroducerea în ciclul de exploatare în regim de leasing operaţional sau
financiar.
1.3.2. Analiza necesarului de fond de rulment (NFR)
NFR = (St+Cr) – Datorii din exploatare pe termen scurt
NFR(1) = (111.111+142.222) – 275.307 = -21.974 RON
NFR(2b) = (26.389+162.500) – 257.938 = -69.049 RON
Analiza statică:
La nivelul anului 1, datoriile de exploatare pe termen scurt acoperă integral nevoile de
finanţare curente generate de activitatea de exploatare, rămânând chiar un surplus de
surse de finanţare în valoare de 21.974 RON, sub forma unui necesar de fond de rulment
negativ. Acest surplus poate fi folosit pentru a finanţa active imobilizate sau poate fi
păstrat ca o marjă de siguranţă sub formă de disponibilităţi.
Excedentul de surse curente de natura exploatării se formează pe seama unei rotaţii mai
rapide a activelor circulante non-financiare comparativ cu rotaţia datoriilor nonfinanciare
pe termen scurt.
La nivelul anului 2b se observă un excedent de surse de finanţare ciclice (peste nevoile
ciclice) superior celui existent în anul 1, în valoare de 69.049 RON.
Se apreciază că întreprinderea se află în situaţii de dezechilibru financiar curent la nivelul
ambelor perioade analizate. Raportându-ne la situaţia clasică de echilibru financiar curent
(în care NFR = 0), se poate remarca formarea excedentului menţionat anterior de surse
ciclice de finanţare peste nevoile ciclice. Indiferent de destinaţia care va fi atribuită
acestui excedent la nivel de activ, el generează costuri. În ipoteza folosirii sale ca
substitut al unor surse permanente în finanţarea de active imobilizate, întreprinderea va
realiza o economie de costuri (sursele ciclice au costuri inferioare surselor permanente),
însă se va expune unor riscuri importante (generate de instabilitatea asociată surselor
ciclice). Dimpotrivă, în situaţia păstrării excedentului de surse ciclice sub formă de
disponibilităţi, acesta va permite atenuarea riscurilor asociate ciclului de plăţi, însă nu va
contribui în mod direct la performanţele întreprinderii în materie de rentabilitate
(costurile surselor vor fi suportate, fără însă ca sursele să fie valorificate în mod activ).
Valorile negative ale necesarului de fond de rulment înregistrate ar putea fi datorate şi
unui deficit de active ciclice (stocuri şi creanţe). Acest deficit s-ar fi putut forma pe
seama eforturilor întreprinderii de a menţine o viteză de rotaţie ridicată a stocurilor şi
creanţelor.
Scopurile unei astfel de politici ar putea fi:
- reducerea nevoilor ciclice de exploatare, în contextul lipsei surselor de finanţare,
sau al unor costuri de finanţare ridicate;
- diminuarea riscurilor asociate perisabilităţii stocurilor;
- diminuarea costurilor de stocare;
- diminuarea riscurilor de neîncasare a creanţelor;
- eliberarea rapidă a surselor în vederea finanţării de active imobilizate.
Funcţionarea cu un nivel redus de stocuri (materii prime, semifabricate, produse finite)
face întreprinderea rigidă, implicând riscuri. Pe termen scurt, orice nevoie suplimentară
de stocuri în diferite faze nu ar putea fi satisfăcută.
Un nivel redus al creanţelor, pe seama unei rotaţii rapide, poate atrage atenţia asupra unei
rezerve de potenţial în materie de vânzări. O creştere a duratei creditului client acordat ar
putea susţine un spor al vânzărilor.
Analiza dinamică:
În dinamică, necesarul de fond de rulment se diminuează cu 47.075 RON. Excedentul de
surse ciclice se măreşte. Investirea sa sub formă de active imobilizate duce la o creştere a
potenţialului întreprinderii în termeni de rentabilitate, dar şi la o creştere a riscurilor.
Păstrarea sa sub formă de disponibilităţi băneşti ar permite îmbunătăţirea lichidităţii
întreprinderii. Scăderea excedentului prin diminuarea surselor ciclice mobilizate ar
permite reducerea costurilor finanţării.
Dinamica necesarului de fond de rulment este marcată de dinamica stocurilor, a
creanţelor şi a datoriilor de exploatare pe termen scurt. Plecând de la premisa că valorile
acestor posturi bilanţiere caracterizează fidel întreprinderea pentru întregul exerciţiu
financiar căruia îi sunt aferente, dinamica lor ar putea fi explicată pe seama modificării
volumului de activitate, sau a modificării eficienţei gestiunii resurselor.
În ceea ce priveşte stocurile, se observă o diminuare acestora de la un an la altul cu
84.722 RON (de la 111.111 RON la 26.389 RON). Volumul de stocuri existent la un
moment dat depinde de viteza de rotaţie a acestora şi de volumul de activitate. Pentru a
determina care dintre cei doi factori a fost responsabil pentru diminuarea volumului
stocurilor, se impune compararea dinamicii stocurilor cu dinamica volumului de
activitate.
Astfel, se poate constata că indicele de creştere al stocurilor a fost de numai 23,75%
(stocurile au scăzut de aprox. 4 ori). Dacă s-ar concluziona că volumul de activitate a
scăzut de o manieră similară, ar rezulta că nivelul de eficienţă a gestiunii stocurilor s-a
păstrat, iar acestea au scăzut exclusiv pe seama scăderii volumului de activitate (care a
dus la scăderea nevoii de stocuri).
Indicatorul care reflectă cel mai fidel volumul de activitate este cifra de afaceri. O
evaluare a dinamicii acesteia duce la concluzia că volumul de activitate a înregistrat o
scădere sensibilă (indicele cifrei de afaceri este de 97,83%).
Cum indicele de creştere al stocurilor este mult mai redus decât indicele cifrei de afaceri,
se prefigurează concluzia că stocurile au scăzut doar în mică măsură datorită scăderii
volumului de activitate, cauza principală fiind reprezentată de sporirea vitezei de rotaţie a
acestora.
Creanţele au sporit de la o perioadă la alta cu un indice de 114,26%. După cum se
observă pe seama comparaţiei cu dinamica volumului de activitate, creşterea lor s-a
datorat diminuării vitezei de rotaţie. Fenomenul a fost determinat de acordarea de către
firmă a unor credite comerciale de durate mai lungi clienţilor ei.
Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat pe seama scăderii datoriilor faţă de
furnizori. Această scădere a fost generată de reducerea de către furnizori a creditului
comercial acordat întreprinderii.
Reducerea nivelului stocurilor a susţinut o scădere a necesarului de fond de rulment. În
contrapartidă, sporirea creanţelor şi diminuarea surselor ciclice au susţinut o creştere a
necesarului de fond de rulment. Impactul diminuării stocurilor a compensat impactul
sporirii creanţelor şi impactul scăderii nivelului surselor ciclice.
Excedentul de surse ciclice peste nevoile ciclice format la nivelul anului 2b (reflectat prin
valoarea negativă a necesarului de fond de rulment) induce un dezechilibru în finanţarea
ciclului de exploatare. Dacă existenţa sa este datorată unui volum prea ridicat de surse
ciclice, pentru evitarea costurilor acestui excedent de surse de finanţare, dar şi pentru
evitarea riscurilor asociate lor (cum ar fi riscuri generate de variaţia cursului valutar,
pentru finanţările în devize), se impune reducerea lor.
Măsuri de ameliorare / remediere:
În esenţă, măsurile de corecţie ar trebui să vizeze restrângerea apelării la astfel de surse la
finanţare, prin creşterea vitezei lor de rotaţie (onorarea într-un interval mai scurt).
Aplicarea unei astfel de măsuri nu poate fi realizată fără a ţine cont de condiţiile
specifice. Astfel, sursele ciclice obţinute din relaţia cu furnizorii ar putea fi rambursate la
finele ciclului de exploatare (în momentul încasării contravalorii produselor finite).
Păstrarea lor pentru o perioadă suplimentară ar genera costuri suplimentare, dar şi riscuri.
Prin investire însă, sursele ar putea deveni generatoare de profit (cu observaţia că
investirea lor atrage riscuri suplimentare).
Dacă necesarul de fond de rulment negativ ar fi datorat unui volum de active ciclice prea
mic, se impun măsuri care să ducă la sporirea acestora. Este cazul întreprinderii analizate,
care funcţionează cu un volum foarte redus de stocuri. Acesta limitează volumul de
activitate. Dealtfel, nivelul stocurilor înregistrat în bilanţul financiar corespunzător anului
2b nu caracterizează nivelul de activitate aferent întregului an. Dimpotrivă, întreprinderea
funcţionează la data bilanţului la un grad de utilizare a capacităţilor de producţie foarte
redus, tocmai din lipsa stocurilor.
În aceste condiţii, se impune o sporire consistentă a stocurilor de materii prime, reluarea
producţiei la un grad ridicat de utilizare a capacităţilor şi creşterea vânzărilor. O astfel de
măsură va duce la o creştere a nevoilor ciclice de finanţare (stocurilor şi creanţelor), ceea
ce va restabili echilibrul curent.
Creşterea volumului de activitate nu va duce la o sporire similară a surselor ciclice.
Volumul ridicat de surse ciclice existent la sfârşitul anului 2b era bazat pe surse de natura
datoriilor faţă de personal şi faţă de stat, care au un comportament relativ rigid raportat la
dinamica volumului de activitate (salariile personalului sunt plătite cu preponderenţă în
regie).
Datoriile faţă de furnizori vor spori odată cu creşterea volumului de activitate, dar nu în
aceeaşi măsură ca şi stocurile şi creanţele, întrucât ele au în realitate termene de
exigibilitate ridicate.
1.3.3. Analiza trezoreriei nete (TN)
TN = FR - NFR
TN(1) = 1.320 + 21.974 = 23.294 RON
TN(2b) = -100.048 + 69.049 = -30.999 RON
Analiza statică:
Fondul de rulment pozitiv (în valoare de 1.320 RON) existent la nivelul anului 1
reprezintă un excedent de surse permanente peste nevoile permanente de finanţare.
Necesarul de fond de rulment negativ (în valoare de – 21.974 RON) reflectă un excedent
de surse ciclice peste nevoile ciclice. Cele 2 excedente sunt păstrate ca o marjă de
siguranţă sub formă de disponibilităţi băneşti.
Nivelul disponibilităţilor (al trezoreriei de activ) este completat prin contribuţia
trezoreriei de pasiv (datoriilor financiare pe termen scurt). Cele două excedente anterior
menţionate permit constituirea unei trezorerii de activ superioare trezoreriei de pasiv,
respectiv obţinerea unei trezorerii nete pozitive.
Excedentul de surse de finanţare peste nevoile de finanţare ale firmei (adică peste
posibilităţile firmei de a le valorifica) crează imaginea unui dezechilibru global.
Întreprinderea a mobilizat surse de finanţare care au asociate costuri, dar nu este capabilă
să le investească eficient. Realizarea unor investiţii pe termen scurt (la nivelul trezoreriei
de activ) atenuează parţial această deficienţă.
Situaţia poate fi caracterizată printr-un nivel relativ scăzut al riscurilor asociate
procesului de finanţare, dar şi printr-o rezervă în materie de rentabilitate (care ar putea fi
exploatată mai bine).
Analiza dinamică:
Pornind de la acest context, întreprinderea îşi asumă riscuri suplimentare în anul 2b în
încercarea de a-şi spori rentabilitatea. Ea investeşte în active imobilizate fondul de
rulment existent la sfârşitul anului 1, dar şi sporul de capital permanent asigurat la nivelul
anului 2b. Pentru a exploata întreaga cerere provenită din partea pieţei, capacităţile de
producţie necesare (de natura activelor imobilizate) depăşesc însă posibilităţile de
finanţare asigurate de capitalul permanent mobilizat.
Bazându-se pe o creştere a excedentului de surse ciclice existent în anul 1, întreprinderea
acceptă situaţia de dezechilibru pe termen lung, încercând să finanţeze fondul de rulment
negativ pe seama unui necesar de fond de rulment negativ. În aceste condiţii, ea îşi asumă
riscul de a investi surse ciclice în active imobilizate. În prima parte a anului 2b,
activitatea se desfăşoară conform programării, continuitatea ciclului de exploatare fiind
susţinută pe seama unor scadenţe relativ relaxate a surselor ciclice. Excedentele de surse
permanente păstrate sub formă de disponibilităţi ca marjă de siguranţă nu mai există în
acest caz. Excedentul de surse de ciclice peste nevoile ciclice este imobilizat în finanţarea
nevoilor permanente. În consecinţă, investiţiile pe termen scurt sunt lichidate, iar nivelul
lichidităţilor din casierie şi conturile bancare este redus la un nivel minim, inferior
trezoreriei de pasiv.
În ultima parte a anului, riscurile asociate instabilităţii surselor de finanţare pe termen
scurt se materializează. Astfel, furnizorii refuză reînnoirea creditelor comerciale în
aceleaşi condiţii, ceea ce pune întreprinderea în faţa unei insuficienţe a surselor de
finanţare.
Pe fondul lipsei surselor de finanţare corespunzătoare, întreprinderea nu este capabilă săşi
reconstituie stocurile şi creanţele, ceea ce duce la un blocaj al ciclului de exploatare.
Măsuri de ameliorare / remediere:
Întreprinderea se regăseşte într-o situaţie de dezechilibru financiar global, constituit pe
seama unui dezechilibru pe termen lung şi a unui dezechilibru curent. Ieşirea din această
situaţie va impune infuzia de capital permanent sau vânzarea de active imobilizate
(respectiv reconstituirea trezoreriei nete pozitive pe seama fondului de rulment).
 1.4. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR FINANCIARE

Formula generală:

CA Ea sauE p
nr = dz = xT
Ea sauE p CA
unde:
nr = număr de rotații ale elementului de activ / elementului de pasiv
dz = durata în zile a unei rotații
CA = cifră de afaceri
EA = element de activ
EP = element de pasiv
T = timpul / perioada = 360 / 365 zile

1.4.1. Analiza gestiunii St - arată de câte ori, într-o perioadă de gestiune, stocurile (St)
trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaţie şi vânzare, revenind sub forma
iniţială bănescă, respectiv durata în zile a unei rotaţii complete.

CA St
nrSt = , dz St = * 360
St CA

1.150.000 1.125.000
nrSt (1) = = 10,35rot nrSt ( 2b ) = = 42,63rot
111.111 26.389
111.111 26.389
dz St (1) = * 360 = 35 zile dzSt ( 2b ) = * 360 = 8 zile
1.150.000 1.125.000

Analiza statică:

La nivelul anului 1, stocurile înregistrează un număr de 10,35 rotaţii prin cifra de afaceri,
la o durată a unei rotaţii de aprox. 35 de zile. Durata unei rotaţii a stocurilor aferente
producţiei proprii (perioada în care acestea se „consumă”, respectiv se reconstituie) a
cuprins:
- perioada medie de stocare a materiei prime (lemn brut), înainte de a fi dată în
consum;
- durata ciclului de producţie (la nivelul căreia stocurile se prezintă sub formă de
cherestea în diferite faze de prelucrare);
- durata medie de stocare a produsului finit (mobilier), de la terminarea producţiei
până la vânzare.

Durata unei rotaţii a stocurilor de mărfuri (mobilier metalic achiziţionat de la terţi şi

vândut în aceeaşi formă) reprezintă perioada medie de păstrare pe stoc a mărfurilor până
la vânzare.
Se apreciază că gestiunea stocurilor este corespunzătoare, asigurându-se eliberarea
suficient de rapidă a surselor de finanţare, respectiv creându-se premisele obţinerii unui
nivel acceptabil de rentabilitate.

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o scădere a duratei unei rotaţii a stocurilor, de la 35 zile în anul 1 la 8
zile în anul 2b. Fenomenul se produce pe fondul unei diminuări mult mai accentuate a
volumului stocurilor comparativ cu scăderea volumului de activitate (reflectat prin cifra
de afaceri).

Pe aceste considerente, s-ar părea că întreprinderea îşi îmbunătăţeşte considerabil

gestiunea stocurilor. Se creează astfel o eliberare de surse de finanţare (este necesar un
volum mult mai mic de surse pentru a finanţa necesarul de stocuri).

În realitate însă, nivelul de 26.389 RON al stocurilor nu a caracterizat întreprinderea pe

parcursul întregului an 2b. De asemenea, cifra de afaceri (respectiv volumul de activitate)
nu a evoluat liniar. În prima parte a anului, vânzările zilnice au avut un nivel mediu mai
ridicat, iar necesarul de stocuri a fost semnificativ superior.

În ultima parte a anului, are loc un blocaj al ciclului de exploatare. Valoarea stocurilor
înregistrată în bilanţul financiar caracterizează situaţia întreprinderii de la sfârşit de an, în
care vânzările zilnice erau inexistente.

În aceste condiţii, concluziile cu privire la eficienţa gestiunii stocurilor la nivelul anului

2b sunt denaturate. Valoarea stocurilor înregistrată în bilanţul financiar nu este
caracteristică volumului de activitate susţinut de-a lungul întregului exerciţiu financiar,
ceea ce face nivelul ratelor de gestiune calculate să devină irelevant.

Se poate menţiona însă că blocajul activităţii de exploatare s-a datorat tocmai

incapacităţii întreprinderii de a asigura finanţarea stocurilor la nivelul necesarului impus
de nivelul de activitate vizat.

Măsuri de ameliorare / remediere:

Pentru depăşirea blocajului, întreprinderea va fi pusă în postura de a finanţa formarea de

stocuri la nivelul necesarului. Găsirea de surse de finanţare a reprezentat o problemă
analizată în cadrul secţiunii destinate echilibrului financiar. Din punctul de vedere al
eficienţei gestiunii financiare, se poate pune problema sporirii vitezei de rotaţie a
stocurilor, ceea ce ar permite reducerea necesarului de stocuri la acelaşi volum de
activitate (şi implicit necesarului de surse de finanţare).

Sporirea vitezei de rotaţie a stocurilor poate fi realizată prin:

- reducerea duratei de stocare a materiei prime;
- reducerea duratei ciclului de producţie;
- reducerea duratei de stocare a produselor finite;
 - reducerea duratei de stocare a mărfurilor.

Deşi o cifră de afaceri ridicată asigură pentru întreprindere beneficii evidente, pe termen
scurt ar putea fi avută în vedere inclusiv o reducere a volumului de activitate, de natură să
permită o reducerea a necesarului de stocuri (şi implicit a nevoilor ciclice de finanţare).
Pe măsura formării de surse proprii de finanţare (pe seama autofinanţării nete), volumul
de activitate ar putea fi sporit.

1.4.2. Analiza gestiunii creditului client / creanţelor-clienţi exprimă creditul-client (Cr)

acordat de întreprindere, adică durata medie în zile de încasare a contravalorii bunurilor
facturate clienţilor.

CA Cl
nrCl = , dzCl = * 360 , nivel optim 30/60/90 zile
Cl CA

1.150.000 1.125.000
nrCl (1) = = 8,08rot nrCl ( 2b ) = = 6,92rot
142.222 162.500
142.222 162.500
dzCl (1) = * 360 = 45 zile dzCl ( 2b ) = * 360 = 52 zile
1.150.000 1.125.000

Analiza statică:

Întreprinderea activa la nivelul anului 1 cu creanţe medii faţă de clienţi în valoare de

142.22 RON. Ipoteza conform căreia valoarea de 142.222 RON a creanţelor faţă de
clienţi caracterizează întregul exerciţiu financiar implică acceptarea ideii unei echivalenţe
între durata de lichidare a creanţelor (prin încasare) şi durata medie de reconstituire (prin
vânzări de produse finite şi mărfuri) de aprox. 45 de zile.

Această durată reflectă durata medie a creditelor comerciale acordate de întreprindere

clienţilor ei (durata creditului – client), respectiv perioada pentru care sursele de finanţare
ale întreprinderii sunt blocate sub formă de drepturi de încasare.

Se apreciază că gestiunea creditului – client este corespunzătoare, prin raportare la un

nivel de referinţă de 60 de zile.

Analiza dinamică:

În dinamică, are loc o înrăutăţire a eficienţei gestiunii creditului – client, durata medie de
încasare sporind la 52 zile. Această modificare în gestiunea relaţiei cu clienţii implică o
creştere a duratei de imobilizare a surselor de finanţare sub formă de creanţe, respectiv o
creştere a volumului creanţelor (şi implicit a nevoilor de finanţare ciclice) la acelaşi
volum de activitate. Sporesc astfel costurile finanţării, dar şi riscurile de neîncasare.

Creşterea duratei creditului – client s-a realizat cu precădere prin acordarea contractuală
de către întreprindere a unor termene mai relaxate de plată. Se impune însă precizarea că
durata medie a fost uşor ajustată de unele întârzieri ale clienţilor în efectuarea plăţilor.
Apariţia acestor întârzieri a fost favorizată de reducerea preocupării firmei pentru selecţia
clienţilor eligibili pentru acordarea de credite comerciale (pe fondul unei politici agresive
de sporire a cotei de piaţă).

Măsuri de ameliorare / remediere:

Pe viitor ar fi oportună reducerea duratei contractuale a creditului – client acordat, dar şi

o selecţie mai bună a clienţilor eligibili pentru acordarea de credite comerciale, respectiv
o înăsprire a clauzelor contractuale cu privire la decontare. În mod probabil, astfel de
măsuri ar afecta negativ dinamica vânzărilor.

Reducerea duratei creditului –client, dar şi efectele negative anticipate asupra volumului
vânzărilor ar putea induce o influenţă favorabilă asupra echilibrului financiar, prin
reducerea nevoilor ciclice de finanţare.

În plus, încasarea mai rapidă a creanţelor ar ajuta la îmbunătăţirea lichidităţii imediate

(prin creşterea nivelului mediu al disponibilităţilor).

1.4.3. Analiza gestiunii creditului furnizor / datoriilor-furnizori exprimă creditul-

furnizor (Fz) primit de întreprindere, adică durata medie în zile de plată a contravalorii
bunurilor achiziţionate de întreprindere de la furnizori.

CA Fz
nrFz = , dz Fz = * 360 , nivel optim 30/60/90 zile
Fz CA

1.150.000 1.125.000
nrFz (1) = = 11,12rot nrFz ( 2b ) = = 33,08rot
103.368 34.000
103.368 34.000
dzFz ( 2b ) = * 360 = 32 zile dzFz ( 2b ) = * 360 = 11zile
1.150.000 1.125.000

Analiza statică:

În ceea ce priveşte durata creditului – furnizor, se poate observa că la nivelul ambilor ani
durata creditului furnizor nu a permis acoperirea duratei întregului ciclu de exploatare
(egală cu suma dintre durata de rotaţie a stocurilor şi durata de încasare a creanţelor). Mai
mult, în anul 2b durata creditului – furnizor este chiar inferioară duratei creditului –
client.

Se creează din acest punct de vedere un deficit de surse de finanţare la nivelul

întreprinderii.

Analiza dinamică:

Durata creditului – furnizor se diminuează de la 32 zile în anul 1 la 11 zile în anul 2b. Se

înrăutăţeşte în concluzie gestiunea relaţiei cu furnizorii. Scăderea duratei medii de plată a
datoriilor faţă de furnizori duce la scăderea volumului total de surse de finanţare asigurate
pe seama furnizorilor la acelaşi volum de activitate şi implicit susţine creşterea
necesarului de fond de rulment.