Tema 5 : Piaţa si mecanismul ei

1. Piaţa, esenţa, funcţii şi clasificări

2. Elementele modului de comportament a consumatorului
3. Cererea şi parametri. Legea cererii
4. Oferta şi factorii de influenţa. Legea ofertei şi echilibrul pieţii
5. Preţurile, tipuri şi modalităţi de reglementare
6. Concurenţa, esenţa, forma şi mecanismul

.1. Piaţa, esenţa, funcţii şi clasificări.

Piaţa e elementul principal în economia contemporană. Este un mod dominant dar şi determinant în
legătura între agenţii economici în condiţiile specializaării atît a producţiei cît şi a muncii.

Piaţa poate fi identificată din 2 puncte de vedere:

- ca un mecanism de legătură la diverse nivele de funcţionare a activităţii economice. Intre elementele

şi structura economiei. Intre agenţii economici. între producţie şi consum. între vînzător şi cumpărător
deci între cereri şi oferte.

Astfel piaţa oferă toate informaţiile despre starea lucrurilor în ramură, în sferele de activitate,
determină utilitatea produselor, indică direcţiile şi modul de organizare a activităţii economice.

Astfel piaţa poate fi apreciată şi punct de vedere a funcţiilor sale:

1. Pe piaţa are loc contactul permanent între producţie şi consum, deci între producător şi
consumator. Modul prin care are loc distribuirea resurselor, prin care are loc determinarea acţiunilor
agenţilor economici. în cadrul etapelor producţiei, repartiţiei , schimbului şi a consumului

2. Prin piaţă are loc autoreglarea economică, deci stabilirea proporţiilor şi formelor de organizare şi
determinare a preţurilor la produse

3. Prin piaţă se asigură echilibrul între cerere şi oferta de bunuri, ce corelează interesele particulare
cu cele sociale

4. Piaţa este modul prin care are loc schimbul în activitatea economică

Ca loc şi mod de efectuare a relaţiilor de schimb piaţa a evoluat prin următoarele forme: iarmaroc, tîrg,
licitaţie, aucţion, loc specializat de comerţ, bursa.

Pîna la apariţia bursei, piaţa avea un caracter spontan deoarece informaţie despre mărfuri, preţuri,
condiţii de schimb erau determinate doar în procesul de negociere.

Ca mecanism de legătură în economia de piaţă, piaţa reprezintă un ansamblu, un sistem de raporturi

între părţile ce negociază. Deci centre de luare a deciziilor părţilor care determină satisfacerea intereselor
atît proprii cît şi sociale.

în economia contemporană deosebim 3 tipuri de pieţe, ce pot fi identificate prin o structură variată:
1. Piaţa bunurilor (piaţa reală), deoarece se comercializează mărfuri, produse şi se poate diviza
conform specializării acestora.
 2. Piaţa financiară (fictivă) - reprezintă o formă de piaţă determină inversul pieţii reale, aici se
comercializează banii, creditele, hîrtiile de valoare, titlurile de proprietate, operaţiunile referitoare la
circuitul capitalurilor capitale şi a titlurilor de proprietate

3. Piaţa resurselor - care determină includerea în circuitul economic a resurselor primare ex. forţa de
muncă şi resurselor naturale. Forţa de muncă se comercializează pe piaţa muncii, prin contractele de
angajare. Astfel piaţa muncii are un anumit specific, deoarece exercită o multitudine de funcţii pe lîngă
comercializarea forţei de muncă: înregistrarea şomerilor, acumularea informaţiilor despre posibilatea de
angajare, organizarea reciclărilor, recalificărilor.

La rînckil său fiecare poate fi identificat şi după următoarele criterii:

■ După principiului teritorial:piaţa locală, mondiale, regionale

■ După obiectul afacerilor: piaţa valutară, de materie primă, agricolă, creditelor

• După caracterul şi volumul afacerilor: piaţa cu ridicata şi cu amănuntul

• După timp: piaţa permanentă , sezoniare, ocazionale

• După forma de organizare: iarmaroc, licitaţie, bursă

Cea mai efecientă e bursa unde se acumulează info despre toate aspectele ce ai" putea intre atît
vînzătorul cît şi cumpărătorul.

2. Elementele modului de comportament a consumatorului

în economia de piaţă principalul element sau figura ei este consumatorul, deoarece nevoile lor
servesc pentru activitatea economică a producătorului în ansamblu.

A. deciziilor acestuia predetermină mecanismul pieţii, adică a celei de pe piaţă, atît faţă de bunuri cît
şi servicii, ce la rîndul său determină dezvoltarea economiei în ansamblu.

Anume consumatorul apreciază rezultatele activităţii producătorului, din aceste motive puterea
consumatorului în economia de piaţă poate fi considerată ca o capacitate de a determina volmul producţiei
şi a influenţa destinul producătorului, deoarece în economia contemporană există o diversificare a
nevoilor este necesar şi de resurse financiare suficiente, astfel doar consumatorul e în stare de a alege: ce
de cumpărat, cît de cumpărat şi cînd de cumpărat. Ce la rîndul său şi determină un proces de formare a
preţului în cadrul venitului disponibil deci şi a determinării a coşului bunului de consum, ce este specific
pentru diferite bunuri şi îi asigură consumatorului o anumită satisfacţie.
Ca fiinţă raţională fiecare consumator e conştient în maximizarea utilităţii obţinute din consumul
bunului cu mijloacele financiare disponibile. Alegerea consumatorului trebuie să fie raţională.
Asupra comportamentului consumatorului în determianrea alegerii influenţează diverşi factori
(individual de la o persoană la alta dar generale):

1. Utilitatea bunului achiziţionat

2. Preferinţele consumatorului

3. Preţul bunului procurat

4. Preţul bunurilor alternative

 5. Procurăm în limita venitului

6. Moda, sezonul

In economia de piaţa comportamentul consumatorului reprezintă un proces de formare a cererii

pentru diverse bunuri si servicii ce depinde de venit şi de preferinţe individuale, deci şi de preţul
produselor şi serviciilor, cu alte cuvinte la luarea deciziilor raţionale asupra ce şi cît să se cumpere
consumatorul va alege ce e mai avantajos pentru el. Pentru a-şi maximiza utilitatea în dependenţă de
mărimea bugetului, de nivelul preţului şi de preferinţele personale

3. Cererea şi parametri. Legea cererii

Cererea - reprezintă o categorie proprie economie de piaţă ce se manifestă în limitele schimbului de
mărfuri şi a comerţului şi reprezintă o apreciere sumară în diferite mărfuri. Adică o necesitate ce constă
dintr-o multitudine de cerinţe. Fie a unui individ sau grup, care pe parcursul dezvoltării societăţii au fost în
permanetă modificare.

Cererea reprezintă totalitatea de mărfuri şi servicii solicitate la un anumit nivel al venitului într-o
unitate de timp dat.

Cererea de bunuri poate fi determinată atît de factori de natură economici cît şi neeconomici.

Factorii economici determină volumul şi structura cererii: nivelul venitului, a preţului,

accesibilitatea . Factori neeconomici: nevoile fiziologice, tradiţiile , modul de viaţă, ecoducaţia,
preferinţele.

Cererea poate fi specificată di n punct de vedere cantitativ şi calitativ în dependenţă de modul de

importanţă şi de timpul satisfacerii, astfel cunoaştem cerere individuală, agregată(totală), primară,
ocazională, ascunsă.

Pentru fiecare marfa cererea diferă în dependenţă de orientările consumative.

Tipuri de cerere :
■ Negativă - cînd pe piaţă nu se întreabă sau sunt ocolite. Chiar dacă necesitatea persistă însă piaţa
nu e
satisfăcută ex: asistenţa medicală
Lipsa totală de cerere, există atunci cînd consumatorul nu are interes pentru anumită marfă sau sunt
indiferenţi
• Cerere camuflată, atunci cînd consumatorii au dorinţa de a procura o marfă ce lipseşte de pe piaţă.

• Cererea în scădere, cînd se reduce interesul consumatorului pentru un anumit fel de marfă

• Cerere de uniformă, care exprimă oscilaţiile sezoniere

■ Cerere de deplină valoare, cînd circulaţia comerciala este satisfăcută la maximum, aici e
determinat
principiul calităţii
■ Cerere exagerată, atunci cînd produsele sunt în cantităţi suficiente şi nu se satisfac cerinţele
pieţii

■ Cerere neraţională, atunci cînd mărfurile influenţează sănătatea

 ■ \m\imod miiilaid B BA}iB|ai BOJBOijipoiu no jjodBj ui #Bid od asnpoid .loiunjJBui utopuuo B 9.reoyipoui
1SB990B BUIudX9 309JB03p 'HJaKW B3JBţl011SB|3 IS BO 31§O|BUB llldlOUUd ISBpOB 9JV! W/
Bos B| 'm|nj9.jd B ojBnuiuiip o :S.I9AUI ÎS O.IBZI|B9J ap ]ii|
ii}9jd B 9J91S3.10 o îs Biniiugpp 90 '9JBUI iBUi ;y.o.id uii omiqo B nfliiod ;|IIUJ iBui Bonpcud BS puij
jijo;şonpojd

•in|iuoiBonpojd eajJBd u i p 9 aoajBoap 'a/to OA vuafo inpwjdmjuods no I

ISB|90B no JJOCIBJ UI ojBoijjpoui jâBogoe Biiijjdxa BA pt.oj'o inSej |apsy

•9ţBji;iiB0 ia ţaid aijujp |ii^rodB.i v»iţ2zjd3J vita/o B9.i9jao ÎS «3 'dinii op [BA.i3ţii[ jjuiniie 1111-4111 js
i9.id iiumuB un BJ B9.IBZI[B9J n.iiuad BOMuazaid 'uoiAjgs IIBS i.inj.iBui op ugjBjţjiiBO Bjmzaidai -

îs idţjajo B3§aq -«iugnuui ap moiaej îs

■|9J B| 3UIU1BJ 1Î0J0J00 ' J[l|llj9.ld V. OJBOyipOUl O B| JS .IBjl|O 909JB09p ' DOlJSOpdU 9 D3U3J90
muuddp s\unf,mui DJ -juooojd un no ni[i4o.id lUBquiiqos |njBî|nzai iu MJO.IOO ]num|OABoijipoui os
gjii9oojd oip no goipui IUOJOO j[iB}[ojjsB[9 |nţii3joi}900 OOOQ 'oisosdji BOJ9J9O BO Bjopisuoo os Baiaioo
Boyţpoiu nu jusoard un no in|njii9oo.id BsaBJofBui pup lounţB .rei 'Bjjqixsjj ojoaoo o «ţujzsjdai 3.13.130
B^SBOoy •ţusoojd un a^sod no ii.io.i9o BOJBJOSOJUI V\ oonp BA juooojd un no in|n|o.id B3JBJofBiu .iO]i.inzB0
B9jB;i.iofBui iq ■inp'tjdad îs 11.13.190 o d.iDOţfipoui dp iniuaoo.idd.iim juodvu BO jBinuuajop o ap injiiopipo:»
PJJSB ' ii.i9.ioo BsjBjpijSBp BÎuiz9.id9J [n|nJ3.id B areoyipoai B| IIJ9J9O B u !S9oy *;n|ni3.id B9J9p?os jp
9p IUOJOO v, OJBUI IBUI aii.iods op jijunjis nes ;ii9| IBLII 9js9jods e9J9.i90
'lll|nio.ld B 0J9pB0S ISB900B B| pup 11BS 11.10.190 B B|BUOl).lodOjd 0.I9JS0.I0 O Bp ;n|nţ9Jd B9.l9pgOS pup JKJBIYUS
|iiquiiips B[ JUOJOO BjJoBai Bdnp îs şjsjjp pj.iBiu B OJBI|[IIII 9p jiBţj|Bpoui 9S.I9AJQ

jojiuoimunsuoo uojDiunsuoD 3p irunuinpj -p

d\uvîddîsy ■£ djiunfjpw v\ jnjdÂj -g

mfn.iojDiimsuoD sjdfwudfdjd îs djunjsnQ 7 :

tuns B3.i9.i39 Biii

OjJB.lS ţO9dSB Ul.ld JS B}BJUOZO.ldo.l 1J 9}B0d 0.19.100

B| QJiAj.id no BJIBUUOJU; poQ 'O|Bnjujds js O|BJJOJBLU ununq op BOJIU IBUI 9JB}IJUBO O 3ţp;|os BS JOJBUITISUOO
9d Buiuuojop nu 9;B0ipu siijnjajj •jjoţBiunsuoo op 9JBIBOI|OS i;inj..iBiu op BOJBIJIUBO ;S nu BSUI 'BOJOJOO
BZB9JOS011L1 9JB.I0fBUl 3||.inj3jd |9JlSy 'VJDUOlj.lodojd S.OAU1 dlfvp.l O DJSlXd 3J3.WJ li jd.ld dUliq

■JIJ9.I90 B9.l30lip3J Bll|UU9J3p BA jll|lljaid B9.IB.10lBJAJ -SJ9AUI ÎS JOJBU1I1SUO0

£
9p 9}BUOIZll|0B IJ iod 90 9JBţp]|0S JJI1JJBUI 9p JO|jţBJjJUBO B9.1BJ0fBUI BUHU,l9J9p JO]ljnJsjd B9.IB.IOS0IUI
: IU3J3D nSd] V3.ivw.ioJvj 3.ijAi.id m Vd8d\ jBUiu.11.19pp îs B rms |npuu B| 00 '■UASJLSO O d.wuţuudjdp
ÎS JO0lflSJ3Aţp D-S BUB.IodW9}UO0 BIUIOU009 III 1JÎB19|OOS B3JB]|0AZ3p 110
 Astfel coefecientul elasticităţii ofertei poate fi reprezentat: procentul de modificare a ofertei către
preţ.

Elasticitatea ofertei depinde de următorii factori : de cheltuielile depuse pentru modificare producţiei;
de gradul de utilizare a capacităţilor productive; de disponibilitatea de resurse; de posibilitatea amplasării
capitalului dintr-o ramură în alta. O importanţă deosebită îl are şi factorul timpului, deoarece pînă oferta
se va acomoda cu un nou nivel al preţului e nevoie de o anumită perioadă de timp.

Factorii ce determină oferta sunt:

1. Preţurile la resurse

2. Tehnologiile accesibile

3. Preţurile la mărfurile mai mult alternativ

4. Aşteptările vînzătorilor

5. Numărul de vînzători

Toate aceste corelaţiei au o importanţă deosebită pentru a înţelege cum e influenţată oferta de diverşi
factori şi cum acţionează mecanismul pieţii.

Teoria economica, descrierea curbei ofertei o determina prin doua metode :

1) daca preţul e stabil oferta reprezintă cantitatea maximala de mărfuri pe care vinzatorii au
posiblitatea si au dorinţa de a o realiza la acest preţ.

2) cind e concreta cantitatea oferta reprezintă preţul minimal pe care vinzatorul ii considera acceptabil,
aşadar cererea si oferta oscilind in dependenta de preţ vor tinde permament la un anumit echilibru

deci echilibru intre cerere si oferta va fi atunci cind cererea pe deplin se va acomoda la schimbările
ofertei

Echilibru cererei si a ofertei reprezintă un echilibru de piaţa.

Ideal acest echilibru va fi in situaţia cind volumul si structura cererei la un anumi preţ echilibrat si cu
un anumit nivel al venitului,adica echilibru de piaţa inseamna ca toate mărfurile pe care le oferă
vinzatorii vor fi cumpărate si invers toate mărfurile pe care lear dori sa le cumpere cumpărătorii sunt
oferite ,prin urmare echilibru petei se determina atunci cind nici cumpărătorii nu au motive sa si modifice
cantiitatea cererii sau a ofertei, deci pe piaţa se va determina un echilibru cind va fi determinata o
egalitate al cantităţilor iar acţiunea preţului nu va influienta modificarea cantităţii.

In realitate acest echilibru este foarte deficitar de al determina.

In unele cazuri se poate determina atunci se stabileşte parţial pe anumite gr de produse si in diverse
intervaluri de timp.

Cind cantitatea cerererei depăşeşte cantitatea ofertei atunci se determina un deficit, care la rindul sau
este o cerere exagerata , iar atunci cind preţul curent de pe piaţa depăşeşte se va determina un surplus.
.
 5. ce aprecierea unui preţ just a devenit preocuparea de baza si a l u i Aristotel si a lui Smith si al
Pr reforrmatorilor si a şcolilor clasici si a curentelor contemporane de aceia preţul a fost considerat
eţu pretu exprima cantitatea de bani
ril
Noţiunea de preţ se refera nu numai la bunuri dar si la tarifile si la preturile factorilor de
e,
producţie care sunt:
tip
uri >foita de munca-
şi salariu
m
od >capitalul-
ali dobinda
tăţ
>pamintu l-renta
i
de
re Insa pe parcursul secolelor au fost o multitudine de
gle
me teorii. Principalele teorii :
nta - teoria valoare utilitata
re.
- teoria fara valoare(teoria lui
Pre
ţul - Marshal)
incepin
d inca teoria...
din
antichit
ate, In teoria contemporana preţul indeplineste urm
preţul
funcţii: >functia de crt/c«/(masurarea cheltuielilor
a
ocupat si rezultatul)
un loc
deci cu cit preţul bunurilor este mai mare cu atit antreprenorul primeşte o recompensa mai
determ
mare pt activitatea sa ,are un profit mai mare
inant
in >functia de informare - pentru participanţi in activitatea economica,astfel prin intrermediul se
teoria inform prin mărimea si dinamica despre activitatea cea mai profitaabila,depre abundenta.
econo
mica, >functia-ei vor beneficia doar de domeniile unde preturile si cererea este cea mai mare .
unii tot o data veniturile statul trebuie sa intervină.
eecono
misti >functia de distribuire - care poate fi determinata
consid
in aceste cazuri se determina ca preturile ca limita minimala in determinarea costurilor.
erindul
concep preţul de monopol.
tul cel
mai
import
ant in
ştiinţa
econo
mica,
deoare
Teo
ria
eco
no
mic
a
dete
rmi
na
3
tipu
ri
de
pret
uri:
 >pretul de piaţa sau preţul liber

>preturi administrative >preturi

mixte

Preturile de piaţa se stabilesc in condiţiile unei concurente perfecte,fara o influienta din partea statului
sau al altor factori de constringere cum ar fi de ex monopolul

nu poate influienta in mod unilateral modelul acesteia,deoarece se formează ca conjunctura dintre

cerere .

astfel preţul de piaţa este si numit preţ de echilibru,care reprezintă cea mai justa apreciere a valorii
produsului,deoarece valoarea coincide cu valoareaa lui rrea.preti de piaţa reprezintă dintre consumator

insa consumatorul procura marfa din considerentele utiilitatii,si satisfacerea unei nevoi

trebuie sa treacă prin anumitet etape de timp si daca intensitateea satisfacerii nevoii cu timpul apoi si
utilitatea acestui buna va scădea

pt a exprima aceasta situaţie se utilizează noţiunea de utilitatea marginala.prretul de piaţa este compus
din cheltuieliile medii care rezulta di n concurenta de piaţa..

Preturile administrative say reglementare se stabilesc in condiţiile concurentei imprefecte sau

al iintre[prinderilor ce domina piaţa ,ca de de ex:pretul de acest preţ nu reacţionează la

modificările dintre cererile dar ft puţin

in funcţie de instrument al politicii economice statul aplica asa numitele prreturi administrative care se
stabilesc in mod arbitrar se stabileşte limita de jos al preţului minimal pnt a ocroti concurenta

si limita de sus pt a ocroti populaţia

astfel statul nu admite majorarea preţului peste limita

PRETURILE MIXTE- caracteristic econom contemporane sunt formate sub influienta tuturor
fact:intern sau extern

>pe lingă preturi adm si preţul liber cunoaştem urm tipologie a preturilorr :

-preturi unice al cărui nivel este fix

-preturi al cărei limita de variaţie este stabilita

-preturi p baza unei reglementari dar a cărui nivel nu este stabilit

din punct de vedere al naturii produsului sau a obiect pietiii deosebim:

a- preturile bunurilor

b-

c-preturile titlurilor de valoare

 pe pieţele externe elementul de referinţa este preţul international,deci preturile practicate pe piaţa
mondiala pot fi preturi:

-preturi rezultate din acorduri

la rindul sau preturile negociate rezulta diil tratativele dintre parteneri

in diferite forme si anumite condiţii de piaţa

cele mai intilnite preturi negociate sunt:

1 )pret de bursa

2)pretul de licitaţie

3)pretul de tranzacţie

6. Concurenţa, esenţa, forma şi mecanismul

Concurenta - economia contemporana fiind o econom mixta in care îmbinam mecanismul pietii cu
un anumit dirigid cu macroeconom pt a menţine echilibru d i n interesele econom cu cele la nivel
macroeconom determina factorul principal starea concurentei in activ eeconomica

deci concurenta reprezintă o competivitate,o confruntare ,o rivalitate intre agenţii economici

pt a atinge un scop bine determinat si pt a atrage de partea sa clientela pt cele mai bune condiţii pentru
activitate si in vederea obţinerii rezultatelor

concurenta reprezintă o lege a economiei ,deoarece in condiţiile limitate de producere o bunurilor.

astfel concurrenta de piaţa este cea mai raţionala soluţionare a problemelor fundamentale si anume a
prob:ce.kom si pt cine

Rolul concurentei poate fi determinat prin urm funcţii:

>contribuie la rezolvarea cit mai eeficienta .prin reducerea cheltuielilor,perfectionarea fonn de
organizare

>intuirea novatiilor
>stimuleaza activitatea eficienta si evidenţiază necalificarea ,cei care nu fac sta
>prin concurenta producţia este reglata prin asa mod ca socciatatea produce la Rosturi de [producţie
minim de preţ.

Nivelul concurentei depinde de urm factori : >nr si

foita agentilorr economici >posibilitatea plasării

capitalului dintro ram in alta >gr de informare

despre starea
*

lupta de concurenta este diversa in funcţie de numeroşi factori ,este prezenta in diferite tipuri si
ku
elimitată după diferite criterii: -după subiecţii
utilizar
ea participanţi la schimb dintre consumatori dintre
diferite
prod si consumatori
lor inst
si >dupa mijloace :concurenta dee preţ si non pret(acceenttul se pune pe kalitate,asortiment al
meetod bunurilor servi ici i lor)
e
sisteme de reduceri
a
>dupa domeniul de activitate:
s
concurenta interamurala
t
conc intraramurala
f
>dupa metodele luptei de concurenta:
e
conc loiala
l
conc neloiala(spionaj economic,falsificarea banilo,bunurilor,escrocheriile)

c
>dupa economiile de
o
scara: conc statala
n
conc interstatala
c

u
prin concurenta se intelege si lupta intre producători pt cererea limitata a consumatorului.
r
din acest punct de vedere ce are loc distribuirea luptei econom
e
sunt determinate intenţiile si interesele economice
n
are loc orientarea reala spre satisfacerea
t
are loc majorarea calităţii si desiguur diminuară cost de producţie
a

Funcţiile concurentei sunt:

p
-de reglare sau reglementare
o
-de alocare
a
-de adoptare
t
-de inovare
e
-de control

-de repartiţie
f

d
 Concurenta reprezintă si determinantul principal in dezv societăţii contemporane astfel prin
intermeediul conc are loc direcţionarea activ subiecţilor econom in interesele întregii societăţii

in dependenta de gradul de libertate de condiţiile se deosebesk si diferite tipuri de concurenti,cu cit

este mai mika influieiita asupra situaţiei de piaţa cu atit piaţa este mai kompeetitiva deci si preturile de
piaţa mai echitabile,astfel tipul pieţelor concurentiale este condiţionat de o multitudine de factori si
anume:

>numarul firmelor si puterea econom

>nr kumparatorilor participanţi la schimb

>tipul si gr de diferenţiere a produsului

>nivelul barierelor de intra a re si esire din ramura

>gr de transparenta

deci informarea agenntilor desrpre\

>metodele luptei de concurenta

in teoria economica sunt cunoscute situaţii de concurenta perfecta,libera,netaasbsoluta si concurennta

imperfecta,monopol si oligopol ce se deosebesc esenţial intre ele.

concurenta perfecta poate fi perrceputa doar atunci numai cu cnditia cind o multitudine de producători
,kumparatori se konfrunta ku consumatori

nimni din participanţi nu pot lua

fiecare are alternative in alegerea sa ,astfel vinzatorii dac din anumite considerente cu afacerea cu un
client

aceiaşi situaţie se utilizează si pt cumpaiatorr in realitate situaţia poate fi dificila deoarece se utilizează
iferite solutii,deoarece au si diferite şanse după posibilitatee si capacitate si in activitatea sa.

modelul ideal de caracterist si trasatturi al concurentei sunt:

>omoginitatea produsului >flu iciitatea petei >multilitatea

model Iul concurentei-desi pare un model ideal in activit economica ram ine a fi un model teoretic,de
aceia in viata reala domina concurenta imperfecta si cele mai raspindite situaţii de concurenta

monopolul

concurenta monopolistica

conscurenta oligopolistica.