Sucuri de legume şi fructe.

Prefaţă.
Cu această carte dorim să punem în mâna cititorului un material care să-l ajute în viaţa de zi cu zi atât
pentru a-şi păstra sănătatea cât şi pentru a se vindeca în cazurile în care este bolnav.
Consumul continuu de alimente gătite şi prelucrate termic, cu multe E-uri în ele este bine înţeles urmat de
degenerarea progresivă a celulelor şi ţesuturilor. Nu există în acest caz nici o doctorie mai bună decât
sucurile naturale de fructe şi legume proaspete.
Sucurile din comerţ au o serie de substanţe nocive sau chiar cancerigene. Ca să amintim doar de acela mai
bine cunoscute (conservanţii) benzoatul de exemplu, dar mai sunt şi alţii, conservanţii, îndulcitorii,
amelioratorii de gust, etc, care numai bine nu fac organismului. Deci nu discutăm despre aceştia ci despre
sucurile naturale obţinute din legume şi fructe bio.
Sucurile din fructe se vor face din fructe proaspete care trebuie să fie mature, cu câteva excepţii. Fructele
prin sucuri pot furniza corpului (dacă se folosesc mai multe tipuri de fructe) toate hidrocarburile de care
are nevoie.
Sucurile proaspete sunt o metodă excelentă de a obţine nutrienţi valoroşi dar nu toate sucurile sunt la fel
de puternic active şi nu toate sucurile au aceiaşi compoziţie. Comparativ cu fructul sau leguma proaspătă
sucul este mai sărac în fibrele alimentare şi deci nu mai este atât de preţios. Datorită faptului că nu mai
are atâtea fibre vegetale care ajută tranzitul intestinal să se refacă în unele cazuri, se indică totuşi
consumul vegetalei întregi. Notat la superlativ însă de foarte mulţi fito-terapeuţi datorită faptului că el
este mult mai uşor de asimilat de organism decât vegetala din care provine, este indicat din ce în ce mai
des în diferite tratamente.
Pentru a se acomoda organismul cu acesta este bine ca la început sucurile acestea să se dea în cantitate
mică şi diluate cu apă, indiferent de sucul care se foloseşte. Dacă s-ar lua de la început cantităţi mari din
acest suc vă veţi trezi cu deranjamente stomacale sau intestinale. Deci acordaţi organismului
dumneavoastră timpul necesar pentru acomodare, ca să nu aveţi probleme digestive.
De ce este indicat astăzi acest suc? Pentru că viaţa de astăzi este mult mai activă ca în trecut şi oamenii nu
mai au atâta timp la dispoziţie şi sunt grăbiţi, ori un pahar de suc oferă organismului sângele plantei,
esenţa care o ţine şi pe ea în viaţă şi totodată dă omului care le consumă o serie de minerale, vitamine,
enzime de primă calitate, într-o formă condensată. Se asimilează de asemenea de către organism foarte
uşor şi este bine tolerat. Sucurile necesită foarte puţină energie pentru digestie şi sunt incluse aproape
imediat în metabolism. De asemenea au un efect pozitiv asupra procesului de regenerare al organismului.
Sucurile stimulează procesul digestiv.
Sucul proaspăt este perfect pentru stilul de viaţă de astăzi, deoarece se consumă rapid şi conţine toate
bunătăţile din fructele şi legumele din care este făcut, dar într-o formă condensată. De exemplu 10
morcovi îţi pot furniza mult calciu şi proteine dar nimeni nu doreşte să consume 10 morcovi deodată însă
sucul obţinut din aceştia se consumă foarte repede şi este mai uşor să consumi un pahar de suc. Toate
sucurile sunt surse de vitamine, minerale microelemente, enzime.
De asemenea este foarte important că absolut toate sucurile sunt foarte sărace în calorii, însă conţin multe
minerale: potasiu, calciu, magneziu, sodiu. Mult mai multe se găsesc însă în sucurile de legume
comparativ cu cele de fructe.
Pentru copii mâncarea cea mai bună este laptele de matern, dar numai dacă mama se alimentează natural
fără E-uri şi alte substanţe nocive. În ordine după laptele matern vine laptele de capră dar numai crud fără
să fie trecut de temperaturi peste 47 de grade Celsius, când i se distrug enzimele şi devine un lapte mort.
Dar şi la acest lapte ar trebui să se adauge puţin suc de morcovi sau orice alt suc din legume preparat
proaspăt, nu cu conservanţi.
Laptele de vacă are un conţinut extrem de mare de cazeină care este un clei, din cauza căruia apar acele
mucozităţi la copiii care se alimentează cu acest lapte. Laptele pasteurizat este însă un lapte mort, care
dacă se consumă va face să se reducă imunitatea organismului drastic şi veţi vedea că acei copii care
consumă lapte din acesta vor face des roşu în gât, guturai, adenoidită, etc).
Aici trebuie să notăm faptul că morcovul sub formă de suc este cel mai bun pentru a îndepărta acele
mucozităţi. Gândiţi-vă însă că în cazul vârstnicilor organismul este mult slăbit datorită uzurii şi straturile
de mucozităţi sunt mai periculoase întrucât imunitatea vârstnicilor este mai diminuată ca la copii.
Sucurile de fructe conţin mai mulţi acizi organici şi carbohidraţi, care le ridică valoarea calorică.
Legumele necesită câteva ore pentru a fi digerate complet, în timp ce absorbţia sucurilor de către
organism durează circa o oră, sistemul digestiv fiind astfel curăţat şi eliberat de deşeuri şi de sucuri chiar
fiind asimilate.
Sucurile trebuie consumate imediat ce au fost extrase pentru a nu se oxida. Indiferent că le obţineţi acasă
din fructe seu legume cât mai proaspete cu ajutorul storcătorului de fructe sau le luaţi de la supermarker,
trebuie consumate imediat ce au fost extrase, altfel nu mai sunt aşa utile. Sucul proaspăt este crud şi nu a
fost supus nici la căldură şi nici nu conţine conservanţi sau alte substanţe chimice care le-ar altera sau
chiar le-ar face nocive datorită E-urilor. Toate sucurile vegetale corectează echilibrul acid- alcalin al
sângelui, lucru extrem de important.
În plus îşi păstrează toate vitaminele, enzimele mineralele şi proteinele, care le au fructele şi legumele.
Durata în care se poate păstra sucul după extragere este bine să fie cât mai mică, dar şi aceasta depinde de
tipul storcătorului de fructe, şi cum anume se depozitează sucul şi chiar şi din ce se prepară, dar este bine
să se consume imediat fiind cel mi eficient.
Foarte multe afecţiuni ale oamenilor se datoresc tocmai lipsurilor de minerale, vitamine şi enzime din
alimentaţie. Enzimele sunt adevăraţi catalizatori care participă la reacţiile metabolice din organism.
Plantele pot să furnizeze foarte multe enzime, fitohormoni şi alte substanţe ca vitaminele sau substanţe
minerale pe care le conţine. Fiecare din aceste vegetale are posibilitatea să ofere o dată cu substanţa
respectivă şi enzimele necesare pentru a fi digerate. Rolul acestor enzime este ca la temperatura de 36
grade să se poată digera substanţele aduse prin alimentaţie. Ca să se separeu un singur element, din foarte
multe elemente câte conţine hrana este nevoie de un laborator, de temperaturi enorme de sute de grade, de
anumite presiuni ridicate şi de o serie de condiţii speciale. Enzimele sunt ca un fel de magnet care poate
să selecteze numai un anumit element din toate aceste elemente pe care le conţine la un moment dat bolul
alimentar aflat în stomac. Sucurile consumate cresc activitatea enzimelor, îmbunătăţesc metabolismul,
ajută la neutralizarea toxinelor care sunt prezente în organism şi de asemenea ajută la îndepărtarea
toxinelor.
Să spunem că aveţi de ales dintr-o mare grămadă de seminţe de: secară, grâu, ovăz, orz, etc fiecare
sămânţă separat. Vă va fi foarte greu şi va trebui să luaţi fiecare din aceste seminţe în parte şi să o puneţi
de-o parte. Ei bine enzimele sunt acele care fac acest lucru foarte uşor.
Dacă aţi încerca prin metodele cunoscute până azi vă vor trebui aşa cum am spus condiţii speciale,
presiune, temperaturi. Enzimele sunt cele care despart automat toate acestea în grămăjoare separate şi
care contribuie şi la asimilarea lor de către organism. Fiecare enzimă este specializată doar pentru un
anumit tip de element şi-l alege din multitudinea de elemente care se află în momentul acela în stomac.
Laptele este unul dintre alimentele foarte utile pentru organismul uman şi din care se ia pe lângă alte
substanţe şi calciul, dar numai în anumite condiţii şi atunci când organismul poate să asimileze laptele.
Trebuie spus că de la anumite vârste se poate ca un om să nu mai poată consuma laptele şi chiar să-i facă
rău, tocmai datorită faptului că nu mai are în organism enzimele necesare digestiei şi în acest caz nu mai
poate să consume lapte, sau dacă consumă are o serie de dereglări ale digestiei care pot merge de la
simplele indigestii până la diaree severă sau chiar suferinţe mai mari.
Trebuie să se ştie că enzimele sunt distruse la temperatura de 50 de grade sau mai mare, deci prin fierbere
de exemplu se distrug în totalitate enzimele şi o dată cu distrugerea acestora omul respectiv nu mai poate
să asimileze hrana respectivă dacă nu are enzima care poate să o digere.
Sucurile de legume şi fructe însă conţin şi aceste enzime care contribuie la asimilarea substanţelor
minerale din sucuri fără nici o problemă, deoarece toate acestea conţin şi enzima necesară digestiei,
deoarece la prepararea lor nu s-a folosit temperatura ridicată. Prin storcătorul de fructe când se trec
fructele şi legumele nu se ridică temperatura în aşa fel ca să se distrugă enzimele.
În plus au foarte multe vitamine naturale care pot fi asimilate de organism foarte uşor. În mod normal
dacă nu se găseşte nimic în stomac în momentul în care sucurile se vor consuma, acestea se vor regăsi în
sânge în timp de 15 minute de la ingerare fără să mai participe la procesul de digestie scutind organismul
de eforturi suplimentare. Se ştie că sucurile de legume şi fructe este de fapt sângele vegetalelor respective.
Sucurile se vor prepara doar înainte de a fi folosite fără a se mai lăsa timp ca să se oxideze, deoarece prin
acest proces se degradează şi nu mai sunt aşa de utile. Sucurile care sunt gata preparate în supermarketuri
şi sunt îmbuteliate nu sunt tot atât de utile datorită faptului că acestea conţin o serie de E-uri care pot să
altereze şi chiar să distrugă principiile active. Nu mai vorbesc de sucurile care se mai şi pasteurizează şi
care nu mai au nici vitaminele intacte şi nici enzime în schimb au multe substanţe care pot produce o serie
de boli într-un organism chiar sănătos.
Se ştie că foarte multe sucuri din acestea sunt foarte bogate în antioxidanţi lucru care le face utile în multe
afecţiuni, de inimă, cancer, etc.
Unele sucuri se pot consuma doar în cantitate mică 1/10 din cantitatea sucului deoarece au un efect
extrem de puternic (usturoi, pătrunjel, etc), altele au acţiune mai blândă şi sunt utile în cantitate mai mare
(morcov, salată, varză, cartof, etc). Este bine însă ca toate să se folosească doar în cantitatea în care este
tolerată de către organism. Fiecare om este altfel şi nu se poate da o reţetă universal valabilă. Va trebui ca
fiecare om să respecte toleranţa sa. După ce organismul s-a obişnuit cu sucul respectiv se poate mări
cantitatea de suc administrată, dar nu înainte.
Cât timp se pot folosi sucurile? Toată viaţa zilnic fără nici o pauză şi fără să vă producă nici un efect
advers ne dorit.
Există două terapii cu sucuri. Postul care durează între 2-5 zile, în care se consumă 1,5-2 litri de suc şi
care se foloseşte pentru scăderea rapidă a greutăţii şi pentru curăţirea organismului.
O altă metodă este consumarea cantităţilor mari de sucuri zilnic. Aceasta se foloseşte de obicei pentru
tratarea anumitor afecţiuni şi care are efect mai lent dar este pe termen mai lung mult mai puternic. Se va
face acest lucru minimum 2 săptămâni.
Ca să fie eficientă o terapie cu sucuri de legume şi fructe va trebui consumat zilnic minim 600 ml de către
adulţi şi 300 ml de către copii.
Este mult mai bine să se consume sucul imediat ce a fost preparat (în afară de cel de sfeclă roşie). De
asemenea se atrage atenţia din nou să nu se ţină sucul la frigider decât perioade scurte de timp, de
exemplu de 1-2 sau maxim 3 ore, dar şi atunci ]n recipiente închise ermetic.
Câteva sugestii.
Storcătorul de fructe- alegeţi un storcător de fructe cât mai performant. Nu care este mai ieftin ci care
este mai bun. Dacă reuşiţi să achiziţionaţi un storcător performant chiar dacă este mai scump vă veţi
scoate banii, deoarece acesta vă va da satisfacţii şi va reuşii să extragă mai mult suc decât un storcător de
duzină care ar fi mult mai ieftin. Românii pe vremuri aveau un proverb: „Sunt prea sărac ca să-mi pot
permite să cumpăr ceva ieftin”.
De asemenea căutaţi un storcător care poate să aibă şi piese de schimb (filtre, etc) la preţuri modice şi în
cantitate suficientă. Înainte de a cumpăra mergeţi la un magazin de reparaţii şi cereţi fără teamă sfatul
meseriaşului care le repară. El vă va spune ce anume trebuie să cumpăraţi.
Căutaţi de asemenea storcătoare care au în componenţă piese metalice care sunt mult mai uşor de
dezinfectat cu apă opărită decât cele de plastic care nu aveţi cum le dezinfecta şi deci pot să vă producă o
serie de afecţiuni datorită lipsei igienei. Indiferent cât de bine le-aţi spăla şi cât de des dacă nu le puteţi
opări din când în când există posibilitatea să vă îmbolnăvească, deoarece pot să răspândească o serie de
microbi, din bucătărie, de pe mâinile dvs, etc.
Sucurile de legume. Sunt regeneratoare şi reconstructoare pentru organism. Ele conţin toţi aminoacizii,
mineralele, sărurile, enzimele şi vitaminele necesare cu condiţia să fie consumate proaspete, crude şi fără
conservanţi şi să fi fost extrase aşa cum trebuie din legume.
Partea vitală a legumelor este ascunsă în coajă, de aceea legumele crude trebuie mestecate complet. În
ultimă analiză, funcţiile omeneşti trebuie să se hrănească cu alimente crude, însă nu oricine poate peste
noapte să-şi schimbe obiceiul de o viaţă întreagă de a mânca mai mult sau exclusiv legume crude.
O asemenea schimbare bruscă, poate provoca deranjamente pe care individul poate să nu le înţeleagă, dar
care pot fi cu totul folositoare. În asemenea situaţii este bine să fie consultată o persoană cu experienţă în
ce priveşte reacţiile ce pot avea loc printr-o asemenea schimbare.
De altfel este necesară o tărie sufletească şi intestinală considerabilă pentru a face această schimbare şi a
combina, dar noi am constatat că este folositor să se procedeze aşa.
În orice caz, sucurile de legume proaspete, crude sunt foarte necesare ca supliment pentru orice
alimentaţie, chiar dacă nu urmărim o dietă specială şi mâncăm orice dorim.
Dacă urmărim un regim alimentar întâmplător şi ne raţional, asemenea sucuri sunt într-adevăr de cel mai
mare folos pentru că dau corpului alimente active şi vitaminele lipsite din alimentaţia gătită şi conservată.
Pe de altă parte un regim exclusiv din alimente crude, nu cuprinde o cantitate suficientă, pentru că o mare
parte din conţinutul hrănitor al alimentelor crude este folosit drept combustibil pentru a produce energie
de care organele digestive au nevoie în procesul de digestie şi asimilare care durează până la 3-4 ore de la
masă, când însă bem sucuri crude de legume situaţia este alta, deoarece acestea sunt ingerate în 10-15
minute după ce le bem şi sunt folosite aproape în întregime pentru hrănirea şi regenerarea celulelor şi
ţesuturilor cu minimum de efort din partea aparatului digestiv.
Ar fi bine în cazul sucurilor ca legumele (sau fructele) să fie complet terciuite, pentru ca elementele vitale
să poată fi trecute în lichide, apoi este bine să fie presate puternic, pentru a se extrage o cantitate cât mai
mare de suc. Centrifuga nu este cea mai fericită alegere, dar se poate şi cu ea obţine sucuri. Nu sunt de
aceiaşi calitate ca şi cele terciuite înainte şi apoi presate la presiuni înalte sau folosind vidul pentru a se
extrage cât mai mult lichid. Dacă nu se face în acest fel atunci este posibil să se găsească mult mai puţine
vitamine, enzime şi minerale în suc.
Desigur că felul sucurilor are o influenţă deosebită asupra rezultatelor obţinute. Dacă sucurile sunt extrase
incomplect din legume sau fructe ele conţin numai apă organică vitală şi ca atare sunt folosite, însă forţa
lor este redusă din cauza lipsei vitaminelor, mineralelor şi enzimelor.
Rădăcinoasele: morcovi, pătrunjel, sfeclă, etc. Este bine să se spele cu ajutorul unei perii de rădăcină
foarte bine la apă curgătoare şi eventual chiar să se lase în apă apoi cel puţin 15 minute pentru a se putea
îndepărta toate impurităţile conţinute. Nu se indică raderea sau îndepărtarea coji deoarece la suprafaţa
cojii se găsesc foarte multe principii active utile în tratament.
La ceapă de exemplu se înlătură cojile uscate, deoarece nu se pot trece prin storcător.
Se mărunţesc eventual prin tăiere cu cuţitul, apoi se trec prin storcătorul de fructe.
Fructe şi vegetale de suprafaţă: se spală foarte bine, dar este indicat sa nu se cureţe de coajă (în afară de
lămâi, portocale, grep, etc). Merele, perele şi alte fructe în coajă au foarte multe principii active, deci este
păcat să se arunce.
După spălare se mărunţesc şi apoi se trec prin storcătorul de fructe. Se pot de asemenea ardeii de exemplu
curăţa de seminţe, dar coaja este foarte utilă.
Verdeţuri: frunzoasele în special (pătrunjel, salată, ridiche, morcov, etc) se spală bine se mărunţesc apoi
se pun în storcătorul de fructe. Reziduurile se umezesc cu aproximativ atâta apă cât este cantitatea lor. Se
lasă apoi 2 ore şi se mai trec apoi încă o dată prin storcător. În general frunzele de sfeclă, pătrunjel, ţelină,
păstârnac, morcov sunt extrem de puternice în terapie şi se folosesc, deci dacă o rădăcinoasă are şi frunze
spălaţi-le bine, mărunţiţi-le şi folosiţi-le deoarece sunt extrem de utile.
Atenţionări: dacă sunt anumite fructe (Bananele, etc) care nu pot fi trecute prin storcătorul de fructe,
puteţi să folosiţi un Blender.
Întotdeauna alegeţi fructe şi legume crescute natural, folosiţi de regulă fructe proaspete pentru că cu cât
sunt mai proaspete cu atât sunt mai multe vitamine în ele. Luaţi fructele şi legumele de sezon. Căutaţi pe
cele care sunt mai frumoase, fără exagerări, adică nu alegeţi nişte mere uriaşe care au fost crescute cu
ajutorul hormonilor, ci alegeţi cele care sunt mai micuţe dar care au fost crescute şi coapte în mediul
natural, fără ajutorul chimicalelor. Dacă au părţi cu viermi, curăţiţi bine aceste porţiuni. Dacă însă conţin
mucegaiuri aruncaţi-le pentru că nimic nu este mai periculos decât mucegaiul care poate să vă aducă o
serie de boli grave.
Spălaţi întotdeauna temeinic fructele şi legumele şi lăsaţi-le puţin în apă cu un pic de bicarbonat de sodiu
care să neutralizeze o serie de germeni patogeni şi scade aciditatea acestor fructe. Dar niciodată nu uitaţi
de spălare. Atenţie şi la frunzoase (salată, spanac) care se vor spăla frunză cu frunză, nu la grămadă. Este
în joc sănătatea dumneavoastră şi a celor la care le faceţi sucurile.
Atenţie! Sucurile la conservă indiferent de firma producătoare nu au acelaşi efect cu cele preparate de dvs
şi consumate imediat şi în plus pot conţine anumiţi conservanţi care pot produce o serie de afecţiuni
inclusiv cancer (exemplu- benzoatul). De asemenea tot pentru conservare în unele sucuri se pune foarte
multă sare, lucru care poate fi nociv în anumite situaţii (afecţiuni cardiace, etc).
Reguli de ţinut minte.
În acţiunea de vindecare cu ajutorul sucurilor de legume şi fructe trebuie să se ţină seama de acţiunea de
curăţire a organismului pe care o produc consumul acestor sucuri. În perioada ceasta de acomodare ca să
spunem aşa se pot produce însă în organism o serie de efecte ne dorite, jenă, diaree, chiar greaţă, făcând
impresia că omul nu poate suporta acele sucuri, dar este o impresie falsă. De fapt este perioada de
acomodare prin care trebuie să se treacă obligatoriu. Dacă sucurile sunt proaspăt obţinute şi consumate
imediat şi dacă sunt făcute din legume şi fructe curate care nu au fost stropite cu diferite substanţe
chimice nu au cum să facă rău şi după această perioadă va începe vindecarea organismului.
Dacă însă aveţi probleme mai mari sau dureri puternice în special în cazurile de cancer consultaţi un
medic naturist sau homeopat care vă va explica ce se întâmplă în cazul dvs în organism. Ar putea fi şi alte
simptome ne dorite, caz în care de asemenea se poate consulta un medic.
Dacă apare colorarea galbenă sau brună a pielii după ce aţi început să consumaţi sucuri, înseamnă că
ficatul dvs elimină toxinele, bila stricată , etc, dar în cantităţi mai mari decât pot elimina alte organe. În
acest caz după un timp coloraţia aceasta va dispare, dar este un semn sigur că organismul se eliberează de
toxine. În timp se va regenera organismul, se elimină toxinele şi vă veţi însănătoşi.
O altă cauză a coloraţiei pielii poate fi lipsa somnului, se va înlătura în acest caz când se va rezolva cu
insomnia.
Începerea tratamentului- primele 10 zile.
Pentru grăbirea procesului de eliminare a toxinelor din organism şi de vindecare este foarte bine să se facă
o perioadă de 10 zile clisme. Dacă nu se consumă dimineaţa la trezire un pahar de apă în care se va
introduce o linguriţă de sulfat de sodiu (sau un alt laxativ salin) care ajută la curăţirea organismului.
Aceasta pentru a elimina toxinele din intestine.
Este bine să se prevină deshidratarea corpului în acest timp în care se începe tratamentul (deci primele 10
zile în care se insistă pe golirea intestinelor), se va putea consuma 2 litri de suc de citrice preparate
proaspăt şi diluat cu 2 litri de apă. Deci se consumă zilnic în primele zile aceste 4 litri de lichid. Sucurile
acestea din primele zile se obţin din 4-6 grepfrut, 2-3 lămâi şi restul portocale până la complectarea a 2
litri de suc. Primul pahar se bea la o jumătate de oră după luarea soluţiei saline, apoi câte un pahar la
fiecare 20-30 minute.
Nu trebuie să mâncaţi nimic toată ziua, iar seara când vi se face foame, puteţi mânca câteva portocale sau
grepfrut sau sucul lor cu puţin suc de ţelină. Înainte de culcare se va face o spălătură a intestinului gros în
scopul de a scoate din cutele şi intestine orice substanţă de corp în timpul somnului, operaţia de
dezintoxicare care se repetă 3 zile la rând.
Prin aceasta se va elimina circa 12 litri de limfă toxică care se va înlocui cu tot atâtea sucuri alcaline, care
vor ajuta la vindecare şi realcalinizarea organismului.
Ziua a 4-a până la ziua a zecea se va începe să se consume sucurile care le dorim să le consumăm în
funcţie de afecţiunea care o avem. La început le vom dilua cu tot atâta apă, apoi după trecerea celor 10
zile se va opri administrarea de sulfat de sodiu.
Dimineţile este bine să se mănânce 3-4 fructe de sezon, tăiate felii sau mărunt sau rase şi îndulcite cu
miere (dacă nu aveţi contra indicaţii), peste care se poate presăra 2 linguri de migdale rase, nuci, alune (de
asemenea rase). După aceasta se poate bea 2 pahare de suc proaspăt de legume sau fructe.
Seara se poate să consumaţi din nou sucuri. Se poate să vă simţiţi după acest regim alimentar slăbiţi dar
este o metodă sigură de vindecare pentru cele mai grave cazuri.
Tratamentul. Pentru orientare se va citi cu atenţie sfaturile de la sfârşitul cărţii în funcţie de afecţiunea
care o aveţi. La afecţiunile unde este dată şi cantitatea care este indicată este de fapt cantitatea minimă.
Cantitatea maximă nu se specifică pentru că nu se poate specifica fiind pentru fiecare om alta.
În timpul tratamentului nu se fumează, nu se consumă amidon şi zaharuri şi se va căuta să se respecte
regimul alimentar indicat, altfel vindecarea nu are cum se produce.
Căutaţi legumele şi fructele proaspete, dacă este posibil atunci culese sin pom sau atunci scoase din
pământ, deci cât mai proaspete. Nu folosiţi legume şi fructe care au fost crescute cu ajutorul chimicalelor
ci preferaţi întotdeauna cele mai mici dar care au fost crescute natural.
Cât suc se poate consuma fără pericol?
Atât cât se poate bea uşor, fără sforţare, în general o jumătate de litru pe zi este minimum care va da
efecte perceptibile şi de preferinţă 1-4 litri sau chiar mai mult în funcţie de toleranţa individuală.
Trebuie ţinut seama că cu cât se va consuma mai mult suc cu atât mai repede se vor vedea rezultatele
aşteptate. Extragerea prin centrifugarea legumelor rase, este numai parţială şi prin acest procedeu sunt
extrase foarte puţine vitamine, totuşi şi acest procedeu insuficient are oarecare importanţă deoarece
sucurile astfel extrase conţin apă organică şi sunt foarte folositoare.
Transformarea legumelor într-un terci lichid sau semi- lichid fără eliminarea celulozei este fără valoare
deoarece consumarea sucurilor are ca scop de a permite corpului să asimileze toate elementele vitale, fără
însă să împovăreze organele digestive cu celuloză. Consumarea sucurilor din care nu se extrage celuloza
(carnea), împovărează organele mai mult decât consumarea legumelor şi fructelor bine mestecate,
deoarece mestecarea este esenţială pentru digerarea complectă a legumelor care conţin celuloză.
Alimentaţia- sau dieta în tratament.
Ce are voie şi ce nu are voie să consume un bolnav? Acestea sunt cele mai frecvente întrebări care şi le
pun cei care au anumite afecţiuni.
Ei bine prin alimentaţie se asigură funcţionarea optimă a corpului uman. Fără o alimentaţie adecvată este
foarte dificil să se asigure viaţa. Organismul are nevoie de apă, enzime, vitamine, aminoacizi, etc. Fără
acestea nu poate exista viaţă.
Ce este interzis?
În general: prăjelile de orice fel, mai ales uleiul prăjit. O gospodină ştie că uleiul prăjit se spală mult mai
greu pentru că se lipeşte foarte tare de vas. Comparativ cu untura se spală mult mai greu. În organism
toate grăsimile fac săpunuri şi uleiul prăjit este un cancerigen renumit.
Atenţie la sare se va consuma cât mai puţină. Aceasta poate conţine E 536 care este ferocianură de
potasiu, sau E 535 ferocianură de sodiu, adică cianură- o otravă.
Deci fără prăjeli.
Carnea? Capra este singurul animal care nu face cancer. Se poate consuma sub orice formă (Fiert, fript la
abur, copt în cuptor, etc). Carnea de la animale care au fost crescute cu concentrate, hormoni, concentrate,
etc. se evită. Un pui în 45 de zile ajunge dacă este crescut la crescătorie la greutatea şi vârsta unui pui
crescut normal de un an. Deci aduce îmbătrânirea prematură şi obezitatea pentru puiul sau animalul
respectiv. În plus celulele corpului se dezvoltă mult mai rapid ca la un animal crescut natural, exact cum
se petrece cu celulele în cazul cancerului. Carnea preparată în general se prepară la 100 grade.
Chimicalele (substanţele minerale în anumite doze) acumulate de animal în timpul vieţii, hormoni, etc, nu
se distrug decât la temperaturi mult mai mari. În organismele animalelor crescute artificial cu concentrate
se produc anumite modificări care fac ca celulele lor să se dezvolte anormal de repede. Ceva similar se
petrece şi la celulele canceroase. Însă substanţele chimice atent dozate pentru a îmbătrânii puiul sau
animalul respectiv nu se descompun sub acţiunea căldurii şi deci se introduc în organism. Uitaţi-vă ce
graşi şi nesănătoşi arată unii oameni care se hrănesc numai cu carne care a fost crescută cu concentrate
(americanii sau cei din ţările dezvoltate care se hrănesc numai cu carne din aceasta sufere în 60% cazuri
de obezitate). În plus ajută să îmbătrâniţi mai repede. Substanţele acestea chimice fac aceleaşi modificări
în organism ca şi la animalul respectiv. Puii de exemplu se injectează cu hormoni steroizi în gât sau în
aripi deci chiar dacă vă pune păcatul să consumaţi asemenea cărnuri feriţi-vă cel puţin de gât şi aripioare.
Antibioticele din aceste cărnuri vă pot produce o oboseală cronică şi de asemenea contribuie la scăderea
imunităţii organismului.
Deci fără cărnuri care au fost crescute cu concentrate. Preferaţi cărnurile care nu sunt cu concentrate.
La noi în ţară există carne de oaie, vită, viţel, peşte din râuri ne poluate, pui de curte, etc care nu au fost
crescute cu concentrate. Aici intră şi mezelurile şi alte preparate. De asemenea peştii crescuţi în
crescătorii sau chiar cei din ape poluate ar trebui evitaţi.
Ce se consumă şi cât depinde de fiecare bolnav în parte, practic de preferinţele culinare ale fiecăruia şi de
posibilităţile sale materiale. În general se va vedea ce anume convine corpului şi se consumă ce-i place şi
în cantitatea care îi place.
Degeaba aş spune eu să consume numai fazan că omul respectiv nu are de unde şi poate că nici nu-i place.
Fiecare ştie ce-i place şi ce nu. Dacă există un aliment care vă place consumaţi-l şi dacă vedeţi că un
anumit aliment nu vă place nu-l mai consumaţi. Organismul este cel care dictează, iar dacă urmăriţi
reacţiile organismului veţi vedea că veţi reuşi să vă asiguraţi o hrană care convine organismului şi care va
contribui chiar la vindecare.
Este bine însă să se respecte mai multe lucruri:
1. Alimentele se prepară doar înainte de consum, deci proaspete.
2. Se consumă cantitativ puţin şi în mai multe reprize.
3. Se consumă orice aliment foarte bine mărunţit în gură, pentru aceasta este bine ca să vă verificaţi
cât mai des dantura la un medic stomatolog. În cazurile în care nu se pot mărunţi eficient este bine
ca alimentele să se administreze mărunţite, dar şi atunci este necesar să fie menţinute în gură o
perioadă suficientă pentru a putea fi impregnate cu salivă şi în felul acesta să se asigure o digestie
mai uşoară.
4. Nu se admit certuri şi discuţii contradictorii, la masă sau înaintea meselor. Iar masa va fi servită
cât mai estetic şi cu gust în funcţie de posibilităţi. Gândiţi-vă că fiecare masă este o masă festivă şi
că aveţi pe cineva deosebit la masă şi purtaţi-vă cu cea mai mare atenţie în toată perioada meselor.
 5. Nu se consumă alcool sub nici o formă, nici în timpul meselor şi nici înainte sau după, indiferent
de felul acestuia (bere, vin, ţuică, etc).
6. Alimentele care nu se pot consuma proaspete nu se pun la frigider ci se aruncă şi se fac numai
proaspete şi doar cât se consumă. Deci este foarte indicat ca la preparare să se facă doar atât cât se
va consuma. Nu preparaţi deci cantităţi industriale, pentru sănătatea dv. Ci doar cantitatea
necesară. Mai bine să se facă mai multe feluri variate de cât unul în cantitate mai mare.
7. Nu se consumă nici un suc prefabricat ci doar cel care se prepară înainte de consumă din fructe şi
legume proaspete şi consumate imediat ce s-au preparat, înainte de oxidare.
8. În timpul meselor nu se consumă apă.
9. Fructele şi legumele crude sau sucuri proaspete este bine să se consume cu 15-30 minute, înaintea
meselor, nu după mese, pentru a putea să se asimileze fără să mai fie combinate cu alimentele care
se consumă la masă.
10. Se consumă cel puţin 50% din alimente crude (fructe, legume, sucuri de legume şi fructe)
fără nici o pregătire prealabilă ci doar spălarea.
Nimeni nu vă poate spune ce vă place doar dv ştiţi exact şi în funcţie de aceasta şi cum reacţionează
corpul vă hrăniţi.
Cei care nu au contraindicaţii (diabet, etc) vor putea folosi pentru îndulcirea preparatelor culinare lemn
dulce care este de 10 ori mai dulce ca zahărul şi ajută foarte mult organismul. Cei care sunt obezi vor fi
ajutaţi şi la slăbire cu acest lemn dulce. Se găseşte la magazinele alimentare. Se mai poate îndulci şi cu
miere în special polifloră.
În cazurile când după mese se constată balonare sau disconfort faceţi un ceai de: busuioc, chimion,
fenicul (una dintre acestea). Se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 15 minute, se strecoară şi se consumă la nevoie.
Dacă apar senzaţii de vomă (prezente în anumite afecţiuni) folosiţi după mese sau la nevoie un vârf de
cuţit de praf de Ghimber (se găseşte şi la magazinele alimentare).
Dacă aveţi carne şi doriţi s-o păstraţi la congelator este foarte bine să vă asiguraţi că aveţi în casă cuişoare
(se găsesc şi la magazinele alimentare) şi puneţi câteva cuişoare pe carne înainte de a o introduce în
congelator. În acest fel se va împiedica producerea cadaverinei, putând să se păstreze perioade mai lungi
de timp.
Nu consumaţi nici un aliment nici prea fierbinte, nici prea rece.
Ascultaţi întotdeauna de sfatul medicului, pentru că este cel mai avizat să vă dea indicaţiile care vi se
potrivesc dv. Chiar dacă acest indicaţii sunt diferite de ceea ce spun cei din jur ascultaţi de sfatul dânsului
pentru că va fi un sfat competent.
Faceţi-vă singuri liste cu alimente care le consumaţi cu plăcere şi vă ajută, precum şi liste cu alimente
care nu le puteţi suporta. La fiecare vă spune organismul ce anume puteţi şi ce nu puteţi consuma.
Niciodată însă să nu optaţi pentru multă mâncare ci mai bine să consumaţi mai multe mese cantitativ mai
mici. Nu lăsaţi niciodată stomacul gol.
Alimente mucegăite- consumând alimente mucegăite nu faceţi decât să vă distrugeţi nu numai imunitatea
ci veţi contacta şi o serie de afecţiuni foarte grave. Dacă vedeţi că s-a mucegăit un borcan nu curăţiţi
mucegaiul şi apoi să-l consumaţi pentru că în acest fel veţi contacta o serie de afecţiuni grave şi ulterior
veţi consuma mult mai mult pe medicamentele care s-ar putea să vă vindeca, lucru ne sigur. Mai bine
aruncaţi la gunoi totul şi veţi fi în avantaj. Vă mai du un exemplu. Dacă puneţi pâine în nailon sau în
celofan veţi vedea că în 2-3 zile aceasta va prinde mucegai oricât de uscată ar fi pâinea respectivă.
Gândiţi-vă însă la toate produsele care le folosiţi şi sunt în nailon sau celofan. La acestea cine scoate
mucegaiul din ele. Nimeni. Gândiţi-vă dacă este util să consumaţi plante ambalate în capsule de plastic.
Acestea se ambalează de oameni care respiră şi deci ca să respire au nevoie de umiditate. Deci capsulele
conţin şi umezeală care produce mucegai ş o serie de afecţiuni. Deci sfatul meu este să nu consumaţi nici
un produs ambalat în nailon, celofan, plastic etc. De ce? Pentru că vă puteţi trezi cu o serie de afecţiuni
foarte grave care vor necesita apoi ani ca să vă puteţi reface.
Apa- Se va exclude de asemenea apa cu concentrate, şi cu clor. Clorul din apă poate produce cancer,
eczeme şi boli de inimă. Pentru a se consuma o apă curată este indicat să se pună la 2 litri de apă 2
rădăcini de morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel şi puţină ţelină rasă. Se lasă timp de 24 ore înainte de a se
folosi şi se poate apoi folosi. Rădăcinoasele acestea extrag din apă substanţele nocive şi în schimb dau în
apă o serie de vitamine. Se consumă fără reziduu după 24 ore la temperatura camerei. Nu este voie să se
consume apă rece sau caldă. Atenţie şi la spălarea pe dinţi nu folosiţi paste de dinţi cu fluor pentru că
acesta vă va afecta inteligenţa, aşa că dacă vreţi să aveţi copii idioţi daţi-le fluor cât de mult.
Spălaţi-vă pe dinţi cu apă sare şi eventual din când în când bicarbonat. Sau mai sănătos praf de cărbune
care chiar dacă este negru vă va face dinţi albi.
Baia- De asemenea după fiecare spălat pentru a anula substanţele alcaline de la spălat (şampoane, săpun)
este bine să se clătească pielea cu apă în care se pune la 1 litru de apă 2-3 linguri de oţet de mere sau
sucul de la o lămâie. Această apă acidă va lăsa pielea acidă lucru foarte important în timpul tratamentului.
În cazul pielii mai aspre este indicat să se folosească tărâţe de grâu 500 g puse la o cadă de apă în săculeţ
şi peste ele se va pune apa fierbinte şi apoi se dă drumul la apă rece. Acestea vor reface pielea fiind foarte
emoliente.
Sarea- consumaţi în cantităţi mici şi fiţi atenţi că sarea poate conţine: cianură- E 535 este fericianură de
sodiu, E 536 este fericianură de potasiu. Ambele sunt otrăvuri foarte puternice care afectează întreg
organismul.
Căutaţi să vă alimentaţi natural ca acum 100 de ani şi nu veţi avea decât de câştigat.
Enzimele.
Enzimele au fost descoperite relativ recent Bertrand în 1894 descrie structura unor enzime, apoi o dată cu
dezvoltarea ştiinţei se descopere practic aproape în permanenţă noi şi noi enzime, precum şi importanţa
lor pentru viaţa omului.
Enzimele sangvine: transaminanzele, fosfataza alcalină, fosfataza acidă, aldolaza, colinestaraza, amilaza,
lactat dehidrogenaza (LDH), creatin fosfokinaza (CPK), gama glutamil transpeptidaza (GGT).
Enzimele al căror nume se sfârşeşte în „ază” au fost denumite pornind de la substanţa asupra căreia
acţionează. Exemplu: enzima care acţionează asupra fosforului se numeşte fosfatază, cea care prelucrează
zahărul se numeşte zaharoză. Etc.
Trebuie cunoscut doar că enzimele sunt compuşi biologici produşi exclusiv de formaţiunile celulare vii,
dar sunt capabili să acţioneze şi în afara acestor celule care le-au format. Plantele, minerale şi chiar carnea
sunt furnizoare de enzime pentru organismul uman şi fără ele digestia şi chiar viaţa organismului nu ar
putea exista. Enzimele sunt catalizatorii proceselor fiziologice naturale. Ele accelerează metabolismul
organismului în funcţie de anumite programe şi din această cauză se mai numesc şi bio- catalizatori, fără
să suporte nici o modificare chimică.
Este foarte important să se cunoască faptul că fiecare enzimă este foarte specială şi este produsă doar
pentru un anumit efect. Este ca şi cum această enzimă ar fi cheia care ar deschide o uşă. Dacă aveţi o
cheie potrivită, atunci puteţi deschide uşa. La fel se întâmplă în organism. De exemplu oxidoreductazele
intervin în reacţiile de oxido-reducere sau redox. Acestea la rândul lor se împart în dehidrogenaze (cele
care transportă hidrogenul), citocromii (enzime care transportă electronii), oxidazele (enzime care acceptă
oxigenul molecular), etc. Fiecare din acestea este atât de specific încât va face doar acelaşi lucru şi numai
acelaşi în permanenţă.
Fără enzime, viaţa ar fi imposibilă, pentru că nu se va mai putea asimila nici o hrană. Enzimele sunt cele
care ajută la asimilarea hranei, ele ajută de asemenea la funcţionarea întregului organism. Se găsesc în
organism peste 10.000 de enzime diferite care fiecare are rolul său. Acestea ajută şi la eliminarea din
organism a toxinelor şi înlăturarea celulelor îmbătrânite, de asemenea contribuie la imunitatea
organismului. Ele contribuie la înlăturarea substanţelor străine organismului, iar în cazul unei afecţiuni
contribuie la vindecare.
Hrana nu se descompune în substanţele componente şi nu poate fi asimilată de organism, dacă nu există
enzime. Viaţa celulară fără prezenţa enzimelor nu ar fi posibilă şi presupunând că nu ar fi enzimele pentru
o perioadă foarte scurtă într-un organism acesta ar muri foarte rapid. Nici măcar procesele respiraţiei nu s-
ar putea desfăşura fără prezenţele enzimatice. Zi de zi se descoperă noi şi noi enzime şi de asemenea se
descopere şi rolul acestora în procesul vieţii omului.
În mare putem spune că activitatea enzimelor este influenţată de foarte mulţi factori dintre care cei mai
importanţi sunt: concentraţia enzimei, concentraţia substratului, efectorii, inhibitorii, efectul pH-ului,
efectul temperaturii, factorii ionizanţi, radiaţiile, vibraţiile sonore, detergenţii, radiaţiile radioactive.
Nu putem să analizăm fiecare din acestea nici măcar sumar, dar este important de cunoscut că în general
activitatea enzimatică se desfăşoară la temperatura corpului, iar între 60-80 grade majoritatea enzimelor
sunt distruse, inele sunt însă distruse numai la 100 grade, dar foarte puţine. La temperaturi scăzute însă
enzimele rezistă şi nu sunt distruse, doar că îşi încetinesc activitatea. Când revin la peste 25 de grade îşi
revin şi activează din nou.
Să luăm un exemplu şi anume laptele. Proaspăt muls acesta conţine lactoperoxidaza, aceasta este prezentă
în acest lapte şi ajută la digestia laptelui. Practic din laptele proaspăt muls nu lipseşte nimic pentru a-l
declara un aliment ideal pentru toţi bolnavii, dar în practica de zi cu zi se observă faptul că foarte mulţi
oameni nu pot consuma lapte pentru că le produce o serie de neplăceri digestive. Laptele conţine calciu,
vitamine, etc, el contribuind la creşterea unui organism şi dezvoltarea sa. Laptele de mamă conţine tot ce
trebuie unui copil pentru a se dezvolta normal. Laptele de vacă conţine tot ce trebuie unui viţel să se
dezvolte normal, etc. Totuşi de ce nu este acceptat laptele de anumite persoane? Pentru simplul motiv că
laptele care îl consumă este lipsit de enzime.
Laptele prin pasteurizare este un lapte modificat şi nu mai este posibil să fie asimilat de către organism.
Acest lapte produce doar reziduuri sub formă de mucus, nu mai are vitaminele care le are un lapte
proaspăt muls şi în plus nici nu mai poate fi asimilat de exemplu calciu din lapte pentru că de asemenea
nu are enzimele necesare.
De ce nu li se dă copiilor mici laptele de mamă fiert ? Se lasă copiii mici să sugă şi sunt foarte sănătoşi,
ba chiar mai sănătoşi cu cât sug perioade mai lungi de timp. Dacă li se dă însă lapte fiert aceştia nu vor
mai putea să-l asimileze şi se vor îmbolnăvii.
Peroxidazele sunt foarte răspândite în regnul vegetal de exemplu s-a izolat din hrean în 1942 o enzimă
care are hemul asemănător hemoglobinei din sânge. Dar important este că toate aceste enzime care se
găsesc în fructe, legume, cereale (în special germinate), etc, sunt inactivate sau chiar moarte prin
preparare termică.
Laptele pasteurizat care se vinde este un lapte mort pentru că a fost supus unei temperaturi mai mari care
este necesară să fie aplicată pentru distrugerea germenilor patogeni din lapte, dar o dată cu distrugerea
acestora se distrug şi enzimele care ar putea ajuta la absorbţia laptelui şi o foarte mare parte din vitamine.
Trebuie reţinut deci faptul că enzimele sunt distruse prin fierbere sau preparare termică. Deci dacă aveţi o
boală ca cea canceroasă va trebui să daţi organismului cât mai multe enzime, ori acestea nu se găsesc
numai în legume şi fructe crude, sau în produsele animale care nu au fost preparate la temperatură. De
exemplu lapte ne pasteurizat, brânzeturi preparate de ţărani în condiţiile şi cu reţetele tradiţionale, ouă
crude, etc.
Am menţionat mai sus că radiaţiile distrug enzimele. Deci ceai care fac raze o dată cu distrugerea
celulelor canceroase, în organism li se distrug şi foarte multe enzime. Deci aceştia mi mult ca alţi oameni
este nevoie să suplimenteze cantitatea de enzime pe care o consumă. Acest lucru se poate foarte bine face
prin consumul sucurilor de fructe şi legume proaspăt preparate şi consumate în cantităţi cât mai mari.
Acest lucru va face ca efectele negative ne dorite produse de multe ori să fie mult mai mici şi să poată
suporta tratamentul. Dacă nu vor consuma însă suficiente enzime care să înlocuiască enzimele distruse
din organism, atunci vor avea de suferit modificări mari în organism sau chiar îşi vor pregăti singuri
apropierea morţii.
Un alt lucru care l-am enunţat a fost cel că detergenţii distrug enzimele. Deci ce trebuie să faceţi pentru a
nu mai fi distruse? Se evită toţi detergenţii, şpreyurile, chiar naftalina sau alte substanţe chimice de care
ne putem feri. În acest fel se poate ca enzimele care le putem lua o dată cu fructele şi legumele crude să-şi
poată face treaba cu succes şi să vă ajute să fiţi victorioşi în lupta cu această boală parşivă care este
cancerul.
Există foarte multe cazuri de oameni vindecaţi de cancer care au reuşit să îndeplinească această minune,
datorită faptului că au reuşit să-şi modifice stilul de viaţă, alimentaţia, etc.
Nimeni nu se poate însă vindeca dacă nu are suficiente lichide şi enzime în organism care să lupte cu
boala. Este simplu. Se poate consuma zilnic în cantităţi cât mai mari sucuri de legume şi fructe sau chiar
fructe şi legume crude care ar trebui să nu lipsească din meniul dv. Se poate însă introduce şi lapte
proaspăt muls, brânzeturi şi multe altele care sunt foarte necesare în lupta cu cancerul.
Este foarte important poate în tratamente să se asigure organismului mineralele necesare, la fel
vitaminele, dar după mine cel mai important este să se asigure corpului enzimele fără de care nu se poate
vindeca. Lipsa enzimelor sau numai a unei singure din organism face să se ivească o boală.
Complexitatea enzimelor este foarte mare şi încă nu se cunoaşte întregul mecanism de funcţionare al lor.
Cine va cunoaşte acest lucru la perfecţie va putea să aducă vindecarea în orice boală. Nu minerale şi
vitaminele sunt importante (cu toate că au un rol major) ci enzimele. Deci încă o dată, atunci când se va
cunoaşte rolul fiecărei enzime se va putea trata orice boală. Nu contează cât este de gravă, pentru că
enzimele pot să aducă vindecarea în toate afecţiunile.
O anumită plantă acţionează şi aduce vindecarea într-o afecţiune nu atât datorită mineralelor care le
conţine sau vitaminelor ci datorită enzimelor. Din această cauză acum s-a descoperit că foarte multe
plante se pot lua sub formă de praf fără să mai fie fierte ci crude, pentru că în acest fel se asigură
viabilitatea enzimelor şi acţiunea plantei respective este mai puternică.
Folosiţi deci enzimele naturale şi vă veţi vindeca. Este un fapt dovedit, că hrana crudă este mult mai bine
acceptată de către toate organismele, comparativ cu cea gătită. Maimuţele care sunt cel mai aproape ca şi
constituţie de om consumă numai crudităţi şi sunt foarte puternice. Omul găteşte şi în acest fel distruge
enzimele. Enzimele moarte sau mai exact lipsa lor din organism poate să producă o boală. Adăugarea în
alimentaţie a enzimelor în cantităţi cât mai mari şi cât mai diversificate (fiecare plantă, aliment nepregătit
la temperatură) are enzime diferite. Cu cât sunt mai diversificate şi în cantitate mai mare cu atât
posibilitatea să nimeriţi peste enzima care este necesară organismului să se vindece este mai mare.
Animalele când sunt bolnave consumă anumite plante care le aduce vindecarea dar ele nu le fac ceaiuri ci
le consumă crude.
Câteva efecte ale enzimelor pentru organism:
1. enzimele vă întăresc sistemul imunitar, făcându-vă mai puţin vulnerabili la boală, mai ales la
răceală şi la viruşii gripei.
2. Enzimele vă redau vitalitatea şi energia pe care le-aţi avut în copilărie.
3. Enzimele vă înfrumuseţează din interior, dând strălucire părului, rezistenţă unghiilor şi elasticitate
pielii.
4. Enzimele vă permit să utilizaţi din alimente toate substanţele nutritive de care are nevoie corpul.
5. Enzimele restabilesc eficienţa şi eficacitatea sistemului digestiv.
Tratamentele cu plante medicinale. În ultima perioadă tot mai mulţi oameni au reuşit să
descopere faptul că anumite plante acţionează mult mai eficient dacă sunt folosite sub formă de praf. Prin
uscare şi transformarea în praf cu ajutorul râşniţei de cafea se obţine un praf de plantă care are o serie de
principii active suplimentare faţă de ceaiul obişnuit tocmai pentru faptul că nu sunt distruse enzimele.
Anumite plante se folosesc cu mare succes fierte (cele care conţin de exemplu azulene: muşeţel, coada
şoricelului, etc), pentru că acestea au nevoie de temperatură.
Altele şi cea mai mare parte a plantelor se distrug prin fierbere. Ce se poate face ca totuşi să beneficiaţi de
cât mai multe substanţe active din plante? Se poate face în cazurile ceaiurilor o nouă metodă prin care se
pot extrage mai multe principii active. Se pun plantele la macerat în apă la temperatura camerei timp de 8
ore, după care se strecoară şi la aceleaşi plante se pune apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 15
minute, apoi se combină cele două ceaiuri.
O altă metodă ar fi să se consume atât praf din plante cât şi ceaiuri (infuzii sau decocturi). Plantele
grosiere se fierb, iar cele cu flori sau mai fine se pun în apă clocotită. În acest fel se vor putea consuma
mai multe principii active din plantele respective.
Însă cea mai sigură metodă care se poate aplica este tinctura, prin care se poate obţine cele mai multe
substanţe active din plante.
Dacă ar fi vorba doar de substanţele minerale şi acestea să acţioneze pentru vindecare ar fi suficient să se
facă ceaiuri, dar s-a descoperit că fiecare plantă are mult mai multe substanţe în afara mineralelor care ar
contribui la vindecare (în primul rând enzimele şi vitaminele). Dacă nu ar fi aşa ar putea fi înlocuite toate
plantele cu anumite substanţe sintetice. S-a descoperit însă faptul că substanţele sintetice sunt foarte utile
dar ele singure nu sunt suficiente. Este foarte bine că se indică din ce în ce mai mult consumul prafurilor
din plante, al tincturilor şi altor metode prin care să rămână intacte enzimele care acţionează foarte
puternic chiar şi în cantităţi foarte mici, asupra organismului.
Există foarte mulţi oameni care nu suportă anumite tratamente fiind alergici, de asemenea există foarte
multe afecţiuni care sunt date de substanţele chimice sub formă de medicamente, Dar încă nu s-a depistat
nici o reacţie ne dorită care ar produce-o enzimele din plante.
De asemenea trebuie neapărat să tragem un semnal de alarmă şi să atragem atenţia că în regnul vegetal
există şi plante toxice care sunt adevărate otrăvuri şi este foarte periculos să fie administrate la un bolnav
care are organismul slăbit. Acestea se pot da dar numai sub stricta supraveghere medicală, pentru că de
multe ori între doza letală şi cea terapeutică este doar o diferenţă foarte mică, care în ne cunoştinţă de
cauză poate fi trecută foarte uşor. Deci în cazurile tratamentelor cu plante toxice (spânz, omag, aconit,
etc) este foarte bine să fie făcut tratamentul doar sub stricta supraveghere a medicului. Iar aceste preparate
ar fi foarte bine să fie luate doar din farmacii şi să respecte cu stricteţe dozele indicate.
Ca să fie mai eficiente deci toate tratamentele cu plante încercaţi deci şi tincturile şi administrarea
plantelor sub formă de praf.
În cazurile în care nu este indicat consumul alcoolului (ficat, etc) se pot da concentrate hidroalcoolice care
conţin o mare cantitate de principii active şi puţin alcool. Totuşi cantitatea de alcool care o conţin nu face
rău, pentru că dacă aceasta este administrată la minimum 50 kg corp maximum 1 linguriţă diluată, atunci
cantitatea de alcool este foarte mică, însă datorită alcoolului ajunge rapid în circuitul sanguin toată
substanţa activă din planta respectivă.
Poate că medicamentele viitorului vor fi nişte enzime care se pot lua foarte simplu, cu ajutorul
alimentaţiei şi atunci nu vor mai fi atâtea afecţiuni datorate medicamentelor luate în exces.
Natura este cel mai bun farmacist şi sunt sigur că în viitorul nu prea îndepărtat vor apare o serie de
medicamente tot mai naturale în care se păstrează toate enzimele şi atunci vor fi mult mai eficiente şi se
vor obţine mai multe vindecări.
Vegetale pentru sucuri descrise mai jos: afine, agriş, ananas, andive, anghinare, ardei iute, ardei gras,
bănuţi, bostan, broccoli, bulion crud de potasiu, caisa, căpşunul, cartoful, castravetele, cătina, ceapa,
cireşe, coacăz negru şi roşu, conopida, corn, creson, dovleac, dovlecel, dud alb şi negru, fragi de pădure,
grâuşorul, grepfrutul, gulie, gutui, hrean, kiwi, lămâi, leurda, loboda, lucernă, măcriş, măghiran, măr,
mărar, merişor de munte, morcov, mur, nap, năsturel, orz, ovăz, păpădie, para, păstârnac, pătlăgeaua
roşie, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, piersica, pomelo, portocala, prazul, prun,
ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, salata verde, scoruşul de munte, secară, sfeclă de zahăr,
spanac, sparanghel, strugure, tarhon, ţelină, topinabur, urechelniţă, urzică, usturoi, varză albă, varză roşie,
vişin, zmeur, zeama de varză murată.
Afin (Vaccinus myrtillus).
Compoziţie chimică: frunzele conţin arbutină, tanin, derivaţi flavonici, derivaţi antocianici,
hidrochinonă, mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilină, zaharuri,
provitamina A, vitamina B1, B2, C, E, F, PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic,
lactic, principii bacteriostatice. Flavonoidele din fructe sunt un antioxidant de excepţie, bacteriostatic şi
antidiabetic. De asemenea conţin o serie de minerale: potasiu, fosfor, sulf, magneziu, clor, fier. Când sunt
uscate, concentraţia de acid tanic şi de alte substanţe antibacteriane creşte substanţial, ceea ce explică
eficienţa supei scandinave de afine uscate contra diareei. Un pahar de afine conţine 144 calorii şi 0
grăsimi. O cană plină de fructe furnizează aproape o treime din raţia cotidiană optimă de vitamina C,
totodată mult potasiu, şi asta numai cu 80 de calorii..
Afinele au un conţinut bogat în pectine, o substanţă solubilă care, aşa cum au demonstrat studiile reduce
colesterolul. De menţionat că elementele sunt foarte uşor de asimilat.
Recoltare: frunzele şi ramurile se recoltează în Mai- Septembrie, iar fructele în Iulie- Septembrie.
Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în fructe există şi proprietăţi antibiotice, antiseptice,
bacteriostatice, scade zahărul din sânge adică micşorează glicemia, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar,
creşte acuitatea vizuală, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal, antihelintic,
creşte acuitatea vizuală, antiseptic urinar, adjuvant în tratarea diabetului. Fructele sunt un mijloc excelent
pentru întărirea organismului. Fructele datorită flavonoidelor este un antioxidant de excepţie.
Bacteriostatic, antidiabetic. Mirtilina scade zahărul din sânge. Tot Mirtilina, care este o substanţă
conţinută atât de fructe cât şi de frunze, penetrează celula bacteriei şi slăbeşte vitalitatea, luată intern este
utilă în toate cazurile cu diabet. Taninul din compoziţia sa are o acţiune astringentă şi reduce acţiunea
substanţelor toxice şi iritante din tubul digestiv. Vitamina P pe care afinul o conţine întăreşte şi protejează
pereţii vaselor de sânge, reuşind să protejeze chiar şi retina. Pentru creşterea eficacităţii în tratarea
diabetului frunzele de afin pot fi asociate cu mult succes, cu păstăile de fasole şi frunzele de dud. Este
benefic şi pentru bolnavii de gută, reumatism şi infecţii urinare.
De asemenea se pot folosi în caz de intoxicaţii alimentare, sau ca antibacterian. Consumate în exces
datorită conţinutului glucidic pot provoca diaree.
Pigmenţii care dau nuanţa albăstruie fructului protejează corpul împotriva radioactivităţii şi reglează
anumite procese imunitare.
Atenţie! „Industria fructelor de pădure” este de dată ceva mai recentă, dar deja se face simţită şi în
supermarketurile noastre, sub formă de caserole cu afine, care se păstrează un timp incredibil de
îndelungat. Secretul pentru ca afinele să ajungă la destinaţie în bună stare este să fie trimise când încă nu
sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe altă parte, de cele mai multe ori li se administrează şi o doză de
radiaţii. Adăugaţi că mai sunt crescute cu tot felul de chimicale şi veţi obţine un tablou suficient de
descurajant încât să evităm aceste „bunătăţi” de import.
Frunzele- o să vi se pară straniu, dar să ştiţi că şi frunzele de Afin se pot folosi la sucuri. Cum se
procedează în aceste cazuri: se usucă frunzele şi apoi o lingură de frunze se măcinată cu râşniţa de cafea
se va pune în 200 ml apă la temperatura camerei. Se filtrează după 8 ore şi se pune peste sucul de fructe
obţinut cât mai proaspăt. În acest fel este extrem de util. Deci nu aruncaţi frunzele în special dacă aveţi
diabet sau afecţiuni unde vă ajută frunzele.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afecţiuni
oculare, afte bucale, anorexie, artrita reumatoidă, ateroscleroză, ateroscleroză cerebrală, avitaminoză C,
azotemie, balonări, boala Alzheimer, boala canceroasă, boala coronariană, bronşite, cancer (preventiv),
cancer gastric şi intestinal, cancer intestinal, cancer ovarian, candidoze, cistite, colesterol mărit,
colibaciloză, constipaţie, convalescenţă, degenerescenţă maculară, demenţă vasculară, diabet, diaree,
dizenterie, enterite, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, faringite, gută, hepatită, hipertensiune,
îmbătrânire prematură, imunitate scăzută, infarctul miocardic, infecţii renale şi urinare, infecţii urinare,
incontinenţă urinară, insuficienţă biliară, mâncărimi, metroragii, micoze, obezitate, oboseală oculară,
oftalmologie, oxiurază, presbiţie, rectocolite, retinopatii, reumatism, scăderea acuităţii vizuale, stomatite,
febră tifoidă, trigliceride mărite, tulburări de circulaţie, tulburări de circulaţie encefalică, tulburări de
memorie, tuberculoză pulmonară, uremie, uretrite, varice, viroze.
-Cura cu afine- zilnic se consumă 200-400g de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute,
înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părţile stricate
sau intrate în fermentaţie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cură cu afine durează
minimum 7 zile şi maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste
fructe proaspete, care nu este mai mare de 3-4 săptămâni. Se pot folosi fructele sau se face suc cu ajutorul
storcătorului de fructe eventual şi în amestec cu alte fructe şi legume sau singur.
Agriş (Ribes grosularia).
Compoziţia chimică a fructelor de agriş: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier,
fosfor, protide, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri. Vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri
minerale de Ca, Cu, K, Fe, Mg, Na, P, Zn. Este campion mondial la fosfor, calciu, potasiu şi vitamina C.
Acţiune farmaceutică- fructele consumate înainte de masă sunt tonic-aperitive, după masă stomahice în
special folosite la atonii digestive. Se mai pot folosi la inflamaţiile căilor urinare, litiaze, reumatism, gută.
Ajută la eliminarea uraţilor din organism. Produc diureză, stimulează funcţia hepatică. Mătură organismul
de toxine şi zguri, pregătindu-l foarte bine pentru toamnă. Plantă a rinichiului şi ficatului, folosită pentru
curăţirea şi fortificarea lor. Datorită conţinutului acid ridicat, se pierde foarte puţin din concentraţia de
vitamina C atunci când sunt gătite sau conservate.
Datorită concentraţiei mari de acid malic, agrişele sunt de ajutor la tratarea afecţiunilor urinare, în special
infecţii, deoarece ajută la acidifierea urinei fără să producă efecte adverse în aparatul digestiv.
De asemenea sunt o sursă de fibre solubile, ceea ce le ajută să aibă acţiune destul de puternică în cazurile
de constipaţie, chiar cronică.
Contribuie la întărirea imunităţii organismului.
-Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă,
constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, inflamarea căilor urinare, întărirea imunităţii,
litiaze, obezitate, răceală, remineralizare, reumatism.
Administrare: Se pot folosi sub formă de suc, obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe. Se poate folosi în
funcţie de toleranţa individuală, singur sau în diferite combinaţii, având un gust acru pronunţat de multe
ori. Este unul din fructele cu care se poate face cel mai rapid dezintoxicarea în primăvară. Se pretează
foarte bine cu morcov şi varză în diferite cantităţi.
Ananas (Comosus varietagus).
Compoziţie chimică: vitamina C în cantitate mare (30 mg%), Vitamine din grupa B, biotină (vitamina
H), beta-caroten (provitamina A), vitamina E, un ferment digestiv puternic, săruri minerale şi
oligoelemente (potasiu, fier, zinc, mangan, calciu, iod, în total 16 minerale), glucide în cantitate foarte
mare, caroten. Bromelaina din fruct este o enzimă care favorizează transformarea proteinelor în
aminoacizi. Pentru că stimulează digestia proteinelor, ananasul este recomandat în gastritele hipoacide, în
anorexie şi în tulburări digestive reducând reziduurile proteice şi combătând paraziţii intestinali şi tratând
constipaţia şi gazele.
Fibre alimentare asimilabile şi ne asimilabile. De asemenea conţine potasiu, fier, zinc, mangan, magneziu,
calciu, cupru, iod. În total are 16 elemente.
Acţiuni farmaceutice: are un puternic ferment digestiv care ajută la stimularea digestiei, putând fi folosit
cu cel mai mare succes la toate curele de slăbire. De asemenea datorită faptului că are multă vitamina C
care este un puternic anti-oxidant se poate folosi la curele de vitaminizare şi chiar de remineralizare având
de asemenea multe oligoelemente şi substanţe minerale. Înlătură senzaţia de căldură ajutând femeile care
sufere de bufeuri de căldură. Ajută la digestie, opreşte diareea, afrodiziac. Este un bun dezintoxicant. Are
de asemenea un efect negativ în cazul folosirii anticoncepţionalelor. Deci cine foloseşte anticoncepţionale
în timpul cât se consumă ananas nu mai are siguranţa eficacităţii acestora.
Datorită conţinutului mare de triptofan (un aminoacid de bază obţinut din proteine naturale) şi serotonină
(un neurotransmiţător care intervine în producerea somnului, în procese mintale şi afective, în funcţiile
motorii, în termoreglare, în reglarea presiunii arteriale, în actul vomei şi în funcţii hormonale) ananasul
influenţează în mod pozitiv starea psihică şi ajută la înlăturarea sentimentelor de depresie şi a lipsei de
concentrare. Consumul de ananas ne ajută deci să ne păstrăm buna dispoziţie şi chiar să contribuie la
abandonarea obiceiurilor ne sănătoase.
Bromelainul determină şi atenuarea hipertensiunii, întăreşte digestia şi purifică sângele. Conjugat cu alte
enzime care se găsesc de asemenea în ananas bromelainul poate stopa proliferarea celulelor canceroase şi
poate împiedica formarea metastazelor, întărind sistemul imunitar al organismului. De asemenea mai are
şi o acţiune purgativă, diuretică şi de detoxifiere. Din această cauză ananasul este mult folosit în obezitate,
curele de slăbire, eliminând sărurile şi apa din ţesuturi.
Bromelainul echilibrează cantităţile de hormoni eliberate de organism, fiind de aceia foarte folositor
pentru femeile cu probleme menstruale sau de menopauză. Atenţie acesta se găseşte numai în ananasul
proaspăt şi ajută şi la dizolvarea cheagurilor de sânge.
Dacă din întâmplare se gustă frunzele sucul din acestea face să amorţească limba şi buzele în prima fază,
apoi produce o durere surdă. Se pot folosi la tratarea negilor. Antiinflamator, diuretic, carminativ.
Atenţie ananaşii prea copţi intră în fermentaţie datorită faptului că au foarte multe dulciuri în compoziţie.
De asemenea are rol important în ameliorarea inflamaţiilor cronice intestinale şi în normalizarea
tranzitului intestinal.
Substanţele conţinute în ananas ajută la arderea grăsimilor şi se poate folosi contra celulitei. De asemenea
datorită conţinutului în enzime dacă se consumă proaspăt contribuie la accelerarea metabolismului şi
arderea grăsimilor de la toate nivelurile corpului.
Datorită conţinutului în vitaminele B au efect tonic asupra sistemului nervos, şi pentru că au în
compoziţie potasiu ajută la stimularea activităţii cardiace. Datorită conţinutului în caroten contribuie la
reglarea muşchi muşchilor oculari şi este indicat în foarte multe afecţiuni oculare. Previne arteroscleroza
datorită faptului că arde grăsimile care pot fi depuse pe pereţii arterelor. Dizolvă trombozele fiind utile în
tromboflebită şi varice. Se poate folosi atât de adulţi cât şi de copii.
Ajută la stimularea circulaţiei sângelui în zona genitală atât la femei cât şi la bărbaţi fiind folosită din
această cauză ca afrodiziac. Contribuie de asemenea la stimularea ovulaţiei fiind utilă în sterilitate.
Lupta cu îmbătrânirea poate fi dusă după unii naturişti şi cu ajutorul argilei care conţine siliciu şi alte
minerale. Pentru întârzierea ridurilor şi a petelor de pe piele mâncaţi de 2 ori pe zi câte 2 felii de ananas
proaspăt.
Indienii din America foloseau ananasul contra obezităţii, având în vedere că grăbeşte digestia şi elimină
spectaculos apa din ţesuturi. În fiecare dimineaţă se mănâncă pe stomacul gol o felie de ananas. Fructele
conservate nu sunt bune. Atenţie la sarcină: se spune că ananasul o elimină.
Deoarece are foarte mulţi antioxidanţi, este de dorit includerea fructului proaspăt (nu din compot) în
meniul zilnic. Astfel se întârzie îmbătrânirea organismului şi se asigură o protecţie suplimentară faţă de
anumite tipuri de cancer (gastric, intestinal, de sân, etc). În plus ananasul previne retenţia lichidelor în
ţesuturi, având drept consecinţă estomparea celulitei. Mai contribuie la eliminarea toxinelor prin urină,
împiedecând apariţia bolilor de rinichi şi diminuând nivelul colesterolului, minimalizând riscul bolilor
cardiovasculare.
Cercetătorii au constatat că Ananasul măreşte şi efectul terapeutic al antibioticelor naturale. Dacă
mâncăm zilnic ceapă, usturoi, hrean şi bem suc de Ananas dublăm efectul antibacterian al plantelor. Asta
înseamnă prevenirea infecţiilor sistemului respirator, a răcelilor şi a stărilor gripale, a sinuzitelor şi a
bronşitelor. Prezenţa serotoninei şi triptofanului în ananas ajută în tratarea depresiilor, îmbunătăţirea
memoriei şi a capacităţii de concentrare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni endocrine, afecţiuni mintale,
afecţiuni inflamatorii cronice, afecţiuni oculare, anemie, anorexie, arterioscleroza, atacuri de căldură,
avort, balonări, bătături vechi, boli digestive, cancer, celulită, constipaţie, convalescenţă, depresie, diaree,
digestie dificilă, frigiditate, gastrite hipoacide, greţuri, helmintoze, hipertensiune arterială, imunitate
scăzută, indigestie, infarct şi hemoragie cerebrală, insomnie, insuficienţă digestivă, impotenţă, lipsa de
concentrare, metastaze canceroase, meteorism, obezitate, paraziţi intestinali, răceală, senectute, sete, stări
de rău, sterilitate feminină, stres, tulburări digestive, tulburări de menopauză, viermi intestinali.
Administrare -Ananasul este foarte sănătos dacă se consumă proaspăt. De aceia nu există restricţii cu
privire la cantitatea optimă care se poate consuma. Ideal ar fi ca sucul sau fructul proaspăt să se consume
la masa de dimineaţa, care trebuie să fie bogată şi în fructe. Atenţie însă la persoanele care suferă de ulcer
gastric deoarece enzimele proteolitice ar putea accentua iritaţia gastrică. De aceea le este recomandat
acestora numai după masă. De asemenea cei care suferă de aciditate gastrică, trebuie să-l consume cu
atenţie. Se poate folosi şi sub formă de suc obţinut din pulpă cu ajutorul storcătorului de fructe şi eventual
chiar în amestec cu alte legume şi fructe. Se poate consuma perioade lungi de timp singur sau în
combinaţii şi în orice cantitate este tolerată de către fiecare în parte.
Andive (Cichorium endiva).
 Compoziţia chimică: În 100 g  de frunze de andive se găseşte: apă - 90%, glucide - 6,5 % ( fructoză 1%,
glucoză 1%, inulină 1%, fibre vegetale 3%), protide - 1,5%, lipide - 0,2 %, vitamina C - 7mg., substanţe
minerale -1,1% (calciu 50 mg, magneziu 20 mg, potasiu 310 mg, fosfor 30 mg, zinc 0,8mg, mangan 0,5
mg), substanţe amare cu proprietăţi tonic aperitiv substanţe triterpenice amare (lactucina, lactupicrina,
intibina- este o substanţă amară).
 Acţiuni farmaceutice: Graţie acestei compoziţii, consumate sub formă desalată, andivele sunt pe cât de
gustoase atât de sănătoase. La salatele de andive, simple sau combinate cu alte legume, se poate adăuga
oţet diluat sau, în locul acestuia,  zeamă de lămâie. Dacă se pune puţin ulei presat la rece, salata rămâne
sănătoasă dar devine mai consistentă.
Acţiuni farmaceutice: Andivele, stimulează pofta de mâncare, prezintă efecte diuretice şi uşor laxative,
uşurează digestia, stimulează secreţia de bilă şi evacuarea intestinală a acesteia, are efecte mineralizante şi
ajută la combaterea paraziţilor intestinali. Andivele acţionează favorabil în litiaza biliară şi în anorexie.
Deoarece conţine principii reunite generic sub denumirea de lactucarium (lactucina, lactupicrina),
substanţe existente şi în salata verde, andiva calmează uşor sistemul nervos, alină durerile şi prezintă
efecte favorabile în caz de stres.
  Prin prezenţa intibinei, care este o substanţă antioxidantă naturală, andiva diminuează efectele nocive ale
radicalilor liberi, întârziind îmbătrânirea şi instalarea unor boli generative, inclusiv a cancerului.
  Ca plantă proaspătă de iarnă, andiva este foarte valoroasă, aducând organismului principii enzimatice şi
depurativ, care lipsesc din principalele alimente de sezon.
Andiva este o legumă asemănătoare cu salata (lăptuca), cunoscută şi sub numele de cicoare de iarnă.
Varietatea andivelor iarna cu frunze albe lungi sunt bogate atât în clorofilă cât şi în substanţe minerale
indispensabile organismului.
Andiva este înrudită cu păpădia având conţinutul unor substanţe chimice asemănătoare, având însă şi
elemente necesare permanent sistemului nervos, optic.
Sucul de andive, morcov, ţelină, şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii văzului şi sistemului muscular,
dând rezultate uimitoare în corectarea defectelor vederii.
Un asemenea amestec în cantitate de 500 ml sau chiar un litru pe zi, a corectat adesea defectele de vedere
în câteva luni în aşa măsură că vederea normală a fost restabilită, fiind de prisos ochelarii, fiind una dintre
cele mi bogate surse de vitamina A din legume.
Sucul combinat din morcovi, ţelină şi andive este de mare ajutor în astm şi în guturai, iar în combinaţie cu
ţelină şi pătrunjelul este foarte folositoare în anemie şi tulburări funcţionale cardiace.
Sucul de andive ajută la secreţia biliară şi deci este foarte bun pentru tulburările ficatului şi căilor biliare.
Se indică la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni gastro-
intestinale, afecţiuni articulare şi osoase, afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, afecţiunile vaselor de
sânge, alergie, anemie, arsuri solare, arterite, artrite, arterite obliterante, astenia de primăvară, astm
bronhic, ateroscleroză, blefarită, boli cauzate de intoxicaţii, boli renale şi vezicale, bronşite, căderea
părului, cancer, cardiopatii, ciclu menstrual întârziat, colecistite, colesterol, congestie hepatică,
conjunctivită, constipaţie, cosmetică, criză de ficat, cuperoză, degerături, demineralizare, diabet zaharat,
digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree, eliminarea toxinelor, eretism nervos, erizipel, excitaţie
sexuală, excitaţie cerebrală, furuncule, gastralgii, graviditate, gripă, gută, hematuria, hepatite cronice,
hiperexcitabilitate sexuală la femei, hiperexcitabilitate nervoasă şi sexuală, hipercolesterolemie,
hiperglicemie, hipertensiune arterială, icter, infecţii, inflamaţii intestinale, inflamaţii ale epidermei,
îngrăşare, insomnii, litiaze biliare şi renale, menstruaţii dureroase, menstruaţii întârziate, metabolism,
nefrită, nervozitate, obezitate, oboseală, oftalmie, palpitaţii, panariţiu, pletoră (surplus), pleurezie,
psihastenie, reduce libidoul, reglare endocrină, reglarea menstruaţiei, reumatism, spasme, spasme
vaginale, spasme viscerale, spermatoree, sterilitate masculină şi feminină, ten uscat, tromboze,
tromboflebita, tulburări digestive, tuse nervoasă, tuse convulsivă, varice, vase de sânge.
Administrare: -Cel mai eficient este sucul care se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe din frunze
proaspete bine spălate. Se poate folosi singur sau în combinaţie cu alte sucuri de legume şi fructe.
Se poate consuma zilnic câte 600 ml în trei reprize întotdeauna înainte de mesele principale. În cazul în
care se foloseşte în combinaţie cu morcov, cartofi, varză, etc se poate consuma şi cantitate mai mare şi
perioade mult mai lungi de timp în funcţie de ceea ce se doreşte şi de toleranţa individuală. Se poate
asocia cu: cartof, castravete, morcov, păstârnac, pătlăgele roşii, pătrunjel, pepene, ţelină, varză în special
roşie, fiind în acest caz util în mult mai multe afecţiuni. În toate afecţiunile se va ţine cont şi de
tratamentul cu sucuri care un tratament foarte eficient.
Anghinare (Cynara scolymus).
Compoziţie chimică: se folosesc frunzele de anghinare. În frunze s-au semnalat depside compuse din doi
oxiacizi, acidul cafeic şi acidul chinic, de natură polifenolică, precum şi cinarina, care este diesterul cafeic
al acidului chinic.
În materia primă vegetală se mai găseşte acidul 1,3-dicafeilchinic care în urma procesului de prelucrare
trece în cinarină (acid 1,5-dicafeilchinic 0,2-0,3%). Aceasta este însoţită de produşi de hidroliză ca: acidul
cafeic, acidul clorogenic, polifenoli, flavonozide (cinarozida şi scolimozida, luteolin, 7-glucozida, luteolin
7-rutozida) şi acidul neoclorogenic.
S-au mai pus în evidenţă în frunze două substanţe glicozidice, din care una are acţiune coleretică.
Cercetătorii francezi Masquelier şi Michaud (1957) au obţinut prin cromatografie de repartiţie doi
compuşi flavonici, cinarozida (luteolină-7 glucozidă) şi scolimozidă (luteolină-7 rutinozidă). Aceşti autori
atribuie cinarozidei acţiunea diuretică. Dintre compuşii flavonici s-a mai izolat şi cinarotriozidul
(luteolină-7 rutonizidă-4 glucozidă).
S-a mai pus în evidenţă prezenţa unor lactone sascviterpenice ca: cinaropicrina, dehidrocinaropicrina şi
groseimina. Unii autori atribuie cinaropicrinei activitate citostatică.
În frunze s-au mai identificat un alcool triterpenic (terasterol) sitosterol şi stigmasterol, aminoacizi,
enzime, o saponină steroidică, pectine, mucilagii. Dintre substanţele minerale existente în materia primă
vegetală K şi Mg se găsesc în cantitate mare.
Acţiune farmaceutică: în industria farmaceutică se prepară din plantă un extract apos deproteinizat, cu
acţiune colagogă şi coleretică, indicat în insuficienţele hepatice şi boli alergice pe fond hepatic.
Antiseptic, cicatrizant, decongestiv. Frunzele măresc secreţia biliară şi diureza şi scad conţinutul sângelui
în colesterol (stimulând metabolismul colesterolului în ficat), antidiabetică. Tonic al celulei hepatice,
purifică sângele. Este un foarte bun coleretic. Au un rol decongestiv renal, diuretic, colagog,
antimicrobian, hipocolesterolemiant, adjuvant în hipertensiune arterială. Conţinutul sângelui în colesterol
scade ca urmare a metabolizării lui în ficat. Ajută la eliminarea zahărului din sânge. Ceaiul de anghinare
mai este un bun adjuvant în afecţiunile inimii care se manifestă prin hipertensiune, ateroscleroză şi angină
pectorală. Cercetări mai noi atribuie anghinarei şi proprietăţi antimicrobiene. Regenerează celula
hepatică, măreşte pofta de mâncare. Întăreşte funcţia antitoxică a ficatului. Creşte debitul urinar fără să
afecteze compoziţia chimică a urinei în cloruri, azot total şi amoniac cu creşterea concentraţiei de acid
uric. Aceasta deoarece contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Stimulează secreţia biliară şi
renală. Tratarea icterului cu această plantă face să dispară rapid sărurile şi pigmenţii biliari din urină,
materiile fecale revin la culoarea normală, iar pielea se decolorează. Acţiunea hipocolesterolemiantă este
determinată de acţiunea antitoxică a ficatului. Leziunile ficatului se cicatrizează rapid.
Este prin excelenţă o plantă indicată în bolile digestive în care face adevărate minuni. Stimulează
deopotrivă secreţia biliară, drenarea ficatului şi ajută la regenerarea celulei hepatice. Stimulează de
asemenea imunitatea ne specifică la acest nivel. Are efecte deosebite în atonia intestinală şi digestivă,
digestie lentă, dispepsie, constipaţie atonă, vărsături, enterite, fermentaţii intestinale, colite, hemoroizi şi
lipsa poftei de mâncare.. Este un aperitiv, antiseptic digestiv şi urinar, coleretic, colagog, diuretic mediu,
hipoglicemiant de intensitate medie, stimulează activitatea glandelor salivare, stimulează secreţia sucului
gastric, tonic amar, tonic hepatic. Contribuie la eliminarea acidului uric, creşte funcţia antitoxică a
ficatului, diuretic şi tonic amar. Acţiunea antidiabetică se datorează unei oxidaze. Ca diuretic măreşte
volumul de urină eliminat şi urea.
Frunzele de anghinare se caracterizează prin efectele sigure asupra bolilor de ficat şi rinichi, având
proprietatea de a mări secreţia biliară şi diureza, reglând în acelaşi timp procesul de formare a
colesterolului.
Paralel cu aceste efecte ceaiul de anghinare are şi însuşirea de a diminua zahărul din sânge, dând bune
rezultate în unele forme de diabet. Acţiunea antidiabetică s-ar datora unei oxidaze. Leguma crudă şi sucul
conţine enzime şi o mare cantitate de insulină care este o substanţă asemănătoare amidonului şi este
transformată în levuloză pentru care fapt se poate mânca fără consecinţe de către diabetici ba chiar îi ajută
foarte mult prin stimularea activităţii pancreasului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepatice grav, afecţiunile inimii, angiocolite,
anorexie, angină pectorală, arterioscleroză, angină pectorală, anorexie, astenie, ateroscleroză, atonie
digestivă, boli de ficat, boli de rinichi, boli ale tubului digestiv, boli de inimă, boli de vasculare, cancer al
ficatului, celulită, ciroze hepatice iniţială, colecistită, colesterolemie, colici, congestie hepatică,
constipaţie atonă, diabet, digestie lentă, dischinezii biliare, dispepsie, dureri de cap, enterocolită,
fermentaţii intestinale, gălbinare, gastrită hipoacidă, gută, hemoroizi, hepatică cronică şi acută, hepatită
virală A, B, şi C, hiper-colesterolemie, hipertensiune arterială, hipertensiune arterială asociată cu valori
mari ale colesterolului, icter, infecţii intestinale, infecţii renale, intoxicaţii, insuficienţă hepatică,
insuficienţă renală, insuficienţa salivaţiei, ischemie cardiacă, laringită acută, leziuni ale ficatului,
microlitiaze biliare, migrene digestive, nefrite cronice şi acute, obezitate, regenerare celulară, răguşeală,
retenţia apei, scăderea colesterolului, sechele post hepatice, surmenaj, toxiinfecţii alimentare, uremie,
vărsături, vertij (ameţeli), zgomote în urechi.
Atenţionări: cura cu anghinare nu este bine să dureze mai mult de 30 de zile, deoarece poate duce la
apariţia colicilor hepatice. De asemenea nu se va administra celor care au afecţiuni cronice renale. Nu se
va folosi în tratamentul litiazei biliare, în afecţiunile acute hepato-biliare şi renale. Planta poate da alergii
datorită lactonelor din compoziţie. Administrarea în cantitate mare poate provoca colici hepato-biliare.
Nu se dă în cazurile cu obstrucţia căilor biliare prin calculi sau prin tumori ale canalului biliar (coledoc)
nici celor aflaţi în insuficienţă hepato-celulară severă
Administrare -Suc de anghinare- se obţine prin centrifugarea frunzelor bine spălate înainte (culturile de
anghinare se stropesc din belşug cu substanţe chimice). Se ia înainte de mese o lingură de suc diluată în
100 ml apă. Este un detoxifiant şi un revitalizant de excepţie. Se poate folosi în special cu sucul de
morcov sau cu alte sucuri de legume şi fructe în aşa fel ca anghinarea să fie 1/5 din tot sucul. Se poate
consuma câte 20-50 ml de 3 ori pe zi în combinaţii, o perioadă de 30 zile urmată de 10 zile pauză apoi se
poate relua, ajutând întregului organism şi în special ficatului şi pancreasului.
Prin stoarcerea a 4 kg de anghinare se obţine 1,5 litri zeamă care este bogată în elemente minerale alcaline
în special Kaliu care reprezintă peste 50% din totalul celorlalte elemente împreună.
Ardei iute (Capsicum annum).
Compoziţie chimică- se aseamănă foarte bine cu celelalte specii de ardei, conţine glucoză, fructoză,
zaharoză, amidon, hemiceluloză şi celuloză, puţine lipide şi elemente pectice. Valoarea nutritivă nu este
de neglijat, dar este inferioară altor leguminoase. Vitaminele C (127-300mg%), în special fructele ajunse
la culoarea roşie, B1, B2 (0,5-0,10 mg%), PP (0,33 mg %), E (0,65mg%), A (1-6mg%). Substanţe
amidice denumite şi capsaicinoide, cuprind capsaicina, capxantina, capsorubina, unele capsianoide. Toate
aceste elemente recent studiate au permis o serie de observaţii terapeutice revoluţionare, care-i conferă
ardeiului iute o serie de utilizări curative majore.
Caroten, zeaxantină, xantofilă, criptoxantină, capsorubină, capxantină şi alcooli fenolici. Aceşti pigmenţi
dau culorile verde, galben sau roşu ale ardeilor. Importanţa lor constă în faptul că au efecte antioxidante,
împiedicând îmbătrânirea prematură a celulelor şi ţesuturilor organismului uman.
Acţiune farmaceutică: în medicină se folosesc fructele mature care se recoltează şi se usucă într-un loc
aerisit, curat sau la cuptor, la 50-60 grade. Se păstrează în saci de hârtie sau pisate, constituind bine
cunoscuta boi. În doze mici ajută la stabilirea unei digestii normale; în doze mari are acţiune purgativă şi
scade tensiunea arterială. Extern este folosit în combaterea durerilor reumatismale, lumbago, nevralgii,
etc. Capsaicina este substanţa din ardei care îi dă gustul iute. Această substanţă inhibă senzaţia dureroasă.
Este folosită în tratarea diferitelor forme de reumatism, a neuropatiei diabetice, a nevralgiei postherpetice
şi migrenelor.
Pentru vitaminizarea organismului, contra dispepsiilor atone şi ca afrodiziac intern se consumă planta
crudă. Pentru dezalcolizare se foloseşte tinctura din 200 g ardei iute macerat timp de 7 zile în 100 ml
alcool alimentar. Se va lua 10-30 picături zilnic cu ceai de anghinare. Pentru stimularea digestiei zilnic
câte 0,30 g pulbere de ardei iute uscat şi mărunţit. Pentru combaterea reumatismului şi degerăturilor se
pune 1 linguriţă de ardei pisat şi 1 linguriţă de sare la 250 ml alcool şi 1 litru de oţet de vin. Se lasă la
macerat timp de 10 zile, după care se strecoară şi se foloseşte la frecţii locale. Se poate folosi şi pentru
alopecie.
Ultimele studii arată că capsaicina din ardeiul iute opreşte dezvoltarea celulelor canceroase, previne
comoţiile cerebrale şi reduce nivelul colesterolului. Este un antioxidant care protejează AND-ul faţă de
cancerigeni şi a fost demonstrat ca foarte eficient în cancerul ovarian, mamar, de ficat, plămâni, precum şi
leucemiile. În urma folosirii ardeiului iute celulele canceroase devin mai mici şi în final mor. Inhibă
durerea şi poate vindeca ulcerul stomacal pentru că distruge bacteria Heliobacter piloris.
De ardeiul iute se leagă o mare realizare medicală şi anume faptul că din el s-a extras pentru prima dată în
lume vitamina C în stare cristalizată de către savantul maghiar Szent Gyorgyi, performanţă pentru care a
primit premiul Nobel pentru sănătate. Este interesant de menţionat că la începutul sec XX, numai aşa se
obţinea acidul ascorbic ca medicament, care se administra celor ce sufereau de scorbut (carenţă de
vitamina C.). Cu cât sunt mai pişcăcioşi cu atât sunt mai sănătoşi.
Substanţele amidice s-au dovedit a fi vasodilatatoare locale, uşor iritante (în sens pozitiv) ale terminaţiilor
nervoase. De aceia în doze mici, ardeiul iute creşte secreţia gastrică şi peristaltismul intestinal, sporeşte
pofta de mâncare, iar aplicat extern combate durerile musculare, articulare şi osoase reumatismale sau
post traumatice, erupţiile herpetice şi cele din Zona Zoster. Induce o senzaţie de căldură, la nivelul pielii
şi mucoaselor.
Experimentat, în teste efectuate pe animale de laborator, s-a demonstrat de curând că capsaicinoidele din
ardeiul iute injectate în tumorile maligne determină regresia acestora. De aici şi speranţele extinderii
practicii la om, în tratamentul cancerului de prostată, ovarian, pulmonar sau mamar. Substanţele amidice
denumite şi capsaicinoide, recent studiate au permis o serie de observaţii terapeutice, care conferă
ardeiului iute o serie de utilizări curative majore.
Pe lângă efectul cert anti- radicali liberi se bănuieşte despre carotenoide că ar juca şi un rol în stimularea
producţiei şi intensificării acţiunii unor enzime, hormoni, pigmenţi, vitamine, anticorpi şi astfel ar limita
neoformaţiunile canceroase. Pigmenţii respectivi reprezintă în acelaşi timp şi buni coloranţi vegetali ne
dăunători, folosiţi la nuanţarea unor produse alimentare sau la prepararea unor cosmetice (constituie în
fapt aditivul natural E160). Carotenoidele (pigmenţii ce dau culoarea galben şi roşu ale ardeilor iuţi au
efecte antioxidante majore, împiedecând îmbătrânirea prematură a celulelor şi ţesuturilor organismului.
La contactul cu elementele conţinute de usturătoarea plantă, pielea se inflamează, se încălzeşte, circulaţia
sangvină se intensifică şi determină o reacţie de autoapărare foarte puternică. Intern accelerează
activitatea cortexului suprarenal şi secreţia de hormoni corticosteroizi. Capsaicina optimizează digestia şi
scade presiunea arterială.
De ardeiul iute se leagă o mare realizare medicală şi anume faptul că din el s-a extras pentru prima dată în
lume vitamina C în stare cristalizată, de către savantul maghiar Szent Gyorgyi, performanţă pentru care a
primit premiul Nobel pentru sănătate. Este interesant de menţionat că la începutul secolului XX, numai
aşa se obţinea acidul ascorbic ca medicament, care se administra celor care sufereau de scorbut (lipsa de
vitamina C).
Atenţie- ardeiul iute nu se administrează în acelaşi timp cu medicamentele antihipertensive sau
antidepresive. Nu se recomandă la copii sub 2 ani, în sarcină, alăptare, la iritaţii cutanate (eritem,
eroziune) sau afecţiuni gastrice. În supradozaj poate da alergie, disconfort sau curgerea nasului.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern. Ardeii iuţi nu se administrează intern în caz de fisuri
anale, hemoroizi sângerânzi, intervenţii chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea
sunt contraindicaţi în timpul episoadelor febrile severe. În cazurile de gastrită sau de ulcer se vor
administra cu prudenţă mai ales în timpul episoadelor dureroase, la unii pacienţi putând cataliza vindecări
practic miraculoase, dar la alţi pacienţi, cu alte predispoziţii constituţionale, putând să agraveze aceste
afecţiuni. Un studiu făcut în Mexic, pe aproximativ o mie de subiecţi, indică faptul că un consum excesiv
şi constant de ardei iute creşte cu 30% posibilitatea apariţiei cancerului gastric. Acest studiu este contrazis
însă de altele, mai recente, făcute în Thailanda şi în Brazilia, care arată că ardeii iuţi au efecte gastro-
protective şi previn cancerul gastric şi intestinal. Este greu de spus cine are dreptate. Cei mai mulţi
nutriţionişti tind să creadă că un consum de ardei iuţi, maximum 15 g pe zi, în cure nu mai lungi de 4-6
săptămâni, urmate de măcar o lună de pauză, previne cancerul gastric, în timp ce un consum excesiv de
ardei iuţi favorizează apariţia cancerului gastric. Ardeii iuţi nu se administrează persoanelor care iau
anticoagulante, pentru că pot potenţa excesiv efectul acestora.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni ale corzilor vocale, afrodiziac, alergii, alergii cu
manifestare epidermică, angină pectorală, anorexie, atonie digestivă, avitaminoze, cancer atât preventiv
cât şi curativ, cancer de prostată, circulaţie periferică deficitară, congestia ficatului, constipaţie, diabet
zaharat complicat cu neuropatie, dereglări menstruale, dezalcolizare, digestie dificilă, disfonie, dispepsie
atonică, dizenterie, dureri de gât, faringită, gastrită, gripă, guturai, hemoragie urinară, Helicobacter pylori,
hemoroizi, hipercolesterolemie, imunitate deficitară, indigestie, infecţii gingivale, infecţii respiratorii
virotice sau microbiene, îngrăşare, insuficienţă de fermenţi digestivi, leucemie, migrenă, neuropatie
diabetică, nevrite, paralizii, paraziţi intestinali, răceli, reface vasele de sânge, refacerea dorinţei sexuale,
rinită, sinuzită, stimulare sexuală, tulburări digestive post operatorii, tuse, ulcer stomacal.
Administrare: Doza zilnică de ardei iute variază de la o persoană la alta, putând merge de la minimum
1,5g de 3 ori pe zi, până la 5 grame de 3 ori pe zi. În ţări ca Ungaria, Mexic sau Thilanda cantităţi de 50-
100 g de ardei iute sunt consumate zilnic de un singur individ, desigur „antrenat” în acest sens, fără a
provoca reacţii adverse. Totuşi mai ales dacă nu sunteţi obişnuiţi cu iuţeala din ardei, consumaţi la
început cantităţi mici, crescând progresiv doza, dacă nu apar fenomene neplăcute. În principiu o cură de
ardei iuţi nu trebuie să dureze mai mult de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Se poate însă folosi şi în
combinaţii cu alte sucuri din legume şi fructe în funcţie de toleranţă. În general se pune 1/10 ardei iute şi
9/10 alte sucuri intern. Se poate folosi în acest fel o perioadă de 3 luni.
Ardei (Capsicum annum).
Compoziţie chimică: siliciu, glucoză, fructoză, zaharoză, amidon, pectine, lipide, carotenoide, bogat în
vitamina A şi mai ales B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, P, PP, enzime, precum şi ulei eteric, alcaloidul
capsaicină care este o substanţă iritantă revulsivă în special în cel iute, substanţe colorate de natură
carotenoidică (capsorubina, capsantina, zeaxantina, luteina, criptoxantina şi urme de beta- carorotenă),
flavonoide, substanţe minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: stimulent rubefiant, revulsiv, şi lubrifiant. Ardeiul iute determină la nivelul pielii
o congestie şi intensifică circulaţia. Tonifică şi îmbunătăţesc vederea. De asemenea se remarcă o
decongestionare în profunzime ca urmare a activării circulaţiei. În doze mici este eupeptic iar în doze
mari este purgativ. Este un excitant digestiv energic şi sialogog. Crud ajută digestia în bolile de gută,
artrită reumatoidă, bacili infecţioşi ai intestinului, litiază renală. Sucul de ardei gras conţine foarte mult
siliciu, necesar pentru unghii şi păr. Amestecul din suc de morcovi şi suc de ardei gras, cu 1 parte suc de
ardei şi 3 părţi suc de morcovi ajută la îndepărtarea petelor de pe piele, de asemenea poate să înlăture
gazele intestinale.
Extern ca rubefiant şi revulsiv în dureri reumatice, nevralgii, lumbago, torticolis. Este util în caz de
hemoragie urinară, dizenterie, etc.
Ardeiul iute este un afrodiziac, diminuează oboseala şi ajută la formarea oaselor, fiind util atât bătrânilor
cât şi copiilor. Cei care au avut hemoragii recente, este foarte bine să consume acest produs pentru că
ajută la formarea sângelui.
Carenţele în asimilarea calciului pot fi corectate prin consumarea sucului de ardei sau consumat proaspăt
în diferite salate la orice masă. Conţine de asemenea o cantitate mare de siliciu care ajută la fortificarea
unghiilor, părului, dar şi glandelor sebacee pe care le poate regla. Cei care au pielea mai închisă la culoare
consumând suc de ardei li se va deschide pielea la culoare. Petele de piele la aceste persoane pot fi
estompate prin consumul sucului regulat perioade de câteva săptămâni.
Este întrebuinţat în industria farmaceutică sub formă de unguente, tincturi, bune în dureri reumatice,
fricţionând locurile dureroase. În cosmetică, ardeiul gras, mâncat în cantităţi mari elimină toxinele din
organism, redând corpului o piele frumoasă şi plină de tinereţe.
Cu condiţia să fie sănătoşi şi cultivaţi ecologic, toate felurile de ardei au efecte terapeutice puternice.
Există câteva diferenţieri în ce priveşte substanţele active, diferenţieri făcute mai degrabă în funcţie de
culoare, decât de soi. Ardeii verzi de pildă, sunt mai bogaţi în fibre alimentare şi vitamina K, cei galbeni
conţin mari cantităţi de vitamina A, în timp ce ardeii roşii sau cu nuanţe de portocaliu sunt bogaţi în
licopină, o substanţă anticancerigenă prezentă în tomate. Toate felurile de ardei sunt bogate în vitamina C,
o sută de grame din această legumă asigură necesarul din această vitamină pentru o zi întreagă, de unde şi
o mulţime de aplicaţii terapeutice contra unor boli produse de imunodeficienţă, cu episoade de febră, etc.
Precauţii şi contraindicaţii. Principalul risc legat de consumul ardeilor graşi este ca ei să conţină mari
cantităţi de pesticide şi de substanţe provenite din îngrăşăminte chimice. Într-un studiu publicat în 2006,
ardeii intrau într-un top 12 al celor mai poluate alimente din supermarketuri. Ca atare prima grijă pe care
trebuie să o avem este ca ardeii pe care îi consumăm să provină din surse de încredere, din ferme unde se
foloseşte o agricultură pe cât posibil ecologică. În rest, contraindicaţiile la consumul de ardei graşi sunt
practic inexistente, fiind raportate doar câteva cazuri de iritaţii gastrice şi intestinale, probleme cauzate de
o sensibilitate individuală a pacienţilor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adjuvant în astm, adjuvant în cancer pulmonar, anemie, angine,
anorexie (apetit scăzut), avitaminoză, boli digestive, boli osoase, colesterol în exces, colici intestinale,
constipaţie, dereglări metabolice (accelerează metabolismul), digestie dificilă, dispepsii atone, erupţii
alergice, fumatul activ şi pasiv, gută, îmbătrânirea prematură, indigestie, infecţii intestinale, leziuni
nervoase în diabet, litiază renală, oboseală cronică, meteorism, prevenirea cancerului de colon, prevenirea
cancerului de prostată, cancer la pancreas, cancer de col uterin şi al vezicii urinare, prevenirea infarctului
miocardic, psihoze, sângerarea gingiilor, sterilitate.
Administrare: Se poate folosi sub formă de suc cu diferite alte combinaţii, obţinut cu storcătorul de
fructe. Se indică în special cel care este de culoare verde fiind mai activ în cazurile mai grave se poate lua
câte 100 ml de suc de 3 ori pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor principale. Se poate folosi singur sau în
diferite combinaţii cu alte legume, chiar perioade foarte lungi de timp.
Bănuţei (Bellis perennis).
Compoziţie chimică: saponine, acizi malic şi acetic, oxalaţi, substanţe tanante, mucilaginoase, ulei eteric,
inulină, substanţe amare, urme de ulei gras, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: produce o lubrifiere a sputei, uşurează respiraţia se indică mai ales la bolile
aparatului respirator. De asemenea este diuretică, ajută chiar la diferite afecţiuni la refacerea celulară. Se
pot folosi frunzele şi în alimentaţie în salate primăvara sau cu diverse ciorbe. Are un efect purificator
profund; constituie un adevărat aspirator de noxe pentru stomac, intestine şi ficat. Pe lângă faptul că
sporesc pofta de mâncare (prin proprietăţile tonic amare), Bănuţii susţin activitatea hepatică şi
accentuează sudaţia.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: ascită, astm, balonări, boli de ficat, boli renale, bronşite
cronice şi acute, cancer pulmonar, cancer sân, ciroză, comoţii cerebrale, constipaţie, dereglări metabolice,
dureri de cap, dureri uterine, digestie lentă, gaze intestinale, hepatite, insuficienţă renală, intoxicaţii,
litiază renală cu uraţi, migrene, pleurezie, porfirie, rino-laringite, tumori, tuse.
Administrare: -Suc obţinut cu storcătorul de fructe din plantă proaspătă. Se poate lua câte 1 linguriţă de
3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Este foarte util pentru reglarea proceselor
metabolice din organism sau în cazul bronşitei. Se poate folosi şi în combinaţii cu alte sucuri din fructe şi
legume, chiar dacă se foloseşte perioade foarte lungi de timp, de exemplu în cazurile de cancer pulmonar.
Bostan (Curcubita pepo).
Compoziţie chimică: beta-caroten ca şi morcovul, diferă doar cantitativ, leucină, peporezină, tirozină,
calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale. Vitaminele: A, B1, B2, B3,
B5, B6, B9, C, E.
Acţiune farmaceutică : emolient de excepţie, sedativ, laxativ. Ajută la distrugerea germenilor patogeni
fiind un foarte eficient antibiotic pe un spectru destul de larg de germeni. Extern ajută la dispariţia
inflamaţiilor, este de asemenea un foarte bun vermifug.
Se indică la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiunile prostatei, astenii,
cancer, constipaţie, diabet, dispepsii, dizenterie, enterite, infecţi urinare, insomnii, insuficienţă renală,
leucemii, paraziţi intestinali (ascarizi, limbrici), prostată, tenie, tulburări neurologice, viermi intestinali.
Administrare -Suc -1 pahar de suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient. Se
poate folosi însă şi în combinaţie cu alte sucuri de legume sau fructe. Se poate consuma câte 100 ml de 3
ori pe zi, sau chiar mai mult în funcţie de toleranţa individuală.
Broccoli (Brassica oleracea).
Compoziţie chimică: enzime în cantitate mare, conţinut însemnat de clorofilă, datorită conţinutului său
de inolat de glucoză intervine în combaterea cancerului. Vitaminele: A, B-complex (B1,B2, B5, B6), C,
E, K, U, minerale: Fr, Ca, P, K, Mn, Se, Zn, Mg, sulforaphane, indoles.
Acţiune farmaceutică: are rol major în eradicarea cu Helyobacter pylori, conţinut de calciu este identic
cu cel al laptelui, efect favorabil asupra oaselor, dinţilor şi ganglionilor limfatici, purifică sângele,
îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi metabolismul celular, antiinflamator.
După temerile provocate de cancerul de intestine al preşedintelui Reagan, broccoli a devenit o legumă de
4 stele. Institutul Naţional American de Cercetare a Cancerului a prescris preşedintelui o dietă specială,
care presupune consumul unei cantităţi importante de broccoli.
Broccoli s-a dovedit a avea un rol de protecţie împotriva cancerului. Potrivit unei analize efectuate în
1987 la Institutul Naţional American de Cercetare a Cancerului, şase din şapte studii majore pe eşantioane
de populaţii au arătat că posibilitatea îmbolnăvirii de cancer la colon se reduce mult dacă mâncaţi
crucifere, adică varză, conopidă, broccoli.
În replică la distrugerea celulelor, glucosinolatele majore din crucifere sunt transformate în indoli-
compuşi de nitrogen care pot oferi o anumită protecţie împotriva cancerului. În Japonia, unde incidenţa
cancerului de colon este extrem de scăzut, consumul mediu de glicosinolaţi este de 100mg pe zi. În Marea
Britanie, unde riscul apariţiei cancerului de colon este foarte mare, consumul este sub un sfert din cel din
Japonia.
Broccoli mai este bogat şi în carotenoide, între care se numără precursorul vitaminei A, beta-carotenul,
despre care se ştie că inhibă activarea celulelor cancerigene. Tocmai aceste carotenoide fac din broccoli
un tratament eficient în tratamentul pielii.
Prezenţa fierului, a vitaminei C şi acidului folic ajută la ameliorarea anemiei, previne apariţia
malformaţiilor la naştere şi creşte energia celor care suferă de oboseală cronică. Pentru că 100g de
broccoli furnizează aproape o treime din necesarul zilnic de vitamină E, această legumă protejează
sănătatea şi ajută la îmbunătăţirea circulaţiei.
Compuşii produşi în timpul digestiei legumelor crucifere inhibă formarea de radicali liberi, ele fiind astfel
foarte utile celor cu afecţiuni ale articulaţiei.
Bun pentru tratarea sindromului oboselii cronice, anemiei, stresului, dar şi pentru femeile care doresc să
rămână însărcinate. Util în cazul afecţiunilor cutanate, infecţii repetate şi imunitate scăzută.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, cancer, cancer colon, ficat,
leucemie, obezitate, oboseală cronică, prevenirea cancerului, sindrom premenstrual, sterilitate, stres.
Administrare: ideal ar fi să se consume sub formă de suc obţinut proaspăt cu storcătorul de fructe şi din
care se va consuma 100 ml de suc pe zi. Ca să fie mai băubil se poate lua în combinaţie cu suc de
portocale în părţi egale, sau cu alte legume în combinaţie, sau chiar fructe în funcţie de preferinţă.
Caisa (Armeniaca vulgaris).
Compoziţie chimică: apă 85%, zaharuri, levuloză, glucoză, protide, acid citric, lipide, o substanţă
asemănătoare carotenului, brom, calciu, cupru, fier, fluor, fosfor, cobalt, mangan, magneziu, potasiu,
sodiu, sulf, zinc. Acizi organici. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, P, PP. Sâmburii de caise
conţin acid cianhidric. Nu se consumă mai mult de 7 sâmburi pe zi, pentru că produce tulburări grave sau
la copii chiar moartea. Două fructe sunt suficiente pentru a acoperi jumătate din necesarul cotidian de
caroten, preţios antioxidant, care are rol protector împotriva cancerului.
O caisă conţine 17 calorii, 0g grăsime şi 1 g fibre alimentare.
Acţiune farmaceutică: foarte nutritivă mai ales uscată. antianemică, aperitiv, răcoritoare, astringentă.
Contribuie la menţinerea echilibrului nervos şi chiar reface nervii. Reface celulele organismului, laxativ,
antidiareic, indicat în reglarea digestiei, dar şi laxativă în special cea uscată. Întăreşte imunitatea. Ajută la
creşterea poftei de mâncare şi la reîntinerirea celulară. Sâmburii decorticaţi 4-6 bucăţi luaţi măcinaţi sunt
foarte utili contra cancerului. Conţin vitamina B17 care este foarte eficientă în tratarea cancerului. Se pot
mânca câte 7-20 sâmburi pe zi, dar numai după ce organismul s-a obişnuit cu aceştia. Deci se va începe
prin consumarea a 2-3 sâmburi timp de 7-10 zile după care treptat se poate creşte doza până la 20 bucăţi.
Se poate consuma şi de cei sănătoşi.
Consumând fructele, obţii energia de care ai nevoie şi în plus te vei simţi mai bine. Sunt necesare 2 caise
pe zi pentru a satisface necesarul de beta-caroten, provitamină care încetineşte procesul de îmbătrânire,
acesta este un antioxidant excelent. Mai mult caisele sunt bogate în potasiu care menţine nivelul normal
de lichide în organism. Dar ceea ce le face cu adevărat interesante din punct de vedere dietetic e faptul că
sunt alimente uşoare cu un conţinut de doar 28 de calorii la 100 g fructe.
Caisele conţin importante cantităţi de vitamina B şi C, precum şi magneziu, fosfor, fier şi calciu. Datorită
fosforului aceste fructe sunt de mare ajutor persoanelor care sufere de pierderi de memorie, ajută la
eliminarea toxinelor şi la recuperarea din convalescenţă. Se recomandă a fi consumate proaspete sau
uscate după ce s-a depus efort fizic.
Caisele sunt o importantă sursă de fibre, jumătate din acestea fiind pectine. Pectinele sunt polizaharide
prezente în toate ţesuturile vegetale, inclusiv în fructe şi au rolul de a cimenta (lega) celulele ţesuturilor
între ele. Substanţele pectice au acţiune bactericidă specifică, contribuie la scăderea nivelului
colesterolului plasmatic, favorizează absorbţia vitaminei A şi a vitaminelor din complexul B, influenţează
mai puternic şi mai benefic metabolismul lipidic decât alte fibre. Fibrele acestor fructe stimulează şi
reglează digestia.
Nu se consumă mai mult de 500g zilnic pentru că pot provoca probleme stomacale. De asemenea nu sunt
indicate diabeticilor. Întăresc sistemul imunitar. Întăresc vederea.
Cercetătorii au stabilit că un consum ridicat de fructe şi legume diminuează riscul de maladii
cardiovasculare, unele tipuri de cancer şi alte boli cronice.
Cura de caise este utilă copiilor rahitici, femeilor gravide şi bătrânilor. Stimulează memoria şi cresc
capacitatea de muncă. Detoxifică organismul.
Fiind una dintre cele mai generoase surse de beta-caroten, de vitamine şi acid ascorbic, potasiu şi fier,
caisele reprezintă un ajutor de bază în lupta împotriva infecţiilor bacteriene şi fenomenelor de oxidare
celulare, pentru refacerea ţesuturilor bolnave. Sunt printre primele fructe care pot fi mâncate de bebeluşi,
contribuind la dezvoltarea structurii osoase solide şi a danturii. Optimizează digestia tonifică ficatul şi
inima, menţine vederea ageră, asigurând concomitent organismului nutrientele necesare.
Beta-carotenul previne acţiunea radicalilor liberi şi menţine sănătatea ochilor. Vitamina A previne
cancerul de piele. Fosforul eficient în problemele memoriei.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acuitate vizuală, afecţiuni digestive, afecţiuni oculare, afonie,
anemie, astenie fizică, astenie intelectuală, astm, avitaminoze, bătrâneţe, bronşită, cancer, constipaţie (în
special cea uscată), convalescenţă, cosmetică, depresie nervoasă, diaree, gastrită hiperacidă, inapetenţă,
imunitate scăzută, infecţii, insomnii, întârzierea creşterii la copii, insomnii, lipsa poftei de mâncare, litiază
renală şi biliară, memorie dificilă, miopie, nervozitate, obezitate, oboseală, rahitism, reumatism,
senectute, stres, tuse.
Preparare -Suc obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe din pulpă de fructe coapte. Se spală fructele se
scoate sâmburele şi se introduce în storcătorul de fructe. Se poate consuma singur câte 100 ml de 3 ori pe
zi, preferabil înaintea meselor principale, sau se mai poate folosi în diferite combinaţii cu fructe sau
legume.
Căpşunul (Fragaria viridis).
Compoziţia chimică: fruct- apă 90%, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale, fragarol, substanţe
uleioase, acid salicilic, acid elagic, evercitrină, fragarol, citrol, substanţe uleioase, tanin, zaharuri,
polifenoli, vitaminele: A, B1, B2, B6, C, E, PP, K, iod, brom, fosfor, sodiu, protide, potasiu, mangan,
cupru, calciu, fier, sulf, siliciu, iod, brom, etc.
Acţiune farmacologică: antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic, nutritiv. Indicat chiar şi în cancer
pentru că vitamina C este un puternic oxidant. De asemenea acidul elagic împiedică formarea celulei
canceroase. Polifenolii de asemenea contribuie la proliferarea celulei canceroase. Mai conţine tanin, ceea
ce-l face astringent. Contractă ţesuturile canceroase şi nu le lasă să crească. Pectina reduce colesterolul şi
prin aceasta contribuie la vindecarea afecţiunilor circulatorii sau de inimă. Levuloză utilă la diabet.
Acţiunea diuretică o indică în afecţiunile intestinale atât fructe cât şi frunze sau în litiaze. Reglează
activitatea hepatică. Stimulează imunitatea organismului, reglează funcţiile endocrine. Tonifică şi
remineralizează organismul, încetinind procesul de îmbătrânire. Fructele sunt un diuretic activ care ajută
la eliminarea acidului uric şi colesterolului. Fructele bine coapte au un efect laxativ. De asemenea
vitaminele din grupul B ajută la funcţionarea mai bine a sistemului nervos. Are efect bactericid şi
antihelmintic. Căpşunile sunt bogate în fibră solubilă pectină, care ajută la eliminarea colesterolului rău
din organism. Sunt antioxidante puternice ceea ce le face foarte utile în afecţiunile cardiace şi circulatorii.
Există dovezi în urma diverselor cercetări că aceste fructe au puternice calităţi antivirale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice şi biliare, afecţiuni
nervoase, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene, afecţiuni glandulare, amigdalite, anemie, artrită
reumatoidă, astenie de primăvară, artritism, ateroscleroză, astm, ateroscleroză, avitaminoze C, boala
coronariană şi infarctul miocardic, boli rectale şi intestinale, calculi renali sau vezicali, cancer, cistită,
cistită cu sângerări, colesterol în exces şi trigliceride mărite, constipaţie, constipaţie cronică,
convalescenţă, degenerescenţă maculată, demineralizare, diabet zaharat, diaree, enterite acute, febră,
gastroenterite cronice, gingivită, gută, hepatită, hipertensiune arterială, îmbătrânire prematură, imunitatea
organismului, infecţia intestinală, inflamaţia ficatului rinichilor şi vezicii urinare, insomnii, intoxicaţie
tabacică şi alcoolică, leucoree, lipsa magneziului, litiaze biliare şi renale, nefrite, nevroze, obezitate,
oboseală, oxiuri, răceală, reumatism degenerativ, parazitoze intestinale, sarcină, seboree, stomatite,
supraponderabilitate, tartru dentar, TBC pulmonar, tulburări hepato-biliare, ulcer gastric, varice.
Administrare: -Este normal că fructele proaspete sunt cele mai indicate. Se pot consuma cât mai multe,
indicat ar fi să se consume minimum 300 g pe zi o perioadă mai lungă. Acestea se vor consuma dimineaţa
pe nemâncate. Nu este bine ca aceste fructe să se consume după mese, pentru a fi eficiente se iau înaintea
meselor. Anumite substanţe vindecătoare (cum ar fi pigmenţii care dau culoare roşie căpşunilor şi care au
un efect puternic antioxidant) se găsesc în căpşunile proaspete şi într-o măsură ceva mai mică în cele
congelate. Nu însă şi în cele preparate termic. În acestea nu se mai regăsesc nici enzime şi nici multe
vitamine care sunt în cele proaspete.
Se poate folosi cantitatea dorită de fructe şi sub formă de sucuri obţinută cu ajutorul storcătorului de
fructe din Căpşuni singure sau în diferite combinaţii în funcţie de dorinţă sau de afecţiunea care o aveţi de
tratat.
Cartof (Solanum tuberosum).
Compoziţie chimică: cartofii rozalii sunt mai complecşi ca şi compoziţie chimică, cartoful (tuberculul)
conţine crud o oxidază care prin fierbere se distruge- favorizează aprovizionarea cu oxigen. Apă, hidraţi
de carbon, protide, lipide, săruri minerale de sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf.
Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K, acid pantotenic, acid folic, solamină, amidon, etc.
Cartofii noi sunt mai bogaţi în vitamine: C 45 mg/100g, deci 200g de cartofi noi acopere necesarul de
vitamina C dintr-o zi. Cele mai multe vitamine sunt B1, B6 în timp ce vitaminele celelalte sunt în
cantitate mai mică, comparabil însă cu ce se găseşte în drojdia alimentară. Cartoful conţine o enzimă-
oxidaza- cu acţiune foarte puternică asupra mucoasei gastrice. Este un aliment hrănitor şi uşor digerabil,
însă consumul lui trebuie limitat la 2 bucăţi pe săptămână cel mai bine fiert sau copt în coajă, deoarece
conţine solamină şi alte substanţe.
Acţiune farmacologică: nu se consumă cartofii coloraţi în verde pentru că au foarte multă solamină care
este toxică. Foarte digest, aliment plastic util diabeticilor, obezilor, aliment de balast, care înlesneşte
funcţiile intestinale, antiulceros, cicatrizant, topic emolient, calmant şi cicatrizant al mucoasei digestive,
antispasmodic. Conţine o enzimă (oxidaza) cu acţiune benefică asupra mucoasei gastrice. Este un aliment
hrănitor şi uşor digerabil.
În întreaga Europă de Nord şi de Est, nutriţioniştii au întrebuinţat sucul de cartofi cruzi ca tratament
eficient pentru ulcer şi osteoporoză. Tratamentul este simplu- timp de o lună, se consumă jumătate de
pahar de suc de cartofi cruzi de 4 ori pe zi. Gustul neplăcut se poate atenua dacă adăugaţi suc de mere şi
morcovi sau puţină miere. Sau puteţi să adăugaţi sucul proaspăt în farfuria de supă (nu în supa care o
preparaţi pe foc).
Dintre mineralele conţinute de cartof cel mai important este potasiul care se găseşte din plin în cartof.
Acesta este responsabil de buna funcţionare a muşchilor, a celulei nervoase şi a inimii. Cartoful se mi
consumă şi pentru faptul că conţine fier care extrem de util în cazul anemiilor, cartoful fiind unul dintre
cele mai importante surse de fier.
Dr Leon Binet a demonstrat că această legumă conţine o substanţă azotată, tuberina care favorizează
creşterea copiilor. Această substanţă se găseşte în special în cartofii noi.
Amidonul din cartofi este antiinflamator în bolile gastrointestinale, în intoxicaţii fiind şi diuretic.
Cartoful crud conţine zaharuri naturale digestibile care prin fierbere se transformă în amidon. Cartofii
trebuie excluşi din dieta celor afectaţi de tendinţe afrodiziace, iar combinaţia de cartofi şi carne intensifică
activitatea alcoolului otrăvitor solenină- conţinut de cartofi- care are afinitate pentru nervii care
controlează organele sexuale. Aceasta împreună cu prezenţa cristalelor de acid uric, produse prin
consumul de carne, pot provoca o iritare excesivă a acestor organ.
Sucul de cartofi crud s-a dovedit foarte folositor pentru curăţirea petelor de pe piele, efect care este
produs de conţinutul mare de K, S, Pl şi Cl, elemente care au valoare numai dacă cartofii sunt cruzi. Prin
coacere aceste elemente sunt convertite în combinaţii moarte care sunt de puţin folos.
În cazuri excepţionale- de nevoie- cartoful crud sau copt s-a dovedit de folos cu condiţia să se consume şi
coaja acestora.
Deoarece crud nu are gust bun, se poate bea suc de cartofi amestecat cu oricare dintre celelalte sucuri sau
combinaţiile sucurilor folositoare organismului în ansamblu, diabeticii pot să-l consume cu folos.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, acidoză, afecţiuni digestive şi ale ficatului,
artritism, arsuri la stomac, ascită, blocaj urinar, constipaţie, crampe, demineralizare, dezechilibre ale
nutriţiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, dureri reumatice, edem în insuficienţa renală, gastrită,
glicozurie, gută, hemoroizi, hepatism, hepatită, hiperaciditate stomacală, hipertensiune arterială,
insomnie, intestine lezate, litiază biliară, litiază în special renală, migrene, nevralgii, obezitate, oboseală
cronică, osteoporoză, pirozis, reumatism, sciatică, scorbut, stres, ten, tonifiant, transpiraţia abundentă a
picioarelor, tuse nervoasă, ulcer gastric şi duodenal, vitaminizant.
Administrare -Suc de cartofi crud: ½ pahar de 4 ori pe zi timp de 1 lună în ulcere, diabet, etc. Se poate
adăuga miere, suc de morcovi sau de lămâie. O jumătate de pahar pentru celelalte afecţiuni de 2 ori pe zi.
Cartoful cu coaja de culoare roşie se spală bine apoi se mărunţeşte şi se poate trece prin storcătorul de
fructe putând să aibă în organism efectul cortizonului sintetic. Se poate lua singur sau în asociere cu
diferite alte sucuri: varză, ţelină, morcovi sau chiar fructe în funcţie de sezon.
Sucul de cartofi- este indicat în ulcere gastrice şi duodenale, câte o jumătate de pahar (50ml) de 3 ori pe
zi, cu 30 minute înainte de masă, timp de o lună (toamna şi primăvara). În diabet se recomandă mici cure
de câte 10 zile, în fiecare lună. În combinaţie cu morcovii sau ţelina în cantităţi egale este deosebit de
bogat în principii revitalizante.
Sucul de cartofi combinat cu morcovi şi ţelină este o binefacere pentru cei care suferă de tulburări
gastrice, nervoase şi musculare. De exemplu se poate folosi cu succes în gută, sau sciatică. În aceste
cazuri, o jumătate de litru de suc de cartofi, morcovi, sfeclă roşie şi castravete- zilnic adesea dus la
eliminarea deplină a acestor tulburări într-un timp uimitor de scurt cu condiţia să fie eliminate complet
din alimentaţie amidonul şi zaharurile.
Castravete (Cucumis sativus).
Compoziţie chimică: fructul- vitaminele A, B1, B3, B3, B5, B6, B9, C, E, sulf, calciu, sodiu, potasiu,
magneziu, fosfor, caroten, fier, iod, proteine (0,7-1,1%), hidraţi de carbon (1%), siliciu asimilabil,
mucilagii. Valoarea energetică mică 7Kcal/100g. Are 96,5% apă. Nu conţine nici un fel de grăsimi şi doar
o cantitate infimă de substanţe proteice. Majoritatea sunt în coaja castravetelui. Conţine de asemenea
enzime care intervin în procesul digestiei şi al metabolismului, a compuşilor sulfuroşi. Fără coajă
castravetele nu are nici jumătate din valoarea sa terapeutică.
Acţiune farmacologică: proaspăt- răcoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric şi al uraţilor, diuretic,
hipnotic uşor, remineralizant. Este foarte util pentru sistemul digestiv pe care-l dezinfectează şi reglează.
Sucul de castravete stimulează creşterea părului, întăreşte pereţii vaselor de sânge şi stabilizează
activitatea inimii. Uneori însă pot cauza neplăceri la cei mai gingaşi. Fluidifică sângele şi tonifică
sistemul hepatic. Dizolvă acidul uric şi uraţii, ajutând în afecţiunile renale. Se consumă cu tot cu coajă
foarte bine spălaţi, în salate sau simpli tăiaţi felii. Doza recomandată este de 200 g zilnic, dar în cazul
curelor de slăbire, al bolilor care necesită o cantitate sporită de apă şi diuretice sau un aport mărit de
minerale, porţia zilnică poate creşte până la 700-900g. La castraveţi ne trataţi chimic se poate consum şi
coaja care are un conţinut bogat în electroliţi, care fortifică şi detoxifiază.
Combinaţia elementelor conţinute în sucul de castravete joacă un rol important în menţinerea calităţii
dinţilor, a unghiilor şi în întreţinerea unui păr sănătos.
Sucul are de asemenea un efect pozitiv asupra sistemului nervos şi ajută chiar la îmbunătăţirea memoriei.
Este un dezintoxicant al organismului se poate folosi foarte bine la reumatism şi foarte multe alte
afecţiuni. Consumul de amestec de suc de castravete şi suc de morcov vindecă reumatismul.
Nivelul ridicat de potasiu face ca sucul de castravete să fie foarte util în normalizarea tensiunii.
Extern este vitalizant şi astringent sucul. Extern castraveţii proaspeţi aplicaţi sub formă de rondele, suc,
sau lapte de castravete sunt indispensabili tratamentelor cosmetice. Rezolvă mâncărimile pielii, hidratează
pielea. Sunt foarte utili în afecţiunile renale pentru că ajută la eliminarea ureei şi acidului uric. Se pot
folosi chiar în tratarea reumatismului din acest motiv sau chiar în colibacciloze, pentru că ajută la
funcţionarea intestinelor şi rinichilor. Favorizează somnul. Se poate combina cu roşiile, vinetele,
dovleceii în diferite salate.
Marea popularitate a castravetelui nu se datorează doar calităţii sale nutritive sau terapeutice ci şi faptului
că este un preţios adjuvant în întreţinerea frumuseţii obrazului. Extrem de bogat în substanţe care întăresc
şi netezesc pielea.
Castravetele este cunoscut ca fiind probabil cel mai bun diuretic ajutând la secreţia şi scurgerea urinei. El
are însă şi multe însuşiri preţioase ca de pildă: ajută la creşterea părului datorită conţinutului mare de
siliciu şi sulf în special dacă este amestecat cu suc de morcovi, salată şi spanac.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, aritmie cardiacă, arsurile pielii, artritism, boală
canceroasă, colibaciloză, colici abdominale, colici intestinale, dezintoxicarea organismului, diabet, diaree,
dureri de cap provocate de căldură, epilepsie, gută, icter, indigestie, infecţii urinare şi intestinale,
inflamaţii intestinale, insuficienţă renală, iritaţii intestinale, intoxicaţii, litiază biliară şi renală, obezitate,
pancreatită, reţinerea de apă, reumatism, sarcină, stări subfebrile, stres, tensiune arterială oscilantă,
temperamente biloase şi sangvine, tendinite, tuse seacă, unghii.
Administrare: Sucul de castravete- deşi are un gust nu foarte plăcut, este considerat a fi cel mai puternic
litotriptic (dizolvant al calculilor urinari). Se recomandă în cure de câte 21 de zile, câte 200-500 ml pe zi,
cu regim de cruţare metabolică. O altă reţetă pentru dizolvarea calculilor urinari: suc de castravete (o
parte), suc de sfeclă roşie (3 părţi), suc de morcovi (5 părţi) şi suc de lămâie (o parte). Se pot face însă o
infinitate de combinaţii în funcţie de legumele sau fructele care le aveţi la îndemână. Se poate continua
perioade foarte lungi de timp.
În mod normal se recomandă până la 100 ml suc pur de castravete zilnic. Efectul sucului de castravete se
amplifică în combinaţie cu alte sucuri. De exemplu: 2 părţi suc de castravete, 2 părţi suc de coacăze
negru, 1 parte suc de mere şi 1 parte suc de grepfrut sau 20 ml suc de castravete, 20 ml suc de roşii şi
puţin suc de usturoi.
Sucul de castravete şi morcov deci combinaţia acestora este extrem de util în reumatismul provocat de
acidul uric şi un adaos de puţin suc de sfeclă la această combinaţie, accelerează procesul reglării presiunii
sângelui. Este folosit în afecţiunile dinţilor şi gingiilor ca pioreea.
Unghiile şi părul în special au nevoie de elementele conţinute în acest suc prevenind crăparea unghiilor şi
căderea părului.
Cătina (Hippopae rhamnoides).
Compoziţie chimică: fructele au foarte multe vitamine: A, B1, B2, C, D, K, E, F, P, PP, acid folic, acid
nicotinic, fitosteroli (Hormoni vegetali), beta-caroten, izoramnetol, acizi graşi, inozitol, licopen, ulei
esenţial, pigmenţi carotidieni, oligoelemente: K, Mg, Fe, Mn, P, Na), lecitine, fosfolecitine şi acizi graşi.
Serotonină (din care derivă celebrul hormon antistres).
Cătina conţine o cantitate extrem de mare de vitamina C. Din acest punct de vedere este comparabilă cu
măceşele şi conţine o cantitate mult mai mare de vitamina C decât citricele.
Cătina albă şi cea roşie au proprietăţi similare.
Acţiune farmaceutică: în primul rând este o sursă naturală de vitamine fiind declarat drept un
polivitaminic natural. Se asemenea are o serie de minerale fiind indicat celor cu demineralizări. Ajută de
asemenea la vindecarea ulcerului, infecţiilor urinare şi multor altor boli. Este un energizant puternic, care
dă rezultate rapide în recuperarea energiei după efort fizic şi intelectul. Scade durata de convalescenţă
după boală. Proprietăţile plantei se adresează tuturor bolilor fiziologice legate de malnutriţie, absorbţie şi
prelucrare defectuoase, deficienţelor de metabolism, maladiilor legate de sistemul imunitar, afecţiunilor
determinate de uzură şi de stres.
Preparatele din cătină albă, (sau roşie) asociate cu orice alt medicament, îi măresc acestuia considerabil
efectul, scăzând totodată acţiunea negativă a medicamentelor de sinteză. Cătina este radioprotectoare,
foto-protectoare (protecţie pentru plajă), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv în cazul proastei circulaţii
periferice. Având efect imunomodulator, se recomandă în cancer şi HIV 9SIDA). E bună în malnutriţie,
în boli fiziologice.
Sucul proaspăt de cătină este un factor lipotrop- se fixează asupra grăsimilor, scăzând colesterolul şi
reglând metabolismul cu ajutorul colinei şi betainei. Se pot pune câţiva stropi de suc de Cătină în orice
suc, de legume sau fructe.
Ambele soiuri de Cătină şi cea albă şi cea roşie, sunt tonice generale, combat diferite forme de anemie şi
contribuie prin conţinutul lor de vitamina C, la detoxifierea organismului. Datorită bogăţiei de vitamine
din complexul B Cătina albă şi cea roşie intervine în procesele metabolice.
Cătina este un remediu cu o valoare terapeutică remarcabilă. Fructele, a căror culoare variază de la galben
până la roşu, se folosesc în tratamentul bolilor cauzate mai ales de carenţa de vitamine.
Atenţie! Cătina albă nu se recomandă a fi utilizată de bolnavii cu colecistită acută, pancreatită sau diaree
cronică. De asemenea nici cei cu tensiune arterială oscilantă. Beta-carotenul din compoziţia cătinei le
creează probleme şi bolnavilor cu astm bronşic. Este mai excitantă ca şi cafeaua naturală.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni virale
microbiene, anemie, anxietate, arsuri la stomac, arterită obliterantă, astenie cu stări depresive sau
anxioase, astm, ateroscleroză, avitaminoză, boli cardiovasculare, boli de circulaţie, bolile măduvei osoase,
bolile sistemului neuro-endocrin, bolile sângelui, bolile splinei, bronşită, cancer, ciroză hepatică, cistite
hemoragice, colite, depresie, convalescenţă, crampe abdominale şi stomacale, diabet, diaree, dischinezie
biliară, dismenoree, distrofie, dizenterie, dureri de gât, eczeme infecţioase, enterite, epuizare nervoasă,
gastrite, gingii inflamate, gripă, hemoragii interne, hepatită acută, hepatită cronică evolutivă, herpes,
hipertensiune arterială, hipertiroidism, îmbătrânire prematură, imunitate scăzută, infecţiile gurii,
intervenţii chirurgicale, laringite, menopauză, migrene, osteoporoză, pneumonie, răceală, răguşeală,
rahitism, scleroză, scorbut, sensibilitate la boli, sensibilitate la infecţii, sporirea poftei de mâncare,
sterilitate feminină şi masculină, surmenaj, tonifiant general, tuberculoză, tuse, ulcer stomacal, varice,
zăbală, zona zoster.
Administrare -Suc: din fructe proaspete- se zdrobesc 800g-1kg de fructe şi se pun cu 5 litri de apă şi 1
kg de zahăr. Se fierb apoi timp de 1-2 ore, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească şi se mai adaugă 500g
miere. Se amestecă bine. Se pune în sticle de capacitate mai mică la rece. Se ia câte 50 ml şi se pune 250
ml apă. Se beau 3-4 căni din acestea pe zi. Este foarte util după boli de lungă durată, în convalescenţă sau
ca un supliment de vitamine util în toate afecţiunile unde este nevoie de suplimente vitaminice.
Contraindicaţii: diabet, cei care au interdicţie la zahăr sau sunt alergici la unul din componente.
-Suc de cătină în 3 variante:
-Reţeta de bază pentru sirop: 1kg fructe de cătină, puţină apă, zahăr în volumele recomandate mai jos:
-Mod de preparare: fructele se spală în 2-3 ape, apoi se zdrobesc, cât se poate de bine (cel mai simplu este
să se folosească storcătorul de fructe) şi se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obţinut se pune deoparte, iar
peste resturi (seminţe, coji, etc) se mai poate pune apă (cam o cincime din cantitatea totală), se amestecă,
se lasă 20-30 minute şi se mai storc o dată. Sucul rezultat se amestecă la rece cu zahăr, în următoarele
variante:
-Varianta I: 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahăr. Exemplu: 500 ml suc şi 500g zahăr sau 250ml suc
şi 250g zahăr.
-Varianta II: 1 parte volum suc, 1,5 părţi greutate zahăr. De exemplu:500ml suc, şi 750 g zahăr, sau
250ml suc şi 375g zahăr.
-Varianta III: 1 parte volum suc şi 2 părţi greutate zahăr. De exemplu: 500 ml suc şi 1 kg zahăr sau 250ml
suc şi 500g zahăr.
Varianta I este mai acrişoară, varianta 3 este mai dulce. Majoritatea bărbaţilor preferă varianta 2. Copiii
preferă variantele 2 şi 3. Doamnele preferă varianta 2. La variantele 2 şi 3 se poate adăuga acid citric (sare
de lămâie,) după gust.
Dacă nu se bea imediat sucul de cătină se ţine la rece sau se adaugă 1-2 aspirine la 1 litru de suc.
Dizolvarea zahărului se face la temperatura camerei în care se prepară sucul, pentru a se păstra vitaminele
şi aroma. Gustul este foarte plăcut, seamănă cu un amestec de caisă şi ananas. Culoarea este galbenă
portocalie deosebit de plăcută.
Efect: energizant, creşte rezistenţa la efort fizic şi intelectual, antigripal, întăritor al sistemului imunitar,
anticancerigen, cicatrizant intern şi reglator endocrin prin hormonii conţinuţi.
Sucul de cătină se bea sub formă de sirop, adăugând apă sau apă minerală (la 20-30 ml sirop- 150-200ml
apă) în funcţie de gust şi de efectele constatate. Se poate asocia cu suc de struguri, zmeură, afine, mere,
portocale, lămâi, morcov, varză, asociate chiar 2-3-4 între ele. Se poate asocia şi cu cafeaua neagră,
micşorându-i efectul şi nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezintă riscuri în apariţia pancreatitei şi
hipertensiunii.
Ceapă (Allium ceppa).
Compoziţie chimică: vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, B6, C, E, PP, acid folic, acizi organici,
quercitină, caroten, hidrocarburi, substanţe azotoase, pectină, celuloză, fermenţi, grăsimi eterice, fosfor,
iod, seleniu, zinc. Fitohormoni: auxine, giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza,
lipaza, cistein-liaza, fructozil-transferaze. Un pahar cu ceapă tocată are 61 calorii şi 3 g fibre.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, antibiotic, antisclerotic, antidiabetic, analgezic, emolient, depurativ,
purgativ, rezolutiv, revulsiv. Împiedecă înmulţirea microbiană, chiar contra stafilococilor, limitează
durerea sau chiar o suprimă. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant,
antitrombotic, afrodiziac, etc. Este utilă în afecţiunile cardiace deoarece fluidifică sângele fiind utilă în
tromboze în special. Cea mai utilă este ceapa verde, dar la fel de bine se poate folosi şi ceapa de iarnă.
Are acţiune antihelmitică, de stimulare a digestiei şi creşterea apetitului. Stimulează sistemul nervos şi
este utilă pentru buna funcţionare a prostatei şi a aparatului cardiovascular.
Prevenirea cancerului- un studiu realizat de cercetătorii italieni asupra populaţiilor din sudul Europei arată
că există o proporţie inversă între frecvenţa utilizării cepei în alimentaţie şi riscul de apariţie al mai multor
forme de cancer: bucal, esofagian, acolo-rectal, laringian, de sân, ovarian, de prostată, renal. La fel ca
usturoiul şi prazul ceapa prezintă capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanţă protectoare
împotriva apariţiei cancerului. Consumul de ceapă (cel puţi o jumătate de ceapă pe zi crudă) a fost asociat
într-un studiu francez, cu o reducere de cel puţin 50% a riscului apariţiei cancerului de stomac, dar şi o
reducere semnificativă a incidenţei cancerului de sân. Ceapa conţine quercitină care este unul dintre cei
mai puternici flavonoizi care previne cancerul.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, adenom de prostată, afecţiuni dentare,
afecţiuni digestive, afecţiuni intestinale, afecţiuni oculare, afecţiuni respiratorii, afecţiunile sângelui,
alergie, amigdalite, angină, ascită, astenie, astm, ateroscleroză, artritism, atonie gastrică, azotemie,
balonări, boli renale, bronhospasm, bronşite, candidoze, cancer, cancer de colon, ciclu ne regulat, ciroză,
cloruremie, colecistită, constipaţie, criză de nervi, degerături, depresie, dereglări intestinale, dezechilibru
glandular, diabet, digestie anevoioasă, dismenoree, dureri stomacale, excesul de acid uric, febră,
fermentaţii intestinale, gripă, guturai, hidropizie, hipercolesterolemie, hipertensiune, îmbătrânire
prematură, impotenţă, indigestii, infecţii genito-urinare, infecţii renale, întărirea imunităţii, intoxicaţii,
ischemie cardiacă, laringită, leucemie, limfatism, litiaze biliare, litiaze renale cu uraţi, lovituri, meningită,
meteo-sensibilitate, micoze, migrenă, nevralgii diverse, nevroze, oligurie, obezitate, osteoporoză,
pancreatite, paraziţi intestinali, pericardită, pletoră, pleurite, pneumonie, prevenirea senescenţei,
prostatism, răceală, rahitism, retenţie de urină, reumatism degenerativ, sânge îngroşat, scleroză,
senescenţă, sterilitate masculină, surmenaj intelectual, TBC, tensiune arterială, tromboze, tumori maligne,
tulburări de memorie, tulburări digestive, tuse convulsivă, tuse persistentă, ulcer gastric, urinări dificile,
varice.
Administrare -Suc de ceapă- 2 ml suc de ceapă se pune în nară şi se inhalează ajungând până în gât. Este
foarte util la majoritatea afecţiunilor respiratorii, bronşite, laringite, traheite. Se poate de asemenea obţine
suc din bulb de ceapă uscat sau doar din frunze verzi. Se pune 1/10 suc de ceapă şi restul se pune orice alt
suc din legume sau fructe. Se poate folosi perioade lungi de timp.
Cireaşa (Cerasus vulgaris).
Compoziţie chimică: vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, caroten, flavonoizi, mineralele: fier,
calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu, tanin. Oligoelemente- zinc, cupru, mangan, cobalt. Zahăr sub
formă de levuloză care poate fi asimilat şi de către diabetici.
Acţiuni farmaceutice: este fructul care poate fi consumat şi de diabetici sau de către cei care doresc să
slăbească, pentru că- amăgeşte foamea- dar totodată remineralizează organismul. Este un energizant fizic
şi psihic. Întăreşte imunitatea corpului este antiinfecţios, sedativ nervos, reglează funcţiile stomacului şi
ficatului. Se crede că cei care consumă zilnic o lună de zile suc de cireşe sau cireşe în cantitate mai mare
întineresc. Nu se va face însă în exces. Regenerează celulele. Este un depurativ puternic, detoxifiant,
energizante musculare şi nervoase, calmante ale sistemului nervos, regeneratoare hepatice, previn şi
vindecă gripa, reglatoare gastrice, antireumatismale şi antiartritice, laxative şi întineresc ţesuturile, reduc
transpiraţia excesivă. Sucul de cireşe determină eliminarea deşeurilor alimentare şi a toxinelor din
organism, de aceea este recomandat celor ce suferă de reumatism, gută şi artrită. În plus, îndeplineşte şi o
misiune de curăţire a intestinelor.
Fluidifică sângele. Depurativ puternic, detoxifiant, diuretic, antiinfecţios, răcoritor, reglementator hepatic
sau digestiv, antireumatismal, laxativ. Au puternică acţiune depurativă probabil datorită acizilor organici.
Acţionează mai ales asupra ficatului şi rinichilor. Li se mai atribuie însă şi calităţi antiinfecţioase şi de
stimulare a imunităţii.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare sau renale, afecţiuni catarale ale tractului urinar,
Alzheimer, anemie, artrite, astenie fizică şi psihică, ateroscleroză, boli de ficat, bătrâneţe, boli psihice,
boli nervoase, boli renale, cancer, cancer de colon, cancer de rinichi şi de vezică urinară, cancer mamar,
cistite, colici nefritice, colite de fermentaţie, colesterol în exces, colici abdominale, colită de putrefacţie,
constipaţie, crize migrenoase, demenţă, demineralizare, depresii, diabet non insulinodependent, diaree,
dismenoree, dispepsii, dureri de burtă, dureri musculare, febră musculară, fermentaţii intestinale, gripă,
gută, hepatită, hipertensiune, insomnie, întârzierea creşterii la copii, ischemie cardiacă, litiaze de orice
localizare, migrene, nefropatii, obezitate, paraziţi intestinali, pielite, pielonefrită, pletoră, prevenirea
bătrâneţii, retenţie de lichide în organism, reumatism, senectute, stări de slăbire a imunităţii, varice.
Administrare -Sucul proaspăt de cireşe- se obţine fie prin zdrobire urmată de stoarcere prin tifon, fie prin
centrifugare la storcătorul electric casnic. Cel mai eficient din punct de vedere terapeutic este sucul
obţinut din cireşe amare. La acesta din urmă se va adăuga miere lichidă, aşa încât să i se corecteze gustul
amar şi să i se prelungească termenul de valabilitate (la rece se poate păstra până la 6 ore dacă se adaugă
miere). Se consumă zilnic câte o jumătate de litru- un litru de suc în cure de minim 2 săptămâni.
-Cura de cireşe. Există două moduri de a urma un tratament fito-terapeutic cu cireşe: cura de scurtă durată
şi cura exclusivă. Oricare ar fi fructul ales, o cură exclusivă reclamă întotdeauna la începerea ei o anumită
prudenţă, cu creşterea progresivă a cantităţii, pentru a nu exista riscul anumitor tulburări digestive.
Pe timpul curei indiferent care o alegeţi se va evita consumul excesiv de grăsimi animale, zahăr rafinat şi
alcool. De asemene la prânz şi cină alegeţi feluri de mâncare uşoare, pentru ca terapia să aibă efectele
pozitive scontate.
-Cura de scurtă durată. Dimineaţa pe stomacul gol, se începe cu o doză minimă de 100g. Se creşte
progresiv doza pentru a ajunge la sfârşitul celei de a treia săptămână la 500g. De la doza de 300g se
împarte cantitatea în 3 reprize până la prânz şi nu se mai consumă nici un alt aliment.
În timpul curei nu este recomandat abuzul de grăsimi animale, zahăr rafinat sau alcool. Prânzul şi cina vor
fi uşoare şi vor conţine alimente uşor digerabile.
Cura exclusivă. Se face timp de 3 sau 4 zile, perioadă în care se mănâncă doar cireşe. Această cură se
poate relua în fiecare lună. Între o priză şi alta este recomandat să se bea apă minerală. Cantitatea de
cireşe este cuprinsă între 2-3 kg pe zi. Această cantitate de fructe se consumă în mi multe prize pe zi. Se
mai poate consuma în timpul acestei cure doar apă minerală. Se recomandă şi celor care au probleme cu
ficatul, căci cireşele au capacitatea de a regla funcţionarea ficatului, persoanelor demineralizate, copiilor
cu deficienţe de creştere, precum şi celor cu afecţiuni nervoase, fiind recunoscut şi efectul lor sedativ.
Coacăz negru şi roşu (Ribes nigrum şi rubrum).
Compoziţie chimică- fructe: zaharuri 9,5%, acizi organici 2,5-3,5%, tanin până la 0,51%, acid citric, acid
malic, etc, emulsine 2,1%, proteine 0,9%, calciu 60 mg%, fier, fosfor, potasiu 872 mg\100g, sodiu 2,8
mg\100g, magneziu 17 mg%, zinc, cupru, fluor, caroten, pigmenţi antocianozide, flavonoide, pectine,
vitaminele A (provitamina A), B1, B2, B3, B6, C, P. Mai bogat în vitamina C ca portocalele de 3-4 ori
sau chiar decât lămâia 150-200 mg\100 g) este cel mai bogat în vitamina C dintre toate fructele, care este
stabilă termic şi la oxigenare, probabil prin substanţele inhibatoare ale oxidării pe care le conţine.
Coacăzele menţin vitamina C în stare stabilă (datorită antocianinelor) şi în formă activă biologic,
deoarece nu conţin enzima numită ascorbicoxidază care inactivează vitamina C. Între 80% şi 100% din
vitamina C se păstrează în produsele obţinute din Coacăze (suc, sirop, vin) ceea ce le face nişte fructe
foarte preţioase pentru sănătate.
Acţiune farmaceutică: Este cel mai bogat din toate fructele în vitamina C. Este stabilă atât termic cât şi
la oxigenare, probabil prin substanţele inhibatoare ale oxidării care le conţine. Fructele de coacăz prin
conţinutul bogat în tanin, antociani şi vitamine are acţiuni tonifiantă, sudorific în afecţiuni febrile şi
expectorant în tuse. Sudorific util în afecţiunile febrile. Pectoral în tuse, angine, laringite. Vitamina C din
aceste fructe este un antioxidant puternic ce protejează organismul împotriva afecţiunilor cardiovasculare
şi circulatorii şi împotriva tuturor tipurilor de infecţii. Datorită faptului că aceste fructe conţin mult
potasiu şi foarte puţin sodiu ajută împotriva reţinerii apei în ţesuturi şi chiar la tratarea hipertensiunii
arteriale. Antocianozidele au proprietăţi bactericide şi acţiune antiinflamatoare. Întăresc sistemul imunitar
al organismului, previn cancerul, etc.
Principiile active conţinute fac din el un excelent stimulent digestiv şi drenor fiind utile în multe afecţiuni.
Coacăzele negre folosite ca aliment- medicament, au efect detoxifiant, reglează activitatea hormonală,
elimină anemia, stimulează creşterea şi consolidarea scheletului la copii. De asemenea au acţiune
favorabilă în caz de tuse, angine, laringite, afecţiuni gastrointestinale (ulcer gastro intestinal, gastrite,
colite) afecţiuni hepato biliare, nefrite, pielo nefrite, etc.
Dintre proprietăţile coacăzelor se evidenţiază revitalizarea rapidă a organismului, reechilibrarea
metabolismului sau eliminarea anemiei. De asemenea, coacăzele au capacitatea de a creşte imunitatea
naturală a organismului, sunt antireumatice, antiartritice, ajută la combaterea infecţiilor respiratorii,
intestinale sau renale, favorizează vindecarea aftelor, a gingivitei sau a parodontozei, etc.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: accidente vasculare, acrocianoză, afecţiuni bucale, afecţiuni
inflamatorii ale tubului digestiv şi urinar, afecţiuni oculare cu diminuarea vederii, amigdalită, ameţeală,
anemie, angine, antisclerogen, artroze, astenie, ateroscleroză, avitaminoză, bolile coloanei, boli
pulmonare, boli renale, bronşită, calculi renali sau urinari, cancer, circulaţie periferică deficitară,
colesterol în exces, conjunctivită, constipaţie, convalescenţă, creştere, edeme cardio-renale, episclerită,
faringită, gingivită, gripe, gută, guturai, hepatite virale, hipertensiune arterială, hiposuprarenalism, icter,
impotenţă, imunitate scăzută, incapacitate de concentrare, infecţii în general, infecţie urinară, inflamaţiile
aparatului digestiv şi urinar, insuficienţă urinară, laringite, menopauză, meteorism, migrene, nefrite
cronice, nevroze, obezitate, oboseală cronică, ochi, osteoporoză, parodontoză, paraziţi intestinali,
pneumonii, prostatită, răceli, răguşeală, reumatism cronic degenerativ, splină, somnolenţă, stomatită,
suprasolicitare intelectuală, surmenaj, tăieturi, tuberculoză pulmonară, tulburări glandulare la pubertate,
tuse, ulcer cronic, varice.
Administrare -Suc de fructe obţinut cu storcătorul de fructe. Se vor consuma de 3 ori pe zi câte 100 ml .
La fel este bine să se ţină o cură cu acest suc cât mai lungă.
Sucul de coacăze- acţionează asupra circulaţiei sângelui, asupra ficatului (insuficienţă şi congestie
hepatică) şi inflamaţiilor căilor urinare. Este un bun diuretic, digestiv, depurativ şi antireumatic.
Necesarul este de aproximativ 100 ml/zi. Sucul se obţine astfel: se desprind fructele de pe ciorchine, se
spală bine, se zdrobesc cu o furculiţă până devin ca o pastă, care se pune apoi într-un tifon curat şi se
stoarce cu mâna. Pentru un plus de gust şi eficienţă adăugaţi şi puţină miere dacă nu aveţi conta indicaţii.
Conopida (Brassica oleracea).
Compoziţia chimică: în stare proaspătă conţine 90-94% apă, proteine 2,22-2,86g% lipide 0,3, glucide
3,9g % Vitamina A, B1, B2, B6, PP, C, K, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, fosfor, sulf, clor,
zinc, mangan, bor, siliciu, fluor, iod. Proaspătă conţine 30cal la 100g iar conservată 10 cal la 100g.
Conopida conţine mai puţin beta-caroten, riboflavină şi acid folic decât majoritatea cruciferelor, însă
aceste componente se distrug rapid prin fierbere.
Acţiune farmaceutică: analgezică, antianemică, bactericidă, antiinflamatoare, aperitivă,
decongestionantă, depurativă, diuretică, energizantă, hipoglicemiantă, remineralizantă. Contribuie la
întărirea sistemului imunitar, poate ajuta la prevenirea cancerului.
Este un antianemic extraordinar, iar valorile energetice sunt apropiate cu ale verzei, ambele având 30cal
la 100g, în stare crudă, iar sub formă murată are doar 10 de calorii. Consumată intern, curăţă tot tractul
digestiv, scăzând tensiunea arterială şi valorile crescute ale glicemiei. Stimulează digestia. Lubrifiază
intestinele, ajută splina şi ajută de asemenea la slăbire în cazul obezităţii. Conopida stimulează virilitatea
a relevat un studiu efectuat pe 2000 de bărbaţi. Cercetătorii de la Universitatea din Genoa (Italia) au
constatat o creştere cu mai mult de 27% a potenţei bărbaţilor care au consumat conopidă, faţă de cei care
au exclus din alimentaţia lor această legumă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni intestinale, afecţiuni tiroidiene şi
vasculare, angină, artritism, astenie, astm, balonare, boala canceroasă, cancerul de colon şi de rect, cancer
de prostată, cancer la sân, cancerul vezicii urinare, ciroză, colesterol mărit, colică nefritică, constipaţie,
diabet, digestie dificilă, fragilitate osoasă, gaze intestinale, hepatită A, B, C, hipertensiune arterială,
infarctul miocardic, infecţii intestinale, infecţii respiratorii, întărirea imunităţii, ischemia cardiacă,
menopauză, obezitate, prostatite, sarcină, supraponderalitate, trigliceride mărite, ulcer gastroduodenal.
Administrare -Conopidă suc- se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe după ce a fost extrem de bine
spălată conopida despărţită în bucheţele. În comparaţie cu conopida consumată crudă aceasta nu are o
serie de substanţe de balast care ajută la colon dar în rest este mult mai utilă ]n multe afecţiuni. Se poate
consuma singură sau în combinaţii cu alte sucuri de legume şi fructe şi se poate lua pentru tratament 20-
100 ml de 3 ori pe zi, singur sau combinat cu altele şi se poate folosi de exemplu în cazurile de cancer
chiar perioade foarte lungi de timp.
Corn (Cornus mas).
Compoziţia chimică: fructele conţin zaharuri 9%, acizi organici, substanţe tanoide, substanţe minerale
diverse, substanţe pectice şi proteice, vitamina A, B1, B2, C, PP, valoare energetică 81Kcal /100g, scoarţa
are tanoizi.
Acţiuni farmaceutice: toate părţile plantei au proprietăţi astringente, pentru că toate conţin tanin. Sunt
din această cauză şi antidiareice, cicatrizante, dezinfectante. Frunzele se pot folosi cu succes la tratarea
ascarizilor. Scoarţa bogată în taninuri este folosită ca febrifug. Fructele sunt indicate în tratarea diareei şi
dizenteriei.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, boli de stomac, crampe stomacale, diaree, enterite,
febră, guşă, icter sau alte boli de ficat, indigestie, miopie, paraziţi intestinali, rectocolită ulcero-
hemoragică, slăbiciune fizică.
Administrare -Se zdrobesc fructele după ce s-au spălat bine cu multă apă şi apoi se acopere cu apă. Se
lasă 8 ore apoi se trec printr-o sită metalică şi se apasă cu o furculiţă pentru a putea să separaţi sâmburii.
Pasta care se obţine se introduce în storcătorul de fructe şi se poate consuma. Ideal ar fi să se consume
câte 50 ml de 3 ori pe zi preferabil bine înţeles înainte de mese. Se poate asocia cu orice alt suc de fructe
sau legume.
Creson (Nasturtium officinale).
Compoziţie chimică: 80% acizi graşi nesaturaţi de provenienţă vegetală, are 1200mg/Kg vitamina E,
beta caroten, Vitaminele A, C, E, şi K. Mineralele calciu, fier, iod.
Acţiune farmaceutică: Nasturtium officinale- cresonul conţine o cantitate mare de sulf ca toate plantele
din familia Cruciferae şi are un conţinut de iod care asigură un amestec optim al celor două elemente
pentru buna funcţionare a glandelor endocrine. De asemenea ajută foarte mult la afecţiunile
cardiovasculare contribuind la curăţirea arterelor de depuneri şi nu mai dă voie să se depună. Luptând şi
pentru refacerea elasticităţii vaselor de sânge.
Vitamina E în cantitate mare îi conferă un efect vasodilatator şi anticoagulant. Ajută la problemele
digestive, reglând digestia. Datorită vitaminei K este şi cu efect anticoagulant, folosit cu succes în diferite
hemoragii. Cel mai puternic efect este însă în reglarea endocrină şi în special al tiroidei indiferent de
afecţiune. Are şi efect diuretic fiind indicată şi pentru acest efect în afecţiunile cardiace şi pentru scăderea
tensiunii arteriale. Are efect în tratarea hemoroizilor chiar şi interni şi de asemenea are un puternic efect
antialergic în toate cazurile de alergii. Datorită clorofilei ajută la purificarea sângelui. De asemenea se
cunoaşte efectul afrodiziac, prin creşterea libidoului şi a potenţei.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni digestive, afecţiuni
endocrine, afecţiuni ale sistemului nervos, afecţiuni renale, alergii, anemie, avitaminoză, boli de ficat, boli
digestive, boli tiroidiene, bronşite cronice, catar pulmonar, diabet, febră, hemoragii diverse, hipertensiune
arterială, imunitate scăzută, lipsa calciului şi fierului, obezitate, oboseală persistentă, rahitism,
spasmofilie, tranzit intestinal dereglat, tuse convulsivă.
Administrare -Sucul de creson obţinut cu storcătorul de fructe se dă pentru stimularea digestiei la cei
care au probleme diverse stomacale, rahitism, scrofule, boli de ficat- 1-2 (se poate şi câte 100-200 ml
zilnic, dacă aveţi de unde să-l procuraţi proaspăt) linguriţe de suc o dată de 2-3 ori pe zi. La fel se
foloseşte în tusa veche, sau se aplică extern în rănile atone pentru a grăbi vindecarea. Din 150 g de frunze
se obţine 100 ml suc. Se poate folosi şi în combinaţie cu alte legume şi fructe sub formă de suc chiar şi
perioade lungi de timp.
Dovleac (Cucumis pepo).
Compoziţie chimică: dovleacul are un conţinut ridicat de carotenoide (beta-caroten, alpha-caroten,
luteină, zeaxantină, luteină, etc). Aceştia sunt nişte antioxidanţi puternici (ei dau culoarea galbenă sau
portocalie a dovleacului) care protejează celulele contra îmbătrânirii, reduc riscurile bolilor
cardiovasculare şi întăresc sistemul imunitar. Acid linoleic omega 6, cupru, fosfor, zinc, etc. Vitamina A
în pulpă. Seminţele de dovleac au o valoare energetică ridicată conţin: magneziu care participă la
mineralizarea osoasă şi la sănătatea inimii. Mai conţine vitaminele: A, B1, B2, B6, C, D, E, şi K, pectină,
minerale (calciu, fier, magneziu, săruri minerale, hidraţi de carbon, zaharuri, potasiu, protide, etc),
proteine şi acizi graşi ne saturaţi.
Culoarea galben-portocalie este o dovadă clară a faptului că este plin de antioxidanţi şi beta-caroten.
Beta-carotenul este o provitamină ce va fi convertit în vitamină A în organism. Pulpa de dovleac conţine
vitamine multe dar în special conţine vitamina A, C şi E.
Dovleacul este foarte bun în stare naturală fără nici o pregătire termică. Este sărac în grăsimi, are un
număr redus de calorii (deci este util şi la slăbire), în schimb are un conţinut bogat în vitamine, minerale
şi enzime. O ceaşcă de piure de dovleac crud conţine: calorii 80, carbohidraţi 19g, colesterol 0, grăsimi
sub 1 g, potasiu 588mg, proteine 2,4g.
Acţiunea farmaceutică: vermifug, laxativ, diuretic, sedativ, seminţele antihelmitice destul de puternice,
tenifug. Carotenoizii sunt puternici antioxidanţi acţionând în sensul prevenirii unor maladii legate de
procesul de îmbătrânire (cataractă, maladii cardio-vasculare) sau asupra unor forme de cancer. Miezul
dovleacului este o sursă de vitamina A. Acestea îmbunătăţesc vederea, măreşte rezistenţa la infecţii
respiratorii, ajută la funcţionarea normală a sistemului imunitar, menţine procesul de consolidare a oaselor
şi starea de sănătate a pielii, părului, dinţilor, gingiilor. Mai conţine vitamine din grupa B şi C,
Carotenoizii care dau culoarea galbenă sau portocalie la dovleac, protejează celulele contra îmbătrânirii,
reduc riscul cardiovascular şi întăresc sistemul imunitar. De asemenea ajută la prevenirea cancerului.
Ajută foarte bine pulpa de dovleac în toate regimurile de slăbire, fiind bogate în minerale, vitamine, etc şi
sărace în calorii având de asemenea magneziu şi multe fibre celulozice. Are un important efect laxativ
fiind un laxativ blând care poate fi indicat chiar şi la copii. Această acţiune este complectată datorită
manitolului pe care-l conţine, fiind un zahăr complex cu virtuţi laxative. Desfundă vasele de sânge,
reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, echilibrează sistemul glandular, nervos şi psihic.
În tradiţia populară ele fac parte din hrana de bază pentru persoanele cu dezechilibre psihice.
Dietologii din Japonia pun seminţele pe primul loc în tabelul produselor alimentare deoarece conţin 36-
52% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Seminţele de dovleac previn sau luptă cu
prostatita, cu constipaţia şi balonarea, sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la
creşterea părului, elimină metalele grele din organism.
Beta-carotenul ajută la prevenirea cancerului, bolilor de inimă şi respiratorii. În studiile efectuate în mai
multe Universităţi s-a dovedit că cei care au consumat o cantitate importantă de dovleac au prezentat un
risc mai mic de a se îmbolnăvii de cancer pulmonar.
Datorită conţinutului de vitamina A, dovleacul este şi un aliment util vegetarienilor. Dovleacul dincolo de
gustul minunat pe care îl are, reprezintă un izvor de sănătate, graţie compoziţiei sale. În primul rând, este
o sursă bogată de vitamina A şi de carotenoizi, cu proprietăţi antioxidante puternice, care protejează
organismul împotriva îmbătrânirilor precoce, afecţiunilor cardiovasculare, aterosclerozei, cataractei şi
împotriva degenerării maculare. Fructul şi seminţele sunt recomandate celor cu diabet, cu paraziţi
intestinali şi persoanelor care suferă de cancer. Consumul constant de dovleac scade semnificativ riscul de
cancer pulmonar. Se poate consuma în stare crudă, fiind sărac în grăsimi şi în calorii, sub formă de piure,
budincă, plăcintă, salate sau de supe. Sucul de dovleac este la fel de recomandat, având un rol important
în tratarea cancerului şi maladiilor cardiovasculare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, afecţiuni cardiace, afecţiuni hepatice cu
dureri, afecţiuni renale, astm bronşic, ateroscleroză, balonare, boli de inimă, boli infecţioase, boli de
rinichi, boli psihice, calculi biliari, calculi renali, cancer, cancer ocular şi esofagian, cancerul de piele,
cancer de prostată, cistită, colesterol crescut, colită de putrefacţie cu constipaţie, constipaţie, detoxifiere,
diabet şi complicaţiile sale, dispepsii, diuretic natural, dizenterie, dureri urinare şi renale, enterite, gută,
hemoragii oculare, hemoroizi, hiperaciditate gastrică, hiperexcitabilitate sexuală, îmbătrânire, imunitate,
infecţii urinare, infertilitate feminină şi masculină, inflamaţii, insomnii, insuficienţa cardiacă cu edeme,
insuficienţă renală, iritaţiile vezicii urinare, leucemie, manii, nefrite, nevroze, obezitate, oboseala, paraziţi
intestinali, plăgi atone, psihoze, retenţii hidrice, reumatism, scleroză în plăci, tenie, tulburări de micţiune,
tulburări de menopauză, tulburări de vedere, tulburări hormonale sau de comportament la adolescenţi,
ulcer gastric, viermi intestinali.
Administrare -Pulpa de dovleac se poate consuma sub formă de suc obţinut cu storcătorul de fructe-
foarte util mai ales în retenţiile hidrice în amestec cu alte legume. Se poate folosi singură sau în diferite
combinaţii cu alte legume sau fructe. Este un foarte eficient laxativ dacă se consumă la trezire. Este o
sursă importantă de beta-caroten şi vitamina E, 2 antioxidanţi anti-canceroşi. Este extrem de util în bolile
de inimă (toate maladiile vasculare) şi în cancer.
Dovlecel (Curcubita pepo, var. Giromontia).
Compoziţie chimică: fructele conţin- protide 2,6%, hidraţi de carbon 4-7%, cantităţi mici de grăsimi,
sodiu 1%, potasiu 270mg%, calciu 15mg%, fosfor 30mg%, fier 0,6mg%, As, Cd, Pb ,Hg, vitaminele A
230mg% B1-0,05mg%, B2-0,05mg%, B9, C-cca1mg%,niacină 0,4mg%. Conţin 95% apă. Se poate spune
că 300g asigură aproape dublul necesar de vitamina A şi B9, necesarul zilnic de fosfor şi potasiu şi de
asemenea jumătate din necesarul de magneziu. Enzime, flavonoide, etc depozitate mai ales în coajă.
Conţine aproximativ 95% apă.
Acţiuni farmaceutice: pulpa fructelor tinere este uşor laxativă şi diuretică. Se recomandă în afecţiuni
intestinale, renale, artritici şi ca prim aliment pentru dietele lichide. Sucul extras din pulpă are putere mai
mare laxativă, recomandat în afecţiuni cardiace cronice şi diabet. Seminţele sunt un bun remediu contra
paraziţilor, sunt calmante ale intestinelor, afecţiunile prostatei, urinare, laringite, etc. ar avea şi proprietăţi
sedative. Extern este folosit la arsuri, răni, etc. Dovleceii contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor, reduc
riscul de infarct şi accidente vasculare, au un rol benefic în scăderea tensiunii arteriale, dar şi în
prevenirea cancerului de colon.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni circulatorii, afecţiuni intestinale,
afecţiunile prostatei, afecţiuni renale, aritmie cardiacă, ascaridoză, astm, bronşite, cancerul, cataractă,
constipaţie, diabet, fragilitate capilară, hipertrofia prostatei, infarct miocardic, ischemie cardiacă,
laringită, lipsa de calciu, obezitate, sarcină (primul trimestru de sarcină), scleroză multiplă, supra greutate,
tahicardie, teniază, traheite, viermi intestinali.
Precauţii şi contraindicaţii. Tratamentul cu dovlecei proaspeţi ca atare şi mai ales sub formă de suc,
poate avea ca efecte scaune diareice, balonare şi crampe abdominale. De aceea se începe cura cu cantităţi
foarte mici, mărindu-se pe măsură ce sistemul digestiv se obişnuieşte cu acest aliment proaspăt.
Persoanele care fac tratamente cu antitrombotice de sinteză nu vor consuma mai mult de 100 g de
dovlecel proaspăt sau suc de dovlecel proaspăt pe zi.
Administrare -Sucul proaspăt de dovlecei se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe. Din 300 g se
obţine aproximativ 200 ml de suc care trebuie consumat imediat, altfel oxidându-se şi intrând în
fermentaţie foarte rapid. Are un gust ne plăcut, care devine mai suportabil, dacă îi punem puţină lămâie
sau dacă îl combinăm cu suc de morcovi şi/sau măr. Gustul dezagreabil merită însă suportat pentru
efectele sale antireumatice, de normalizare a tranzitului intestinal, anticancerigene şi reîntineritoare.
Dud alb şi negru (Morus alba, Morus nigra).
Compoziţie chimică: În fructe: tanin, arginină, antocianozide materii peptice şi vitamina C (20-25 g acid
citric la un litru de suc). Provitamina A, acid folic, aminoacizi, arginină, geta-caroten, tanin, compuşi
volatili. Bogate în materii peptice, grase şi săruri. Mâncate pe stomacul gol sunt laxative. Mâncate pe
stomacul gol sunt laxative. Au minerale: potasiu, fier, carbonat de calciu. Prezenţa calciului îmbunătăţeşte
activitatea psihică şi intelectuală.
Acţiune farmaceutică: Fructele-diuretic, laxativ uşor, răcoritor, depurativ.
Cercetările recente confirmă faptul că consumul fructelor de dud micşorează timpul de vindecare al
multor boli, stimulează imunitatea, reduce nivelul colesterolului.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni digestive, afecţiunile gâtului,
afecţiuni pulmonare, afte, ameţeală, anemie, angine, ascită, colite de fermentaţie, constipaţie, crize de
ulcer, dereglări de tensiune, dermatoze, diabet, diaree, distrofia miocardului, dureri de inimă, enterite
cronice, gastrite hiperacide, hipertensiune arterială, infecţii bucale, poliartrită reumatoidă, probleme
sexuale ale bărbaţilor, senzaţie de sufocare provocată de afecţiuni cardiace, slăbiciune, stomatite, tenii,
tiroidoză, ulcerele gastrice şi duodenale, viermi intestinali.
Administrare: O cură din aceste fructe este totdeauna binevenită, dacă se va consuma zilnic 200 g pe
stomacul gol dimineaţa la trezire, va curăţa organismul de toxine în 10 zile. Sunt foarte utile mai ales în
cazul distrofiilor miocardului. Se poate obţine şi cu ajutorul storcătorului de fructe eventual ]n combinaţie
cu alte fructe sau legume sau singur sub formă de cură chiar în perioada de fructificare.
-Sucul fructului extras înainte de complecta maturare conţine de la 20-25 g de acid citric la litru. Se
utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginei, stomatitelor şi aftelor.
FASOLEA
Phaseolus vulgaris-
Compoziţie chimică: păstăile conţin glucide constând din: zaharoză, rafinoză, melibioză; protide,
aminoacizi liberi (acidul pipecolinic, acidul aspartic, acidul alfa-aminobutiric, acidul gama-aminobutiric,
alfa-alanină, beta-alanină, acidul glutamic, arginină, asparagină, mici cantităţi de lipide, zaharuri, glicină,
glutamină, rezină, tizolină, triptofan, treomină, serină, valină, acizi organici, ne azotaţi, vitaminele: C, B1,
B2, B3, B5, B6, B9, c2 (P1), K, PP, -acidul pantotenic, acidul folic, enzime, substanţe minerale cu
elementele: potasiu, magneziu, calciu, natriu, fosfor, azot, zinc, mangan, molibden, nichel, litiu, cobalt,
crom, fier, etc. Fasolea uscată conţine proteine de tipul globulinelor, glucide sub formă de amidon şi
celuloză dură, săruri minerale în cantităţi impresionante. Intră în speciile ceaiurilor antireumatice şi
dietetic, dar şi în multe alte formule: diabet, etc.
Acţiune farmacologică; depurativ puternic, diuretic, datorită sărurilor minerale, antiseptic,
antiinflamator, emolient, remineralizant. Antidiabetic datorită amino-acizilor şi argininei în special.
Calmează mâncărimile de piele, tonic cardiac, înlătură apa în exces din organism. Repară sistemul nervos,
tonifică ficatul şi pancreasul. Au proprietatea de a distruge microorganismele de pe piele, elimină sau
limitează procesul inflamator, relaxează ţesuturile şi diminuează starea inflamatorie. Păstăile verzi sunt
folositoare în acnee. Păstăile uscate şi seminţele în afecţiuni oculare şi intern. Seminţele în tratamentul
extern se folosesc la arsuri, eczeme, pecingine, erizipel cu rezultate foarte bune. Mugurii de fasole sunt
foarte indicaţi ca tinctură pentru efectele deosebite asupra inimii. Adjuvant în tratamentul diabetului.
Antiseptic renal. Extern se utilizează împreună cu alte plante. Creşte diureza şi scade zahărul din sânge.
Fasolea verde tinctură face să scadă numărul de globule albe. Fasolea verde ameliorează tranzitul
intestinal, are efect tonifiant asupra ficatului şi pancreasului. Este un bun antireumatic şi totodată un tonic
cardiac mai ales sub formă de suc din fasole verde. Amplifică şi reglează debitul urinar. Ca şi banana
fasolea verde conţine folaţi foarte uşor asimilabili de către organism, vitali între altele, creierului. Fasolea
verde este foarte bogată în fibre vegetale care împiedică absorbţia zaharurilor şi reduc secreţia de insulină.
Fasolea verde este recunoscută şi sub denumirea de „mâncător de zahăr” puterile sale hipoglicemiante
fiind reale (lucrările lui Burkitt şi Jenkins sin SUA). Creşterile frecvente de insulină facilitează depunerea
glucidelor sub formă de trigliceride; evitând acest proces, fasolea verde combate obezitatea, fapt care o
recomandă, fireşte într-o cură de slăbire.
Reduce colesterolul, ajută la întărirea oaselor, este o reală protecţie cardio-vasculară, are acţiune
antiinflamatoare, previne cancerul de colon, ajută la o memorie mai bună.
Tecile de fasole intră în compoziţia ceaiurilor dietetice şi antireumatismal.
Studiile britanicilor Roald Fidhenn şi Kathy Sherwin de la prestigioasa Universitate din Erdinburg au
arătat că unele forme ale vitaminelor B5-alfa- P, B6 regăsite în banala fasole împiedică pierderea de
calciu din oase, printr-un mecanism de reglare a opt hormoni, cu influenţă directă asupra ţesutului osos.
Alimentaţia cu fasole reduce riscul de osteoporoză, care nu este o simplă înmuiere a oaselor care conduce
la fracturi, ci şi un alarmant pericol pentru sănătatea întregului organism, care îşi depozitează mai multe
minerale în ţesutul conjunctiv (osos).
În România, cercetările efectuate de antropologi au dovedit că există o corelaţie între bolile osteoporotice,
sănătate şi alimentaţia cu această legumă atât de populară. Rezultatele acestor studii, efectuate de Secţia
Medicală a Academiei Române, au scos în evidenţă că 80% din cei care au consumat multă fasole în
timpul tinereţii şi vârstei adulte prezintă un foarte mic risc de osteoporoză sau alte boli cauzate de lipsa de
calciu, potasiu şi fier, vitamine.
Precauţii şi contraindicaţii: persoanele care sufere de litiază renală cu oxalaţi vor consuma cu prudenţă
fasolea verde, nu mai des de o dată pe săptămână. Aceasta deoarece fasolea are un conţinut destul de
ridicat de săruri ale acidului oxalic.
În caz de dispepsie, de predispoziţie spre meteorism, fasolea verde se va consuma de preferinţă
condimentată cu plante carminative, cum ar fi cimbrul, busuioc, chimen, oregano.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: acnee, adjuvant în diabet tip II, adjuvant în hepatită şi ciroză,
afecţiunile aparatului urinar, afecţiuni cardiovasculare, afecţiunile oaselor, afecţiunile uretrei, afecţiunile
de vezică, afecţiuni oculare, afecţiuni cronice renale, albuminurie, amigdalită, anemie, arsuri, artrită
reumatismală, ascită, astenie, astmă, ateroscleroză, boli de nervi, boli de ficat, boala Alzheimer, boli de
inimă, boli inflamatorii, boli de piele, cancer, carenţe de minerale şi vitamine, cistite, colesterol în exces,
constipaţie, convalescenţă, creştere, diabet, diateze urice, eczeme, edeme renale, erizipel, erupţiile pielii,
exces de albumină, fier, gripă, gută, hidropizie, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, impotenţă,
imunitate scăzută, infecţii ale pielii, infecţii urinare, îngrăşare, insuficienţă hepatică, hidropizie, litiaze
biliare, memorie deficitară, menopauză, migrenă, obezitate, oligurii, osteoartrită, osteoporoză, otită,
Parkinson, pecingine-seminţe, pierderi de memorie, prevenirea cancerului de colon, prurit, răceală,
rahitism, retenţie de apă, retenţie urinară, reumatism, stafilococi, surmenaj, tonic cardiac, tuberculoză
pulmonară, tulburări de memorie, tulburări renale, valori ridicate ale colesterolului şi ale trigliceridelor,
vitamina A, vitamine din complexul B, Vitamina C, Vitamina K.
Administrare: S-a constatat că sucul de fasole verde şi varza de Bruxelles conţin elemente care
furnizează ingredientele necesare insulinei naturale care produc formaţiunile pancretice de digestie.
Diabeticii trebuie să elimine complet zaharurile şi amidonul de orice fel şi să bea suc concentrat de
morcovi, salată, andive, fasole verde şi varză în cantităţi cam un litru zilnic pe lângă cantitatea
suplimentară de o jumătate litru suc de morcov, spanac, făcând în acelaşi timp şi spălături sau clisme.
Fragi de pădure (Fragaria vesca).
Compoziţie chimică: substanţe proteice, zahăr, celuloză, grăsimi, materie uleioasă, hidraţi de carbon,
acid salicilic, săruri minerale de fier, sodiu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, calciu, siliciu, iod, brom, acid
salicilic, vitaminele: A, B1, B2, C, E, K. Coloranţi naturali şi alte săruri minerale. Zahărul sub formă de
levuloză face din fragă un fruct permis diabeticilor.
Acţiune farmacologică: Calmează nervii, reglează glandele endocrine şi este bactericid. Rădăcina este
unul dintre cele mai bune depurative care ajută şi la eliminarea pietrelor de la vezica biliară sau renale.
Este foarte indicat bolnavilor de gută şi rinichi deoarece acidul uric este eliminat din sânge datorită
principiilor active conţinute în special în fructe.
Atenţie la faptul că unii sunt alergici la acest produs. Înainte trebuie testat, pentru a nu fi cumva alergici.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni circulatorii, afecţiuni ale sistemului nervos, afecţiuni
hepatice, afecţiuni renale, anemie, angină, ateroscleroză, astenie de primăvară, boli de ficat, boli renale şi
vezicale, boli glandulare, bufeuri (de căldură), cancer, ciroză, colesterol mărit, constipaţie, diabet, diaree,
enterite acute, enterocolite, gută, hepatite cronice, herpes, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială,
imunitate scăzută, infecţii urinare, litiaze renale şi vezicale, nevroze, osteoporoză, oxiuri, paraziţi
intestinali, remineralizare, reumatism cronic degenerativ, tonifierea sistemului nervos, tuberculoză,
tulburări hepato-biliare, tulburări de tranzit intestinal.
Administrare: Fructe crude ca aperitiv câte 250-500 g pe zi în cure de câteva zile, cu cât mai mult cu atât
mai bine. Se consumă întotdeauna înainte de mese. Se dau chiar şi la TBC sau diabet dar fără zahăr.
Datorită conţinutului mare în substanţe minerale sunt foarte utile.
Se poate face o cură de fragi proaspete care durează între 7-10 zile. Astfel consumaţi 150-300g fragi pe
stomacul gol, la 4 ore distanţă de mesele principale. Cea mai mare cantitate este bine să fie ingerată
dimineaţa ca mic dejun, când efectul de detoxifiere este cel mai puternic. Pot fi combinaţi cu miere,
pentru accelerarea tranzitului intestinal. Pe durata curei este bine3 să reduceţi consumul de proteine
animale (în special carnea), conservele, afumăturile, prăjelile, alimentele cu aditivi sintetici, produsele de
patiserie şi cofetărie, băuturile din comerţ.
Sucul are proprietăţi bactericide puternice. Acesta se poate lua în diferite combinaţii cu alte sucuri sau se
adaugă alcool sau vin pentru a fi menţinut o perioadă mai lungă. Sucul de fragi se prepară prin zdrobirea
fructelor (bine spălate în prealabil) cu o furculiţă, până devin o pastă, după care se pun într-un tifon curat
şi se storc cu mâna, până la obţinerea unui suc roşiatic. Se bea pe stomacul gol (cu 15-20 minute înainte
de micul dejun) 1 pahar la adulţi şi ½ pahar la copii.
Grâuşorul (Ranunculus ficaria).
Compoziţie chimică: protide, amidon, zahăr, dextrină, grăsime, vitaminele: B, C, E. acid ficaric,
anemonină, protoanemonină, ficarină după înflorire, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: se utilizează rădăcinile şi planta înainte de înflorire. Are efecte deosebite în
reglarea circulaţiei venoase, vulnerar în tratamentele pielii. Ameliorează varicele, hemoroizii şi bolile de
piele. Ameliorează în toate cazurile circulaţia venoasă. Se poate lua însă intern cu aceleaşi indicaţii
acţionând profund şi temeinic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: amigdalite, afecţiuni venoase diferite, afecţiuni cardiace, boli
dermatologice, faringite, hemoroizi, tromboflebite, varice.
Administrare -Suc- se spală frunzele foarte bine şi apoi se trec prin storcătorul de fructe. Este bine să se
folosească doar 1/5 frunze de grâuşor şi restul alte legume sau fructe. Se poate lua de 3 ori pe zi, chiar şi
în cure de lungă durată, dar atenţie mare la spălatul acestor frunze.
Grepfrutul (Citrus decumana).
Compoziţie chimică: calciu, clor, cupru, magneziu, mangan, glucide puţine, fapt ce-l face util şi la
diabet, protide, lipide, alcooluri, acizi, uleiuri esenţiale (limonenă, pinenă, citral), naringin, pectină în
special în coajă, acid citric în cantitate destul de mare, licopenă, fenoli, flavonoidă, carotenoidă, sodiu,
sulf vitaminele A,B1, B2, C, PP.
Proprietăţi: tonice, aperitive, digestiv, depurativ, drenor hepatic şi renal, antihemoragic, răcoritor,
hipotensor. Naringinul este un compus care poate inhiba enzimele detoxifiante ale ficatului şi trebuie
evitat mai ales în curele de detoxificare.
Una dintre proprietăţile cele mai apreciate este cea antibacteriană. Astfel fructul ca atare şi extractul de
seminţe sunt recomandate pentru tratarea infecţiilor bacteriene, fungice parazitare şi virale. Responsabile
de aceste acţiuni sunt flavonoidele şi triterpenele din compoziţia fructului.
În anul 2002, cercetătorii din Texas (SUA) au demonstrat prin testare „în vitro” aceste calităţi
antibacteriene. Studii şi mai recente atenţionează însă că multe dintre extractele de seminţe de grepfrut
existente pe piaţă pentru comercializare conţin conservanţi sintetici, fapt pentru care calităţile naturale ale
acestor produse sunt puse sub semnul întrebării.
Cel mai util este grepfrutul roşu care conţine şi flavonoizi şi mai multe minerale, întăreşte imunitatea, este
unul dintre cei mai buni oxidanţi.
Mai puţin cunoscut, dar nu mai puţin eficient în sfera tratamentelor naturiste este grepfrutul. Motivul
pentru această recunoaştere târzie e faptul că iniţial biologii l-au considerat o specie hibridă între un
pomelo şi portocal. Abia în urmă cu două secole, ştiinţa i-a făcut dreptate acestui fruct pe ne drept neglijat
şi din sec 20 a început să fie cultivat pe scară largă în SUA, Mexic, America de Sud, Israel, Africa de
Nord, etc. Grepfrutul a atras atenţia medicilor prin calităţile sale de excepţie şi în principal prin conţinutul
ridicat în vitamina C. Acest fapt îl face indicat celor cu suferinţe hepato-biliare, dar şi persoanelor
supraponderale, grepfrutul fiind considerat un adevărat „ucigaş al grăsimilor”. Fiind rebutabil în lupta
contra depunerilor de colesterol, se apreciază că persoanele care consumă un grepfrut pe zi prezintă de 2
ori mai puţine riscuri de a face infarct. În plus uleiul extras din sâmburii de grepfrut constituie un
antiseptic renumit, fiind folosit din acest motiv la fabricarea săpunului chirurgical.
Atenţie la grepfrut în medicamentaţie- Grepfrutul şi sucul său pot avea efecte grave, uneori chiar
mortale când se consumă în combinaţie cu unele medicamente.
Consumul de grepfrut sau suc de grepfrut poate antrena o creştere, sau, mai puţin frecvent o diminuare a
efectelor unor medicamente. Grepfrut conţine mai multe substanţe care interferează cu modul de
asimilare al unor medicamente de către organism.
Se ştie că aceste efecte sunt cauzate de grepfrut şi de sucul său cu alte medicamente şi produse de sănătate
utilizate pentru tratamentul diferitelor afecţiuni interacţionează producând diferite tulburări.
Dintre afecţiunile medicale al căror tratament interacţionează cu grepfrut şi sucul de grepfrut amintim:
angina pectorală, cancerul, depresia, refluxul gastro-duodenal, infecţiile, anxietatea, convulsiile,
disfuncţiile erectile, hipertensiunea arterială, Sida, ritm cardiac neregulat, probleme psihice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni pulmonare, anorexii, artrită, avitaminoze, boli cardio-
vasculare, boli hepatice şi renale, boli neurologice, cancer, candida, curăţirea organismului de toxine,
diabet, dispepsii, febră, gripe, gută, hemoragii, hipertensiune, infecţii intestinale, infecţii bacteriene,
infecţii fungice, infecţii parazitare, infecţii virale, infecţiile gurii, inflamaţiile gâtului, litiaze în special
renale, dar şi cele biliare, obezitate, oboseală cronică, osteoporoza, pletoră, răceli, reumatism,
remineralizare, senescenţă.
Administrare: Suc obţinut proaspăt şi consumat îndulcit eventual cu miere dacă nu aveţi diabet. Se poate
folosi şi în combinaţii cu alte sucuri de legume sau fructe în funcţie de toleranţa individuală.
Gulie (Brasica oleracea –var. ongyloides).
Compoziţie chimică: numeroase săruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, esenţă sulfo-
azotată, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C în plus în frunze, fier şi cupru. Este foarte bogată în
potasiu, acid folic şi vitamina C dar nu are beta-caroten.
Acţiune farmaceutică: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, răcoritor, pectoral, emolient.
Valoarea sa nutritivă şi beneficiile aduse organismului sunt aproape identice cu cele ale verzei.
Nici o legumă nu are un conţinut atât de mare în calciu ca gulia, conţinutul căruia este de mai mult decât
jumătate din al tuturor celorlalte minerale şi săruri împreună, fiind astfel un aliment excelent pentru copii,
sau pentru adulţii care au nevoie de calciu. Conţinutul cel mai ridicat de magneziu din păpădie împreună
cu cel de calciu din frunzele de gulie şi celelalte elemente din morcov dau tărie oaselor.
Conţinutul mare de magneziu (din frunze) de gulie combinat cu sucul de ţelină sau morcov are un efect
alcalinizator, puternic şi este excelent pentru reducerea hiperacidităţii din organism.
Frunzele de gulie conţin mult Na şi Fe şi este curios pentru cei ne informaţi să audă că e deficienţă de
calciu care adesea are loc din cauza consumului de lapte pasteurizat ca şi din cauza consumului
permanent de făinoase, cereale şi produse zaharoase, deşi acestea conţin o mare cantitate de calciu.
Ţesuturile şi celulele corpului nu pot folosi această formă de calciu inactiv, care trebuie să fie eliminat din
organism, operaţie ce se face de către sânge care cară resturile spre vasele sanguine terminale, de obicei în
rect unde se acumulează treptat, formându-se hemoroizi.
Probabil jumătate sau chiar mi mulţi din oamenii care consumă aceste alimente au hemoroizi, iar ceilalţi
probabil că îl au însă într-o formă care nu-i deranjează. Dacă oameni se abţin de la aceste alimente toată
viaţa cu certitudine că nu vor face hemoroizi.
Pe de altă parte există un şir nesfârşit de victime care au încercat să se vindece cu injecţii sau chiar
chirurgical, dar fără prea mari succese şi cu multe suferinţe, însă dacă se va consuma zilnic un litru de suc
de morcovi, spanac, gulie, menţinând un regim strict de legume şi fructe crude într-o lună se va vindeca
natural şi nu este nici greu şi nici traumatizant ca o operaţie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni intestinale, afecţiuni pulmonare, afecţiuni stomacale,
anemie, angine, bronşite, cistite, enterite, gută, guturai, litiază renală, obezitate, oboseală generală,
osteoporoză, tuse, ulcer stomacal.
Administrare -Suc obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe din rădăcină şi chiar din frunze, câte 100 ml
de 3 ori pe zi, în afecţiunile stomacului sau alte afecţiuni interne. Se poate folosi şi frunza la obţinerea
sucului nu numai rădăcina.
Gutuiul (Cydonia oblongate).
Compoziţie chimică: Fructele: apă, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantităţi de
grăsime, zaharuri, mucilagii mai ales în seminţe. Vitaminele: provitamina A, B1, B2, B6, C, E, PP, săruri
minerale de calciu (55mg), fier (4,3mg), fosfor (95mg), potasiu (125mg), calciu, cupru, magneziu, sodiu
(25mg), sulf, etc. 100g are 355cal.
Proprietăţi farmaceutice: fructele, seminţele şi florile sunt astringente, antiinflamatoare, stomahice,
aperitive, analgezice, antispastice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, tonice, fortifiante ale
ficatului, vindecă o serie de afecţiuni. Acidul malic contribuie la neutralizarea sângelui. Pectina ajută la
coagularea sângelui, utilă în afecţiunile pulmonare, chiar în tuberculoză, de asemenea la afecţiunile
intestinale cu diaree sau chiar dizenterie. Este tonică pentru întreg organismul şi conţine şi vitamina care
ajută la refacerea celulară. Ameliorează secreţiile gastrice, au acţiune asupra funcţiilor hepatice. Fiind
bogat în acid citric, pectine, potasiu ajută la scăderea tensiunii arteriale. Antiinflamator, astringent,
analgezic, antispasmodic, emoliente (în special seminţele), digestive, diuretice, expectorante, tonice şi
stimulente. Medicina tibetană consideră că sucul de gutuie este cel mai bun medicament pentru bolile de
urechi. Gutuile se consumă proaspete, ca hrană excelentă pentru ficat. Din fructele bine coapte se prepară
tonice pentru afecţiuni digestive sau respiratorii. Ca remediu expectorant şi calmant în afecţiuni precum
angina pectorală, traheita, bronşita, tuberculoza, în stadiul incipient se folosesc seminţele.
În Orientul Apropiat se foloseşte în afecţiuni digestive seminţele. Toate soiurile de gutui influenţează
favorabil psihicul.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, afecţiuni bucale, afecţiuni cardiace, afecţiuni
pulmonare, afte, amigdalită, anemii, angină pectorală, astenie, astm, boala canceroasă, bronşite, colon
iritabil, conjunctivită, constipaţie, convalescenţă, diaree, distonie digestivă, distonie neuro-vegetativă,
dureri articulare, enterită, enterocolită, faringite, fortificarea organismului, gât, gingivite, greaţă, greutate
în stomac dimineaţa, hemoragii uterine şi intestinale, hemoptizii, hemoroizi, hepatită, hiperaciditate
gastrică, hipertensiune arterială, îmbătrânire prematură, infecţii respiratorii, inapetenţă, insomnie,
insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, insuficienţă pancreatică, iritaţiile gastrice, iritaţiile pielii,
laringite, leucoree, pancreatită, prolaps rectal şi uterin, ptozarea intestinelor, răceli, răguşeală, riduri,
senzaţie de greaţă şi greutate în stomac dimineaţa, stomatite, tonificarea organismului, traheită,
tuberculoză, tuse, ulcer stomacal, ulceraţii, vomă.
Administrare -Sucul de gutuie obţinut cu storcătorul de fructe este recomandat în anemii, boli cardiace,
astmatici, afecţiunile digestive sau ale căilor respiratorii. Se bea câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute
înaintea meselor principale. La prepararea sucului se pot folosi foarte bine şi seminţele, aşa cum sunt sau
diluate în apă în prealabil pentru a se dizolva mucilagiile.
Hrean (Armoracia rusticona).
Compoziţie chimică: se foloseşte rădăcina (Radix Armoraciae) rădăcina conţine protide, hidraţi de
carbon, zahăr, potasiu, calciu, fier, fosfor, săruri minerale, vitaminele A, B1, B2, niacină, C (de 2 ori mai
multă decât lămâia), glicozida sinigrozida, glicozizi sulfuraţi, mirozină, ulei volatil, acizii: clorhidric,
sulfuric, carbonic şi silicic. Substanţe antibiotice (fitoncide). Foarte rar se foloseşte frunza pentru
proprietăţile sale antiinflamatorii şi antibacteriene.
Acţiune farmaceutică: are acţiune antiscorbutică, uleiul volatil prin componentele sale şi sinigrozida îi
comunică proprietăţi revulsive şi rubefiante; de asemenea tot datorită acestor produşi, care se elimină atât
pe cale respiratorie cât şi renală are efect antiseptic, antitinflamator, bacteriostatic, diuretic, excită
mucoasele fiind revulsiv, rubefiant, sau chiar lacrimogen, face ca secreţiile interne să fie mai abundente,
ajută la eliminarea bilei, face ca secreţiile nazale şi salivare să fie mai abundente.
Este un aperitiv pentru că determină stomacul la o mai rapidă funcţionare. Este util în diferite forme de
anemie sau chiar în convalescenţă.
De obicei sucul de hrean nu prea este utilizat. În loc se suc se prepară o pastă din hrean cu adaos de suc de
lămâie. Acest amestec ajută la înlăturarea mucusului din organism, fără a deteriora, în schimb,
membranele mucoase.
De asemenea este un bun diuretic şi este util în tratarea hidropiziei. Amestecul a 150 g din pastă de hrean
cu sucul de la 2-3 lămâi este binefăcător.
Substanţele volatile, vitaminele şi mineralele îl fac foarte util în sezonul rece.
Sucul de hrean nu îl putem folosi, deoarece uleiurile volatile care le conţine sunt foarte puternice, însă se
pot consuma sub formă de răzătură care nu se stoarce, câte o jumătate de linguriţă cu adaos de lămâie, de
2 ori pe zi, între mese ajutând foarte bine la dizolvarea mucozităţilor din cavitatea sinusurilor şi din alte
părţi ale corpului, fără să dăuneze mucoaselor.
Ajută ca diuretic la o mai bună funcţionare a rinichilor. Extern este un revulsiv puternic ajutând la diverse
cazuri în care se doreşte refacerea circulaţiei sângelui. Ajută la funcţionarea normală a inimii.
Frunzele au aceleaşi proprietăţi ca şi rădăcinile însă mult diluate ca acţiune.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, ameţeli, amigdalită,
anemie, angină pectorală, ascită, astm, boli cardiace, bronşite acute sau cronice, cardiopatie ischemică,
colecistită, congestie pulmonară, colită, constipaţie, cura de slăbire, debilitate, digestie dificilă, gastrită
hipoacidă, gingivită, gripă, gută, guturai, hipertensiune arterială, hidropizii, imunitate scăzută, indigestie,
inapetenţă, leucoree, limfatism, litiază biliară, litiază renală, migrene, miozită, obezitate, otită cronică,
paradontoză, paraziţi intestinali, predispoziţie la răceli şi degerături, răceli, rinită chiar cronică, rino-
sinuzită, sinuzită cronică şi acută, stomatită, tuberculoză, tulburări respiratorii, tumori canceroase, tuse.
În cazul suferinţelor de colon iritabil sau cu aciditate gastrică se va administra cu prudenţă.
Administrare -Suc de hrean se poate face din rădăcină sau din frunze. Condiţia este să se folosească
intern acest suc numai în cazul când hreanul conţine numai 1/10 din cantitatea întregului suc pentru că
altfel este prea iute şi nu se poate consuma putând provoca dereglări în stomac.
Doza zilnică recomandată este de 1-2 linguri suc pur pe zi, dar în combinaţie cu alte sucuri în proporţie
aşa cum am arătat de 1/10, se poate lua pe stomacul gol ca să fie mai eficient. Atenţie sucul se poate
păstra 3-4 zile şi la frigider în borcan închis ermetic, dar nu mai mult. Se poate însă consuma săptămâni
sau chiar luni fără nici o pauză până când a eliminat toate mucozităţile din organism. Cu timpul
organismul se obişnuieşte cu aceste uleiuri eterice şi se poate lua fără reacţiile ne dorite care le aveţi la
începutul tratamentului.
Kiwi-
Compoziţie chimică: un fruct de mărime medie conţine 85mg de vitamina C, exact cât ajunge pentru un
adult să consume pe zi. Deci aproape de 2 ori mai mult ca o portocală. Mai conţine vitaminele A,B,E,
caroten, calciu, magneziu, fosfor, fier, potasiu. Apă conţine până la 85%. Conţine de asemenea o enzimă
numită actinidină, care este un ajutor eficient a cărei acţiune este asemănătoare cu aceea din papaia. Are
de asemenea mai multă fibră ca un măr. Are doar 44 cal.
Acţiune farmaceutică: este indicat ca antioxidant conţinând foarte multe vitamine C, cu rol foarte
important pentru sistemul respirator. De asemenea conţinutul în minerale îl face foarte util în cazuri de
demineralizare, sau în cazul diverselor răceli sezoniere (răceli, gripe), putând fi luate atât ca mijloc de
prevenire cât şi în timpul tratamentului ca adjuvant. Este un bun calmant al afecţiunilor gâtului. Extern se
poate folosi în acnee, mâncărimi ale pielii, etc. Ajută la uşurarea digestiei datorită fibrelor alimentare,
combate de asemenea arsurile gastrice produse de aciditate. Conţinutul în caroten ajută acuităţii vizuale.
De asemenea kiwi arde grăsimile de pe artere contribuind la curăţirea arterelor de depuneri fiind indicat
sub formă de cură în ateroame, previne ateroscleroza şi stopează formarea de tromboze. Datorită
conţinutului în potasiu ajută activitatea inimii. Datorită faptului că are un conţinut caloric redus este
indicat în curele de slăbire fiind util datorită mineralelor şi vitaminelor. Asigură de asemenea senzaţia de
saţietate. Ajută la reglarea tensiunii arteriale în special în cazurile în care se consumă mult sodiu. Extern
contribuie la refacerea pielii. Au efecte tonice asupra sistemului nervos datorită vitaminei B.
Vitamina C din fruct este foarte stabilă şi după recoltare se pierde doar o mică parte, 90% din aceasta
rămâne în fruct chiar şi după 6 luni de depozitare.
Potasiu din fruct este de asemenea în cantitate suficientă pentru a suplini lipsa din alimentaţie şi ajutând la
o serie de afecţiuni. Lipsa acestui mineral din organism poate duce la: hipertensiune arterială, depresie,
oboseală şi digestie lentă. Este un laxativ cu acţiune blândă acest fruct.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, afecţiuni cardiace, afecţiuni nervoase,
afecţiuni oculare, afecţiuni respiratorii, amigdalite, anemie, arsuri gastrice, artrită, ateroame,
ateroscleroză, avitaminoze, cancer, constipaţie, demineralizare, diabet, digestie lentă, faringite, gripe,
guturai, hipertensiune, îmbătrânire prematură, laringite, obezitate, răceli, răguşeală, tromboze, viroze.
Administrare: Suc din fruct obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe se poate consuma tot înaintea
meselor cu 15 minute. Este bine să fie preparat doar înainte de a fi consumat pentru a nu se oxida. Se
poate consuma în funcţie de toleranţa individuală. De asemenea ser poate combina atât cu sucuri de
legume cât şi cu sucuri de fructe fiind şi mai util atunci.
Lămâi (Citrus lemoniu).
Compoziţie chimică: apă 86-88%, proteine, hidraţi de carbon, acid citric, acid malic, citrat de calciu,
citrat de potasiu. Substanţe minerale: fosfor, fier, siliciu, mangan, potasiu, cupru, calciu. Conţine
aminoacizi şi unele zaharuri. Vitamine: A, B1, B2, B3, C (în cantitate mare), D, E, PP. Citraţii de sodiu şi
potasiu. Uleiul volatil din coajă este compus din limonen, pinen, camfor, felandren, sesquiterpene, linalol,
acetat de linalol, terpene (ajută la controlul colesterolului din sânge), flavonoide, limonen, acetat de
granic, citronelol, citral, aldehide. O felie de lămâie ne oferă 2 calorii, 0 grăsimi şi 0 fibre. Se poate folosi
şi la suc chiar şi coaja.
Acţiune farmacologică: antiseptic, astringent, anticanceros fiind un antioxidant puternic, bactericid
(meningococ, bacilul Eberth, bacilul Locffler, pneumococ, stafilococ), activator al globulelor albe în
apărarea organismului. Răcoritor, febrifug, tonic al sistemului nervos central şi al sistemului nervos
simpatic. Tonicardic, antiinflamator, calmant, cicatrizant, fortifiant, alcalinizant.
Limonena micşorează tumorile canceroase şi ajută la fortificarea imunităţii organismului. Diuretic,
antireumatismal, antigutos, antiartritic, calmant, antiacid gastric, antiscleros (prevenirea senescenţei),
antiscorbutic, tonic venos, hemostatice.
Întăreşte imunitatea organismului, scade hiper-vâscozitate sangvină, fluidizant sangvin, hipotensor, redă
echilibrul biologic, depurativ, remineralizant, antianemic, stimulează secreţiile gastro-hepatice şi
pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antiveninos, antipruginos. Sucul de lămâie stimulează
(prin acidul citric) funcţionarea ficatului şi drenarea vezicii biliare, mai ales în cazurile de dischinezie, de
insuficienţe sau de afecţiuni hepatice. Vitamina C are rol antiinfecţios în viroze şi stări gripale şi combate
anemia, formând globulele roşii.
Ajută la slăbit, coaja este tonifiantă, vitaminizat, carminativă. Seminţele antihelmitice, febrifuge, fiind un
antioxidant puternic poate preveni cancerul. Flavonoizii ajută organismul să lupte cu diverşi viruşi.
Reface parenchimul hepatic. Ajută la fixarea calciului şi calmează crizele acute Tonic cardiac. Reduce
cantitatea de colesterol din sânge. Vitamina C este unul din cei mai puternici antioxidanţi care poate lupta
contra infecţiilor şi chiar în lupta contra cancerului. Acţionând ca un diuretic natural, lămâie favorizează
transpiraţia şi în acest fel, eliminarea toxinelor din organism. Lămâile sunt totodată excelente stimulente
ale poftei de mâncare, îmbunătăţesc circulaţia periferică şi şi-au dovedit eficienţa în boli precum gripa,
guta astmul, etc. O specie mi puţin întâlnită este lămâia verde, care are avantajul faţă de cea galbenă, că
este mai puţin acidă, deşi la fel de bogată în vitamina C.
Seminţele de lămâie- nu este bine să aruncăm seminţele de lămâie, ci să le folosim când este nevoie,
păstrate într-o cutie în loc uscat, deoarece sunt vermifuge (produc expulzarea viermilor intestinali.
Atenţie! Lămâia se poate folosi ani de zile zilnic fără să fie nevoie de pauză în tratament. Este una dintre
puţinele plante la care nu este nevoie de pauză şi care se poate folosi ani de zile, cu toate efectele sale
deosebite fără să-i modifice proprietăţile. Totuşi consumul de lămâie trebuie făcut cu moderaţie, fiindcă
un exces duce la afectarea smalţului dentar. Nu sunt indicate nici celor care au gastrită, ulcer duodenal,
hiperaciditate, enterocolită, etc.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, aerofagie, afecţiunile ficatului şi vezicii
biliare, afecţiuni oculare, afte bucale, albirea dinţilor, amigdalită, anemie, angine, angină pectorală,
arterioscleroză, ascite, astenie, astm, bronşită, cancer, calculi biliari, carenţă de calciu, cefalee, ciroză,
congestie hepatică, convalescenţă, crampe stomacale, creştere, crize hepatice, demineralizare, diabet,
diaree, diateză urică, dischinezii biliare, dispepsii digestive (digestii anevoioase), dizenterie, enteroragii,
febră, ficat, gastrite hiperacide, gastralgii, glosite, gripă, gută, guturai, hemofilie, hemoragii, hepatite,
hiperaciditate, hipertensiune arterială, hipervâscozitate sangvină, icter, inapetenţă, infecţii diverse,
insuficienţă hepatică şi pancreatică, insuficienţă corticosuprarenală, insuficienţa lactaţiei, laringită, litiază
urinară şi biliară, maladii infecţioase, meteorism, migrene, obezitate, osteoporoza, paludism, paraziţi
intestinali, pletoră, prevenirea cancerului şi a epidemiilor, răceală, reumatism, scorbut, seboree,
senescenţă, sifilis, stomatite, tromboflebite, tuberculoză pulmonară şi osoasă, ulcer stomacal, varice,
viermi intestinali, vomă.
Administrare: Suc- se foloseşte cel mai mult sucul de lămâie care se ia diluat cu apă şi în afară de diabet
se va îndulci nu cu zahăr ci cu miere preferabil polifloră, pentru că are mai multe vitamine. Acest lucru se
va face după gust şi după toleranţa individuală. Se poate şi dilua cu apă sau eventual se pune şi cu alte
sucuri. La prepararea sucului dacă lămâia este bine spălată se poate foarte bine întrebuinţa şi coaja.
În proporţie de o lămâie, la un pahar de suc combinat din: morcovi, sfeclă, castravete, luat de 3-4 ori pe
zi, ajută pe mulţi suferinzi să scape de pietre în câteva săptămâni.
Eliminarea pietrelor se face cu dureri mari şi în mai multe zile violente bolnavul elimină pietrele după
care se simte de o dată sănătos.
Amestecul de sucuri de morcov, sfeclă şi castravete este unul din cele mai bune curăţitoare a vezicii
biliare, ficatului, rinichilor, prostatei şi unor glande sexuale.
De asemenea curăţă organismul de acidul uric, produs prin consumul cărnii. Este recomandat ca
zaharurile şi amidonul concentrat ca şi carnea să fie evitate cel puţin pentru un timp astfel ca corpul să
aibă răgazul să revină la normal.
Leurda (Allium ursinum).
Compoziţia chimică: este insuficient studiată. Conţine ulei eteric, levuloză, combinaţii sulfurate (sulfură
de alil), săruri minerale.
Acţiuni farmaceutice: principiile active intervin hipotensiv, hematostatic în hematurie, antiseptic
intestinal, antiseptic pulmonar, bacteriostatic şi bactericid, diuretic, depurativ, stomahic, antisclerotic
(dizolvă acidul uric, fluidizant sanguin), antitoxic (combate intoxicaţia cu nicotină), activează
peristaltismul intestinal, vermifug, febrifug. Frunzele de leurdă sunt deseori folosite pentru curăţirea
sângelui, distrugerea viermilor intestinali şi pentru efectul depurativ asupra aparatului digestiv de la
stomac la intestine. Are proprietăţi detoxifiante şi este indicat persoanelor cu imunitatea scăzută, pentru
prevenirea virozelor respiratorii. În plus reduce nivelul colesterolului şi previne bolile cardiace.
În prezent leurda este considerată de câteva ori mai puternică în terapie decât usturoiul, căruia numai în
ultimele decenii i-au fost consacrate câteva studii, care îi obiectivează eficienţa în vindecare. Faţă de
usturoi, însă leurda are o concentraţie de principii active de câteva ori mai mare, iar efectele sale
vindecătoare sunt tot mai puternice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: accidente vascular, afecţiuni cardiace, afecţiuni intestinale,
afecţiuni respiratorii, afecţiuni stomacale, amnezie, anemie feriprivă, arterioscleroză, artrită, artrită
reumatoidă, astenie, astm, astm alergic, ateroscleroză, boli cardiovasculare, bronşită cronică, cancer,
cardiopatie ischemică, cistite hemoragice, colesterol mărit, colită de fermentaţie, combaterea efectelor
antibioticelor, constipaţie, convalescenţă, deficienţe de magneziu, diaree acută şi cronică, dureri şi
contractură musculară, emfizem pulmonar, flebită, flora intestinală perturbată, gripă, gută, hematurie,
hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, îmbătrânire prematură, infecţii cu Candida,
infecţia reno-urinară, insomnie, întărirea imunităţii, intoxicaţie cu nicotină, mamite hemoragice, mastite,
micoză vaginală, paraziţi intestinali, pneumonii recidivante, prevenirea arteritei obliterante, prevenirea
infarctului, răceală, reumatism, senzaţii de nelinişte, tromboflebită, varice, viermi intestinali, viroze
respiratorii.
Administrare -Suc de plantă obţinut cu storcătorul de fructe din plantă proaspătă se consumă câte 1
linguriţă de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale, eventual se poate lua în combinaţie cu
alte sucuri. Este bine să fie consumat înainte de orice altă mâncare şi apoi să nu se mai consume nimic 30
minute. Are efecte diuretice şi detoxifiante. Dacă se face cură cu acest suc ajută şi la remineralizarea
organismului, trebuie ţinută 15-20 zile. Se poate folosi de asemenea şi cu alte sucuri de legume şi fructe
în combinaţie în funcţie de preferinţă.
Loboda (Atriplex hortensis).
Acţiuni farmaceutice: are acţiune depurativă, diuretică, antibiotică, cicatrizantă, remineralizantă şi
vitaminizantă. Seminţele au acţiune vomitivă şi purgativă.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiuni ginecologice, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale,
constipaţie, etc.
Administrare -Suc obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe din planta proaspătă se poate folosi 1/5 din
cantitatea sucului Lobodă şi restul este indicat să se folosească morcovi sau alte legume. În aceste cazuri
se pot folosi chiar şi cantităţi mari şi perioade lungi de timp.
Lucerna. Medicago sativa.
Conţinutul chimic: beta caroten, potasiu, calciu, fosfor clorofilă, 8 aminoacizi esenţiali, (alanină, lizină,
arginină, histidină, cisteina, prolină, metionina, tirozina), enzime, minerale, vitaminele A, B (inclusiv B6),
C, D, E, K, U. Fiecare gram are 8000 UI Vit A, 20-80.000 UI Vitamina K.
Acţiune farmaceutică- previne sângerările şi facilitează coagularea sângelui, se indică pentru ulcerul
peptic fiind deosebit de activă, anulează aciditatea stomacală, utilă în prostatite, artrită TBC, afecţiuni ale
aparatului respirator superior, aparatului renal. Elimină acidul uric în exces, deci este foarte util la gută,
antihipertiroidian mai ales dacă se aplică şi extern cu argilă cataplasmă, încetineşte îmbătrânirea fiind o
plantă care ajută la distrugerea radicalilor liberi. Ajută chiar şi la cancer în special la cel de sân. Curăţă
arterele de depuneri fiind indicată în afecţiuni cardiovasculare. Se poate folosi de asemenea în cistite fiind
şi cu efect antibiotic, glomerulonefrite, sindromul hemoragic, deoarece opreşte sângerările, alergii, boli de
piele, acnee, bacterioze, boli de dinţi şi gingii, parodontoze, reumatism, etc. beneficii pentru splină şi
stomac, elimină apa în exces, lubrifiază intestinele. Clorofila are un puternic efect antibacterian. Poate
ajuta la scăderea colesterolemiei, la alcalinizarea organismului şi astfel la prevenirea afecţiunilor
cardiovasculare şi a infarctului miocardic.
Alanina şi lizina măresc puterea de concentrare şi reduc efectele stresului.
Arginina este utilă pentru întărirea sistemului imunitar şi de asemenea previne formarea tumorilor.
Cisteina este un protector al bolnavilor de psoriazis.
Histidina şi prolina grăbesc procesul de vindecare al rănilor.
Metionina elimină deşeurile din ficat şi ajută la regenerarea acestuia.
Tirozina tratează stările de depresie şi reduce apetitul.
A fost supranumită marele vindecător de către renumitul biolog Frank Bouer care a descoperit că frunzele
acestei plante uimitoare conţin nu mai puţin de 8 enzime esenţiale. În plus fiecare 100 g lucernă
furnizează până la 40.000 UI vitamina K. De asemenea mulţi medici utilizează lucerna în tratarea
afecţiunilor stomatologice, aerofagii, ulcere şi inapetenţă deoarece şi lucerna conţine vitamina U, care se
găseşte în varza crudă şi sucul de varză. Acesta este frecvent utilizat în tratarea ulcerelor peptice. Lucerna
este un foarte bun laxativ şi un diuretic natural.
Lucerna este un aliment bogat în clorofilă, iar sucul proaspăt extras din ea este prea tare pentru a fi băut
singur, de aceea este bine să fie amestecat cu suc de morcovi. Clorofila este de mare folos pentru
tulburările respiratorii, infecţii ale sinusurilor şi plămânilor, stări astmatice şi bronhiale.
Vegetarienii care se feresc de făină şi produse zaharoase concentrate nu suferă de aceste tulburări în
special dacă de mici au învăţat să evite acestea şi laptele de vacă.
Se poate amesteca foarte bine cu suc de morcovi, salată şi eventual ţelină.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate stomacală, acnee, afecţiuni respiratorii, afecţiuni
vasculare, afecţiuni ale coagulării sângelui, alergii, artrite, bacterioze, balonări, boli de dinţi, boli de piele,
cancer, cistite, colesterolemie, constipaţie, glomerulonefrite, gută, îmbătrânire prematură, imunitate
scăzută, inapetenţă, infarct miocardic, infecţii urinare, inflamaţiile vezicii urinare, inflamaţii diverse,
insuficienţa estrogenică, leziuni ale pielii, parodontoze, prostatite, răni, reumatism, sângerări diverse,
sindrom hemoragic, tromboflebite, ulcer peptic sau orice alt ulcer stomacal, umflături.
Administrare -Dacă aveţi posibilitatea faceţi rost de plantă proaspătă şi spălaţi-o bine, apoi o puneţi în
storcătorului de fructe cu puţină apă pe ea ca să aibă posibilitatea să extragă principiile active din plantă.
Se va lua câte minimum 1 linguriţă de 3 ori pe zi din acest elixir cu 15 minute înaintea meselor principale.
Se poate lua la început diluat cu apă şi după ce s-a obişnuit organismul puteţi să o folosiţi şi ne diluată. Se
pretează foarte bine la orice combinaţie de alte sucuri în special cu suc de morcovi.
Măcriş (Rumex acetosa).
Compoziţie chimică: acid oxalic, tartric, crisofonic, vitamina C, antraglicozizi, glicozizi flavonici, acizi
organici, mult fier, magneziu, fosfor, siliciu, grăsimi în cantitate redusă, clorofilă, săruri minerale diverse.
Vitaminele: A, B, C, PP.
Acţiune farmacologică: aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ, antiscorbutic, datorită faptului
că are fier este util la anemii. Restabileşte pofta de mâncare, pentru că ajută mistuirea. El regularizează
scaunul ajutând în cazurile de constipaţie. Mâncat în cantităţi prea mari, reduce timpul de coagulare a
sângelui, provoacă leziuni renale şi hipocalcemie. În cantităţi moderate vindecă foarte multe afecţiuni.
Sucul de măcriş este excelent pentru restabilirea funcţiilor normale ale intestinelor leneşe şi căzute, dacă
este folosită clisma şi spălătura pentru eliminarea resturilor acumulate în el.
Fiind bogat în oxalat de potasiu, nu trebuie consumat nici o dată gătit. Acesta conţine o cantitate mare de
Fier şi Magneziu, de care are nevoie permanent sângele şi foarte mari cantităţi de Ph (fosfor) şi Si (siliciu)
care sunt folositoare în toate părţile corpului de la cap la picioare.
Combinaţiile bogate ale elementelor din suc face ca acest suc să fie foarte preţios în special pentru
hrănirea glandelor endocrine.
Toxicologie-principiile toxice sunt oxalaţii. Ingeraţi în cantitate mare, planta scade timpul de coagulare a
sângelui, provoacă hipocalcemie, leziuni renale şi moartea.
Contraindicaţii: sunt interzise la cei cu afecţiuni pulmonare ca astm, artritism, gută, reumatism, colici
nefrotice, calculi cu uraţi în special.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, afecţiuni ale nervilor periferici, afrodiziac,
alergii, anorexie, astenie, bilă leneşă, boli de ficat, cancer, constipaţie, dezechilibre interne, diaree,
gastrită, hepatită, imunitate scăzută, indigestie, intoxicaţiile alimentare, intoxicaţii ale organismului în
special cu mercur, migrenă, pareze, scorbut, tumori, ulcer, ulceraţii în gură, vomă.
Administrare -Suc din frunze: se spală frunzele foarte bine cu multă apă şi apoi se trec prin storcătorul
de fructe. Singur se va lua doar câte 50 ml de 3 ori pe zi, dar în combinaţii cu morcov, varză, etc se poate
lua şi în cantitate mai mare după ce organismul s-a obişnuit cu acest suc.
Măghiran (Majorana hortensis).
Compoziţie chimică: Se foloseşte planta Herba Majoranae.
Prezintă macro şi microelemente ca: P, K, Ca, Na, Mg, S, Fe, Mn, Zn, Cu, Mo, etc. Principiul activ este
uleiul volatil al cărui conţinut este cuprins între 0,7-3,5%. Componenţii lui sunt alfa şi tetra terpinen, cis şi
trans-sabinen hidrat, alfa terpinol (origanol), mircen, p-cimen, terpinenol, linalol, acetat de linalil,
eugenol, geraniol, p-cimenol. Aceşti compuşi nu se găsesc toţi dintr-o dată în plantă deoarece este în
funcţie de provenienţe, predomină unii sau alţii. De asemenea conţine vitamina C.
Planta mai conţine, acid ursolic, acid oleanolic, beta sitosterol, taninuri, substanţe amare, sterine, parafine,
acid ascorbic, glucide. De asemenea acid romarinic, acid cafeic şi clorogenic, flavone ca: majoranina,
rutina ş.a.
Acţiune farmaceutică: antiseptic-împiedică înmulţirea microbilor, sedativ, combate insomniile, calmant
nervos, diuretic, stimulează digestia, elimină gazele, calmează colicile stomacale, creşte diureza, măreşte
peristaltismul intestinal. Se foloseşte ceai sau preparate din flori sau vârfuri înflorite. Este un bun calmant
nervos care se poate da şi copiilor. Reglează menstruaţia mai ales în cazurile când aceasta lipseşte sau
este foarte diminuată. De asemenea se poate folosi la calmarea durerilor de la dismenoree. Întăreşte
sistemul imunitar, combate durerile de rinită (cistita) acţionează ca detoxifiant, elimină apa din ţesuturi,
are efect relaxant asupra sistemului nervos. Este cel mai eficient şi rapid mijloc pentru a întări imunitatea
organismului. Are un efect de mărire rapidă a temperaturii organismului, producând un fel de acces de
febră, care ajută de fapt să se întărească şi sistemul imunitar. Ajută de asemenea la eliminarea gazelor
intestinale, măreşte pofta de mâncare şi calmează eficient toate durerile abdominale, combătând de
asemenea şi insomniile. Se poate folosi şi în amestec cu alte plante. Măreşte de asemenea diureza.
Datorită uleiului volatil şi a vitaminelor A şi C, ceaiul de măghiran stimulează digestia, ajută la
eliminarea gazelor, măreşte pofta de mâncare şi calmează colicile stomacale. Măreşte diureza. Are
acţiune sedativă în unele stări nervoase. Deşi are proprietăţi stomahice, antspasmodice, maghiranul nu are
o largă utilizare în scopuri terapeutice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni renale, afecţiuni nervoase, alopecie,
anorexie, astenie, astm, balonări intestinale, bronşită, colici intestinale şi stomacale, colite de fermentaţie,
crampe stomacale, depresie, diaree, digestii dificile, dispepsii stomacale, dureri abdominale, dureri
diverse, dureri reumatice, edeme, epilepsie, eliminarea gazelor stomacale, fobii, gastrite hipoacide, gripă,
guturai, hepatită, hipertensiune arterială, imunitate scăzută, inflamaţii articulare, insomnii, lipsa poftei de
mâncare, lipsa menstruaţiei, migrene, nevralgie de origine nervoasă, nevroze, obezitate, prurit, răni,
relaxare, sciatică, stări nervoase, stres, tulburări digestive, tusa, vomă.
-Contraindicaţii- este contra indicat celor cu hipertensiune arterială sau care au avut accidente vasculare
sau au febră cu valori mari. Ceaiul de Măghiran se bea cu precauţie în zilele caniculare.
Administrare -Suc din plantă proaspătă se poate obţine cu ajutorul storcătorului de fructe. Se pune doar
câte un fir sau două de plantă la alte sucuri şi acesta vor da şi o aromă plăcută sucului şi va avea şi efect
tratamentul.
Măr (Mallus pumila).
Compoziţie chimică: apă 83-93%, zaharuri reducătoare, zaharoză, celuloză, pentosan, lignină, acizi
liberi, pectine, esteri volatili, alcool, aldehide, materii grase, protide, săruri de potasiu, sodiu, siliciu,
calciu, clor, fier, brom, aluminiu, arsen, sulf, magneziu, cobalt, tanin (2%), esteri amilic, formic, acetic,
caproic, aldehidă acetică, geraniol, Vitaminele: A, B1, B2, C, PP(mai ales în coajă)acid pantothenic, vit
C. Valoare calorică 80-124Kcal\100g. Un măr de mărime medie conţine 80 de calorii.
Acţiune farmaceutică: tonic, diuretic, uricolitic, depurativ, antiseptic intestinal, protector gastric,
hipercoleserolemiant, laxativ.
În 1949 Brownw afirma: „cancerul este o problemă numai pentru cei care nu consumă niciodată mere”.
Dr Allen B. Mac Harsville a descoperit că unele „Jumping G” (gene care sar) pot produce apariţia unei
celule canceroase în orice ţesut, cu excepţia ţesutului coronarian (pe vasele care hrănesc cordul).
Cercetătorul scoţian a evidenţiat 14 tipuri de aminoacizi existenţi în coaja de măr, care pot scădea riscul
de „salt” al genelor ce pot canceriza o celulă. Aproape jumătate din cei 14 aminoacizi se regăsesc numai
în măr.
Compoziţia extrem de variată şi complexă a mărului, foarte bogată în zaharuri, flavonoide, polifenoli,
acizi organici, pectine, etc, îi conferă virtuţi terapeutice excepţionale. Este bine de ştiut că în coajă există
de 2 ori mai multă vitamină decât în pulpă. Acestea contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire şi
ajută la prevenirea cancerului. Cercetări recente au descoperit că mărul ajută la scăderea colesterolului
dacă este consumat regulat de 3 ori pa zi. Stimulează arderile din organism ajutând la slăbire.
Universitatea din Edinburgh Medical Center, constată că cei care supravieţuiesc în oraşe ne protejate
ecologic, din SUA şi Europa, inclusiv Bucureşti, Iaşi, Timişoara, inhalează zilnic toxice din atmosferă,
care pun ficatul la grea încercare.
Cercetările medicale rată că unul din 20 de orăşeni, care nu consumă deloc fructe, îşi oboseşte ficatul la
fel ca şi în cazul unui alcoolic care bea tării zilnic.
Conţinutul specific de metale al mărului, precum fierul, magneziul şi aluminiul s-a dovedit a creşte
capacitatea ficatului de a reduce efectele toxice prezente în atmosfera de oraş, datorită noxelor (toxicelor)-
fumului industrial sau cel scos de tobele de eşapament ale maşinilor.
Este recomandat celor care locuiesc în marile oraşe să consume cel puţin 50-70Kg de mere pe an, pentru a
oferi o mână de ajutor ficatului, unul dintre organele direct expuse poluării chimice, cauză indirectă a
60% din mortalitatea în ultima jumătate de secol.
Aşa cum afirmă cercetătorul german Haupffmann J.S. fructul de măr, prin compoziţia sa, nu scade riscul
de boli cardiace produse de colesterol ci îl elimină. Explicaţia dr Haupffman pentru lumea ştiinţifică
constă în descoperirea din iunie 2002 a cercetătorilor din echipa sa şi anume că pectina din măr are un rol
în scăderea concentraţiei de colesterol, asociată unei absorbţii minime de steroli (alcooli din grăsimi care
se pot transforma în colesterol). Acest dublu efect anti-colesterol al dietelor cu măr şi chiar cu oţet de măr
sau vin elimină total riscul la ateroscleroză. Antropologii români au descoperit, înaintea germanilor că în
satele din zona Rucăr-Bran unde trăiesc 87% dintre longevivii din Europa de est, merele şi oţetul de mere
erau nelipsite din alimentaţia zilnică.
În prezent există cel puţin 40 de lucrări ştiinţifice care abordează tema „Mărul şi frumuseţea” fără a vorbi
de multitudinea articolelor mai poetice, de care presa este suprasaturată.
Biologii belgieni au dovedit în 2001 că acidul alfa-2-galactonic prezent numai în măr, influenţează
depunerea „estetică” de grăsimi în jurul coapselor şi feselor la femei.
Dr Biloitte J.C. arată că acest acid magic din cotorul de măr activează anumite zone glandulare din
suprarenale. Efectul este: depunerea de grăsimi în cantitate optimă pe linia modelului feminin ideal,
contur coapse şi gambe, şolduri şi eliminarea lipidelor pe abdomen la bărbaţi.
Sucul de mere previne astmul. Cercetătorii Britanici au ajuns la concluzia că un pahar de suc de mere băut
zilnic poate preveni astmul. După studiile efectuate, boala poate fi pusă pe seama renunţării la o
alimentaţie sănătoasă, în favoarea preparatelor de tip fast-food. Studiul efectuat pe copii, arată că cei care
obişnuiesc să consume suc de mere zilnic cu 50% mai puţine şanse de a dezvolta astmul. Cu toate acestea,
consumul de mere proaspete nu duce la aceleaşi rezultate.
Sursă importantă de flavonoizi (alături de ceapă şi ceai verde), mărul are acţiune antioxidantă, reuşind să
reducă afecţiunile cronice sau degenerative.
Mărul este bogat în vitaminele A,B,C şi în substanţe nutritive precum magneziul, fosforul, fierul şi
potasiul care ajută la reducerea colesterolului. Merele sunt indicate în curele de slăbire, au efect diuretic şi
conţin zaharuri naturale necesare pentru buna funcţionare a organismului. Este indicat să consumi 3-4
mere pe zi, dintre care unul imediat ce te trezeşti. Poţi consuma aceste fructe şi în formă de compot, dar
cu un adaos de zahăr scăzut.
Din start trebuie spus că merele sunt apreciate foarte mult pentru valoarea lor nutritivă crescută. Senzaţia
astringentă pe care o simţim atunci când muşcăm din măr provine de la compoziţia crescută de tanin din
fruct, iar aroma merelor este rezultatul unui amestec de aproximativ 250 de elemente pe acere acest fruct
le conţine.
Persoanele care consumă mere regulat au un risc mai scăzut de îmbolnăvire de cancer la plămâni.
Datorită conţinutului mare în apă, merele sunt răcoritoare şi ajută la reducerea febrei. Răzuiţi câteva mere
şi daţi bolnavului cu febră, efectul benefic producându-se rapid. În caz de gripă îndelungată se recomandă
ca în curs de 2-3 zile să se consume ca unică hrană 500 g până la 1 kg de mere crude rase. Dacă bolnavul
tuşeşte daţi-i să bea o infuzie din flori de măr, 30 g la 1 litru de apă.
Fibrele ce intră în componenţa mărului ajută la reducerea colesterolului şi la prevenirea bolii canceroase.
Potasiul este un adjuvant în reglarea tensiunii arteriale, iar substanţele nutritive antioxidante reduc riscul
apariţiei cancerului de colon şi ficat.
Substanţele conţinute în coajă ajută la amplificarea acţiunii vitaminei C asupra întregului organism.
Au fost identificate zeci de substanţe active conţinute în pulpă şi mai ales în coaja merelor, care previn
mutaţiile celulare şi apariţia cancerului, care împiedecă îmbătrânirea organismului, care susţin digestia,
reglează nivelul zahărului în sânge, stimulează imunitatea, previne intoxicaţiile cu diverse „otrăvuri” cu
care intrăm zilnic în contact prin aerul poluat, prin apa şi alimentele pe care le consumăm.
De fiecare dată când mâncaţi un măr, consumaţi şi seminţele, deoarece 10 seminţe de măr ne asigură doza
zilnică de iod. Ele conţin şi acid cianhidric- un acid folositor digestiei. Se spune că însuşi celebrul
Rasputin a scăpat de otrăvire imunizându-se cu seminţe de măr.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronhice, afecţiuni cronice, afecţiuni dentare şi
gingivale, afecţiuni intestinale, afecţiuni renale, amigdalită, anemie, angină, arsuri stomacale, artrita
reumatoidă, artritism, astenie fizică şi intelectuală, astm, atacuri cerebrale, ateroscleroză, boala
canceroasă, boala coronariană şi infarctul miocardic, boli hepatice, boli de rinichi, boli de stomac,
bronşite, bronşita astmatiformă, calculi la vezica, calculi renali, cancer, cancer de colon, cancer hepatic,
cancer la sân, cancerul pulmonar, carii, cistită, colecist mărit, colesterol mărit, colesterol şi trigliceride
mărite, colibaciloză, colita de putrefacţie, convalescenţă, constipaţie, crampe stomacale, demineralizare,
deranjamente stomacale şi intestinale, dereglări metabolice, depurativ, diabet, diabet infantil, diaree,
disfuncţiile sistemului nervos, dispepsie, dizenterie, enterocolite, febră, gastrite, gingivite, graviditate,
gripe, gută, hemoroizi, herpes, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, impotenţă, imunitate scăzută,
indigestie, infarct miocardic, infecţii intestinale, infecţii respiratorii, infecţii urinare, insomnii, întărirea
imunităţii, laringită, laxativ, litiază biliară, litiază urică, migrene, nervozitate, nivel ridicat al ureei în
sânge, obezitate, oboseală, oligurie, osteoporoză, palpitaţii, parodontoză, pirozis, placă bacteriană,
pletoră, poluare, răceli, rectocolită, reumatism, sarcină, secreţii salivare insuficiente, sedentarism, stări
febrile, stimularea funcţiei creierului, surmenaj, tartru dentar, tranzit intestinal dereglat, tulburări de
vedere, tuse, ulcer gastric, vomismente, zona zoster.
Administrare -Sucul de mere- ne referim la cel proaspăt, obţinut acasă cu storcătorul electric, care este
foarte uşor de digerat, vitaminele şi mineralele din compoziţia sa putând fi asimilate cu uşurinţă. Din
acest suc se consumă 500-1000 ml pe zi (are aport mare de vitamina C), pentru tratarea constipaţiei,
pentru amplificarea diurezei. Totuşi studii recente arată că, chiar şi în forma sa proaspătă, sucul de mere
obţinut prin centrifugare, conţine cel puţin 50% din principiile active ale mărului consumat proaspăt ca
atare.
Cel mai sănătos suc este cel obţinut prin simpla mixare: în vasul mixerului se pun 2 mere spălate şi tăiate
bucăţi, un sfert de lămâie cu tot cu coajă, 1-3 linguriţe de miere, 2 pahare (în total 400 ml apă. Se mixează
întreg amestecul, obţinându-se un suc gros de culoare gălbuie (nu maronie, ca la sucul obţinut prin
centrifugare), care conţine o cantitate mare de antioxidanţi, vitamine şi enzime. Se consumă zilnic în cure
de minimum 2 săptămâni.
Suc de mere cu lapte- 1litru suc de mere (proaspăt obţinut cu storcătorul de fructe), 1 litru lapte, eventual
3-5 linguri miere. Se amestecă sucul cu laptele şi se încălzesc într-o cratiţă până aproape de punctul de
fierbere. Se filtrează printr-un tifon şi se adaugă (sau nu) mierea. Se toarnă în sticle şi se ţine la rece.
Sucul de mere cu lapte trebuie băut la temperatura camerei, nu rece. Este un „medicament” preventiv cu
efecte vindecătoare şi trebuie folosit ca tare. Nu este un aliment de consum. Sucul de mere cu lapte
trebuie băut între mese, în cantităţi mici: de 3-5 ori pe zi, câte o lingură (pentru adulţi) şi de 3 ori pe zi,
câte o linguriţă (pentru copii). Recomandări: boli de plămâni, astenie, nervozitate, anemie, tulburări
digestive, lipsa poftei de mâncare, tuse, răceală şi stări gripale, febră, afecţiuni hepatice şi biliare,
constipaţie.
Mărar (Anthum gruveoles).
Compoziţie chimică: ulei volatil 2,5-4% mai ales în ramuri şi frunze tinere şi 3-6% în fructe, potasiu,
sulf, sodiu. Ulei volatil între 40-60% carvonă, alfa- felandrone, terpine, limonen, miristicină şi
izomiristicină, eter benzilic, acid ascorbic, caroteni, B1, B2, acid folic, maltoză, xiloză, zaharoză, pectine,
acid clorogenic, anetol, substanţe minerale. Conţine fitohormoni în special sămânţa. Are estrogen.
Acţiune farmaceutică: antiseptice, antispastic, carminativ, emoliente, rezolutive, stomahic, carminativ,
antispastic, tonic digestiv, antiinfecţios, antiinflamator, ajută la eliminarea gazelor din intestine, măreşte
cantitatea de urină fiind deci un bun diuretic, măreşte de asemenea cantitatea de lapte fiind un galactogog,
calmează nervii, excită sucurile gastrice fiind indicat în lipsa poftei de mâncare, previne infecţiile
microbiene, ajută în afecţiunile inimii prin efectele care le are asupra organismului. Echilibrează sistemul
nervos. Calmează durerile de cap. Echilibrează sistemul nervos. Ajută la dispariţia hiperacidităţii. Ajută la
catifelarea pielii, ajută la creşterea sânilor, încetineşte pilozitatea sau uneori chiar o elimină.
Substanţele aromate împiedecă bacteriile să se dezvolte în intestin fiind indicate în colite. Celor surmenaţi
le redă acuitatea şi claritatea simţurilor. Combate astenia. Stimulează activitatea rinichilor, ajutând şi la
combaterea şi prevenirea calculilor. Poate fi luat perioade lungi de timp. Sunt un bun tonic fizic şi nervos
în special pentru femei.
Ajută la buna desfăşurare a procesului de digestie, stimulează producerea de suc gastric, favorizează
eliminarea gazelor din intestine, combate balonările, au efect diuretic mărind cantitatea de urină
eliminată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni sexuale şi ginecologice,
afecţiuni ale ovarelor, ameţeli, artroză, ateroscleroză, astenie, astm bronşic, balonare, bolile ficatului şi ale
veziculei biliare, bronşită, calculoză renală şi biliară, cancer, cancerul pulmonar, cancerul cavităţii bucale,
candidoze digestive, ciclul menstrual perturbat, ciclu dificil, cistită, colici abdominale, colite, colite de
fermentaţie, colite de putrefacţie, conjunctivită, crampe, digestie dificilă, dischinezie biliară, dureri de cap
provocate de ateroscleroză, dureri menstruale, gastrite hiperacide, gaze intestinale, gingivite, gripă,
hemoroizi, hipercheratoze, hipertensiune, hipoaciditate, impotenţă, incontinenţă urinară, indigestie,
infecţie cu stafilococ auriu, inflamaţiile căilor respiratorii, insomnii, insuficienţă cardiacă, lactaţie
insuficientă, menopauză, menstre neregulate, meteorism, nefroze, nefrită, nevroze, obezitate, osteoporoză,
pieli-nefrite, post menopauză, prevenirea cancerului, răceală, refacerea rapidă după naştere, respiraţie cu
miros neplăcut, retenţia de lichide, reumatism, secreţii vaginale insuficiente, slăbiciune, spasme digestive,
sughiţ, tumori benigne sau maligne, valori ridicate ale colesterolului negativ, vărsături, viroze respiratorii.
Administrare -Suc din frunze verzi obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriţă de 2-
3 ori pe zi diluat cu 100 ml apă în cazurile de mai sus. Sucul se poate obţine prin mixarea (cu ajutorul
mixerului electric) dintr-o mână de frunze proaspete, la care se adaugă 6-10 linguri de apă, după care se
lasă 30 minute să se macereze şi apoi se filtrează. Ceea ce se obţine este bine să se consume imediat sau
să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt din frunze de mărar de obicei nu se
administrează singur, ci diluat în suc de rădăcină de morcov. De regulă se ia de 2 ori pe zi, câte 50 ml de
suc de frunze de mărar, diluat în alt sfert de pahar de suc de morcovi. Se indică în special pentru efecte
diuretice, galactogoge, vermifuge, endocrine, etc.
Merişor de munte (Vaccinum vitis idaeae).
Compoziţie chimică: Fructele conţin arbutină (substanţă amară), metilarbutozidă, hidrochinonă, acizi
organici: benzoic, citric, chinic, malic. Tanin, vaccinin, leucoantociani, leucocianidină, everectol,
cianidină, derivaţi fenoli, flavonozide, ester metilic al acidului betuloretinic, ericolină, vitaminele: C,
B1,B2 A (caroten= provitamina A) Frunzele coaja şi chiar rădăcina conţine tot aceste principii în
proporţii diferite, dar toate conţin arbutozid şi hidrochinonă, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: Fructele- Datorită concentraţiei de vitamina C din merişoare, primii colonişti din
America de Nord au prevenit apariţia scorbutului şi la scurt timp balenierele americane au ajuns să
transporte butoaie întregi de lămâie. Americanii sărbătoresc şi astăzi a patra zi de joi din noiembrie printr-
o masă de recunoştinţă la care se consumă curcan, pâine de porumb, cartofi dulci, plăcintă de dovleac şi
desigur suc delicios de merişoare.
Decenii întregi folclorul american a glorificat sucul de merişoare pentru rolul său în tratarea şi prevenirea
crizelor de cistită cronică, iar studiile ştiinţifice au confirmat astăzi această întrebuinţare înţeleaptă
străveche. S-a crezut mereu că aciditatea şi sucul hipuric din sucul de merişoare sunt motivul său
antibacterian, însă astăzi este o certitudine că alta este componenta cea mai importantă. Merişoarele
conţin o substanţă care acoperă pereţii rinichilor, vezicii urinare şi tubului conector, împiedecând
acumularea de bacterii în ţesuturi, unde trăiesc şi se înmulţesc. S-a demonstrat că un pahar de suc de
merişoare pe zi este de zece ori mai eficient în anihilarea bacteriilor din urină decât antibioticele clasice.
Alte studii au arătat că majoritatea pacienţilor cu infecţii urinare cronice se vindecă dacă beau un pahar de
suc de merişoare în fiecare zi. În general, rezultatele sunt mai bune decât cele obţinute în urma
tratamentului clasic cu antibiotice.
De asemenea fructele acestea contribuie eficient la întărirea sistemului imunitar, mai ales dacă se
consumă suc ne îndulcit sau în cel mai rău caz îndulcit cu miere de albine.
Fructele Merişorului se aseamănă la formă cu afinele, însă culoarea diferă. Având la început o nuanţă
albicioasă, coloraţia lor se schimbă spre roşu, pe măsură ce se coc. Din păcate la noi în ţară Merişorul este
invizibil în plafaruri sau pieţe, aproape întreaga recoltă din flora spontană (care se adună) se duce la
export şi apoi vine înapoi la noi în ţară sub formă de medicamente foarte scumpe şi băuturi la fel de
scumpe. Se culeg la fel ca şi afinele, prin desprinderea de pe ramuri, putând fi consumate ca atare sau
conservate în apă. Fructele de merişor puse într-un borcan cu apă, la temperatura de 10-18 grade Celsius
se păstrează vreme de un an, fără vreo altă intervenţie, deoarece conţin substanţe numite benzoaţi, care
sunt varianta naturală şi ne toxică a periculosului aditiv E211 (benzoat de sodiu) cu efecte puternic
conservant.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile căilor urinare, alopecie, ateroscleroză, boli renale,
bronşite (mai ales însoţită de secreţii abundente), calculoză renală (în special cele cu uraţi), calculoză
urinară, cancer, carii dentare, catar vezical, cistite, colon iritabil, diabet, diaree, diuretic, eczeme
zemuinde, enterocolite, febră, gingivite, gripă, gută, guturai, Helicobacter pylori, hematurie, hemoragii
diverse, hemoragii menstruale abundente, hepatită virală, imunitate scăzută, infecţii purulente, infecţii
genito-urinare chiar vechi şi cu tendinţe de cronicizare, infecţii urinare, inflamaţia vezicii sau a prostatei,
litiază renală, nefrite, pielite, placă bacteriană bucală, răni, reumatism, rinichi, stări inflamatorii purulente
a căilor urinare, stomatite, tuberculoză pulmonară, tuse umedă şi iritativă, uretrite, ulceraţii, viroze
respiratorii.
Administrare -Fructe- suc- este indicat să se consume minimum 100 ml pe zi împărţit în 3 părţi câte o
parte cu 15-30 minute înainte de mesele principale. Tot cu suc se poate aplica extern la răni pentru
dezinfecţie, cicatrizare, etc. Se pot folosi singure sau în combinaţii cu alte sucuri de fructe şi legume chiar
şi perioade lungi de timp.
Morcov (Daucus carota).
Compoziţie chimică: arsen, asparagină, protide, hidraţi de carbon, acizi organici neazotaţi: malic,
succinic, citric, fumaric, chinic, lactonic, glicolic, compuşi ai acizilor nucleici: adenină, adenozina,
adenozin-5-monofosfat, hipoxantină, uridin-5-monofosfat, carotenoide: alfa-caroten, beta-caroten,
potasiu, magneziu, brom, crom, fier, calciu, cobalt, cupru, mangan, natriu, fosfor, sodiu, sulf, alte
substanţe minerale, caroten, levuloză, acetaldehidă, sabinen, mircenul, izopropenul, linaloolul, pectină,
dextroză, ulei volatil, fibre vegetale, zaharuri, estrogeni, vitaminele A (unul dintre cele mai puternice
produse anticancerigene) În foarte mare cantitate sub formă de beta-caroten, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C,
D, E, G, K, enzime, antioxidanţi vegetali, flavonoide. Uleiul eteric are peste 30 de compuşi majoritatea
derivaţi terpenici.
Acţiune farmaceutică: vitaminizant, tonifiante, analgezic, bactericid, antiseptice, calmante, cicatrizante,
emolient, rubefiant, regenerator al pielii, tonic cutanat, ajută în lupta cu cancerul, este un bun antioxidant,
reduce colesterolul, stimulează funcţia hepatică, hipoglicemiant în diabet, redă pofta de mâncare,
lecuieşte ulcerul, ajută pancreasul, calmează durerea de stomac, reglează tulburările metabolismului,
stopează arterioscleroza, elimină acidul uric, întăreşte capacitatea de apărare a organismului, emoliente,
antianemic, sporeşte numărul de globule roşii şi hemoglobina, reglator intestinal, antiputrid, depurativ,
fluidifiant biliar şi pectoral, cicatrizant gastric, creşte acuitatea vizuală, dilată vasele coronare datorită
daucarinei care face acest lucru, favorizează lactaţia, vermifug intestinal. Este util în cancer pentru că are
foarte mult beta caroten, antioxidanţi şi flavonoizi. Digestia insuficientă, disfuncţia ficatului, acumularea
metalelor toxice în ficat pot fi rezolvate cu suc din rădăcină de morcov. Leagă substanţele toxice,
împiedicând astfel integrarea lor. Ajută la problemele de vedere şi a nictalopiei, ajută digestia şi curăţă
intestinele. Stimulează funcţionarea glandelor suprarenale şi a pancreasului, sprijină activitatea ficatului.
Sucul de morcovi îmbunătăţeşte apetitul, digestia, metabolismul, structura dinţilor, creşte rezistenţa la
infecţii şi protejează sistemul nervos.
Primii care au descoperit calităţile uimitoare ale morcovului, inclusiv frunzele şi seminţele au fost
chinezii. Beta-carotenul se absoarbe mult mai bine din morcovii bătrâni de culoare închisă, preparaţi la
cuptor- cu atât mai mult dacă în reţetă s-a adăugat grăsime sau ulei, deoarece favorizează absorbţia- decât
din morcovii noi. Dacă aveţi ocazia alegeţi morcovi ecologici, pentru a evita asimilarea unui nivel ridicat
de pesticide care pot fi în morcovii care au fost trataţi cu chimicale. Vitamina A stimulează sinteza
proteinelor şi accelerează creşterea, deci este indispensabil la copiii a căror creştere este încetinită.
În peste 40 de studii publicate despre relaţia dintre apariţia cancerului şi consumul ridicat de morcovi,
75% dintre ele au demonstrat o reducere a riscului îmbolnăvirii de această maladie. Ca aliment împotriva
îmbătrânirii, morcovii sunt consideraţi alimente de protecţie împotriva razelor ultraviolete, contribuind la
protejarea pielii de riduri.
Datorită celorlalte vitamine antioxidante din compoziţia lor, C şi E, sunt recomandaţi persoanelor care
suferă de boli ale arterelor.
Medicina tradiţională recomandă demult consumul de morcovi în tratarea diareei, mai ales pentru copiii
mici şi bebeluşi, pentru care pireul de morcovi este un aliment sănătos.
Florile de morcov sunt un extraordinar stimulator şi reglator al activităţii hormonale acţionând simultan la
nivelul hipofizei, al gonadelor, al glandelor cortico- suprarenale.
Acţiunea de ajutorare în ulcere şi cancer este o minune, dar esenţial este că orice urmă de zaharuri sau
amidon concentrat să fie eliminat din regimul alimentar.
Spre deosebire de alte legume, morcovii ar trebui gătiţi pentru a spori calitatea lor. Astfel dacă în cazul
unui morcov crud, doar 25% din beta-caroten se converteşte în vitamina A, un morcov gătit are aproape
50% din beta-caroten de transformat. Pe de altă parte, dacă este consumat crud, are efect vermifug,
distrugând rapid viermii intestinali, mai ales în cazul copiilor. În stare crudă însă, această legumă are
dezavantajul că provoacă gaze.
Uneori după consumarea unei cantităţi mari de morcovi, se întâmplă o reacţie sau o oarecare suferinţă
care nu trebuie să ne îngrijoreze, aceasta fiind o consecinţă normală şi este un semn că natura a început să
facă curăţenie, iar acest suc este unealta necesară.
Este bine de ştiut că morcovii ar trebui fierţi întregi şi abia apoi tăiaţi. De asemenea pentru că cele mai
multe substanţe nutritive se găsesc în coajă şi imediat sub aceasta, se recomandă îndepărtarea unui strat
cât mai subţire înainte de a fi preparaţi.
Un cercetător german a descoperit în codul genetic al morcovului genele hepatitei B, care răspunde de
sinteza antigenului folosit în vaccinul contra acestei afecţiuni. De aceea vaccinul împotriva hepatitei B
poate fi înlocuit cu succes de banalul morcov. Cercetările vor continua însă pentru a se observa dacă un
morcov pe zi poate fi echivalentul vaccinului.
Se cunoaşte faptul că cea mai bună hrană pentru intestine este sucul de morcovi. Acest suc întăreşte întreg
organismul, normalizând echivalentul chimic, hrănind în special sistemul optic.
Din punct de vedere al alimentaţiei, dacă nu putem să ne hrănim cu alimente crude, folosirea din
abundenţă a unor sucuri variate de legume şi fructe este fundamental esenţială.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese ale gurii, adenom de prostată, aerofagie, afecţiuni
digestive, afecţiuni pulmonare, afte, alimentaţia sugarilor, anorexie, anorexie, asimilarea calciului
deficitară, astenii, astm, arterioscleroză, ateroscleroză, boala canceroasă, boli digestive, boli infecţioase,
boli pulmonare, bronşite, cancer, cancer bucal şi laringian, cancer de sân, cancer pulmonar, candidoză
bucală, carii, colesterol în exces, colibaciloză, colită de putrefacţie, constipaţie, degenerescenţă maculară,
demineralizare, diaree, diaree infantilă, disurie, emfizem pulmonar, enterocolite, gastrită, gingivită, gută,
hemoragii gastrointestinale, hepatită virală A, B, C, hepatită cronică, hipertensiune arterială, îmbătrânire
prematură, îmbunătăţirea vederii, impotenţă, imunitate scăzută, infarct miocardic, infecţii fungice, infecţii
virale în general, insuficienţa vederii şi boli diferite oculare, ictere, infecţii şi inflamaţii renale, impetigo,
infecţii intestinale, infertilitate la femei şi bărbaţi, insuficienţă hepatică, insuficienţa estrogenică,
insuficienţa lactaţiei, lipsa secreţiei salivare, paraziţi intestinali, pneumonii recidivante, prevenirea bolilor
degenerative şi infecţioase, prevenirea cancerului, prevenirea îmbătrânirii, rahitism, retenţie urinară,
reumatism, revitalizarea sângelui, splenomegalie, stimularea ficatului, TBC, trigliceride mărite, ulcere
gastrointestinale, veruci, viroză gripală.
Rădăcina:
Mai întâi de toate trebuie ştiut că cele mai bune efecte terapeutice se obţin consumând rădăcinile de
morcov proaspete şi nu cele conservate prin congelare sau preparate prin încălzire, care îşi pierd multe din
calităţile vindecătoare. După 2 săptămâni de congelare se pierd aproximativ 50% din majoritatea
vitaminelor, în timp de prin fierbere este pierdut un procent de 50-70% din conţinutul de vitamină A,
Vitamina E, Vitamina B1 şi B3.
Sucul- este forma de administrare cea mai eficientă din punct de vedere terapeutic. Se obţine cu ajutorul
storcătorului electric centrifugal, din morcovi bine spălaţi, dar ne curăţaţi de coajă, care este partea cea
mai bogată în substanţe nutritive. Coaja va fi doar spălată bine cu peria şi vor fi îndepărtate cu cuţitul
părţile stricate. După stoarcerea morcovului, sucul se consumă de preferinţă imediat sau, dacă nu este
posibil acest lucru, se păstrează la rece în recipiente bine închise, dar nu mai mult de 6 ore. De regulă un
adult va consuma zilnic 150-300 ml suc de morcov, o cantitate mai mare fiind contra indicată, deoarece
produce deranjamente gastro-intestinale, pigmentări anormale ale pielii, stări de inapetenţă. Se poate
consuma însă fără probleme şi cu beneficii enorme pentru organism de câtre adulţi de la 500 ml la 2-3 litri
pe zi în funcţie de toleranţa fiecărei persoane. Pentru copiii însă 100 ml pe zi este suficient. Atenţie însă
unii copii pot prezenta alergie la sucul de morcovi.
Bolile de intestine şi de ficat sunt datorate uneori şi lipsei unor alimente pe care sucul le conţine sub
forma potrivită, caz în care se produce o curăţire sensibilă a ficatului.
Ca urmare pielea se colorează (din cauza eliminării din corp în limfă a deşeurilor) în culoare galbenă
portocalie, care este un semn că ficatul se curăţă.
Lipsa de somn şi de odihnă, poate pricinui de asemenea o colorare a pielii.
Valoarea unei jumătăţi de suc de morcovi băut zilnic este mai mare ca 12 bucăţi de tablete de Calciu. De
asemenea sucul de morcovi este un solvent natural al formaţiunilor ulceroase şi canceroase, este
antiinfecţios prevenind infecţiile la ochi, gât, nas, sinus, precum şi organele respiratorii în general.
Acest suc este izvorul cel mai bogat de vitamina A, care este uşor asimilabilă, mai conţine şi alte vitamine
B, C, D şi K. Mamele care alăptează trebuie să bea mult suc de morcovi, care în ultimele luni de
graviditate reduce riscul la infecţie puerperală la naştere.
Glandele endocrine în special au nevoie de substanţele conţinute în sucul de morcov.
Pielea uscată, dermatitele şi alte pete pe piele, se datoresc unor asemenea elemente. Sucul de morcovi este
bogat în elemente alcaline, Kaliu, Natriu, Magneziu, Fier, cantităţi de Plumb, Siliciu şi Clor, care se
echilibrează perfect cu primele în acţiunea asupra organismului uman.
Administrare -Sucul de frunze- se mixează două mâini de frunze proaspete, la care se adaugă 10 linguri
de apă, după care se lasă ingredientele o jumătate de oră la macerat şi se filtrează.
Lichidul obţinut trebuie să se consume imediat sau să fie păstrat la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspăt din frunze de morcov este un remediu puternic şi nu se administrează singur, ci diluat în
puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se ia de 3 ori pe zi câte 50ml suc de frunze de morcov diluat
cu aceiaşi cantitate de suc de rădăcină de morcov.
Sucul de morcovi din frunze şi rădăcină- conţine fier, calciu, fosfor, magneziu, necesare ţesuturilor şi
elementelor sangvine, vitamine, mai ales provitamina A, pectine. Câteva indicaţii mai importante: anemii,
ulcere gastrice şi duodenale, colite, enterite, diaree, intoxicaţii, dermatoze exfoliante. Îmbunătăţirea
acuităţii vizuale.
Sucul de morcovi obţinut prin centrifugare este cea mai eficientă formă de administrare a acestei legume,
deoarece vitaminele, enzimele, mineralele şi pigmenţii care îi conţin sunt foarte uşor asimilabili. Trebuie
ştiut, însă, că sucul obţinut prin simpla mixare a morcovilor, ne urmată de centrifugare, nu are aceleaşi
efecte terapeutice, deoarece conţine multă celuloză care împiedecă asimilarea vitaminelor.
Mur (Rubus fruticosus).
Compoziţie chimică: fructele-84% apă, acid izocitric, succinic, oxalic şi malic, monoglucida cianidică,
zahăr, materii grase, proteine, tanin, flavone, un principiu colorant, săruri minerale, calciu, magneziu,
fosfor, potasiu, dar diferă de solul în care au fost crescute. Vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E.
Acţiune farmaceutică: Fructele: tonic, astringente, laxative, depurative, nutritive, Reglează acţiunea
melaninei fiind utilă celor cu dereglări ale acestei substanţe (vitiligo, etc), redă acuitatea vizuală, reface
integritatea cavităţii bucale, reface celulele lezate ale tubului digestiv. Este util în diabet. Sunt indicate
persoanelor astenice cărora le sângerează des gingiile, de asemenea la gâtul inflamat. De asemenea
murele sunt o sursă importantă de acid folic, ce intervine în funcţionarea sistemului nervos. Murele sunt
cel mai eficient preparat contra cancerului în special al cancerului de esofag şi refluxului gastric.
Reglează şi aciditatea.
Frunzele, mugurii şi chiar rădăcinile sunt întrebuinţate atât în medicina cultă, cât şi în cea tradiţională,
pentru că sunt dezinfectante, antibacteriene, digestive, antiinflamatoare pentru intestine şi astringente,
ceea ce le face indicate în anumite afecţiuni gastrointestinale ca diareea enterocolita, în bronşită ori în
unele afecţiuni renale
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate stomacală, afecţiuni dermatologice, afecţiuni oculare,
afecţiuni pulmonare, afecţiuni renale, afecţiunile vezicii urinare, afte, amigdalită, anemie, angine, boli de
colagen, boli renale, bronşite, cancer, ciclu menstrual neregulat, colite, constipaţie cronică, colită de
putrefacţie, ciclu menstrual neregulat cu hemoragii mari, dezinfectant intestinal, diabet, diaree,
dismenoree, enterocolite, fisuri anale, gastrită hipoacidă, gastro-enterite, gingivite, hemoragii, hemoroizi,
hipercolesterolemie, inapetenţă, inflamaţii laringo-esofagiene, infecţii intestinale sau urinare, intoxicaţii,
leucoree, leziuni ale cavităţii bucale, psoriazis, refacerea celulară mai ales a tubului digestiv, (chiar şi la
cei recent operaţi), refluxul gastric, reumatism, sensibilitate gastrică, stomatite, ulcer gastric, varice.
Administrare -Suc din fructe obţinut cu storcătorul de fructe din fructe proaspete, sau congelate şi apoi
înainte de preparare puse la dezgheţat, se poate consuma în orice cantitate, în funcţie de toleranţa
individuală. Se poate administra singur sau în combinaţii cu alte sucuri de fructe şi legume. Este util să se
facă o cură cu câte 200 ml suc de 3 ori pe zi, o perioadă de minimum o lună în afecţiunile mai grave. Se
va putea amesteca cu orice alt suc, în special în bolile grave sau cronice.
Nap (Brassica napus).
Compoziţie chimică: rădăcina conţine peste 80% apă, proteine, grăsimi, extracte neazotate, sulforafan,
indoli, beta-caroten, celuloză, arsen, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, iod, fier, vitaminele: A, B1, B2, niacin,
C, E. Valoare energetică 29 K\cal.\100g. Frunzele conţin apă 88%, proteine, grăsimi, extracte ne azotate,
celuloză, săruri minerale, fibre, vitamine.
Sunt membrii ai familiei Cruciferae, deci conţin toate proprietăţile terapeutice ale acestei uimitoare
familii de plante.
Acţiune farmaceutică: prin vitaminele care le conţine, sulfuran, indoli, etc. Este foarte util în lupta cu
cancerul. Are proprietăţi diuretice, dizolvant uric, efecte expectorante, depurativ. Utili în prevenirea
cancerului. Sucul de napi este foarte folositor pentru copiii şi persoanele care suferă de oase fragile.
Amestecul de suc de napi şi suc de morcovi este unul dintre cele mai eficiente modalităţi de întării dinţii
şi alte structuri osoase.
Frunzele de napi conţin un nivel ridicat de sodiu şi de fier. Potasiul pe care îl are în compoziţie sucul ajută
la creşterea compoziţiei alcaline din organism, mai ales în amestec cu suc de morcovi şi ţelină.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, artrită, bronşite, cancer, cistite, enterite, gută,
infecţii ale pieptului, litiază urică, tuse.
Administrare -Rădăcina se curăţă şi se feliază apoi se introduce în storcătorul de fructe şi se obţine
sucul. Se consumă sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi singur sau în diferite combinaţii cu alte legume şi
fructe. Este extrem de util pentru cei care au afecţiuni respiratorii în special în amestec cu morcov tot suc.
Năsturel (Nasturtium officinalis).
Compoziţie chimică: protide, hidraţi de carbon, o substanţă amară şi un produs sulfo-azotat cu gust de
asemenea amar, gluconasturtină, ulei de benzil (compuşi similari sau gustul înţepător hreanului şi
ridichilor), săruri minerale de fier, magneziu, fosfor, iod, calciu, arsen, cupru, zinc, sulf, vitaminele: A,
B1, B2, C, E, niacină.
Acţiune farmaceutică: nu se poate utiliza decât proaspătă pentru că prin uscare îşi pierde principiile
active. Este afrodiziac, diuretică, depurativă, stomahică, expectorantă, tonică, vitaminizant, măreşte
cantitatea de urină care se elimină, stimulează sucul gastric şi cel biliar, scade glicemia, antidot al
nicotinei. Ajută la prevenirea cancerului, prin vitaminele, antioxidanţii puternici, etc.
Pentru cei care nu se pot lăsa de fumat, cancerul se poate preveni prin consumarea a 50g de năsturel la
fiecare masă din cele 3 . Testele au arătat că în acest mod se produce suficient fenetil isotiocinat încât să
neutralizeze nicotina ce provoacă apariţia cancerului pulmonar. Această substanţă cu proprietăţi
terapeutice, denumită şi gluconasturină, este eliberată din năsturel doar atunci când îl tăiaţi sau măcinaţi.
Uleiul de benzil are efect puternic antibiotic, eficiente pentru inimă şi cecum. Întăreşte imunitatea
naturală a organismului. Conţine şi iod care contribuie la buna funcţionare a glandei tiroide.
-Atenţionări! Nu se va administra celor care suferă de ulcer gastric sau de nefroză şi nici copiilor mai
mici de 4 ani. Femeile însărcinate trebuie să evite planta, deoarece aceasta poate produce contracţii
uterine. Deoarece conţine principii uşor guşogene este indicat ca năsturaşul să nu se administreze în
formele severe de hipotiroidism sau în alte forme de afecţiuni tiroidiene cu guşă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni tiroidiene, alergii, anemie, boli limfatice, boli de
rinichi şi vezică, bronşită, cancer, calculoză renală, constipaţie, diabet zaharat, dischinezii biliare, diateze,
gingivite, hidropizie, impotenţă, infecţii stomacale şi intestinale, intoxicaţii alimentare, paradontoză,
rahitism, scorbut, stimularea funcţiei sexuale, stomatite herpetice, toxiinfecţii, viermi intestinali.
Administrare -Suc proaspăt obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe. Planta se mixează şi se mai
adaugă puţină apă. Se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale, pentru
stimularea funcţiei sexuale, afecţiuni renale, scorbut, dischinezie biliară, etc. Se poate folosi şi în
combinaţii cu alte sucuri de legume şi fructe, chiar perioade lungi de timp.
-Pentru tratarea cancerului- Planta se consumă ca atare sub formă de salată sau suc 50-150g pe zi. Se
diluează cu apă rece în proporţie de 1/1 şi dacă nu există contra indicaţii se poate adăuga miere.
Orz (Hordeum vulgare).
Compoziţie chimică: hordeină (alcaloid), maltină, proteine, amidon, celuloză, săruri de calciu, fier,
fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, în special malţul încolţit.
Enzime, fibre solubile, gluten în cantitate mică. Sămânţa încolţită este mult mai consistentă, cu mai multe
vitamine, hormoni, etc, care o face să fie foarte indicată în multe afecţiuni pe care le rezolvă.
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antiinflamator, emolient, drenor hepatic, hipotensor, întăreşte
organismul, potoleşte tusea, răcoritor, reglează tensiunea arterială, stimulator digestiv, stimulator al
potenţei sexuale, tonic general şi al sistemului nervos în special, tonic cardiac etc. se indică pentru
reglarea intestinală indiferent că este vorba despre constipaţie sau diaree, chiar şi în cazurile cronice o
cură cu ovăz sub formă de seminţe timp de 30 de zile rezolvă cel mai rebel organism.
De asemenea frunzele recoltate atunci când încă nu s-a format spicul sunt cel mai util medicament în
lupta cu cancerul. Conţine ca toate cerealele inhibitori ai proteazei care neutralizează agenţii cancerigeni,
mai ales la nivelul intestinelor. Are acţiune emolientă asupra aparatului respirator, tonic al sistemului
nervos, antiinflamator al rinichilor foarte util în nefrite şi cistite. Acţionează pozitiv asupra psihicului
redând buna dispoziţie şi optimismul, eliminând astenia. Se poate folosi cu mare succes la cele mai grele
boli, având proprietăţi într-adevăr miraculoase.
-Un medicament fabulos- cercetări făcute în laboratoarele şi clinicile din Japonia, China SUA, au arătat
un lucru uimitor: extractul de orz verde (în special sucul) au o acţiune puternic detoxifiantă şi echilibrantă
asupra tuturor sistemelor şi organelor importante din corp. O cură de 2-3 săptămâni, în care se bea câte un
sfert de pahar de suc cu 30 minute înainte de fiecare masă, drenează ficatul şi bila, curăţă tubul digestiv şi
reface flora normală a acestuia, favorizează eliminarea infecţiilor respiratorii, echilibrează activitatea
endocrină şi nervoasă, îmbunătăţeşte chiar starea psihică. Cum este posibilă o acţiune atât de puternică şi
complexă la o singură plantă? Ei bine, în ciuda descoperirilor bio-chimice importante făcute cu privire la
compoziţia orzului, răspunsul la această întrebare rămâne învăluit în mister. Cert este însă că o cură de
primăvară cu acest medicament verde previne o mulţime de neplăceri ale anotimpului cald, cum ar fi
alergiile, bolile cardiovasculare, dezordinile digestive, anumite boli de piele. Mai mult cura cu orz verde
redă tonusul psihic şi optimismul, având un efect pozitiv asupra emoţiilor, pe cât de greu de explicat, pe
atât de real şi benefic.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile căilor urinare, afecţiuni cardio-vasculare,
afecţiunile gâtului, afecţiuni hepatice, afecţiuni oculare, afecţiuni pulmonare, afecţiuni tiroidiene,
afecţiunile vezicii urinare, afte bucale, alergii, amigdalită, angină, anemie, anorexie, aritmie, artrită,
anorexie, astenie, astm bronşic, ateroscleroză cerebrală, atonie gastrică şi intestinală, avitaminoză, boli
grave, bronşiectazie, bronşite cronice, cancer, cardiopatie ischemică, ciroză hepatică, cistite, colecistită,
colică abdominală, colită, convalescenţă, debilitate, dereglări hormonale, demineralizare, dizenterie,
diabet, diaree, dischinezie biliară, disfagie, dismenoree, dispepsie, dureri de piept, eczeme, enterocolite,
epilepsie, febră tifoidă, fistule perianale, flebite, fracturi, frigiditate, friguri, furuncul, gastrită, gripă,
hemofilie, hepatită virală, hepatită cronică, hipertensiune arterială, infarct miocardic, impetigo, impotenţă
sexuală, inflamarea căilor urinare, inflamarea plămânilor, inflamaţia splinei, impotenţă sexuală, imunitate,
insomnie, insuficienţă hepatică, intoxicaţii, laringită, lăuzie, lombo-sciatică, mastoze- chistice, nefrite,
neurastenie, nevralgie facială, nevralgie de trigemen, obezitate, orjelet, osteoporoză, pancreatită, păr şi
unghii, paralizie, pareză, polinevrită, post infarct, răceli, rahitism, retard psiho- motor, reumatism acut,
rinită, schizofrenie, scleroză multiplă, scorbut, stări depresive, sterilitate, stomatită, traheite, transpiraţie
excesivă, tromboflebite, tuberculoză, tulburări digestive, tulburări de menopauză, tumori, tuse, tuse
convulsivă, ulcer, varice, viroză pulmonară.
Administrare -Suc de orz verde câte 50 ml , obţinut din mlădiţe tinere verzi, cu storcătorul de fructe. Se
spală mlădiţele apoi se trec prin storcător fără să se scurgă de apă. Reziduul obţinut se poate apoi să se
pună peste el încă o dată o cantitate de apă egală cu cantitatea de materie verde şi să se mai treacă prin
storcător o dată.
Se consumă de 3 ori pe zi în afecţiunile mai grave, inclusiv pentru cancer, scleroză, etc. Se fac cure de
minimum 21 zile apoi 7 zile pauză şi se pot relua. Ajută întreg organismul dezintoxicându-l şi ajutând la
refacerea sa. Nu există organ în organism care să nu poată fi ajutat cu acest suc. Se ia o linguriţă sau 50
ml de 3 ori pe zi diluat cu apă plată sau alte sucuri (morcovi, etc) Ajută chiar la dizolvarea tumorilor
canceroase. Extern se tamponează zona afectată cu suc de mai multe ori pe zi. În afecţiunile grave ajunse
în stadii avansate, doza se poate mări, pentru a favoriza obţinerea unor efecte mai rapide.
Ovăz (Avena sativa).
Compoziţie chimică: hidraţi de carbon, glucide, albumine, grăsimi, potasiu, magneziu, clor, calciu,
sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, urme de vitamina D, un
principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanină, arginină, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina,
histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina,
valina. Carbohidraţii: sucroză, amidon, acid fitic. Acizii graşi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic,
acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g), minerale: sodiu, potasiu,
magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cupru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor,
seleniu, silicon, fibre 4 g% din care 2 solubile.
Acţiune farmaceutică: are aproape acelaşi conţinut ca şi grâul, dar mai multe grăsimi nesaturate, conţine
întregul complex B, este foarte important pentru hrănirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ,
tonic al sistemului nervos şi al uterului, analeptic, energizant, răcoritor, diuretică, hipoglicemiantă,
stimulent tiroidian, rezolvă sterilitatea şi impotenţa, antiastmatic, expectorant, scade colesterolul din
sânge. Este bogat în inhibitori ai proteozei şi din această cauză sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe
care le dizolvă în special la cancerul intestinal. Se mai poate folosi la cancer de colon. Este un puternic
energizant, stimulent tiroidian şi endocrin, indicat în foarte multe afecţiuni.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, afecţiuni hepatice, afecţiuni neurologice,
afecţiuni pulmonare, afecţiuni splenice, anemie, angină, angiocolită, astenie fizică şi psihică, astm,
azotemie, bronşite, cancer, colecistită, colică renală şi vezicală, constipaţie, contuzii în zona capului sau
în regiunea gâtului, creştere (în special copii mici), coxartroză, depresie, diabet, dureri dentare, dureri de
articulaţii, gastrită cronică, gută, hemoptizie, hidropizie, impotenţă sexuală, inflamaţii interne şi cutanate,
insomnii, insuficienţă tiroidiană, întărirea imunităţii, junghiuri, laringită, litiază urinară şi biliară,
lumbago, metabolism dereglat, naştere dificilă, nevralgii, obezitate, pancreatită, prurit, psihastenie,
psoriazis, râie, regenerarea sângelui, reumatism, seboree, spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate,
surmenaj, tulburări nervoase, tuse, tuse convulsivă, uremie.
Administrare -Suc de mlădiţe de ovăz recoltate înainte de a ajunge să dea spicul. Se va putea păstra o
perioadă mai lungă dacă se va pune peste acest suc după ce se filtrează bine puţin alcool alimentar, pentru
a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantităţi oricât de mari în funcţie de toleranţa individuală şi
de afecţiunea care se tratează. Se poate de asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe.
Se poate folosi o perioadă cât de lungă.
Păpădia (Taraxacum officinale).
Compoziţia chimică: se utilizează frunzele (Folium Taraxaci), rădăcina (Radix Taraxaci) şi întreaga
plantă (Herba Taraxaci cum radicubus) părţile aeriene gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic,
inulină, colină, inulină, glucoză, polioze, flavofene, acid tartric, substanţe antibiotice, proteine, iod,
alcooli terpenici, carotenoide, amidon, vitaminele A, B, C, D, E, substanţe minerale, potasiu, sodiu,
calciu, fosfor, fier, un principiu amar, zahăr, ceară, răşină, cauciuc, ulei volatil. Este foarte utilă în boli
metabolice. Conţin o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii. Rădăcina nu conţine amidon
conţine însă inulină. Inulina este un fructozan caracteristic compositelor, care prin hidroliză se scindează
în n molecule de levuloză.
Rădăcina: rădăcina conţine alcooli triterpenici, taraxacină, fitosterine, glucide, substanţe proteice, rezine,
gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic, colină, acid cafeic, amida acidului nicotinic, asparagină,
vitaminele B, C, principiu amar-taraxacina, substanţe minerale diverse. Din latex s-a izolat un compus
triterpenic taraxerol.
Acţiune farmaceutică: datorită principiului amar se întrebuinţează ca tonic amar. Tonifică ficatul,
glandele, combate litiazele, obezitatea şi stimulează intestinele. Este indicată în toate afecţiunile în care
există dereglări glandulare, diuretică, creşte diureza, hipoacidifiant, măreşte secreţia glandulară,
normalizează circulaţia sângelui, laxativ, coleretic, este un drenor hepatic excelent şi chiar al întregului
organism. Ameliorează diabetul. Este un diuretic natural deosebit şi un bun laxativ. Ajută la eliminarea
acidului uric şi contribuie la dezagregarea calculilor renali. Modifică peristaltismul uretrelor în crizele de
calculoză renală, asigură tranzitul microparticulelor dizlocate şi expulzarea lor. Rădăcina- astringent,
măreşte secreţia biliară, creşte diureza, venotonic, colagog, Beta-carotenul este un antioxidant de excepţie
indicată în toate formele de cancer sau de scăderea imunităţii organismului. Restabileşte funcţionarea
normală a glandelor endocrine. Previne bolile de inimă, fluidizează mucozităţile, întăreşte mucoasele
pulmonare, hepatice şi ale căilor urinare, stimulează pofta de mâncare şi este şi remineralizantă, ajută la
slăbire, scade colesterolul. Se mai foloseşte la insuficienţa hepatică şi icter cataral. Diuretic prin
excelenţă. Este o sursă importantă de potasiu şi de aceia poate limita carenţa acestui mineral, ajutând şi la
scăderea tensiunii arteriale. Alină durerile reumatice şi artrita. Ceaiul de păpădie reechilibrează activitatea
tiroidei pe lângă multe alte efecte deosebite. Este considerată un foarte bun antioxidant şi tonic general.
De asemenea este excepţional luat intern la foarte multe afecţiuni ale pielii. Deşi este o plantă puţin
apreciată, poate deveni o salată delicioasă pe masă. Foarte bogată în fibre vegetale, ea împiedică
asimilarea nedorită a zahărului şi ajută digestia. Dar şi frunzele şi rădăcinile ocupă un loc de cinste în
farmacia naturistă.
Taraxacina din rădăcină este foarte utilă în toate afecţiunile digestive. Este un principiu amar extrem de
valoros. Sucul acesta este unul dintre cele mai preţioase tonice, folosit în combaterea hiperacidităţii,
ajutând la reglarea alcalinităţii organismului. În acelaşi timp este peste măsură de bogat în calciu şi Kaliu,
de asemenea este cel mi bogat aliment în magneziu şi fier.
Magneziul este principalul element pentru a da soliditatea sistemului nervos şi a preveni fragilitatea
oaselor. O cantitate corespunzătoare de magneziu şi calciu organic vitalizat în hrană în timpul sarcinii
când nu este voie să se ia alte medicamente, previne pierderea sau stricarea dinţilor mamei şi dă tărie
oaselor fătului.
Magneziul în combinaţie cu Na, Fe, şi Sulf este esenţial pentru sânge fiind un material care contribuie la
afecţiunile respiratorii ajutând la întărirea plămânilor şi al sistemului osos.
Toate preparatele cu Magneziu, fabricate în formă de praf sau lapte, pot da unele rezultate imediate, dar
doar temporare, far efectele secundare ne dorite sunt, depunerile substanţelor organice în organism cu
efecte dezastruoase şi multe dureri.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiunile inimii, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, afecţiuni
vasculare, afecţiunile ficatului, Alzheimer, anemie, anorexie, artrită, astenie, ateromatoză, ateroscleroză,
balonări, boli de ficat, boli de gât, calculi biliari, calculi renali, cancer cu diferite localizări, circulaţia
sângelui, ciroze hepatice, cistită, colecistită, colică biliară, congestia ficatului, constipaţie, crize hepatice
dureroase, depurative, dezechilibre glandulare la pubertate, diabet (în cure de lungă durată), digestie lentă
sau dificilă, dischinezie biliară, dispepsie, dizenterie, enterocolite, exces de colesterol, gastrită hipoacidă,
gută, hepatite A,B, C, hepatite cronice, hidropizie, hipertensiune (adjuvant), hipercolesterolemie, icter,
imunitate scăzută, inapetenţă, insuficienţa hepatică, insuficienţă renală, intoxicaţii, litiaze biliare, litiaze
renale, nefrite, obezitate pe fond de dereglări glandulare, oligurie, paludism (malarie- adjuvant),
pancreatite, retenţia apei în organism, stimularea poftei de mâncare, tulburări de metabolism, tulburări
digestive, tulburări hepatice, tuse, ulcer gastric, uremie, varice.
Atenţie ! sucul lăptos al păpădiei poate provoca intoxicaţii dacă se folosesc în cantitate mare. Simptome:
greaţă, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate administra cărbune. De asemenea cei cu ulcer şi
gastrită datorită faptului că poate cauza o supraproducţie de acid digestiv este indicat să nu o folosească.
Administrare -Sucul proaspăt de păpădie obţinut de la întreaga plantă cu ajutorul aparatului centrifug se
va amesteca cu următoarele sucuri: 2 părţi suc de morcov, o parte suc păpădie, o parte suc castravete, 2
părţi suc de roşii, o parte ţelină. Este unul dintre sucurile foarte utile în afecţiunile de mai sus şi în multe
altele.
Păpădia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale şi intră în compoziţia multor ceaiuri tip plafar.
Precauţii: sucul lăptos din tijele de păpădie poate provoca intoxicaţii manifestate prin greaţă, vomă şi
tulburări de ritm cardiac. Acest fenomen apare mai ales în cazul consumării tijelor în cantităţi exagerate.
În curele de păpădie cu tije nu se consumă mai mult de 5-6 tije pe zi.
Para (Pyrus communis).
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon, acizi, albumine,
celuloză, cenuşi, pectină şi diferite substanţe pectice, tanoide, grăsimi, vitaminele; A, B1, B2, B3, B5, B6,
B9, C, E, PP, beta-caroten, acid folic, apă, fosfor, sodiu (3mg/100g), calciu (16mg/100g), magneziu, sulf,
potasiu (130mg/100g), clor, zinc, cupru (0,1/100g), fier, mangan, iod, arsen, azot. Cantitatea de zahăr
variază între 6,5% şi 15,2%. La pere partea principală a fructului o constituie pulpa. Cantitatea de apă în
aceste fructe aromate reprezintă aproape 95%, zahărul variază între 6,5 şi 15,2%, în funcţie de soi şi de
cât este de copt fructul. Este bogat în fibră şi sunt o bună sursă de potasiu, dar au puţine calorii 100g
fructe au 40-80 calorii.
Coaja perelor conţine o substanţă numită arbutină, ce poate fi transformată de bacteriile din intestin în
factori cancerigeni. O porţie de pere (180g) poate să conţină până la 4,8mg arbutină, de aceea persoanele
care consumă pere în mod frecvent sunt sfătuite de specialiştii englezi în nutriţie să cojească fructele
înainte de a le mânca.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent, nutritiv, stomahic,
sedativ nervos. Perele sunt bune pentru persoanele care sufere de afecţiuni cardiovasculare, convalescenţii
după apoplexie. Orice bolnav de ficat şi vezică biliară este bine să profite când pe piaţă sunt mere
zemoase şi aromate. Se consumă crude 3-4 pere pe zi. Ceaiul din frunze şi fructe ajută la scăderea
durerilor vezicii biliare. Ajută la scăderea hipertensiunii arteriale, calmarea emoţiilor şi protecţia ficatului.
Se spune despre pere că aduc în sufletul fiinţei umane blândeţea şi iertarea, fiind benefice persoanelor
care se enervează foarte uşor. Eficiente în tratarea gutei şi artritismului, ajută la funcţionarea corectă a
glandei tiroide. Câteva felii de pară aplicate pe faţă grăbesc cicatrizarea şi vindecarea acneei.
Partea principală a fructului o constituie pulpa, care reprezintă 97%, în timp ce pieliţa ajunge la 2,5%, iar
seminţele numai 0,5% din fruct.
Datorită compoziţiei para este indicată în stări de oboseală psihică, astenii de toamnă, anemii, orice formă
de reumatism, artrite, prevenirea TBC-ului. Aportul caloric pe care-l aduce consumul de pere este foarte
important, având în vedere faptul că 100g fructe conţin 10-20g hidraţi de carbon, ce oferă organismului
între 40-80calorii. Perele conţin de asemenea celuloză, factor stimulator pentru normalizarea activităţii
intestinale.
Sunt indicate chiar şi diabeticilor, însă nu cele foarte dulci. Perele pot fi întrebuinţate deci pentru tratarea
afecţiunilor renale, bolilor cardiovasculare, precum şi în prevenirea gripei, virozelor respiratorii şi chiar a
deficienţelor imunitare.
Un rol important îl au asupra plămânilor, ajutând la hidratarea şi curăţirea acestora în special în cazul
complicaţiilor. Combate efectele stresului. Au efect revigorant în astenii. Stimulează formarea globulelor
roşii.
Combate anemia. Sporesc capacitatea imunitară a organismului. Grăbesc vindecarea litiazei renale.
Calmează tusa. Ajută la funcţionarea glandei tiroide. Înlătură constipaţia, datorită conţinutului în fibre.
Influenţează scăderea colesterolului. Principiile terapeutice ale perelor sunt identice pentru toate soiurile
cu mici diferenţe. În principal fructele sunt diuretice, înlătură greaţa şi voma, scad temperatura corpului,
sunt astringente, depurative şi uşor hipotensive. O calitate extraordinară este aceea că dizolvă calculii
renali. Reprezintă un excelent stimulent al funcţionării glandelor endocrine, vitaminizează şi
mineralizează organismul.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardio-vasculare, afecţiuni digestive, afecţiunile ficatului
şi vezicii biliare, afecţiuni faringiene, afecţiuni urinare, afrodiziace, alcoolism, amigdalită, angină,
anemie, aprindere de plămâni, aritmie cardiacă, artritism, astenie, boli cardiovasculare, calculi renali,
cancer, cistită, colesterol în exces, colită de putrefacţie, constipaţie, convalescenţii după apoplexie,
debilitate fizică, deficienţă de vedere, deficienţă imunitară, dereglări intestinale, diaree, digestie dificilă,
dificultăţi de urinare, dureri de gât, exces de mucus, gripă, gută, hipertensiune arterială, imunitate scăzută,
inapetenţă sexuală, indigestie, infecţii asociate cu febră, infecţii respiratorii, infecţii faringiene, infecţii
urinare, iritaţii, litiază renală, nefrită cronică, nictalopie, obezitate, oligurie, palpitaţii, probleme ovariene,
prostatite, retinite, sarcină, senzaţie de gât uscat, TBC, tuse, urinare dureroasă.
Administrare -Suc de pere- Bogat în glucide, protide, fier, mangan, vitamina A, este depurativ, diuretic,
eliminator al acidului uric, remineralizant, indicat în anemii, surmenaj, tuberculoză, constipaţie. Este
astringent şi calmează durerile. Este mai puţin recomandat celor cu digestia dificilă, cu tractul digestiv
iritat sau cu hemoroizi, datorită celulelor pietroase sau scleridelor din pulpă. Se poate consuma suc în
funcţie de toleranţa individuală. Se poate de asemenea consuma singur sau în combinaţie cu alte legume
şi fructe chiar perioade foarte lungi de timp şi în orice cantitate este tolerată.
Păstârnac (Pastinaca sativa).
Compoziţie chimică: proteine naturale, vitamina A,B1, B2,C, ulei eteric are valoare energetică mare de
40 cal/100g. Substanţe minerale diverse. Are un conţinut foarte scăzut de Calciu şi puţin de Natriu, dar
este bogat în K (Kaliu), Ph (Fosfor), Si (Siliciu) şi Clor.
Acţiune farmaceutică: are multe însuşiri terapeutice, asemănătoare în bună parte cu pătrunjelul, însă are
o aromă mai plăcută dulceagă. Se poate folosi atât intern cât şi extern fiind atât un dezinfectant util cât şi
cicatrizant. Păstârnacul este o sursă bună de calorii sănătoase, fibre, potasiu, acid folic, vitamina E şi urme
de minerale şi alte vitamine B. Au cel mai dulce gust după primul ger de iarnă. Bun pentru constipaţie,
oboseală. Se recomandă consumul proaspăt sau suc împreună cu alte legume (morcovi, etc) sau fiert, în
pire sau pregătit la cuptor în ulei vegetal.
Deşi conţinutul mic de Ca şi Na, reducându-i valoarea nutritivă , valoarea terapeutică însă a sucului din
frunze şi rădăcini de păstârnac în plasează între sucurile foarte valoroase.
Conţinutul mare de Ph şi Cl este de mare folos la plămâni şi la sistemul bronhial, fiind un aliment
excelent pentru bolile de plămâni şi chiar la pneumonie.
Conţinutul mare de K este de foarte mare valoare pentru creier şi acest suc s-a folosit cu mare succes în
multe tulburări mintale.
Atenţie! Se foloseşte numai păstârnacul cultivat, cel sălbatec conţine substanţe toxice şi nu se foloseşte.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni ale creierului diverse, afecţiuni respiratorii, atonia
vezicii biliare, constipaţie, dismenoree, insomnie, menstre dureroase, nefrită, obezitate, oboseală cronică,
pneumonie, reglarea ciclului menstrual, tulburări mintale.
Administrare -Se poate face suc din rădăcină şi în care se vor pune şi câteva frunze verzi. Se spală bine
apoi se trec prin storcătorul de fructe, eventual 1/5 din cantitatea de fructe şi legume folosite. Este extrem
de util în special în combinaţii cu alte legume şi fructe în funcţie de toleranţa individuală. Se poate folosi
perioade foarte lungi în special cu varză şi morcov, ţelină, cartof, etc.
Pătlăgeaua roşie (Lycopersicon esculentum).
Compoziţie chimică: apă 90%, foarte uşor asimilabilă, glucide, protide, licopen, lizină, acizi organici:
malic, pectic, citric, fructoză, etc. Calciu, cobalt, fluor, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sulf, zinc,
cupru, fier, bor, iod, nichel, zinc, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, PP, E, K, acid folic,
betacaroten. Există o specie de roşii „Burbank” care este bogată în acizi aminaţi. Vitamina A cunoscută
ca foarte importantă pentru ochi şi menţinerea sistemului endocrin, complexul vitaminic B cunoscute şi ca
protectoare pentru sistemul nervos şi osos. Vitamina C utilă sistemului cardio-vascular. De asemenea
conţine de 2 ori mai mult ca alte specii Treonină care este necesară regenerării ţesuturilor, sintezei
glucozei de către celule şi utilizarea grăsimilor de către ficat. În compoziţia roşiilor mai intră şi acizii
organici şi anume acidul citric şi oxalic. Au cortizon natural. O roşie are 26 calorii, 0 grăsimi şi 1 g
fibre. Se poate folosi şi bulionul.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor,
antiscorbutic, antiinfecţios, calmant, cicatrizant, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic,
dizolvant uric, eliminator al ureei, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia
substanţelor feculente şi a amidonului. Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al
cortizonului. Utile în lupta cu cancerul şi la afecţiunile cardiace datorită licopenului. Sucul de roşii
conţine elemente puternice care suprimă procesul de fermentaţie şi putrezire în intestine. Sucul de tomate
îmbunătăţeşte condiţiile cardiace şi ale stomacului.
În special este utilă în cancerul de prostată, plămâni şi stomac, datorită licopenului şi altor substanţe. Este
antioxidantă şi previne oxidarea celulelor, datorită licopenului (care este unul dintre cei mai puternici
carotenoizi care acţionează ca antioxidant), acesta ajutând şi la încetinirea îmbătrânirii celulelor.
Protejează eficient organismul de cancer, în special de cancer de colon şi vezical, de boli cardio-
vasculare, de procese degenerative, de tulburări de metabolism, de diferitele intoxicaţii (inclusiv cu
tutun). Un aliment energetic, alcalinizant (combate aciditatea). Are şi acţiune antiinfecţioasă. Ajută la
fluidificarea sângelui, utile în foarte multe afecţiuni. Lizina conţinută de roşii este necesară fabricării
anticorpilor. Vitamina K care se găseşte în roşii este recunoscută pentru sinteza anumitor elemente ale
sângelui. Vitamina E denumită şi vitamina tinereţii şi a fertilităţii se găseşte de asemenea în roşii.
În urma unui studiu pe 47.894 de pacienţi s-a demonstrat că împiedicarea formării celulelor canceroase se
face doar când este combinat licopenul cu vitamina E. Efectul anticanceros manifestat prin distrugerea
celulelor neoplazice (din diverse tumori maligne) se obţine prin consumarea de roşii mai ales sub formă
de suc proaspăt. Este utilă mai ales în prevenirea şi chiar combaterea cancerului de prostată. Se consumă
roşii şi sucuri de roşii „bio” cu cât mai colorate cu atât mai bine, pentru că concentraţia de licopen este
mai mare.
Oncologii anglo-saxoni, de pildă au constatat că degenerarea malignă a hipertrofiei benigne de prostată
este împiedicată astfel în până la 40% din cazuri, iar rata vindecării este mai crescută decât la pacienţii
trataţi exclusiv chimio şi radioterapic. Nici alte genuri de cancer, cu localizare pulmonară, ovariană,
osoasă, esofagiană, stomacală, la colon sau piele, se pare că nu rămân indiferente la asaltul licopinei.
Pe de altă parte solasodina are un oarecare efect bradicardizant (reduce ritmul cardiac periculos de crescut
din diferite cauze), iar glicocalcaloizii sterolici constituie o bună materie primă pentru semisinteza unor
hormoni steroidieni necesari în corectarea unor deficienţe glandulare frecvent întâlnite în patologia
umană.
Recent s-a demonstrat că un aport crescut de tomate poate reduce considerabil efectele nocive ale
tabagismului, neutralizând toxicitatea gudroanelor din fumul de ţigară asupra ţesuturilor. Roşiile conţin şi
alte fito-chimicale sănătoase pentru organism şi tocmai această combinaţie de chimicale este în măsură să
ofere cea mai bună protecţie pentru sănătate. Oamenii de ştiinţă au descoperit că produsele ambalate din
tomate procesate la cald, aşa cum ar fi sosul pentru spaghete, pot oferi de şase ori mai mult licopen decât
cantitatea echivalentă de tomate proaspete. Acest lucru este posibil deoarece căldura folosită în timpul
procesării distruge zidul de celule, permiţând ca licopenul să fie mai bine absorbit în tubul digestiv. Este
important de ştiut că licopenul este solubil în grăsimi, făcând ca acesta să fie mai bine absorbit atunci
când este consumat împreună cu grăsimi. Există dovezi ce arată că adăugarea unei mici cantităţi de ulei
de măsline ajută organismul să absoarbă mai bine şi mai mult licopen. Datorită conţinutului crescut în
apă, roşiile constituie un agent de hidratare şi pe lângă faptul că combate setea ele degajă în organism
treptat apa biologică pe care o conţin.
Toţi compuşii din roşii conferă roşiilor calitatea de puternic vitaminizant, energizant, stimulator al
glandelor cu secreţie internă, în special al pancreasului, conducând la activarea metabolismului,
detoxifiant, chiar şi împotriva intoxicaţiei cu tutun. Printre alte calităţi licopina dispune şi de calitatea de a
fi un puternic antioxidant, cunoscut ca fiind mai puternică decât vitamina C, protejând organismul de
cancer, de bolile cardiovasculare, de procesele degenerative.
Licopena protejează organismul de cancer, ovarian, prostată, gastric, colon, osos şi chiar pulmonar. Se
spune că roşiile de cultură, cele coapte natural, şi nu în sere, ajută sistemul osos, dând rezistenţă oaselor şi
articulaţiilor, prin faptul că îmbunătăţeşte asimilarea calciului de către organism, inhibând procesele
degenerative.
Cercetări de ultima oră arată că acţiunea roşiilor nu se opreşte aici, ci din contră, acţionează asupra
ischemiei cardiace, afecţiunilor degenerative ale vaselor de sânge, împotriva aritmiilor cardiace, reducând
astfel riscul accidentelor vasculare, al tromboflebitelor, al arteriosclerozei şi al reumatismului.
Sucul de roşii este probabil cel mai consumat, însă sub formă de conservă, ceea ce face ca acizii citric şi
malic conţinut în cantitate destul de mare împreună cu acidul oxalic să fie prefăcut prin coacere în
compuşi anorganici şi ca atare dăunători organismului, cu toate că acţiunea este insidioasă şi nu se
manifestă îndată.
Unele cazuri de piatră la rinichi şi la vezica biliară sunt urmare a consumului de roşii gătite sau
conservate în special dacă are loc o dată combinaţia cu amidon şi zaharuri, în care caz reacţia este acidă.
Sucul crud de roşii proaspăt obţinut, însă este foarte folositor având o reacţie alcalină, fiind bogat în Na
(Natriu), K (Kaliu), şi Mg (Magneziu).
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: accident vascular, afecţiuni articulare, afecţiuni cardio-
vasculare, afecţiuni ale sistemului osos, afecţiuni degenerative ale vaselor de sânge, aritmia cardiacă,
arterioscleroză, artritism, astenii, ateroscleroză, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, boala canceroasă,
boli vasculare, calculi biliari şi renali, cancerul de prostată, constipaţie, diabet, digestie lentă, enterite,
gripa, gută, hiperaciditate gastrică, hiper-vâscozitate sangvină, inapetenţă, infecţii respiratorii, infecţii
renale şi urinare cronicizate, insuficienţă cardiacă cu edeme, intoxicaţii cronice, ischemia cardiacă, litiază
urinară şi biliară, nefrită, pletoră, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, sânge vâscos, seboree, stări
congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv, tabagismul şi consecinţele sale, tulburări digestive,
ulcer gastric şi duodenal, uremie.
Administrare -Acizii organici care sunt prezenţi în sucul de roşii, ridică nivelul alcalin din sânge. Un
pahar (200 ml) de suc de roşii conţine jumătate din doza zilnică de vitamina C şi caroten.
-Eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi
consumat înainte de a se oxida. Se va face din roşii bine coapte natural, Se poate consuma orice cantitate,
în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma 1-2 litri pe zi în mai multe reprize. Singura condiţie
este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat. Se poate folosi şi în combinaţii cu
alte sucuri de legume şi fructe chiar perioade foarte lungi de timp.
Amestecul obţinut din roşii, mere, dovleac şi zeamă de lămâie (2 părţi suc de roşii, 4 părţi suc de mere, 2
părţi suc de dovleac şi 1 parte zeamă de lămâie) este folosit în curele de slăbire şi este foarte eficient.
PĂTLĂGEAUA VÂNĂTĂ. (Solanum melongena) .Fam. Solanaceae
Compoziţie chimică: apă 92%, protide, lipide, glucide, fosfor, magneziu, amidon, calciu, potasiu, sulf,
sodiu, clor, fier, fosfor, mangan, cobalt, zinc, cupru, iod, vitaminele: provitamina A, B1, B2, B3, B6, C,
E, PP. Scopoletin şi scoparon, tripsină, care ajută la calmare nervoasă. 100g de fruct conţine 20 de calorii.
Acţiune farmaceutică: puţin nutritivă- doar 29 de calorii la 100 g, antianemic, laxativ, diuretic, stimulent
hepatic şi al pancreasului, calmant, reduce tumorile, previne cancerul în special la stomac datorită
tripsinei. Normalizează tensiunea arterială. Micşorează nivelul de colesterol din sânge. Conţine
antioxidanţi puternici care protejează celulele cerebrale. După ce se taie se va pregăti imediat pentru că
altfel se oxidează. Preparate termic îşi păstrează aproape toate calităţile. Se pot folosi în afecţiunile
digestive pentru efectul diuretic şi laxativ. Are acţiune calmantă pentru multe afecţiuni interne. Previn
bolile cardiovasculare prin reducerea colesterolului. Sunt foarte bogate în fibre alimentare – 2,5g la 100g.
Dr. Levinsohn A.R. de la Universitatea Duke (SUA) a constatat (}n primăvara anului 2004) că rubeozina
(un compus de degradare a unor celule din vinete) grăbeşte eliminarea bioxidului de carbon la nivel
capilar al alveolelor pulmonare. În acest mod, un consum sporit de pătlăgele vinete produce simultan
două efecte bine venite pentru sănătate: detoxificarea de CO2 şi ca o consecinţă, o mai bună oxigenare a
sângelui. O dietă care conţine numai 200-300g vinete, consumate zilnic la micul dejun timp de 40-45 de
zile, face ca organismul să-şi asigure necesitatea de oxigen pentru 98% din întreaga masă de ţesut
(indirect o bună oxigenare a ţesuturilor scade cu 89% apariţia oricărui tip de boală). Dacă ultimele patru
indicaţii aparţin anului 2004, în 2005-2006, specialiştii în homeopatie şi farmacologie au descoperit noi
atribute ale pătlăgelei vinete.
Dr. Kellman A.I. arăta încă din 1988, că indienii care mâncau vinete coapte sunt, în proporţie de 87%
imuni la 80% din germenii patogeni care declanşează meningite sau encefalite, inclusiv boala vacii
nebune. Abia în toamna anului 2006, Kellman şi colabortatorii au descoperit că în produşii de ardere ai
solaminelor din vinete, precum Lycofosfaţii Beta III şi VI, cresc numărul globulelor albe (bodygarzi
antiinfecţioşi ai organismului. Aceste substanţe îşi cresc cu 70-80% activitatea în lichidul cefalo-rahidian,
distrugând cu mare rapiditate orice microorganism intrus (bacterie) sau forme de proteine infecţioase,
virusuri sau prioni. Meningococii, bacteriile care provoacă cele mai multe boli ale sistemului nervos, în
Europa sunt distruşi în proporţie de 80-90% în prezenţa lycofosfaţilor din vinete, în prima fază a
declanşării meningitei (în cazul în care se administrează zilnic 100 g de vinete). În 2007 s-a dovedit
prezenţa unor substanţe foarte distructive asupra materialului genetic al viruşilor.
Cercetări finalizate de medicii belgieni în 2007 subliniază că în special cuprul (foarte rapid absorbabil)
din vinete reacţionează cu alte substanţe de ardere ale legumei în intestin şi ca urmare a acestui proces,
sunt activate unele sisteme celulare de înlăturare a toxinelor. Efectele inevitabile ale poluării chimice din
atmosferă, pot fi aşadar scăzute, până la anumite limite, în urma unor diete cu vinete de minimum 150g în
trei zile în decursul unui an întreg.
Dr. Chalmount W.A. de la Universitatea Edinburg, a descoperit, în urmă cu câteva luni că în vinete sunt
prezente substanţe din categoria catecolilor (adrenaline) care au un tropism (sunt atrase) biochimic către
zonele din sistemul nervos, bogate în electricitate statică. Aceste zone printre care importanţi centri ai
unor reflexe vitale, ca respiraţia, ritmicitatea cardiacă îmbătrânesc foarte rapid după vârsta de 60 de ani.
Cercetătorul scoţian a arătat că „adrenalinele” din pătlăgelele vinete ar putea reduce viteza de îmbătrânire
a tuturor reflexelor umane, în cazul unei diete cu vinete în cursul tinereţii sau vârstei adulte. Mecanismul
de acţiune, încă păstrat secret de către cercetătorii scoţieni, s-ar rezuma, la modul general, la efectul
revitalizant al adrenalinelor vegetale asupra unor celule nervoase foarte specializate în apariţia curenţilor
electrici, utili propriei regenerări a materialului genetic.
Vinetele sunt o importantă sursă de potasiu, magneziu, calciu şi vitaminele A şi C. De aceia este util în
tratarea bolilor inimii, a osteoporozei şi în întărirea sistemului imunitar. Datorită vitaminelor din grupul
B, combat insomnia şi stările de nervozitate. Graţie fibrelor, contribuie la restabilirea colesterolului în
sânge şi la prevenirea cancerului digestiv.
Această legumă se plasează pe locul doi după varză în prevenirea cancerului. Ultimele cercetări în
domeniul medicinei naturiste arată că pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, a obezităţii, a cancerului
şi a îmbătrânirii, vitaminele din vinete sunt mai eficiente decât cele din fructe.
Atenţie! Pătlăgeaua vânătă, ne ajunsă la maturitate poate fi periculoasă din cauza unei substanţe numite
solamină. O pătlăgea vânătă matură se recunoaşte cu uşurinţă după coaja ei netedă şi lucioasă şi după
codiţa verde-închis rigidă.
Vinetele prăjite, pe lângă faptul că îşi pierd din proprietăţi au efecte dăunătoare asupra danturii.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni digestive, afecţiuni
pancreatice sau de ficat, anemie, antireumatic, arsuri, artrită, boli cardio-vasculare, cancer la stomac,
ciroze hepatice, cistite infecţioase, colecistite, constipaţie, convulsii, curăţirea ficatului, detoxifiant,
diabet, diminuarea riscului la apariţia meningitelor şi encefalitelor infecţioase, dureri, encefalite
infecţioase, epilepsie, eretism cardiac, gută, hemoroizi, hepatite, hipercolesterolemie, hipotensiune
arterială, îmbunătăţeşte circulaţia şi oxigenarea sângelui, infertilitate, insomnii, insuficienţa secreţiei
urinare, insuficienţă tiroidiană, lipsa potasiului, lumbago, meningite, nervozitate (scopoletin şi scoparon),
nevroze, oligurie (insuficienţa secreţiei de urină), păstrează reflexele tinere, probleme hepatice,
reumatism, scade efectul nociv al noxelor, scrofuloză, stări de nervozitate, terapia dependenţei de nicotină
şi alte droguri, variaţii de ritmicitate cardiacă.
-Se taie feli subţiri şi se trece prin storcătorul de fructe. Se obţine un suc care este indicat să se ia o lingură
la 200 ml suc de morcovi sau alt suc.
Pătrunjel (Petroselinum crispus).
Compoziţie chimică la 100g: apeină, beta-caroten, histidină, brom mai mult ca orice alt aliment, lipide
(0,5%), proteine (4%), clorofilă şi fibre alimentare (5%), cumarină, diastaze, flavonoide, glucide (7%),
monoterpene, apiol, poliacetilenă, principiu estrogen, pinenă, magneziu, mangan (0,5mg), potasiu, bor,
calciu, crom, fier (19mg), fosfor, iod, sulf, sodiu, terpene, histidina (un aminoacid care poate încetini
dezvoltarea tumorilor), uleiuri esenţiale.
Vitaminele: provitamina A (60mg), B1,B2, B3, B5, B6, B9, B12, K, E, vitamina C (200-240 mg%g) mai
multă ca portocala sau lămâia. Acid pantotenic, linolinic. Beta caroten. O legătură de pătrunjel verde
furnizează mai multe proteine ca 2 ouă. Conţine de asemenea compuşi care produc vitamina B12 foarte
necesari pentru producerea celulelor.
Se folosesc: frunzele, rădăcinile, seminţele.
Acţiune farmaceutică: stimulent general atât nervos cât şi muscular, reglează glandele endocrine,
antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic, diuretic, reglează menstrele,
elimină ureea, elimină acidul uric, la fel clorurile în exces, stimulent şi regenerator al fibrelor musculare
în special al celor ale musculaturii netede (intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, tonic,
protector al inimii, vermifug, cicatrizant, antiviral, repară pielea efectiv.
Sucul de pătrunjel ajută la vezica urinară, la fiere, la îndepărtarea pietrelor de la rinichi, precum şi la
prevenirea şi tratarea altor boli ale rinichilor. Multe boli oculare sunt tratate cu succes printr-un amestec
de suc de pătrunjel cu suc de morcovi şi suc de ţelină.
Histidina este un aminoacid care frânează dezvoltarea celulelor tumorale. Frunzele şi tulpinile
neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism, împrospătează respiraţia, dizolvă şi ajută la
eliminarea pietrelor la rinichi şi ficat. Fructele (seminţele) de pătrunjel sunt un puternic tonic digestiv,
stimulează puternic glandele sexuale şi au efect afrodiziac uimitor de puternic, combat alcoolismul. Ajută
la trezirea poftei de mâncare. Ajută la dispariţia infecţiilor distrugând o serie de germeni patogeni.
Frunzele ajută în toate afecţiunile ficatului, inclusiv la ciroze sau hepatite distrugând germenii patogeni şi
chiar diferite virusuri. Pătrunjelul echilibrează şi stimulează energia organelor, îmbunătăţind capacitatea
de asimilare şi utilizare a nutrienţilor. Ajută la întărirea sistemului imunitar, inclusiv în HIV. Datorită
faptului că sunt cu un conţinut mare de vitamina C, K, beta caroten şi antioxidanţi sunt indicaţi la
afecţiunile răcelilor şi gripelor. Ajută la funcţionarea mai bine a splinei, ficatului şi întregului sistem
endocrin şi digestiv. Sucul de pătrunjel îmbunătăţeşte respiraţia şi activitatea inimii.
Studii efectuate în Turcia au dovedit că pătrunjelul poate distruge o serie de bacterii şi ciuperci parazite
contribuind la întărirea imunităţii. De asemenea ajută la stimularea generală a sistemului nervos şi
endocrin, fiind un tonic pentru ambele. Fiind un concentrat de antioxidanţi combate îmbătrânirea. Sucul
de pătrunjel este bun pentru stimularea nivelului de energie. Acesta conţine o cantitate mare de caroten şi
vitamina C. Sucul conţine elemente care sunt necesare pentru schimbarea de oxigen din organism, pentru
funcţionarea corectă a glandelor adrenale şi tiroidiene şi de asemenea pentru întărirea pereţilor vaselor de
sânge. Este unul dintre cele mai concentrate şi energice sucuri.
Consumat regulat protejează ţesuturile şi organele (mai ales pielea de degradare). Carotenoizii pe care-i
conţine protejează pielea de acţiunea soarelui.
Vitamina C facilitează eliminarea deşeurilor şi a metalelor toxice din organism, activând o substanţă
antipoluantă care se formează în organism glutation. De asemenea ajută la lupta împotriva infecţiilor,
ameliorează problemele circulatorii prin efectul de dilatare al vaselor sangvine.
Originar din Europa de sud, pătrunjelul este unul din ingredientele regimului mediteranean, benefic
pentru sistemul cardiovascular. Conţine cumarine care inhibă coagularea sângelui şi contribuie la
prevenirea apariţiei maladiilor cardiace, împiedicând formarea cheagurilor, cu condiţia să se consume
zilnic. Potasiu din pătrunjel contribuie la acţiunea diuretică (800mg/100g), fiind socotit unul dintre cele
mai eficiente diuretice naturale. Neutralizează efectele dăunătoare ale tutunului şi consumului de alcool.
Rădăcina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului şi antiviral. Frunzele
şi tulpinile neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism, împrospătează respiraţia, dizolvă şi
ajută la eliminarea pietrelor la rinichi şi ficat. Fructele (seminţele) sunt un puternic tonic digestiv,
stimulează puternic glandele sexuale şi au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. De
asemenea ajută la provocarea avortului.
Vitamina B 12- pătrunjelul conţine substanţe care ajută la producerea acestei vitamine în organism, o
vitamină necesară formării globulelor roşii, menţinerii imunităţii organismului la parametrii optimi, bunei
funcţionări a gonadelor, etc.
Vitamina K- pătrunjelul este printre cele mai bogate vegetale în vitamina K, necesară coagulării sângelui
şi închiderii rănilor, menţinerii stării de sănătate a inimii şi a vaselor de sânge, menţinerii densităţii
osoase, etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomandă curele de câte 4 săptămâni timp în care se
consumă minimum 30 de grame de pătrunjel verde zilnic.
Conţine de asemenea apiol care ajută la calmarea durerilor stomacale şi ajută digestia. Are de asemenea
foarte multe minerale, în special fier (5mg/100g).
Reface digestia, fortifică ficatul, hrăneşte sângele şi elimină toxinele, contribuind la întinerirea
organismului. Este foarte util la funcţionarea corectă a tiroidei, plămânilor, stomacului, vezicii urinare,
uterului, rinichilor, glandelor suprarenale, purifică sângele şi fluidele organismului. Reglează nivelul de
estrogen şi reface circulaţia sângelui în uter. Întârzie ciclul, sindromul premenstrual şi fenomenele ne
dorite ale menopauzei. Este un fortifiant al imunităţii organismului.
Suc proaspăt sau frunze mărunţite se pot consuma în timpul tratamentului cu citostatice ajutând la
diminuarea efectelor negative ale medicamentelor ajutând totodată la distrugerea celulelor canceroase.
Planta verde este mai activă decât cea uscată. De asemenea pătrunjelul cu frunza netedă este mai activ
decât cel cu frunza încreţită. Seminţele se culeg de la plante mai bătrâne de 2 ani.
Cercetătorul american Paul Norman susţine că ţelina şi pătrunjelul acţionează asupra rinichilor şi prin ei
asupra hormonilor. După un regim intensiv de 8 săptămâni, apetitul sexual şi potenţa sunt mai mari.
Ne poate apăra de cancer prin inhibarea tumorii în special la nivelul plămânilor. Protejează de asemenea
inima şi reglează activitatea glandelor.
Conţinând vitamina C foarte multă ajută la întărirea sistemului imunitar şi este şi cu efect antiinfecţios,
vasodilatator, reduce inflamaţiile şi stimulează sistemul nervos.
Este unul dintre sucurile cele mai tari, fapt pentru care nu trebuie luat în cantităţi mari de o dată, afară de
cazul când se amestecă cu suc de morcovi sau alte sucuri ca: ţelină, salată sau spanac şi chiar atunci în
proporţie neînsemnată faţă de aceste sucuri.
Sucul de pătrunjel are proprietăţi esenţiale pentru metabolismul oxigenului şi menţinerea funcţionării
normale a adrenlinei şi tiroidei.
Proporţia de elemente din pătrunjel este astfel încât ajută menţinerea în stare de sănătate a vaselor de
sânge în particular a capilarelor.
Este un aliment excelent pentru căile genito-urinare fiind un mare ajutor în cazul pietrelor la rinichi şi
vezica biliară.
A fost folosit cu efect în dropică (acumularea apei în ţesuturi- ascită) fiind de asemenea de ajutor şi ]n
afecţiunile sistemului nervos optic şi afecţiunile ochilor în general.
Au fost tratate cu succes cu suc de pătrunjel, morcov, ţelină şi andivă: ochii slabi, ulceraţii ale corneei,
cataracte, conjunctivite, oftalmie în toate cazurile, inerţia pupilei ochiului, etc.
Sucul de pătrunjel împreună cu cel de sfeclă, morcovi şi castraveţi folosit regulat ajută la vindecarea
tulburărilor menstruale, eliminând sau chiar înlăturând durerile, dacă se evită simultan zaharurile şi
amidonurile din alimentaţie.
Precauţii: consumul de pătrunjel face să scadă laptele la mamele care alăptează. În mastite sau pentru
înţărcarea copilului se pot aplica pe sâni frunze de pătrunjel. Cantităţi prea mari de suc de pătrunjel curat,
pot provoca tulburări ale sistemului nervos, dar luat împreună cu alte sucuri are efecte benefice.
De asemenea pătrunjelul este interzis mai ales sub formă de suc gravidelor pentru că poate provoca
avortul. Pe de altă parte seminţele şi chiar rădăcinile în cantitate mare sunt toxice. Uleiul de pătrunjel care
se găseşte la unele magazine naturiste de asemenea este bine să nu fie administrat decât la sfatul unui
medic şi numai sub supraveghere medicală. Consumul excesiv de pătrunjel duce la eliminarea de potasiu.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: acumulare de apă în ţesuturi, afecţiuni digestive, afecţiuni
respiratorii cronice, afecţiunile prostatei, afecţiuni tiroidiene, afecţiuni vasculare, alcoolism, alergie,
amenoree, anemie, anemie feriprivă, anorexie, antioxidant, artrită reumatoidă, ascită, astenie, astm,
ateroscleroză, atonia vezicii biliare şi digestivă, balonări, boli canceroase, boli infecţioase recidivante,
bolile vezicii urinare (ajută în special în reţinerea urinei), boli hepatice, calculi biliari, calculi renali,
cancer în special cel intestinal sau digestiv, cancer pulmonar, celulite, ciclu menstrual neregulat şi
dureros, ciroze, cistite, colecistite, colesterol în exces, colici, colite de putrefacţie, constipaţie, contuzii,
crampe abdominale, deficit de fier, dermatoze, detoxifiere, diabet, diaree cronică, dismenoree, dispepsii,
dureri de cap, dureri de stomac, dureri renale, edeme cardio-renale (înlătură apa în exces), enurezis, febre
intermitente, fertilitate la femei, frigiditate, gastrită hipoacidă, gaze stomacale şi intestinale, greaţă, gripă,
guşă, gută, halenă, hepatite virale, hernie, hidropizie, hipertensiune arterială, hipoglicemie, îmbătrânire
prematură, impotenţă, imunitate scăzută, incontinenţă urinară cu lămâie, indigestii, infecţii diverse
inclusiv digestive, infecţii recidivante, infecţii urinare, intoxicaţii, intoxicaţie acută etilică, lactaţie,
leucoree, lipsa menstruaţiei, litiază biliară, litiază renală, menopauză prematură, menstre dureroase,
menstre neregulate, menstruaţii insuficiente sau întârziate, nefrite purulente, nervozitate, nevralgii,
obezitate, oligurie, oprirea lactaţiei la mamele ce alăptează, osteoporoză, oxiuri, paludism, paraziţi
intestinali, provocarea avortului, răceli, retenţie urinară, retenţia apei în organism, reumatism, scorbut,
sindrom post menopauză, spasme vasculare, sterilitate masculină, stimulent sexual, tulburări de ciclu
menstrual, tumori, tuse, ulcer stomacal, vicii ale sângelui, viermi intestinali, vomă.
Contraindicaţii: femeile gravide nu vor putea să consume în timpul gravidităţii, frunze de pătrunjel,
deoarece poate provoca contracţii uterine şi chiar avort. De asemenea rădăcină proaspătă nu se poate
consuma mai mult de 10g pe zi.
Administrare -Sucul de pătrunjel este total contraindicat în cazul sarcinii, deoarece poate duce la apariţia
contracţiilor premature. Contraindicaţiile nu se aplică, însă, în cazul pătrunjelului fiert, care în doze de
maximum 30g pe zi, nu are efectele adverse menţionate.
-Suc din frunze. Se dau prin storcătorul de fructe sau dacă nu aveţi prin maşina de carne apoi se strecoară
printr-o pânză. Se bea în maximum 30 minute de la preparare cu de două ori cantitatea de suc de morcov.
Sucul obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe se ia câte 1-2 linguriţe de frunze mărunţite, la 100 ml de
lapte proaspăt sau amestecat cu 1-2 linguri de smântână de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Este
util în procesele de asimilarea a oxigenului, precum şi în menţinerea funcţiilor normale ale glandei tiroide
şi a suprarenalelor. De asemenea el stimulează funcţionarea tractului digestiv, stimulează pofta de
mâncare, normalizează ciclul menstrual, îmbunătăţeşte respiraţia şi ritmul cardiac şi este un bun diuretic,
fiind folosit mai cu seamă în hipertrofia de prostată, amestecat cu suc de morcov, ţelină şi cicoare sucul
este foarte eficient în bolile de ochi inclusiv ca remediu în cataractă.
Se poate lua câte 15 linguri de suc pe zi, din frunze proaspete, înainte de mese în cure de 30 zile la cei
bolnavi de hepatite ajutând la distrugerea virusurilor (A, B, C, E, etc). Ajută şi la dismenoree sau
afecţiunile tiroidei. O altă metodă- se mixează o mână de frunze proaspete la care s-au adăugat 4 linguri
de apă, după care se lasă 30 minute la macerat şi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume
imediat sau să fie păstrată la frigider dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunze este un
puternic medicament, care de obicei nu se administrează singur, ci diluat în suc de rădăcină de morcov.
De regulă se iau de 4 ori pe zi, câte 4-6 linguri de suc de frunze diluate cu un sfert de pahar de suc de
rădăcină de morcov.
-Sucul din rădăcină- este forma cea mai eficientă de administrare a pătrunjelului din punct de vedere
terapeutic. Se obţine cu ajutorul storcătorului electric centrifugal, din rădăcini bine spălate, dar ne curăţite
de coajă, care este partea cea mai bogată în substanţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine şi vor
fi îndepărtate cu ajutorul cuţitului părţile stricate. După stoarcere pătrunjelul sucul se consumă de
preferinţă imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar
nu mai mult de 6 ore. De regulă, un adult va consuma zilnic 30-100 ml de suc de rădăcină de pătrunjel, în
combinaţie cu suc de morcov (în proporţie de 1:4 sucul de pătrunjel fiind mai greu de tolerat de tubul
digestiv). Sucul de pătrunjel obţinut prin centrifugare este cea mai eficientă formă de administrare a
acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele, flavonoidele şi compuşii aromaţi pe care îi
conţine sunt foarte uşor de asimilat. Sucul obţinut prin simpla mixare (zdrobire) a pătrunjelului, ne urmată
de centrifugare, nu are aceleaşi efecte terapeutice, deoarece conţinutul mare de celuloză împiedică o bună
asimilare a vitaminelor.
Sfat- consumaţi doar o lingură pe zi şi aceia în combinaţie cu alte sucuri, şi abia după ce v-aţi obişnuit
organismul cu acest suc care este foarte tare puteţi mări doza în funcţie de toleranţa individuală.
Pepene galben (Cucumis mello).
Compoziţie chimică: apă 89-91,5%, protide, glucide 6%, fitohormoni, flavonoide, enzime, zaharuri sub
diferite forme, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, fibre alimentare,
albumine, celuloză, acizi organici liberi. Uleiul eteric conţine: alcooli şi aldehide. Vitaminele: A, B1, B2,
B3, B5, B6, B9, C, E, PP, acid folic, caroten. 30 calorii la 100 g. Conţine mai multă vitamină C decât o
portocală şi de 10 ori mai multă vitamină A.
Acţiune farmacologică: este unul din diureticele şi laxativele foarte eficiente. Este aromatic, reglează
apetitul, este răcoritor, hidratant şi are efecte vitalizante. Are acţiune reglatoare asupra apetitului dar şi
efecte revigorante puternice. Extern ajută la refacerea ţesuturilor, hidratant, cicatrizare şi are acţiuni
cosmetice remarcabile. Este un bun aperitiv consumat la începutul mesei, nu ca desert. Conţine beta-
caroten ceea ce-l face foarte util pentru a întări imunitatea organismului. Combate de asemenea radicalii
liberi. Potoleşte setea şi calmează sistemul nervos. Ajută la dezintoxicarea organismului. Reduce riscul
apariţiei cancerului, bolilor coronariene şi hipertensiunii. Are proprietăţi diuretice, laxative, este răcoritor
şi regenerează ţesuturile. Sucul de pepene este benefic bolnavilor cu afecţiuni ale sistemului
cardiovascular. Datorită conţinutului în acid folic îmbunătăţeşte sistemul imunitar. Ameliorează boli de
stomac şi îmbunătăţeşte dispoziţia psihică.
Este important de ştiut că pepenele conţine foarte puţin sodiu şi cantităţi importante de potasiu. Din acest
motiv sunt indicaţi în reducerea surplusului de sodiu din organism, având efecte benefice asupra inimii,
dar şi a sistemului imunitar.
În cantitate mare produce diaree şi dureri de stomac.
100g de pepene galben asigură 50% din necesarul zilnic de vitamină A, 54 calorii, 1 g grăsime şi 2 g
fibre. În plus, pepenele conţine vitamina C şi beta-caroten (antioxidanţi puternici care protejează celulele
de acţiunea radicalilor liberi).
Este important de reţinut că pepenii au foarte puţin sodiu, în schimb au cantităţi însemnate de potasiu. Din
acest motiv, consumul de pepeni are efecte benefice asupra inimii dar şi a sistemului imunitar. În plus
pepenii galbeni diminuează senzaţia de foame şi au efect vitalizant şi energizant. Tot pepenii galbeni au
acţiune detoxifiantă, diuretic- depurativă şi sunt recomandaţi în special în caz de obezitate, constipaţie,
afecţiuni renale, gută, reumatism.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: accident vascular cerebral, afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni
digestive, afecţiuni neurologice, afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni tiroidiene, alergie,
anemie, anorexie, ateroscleroză, boli de inimă, boli renale, boli ale sângelui, calculi urinari, cancer,
colagenoze, constipaţie, convalescenţă, diabet, gonoree, gută, hipertensiune, obezitate, imunitate scăzută,
inflamaţiile splinei, litiaze renale şi biliare, prostată, reumatism, tuberculoză, tulburări de apetit, vomă.
Contraindicat diabeticilor cel foarte dulce, dar datorită prezenţei potasiului, calciului şi a vitaminelor A,
B, C, ajută la păstrarea echilibrului metabolic necesar în această afecţiune, astfel încât se recomandă
consumul cu moderaţie al pepenilor nu prea copţi.
Administrare -Sucul se poate obţine şi prin simpla zdrobire a miezului, se poate adăuga şi miere după
gust (dacă nu aveţi contra indicaţii în acest sens). Se consumă la cel mult 10 minute după preparare. Se
obţine cu storcătorul de fructe şi se poate şi acesta amesteca cu alte sucuri de legume şi fructe şi se poate
să-l folosiţi zilnic pe toată perioada în care găsiţi în piaţă.
Pepene roşu (Citrullus lanata).
Compoziţie chimică: miezul conţine 95% apă, protide 0,3%, acizi organici 1%, hidraţi de carbon 3-5%,
K 60mg, Na cantităţi foarte mici, Ca 4mg, P5mg, Fe 0,2mg%, săruri de potasiu, magneziu, zinc, seleniu,
vitaminele A, B1, B2, B3, B5, E, PP, C. Valoare energetică 12 Kcal/100g miez.
Acţiune farmacologică: la fel ca pepenele galben. În plus poate topii calculii renali sau vezicali. De
asemenea se poate folosi în cazul gutei reducând acidul uric. Este un adevărat izvor de hidratare aliatul
sănătăţii şi siluetei. Ambele specii de pepene, dar mai ales cel roşu sunt foarte eficiente în cura de slăbire.
Astfel pepenele galben are 30 de calorii la 100g miez proaspăt, iar cel roşu numai 12 calorii. O cură de
pepene roşu de 2-3 săptămâni va avea reale efecte în cazul celor care vor să scape de ceva kilograme, în
plus curăţă organismul de toxine. Este bogat în fibre naturale solubile care ajută la reducerea
colesterolului. Este un excelent remediu în timpul căldurii. Diabeticii însă trebuie să-l consume cu
moderaţie pentru că este cu conţinut ridicat de zaharuri. Este foarte nutritiv, datorită vitaminelor.
Vitamina C ajută la asimilarea aminoacizilor, vitamina A, necesară pentru sănătatea vederii şi a pielii,
vitamina E, cu efect antioxidant, vitamina B1 (tiamină) care ajută la buna funcţionare a sistemului nervos,
B2 (riboflavina) care favorizează formarea anticorpilor, B3 (niacina) folositoare pentru fertilizare, B5
care ajută la asimilarea substanţelor nutritive din alimente. Potasiu ajută la circulaţia sangvină şi rinichi,
magneziul favorizează dezvoltarea musculaturii. Pepenele hidratează, purifică şi împrospătează
organismul, hrăneşte şi ne dă strălucire tenului, combate sau ameliorează anumite afecţiuni.
Cercetătorul danez B. A. Vinkesen în 1996 a consemnat o serie de efecte terapeutice ale sucului de
pepene. El a constatat că pepenele nu este doar diuretic, depurativ, hidratant, vitaminizant şi energizant ci
conţine şi alţi compuşi foarte rar întâlniţi în lumea vegetală, utili în profilaxia multor afecţiuni sau boli
extrem de diferite.
Pepenii sunt foarte bogaţi în beta-caroten, vitamină esenţială pentru sănătatea pielii şi pentru procesul de
refacere al celulelor. În acelaşi timp, beta-carotenul are un puternic efect anti-oxidant, încetinind procesul
de îmbătrânire şi întărind sistemul imunitar- 100 g de pepene roşu asigură organismului 15% din
necesarul de vitamina A. De asemenea conţin şi vitamina C, un puternic antioxidant natural, 100g de
pepene roşu asigură organismului 25% din necesar. Pepenii roşii conţin B6 cu rol important în procesul
de formare al hemoglobinei şi în metabolismul aminoacizilor, glucidelor şi lipidelor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni ale ficatului, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene,
anemie, bronşită, calculoză biliară, calculoză renală, calculoză vezicală, cancer, gută, hepatită cronică,
hipercolesterolemie, hiperuricemie, inflamaţii, litiază urinară, nevroze de vară, obezitate, reumatism,
sănătatea dentară, senzaţia de vomă, tuberculoză pulmonară, tusa.
Administrare -Cura- se consumă dimineaţa pe stomacul gol, 1-2 kg, (se poate folosi şi sucul obţinut cu
storcătorul de fructe) fiind necesare minimum 10 zile în care se face acest lucru. Are în organism efect
diuretic, fiind indicată în afecţiuni reumatice, gută, afecţiunile aparatului reno-urinar. Această cură
contribuie de asemenea la creşterea imunităţii organismului şi la reglarea hormonală în cazul afecţiunilor
endocrine. De asemenea ajută la gută, litiaze, etc. Se poate de asemenea folosi şi în combinaţii cu alte
legume şi fructe tot sub formă de suc.
Piersica (Prunus persica).
Compoziţie chimică: acid acetic, caprilic, aldehide, acid valeric, acetaldehidă, purpurol, cadinen, calciu,
clor, cupru, cadenină, fier, fosfor, iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, potasiu, seleniu, sodiu, sulf, zinc,
celuloză. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, alte săruri minerale. Conţine 87% apă. Conţine
fitonutrienţi, antioxidanţi, carotenoizi şi fibre.
Acţiuni farmaceutice: fructul: antiasmatică, antitusivă, antiinflamator, antispastică, antigutoasă, calmant,
energic, febrifug, stomahic, diuretic, laxativ uşor, foarte uşor digerabil, purgativ, vermifug.
Fructele sunt unele dintre cele mai energizante alimente pentru că sunt asimilate uşor de organism
generând o revigorare instantanee. De asemenea au efect laxativ fiind indicate în curele de slăbire. Sunt şi
energizante, stimulează apetitul şi secreţia sucurilor gastrice şi biliare. Datorită conţinutului său piersica
poate fi de un real ajutor persoanelor astenice, slăbite, fără poftă de mâncare, a celor aflate în
convalescenţă sau celor care prezintă stări depresive. Sunt diuretice şi laxative. Ajută la echilibrarea
sistemului nervos şi întărirea imunităţii organismului. Datorită conţinutului bogat în fibre, consumul
regulat de piersici este de un real ajutor persoanelor care au probleme digestive, având un tranzit leneş.
Acestea înlătură constipaţia şi favorizează digestia, cu efect favorabil în caz de hemoroizi.
Piersicile au efect benefic în cazurile de litiază urinară, reumatism, gută, datorită acţiunii lor diuretică şi
depurativă.
Antioxidanţii inactivează radicalii liberi şi menţin integritatea celulelor. De aceea piersica este un aliat în
lupta pentru prevenirea cancerului şi a unor afecţiuni cardiovasculare. Tot datorită proprietăţilor sale
antioxidante piersica întârzie procesul de îmbătrânire şi ajută la menţinerea strălucirii şi tinereţii tenului.
Sunt fructe cu un conţinut ridicat de vitamina A şi C, de potasiu, calciu, fier şi substanţe antioxidante.
Piersicile contribuie la hidratarea organismului şi întreţin masa musculară.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, anemie, arterite, astenie, astm, avitaminoză, boli
neurologice, boli digestive şi intestinale, cancer (preventiv), calculi biliari, cistită, colici nefritice,
colibaciloză, colesterol în exces, colică renală, colici abdominale, constipaţie, curăţă arterele şi capilarele,
de asemenea ficatul de toxine, disfuncţii renale, dispepsii, dureri abdominale, dureri diverse, enterite,
erizipel, febră, gută, hematurie, impotenţă, îmbătrânire prematură, infecţii ale tractului digestiv şi urinar,
imunitate scăzută, infecţii parazitare, nervozitate, paraziţi intestinali, reumatism, stări de agitaţie, tuse
convulsivă, ulcere stomacale.
Administrare- Sub formă de suc proaspăt 1-2 ceşti între mese sau dimineaţa pe stomacul gol, compot sau
fructe confiate, se poate folosi în toate afecţiunile de mai sus. Se obţine din fructe coapte care se curăţă
sau nu de puf, dar toate obligatoriu înainte de a fi trecute prin storcător se vor spăla bine şi li se scoate
sâmburele. Se poate de asemenea folosi în combinaţie cu alte sucuri de legume şi fructe în funcţie de
posibilităţi şi de ceea ce doriţi să realizaţi.
Pomelo.
Compoziţie chimică: vitamina C 37 mg la 100g. În ceea ce priveşte aportul energetic 42 Kcal/100g,
proteine, carbohidraţi, calciu, fier, betacaroten, etc.
Se consumă fructul ca atare sau sub formă de suc simplu sau în combinaţie cu alte fructe. Prezintă
avantajul că este disponibil tot timpul anului. Conţine glucoză (zaharoză, fructoză, glucoză) până la 25-
50% din glucidele totale. Mai conţine hesperidină (Vitamina P). Pigmenţi antocianici (abundenţi în
fructele roşii şi roz) şi flavone. Vitamina P posedă o acţiune favorabilă asupra rezistenţei vaselor de
sânge, fiind benefică în caz de fragilitate capilară. De altfel ea potenţează acţiunea vitaminei C. Mai
conţine: B1, B2, B5, B3 (sau PP), biotină, acid folic, Provitamina A, calciu, potasiu. Principii amare.
Conţine naringoside, hesperooside (compuşi flavonici), limonoide, atât de amare încât la doze foarte mici,
produc un gust amar puternic. Are calciu, fier, etc. Trebuie menţionat că vitamina C rămâne stabilă şi
după mai multe săptămâni de la recoltare, această vitamină ajută la funcţionarea normală a sistemului
imunitar şi are un puternic efect antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi, la asimilarea şi
buna funcţionare a calciului în organism.
Intervenind în formarea calogenului, are o importanţă hotărâtoare în dezvoltarea sistemului osos şi
ligamentelor. De fapt colagenul participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii
şi în vindecarea rănilor. Este influenţată astfel consolidarea rezistenţei osoase şi a dentiţiei.
Acţiune farmaceutică: are o puternică acţiune alcalinizantă (în organism acizii organici se combină cu
mineralele, formând reziduuri alcaline, non acidifiante). Fibrele conţinute în fruct, sunt constituite în mare
parte din substanţe peptice, care joacă un rol important în reglarea tranzitului intestinal. Are de asemenea
acţiune puternic vitaminizantă. Se poate folosi la obezitate şi în regimurile de slăbire, pentru că la un
volum apreciabil aduce puţine calorii. Asigură calciu, potasiu şi magneziu în organism. Stimulează
secreţiile gastrice datorită principiilor amare.
Sucul de pomelo consumat ca atare ne îndulcit: stimulează sistemul imunitar, are efect antioxidant,
participând la distrugerea radicalilor liberi, stimulează secreţiile digestive, este tonic, antiseptic, diuretic,
curăţă toxinele din organism, scade colesterolul, anulează efectul acidifiant al unor alimente cum ar fi:
carnea, peştele, făinoasele. Ajută la absorbţia fierului la nivelul intestinului. Activează acidul folic.
Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale. Detoxifică ficatul. Este un excelent tonic al
capilarelor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate stomacală, afecţiuni osoase (sucul ajută la întărirea
oaselor), anorexie, arteroscleroză (prin reducerea colesterolului), artrită (se ia după ameliorarea durerilor),
avitaminoze, bronşite, cancer, carii dentare, constipaţie, diabet zaharat, hipercolesterolemie, hiperfuncţii
tiroidiene, îmbătrânire prematură (reduce riscul de îmbătrânire prematură), infecţii virale şi bacteriene,
obezitate, oboseală cronică, rezistenţa organismului (ajută la creşterea rezistenţei), stres, viermi
intestinali.
Administrare -Sucul de fruct se poate consuma la toate afecţiunile de mai sus dar este foarte bine ca
acesta să fie consumat dimineaţa la micul dejun, practic ar fi indicat înainte de masă. De asemenea dacă
se obţine cu storcătorul este bine să fie consumat cât mai repede ca să nu se altereze prin oxidare.
Atenţie însă fructul de pomelo nu trebuie consumat decât după ce aţi mâncat şi niciodată pe stomacul gol.
Dacă se consumă cu o oră înainte de masă acesta va stimula pofta de mâncare. Asta în cazul celor care
doresc să slăbească, dacă însă doriţi să vă îngrăşaţi consumaţi-l înainte de mese.
Portocala (Citrus auratium dulcis).
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, hidraţi de carbon, acizi, protide, cenuşi, sodiu, fier, potasiu,
calciu, fosfor, celuloză. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E. Zaharurile sunt uşor asimilabile.
Coaja conţine hesperidină şi limonen.
Compoziţia chimică a cojii: conţine ulei volatil până la 2%, substanţe amare: aurantimarina şi acid
aurantiamarinic, 1-3% glicozide flavonice; hesperidină şi naringina. Mai conţine pectine, mucilagii şi
acizi organici.
Uleiul volatil se obţine din pericarpul fructelor proaspete prin presare, sedimentare şi centrifugare. Din
pericarpul fructelor uscate, uleiul volatil se obţine prin distilare cu vapori de apă. Uleiul conţine d-
limonen, citral, linalol şi substanţe terpenice.
Întrebuinţări: Produsul se foloseşte datorită proprietăţilor tonice şi amare. Intră în compoziţia tincturilor:
Amara, Auranti corticis şi a siropului
Acţiuni farmaceutice: unul dintre cele mai bune fructe pentru iarnă, remineralizant suplinind lipsa de
vitamine, tonic muscular şi al sistemului nervos, antiinfecţios, întăreşte capacitatea de apărare a
organismului, antitoxic, răcoritor, digest, ocrotitor vascular, antihemoragic, fluidifiant sanguin, diuretic,
laxativ, regenerator celular al tegumentelor, coaja febrifugă. Bogate în vitaminele A şi C, au o valoare
energetică foarte mare. Luptă împotriva infecţiilor bacteriene. Se poate consuma şi de diabetici deoarece
conţine levuloză. Este sucul de bază al vegetarienilor. Florile sunt calmante nervoase.
Preparatele medicinale din portocale sunt specialitatea chinezilor, care folosesc pentru aceasta soiuri de
fructe amare, mai sălbatice şi ne comestibile, un fel de portocale pădureţe. Din flori se extrage uleiul
numit „Neroli”, cu efecte calmante şi sedative, din frunze şi muguri tineri un ulei denumit „ Petit grain”
cu efecte de stimulare endocrină. Prin distilare se obţine din coaja portocalelor alte două produse
valoroase- uleiul volatil şi apa de portocal- folosită în parfumerie şi pentru prepararea mâncărurilor şi
sucurilor. Fructul proaspăt este cunoscut în medicina chineză ca energie vitală a organismului, elimină
flatulenţa, tulburările intestinale, stimulează eliminarea toxinelor. Sunt foarte uşor de asimilat de către
organism. În fructele mai verzi există o substanţă anticoncepţională eficientă.
Consumat la masă creşte absorbţia fierului în organism cu până la de 2 ori şi jumătate.
O singură portocală asigură necesarul de vitamina C al organismului, care are rol important în prevenirea
cancerului şi în asigurarea unei circulaţii sangvine normale (50-100mg vit C la 100g de suc, aportul
necesar fiind de 75 mg). Consumând doar o singură portocală pe zi se asigură 7% din doza zilnică de
potasiu şi cantitatea necesară de vitamina B. Nivelul colesterolului scade când sunt consumate citrice o
dată cu primele mese ale zilei. Pielea va arăta mult mai catifelată pentru că portocala este un puternic
antioxidant. Chiar şi atunci când este gătită portocala îşi păstrează calităţile nutritive.
Portocala prin compoziţia sa, poate suplini carenţele vitaminice (se foloseşte ca tratament antiscorbutic).
De asemenea este un foarte bun remineralizant (ajută la refacerea osului după fracturi şi tonic muscular.
În plus are proprietăţi antiinfecţioase, întăreşte capacitatea de apărare naturală a organismului, este
antitoxică, diuretică şi laxativă. Portocala ocroteşte vasele, are calităţi antihemoragice şi fluidifică
sângele.
Fructele, florile şi coaja portocalelor se foloseşte de mult timp în medicina naturistă. Coaja conţine
hesperidină şi limonen, folosite în tratarea bronşitei cronice.
Stratul alb de la coajă conţine flavonoide, substanţe cu efecte deosebite care stimulează activitatea vezicii
biliare şi pancreasului, combat febra, amplifică imunitatea, distrug unele bacterii.
Stratul portocaliu de la coajă are un ulei volatil care are şi proprietăţi medicinale.
Ceaiul preparat din flori uscate este un tonic uşor.
Excelente pentru combaterea infecţiilor şi îmbunătăţirea circulaţiei. Sucul de portocale este benefic în
cazul bolilor de inimă, tensiunii arteriale ridicate şi reţinerii de fluide.
Se recomandă să se consume proaspete şi coapte, cu tot cu sâmburi şi membrană.
Unii din ceai care sufere de migrene au o sensibilitate la anumite citrice, astfel că simpla inhalare a
aromei uleioase din coajă poate declanşa o criză. Dacă nu aveţi de unde cumpăra fructe organice sau
deparafinate, frecaţi coaja în apă fierbinte înainte să o adăugaţi la mâncăruri sau băuturi.
Cu gustul lor dulce- acrişor, citricele au reprezentat din totdeauna, pentru locuitorii zonelor calde, nu doar
deserturi delicioase, dar şi surse bogate de vitamine şi minerale, constituind astfel o garanţie a unei vieţi
sănătoase. Şi nu greşesc deloc cei ce afirmă că, alături de uleiul de măsline, aceste fructe reprezintă
secretul longevităţii de invidiat a popoarelor din zona Mediteranei. Despre proprietăţile nutritive şi
virtuţile curative ale citricelor, în tratarea diverselor afecţiuni găsiţi indicaţii mai jos.
Potrivit cercetătorilor cine nu foloseşte coaja de la portocală greşeşte foarte mult, deoarece aceasta
conţine mulţi fitonutrienţi şi flavonoide de fapt mai mulţi ca şi pulpa. De asemenea deţine şi proprietăţi
antiinflamatorii, graţie cărora scăpaţi de aciditate, de arsuri la stomac, de diaree sau flatulenţă. Tot în
învelişul acestor fructe se găsesc vitaminele A şi C, puternici antioxidanţi naturali care luptă contra
bolilor. Un alt avantaj al consumului de coajă de portocală este acela că ajută la vindecarea cancerului
mamar, graţie flavonoidului numit hesperidină.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni respiratorii, afecţiuni ale sângelui, alergii, algii
precordiale, amorţirea membrelor, anemie, angoase, anorexie, aperitiv, arterioscleroză, astenie fizică şi
intelectuală, ateroscleroză, avitaminoză, boli infecţioase, boli metabolice, boli neurologice, cancer,
circulaţia sângelui defectuoasă, constipaţie, convalescenţă, demineralizare, depuneri de grăsime pe artere,
diabet, digestie dificilă, dispepsie, faringite, febră, flatulenţă, fragilitate vasculară, gastrită, gingivite,
gripă, hepatism, hemoragii, hipertensiune, îmbătrânire prematură, indigestie, infecţii, infecţii gripale,
insomnie, intoxicaţii, ischemie cardiacă, laringite, litiaze renale, mahmureala, menopauză, nefrite,
obezitate, oboseală, pneumonii, pletoră, răceli, rahitism, spasme gastro-intestinale, stimularea sistemului
digestiv, stomatite, stres, tulburări gastrice, intestinale şi hepatic, varice.
Administrare -Sucul se obţine din fructe curăţate de coajă. Sucul trebuie consumat proaspăt, 2-3 pahare
pe zi, înaintea meselor. Se consumă doar cu maximum 2 ore după stors până nu se oxidează, sau cu 18 ore
dacă se pune imediat la frigider în sticle ermetic închise. Pentru efectul maxim se consumă pe stomacul
gol cu 15 minute înaintea meselor. Se poate lua tot sub formă de cură de 3 săptămâni urmate de o pauză
de 7-10 zile, după care se va putea relua.
Prazul (Allium porrum).
Compoziţie chimică: apă 87-90%, glucide 6g/100g, fibre 3,5g/100g, hidraţi de carbon, proteine 2g/100g,
lipide 0,3g/100g, pectine, substanţe minerale, dintre care: potasiu 300mg/100g, calciu 63mg/100g, ulei
volatil, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C (300 mg/100g), E, PP, caroten 2 mg/100g, fier 1mg/100g,
fitoncide, etc. Compus din 86% apă, facilitează eliminarea renală.
Acţiune farmaceutică: tonic al sistemului nervos, laxativ, diuretic cu eliminare de acid uric, antiseptic,
expectorant, emolient, antihelmitic. Stimulează funcţionarea bilei şi a stomacului. De asemenea stimulent
al întregului organism. Ajută chiar şi în cancer. Curăţă arterele de depuneri. Distruge foarte mulţi germeni
patogeni, ajută la tulburările digestive. Fiind foarte bogat în fibre, are un uşor efect purgativ, eliberând
intestinele de toate deşeurile susceptibile a se transforma în toxine. Pentru a beneficia de o digestie mai
uşoară, adăugaţi în fiecare zi în salată un fir de praz proaspăt. Veţi scăpa astfel de balonări şi veţi stimula
foarte eficient funcţionarea şi eliminarea bilei.
Dacă acum un secol se credea că sănătatea prazului este ascunsă numai în tulpină, recent s-a demonstrat
că frunza sa deţine mult mai multe secrete.
Conţine foarte multă pectină, ceea ce-l face săţios, iar ca şi conţinut caloric este neglijabil, deci se poate
folosi cu mare succes în curele de slăbire. Fibrele solubile încetinesc absorbţia zahărului în sânge, deci
poate fi consumat fără probleme şi de cei care au diabet şi în plus îi ajută şi la diminuarea efectelor bolii
stimulând chiar activitatea pancreasului.
Mucilagiul de praz deţine şi preţioase calităţi expectorante, fiind util în tratarea laringitei, răguşelii, etc.
Datorită conţinutului în fructozani (zaharuri specifice concentrate din partea albă) şi în potasiu
(300mg/100g) prazul este foarte diuretic. Sărac în sare, este alimentul ideal pentru dezintoxicarea
organismului, fiind în acelaşi timp bogat în minerale şi vitamine.
Sărac în grăsimi şi zaharuri, prazul aduce organismului puţine calorii. Conţinutul mare în fibre (pectină şi
celuloză) îl face să fie foarte săţios. Pectina care îi conferă consistenţa specifică, tapiţează peretele
stomacului, creând un fel de gel. Acesta dă impresia de volum, deci de saţietate (calmează senzaţia de
foame).
Dintre legumele hibernale, prazul este una dintre cele mai bogate în caroteni, vitamina C şi E. Această
combinaţie stimulează apărarea imunităţii şi combate gripa şi infecţiile.
De asemenea protejează celulele de poluare şi de efectul nefast al radicalilor liberi.
Cercetătorii în domeniul medicinii de la Universitatea Klagenfurt (Austria) au constatat că frunza verde
de praz are un bogat conţinut în radicali liberi (substanţe chimice foarte reactive) care facilitează absorbţia
unor aminoacizi esenţiali din proteinele animale. Medicii fiziologi demonstrează în urma a 6 ani de
studiu, că un consum sporit de frunze verzi de praz timp de 100 de zile, creşte eficacitatea metabolismului
proteic hepatic cu 60-70%. Trebuie reamintit că proteinele sunt cele mai importante substanţe din
organism. Dovezi ştiinţifice incontestabile ale austriecilor, arată că substanţele din frunza de praz deţin
puterea de reechilibrare a majorităţii funcţiilor biologice, în special prin antrenarea producţiei de
biocatalizatori (enzime şi hormoni proteici cât şi de celule ale apărării imunitare împotriva bolilor
infecţioase). Prin stimularea metabolismului proteic se explică mai modern, recomandarea prazului în
astenii fizice şi nervoase, dezechilibre nervoase, sclerozarea unor ţesuturi (pierderea funcţiei acelui ţesut)-
cum ar fi, spre exemplu, arterioscleroza, scleroza în plăci.
Tot în frunza de praz se întâlnesc foarte mici cantităţi de siliciu, care poate fi absorbit cu mare uşurinţă
dimineaţa. Siliciul s-a dovedit a fi un important duşman al colesterolului, acţionând atât asupra producerii
sale cât şi asupra descompunerii acestuia (în colină şi sterol).
Aceiaşi cercetători au scos în evidenţă, în urmă cu un an, că 212 din 342 de pacienţi cu ateroscleroză,
reacţionează de 80-90 de ori mai rapid la tratamentele medicale antiaterosclerotice. Se poate spune că
frunza de praz este un medicament eficace atât în ateroscleroză (disfuncţia ţesutului din pereţii arterelor)
cât şi ateroscleroză (disfuncţia vaselor de sânge cauzată de depunerile de colesterol).
În afară de miracolele siliciului prezent în frunza de ceapă şi praz, s-a descoperit şi prezenţa a numeroşi
compuşi sulfuraţi care activează unele lipaze (enzime care distrug grăsimile) din hipoderm, stratul de
grăsime de sub piele.
Cercetătorul Eysteksen W. Y de la Universitatea din Oslo, recomandă în orice dietă de slăbit folosirea
frunzelor de praz. El a emis ipoteza restabilirii echilibrului nervos în urma unor carenţe minerale şi
vitaminice ale celulelor nervoase care secretă Mielina, o grăsime esenţială în funcţionarea creierului,
măduvei spinării şi nervilor.
Metabolismul zaharurilor (glucidelor)- Dr Erzubin J H- :i Wolferg M A de la Universitatea germană
Heidelberg a constatat că frunzele de praz conţin o substanţă monozaharidică denumită „All- Ozem” ce
acţionează direct asupra insulinei, crescând sau scăzând efectul hipoglicemiant al acesteia. În primăvara
anului 2001, cercetătorii germani arătau că un consum crescut de dulciuri, asociat unui consum de frunze
de praz creşte cu 40-60% efectul insulinei, iar un consum foarte sărac cu zaharuri reduce efectul acestui
hormon cu 5-10%. Se estimează că riscul la diabet zaharat insulino- dependent este de circa 3 ori mai
scăzut la consumatorii permanenţi de ceapă ;i praz.
All-Ozem- ul din frunza de praz este un puternic afrodiziac, ne toxic, care se alătură celorlalte substanţe
stimulente ale apetitului sexual, prezente în praz. Pe piaţa germană a afrodiziacelor naturiste, deja există 6
produse bazate pe extract de frunze de praz, lansate în ianuarie 2002 în Dortmund, cu acordul
autorităţilor. Aşa după cum arată sexologii germani frunza de praz, prin conţinutul în All-ozem nu este
numai un afrodiziac ci un adevărat medicament util în prevenirea şi terapia impotenţei şi frigidităţii.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni digestive, afecţiuni respiratorii,
afecţiuni intestinale, afecţiuni urinare, astenii, ascită, atonie digestivă, azotemie, bilă leneşă, boli
neurologice, cancer, cistită, cloro-uremie, colibaciloze, constipaţie, dezechilibre glandulare, diabet, dureri
cronice, enterocolite, faringită, fermentaţii intestinale, gripă, gută, hidroptizie, impotenţă, insomnii,
insuficienţă renală, laringită, limfatism, litiaze, obezitate, oligurie, parazitoze digestive, prevenirea
senescenţei, prostatism, răguşeli, rahitism, retenţie de urină, tulburări digestive, tuse.
Administrare -Sucul se obţine din planta proaspătă care se spală apoi se trece prin storcătorul de fructe.
Se poate consuma împreună cu alte sucuri de legume şi fructe, cam 1/5 din cantitatea totală de suc poate
să fie praz. Se va consuma în funcţie de toleranţa individuală, chiar perioade lungi de timp.
Prun (Prunus domestica).
Compoziţia chimică: apă 87%, fructul are un conţinut ridicat de zaharuri, hidraţi de carbon, acizi
organici liberi, în special malic, acid benzoic, pectină, săruri minerale: calciu, magneziu, cupru, fier,
fosfor, crom, iod, fluor, bor, biotină, mangan, potasiu, sodiu, zinc, sulf, vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C,
E, PP, beta-caroten, albumine, celuloză, glucoză, fructoză, mucilagii, etc. Sâmburele da prun conţine acid
cianhidric şi mai mult de 7 sâmburi consumaţi odată de către un copil poate fi mortal. Fructele uscate
conţin mari cantităţi de acizi neoclorogenic şi clorogenic, de antioxidanţi, importanţi aliaţi în lupta cu
orice formă de cancer.
Acţiune farmaceutică: are proprietăţi laxative certe precum şi diuretice, stimulente ale sistemului
nervos, combate stările de oboseală, decongestionante ale ficatului scăzându-i chiar volumul în cazurile în
care este mărit, dezintoxicante, scad febra, relaxează ţesuturile şi starea inflamatorie, scad aciditatea
gastrică, curăţă intestinul, creşte nivelul hemoglobinei, indicate în anemii, fortifiante naturale.
Regenerează sistemul nervos şi stimulează activitatea sa, laxative, dezintoxicantă hepatică şi a întregului
organism, vermifugă. Vermifug şi emolient. Consumate în cantitate mare sunt un excelent tonic nervos.
Fructul este un bun energetic, stimulent nervos, regenerator al nervilor.
Aportul de vitamine A, B1, B2, C, ce intră în componenţa lor precum şi alte elemente esenţiale, calciu,
fier, potasiu fac din aceste fructe o importantă sursă de energie şi vitalitate.
Prunele consumate în mod regulat ajută la fortifierea sistemului nervos, înlătură oboseala şi stimulează
digestia. Pot fi folosite ca decongestiv, detoxifiant şi remediu împotriva intoxicaţiilor alimentare.
Potasiul din compoziţia fructelor favorizează buna funcţionare a sistemului nervos, înlăturând stările de
agitaţie şi nervozitatea. Reglează tranzitul intestinal. Normalizează pofta de mâncare. Îmbunătăţeşte
funcţionarea ficatului şi a pancreasului. Ameliorează durerile reumatice. Elimină toxinele din organism.
Ajută la tratarea anemiei. Cresc imunitatea nespecifică a organismului. Combate afecţiunile renale şi
biliare. Ameliorează stările febrile. Previne formarea hemoroizilor. Diminuează inflamaţiile. Au
proprietăţi energizante datorită conţinutului de zaharuri, reuşind să stimuleze sistemul muscular şi pe cel
nervos.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni gâtului, afecţiuni hepatice, afecţiunile inimii, afecţiuni
nervoase, afectarea pancreasului, anemie, astenie, ateroscleroză, boli renale, cancer (preventiv),
colecistite, constipaţii cronice, copii nervoşi, dischinezii biliare, faringită, febră, ficat congestionat, gută,
hepatite, hiperaciditate gastrică, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, imunitate scăzută, intoxicaţii
alimentare severe, gastrite, gută, inflamaţia splinei, inflamaţii diverse, intoxicaţii alimentare, leşin,
menopauză (conţine bor care ajută foarte mult în reţinerea estrogenului), obezitate, paraziţi intestinali,
poftă de mâncare exagerată, reumatism, surmenaj, tranzit intestinal încetinit, tromboflebite (cuprul nu dă
voie să se formeze cheaguri şi le dizolvă pe cele existente), ulcer stomacal şi duodenal, viermi intestinali.
Administrare Sucul de prune- stimulent nervos, energetic, diuretic, laxativ şi dezintoxicant, se
recomandă în caz de: reumatism, arterioscleroză, hipertensiune şi stări febrile, astenii. Sunt indicate
soiurile dulci, bine coapte. Pentru efectul laxativ, 8-20 de bucăţi sunt suficiente dimineaţa. Se poate de
asemenea folosi singur sau în diferite combinaţii cu alte legume şi fructe. Se pot pune în interiorul acestui
suc şi câţiva sâmburi curăţiţi (maximum 4 odată). Se obţine din fructe spălate bine şi la care li s-a scos
sâmburele şi apoi se trec prin storcătorul de fructe. Se pot folosi singure sau în diferite combinaţii şi de
asemenea se poate să se folosească perioade foarte lungi de timp. Se pot pune la o porţie şi 3-4 sâmburi
curăţiţi şi mărunţiţi.
Ridiche neagră (Raphanus sativus niger).
Compoziţie chimică: rafanol (esenţă sulfurată), tocoferol, ulei volatil, celuloză, pectine, fibre, vitaminele
A, B1, B2, niacin, C, acid folic, săruri minerale cu potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, clor, zinc,
siliciu, sulf, seleniu, hidraţi de carbon, etc.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, depurativ, ajută la diminuarea calculilor, tonifiază stomacul, măreşte
cantitatea de bilă secretată, purifică sângele, curăţă mucoasele, antialergice, stimulentă a celulei hepatice
şi renale, tonic respirator, sedativă, bactericidă puternică, stimulează pofta de mâncare, curăţă articulaţiile
de depuneri, purifică de asemenea organismul prin eliminarea reziduurilor, întăreşte părul, vindecă
afecţiunile căilor respiratorii.
Are şi toate proprietăţile anticancerigene ale grupului de plante crucifere.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni pulmonare, afecţiuni urinare, alergii,
anorexie, artrită, ateroscleroză, atonie digestivă, astm bronhic, boli tiroidiene, boli de inimă, bronşite
cronice sau acute, cancer, (din evul mediu se cunoştea faptul că “elimină tumorile maligne din viscere”),
cancerul intestinului gros, calculi biliari şi renali, colecistite, constipaţie, constipaţie atonă,
demineralizare, diabet, dischinezii biliare, dispepsii, dureri diverse, dureri de spate, fermentaţii intestinale,
ficat colonial, gastrită hipoacidă, gingivite, gută, halenă, hepatite, icter, îmbătrânire prematură, inapetenţă,
indigestie, infecţii cu E-Coli, litiaze urinare şi biliare, migrene, nevralgii, nevroze, pneumonie, răceală,
rahitism, reumatism degenerativ, răguşeală, rinite, sinuzite, traheobronşite, tulburări digestive, tuse, tuse
convulsivă, ulcer gastric, urticarie, viermi intestinali, viroză gripală.
Administrare -Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Sucul se obţine cu ajutorul
storcătorului centrifugal electric, din ridichi ne cojite, spălate bine în prealabil cu o perie. Se consumă
imediat după preparare. Este foarte iritant pentru tubul digestiv şi de aceea se consumă o parte de suc din
acesta cu 4 sau 6 părţi de suc de morcov.
Sucul de ridiche este unul care nu se va administra singur cu doar în combinaţii, deoarece singur poate
provoca reacţii ne dorite. Combinat cu suc de morcov ajută la refacerea membranelor mucoase din
organism. Acest suc calmează şi curăţă organismul de flegmă. Este extrem de eficient mai ales dacă este
luat cu o oră după consumul de hrean.
-Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi şi altele (pătrunjel, ţelină sau chiar fructe),
consumat de trei ori pe zi.
-Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriţă de mai multe ori pe zi
în afecţiunile respiratorii sau celelalte.
Ridiche roză de lună (Rhaphanus sativus).
Conţinutul chimic- Frunzele conţin vitaminele: A, B1, B2, şi C, au efecte antitoxice şi depurative
puternice, mai ales în cure de lungă durată. În avitaminoză A şi B sau în scorbut (boală datorată lipsei
vitaminei C) se consumă câte 2-3 porţii pe zi de salată de frunze de ridiche de lună, înainte de mesele
principale. După o cură de 1-2 săptămâni simptomele specifice avitaminozelor de primăvară dispar (cum
ar fi sângerarea gingiilor, astenia, tulburări de ritm cardiac, somnolenţă, etc). Sunt bogate în acid
ascorbic, acid folic şi potasiu. Reprezintă o sursă bogată de vitamina B6, riboflavină, magneziu, cupru şi
calciu. O ceaşcă de ridiche tăiată felii are doar 20 de calorii şi asigură necesarul zilnic de carbohidraţi ai
unei persoane adulte. Calităţi nutritive (100g)= 16kcal, proteine 0,68g, lipide 0,10g, glucide 1,86g,
carbohidraţi 3,40 g fibre 1,60g.
Acţiuni farmaceutice- Cura de frunze de ridiche de lună este un excepţional detoxifiant pentru întregul
organism. Cura trebuie să dureze o lună şi este compusă din salate preparate din frunze şi rădăcini
proaspete de ridichi de lună. Această cură ajută la refacerea florei intestinale, protejează stomacul şi ajută
la vindecarea bolilor infecţioase care apar atunci când sistemul imunitar este slăbit de administrarea
abuzivă de medicamente (mai ales medicamente de sinteză cu efecte antibiotice, antiinflamatoare de tipul
corticoizilor sau tranchilizante).
Frunzele de ridiche de lună sunt calmante şi anafrodiziace, ajutând deci în cazurile de hiperexcitabilitate
nervoasă şi sexuală. Pentru aceste efecte se consumă 3-4 porţii pe zi de salată din frunze, pe stomacul gol
(interesant este faptul că în opoziţie cu frunzele, rădăcinile de ridiche au efecte de stimulare a sistemului
nervos şi efecte afrodiziace). Pentru un efect mai puternic puteţi amesteca în salate frunze de ridiche,
frunze de salată verde, ulei de dovleac şi suc de lămâie.
Pentru tratarea bolilor hepatice şi biliare se consumă sucul obţinut din frunze de ridiche, câte 1 pahar de 2
ori pe zi, minimum 12 zile. Acest suc are efecte tonice hepatice şi stimulează peristaltismul. Pentru a
obţine sucul puneţi o mână de frunze tăiate nu foarte mărunt într-un mixer, adăugaţi trei sferturi de pahar
de apă şi mixaţi timp de 2-3 minute. Lăsaţi apoi ca sucul să se aşeze timp de 15 minute după care
strecuraţi. Se obţine aproximativ un pahar de suc de culoare verde intens.
Foarte bune pentru prevenirea cancerului.
-Nu aruncaţi frunzele de ridiche- conţin vitamina A, B1, B2 şi C au efecte antitoxice şi depurative
puternice. Consumaţi salată de frunze înainte de mesele principale ca să corectaţi avitaminozele. Un
tratament de două săptămâni este suficient pentru a înlătura simptome precum sângerările gingiilor,
astenia, somnolenţa.
Dacă aţi exagerat cu medicamentele de sinteză şi vă cam înţeapă ficatul, nu vă rămâne decât să urmaţi o
cură de o lună cu salată preparată din frunze şi rădăcini proaspete de ridichi. Ajută deopotrivă la refacerea
florei intestinale, protejează stomacul şi elimină inflamaţiile tractului digestiv.
În caz de deficienţe hepatice şi sau biliare, consumaţi suc extras din frunze şi bulbi, câte un pahar pe zi.
Are efecte tonice asupra ficatului, stimulează peristaltismul intestinal, reduce constipaţia. Durata minimă
a unei cure este de 10 zile.
Acest suc are efect de a linişti şi a vindeca mucoasele şi a elimina mucusul care se dizolvă cu hrean.
Aproape o treime din conţinut este Natriu, iar conţinutul de Fier şi Magneziu este foarte ridicat, aşa că are
efect de vindecare şi calmare a mucoaselor.
De obicei operaţiile chirurgicale pentru bolile sinusului nu sunt necesare deoarece efectele ulterioare pot
fi dăunătoare. Sucul de ridiche combinat cu cel de hrean (hreanul se ia cu o oră înainte) a dat întotdeauna
rezultate de durată şi a anulat necesitatea de a efectua operaţia.
Mucusul este rezultatul consumului în cantitate prea mare de lapte, amidon concentrat, pâine şi cereale.
Atenţie- ridichile nu trebuie consumate de persoanele care suferă de ulcer, de inflamaţie gastrică sau de
boli ale glandei tiroide.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni intestinale, afecţiuni pulmonare,
anorexie, balonări abdominale, boala canceroasă, bronşită cronică, bronşită recidivantă, calculi biliari şi
renali, colite de putrefacţie, congestie pulmonară, diaree, digestie dificilă, dischinezie biliară, dispepsie,
dizenterie, dureri de cap, dureri faringo-laringiene, febră, greaţă, gripă, gută, guturai, inapetenţă,
indigestii, infecţii respiratorii, intoxicaţii digestive, laringită acută, lipsa secreţiilor lactate, litiază urinară,
pneumonie, regurgitări, rinită inclusiv alergică, sinuzită, sughiţ, tuse, vomă cu sânge, etc.
Preparare -Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Sucul se obţine cu ajutorul
storcătorului centrifugal electric, din ridichi ne cojite, spălate bine în prealabil cu o perie. Se consumă
imediat după preparare. Este foarte iritant pentru tubul digestiv şi de aceea se consumă o parte de suc din
acesta cu 4 sau 6 părţi de suc de morcov.
-Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi şi altele (pătrunjel, ţelină sau chiar fructe),
consumat de trei ori pe zi.
-Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriţă de mai multe ori pe zi
în afecţiunile respiratorii sau celelalte.
Sucul se extrage din frunze şi rădăcină, dar fiind foarte tare se ia numai în amestec cu suc de morcovi.
Elementele combinate cu ale acestora ajută la refacerea mucoaselor din organism, fiind mai eficace dacă
este luat la interval de un ceas după ce s-a luat sucul de hrean în special ]n eliminarea calculilor cu orice
localizare. Se poate folosi perioade lungi de timp în cazul mucozităţilor până la eliminarea acestora.
Rodia (Punica granatum).
Compoziţie chimică: fructele bogate în zahăr, acid citric, acid malic, vitaminele A, B5, E, C, acid folic,
antioxidanţi, minerale (în special fier), zaharuri. Iar scoarţa fructului conţine tanin dar nu conţine
peletierină şi nici pseudopeletierină. Sulfatul de peletierină asociat cu tanin a fost utilizat ca tenifug. Acid
betulinic, fridelină, betasitosterol, oxalat de calciu şi alte substanţe minerale şi vitamine în special C, dar
şi A, B1, D. Sunt foarte bogate în zaharuri (8-20%). Potasiu 240 mg, fier 500mg, carotenoide 40 mg, 2,2
mg fibre, vitamina C 7 mg, calorii 74.
16% din necesarul cotidian de vitamina C al unui adult poate fi furnizat de o jumătate de pahar de suc de
rodie. Aceasta reprezintă şi o excelentă sursă de vitamina B, acid pantotenic, potasiu şi polifenoli
antioxidanţi (tanini numiţi punicalagini).
Abia de câţiva ani au început cercetătorii americani să studieze rodia în laborator. După primele studii, au
descoperit o cantitate mare de substanţe protectoare (fitofenoli), iar culoarea roşie specifică fructului are o
putere antioxidativă mai mare decât a tuturor plantelor din aceiaşi categorie testate până în prezent
(inclusiv vinul roşu). Faptul acesta transformă rodia într-un elixir al tinereţii, pentru că antioxidanţii ne
apără celulele corpului de radicalii liberi, care grăbesc îmbătrânirea şi pot provoca apariţia unor boli
cronice precum cancerul. Nici o mirare, deci că americanii extrem de atenţi cu sănătatea lor au
transformat rodia într-un „miracol” căruia cercetătorii îi descoperă tot mai multe însuşiri.
Acţiune farmaceutică: întrucât la noi nu se găseşte decât fructul nu are rost să enumerăm celelalte efecte
ale tratamentelor ci numai să spunem că fructele ca efect sunt similare cu cele de cais ( cu aproximaţie) În
plus mai putem spune că sunt utile în tratarea teniei (decoct din scoarţă). Conţine taninuri care ajută la
muşchiul inimii şi contribuie la scăderea colesterolului, creşte pofta de mâncare şi stimulează digestia.
Scoarţa este unul dintre cele mai eficiente tratamente contra dizenteriei. Ajută la întărirea imunităţii
organismului la persoanele predispuse la infecţii respiratorii frecvente, reduce febra, potoleşte setea,
tonifică muşchiul cardiac, scade colesterolul, creşte pofta de mâncare şi stimulează digestia. Sucul de
rodie obţinut prin stoarcerea boabelor din interior, este utilizat în cazul durerilor de stomac, dar şi al
răguşelii (se face gargară). Aplicat pe o rană deschisă rodia proaspătă poate fi un antiseptic excelent.
Oamenii de ştiinţă din Israel au descoperit că persoanele care au băut 60 ml de suc de rodie timp de un an,
au redus presiunea sanguină sistolică cu 21% şi şi-au îmbunătăţit evident circulaţia. Mai mult 120 ml de
suc de rodie acoperă 50% din necesarul de vitamină C al organismului zilnic.
Pe lângă proprietăţile culinare fructul este înzestrat şi cu virtuţi cosmetice şi terapeutice deosebite. S-a
dovedit în urma studiilor efectuate în special în Asia că fructul este eficient în reducerea factorilor de risc
pentru bolile inimii şi vaselor de sânge, pentru diabet. De asemenea tratează cu succes stresul atât cel fizic
cât şi cel psihic. Are efecte antivirale puternice şi de asemenea antibacteriene, chiar şi asupra plăcii
dentare mult mai puternic ca alte produse.
De asemenea consumul rodiilor stimulează activitatea enzimelor ce previn deteriorarea celulară ajutând în
cazurile de îmbătrânire prematură.
Fructul mai poate fi utilizat sub formă de suc proaspăt ca antiseptic şi de asemenea este o sursă
importantă de acid folic. De asemenea poate fi folosit cu succes într-o serie de produse cosmetice pentru
că acest fruct contribuie la menţinerea tonusului pielii contribuind chiar la dispariţia petelor de bătrâneţe,
din această cauză se va regăsi în multe produse cosmetice. Este unul dintre preparatele de bază pentru
estomparea sau chiar dispariţia ridurilor. Datorită polifenolilor conţinuţi în fructe ajută la refacerea
celulară atât a pielii cât şi a altor celule din organism. Are de asemenea proprietăţi cicatrizante şi
antiinflamatoare utile în diferite dureri.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, anemie, anorexie, antiinflamator, ascaroizi,
cancer, cancer de prostată, colesterolemie, dezintoxicare, diaree, digestie dificilă, disfuncţii sexuale
masculine, dizenterie, dureri diverse, hemoragie, îmbătrânire prematură, îmbătrânirea pielii, indispoziţii
digestive, inflamaţii, întreţinerea părului, piele uscată, răguşeală, riduri, ten gras, tenie, tensiune arterială
instabilă.
Administrare -Suc obţinut din fructe. Se consumă între 20-50 ml de suc proaspăt obţinut ca mai jos. Se
va consuma înainte de mese cu 15-30 minute. Se poate lua simplu cum este sau în combinaţie cu alte
sucuri. De asemenea dacă se doreşte se poate dilua cu apă şi se poate dacă nu aveţi contra indicaţii să
puneţi miere după gust.
Modul de preparare a sucului. Rodiile sunt fructe greu de stors iar sucul său pătează hainele. Se taie
fructul în mai multe părţi şi se scufundă într-un vas cu apă pentru câteva minute. Această operaţie va face
sacii de suc mai uşor de îndepărtat din membrane. Folosind mâinile, se îndepărtează sacii de suc din
compartimentele lor. Aceştia se vor lăsa pe fundul vasului, în timp ce membranele vor pluti. Se aruncă
membranele şi pieliţele. Se scurge apa şi se aruncă sacii. Se pun în blender şi apoi se strecoară sucul
printr-o sită.
Salata verde (Lactuca sativa).
Compoziţia chimică: frunzele conţin protide, urme de substanţe grase, hidraţi de carbon, magneziu,
sodiu, arsenic, potasiu, calciu, cupru, iod, fosfor, fier, zinc, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C,
niacin, E, PP, caroten şi beta-caroten. Vitamina B9 sau acidul folic care-l conţine este în cantitate destul
de importantă în funcţie de perioada când a fost culeasă. Conţine 38% Kaliu, 15% Calciu, peste 5% fier şi
6% Magneziu. De asemenea conţine peste 90% fosfor necesar creierului şi Sulf din abundenţă care intră
în componenţa hemoglobinei.
Lactarion, care aceleaşi proprietăţi ca şi opiul, fără efectele secundare ale opiului, lactarină, acid lactic,
aspatragină, hiosciamină, steroli, sulfaţi, clorofilă, arsen, calciu, cobalt, cupru, clor, fosfor, fier, iod,
magneziu, etc. Multe afecţiuni nervoase se datoresc lipsei elementelor care pot fi găsite în salată.
Acţiune farmaceutică: aperitiv analgezic, anafrodiziac, antitusiv, antiputrid, coleretic, digestiv, diuretic,
drenor hepatic, emolient, emenagog, depurativ, laxativ, hipoglicemiant, maturativ, remineralizant,
sedativ, uricozuric. Reduce libidoul exagerat, reduce cantitatea de spermă la bărbat şi fluxul menstrual la
femei. Diminuează senzaţia de durere. Previne şi chiar elimină spasmele muşchilor intestinali. Stimulează
secreţiile salivare şi gastrointestinale. Retrage din masa umorilor substanţele toxice şi favorizează
eliminarea lor. Stimulează eliminarea bilei în intestin, fiind un bun drenor hepatic indicat chiar şi la
litiaze. Uşurează digestia. Acţionează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată şi o
dată cu ea şi eliminarea din organism a substanţelor toxice. Provoacă sau favorizează menstruaţia
întârziată. Micşorează cantitatea de zahăr din sânge. Facilitează defecaţia. Relaxează ţesuturile şi elimină
starea de inflamaţie. Accelerează maturarea furunculelor. Calmează stările de excitaţie cerebrală.
Stimulează prin urină eliminarea de acid uric şi uraţilor. Salata verde este unul dintre puţinele alimente
naturale cu gust amărui din bucătăria tradiţională românească. Substanţele cu gust uşor amărui din
frunzele salatei au proprietăţi miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantităţi mari. Ele
stimulează şi drenează ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia (lenea) organelor interne,
curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea anumitor glande endocrine. În medicina călugărească, alături
de seminţele de dovleac, salata este un remediu purificator excepţional, fiind folosită pentru vindecarea
unei vaste game de boli, de la simple colite la temutul sifilis sau cancer. Sărurile de iod au efect
antisclerotic mai ales asupra vaselor cu diametru mare. Depurativ, hipotensor şi asigură funcţionarea
normală a glandei tiroide, cu rol deosebit de important în special pentru persoanele vârstnice. Sub formă
naturală, sărurile minerale nu prezintă fenomene de intoleranţă la iod. Sărurile de iod previn şi combat
reumatismul, îmbătrânirea precoce a ţesuturilor, a hipercolesterolemiei, iar pe copii îi ajută la creştere.
Alte alimente care conţin iod: algele, ceapa, usturoiul, spanacul, varza, morcovul, prazul, roşiile, perele,
strugurii.
Sărurile de magneziu din salată constituie un stimulent al celulelor, un reechilibrant nervos (la fel şi
vitamina B9 sau acidul folic) şi un drenor hepatic. Aceste săruri întârzie îmbătrânirea şi combat cancerul.
Săruri de magneziu se mai găsesc în: orz, ovăz, porumb, grâu, cartofi, curmale, spanac, sfeclă roşie şi
polen de albine. Sunt foarte eficiente în caz de tremurături, tulburări digestive (hepatobiliare în special) în
afecţiunile reumatismale şi altele. Carenţa în acid folic poate antrena malformaţii la făt (spina bifida).
Sărurile de fosfor din salată au rol plastic şi dinamic. Ele se combină cu vitamina D şi menţin la valori
normale calciul din organism. De altfel, influenţează şi funcţionarea normală a sistemului nervos. Se mai
găsesc în cereale, usturoi, morcov, ţelină, ceapă, roşii, praz, nuci, polen şi struguri.
Sărurile de cupru ale salatei sunt indispensabile vieţii celulelor şi formării oaselor. Ele combat afecţiuni
reumatice şi cancerul, sunt antivirale, antiinflamatorii şi intervin în funcţionarea tiroidei, fiind un element
antiviral şi antigripal. Se mai găsesc în: migdale, nuci, alune, grâu, sfeclă roşie, ceapă, spanac, praz,
cireşe, mere, portocale, struguri, polen şi altele. Împreună cu vitamina C, intervin favorabil în gripe şi
afecţiuni reumatice.
La rândul lor sărurile de zinc care sunt prezente în frunzele de salată au efect benefic în formarea
globulelor roşii, asupra glandelor genitale, a hipofizei şi a pancreasului. Ele se mai găsesc în: sfeclă roşie,
grâu, orz, varză, spanac, roşii, piersici, portocale şi altele.
Sărurile de arsen sunt tonice şi reconstituante, înlesnind respiraţia. Sunt indicate în toate formele de lipsa
poftei de mâncare, în unele afecţiuni reumatismele, în boli canceroase, în boli de piele şi ca energizante.
Mai sunt prezente în: grâu, orez, usturoi, varză, spanac, morcovi, cartofi, măr.
Consumată în cantităţi mari, stimulează digestia şi metabolismul, drenează şi tonifică ficatul, intensifică
tranzitul intestinal, curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea glandelor endocrine.
Vitaminele A, B, C, D, E, şi sărurile minerale din aceste frunze dau organismului rezistenţă la infecţii,
virusuri sau chiar cancer şi dau totodată elemente necesare organismului pentru o bună funcţionare.
Salata mai conţine multă clorofilă, ce are rol, antianemic, aminoacizi şi mucilagii în cantitate mare fiind
foarte utile în special în cancerul pulmonar şi de asemenea ajutând la normalizarea tranzitului intestinal şi
a digestiei, fiind un real ajutor sub formă de laxativ în special pentru cei care sufere de constipaţie.
Tot în salată se găsesc şi substanţe chimice cu rol hormonal care explică 2 calităţi a ei şi anume: salata
este un sedativ, consumată mai ales seara, contribuie la ştergerea urmelor stresului de peste zi şi are
calitatea de a induce un somn fiziologic. În al doilea rând, acţiunea sedativă se manifestă sub forma unui
efect anafrodiziac, de sedare sexuală, în special util în cazurile de hiperexcitabilitate sexuală şi aceasta
datorită substanţelor cu funcţie de hormon feminin (estrogen). În afara acestui efect, substanţele cu rol de
hormoni au un rol deosebit de important în menţinerea integrităţii pielii şi a vindecării multor afecţiuni ale
acesteia.
Salata îşi găseşte întrebuinţări în unele maladii psihice ale inimii (eretism cardiac, etc), în insomnii, în
unele afecţiuni ale căilor respiratorii (bronşită, cancer), în diabet, unele afecţiuni reumatismele (gută,
artrită), menstruaţii dureroase, constipaţie, afecţiuni hepatice şi altele.
Secretul reuşitei tratamentului este să mâncaţi cantităţi suficiente de salată zilnic şi să beţi multe lichide
(apă de izvor, ceai de bănuţei ori de păpădie).
Stimulează diureza şi secreţia lactată la tinerele mame, precum şi buna funcţionare a stomacului şi
intestinului gros. Poate trata hematuria (pierderea sângelui prin urină).
În medicina călugărească, alături de seminţele de dovleac, salata este un remediu purificator excepţional,
fiind folosită pentru vindecarea unei vaste game de boli, de la simple colite la temutul sifilis sau cancer.
Sărurile de magneziu din salate întârzie îmbătrânirea şi combat cancerul. Salata mai conţine şi cantităţi
mari de aminoacizi şi mucilagii care sunt foarte utile în special în cancerul pulmonar.
Optimizează digestia şi metabolismul, tonifică ficatul, curăţă vasele sangvine şi reglează activitatea
anumitor glande endocrine. Consumarea sa din belşug este recomandată ca un valoros adjuvant în caz de
hiperexcitabilitate, alcoolism, tabagism sau chiar în dependenţe de narcotice. Se recomandă însă crudă
sub formă de salată cu suc de lămâie, sau sub formă de suc obţinut cu storcătorul de fructe.
Această legumă conţine cantităţi mari de magneziu şi fier. Ficatul şi splina sunt locurile de depozitare a
fierului din organism şi se alimentează pentru orice necesitate urgentă cum ar fi: formarea de globule roşii
în sânge, sau când se produce o hemoragie însemnată. De asemenea se mai folosesc şi la complectarea
depozitului de fier din alimentaţie, etc.
Magneziul din salată are o excepţională viteză de vitalizare în special ale celor din ţesutul nervos şi din
celulele plămânilor.
De asemenea ajută la menţinerea fluidităţii normale a sângelui şi a altor funcţiuni, fără de care
metabolismul nu ar putea funcţiona normal.
Deoarece sărurile de magneziu nu pot acţiona eficace decât în prezenţa Calciului în cantităţi
corespunzătoare asocieri acestor elemente în salată, o face un element excepţional de valoros din acest
punct de vedere. Dacă este combinat cu suc de morcovi, calităţile sucului de salată sunt amplificate prin
adaos de vitamina A din morcovi şi Natriu, acesta ajutând la menţinerea Calciului din salată în soluţie
până la asimilarea de către corp.
Salata- lăptuca Romană. Are o compoziţie diferită faţă de salata obişnuită în special prin conţinutul
mare de Natriu, care este cu 60% mai mult decât K, ceea ce o face de preţ în cazurile când această
proporţie este necesară, ca de exemplu în boala Addison, în care glandele adrenale sunt afectate
necesitând maximum de Natriu cu un procent relativ mic de Kaliu. Tratamentul acestei boli cu rezultate
deosebite s-au făcut prin consum abundent de sucuri în care predomină această legumă.
Dieta strictă de eliminare a oricăror amidonuri şi zaharuri concentrate, carne de orice fel şi a vegetalelor
care conţin în exces Kaliu, faţă de Natriu. Această condiţie a redus legumele şi sucurile lor la sfeclă,
ţelină, salată romană, spanac.
În acest regim s-a inclus şi rodie, căpşun, pătlăgele roşii, smochine, brânză, migdale, miere şi jir. În
sucurile de mai sus s-a adăugat şi suc de morcovi.
În cazurile extreme s-a constatat a fi de folos o oarecare cantitate de lapte de oaie cu suc de morcovi dând
rezultate foarte bune, mai ales dacă au fost aplicate şi spălături ale intestinului gros.
Se indică la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni gastro-intestinale,
afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, afecţiunile vaselor de sânge, alergie, anemie, arterite, arterite
obliterante, astenia de primăvară, astm bronhic, ateroscleroză, boli cauzate de intoxicaţii, boli renale şi
vezicale, bronşite, cancer, cardiopatii, ciclu menstrual întârziat, colecistite, colesterol, congestie hepatică,
constipaţie, criză de ficat, demineralizare, diabet zaharat, digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree,
eliminarea toxinelor, eretism nervos, erizipel, excitaţie sexuală, excitaţie cerebrală, gastralgii, graviditate,
gripă, gută, hematuria, hepatite cronice, hiperexcitabilitate sexuală la femei, hipercolesterolemie,
hiperglicemie, hipertensiune arterială, icter, infecţii, inflamaţii intestinale, insomnii, litiaze biliare şi
renale, menstruaţii dureroase, menstruaţii întârziate, metabolism, nefrită, nervozitate, obezitate, oboseală,
palpitaţii, pleurezie, psihastenie, reglare endocrină, reglarea menstruaţiei, spasme, spasme viscerale,
spermatoree, sterilitate masculină şi feminină, tulburări digestive, tuse nervoasă, tuse convulsivă, varice,
vase de sânge.
Administrare -Cel mai eficient este sucul care se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe din frunze
proaspete bine spălate. Se poate folosi singur sau în combinaţie cu alte sucuri de legume şi fructe.
Se poate consuma zilnic câte 600 ml în trei reprize întotdeauna înainte de mesele principale. În cazul în
care se foloseşte în combinaţie cu morcov, cartofi, varză, etc se poate consuma şi cantitate mai mare şi
perioade mult mai lungi de timp în funcţie de ceea ce se doreşte şi de toleranţa individuală. Se poate
asocia cu: cartof, castravete, morcov, păstârnac, pătlăgele roşii, pătrunjel, pepene, ţelină, varză în special
roşie, fiind în acest caz util în mult mai multe afecţiuni. În toate afecţiunile se va ţine cont şi de
tratamentul cu sucuri care un tratament foarte eficient.
Consumul zilnic din belşug a sucului de morcovi, salată şi spanac procură hrană nervilor şi părului.
O altă combinaţie pentru păr şi pentru a-i reda culoarea naturală este cea de suc de morcov, salată şi
lucernă proaspătă.
Scoruş de munte (Sorbus aucuparia).
Compoziţie chimică: fructele conţin tanin, acid malic, acizi organici, uleiuri eterice, carotină, zaharuri
naturale, săruri minerale, o cantitate mare de vitamina C, etc.
Acţiune farmaceutică: frunzele şi fructele: depurative, diuretice, hemostatice, antitusive, antireumatice,
astringente, măresc diureza şi curăţă epiteliul renal. Fructele conţin 15% zahăr organic, acizi care distrug
microbii, vitaminele B, C, E. Scoruşa roşie are şi coloranţi beta-caroten, etc. Consumul fructelor ajută la
vindecarea afecţiunilor vederii sau la afecţiunile vaselor de sânge şi în creier. Scoarţa are acţiune
hemostatică locală sau contra tusei.
Scoruşul cu cea mai mare putere de vindecare este cel care creşte la margine de pădure, urcând până la
2400 metri.
Întrebuinţarea scoruşului ca plantă medicinală coboară în urmă cu sute de ani, până la Hippocrate, care îl
recomandă ca medicament astringent în deranjamente intestinale. Cercetările recente dovedesc însă că
planta are o compoziţie chimică extrem de bogată, care îi multiplică însuşirile curative.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: ateroscleroze, balonări, bronşită, colici intestinale, constipaţie,
gastrită cu hipoaciditate, gingivite, hipovitaminoze, imunitate scăzută, inflamaţii ganglionare, migrene,
reumatism, scleroza vaselor de sânge din creier (fruct), spondiloză, spondilită anchilozantă, tuberculoză,
tuse.
Administrare -Suc din fructe- Sucul este folosit pentru acidularea laptelui pentru sugarii dispeptici,
stimulează creşterea imunităţii şi ridicarea în greutate. Are calităţi antiscorbutice, diuretice, hemostatice,
antireumatismale. Se poate folosi singur câte 50 ml de 3 ori pe zi sau în diferite combinaţii cu alte sucuri
de fructe şi legume. Se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe. Se poate folosi perioade foarte lungi de
timp şi după ce nu mai este sezon se pot folosi fructe congelate după ce s-au decongelat şi se obţine sucul.
Secară (Secale cereale).
Compoziţie chimică: cornul de secară se foloseşte mult în farmacie: scleroţii ciupercii se dezvoltă pe
spicele de secară şi pe alte graminee. S-au identificat un mare număr de alcaloizi. Amine: trimetilamina,
acetilcolina, tiramina, histamina, şi aminoacizii: leucina, tirozina, histidina. Mai conţine glucide:
trehaloză, manită, manane, ulei gras, 35%, proteine, ergosterine, fungisterine. Alcaloizii au la bază
nucleul lizergic cu doi izomeri: unul levogir, altul dextrogir.
-Seminţele- vitaminele-B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. Aminoacizii: alanină, arginină, acid aspartic,
cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina,
serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Acizii graşi: acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid
oleic, acid linoleic, acid linolic, acid linolenic. Carbohidraţi: glucoză, fructoză, sucroză, amidon, celuloză,
acid fitic. Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cupru, zinc, crom, fosfor, clor,
fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Acţiune farmacologică: este purificator al sângelui, pentru că stimulează circulaţia sângelui şi previne
rigiditatea arterelor. produsul ca atare sau extractul se întrebuinţează ca hemostatic uterin şi ocitocic. Toţi
alcaloizii stimulează fibrele musculaturii netede, mai ales ale uterului (acţiune ocitocică). Previne
scleroza. Alcaloizii cu catenă triterpenică au şi efect inhibitor asupra simpaticului, datorită catenei
oligopeptice. Ergotamina prin hidrogenare îşi pierde activitatea, dar rămâne acţiunea ocitocică. Histamina
şi celelalte amine au acţiune ocitocică. Tiramina este simpaticomimetică, iar colina şi acetilcolina sunt
parasimpaticomimetice. Este bine să se folosească doar preparat în farmacii şi fabrici de medicamente
pentru că poate fi foarte periculos, putând provoca intoxicaţii care sunt greu de contracarat. În acest caz se
intervine cu cărbune medicinal.
Seminţele sunt energizante, remineralizante, emoliente, laxative, sedative, fluidifică sângele. Verde sau
încolţit previne scleroza inclusiv cea cerebrală, diminuează stările inflamatorii, uşurează defecaţia,
ajutând tranzitului intestinal, fluidifică sângele, calmează stările de excitaţie cerebrale. Util femeilor cu
bufeuri (de căldură), pentru că diminuează senzaţia de căldură. Vitaminizează şi fortifică întreg
organismul. Calmează colicile.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni vasculare, afecţiunile inimii, amigdalită, angină
difterică, ascarizi, ateroscleroză, bătrâneţe, boli de ficat, bufeuri de căldură, constipaţie, demineralizare,
diabet, dismenoree, enterită, enurezis, excitaţie cerebrală, hemoroizi, hepatită cronică, hepatite
epidemice, hipertensiune arterială, hipervâscozitate sangvină, infarct miocardic, inflamaţii renale şi
gastro-intestinale, leucoree, menopauză, menstruaţie dificilă, pneumonie, probleme de circulaţia sângelui,
sedentarism, tuberculoză ganglionară.
Administrare: Suc din iarbă- se pun seminţele la încolţit în pământ şi se vor lăsa să crească până vor
ajunge la înălţimea de 20 cm, când se vor tăia şi se spală bine. Se trec apoi prin storcătorul de fructe o
dată, după care peste reziduu se va pune apă în cantitate de 2 ori mai mare decât masa reziduului şi se lasă
apoi timp de 30 de minute, după care se vor trece din nou prin storcătorul de fructe. Acest suc se poate
administra de 3 ori pe zi câte o cantitate de 1 linguriţă sau eventual împreună cu alte sucuri (morcovi, etc).
Au foarte multe vitamine, enzime şi chiar hormoni contribuind la întărirea imunităţii organismului. Ceea
ce vă rămâne se va pune într-o sticlă cu puţin alcool alimentar şi se astupă cu dop. Se poate în acest fel să
se ţină la rece pentru 30 de zile.
Sfecla de zahăr (Beta vulgaris).
Compoziţia chimică: corpul sfeclei de zahăr conţine, apă 75%, proteine brute 1,3%, grăsimi brute 0,1%,
substanţe extractive ne azotate 21,4%, celuloză 1,5%, substanţe minerale 0,7%, potasiu, calciu, magneziu,
vitaminele A,B,C şi D. Se folosesc atât rădăcina cât şi frunzele.
Rădăcina şi frunzele- conţin apă 83,5%, proteine brute 2,3%, grăsimi brute 0,4%, substanţe extractive ne
azotate 7,4%, celuloză 1,6%, substanţe minerale 4,8%.
Acţiune farmaceutică: alimentează sângele, tonifică inima, calmează nervii, lubrifiază intestinele, curăţă
ficatul. Reglează funcţiile ficatului, ameliorează sau înlătură durerile de stomac, stimulează pofta de
mâncare. Este unul dintre cele mai preţioase sucuri pentru refacerea globulelor roşii (eventual împreună şi
cu cea roşie) şi pentru tonifierea sângelui.
În special femeilor le sunt indicate sucul de sfeclă amestecat cu suc de morcov cel puţin 250 ml pe zi.
Sucul de sfeclă curat băut mai mult în cantitate mai mare de un pahar o dată poate avea un efect de
curăţire însoţit de ameţeală şi greaţă uşoară, ca urmare a efectului de curăţire a ficatului. Trebuie însă să
se pună o parte suc de sfeclă şi 2 părţi de suc de morcov, până ce efectul de curăţire devine tolerat şi apoi
se va putea creşte cantitativ în funcţie de toleranţă.
Pentru tulburări menstruale sucul de sfeclă este foarte folositor, dacă este luat în cantităţi mici- de 2-3 ori
pe zi câte 100 ml este suficient.
În timpul menopauzei acest tratament este mult mai durabil având un efect care dă un randament mult mai
mare decât medicamentele sau hormonii sintetici.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, amigdalite, anemie, angine, anorexie, boli de
piept, bronşite, cistită, constipaţie, contuzii, diaree, dizenterie, furuncule, gută, herpes, intoxicarea
ficatului cu droguri sau medicamente, intoxicaţie alcoolică, iritabilitate, litiază urică, nelinişte,
menopauză, panariţiu, răni infectate, scurgeri vaginale, slăbiciunea inimii, tulburări menstruale, tuse.
Administrare: -Suc obţinut din rădăcină (şi se pot pune şi câteva frunze) cu ajutorul storcătorului de
fructe. Are un gust dulce plăcut. Se consumă câte 200 ml de 3 ori pe zi, în afecţiunile ficatului, dureri
stomacale, lipsa poftei de mâncare. Se poate folosi însă şi în combinaţii cu alte sucuri de legume şi fructe.
Se indică o parte suc de sfeclă cu 2 părţi suc de morcov.
Sfeclă roşie (Beta vulgaris rubra).
Compoziţie chimică: glucide 8-10g% în special din zaharoză, protide 1,5, lipide 0,1, betaină, asparagină,
acid glutamic, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9 (acid folic 83 micrograme%), C (10mg% în cea
crudă şi 5% în cea fiartă), E, PP, biotin, oligoelemente, săruri minerale 1000 mg%, din care potasiu
300mg%, sodiu 60mg, calciu 29mg%, magneziu 25mg%, fier, cupru, zinc, mangan, bor, crom, nichel,
fluor, seleniu, fibre 2,5-3,1 g% din care 80% sunt insolubile. Are 8-10 g glucide la 100g mai mult decât
la alte legume proaspete (la care cantitatea de glucide este de 2-4g la 100g). Are 40 calorii la 100g. Are şi
fibre: 2,5-3,1g pentru 100g, 80% din aceste fibre sunt insolubile, cele care formează pereţii celulelor
vegetale, care sunt în mare măsură responsabile de consistenţa şi textura acestei legume.
Acţiune farmaceutică: nutritivă, alcalinizantă, laxativă, aperitivă, răcoritoare, energizantă, antianemică,
mineralizantă, anticancerigenă, remineralizantă, hipotensoare, întăreşte imunitatea organismului, luptă
pentru refacerea sângelui, foarte utilă şi în leucemii dar şi alte tumori. Extern este cicatrizantă,
dezinfectantă, bactericidă destul de puternică. Este utilă în tratamentele cancerului în toate formele
limitând dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase. Are proprietatea de a
distruge şi o serie de microorganisme, reechilibrează şi reglează sistemul nervos al întregului organism şi
este uşor hipotensivă. Nu sunt indicate diabeticilor. Regularizează funcţiile hepatice (datorită betainei).
Activează metabolismul general datorită glutaminei. Creşte capacitatea de rezistenţă a organismului la
diferite boli şi germeni patogeni. Acţionează şi asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină. Ajută la
formarea hematiilor, leucocitelor şi trombocitelor. Aprovizionează organismul cu substanţe minerale şi
vitamine. Elimină excesul de acid uric din organism. Acest suc este cel mai bun suc în îmbunătăţirea
circulaţiei sângelui şi pentru formarea de celule roşii din sânge.
Sfecla roşie s-a dovedit un remediu şi împotriva hipertensiunii arteriale şi a altor probleme cardiace, dar
de asemenea poate ajuta şi în cazul diferitelor probleme apărute în timpul menopauzei.
Calciul din sfeclă oferă hrană organismului. Sucul acesta este şi un bun dezintoxicant organic pentru ficat,
rinichi şi vezica biliară, de asemenea stimulează activitatea sistemului limfatic din organism,
îmbunătăţeşte memoria, întăreşte sistemul nervos, curăţă vasele de sânge şi joacă un rol important în
tratamentul hipertoniei musculare şi a anemiei.
Sfecla este un depozit de vitamine şi microelemente care spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug
şi nu se dezactivează prin prelucrare termică. Folosirea ei în alimentaţie are, pe lângă virtuţi culinare şi
virtuţi medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele în afara usturoiului prin
conţinutul în fier. Asimilarea fierului este favorizată de vitamina C, prezentă în toate părţile plantei. În
structura rădăcinii de sfeclă este prezent şi cuprul. Lipsa de cupru în alimentaţie provoacă încărunţirea
precoce a părului, îngreunează procesul de consolidare al fracturilor, provoacă dereglări în activitatea
pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantităţi foarte mari. Datorită prezenţei lui în
alimentaţie, funcţionează bine organele de reproducere, se previne apariţia coşurilor, a furunculozei,
căderea părului. Lipsa de zinc afectează vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla conţine şi o
cantitate mare de mangan, care apără ficatul de distrofie adipoasă (lipidoză), scade nivelul de zahăr din
sânge, ajută în lupta cu scleroza şi elimină surplusul de apă din organism. Sfecla conţine şi iod, care
favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de util persoanelor cu obezitate şi care suferă de inhibarea
funcţiei tiroidei. De ne preţuit este rolul iodului şi în blocarea cancerului şi încetinirea îmbătrânirii.
Celuloza din sfeclă scoate din organism toxinele, îmbunătăţeşte funcţionarea tractului intestinal, fiind un
remediu rebutabil în tratarea obezităţii şi constipaţiei. Medicina populară foloseşte toate componentele
sfeclei: atât tuberculii cât şi frunzele.
Rădăcina de sfeclă poate ameliora leucemia, favorizează eliminarea secreţiei biliare şi are un excelent
efect detoxifiant. Uşurează funcţia intestinală şi combate constipaţia, este un tonic şi remineralizant de
excepţie. Se dovedeşte utilă în combaterea bolilor renale şi ale vezicii urinare. Coaptă în cuptor, rădăcina
de sfeclă îşi păstrează bine proprietăţile. Fiartă eliberează majoritatea substanţelor nutritive.
-Betanina (betazina) care există în sfecla roşie. Acest antioxidant are o forţă echivalentă cu 60% din forţa
licopenului, fiind şi un imuno-stimulator de excepţie. Are predilecţie pentru tumorile hormono-
dependente determinând moartea celulelor tumorale.
Sfecla se numără printre puţinele legume care conţin cupru şi zinc, ba chiar în cantităţi foarte mari. Primul
este foarte important pentru buna funcţionare a pancreasului, grăbeşte procesele de vindecare osteo-
articulare şi menţine vigoarea părului. Zincul este esenţial pentru sistemul de reproducere, previne apariţia
acneei şi furunculozei. Lipsa prelungită a acestui element în organism poate creşte riscul defectelor de
vedere şi infarctului miocardic.
Mulţumită conţinutului mare de mangan, tuberculul de sfeclă roşie fereşte ficatul de distrofie adipoasă,
scade nivelul zahărului din sânge, limitează procesele de scleroză şi elimină surplusul de apă din corp, iar
iodul pe care îl deţine optimizează metabolismul şi funcţiile tiroidei.
Deşi conţinutul de calciu din sfecla roşie este ridicat totuşi compoziţia sa determină într-un mod calitativ
să hrănească globulele roşii ale elementelor chimice. Raportul este de 50% Calciu, proporţie care este
potrivită pentru menţinerea solubilităţii Calciului în special, dacă în organism s-a acumulat calciu
anorganic care a format depozite în vasele de sânge şi artere întărite sau îngroşate cu consecinţele lor
(Hipertensiune arterială şi afecţiuni ale inimii).
Conţinutul de 20% K (kaliu) constituie o hrană pentru toate funcţiile fiziologice în timp ce conţinutul de
8% Clor constituie un minunat curăţitor al ficatului, rinichilor, a vezicii biliare, activând şi acţiunea
limfei.
Amestecul de suc de sfeclă cu morcov procură o bună parte din calciu- pe de o parte- Kaliu şi alte
elemente alcaline, pe de altă parte, care împreună cu conţinutul ridicat de vitamina A, constituie probabil
hrana naturală a globulelor roşii ale sângelui.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni
hepatice, afecţiuni renale, afecţiunile splinei, alcoolism, amigdalită, anemie, anemie feriprivă, antigripal,
aritmie, artrită, astenie fizică şi nervoasă, ateroscleroză, avitaminoze, boala canceroasă, boli hepatice, boli
renale, bronşită cronică, calculi biliari, cancer, cancer de colon, colită, constipaţie, convalescenţă,
curăţirea organismului de metale grele şi radioactive, curăţirea sângelui, degenerescenţă maculară,
demineralizare, depuneri de colesterol, dezintoxicare, diabet, digestie dificilă, dischinezie biliară şi
stomacală, disbacterioză, diureză, dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele de sânge, eczeme,
eliminarea toxinelor din organism, enterite, gastrită hiperacidă, gripă, gută, guturai, hemoroizi, hepatită,
hepatită cronică, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, hipertensiune cu dureri de cap şi edem al
picioarelor, imunitate scăzută, îmbunătăţirea capacităţii de efort fizic, insomnii, ischemie cardiacă,
întărirea imunităţii, intoxicaţii lente, leucemie, lichen, limfostază, litiază renală chiar şi urică, mastopatie,
menopauză, menstruaţii abundente, migrene, metabolism, oboseală cronică, ocluzii intestinale,
osteoporoză, palpitaţii, pietre în colecist, potasiu şi magneziu lipsă, răceală, reumatism, rinofaringită,
sarcină, scurgeri vaginale, sterilitate, tuberculoze, tulburări hepatice şi ale vezicii biliare, varice, viroze.
Administrare: -Sucul de Sfeclă roşie. Expertul în administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist
austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai puţin de 45.000 de cazuri de cancer şi alte afecţiuni cronice
vindecate cu ajutorul sucurilor de legume şi al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei şi a bolilor
tumorale, el recomandă o combinaţie de sucuri, care pot fi uşor obţinute cu ajutorul unui storcător electric
centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcător se extrag 100 ml suc de Sfeclă roşie, 50 ml suc de
rădăcină de Ţelină şi 300 ml suc de morcov. Această combinaţie de sucuri se păstrează ermetic închisă
într-o sticlă la frigider şi se consumă cu lingura pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol.
După părerea lui Breuss cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obţinut din Sfeclă roşie
care curăţă sângele, blochează dezvoltarea tumorilor, detoxifică ficatul. Exprimate la nivelul anului 1920,
aceste opinii au fost întru totul confirmate prin studii sofisticate făcute în laboratoare şi spitale, în anii
1990-2000.
-Suc din sfeclă obţinută proaspătă din rădăcină cu storcătorul centrifugal electric. Se poate consuma câte
200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în
funcţie de toleranţa individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe
zi. În cazul cancerului sau altor afecţiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveţi, salată,
pătrunjei, etc. Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum.
Poate fi preparat din rădăcinile plantei dar şi din capetele plantelor tinere.
Se va amesteca cu castraveţi, cartofi, varză, ţelină, pătrunjel şi morcovi, eventual salată verde. Se pot însă
pune atât la morcov, pătrunjel cât şi la ţelină şi frunze. Dacă se doreşte însă eliminarea rapidă a toxinelor
din organism se optează pentru castraveţi, sfeclă, pătrunjel, care împreună dau un suc extrem de puternic
ca acţiune în curăţirea organismului.
Nu uitaţi sucul de cartofi în special din cartofi cu coaja roşie se spală şi se face sucul din ei cu coajă cu tot
şi poate în acest caz să înlocuiască cu succes cortizonul, dar fără efecte negative. Se pot face diverse
combinaţii de sucuri în funcţie de stadiul bolii şi ce anume se doreşte în faza respectivă a bolii (eliminarea
toxinelor, cicatrizare, distrugerea celulelor canceroase, etc). Se poate amesteca şi cu ceaiuri din plante dar
se pun ceaiurile la temperaturi sun 45 de grade ca să nu distrugă principiile active din sucuri.
Sau se poate consuma crudă rasă câte minimum 30 g de 3 ori pe zi în cure de lungă durată.
De asemenea se poate folosi coaptă la cuptor pentru că-şi păstrează toate proprietăţile.
Atenţie! Sucul de sfeclă nu este indicat să se consume singur ci doar în combinaţii cu alte sucuri. De
asemenea înainte de folosire ar fi bine să fie ţinut în frigider câteva ore, apoi după îndepărtarea spumei, ar
trebui să fie amestecat cu suc de morcovi. Se pune 1 parte suc de sfeclă la 4 părţi suc de morcovi de
exemplu, sau eventual alte sucuri în funcţie de ceea ce doriţi să obţineţi. Este indicat totuşi să nu se
depăşească 300 ml de suc pe zi, decât în cazuri grave şi atunci doar 1 parte suc sfeclă la 4 părţi alte sucuri.
Spanac (Spinacea oleracea).
Compoziţie chimică: săruri minerale din belşug: la 100 g; 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de calciu,
37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, iod, fier, arsen,
Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, C, caroten B9 (acid folic), B12, K, E, PP, clorofilă; spinacină
(arginină, lizină); mucilagii; glucide (7 g); protide (2 g);lipide (0,50). Cât despre fier, conţinutul lui este 2-
6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g. Alte săruri minerale, etc. Conţine numai 18 cal /100g. Are un aport
scăzut de calorii-18 kcal/100g. Bogat în apă peste 90% de aceea nu conţine decât o cantitate limitată de
substanţe energetice. Glucide 1g/100g- este ca majo0ritatea legumelor cu frunze, foarte sărac în glucide,
putând fi consumat de către diabetici. Conţine însă în proporţie mare acid linoleic, 89mg/100g.
Proprietăţi farmacologice: remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic,
activator al secreţiei pancreatice, anticancerigen, curăţă căile digestive. Ameliorează bolile de ficat
incipiente (seminţele). Beta-carotenul previne sau chiar ajută la vindecarea cancerului. Vitaminele C este
un antioxidant care şi ea ajută la tratamentul cancerului. Sporeşte funcţia enzimatică şi hormonală a
pancreasului. Stimulează intestinul în acţiunea sa de evacuare printr-o substanţă numită saponină, curăţă
toate resturile alimentare de pe pereţii intestinului şi vilozităţile, ceea ce duce la creşterea masei de materii
fecale. Consumul de spanac creşte cantitatea de urină eliminată, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice
şi biliare, facilitează eliminarea viermilor intestinali, previne infecţia gingiilor şi este un tonic al
sistemului nervos. Prin fierbere îşi pierde din calităţile medicale. Se va consuma doar crud pentru diferite
tratamente. Atenţie însă pentru că acesta conţine acid oxalic, mai ales dacă se consumă fiert sau chiar
încălzit. Este un întăritor al sistemului imunitar, are numeroase proprietăţi nutritive şi tonifiante. Este un
remineralizant de excepţie. Ajută la purificarea tubului digestiv, tonifierea miocardului şi stimularea
activităţii inimii.
Adevărul este că spanacul, chiar dacă este considerat bogat în fier, nu conţine acest element în proporţie
mai mare ca alte vegetale, dar în spanac fierul se combină cu alte substanţe de primă importanţă. Acidul
folic (sau folaţii) asociat cu vitamina B12 în cantitate mare, duce la creşterea numărului de globule roşii
în sânge. Clorofila în combinaţie cu fierul, regenerează sângele şi creşte conţinutul de hemoglobină. Iodul
se dovedeşte util în combaterea bolilor de piele, a tuberculozei şi în întărirea imunităţii naturale a
organismului. Datorită saponinei fierul şi iodul sunt absorbite cu uşurinţă de către organism. Saponina
intervine şi în funcţionarea sistemului digestiv.
Sucul de spanac este considerat un veritabil medicament natural, cu o paletă foarte largă de utilizări.
Spanacul are un conţinut bogat de minerale, vitamine şi fibre, este o excelentă sursă de magneziu şi fier.
Spanacul nu este cea mai bună sursă de fier. De asemenea carnea şi unele legume uscate conţin mult mai
mult fier decât spanacul, care dacă este şi greşit pregătit pierde şi infima cantitate care o conţine.
Totuşi chiar şi acea cantitate de fier este bine absorbită dacă spanacul este consumat ca un aliment care
conţine multă vitamină C. Vegetarienii ştiu cel mai bine că o salată de spanac crud cu mandarine sau
clementine este un aliment foarte hrănitor şi bogat în nutrienţi.
Este antianemic, remineralizant, tonic cardiac, tonic psihic, antiscorbutic, anticancerigen, activator al
secreţiei pancreatice, detoxifiant al tubului digestiv.
Spanacul cu toate că are fier el nu este uşor de asimilat datorită oxidului oxalic. Acesta se combină cu
minerale şi este apoi excretat ca săruri insolubile.
Este foarte bogat în clorofilă, de aceea se recomandă ]n cantităţi mari celor care suferă de anemie,
oboseală sau tensiune nervoasă.
Datorită faptului că el conţine mult acid folic este foarte indicat femeilor care doresc să rămână
însărcinate. De asemenea este util ca preventiv în cancer, în special pentru fumători. Cercetarea asupra
cancerului se concentrează tot mai mult asupra întregului spectru de carotenoide- nu doar beta-caroten-
cuprinse în legumele şi fructele verde închis sau viu colorate, iar spanacul este mult mai bogat în aceste
substanţe decât morcovii.
Studiile efectuate de diferite centre de cercetări medicale pe diverse eşantioane de populaţie a demonstrat
că legumele de culoare verde închis, mai ales spanacul, protejează împotriva cancerului. Se poate însă
combina cu alte sucuri din plante verzi.
Bun în prevenirea cancerului, îmbunătăţirea vederii.
Este cel mai important suc pentru întregul tract digestiv (stomac, duoden, intestin subţire şi intestin gros)
fiind consumat ca atare din timpuri străvechi.
Spanacul crud este cel mi bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea tractului digestiv.
Consumarea sucului de spanac câte 500 ml pe zi adesea a vindecat cele mai grave constipaţii în câteva
zile sau săptămâni. Folosirea laxativelor sau purgativelor anorganice, duc la inactivitate cronică a
ţesuturilor muşchilor şi nervilor intestinali. Folosirea purgativelor saline are un efect deosebit deoarece
soluţia salină trecând prin intestine extrage mari cantităţi de limfă acidă, resturi alimentare şi toxice din
lichidul limfatic. Acest lichid trebuie înlocuit în corp prin soluţii alcaline organice ca de exemplu sucurile
foarte crude care să suplinească lipsa de apă din organism şi să alcalinizeze astfel otrăvurile care rămân în
intestin şi care sunt absorbite de circuitul limfatic, agravând condiţia care s-a încercat a fi îndepărtată.
Aceste metode de curăţire a intestinului sunt numai cu efect trecător şi nu ajută la regenerarea ţesuturilor
slăbite a muşchilor şi nervilor.
Sucul de spanac pe lângă acţiunea sa de purgare ajută vindecare întregului traiect intestinal, acţiunea sa
fiind pe cale naturală, ea nu se manifestă numaidecât pacientului, uneori numai după 6 săptămâni până la
două luni de la folosirea sucului.
Este interesant ca intestinele să fie curate cel puţin o dată pe zi, însă în mod normal ar trebui 2-3 scaune
pe zi, pentru care este necesar ca în timpul tratamentului să folosim un purgativ laxativ care s-a constatat
a fi eficient în cazul omului respectiv, dar acesta se va reduce treptat până ce intestinele revin la normal ca
urmare a tratamentului cu suc de spanac.
Mai eficace până la urmă s-au dovedit spălăturile sau clismele dacă sunt necesare chiar şi zilnic.
Alt efect valoros al spanacului este asupra dinţilor şi gingiilor pentru prevenirea pietrei, aceasta fiind o
formă slabă de scorbut ce rezultă din lipsa unor anumite alimente care se găsesc în special în sucul
combinat de morcovi şi spanac.
Sângerarea gingiilor şi degenerarea pulpei dentare este o boală răspândită din cauza alimentaţiei cu
cereale, zahăr şi alte alimente ne potrivite.
Conţinutul mare de acid oxalic din spanac este cauza acţiunii laxative, aceasta fiind un element de o
importanţă atât de mare pentru activitatea intestinelor încât nu trebuie neglijat. Vezi la sfârşit :Acidul
oxalic.
-Atenţie- deoarece conţine acid uric nu va fi consumat de bolnavii de gută sau artrită. Nu se recomandă
de asemenea consumarea plantei în hepatite, reumatism, pietre la rinichi sau vezică, inflamaţii gastrice
sau intestinale (din cauza oxalaţilor de potasiu şi calciu). Atenţie dacă în timpul preparării frunzele de
spanac îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu
trebuie consumat. Spanacul provoacă variaţii ale glicemiei!.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni dentare, afecţiuni
dermatologice, afecţiuni osoase, afecţiuni pancreatice, anemie, anemie pernicioasă, artrite, astenie fizică
şi nervoasă, astm bronhic, ateroscleroză, atonia vezicii urinare, boli inflamatorii, boli renale, boli de
vezică biliară, cancer, cardiopatie ischemică, cistită, constipaţie cronică, convalescenţă, convulsii, defecte
funcţionale ale inimii cu hiper şi hipotensiune, deficienţa glandelor suprarenale şi tiroidă, degenerare
maculată, degenerarea nervilor, demineralizare, depresii fizice şi nervoase, diabet zaharat, dureri de cap,
dureri reumatice, furuncule, hipertensiune arterială, impotenţă, insuficienţă pancreatică, întăritor pentru
bătrâni copii şi convalescenţi, lipsa de vigoare, migrene, nefrite, obezitate, oboseală fizică, palpitaţii,
pancreatita cronică, prostatită, rahitism, refacerea organelor bolnave, reumatism, sângerarea gingiilor,
scorbut, senescenţă, sterilitate, tendinţă la hemoroizi, tonifierea organismului, tulburări de vedere, ulcer
duodenal, umflarea membrelor, viermi intestinali.
Administrare -Suc de spanac obţinut cu storcătorul amestecat cu o parte suc de spanac şi 4 părţi de suc
de morcov. Se consumă 600 ml pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale, la convalescenţă sau alte
afecţiuni. Se taie 2 legături de spanac fraged cât mai fin, peste care se toarnă 200 ml apă rece. Se
amestecă cu o lingură de lemn (frunzele trebuie să lase cât mai mult suc), se macerează 4-5 ore la
temperatura camerei, după care se trece prin storcătorul de fructe. Sucul se va consuma imediat după
obţinere. Pentru potenţarea sucului de spanac se va consuma dimineaţa pe stomacul gol sau înaintea
meselor cu 30 minute. Poate fi combinat cu suc de lămâie, suc de morcovi sau de mere, pentru
ameliorarea gustului.
-Se taie două mâini de frunze de spanac cât mai mărunt, apoi se adaugă 200 ml apă. Se amestecă cu o
lingură de lemn, prin presare temeinică. Se lasă apoi la macerat cinci ore, la temperatura camerei, după
care se strecoară. Ca să aibă un efect mai puternic sucul de spanac se bea pe stomacul gol dimineaţa.
Pentru ai îmbunătăţi gustul se poate combina cu puţin suc de morcovi şi de lămâie.
Spanacul salata împreună cu morcovul sunt printre legumele care conţin cele mai bune surse de
vitaminele C şi E, ştiut fiind că lipsa vitaminei E este un factor care contribuie la impotenţă şi sterilitate la
ambele sexe şi chiar la avorturi.
Lipsa acestor vitamine este de asemenea cauza tulburărilor de metabolism şi bună dispoziţie generală
SPARANGHEL. Asparagus officinalis Fam. Liliaceae.
Compoziţie chimică: bogată în proteine, asparagină, lipide, hidraţi de carbon, fito-hormoni, enzime,
glicozide steroidale, celuloză, săruri minerale (calciu, fosfor, fier, natriu, potasiu, siliciu, molibden),
antioxidanţi vegetali, flavonoizi, etc. Vitaminele A, C, H, acid folic.
Acţiune farmaceutică: rădăcina- depurativ, diuretic, drenor hepatic, biliar, pulmonar, fluidifică secreţiile
bronhice, măreşte cantitatea de urină, stimulează digestia, afrodiziac, uşurează tranzitul intestinal.
Întăreşte sistemul imunitar. Previne apariţia nefritei cronice. Accelerează circulaţia sângelui. Ajută la
lupta cu cancerul. Este ideal pentru tratarea afecţiunilor renale cu condiţia să nu existe leziuni, caz în care
devine contraindicat, deoarece poate agrava afecţiunile. Contribuie la regenerarea ficatului, rinichilor,
pielii, ligamentelor şi oaselor. Datorită conţinutului în asparagin poate restabili echilibrul acido-bazic al
sângelui. De asemenea ajută la curăţirea canalelor renale, dizolvă şi previne depunerea acidului uric în
rinichi. Reduce edemele, poate ameliora durerile reumatice. Are şi o acţiune uşor sedativă. Reduce
disconfortul femeilor aflate la menstruaţie prin diminuarea senzaţiei de contractare a sânilor, degetelor şi
gleznelor. Este foarte util în tulburări ale rinichilor şi reglarea generală a deranjamentelor glandulare.
De asemenea diabetul poate fi ameliorat dacă se va folosi împreună cu alte sucuri.
Sucul are rezultate benefice şi împotriva anemiei, atunci când este combinat cu alte sucuri, preparate
pentru tratamentul altor afecţiuni. Are o puternică acţiune ca diuretic fiind util pentru reumatism şi artrită,
în special în combinaţie cu morcov.
Amestecul de suc de morcov, suc de castravete şi suc de sparanghel ajută la tulburările de prostată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace (sedativ), afecţiuni renale,
anorexie, arterioscleroză, artrită, astenie fizică şi intelectuală, bronşite, cancer, cistită, constipaţie,
convalescenţă, demineralizare, diabet, digestie lentă, dureri în special la gută şi reumatice (nu intern),
edeme, gută, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, impotenţă, insuficienţă hepatică şi renală, litiază
urinară, mâncărimi de piele, nefrite, nevroză, palpitaţii, parodontoză, prostatite, retenţii hidrosodate,
reumatism, stres, vâscozitate sangvină.
Se contra-indică la cistite şi reumatism, unde se va lua cu grijă ne depăşind cantitatea indicată, altfel
ajută foarte mult prin diureză. De asemenea nu are voie să se folosească de cei care au gută deoarece
conţine purine care pot agrava simptomele bolii.
Atenţie dacă este folosit în stare pură poate induce o reacţie puternică la rinichi, deci este indicat să se
folosească în combinaţie cu suc de morcovi.
Administrare: se foloseşte sucul 1 parte cu 5 părţi suc de morcov de 3 ori pe zi. Este indicat ca sucul de
sparanghel să fie minimum 3 linguri pe zi.
Strugure (Vitis vinifera).
Compoziţie chimică: apă 72%, zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid malic şi alţii,
materii azotate, materii neazotate, materii minerale (potasiu, fosfor, calciu, fier, mangan, magneziu, clor,
siliciu), lignoase insolubile, acizi liberi, acizi volatili, tanin (efect antiseptic, antiviral, hemostatic), ulei,
materii răşinoase, fibre. Strugurele negru conţine un colorant enocianină (un colorant prezent în strugurii
negri, care este un tonic). Polifenoli (antioxidanţi prezenţi în sâmburi). Vitaminele: A, B1(combate
insomnia), B2 (protejează ficatul împotriva substanţelor toxice), B3, B5, B6, B9, C, E, P (biovlavonoide
ce sporesc rezistenţa vaselor capilare, efect antiinflamator), PP (efect vasodilatator). Beta-caroten
(antioxidant).
Acţiune farmacologică: foarte uşor digerabil, energic muscular şi nervos, remineralizant, antitoxic,
stimulent şi decongestionant hepatic, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ, antiputrid, reduce cantitatea de
colesterol din sânge, elimină acidul uric în exces, ajută în cazul cancerului. Faptul că în coaja de la
struguri există quercina şi elagina care au un puternic efect antitumoral face ca tratamentul în special cu
suc de struguri să fie foarte indicat în toate formele de cancer. Sunt foarte indicaţi datorită conţinutului
ridicat în magneziu care ajută să elimine energia din glucoză. În artrite au efect antiinflamator.
Decongestionează ficatul. Ajută la eliminarea acidului uric din organism. Datorită faptului că au un efect
de relaxare asupra organismului este indicat să fie consumaţi mai ales după amiaza sau seara.
Strugurii se numără printre fructele cu cel mai mare conţinut de fructoză, înglobând în medie 13-16g
glucide la 100g, adică cu o treime în plus faţă de majoritatea celorlalte fructe. Un ciorchine de 150g aduce
în organism nu mai puţin de 70-80 calorii. Pot fi consumaţi ca aliment unic, în cadrul unui regim
detoxificant, întrucât au calităţi depurative extraordinare, sunt diuretici şi reprezintă o importantă sursă de
antioxidanţi naturali. Sunt ideali într-o dietă de vară, pentru că menţin organismul hidratat, conţinând
aproximativ 75% apă. Restul este format din zaharuri (20%), plus vitamine din complexul B, vitaminele
A, C, E, K, PP, dar şi minerale, etc. Unele persoane îndepărtează pieliţa şi sâmburii strugurilor, păcat în
felul acesta conţinutul de fibre scade de la 4% la 1%.
Quercetina şi elangenina, substanţe prezente în coaja strugurelui se dovedesc utile în lupta cu cancerul.
Cercetări recente au arătat că pentru prevenirea metastazelor, o cură cu aceste fructe poate întârzia
substanţial procesul metastazării. De asemenea în cazul tumorilor maligne cu localizare pulmonară, se
pare că strugurii favorizează stagnarea bolii, după cum sugerează un studiu efectuat în Italia. Cura se
urmează după următoarele indicaţii: în prima zi se consumă 500g fructe, a doua zi 1kg, apoi se măreşte
raţia cu câte 500 g pe zi, astfel încât în ziua a şasea să se ajungă la 3 kg, se menţine astfel 3 zile.
-Atenţie: strugurii trebuie mâncaţi înainte de cele 3 mese principale şi repartizaţi în mod egal. Cura se
poate relua după 3 zile de pauză.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiunile inimii, afecţiuni pulmonare,
afecţiuni traheale, afecţiuni renale, afecţiuni vezicale, afecţiuni hepatice, anemie, angină, artrite, astenie,
azotemie, boli hepatice, boli renale, bronşită, calculoze, cancer, colesterol în exces, congestia ficatului,
congestia splinei, constipaţie, convalescenţă, demineralizare, dezintoxicare, disfuncţii ovariene, dispepsii,
enterită, digestie lentă, febră, gastrită, gingivitele, gută, hemoptizii, hemoroizi, hipertensiune, hipoplazie
mamară, hipertensiune arterială, îmbătrânire prematură, indigestie, inflamaţia vezicii biliare, insomnie,
intoxicaţii cronice mercuriale şi saturnale, lipsa ciclului menstrual sau ciclurile menstruale neregulate,
litiaze, memorie dificilă, menometrolagie, metastaze, nefrite, obezitate, pletoră, prevenirea metastazelor,
retenţie urinară, reumatism, sarcină, sechele post-hepatice, senectute, slăbiciune corporală, stări gripale,
stomatite, subponderali, surmenaj, sporturi de rezistenţă, stări acute, temperamente biloase şi sangvine,
tuberculoză pulmonară, tulburări digestive, tumori canceroase cu localizare pulmonară.
Administrare: Suc- obţinut din struguri proaspeţi se poate consuma în funcţie de toleranţa individuală.
Se obţine cu ajutorul storcătorului de fructe şi se va consuma imediat înainte de a se oxida. Cel mai util în
mai multe afecţiuni este sucul obţinut din struguri roşii sau negri. Se poate consuma şi mustul la fel în
funcţie de toleranţa individuală la o serie de afecţiuni: ascită, febră, stări gripale, boli de ficat şi plămâni,
hidropizie, pietre la rinichi, afecţiuni vezicale sau urinare, pancreatite, etc. Se face o cură de minimum 21
de zile consumând zilnic, preferabil înaintea meselor principale.
-Mustul de struguri se poate administra în toate bolile pentru care se instituie dietă cu lapte: nefrite,
ciroze, febră tifoidă, neurastenie, tuberculoză, enterocolită, cistite, boli cronice de ficat.
-Mustul este diuretic şi laxativ.
Contraindicaţii: Strugurii şi produsele obţinute din struguri este bine să nu fie folosite de cei care au:
afecţiuni renale grave, diabet, hipertensiune gravă, retenţia de apă, colita de fermentaţie şi diareea cronică
sunt bolile la care este indicat să nu se folosească acest fruct.
Tarhon (Artemisia dracunulus).
Compoziţia chimică: ulei volatil cu: esdragol, meticavicol, flavonozide, folandren, cumarine, acimen.
Tanin, substanţe amare, urme de iod, vitaminele: B1, C, săruri minerale diverse.
Acţiune farmaceutică: are efect de stimulare asupra apetitului şi digestiei, fără să irite. Deci are certe
proprietăţi aperitive, digestive, alungă constipaţia şi este un bun remediu pentru insomnii. De asemenea
măreşte eliminarea biliară, diuretic, fluidifică secreţiile bronhice, expectorant, antiseptic, aperitiv,
aromatizant, vermifug. Poate fi folosit cu succes la regularizarea menstruaţiei. Măreşte apetitul şi ajută
digestiile lente. Ajută la calmarea nervilor, balonări sau se poate folosi în locul sării pentru cei cu
hipertensiune sau care nu au voie să consume sare.
Ajută la creşterea secreţiei biliare şi pentru ficat, ajută digestia. De asemenea ajută la eliminarea toxinelor
din organism.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, anorexie, arterită, ascită, atonie digestivă,
balonări, boli de ficat, boli renale, bronşită, condiment în regimul desodat, constipaţie, crampe stomacale,
dereglări menstruale, digestii lente, dischinezie biliară, dureri de cap, dureri de dinţi, edeme, hidropizie,
indigestie, insomnii, lipsa poftei de mâncare, mâncărimea pielei, paraziţi intestinali, reumatism, stres,
sughiţ, tulburări digestive, tulburări dispeptice, tulburări menstruale, viermi intestinali.
Administrare: -Se pun câteva fire de Tarhon în orice suc în funcţie de preferinţa dvs. Se trec apoi prin
storcătorul de fructe împreună cu alte sucuri dând un gust aromat sucului şi având şi efecte terapeutice. Se
poate folosi perioade foarte lungi de timp.
Ţelina (Apium graveolens).
Compoziţie chimică: protide, hidraţi de carbon, multe săruri minerale, printre care sodiu, magneziu,
potasiu, calciu, fosfor, zinc, ulei volatil bogat în compuşi triterpenici, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6,
B9, C, E, K, PP. Se folosesc atât frunzele cât şi rădăcina preferabil crude sau verzi, în caz contrar uscate,
dar în nici un caz la tratamente nu se fierb sau nu se prelucrează termic. Se pot folosi frunzele, rădăcinile
şi seminţele.
Acţiune farmaceutică: antipruriginos, antiseptic, cicatrizant, rezolutiv, tonic. Elimină senzaţia de
mâncărime, omoară microbii, favorizează cicatrizarea. Ajută să fie mai uşor suportata tratamentul cu
citostatice. Stimulator sexual, reglează nervii, ajută şi la curăţirea arterelor, este un tonic renumit, diuretic,
elimină apa din ţesuturi, hipoglicemiant, drenor hepatic, ajută la afecţiunile intestinale, antiinflamator şi
totodată antiputrid cicatrizant şi uşor purgativ. Are o puternică acţiune diuretică şi depurativă asociată cu
reglarea hormonală pe care o produce. Combate pietrele atât la ficat (vezică) cât şi la rinichi diminuându-
le şi ajutând totodată la eliminarea lor. Sucul de ţelină sporeşte pofta de mâncare şi are şi efecte diuretice
şi laxative. Este bun pentru persoanele care au un metabolism slăbit şi care au senzaţii de oboseală
permanentă sau au parte de stres.
În urma experienţelor clinice i se atribuie un efect detoxifiant la nivelul pulmonar, hepatic, renal, etc. Are
acţiune asupra glandelor suprarenale, favorizând sinteza hormonală de adrenalină şi corticoizi, din această
cauză este indicată în foarte multe forme de impotenţă sexuală şi este socotit un afrodiziac. Este un
reglator al hormonilor sexuali atât feminini cât şi masculini.
De asemenea contribuie la trecerea afecţiunilor reumatismului. Dau vioiciune, ajută la întinerirea
corpului, re trezesc vitalitatea şi erotismul, ajută la procreare. Combate eficient dismenoreea şi
infertilitatea la femei, la fel se poate da în menopauză premature sau în cazurile în care debutul climaxului
este prematur sau produce tulburări. Cei care fac chimioterapie este indicat să consume suc pentru că
îmbunătăţeşte digestia, este remineralizant sau la cei cu hepatită şi icter. Ţelina ajută şi celor cu anemie
pentru că ajută la crearea unui echilibru al valorilor fierului şi magneziului din organism. Recomandată
reumaticilor, dar şi bolnavilor de ficat, rinichi şi vezică, pentru calităţile ei diuretice, în SUA este mult
folosită la curele de slăbire. Este socotită unul dintre afrodiziacele puternice şi pentru potenţă masculină.
Ţelina este un vechi remediu pentru scăderea tensiunii arteriale. Compuşii din ţelină scad concentraţia de
hormoni ai stresului. O tulpină de ţelină consumată înainte de culcare determină un somn liniştit.
Mai nou la Universitatea din Chicago s-au făcut cercetări care au confirmat că ţelina conţine substanţe
care echilibrează presiunea sângelui (prin relaxarea vaselor de sânge).
Ţelina conţine multe minerale (calciu, fosfor, potasiu, magneziu) şi vitaminele B1,B2,B6, C, A. Este
indicată în impotenţa survenită în urma unor boli de rinichi şi urinare (cistită, nefrită, pielonefrită, litiază
urinară), a bolilor cardiovasculare. Combate stările de astenie fizică şi psihică şi chiar sexuală. Este un
depurativ excelent şi de aceea este recomandată în curele de dezintoxicare şi contra obezităţii.
În urma efectuării unor studii s-a ajuns la o serie de concluzii încurajatoare cu privire la ajutorul pe care îl
oferă ţelina în tratarea durerii. Unui număr de 15 suferinzi de artrită, osteoporoză şi gută li s-au
administrat 34 mg dintr-un extract de ţelină, de 2 ori pe zi. După această perioadă (14 zile) cei trataţi au
declarat că durerea a scăzut în intensitate. Unii au scăpat cu totul de dureri. Rezultatele i-au încurajat pe
cercetători şi au folosit un lot de 70 de persoane care au luat 75 de mg de 2 ori pe zi, timp de 3 săptămâni.
Rezultatele au fost mai bune decât în primul caz. Bine înţeles că aceste studii nu ajung. Este nevoie de
mult mai multe experienţe şi testări pentru a înţelege mai bine efectul real.
De asemenea s-a stabilit că durerea revine după ce nu se mai foloseşte extract din seminţe de ţelină. Se
poate însă folosi perioade foarte lungi de timp, chiar toată viaţa pentru că nu există efecte secundare în
cazul folosirii tincturii din seminţe de ţelină.
Valoarea principală a ţelinei crude constă în conţinutul ridicat de sodiu organic vital care face să menţină
calciul în soluţii.
Natriul este cel mai important element în menţinerea fluidităţii sângelui şi a limfei.
Sarea obişnuită este un mineral organic (Na şi Cl) ne având nici o valoare constructivă în organism.
Lipsa de Na organic vital duce la tulburări ale bronhiilor şi plămânilor care sunt agravate de fumul de
tutun. Această lipsă este o cauză care contribuie la îmbătrânirea prematură îndeosebi la femei.
Ţelina crudă conţine de peste 4 ori mai mult sodiu organic decât calciu, făcând ca prin aceasta sucul de
ţelină să fie mai de preţ pentru persoanele care au consumat multe zaharuri şi amidon concentrat, pâinea,
prăjiturile, macaroanele, orezul, intră în categoria de amidon concentrat. În general la alimentele care
conţin calciu şi sunt preparate sub orice formă, calciul se transformă în calciu organic şi îmbătrânesc
organismul dând naştere la artrite, diabet, hemoroizi, varice, pietre la ficat şi rinichi, etc.
Ele se acumulează în organism şi atunci în prezenţa sodiului organic ele sunt desprinse şi menţinute în
soluţie până se elimină.
În afecţiuni datorate sistemului nervos, folosirea din abundenţă a sucului de morcov şi de ţelină, ajută la
restabilirea condiţiilor normale şi îndepărtează afecţiunile.
Ţelina are conţinut mare de magneziu, fier, fiind o combinaţie de preţ ca hrană a sângelui
Multe boli ale sistemului nervos sau circulator se datoresc în special introducerii ]n corp a unor elemente
anorganice determinând ca: astmul, reumatismul, hemoroizii şi altele.
De asemenea proporţii ne echilibrate de sulf în alimente pot crea stări de iritabilitate, neurastenie, etc.
-Precauţii: nu consumaţi ţelină în timpul sarcinii sau în perioada alăptatului. De asemenea se vor
consuma cu moderaţie (maximum 5 g pe zi) în perioada sarcinii, în timp ce seminţele de ţelină sunt
contraindicate în această perioadă. Consumarea acestui aliment nu este recomandat nici dacă aveţi
probleme cu rinichii. În cazul în care consumaţi multă ţelină sau luaţi suplimente pe baza acestora nu este
recomandată expunerea la soare îndelungată. Curele de ţelină pot conduce la apariţia fotodermitelor
(sensibilitate exagerată a pielii la radiaţia solară), de aceea persoanele ce consumă seminţe sau frunze de
ţelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic fără să folosească creme cu rol de filtrare
sau de blocare a radiaţiilor ultraviolete.
În foarte rare cazuri, ţelina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar
respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt.
Ştiaţi că: în fitoterapia tradiţională europeană, se ştie că ţelina face un tandem extraordinar cu păpădia,
cele 2 plante potenţându-se reciproc din punct de vedere al acţiunii terapeutice.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aciditatea sângelui, adjuvant în infecţiile bacteriene, afecţiuni
cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni ovariene, afecţiuni pulmonare, afecţiuni reumatice degenerative,
afecţiunile splinei, afecţiuni tumorale, afonie, afte, albuminurie, anemie, anxietate, ateroscleroză, astenie
fizică şi nervoasă, astm, bronşite, calculi biliari, calculi renali, cancer, cancer de colon şi rect, cancerul
pielii, cataruri bronhice, ciclu menstrual perturbat (îl reglează), circulaţia proastă a sângelui, colesterol
crescut, colici renale, conjunctivită, constipaţie, contuzii, degerături, demineralizare, dereglări după
chimioterapie, dereglări hormonale, detoxifiere, diabet, digestie dificilă, disfuncţii hormonale, dispariţia
vocii, diuretic, dureri de gât, edeme cardio-renale, eliminarea gazelor intestinale, febră, frigiditate, gripe,
gută, hepatită, hidropizie, hipertensiune, icter hepatic, impotenţă, inapetenţă, inflamaţii articulare,
inflamaţii oculare, inflamarea băşicii urinare, insomnie, insuficienţă suprarenală, insuficienţă tiroidiană,
ischemie cardiacă, leucemie, limfom malign Hodgkin, litiază biliară, litiază renală şi vezicală, nefrite,
obezitate, pleurezie, prevenirea infarctului, răceli, răguşeală, regenerare sangvină, retenţie urinară,
reumatism, scrofuloză, sindrom de oboseală cronică, sterilitate, stres, surmenaj, traheo-bronşite,
tuberculoză pulmonară, tulburări de ciclu, tumori, ulcer gastric, tuberculoză, ulceraţiile gurii, viermi
intestinali.
Administrare: -Sucul de ţelină- Pentru a obţine sucul de ţelină verde, se mixează (cu ajutorul mixerului
electric) o mână de frunze proaspete, la care se adaugă 6-10 linguri de apă, după care se lasă o jumătate
de oră să macereze şi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la
frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunze de ţelină nu se ia singur, ci diluat cu
suc de rădăcină de morcov. De regulă se ia de 3 ori pe zi câte un sfert de pahar (50ml) de suc de frunze,
diluat în alt sfert de pahar de suc de morcov.
Combinat cu suc de morcovi ajută la alinarea unor afecţiuni nervoase (afecţiuni cardiace, bronşită, boli
feminine, climax, depresii, diabet, digestii lente, dismenoree, gută, intoxicaţii, litiaze renale, nevroze,
obezitate, psiho-astenie, sterilitate masculină şi feminină, tulburări de menopauză, tuse cronică). Prin
conţinutul de fier şi magneziu este preţios pentru sânge. Este drenor hepatic şi renal, tonic al glandelor
suprarenale, antiseptic, antireumatismal. 100g suc se bea dimineaţa, înainte de masă timp de 20 de zile.
Sucul de ţelină poate fi combinat foarte bine şi cu alte sucuri: suc de morcovi (8 părţi), sfeclă (4 părţi),
ţelină (5 părţi).
Suc de morcovi- 1 parte, suc de varză 4 părţi, suc de ţelină 5 părţi.
Suc de ţelină 5 părţi, suc de morcovi 8 părţi şi suc de ridichi 3 părţi.
Topinambur. Helianthus tuberosus. Fam. Asteraceae.
Compoziţie chimică: tuberculii conţin în medie substanţă uscată 22,1%, proteine 1,66%, grăsimi 0,20%,
substanţe extractive ne azotate 18,43%, celuloză 1,0%, săruri minerale 0,95%. Substanţele extractive ne
azotate sunt formate din inulină, zaharoză şi foarte puţin amidon.
Tulpinile conţin substanţă uscată 18,88%, proteine 2,58%, grăsimi 0,47%, substanţe extractive ne azotate
9,85%, celuloză 3,52%, săruri minerale 2,45%. Spre toamnă conţinutul în substanţe uscate creşte până la
30% şi de asemenea cantitatea de substanţe extractive ne azotate 16-17% şi celuloză 4-6%.
Acţiuni farmaceutice: tuberculii- dezinfectant, energetic, galactogogă. Au acţiune antiseptică, tonică,
întăritoare, revitalizantă. Stimulează secreţie glandelor mamare. Este indicată diabeticilor deoarece
inulina, respectiv fructoza nu dăunează organismului. Planta conţine inulină. Pentru tratamentul bolilor
pot fi folosite atât partea crescută în pământ, cât şi partea de deasupra solului ale plantei. Partea
comestibilă a acestei plante, care se înrudeşte cu floarea soarelui este tuberculul sau acea parte umflată
subterană care, în unele privinţe, seamănă cu un cartof. Cu toate acestea spre deosebire de alte legume
bogate în amidon, principala rezervă de hidraţi de carbon la mărul de pământ, imediat după recoltare, este
mai degrabă de inulină, glucidă asemănătoare cu amidonul. Atunci când este consumată inulina se
transformă în tractul digestiv în fructoză, deci se poate consuma şi de diabetici.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: alăptare, astenie, ateroscleroză, cancer de colon, candidoză,
candidoză digestivă, candidoză vaginală, colesterol mărit, constipaţie, creştere, diabet, diabet tip II,,
diabet tip I, dispepsie, gută, îmbătrânire, indigestie, infecţii, lipsa de calciu, răceli, reumatism, trigliceride
crescute.
Administrare: Sucul obţinut din tuberculi proaspeţi este foarte benefic organismului. Se beau ½ căni de
3 ori pe zi. Se poate folosi şi în combinaţie cu alte sucuri de legume sau fructe după gust.
Urechelniţă (Sempervirum tectorium).
Compoziţia chimică: ne studiată.
Acţiuni farmacologice: antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică- distruge microbii, sucul se poate folosi
şi la dispariţia petelor şi pistruilor. Este astringentă, sedativă, diuretică, antispasmodică, hemostatică,
elimină viermii intestinali.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni nervoase şi renale, afecţiunile urechii- chiar
infecţii, afecţiuni cutanate, afte, arsuri, bătături, cancer uterin şi de piele, diaree, dureri de urechi, dureri
de ochi, febră, hemoragii, hemoroizi, înţepături de insecte, negi, otalgii, pecingine, pete pe piele, pistrui,
plăgi supurate, stomatite, viermi intestinali, zona-zoster.
Administrare: -Sucul din plantă se obţine punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie)
într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce şi se extrage sucul. Se va putea
consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Se poate obţine şi cu ajutorul storcătorului de
fructe şi în amestec cu alte legume şi fructe.
Urzica (Urtica dioica).
Compoziţie chimică: oficinale sunt frunzele (Folium Urticae) şi uneori rădăcina ( Radix Urticae) conţin:
substanţe azotoase, toţi aminoacizii esenţiali: amine (acetilcolină, histamina), glucide (mono, di, şi
trizaharide), clorofilă, fitol, protoporfirina, carotenoide (beta- caroten, xantofilă, licopen, violaxatină),
tanin, vitaminele A, B2, B2, B12, C, K, acid folic, mucilagii, clorofilă, săruri minerale, cetone, substanţe
proteice, acid folic. Are foarte multe enzime care nu se găsesc în alte plante de primăvară. Conţinutul lor
în fier este mai important decât cel al spanacului.
Atenţie însă plantele culese de la marginea drumurilor sau de lângă case pot conţine plumb care este toxic
pentru organism.
Acţiune farmaceutică: antianemic puternic (mai ales frunzele), creşte diureza eliminând acidul uric şi
clorurile (rădăcinile şi mai ales seminţele), depurativ, antimicrobian, hemostatic, trofic, emolient, diuretic,
antidiareic, astringent puternic, expectorant, activează circulaţia sângelui cu eliminare de histamină,
antiseptic, hipoglicemiant. Stimulent al secreţiilor gastro-intestinale şi hepatopancreatice. Tonic
pancreatic, emenagog mai ales seminţele. Afrodiziac bun (seminţele), galactogog favorizând secreţie de
lapte. Imuno-stimulator şi imuno-reglator (mai ales rădăcinile). Astringent în enterite muco-
membranoase, enterite acute şi cronice, diaree ale tuberculoşilor. Datorită conţinutului în vitamina K se
pot folosi în oprirea hemoragiilor diferite. Hematopoetic stimulează formarea de elemente figurate ale
sângelui. De asemenea micşorează flora microbiană din tractul digestiv şi reduce cantitatea de zahăr din
sânge putându-se folosi şi la diabet, în special cu alte plante. Revitalizant, vitaminizant (mai ales
frunzele). Conţine de asemenea multă vitamina A care ajută la refacerea ţesuturilor intern sau extern.
Vitaminizează şi remineralizează organismul, elimină starea de anemie, echilibrează sistemul de apărare
al organismului, acţionează limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor patogene. Are efect deosebit
în bronşite şi astm, fluidifică secreţiile bronşice şi favorizează eliminarea lor prin expectoraţie, combate
tusa, stimulează metabolismul, stimulează secreţia biliară, secreţia pancreatică, gastrică şi intestinală,
stimulează digestia, combate diareea dizenteria şi stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv,
acţionează împotriva viermilor intestinali, fluidifică sângele, scade glucoza din sânge, are acţiune
hemostatică, oprind sângerarea. Măreşte cantitatea de urină eliminată, contribuind la îndepărtarea
substanţelor toxice din sânge şi din întreg organismul. Favorizează eliminarea masivă a acidului uric pe
cale renală, stimulează secreţia glandelor mamare la femeile lăuze. Activează regenerarea ţesuturilor şi
cicatrizează rănile atât intern cât şi extern. Favorizează favorabil reumatismul şi guta. Provoacă scăderea
temperaturii corpului în diferite stări febrile.
Deseori zeama în care au fiert urzicile este recomandată ca tonic pentru cantitatea mare de fier ce o
conţine. Se folosesc de asemenea pentru regenerarea organismului şi pentru detoxifierea sa.
S-a constatat că rădăcinile luate intern sunt bune reglatoare ale activităţii hormonale la bărbaţi,
favorizează regenerarea firului de păr şi a epiteliilor, au efecte imunomodulatoare şi anticangerigene.
În schimb frunzele sunt foarte bune antihemoragice şi antiinflamatoare, conţin multe minerale şi au efect
depurativ, reglator al tensiunii şi diuretic puternic.
Printre calităţile terapeutice ale urzicii se numără capacitatea ei de a reduce predispoziţia la răceală şi de a
combate afecţiunile artritice şi reumatice. De asemenea poate uşura procesul de urinare la bărbaţi atunci
când este inflamată prostata, deoarece este şi un bun diuretic. Ajută la eliminarea acidului uric şi a
bacteriilor care produc infecţia aparatului urinar. De asemenea urzica ajută la reducerea tensiunii arteriale,
remineralizează organismul şi echilibrează sistemul de apărare al acestuia. În plus acţionează ca
bactericid, limitând multiplicarea bacteriilor.
Urzicile sunt adevărate medicamente naturale folosite în tratarea multor afecţiuni. Pentru întărirea
organismului, se consumă zilnic sub formă de mâncare, gătită, ceai, suc proaspăt sau tinctură.
Intră frunzele în componenţa ceaiului antibronşitic nr 2.
-Atenţie! Urzica în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilităţii sângelui, de aceea este interzisă în cazul
hemoragiei uterine, provocată de fibroame şi mioame. Cercetările arată că urzica determină contracţii ale
uterului, motiv pentru care femeile gravide ar trebui să evite consumul de urzici.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni virale şi bacteriene, afecţiunile
gurii, afecţiunile aparatului renal, afecţiunile ficatului, afecţiuni reumatismale, afecţiunile vezicii biliare,
afecţiunile splinei, afte bucale, alergie, alopecie, amigdalită, anemie, anemie post-hemoragică, anemie
feriprivă, angine, arteriopatii periferice, arterită, astm alergic, atonie digestivă, avitaminoze, boli
autoimune, boli de rinichi cronicizate, boli dermatologice (depurativ), boli legate de circulaţia sângelui,
bronşită, calculoză renală, cancer, cancer stomacal, cefalee, ciclu menstrual neregulat, cistită, cloroză,
constipaţii uşoare, convalescenţă, deficit de testosteron, demineralizare, dereglări glandulare, dermatoze
diverse, dermatoze infecţioase şi alergice, diabet zaharat, diaree în special ale tuberculoşilor, diaree
rebelă, dizenterie, dureri sciatice şi lumbago, efeminare la bărbaţi, enterite acute şi cronice, enterocolite
muco-membranoase, gingivite, graviditate, gută, hemoragii, hemoptizii, hemoragii uterine, hipermenoree,
hipertensiune arterială, hiperuricemie, hipocalcemie şi hipomagnezie, îmbătrânire prematură, infecţii
renale, întărirea imunităţii, impotenţă, îngustarea vaselor coronariene, inflamaţii bucale, insuficienţa
estrogenică, insuficienţă renală, menstruaţii neregulate, menstruaţii abundente, leucemie, litiază renală,
micoze, nefrită, obezitate, oboseală, pancreatite, paraziţi intestinali, pielo-nefrită, pierderi mari de sânge,
răceli frecvente, retenţii urinare, rezistenţă scăzută la infecţii, rinită alergică, sângerări menstruale
abundente, sterilitate feminină şi masculină, tabagism, tonic, tromboflebită, tulburări de menopauză,
tulburări menstruale, tumori maligne, tuse convulsivă, ulcer stomacal, uremie, vaginită atrofică (în
asociere cu alte plante), varice.
Administrare: Suc- se taie cât mai fin 2 mâini de frunze de urzică după ce au fost foarte bine spălate. Se
adaugă la ele 200 ml apă. Se amestecă cu o lingură de lemn, se macerează 4-5 ore la temperatura camerei,
apoi se trec prin storcătorul de fructe. Sucul se consumă imediat după preparare. Este bine să se consume
înaintea meselor şi 30 minute să nu se mai consume nimic. Se poate consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi.
Suc preparare manuală- se taie „tăiţei” două mâini de urzici (cât mai fin) şi se adaugă peste frunzele tăiate
200 ml (un pahar) de apă. Cu o lingură de lemn se „freacă” bine amestecul, astfel ca frunzele de urzică să
lase cât mai mult suc. Se lasă acest amestec să stea la macerat, 4-6 ore, la temperatura camerei, după care
se strecoară. Zeama obţinută va fi consumată imediat după filtrare. Frunzele rămase pot fi folosite în
mâncăruri, salate, etc.
Suc preparat cu mixerul: se pun în vasul mixerului 200ml (un pahar) de apă, apoi se adaugă gradat, în
timp ce se face mărunţirea, două mâini de frunze de urzică. După ce urzica formează ca o pastă, se pune
această pată într-un vas de ceramică şi se lasă să macereze 2-3 ore, după care se strecoară. Sucul se bea
imediat după filtrare, pasta putând fi adăugată în mâncărurile gătite.
Modul de administrare este în funcţie de afecţiunea tratată. Regulile generale care trebuie respectate sunt
următoarele: sucul se bea pe stomacul gol. Timp de un sfert de oră după consumare nu se mănâncă.
Pentru a „ajuta” tratamentul cu suc se va trece la o dietă echilibrată, fără prea multă carne, prăjeli sau alte
alimente grele. Sucul de urzică este util în afecţiuni urinale sau renale, hemoroizi, hemoptizii, metroragii,
epistaxis. Extractele de urzică, inclusiv sucul antrenează în circulaţie acidul uric din ţesuturi, şi provoacă
o eliminare abundentă a acestuia deci este bun în gută şi alte boli metabolice. Sucul de urzică se poate
însă administra şi la persoanele anemice.
Usturoi (Allium sativum).
Compoziţie chimică: se foloseşte bulbul (Bulbus Allii) conţine: săruri minerale, ulei volatil, glucide,
protide, lipide(0,1-0,5%). Acizii organici: citric, malic, piruvic, succinic, glicuronic, citric, alină, alicină
din uleiul eteric s-au separat 67 de compuşi. Tipic pentru aromă este propantriolul, etil-metil-disulfura,
sulfitul predomină cantitativ.
Acţiune farmaceutică: alicina, garlicina şi produşii de descompunere ai ei îi imprimă o puternică acţiune
antimicrobiană îndeosebi la faringite şi în infecţiile tubului digestiv, previne ateroscleroza, antiseptic
intestinal, cardiotonic, bradicardizant, diuretic, antigutos, stomahic, carminativ, vermifug, febrifug, creşte
capacitatea de apărare antivirală şi antimicrobiană, anticancerigen, are acţiune asupra lipidelor sangvine,
ateromului şi presiunii arteriale. Scade nivelul de colesterol şi trigliceride. Are acţiune fibrinolitică şi anti-
trombotică, acţiune imunostimulatoare.
Usturoiul ne gătit, pisat sau tăiat mărunt produce un antibiotic numit allicin şi un compus antifungal numit
fitoncid. Usturoiul ajută de asemenea la menţinerea elasticităţii aortice la bătrâni. De asemenea acesta
poate ajuta la echilibrarea nivelelor de lipide din sânge, oferind protecţie împotriva arterosclerozei.
Usturoiul mai este bogat în sulfură de dialil un compus anticancerigen. Nu numai că previne tromboza,
dar ajută şi la dizolvarea cheagurilor de sânge. Distruge virusul gripei, previne infarctul miocardului.
Specialiştii în medicina naturistă afirmă că sănătatea de fier a locuitorilor Orientului Îndepărtat şi rata
redusă a cancerului de acolo s-ar datora în proporţie destul de mare usturoiului.
Cercetările au scos la iveală faptul că în usturoi există nu mai puţin de 20 de substanţe antivirale şi
antibacteriene (acestea fa cin usturoi cel mai puternic antigripal cunoscut), dar şi vitaminele C şi B.
Pentru organismul uman, usturoiul este antiseptic intestinal şi pulmonar, tonic şi cardiotonic (reglând
tensiunea arterială şi activitatea inimii), antisclerotic (dizolvă acidul uric din ţesuturi), vermifug, antigutos
şi antiartritic (datorită dizolvării cristalelor de acid uric ce se depun la nivelul articulaţiilor). Se consideră
că usturoiul previne şi cancerul intestinal, pentru că împiedică putrefacţiile intestinale ale căror produşi
finali pot fi cancerigeni. Măreşte imunitatea organismului şi dă o stare generală bună. Întăreşte
capacitatea de apărare antivirală şi antimicrobiană. Usturoiul scade şi nivelul colesterolului din organism,
precum şi a trigliceridelor.
-Protecţie contra degenerescenţei canceroase- multe studii americane sugerează că o alimentaţie bogată în
usturoi este asociată cu un risc mai mic de a surveni un cancer gastric. Efectul este mai curând preventiv
dar şi curativ.
Usturoiul fiind bogat în seleniu, unii cultivatori ca să mărească această cantitate, îmbogăţesc solul cu
seleniu. Se cunoaşte că acest metaloid, seleniul are puterea antioxidantă şi că ar putea să prevină
degenerescenţa canceroasă.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, afecţiuni pulmonare, anemie, angină pectorală,
arterioscleroză, arterită, boli infecţioase (profilactic şi curativ), astenie generală, astm, ateroame,
ateroscleroză, atonie digestivă, balonări, bronşite cronice, cancer, candida bucală, candida vaginală,
cangrene, cardiopatii, circulaţie deficitară, colesterol în exces, constipaţii, diabet, diaree, dispnee,
dizenterie, echilibrează grăsimile din sânge, efeminare la bărbaţi, enterite, flatulenţă, gripă, gută,
Helicobacter pylori, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, HIV, imunitate scăzută, inapetenţă,
infarct miocardic, infecţii, insomnie, întinerire, ischemie miocardică, laringită produsă de virusul gripal,
litiază urinară, migrene, oligurie, paralizie, parazitoze digestive, previne cancerul digestiv, răceală,
refacerea organismului, reumatism, rinită, scleroză în plăci, scleroza vaselor sangvine din creier,
slăbiciune generală, spasm intestinal, spasm vascular, stres, tenie, tiroidoză, tonic cardiac, tuberculoză,
tulburări de circulaţie periferică, tumori, tumori albe, tuse, varice, viermi intestinali.
Administrare: -Sucul de usturoi- este bogat în uleiuri volatile foarte puternice şi pătrunzătoare, încât
ajută la dispersia mucozităţilor din cavitatea sinusurilor, din bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea
toxinelor din corp, prin pori, elimină paraziţii intestinali, măreşte peristaltismul intestinal. Se cojesc şi se
mărunţesc 5 căţei de usturoi, care apoi sunt pisaţi împreună cu 5 linguri de zahăr. Se adaugă o cană de apă
şi se dă să fiarbă, apoi se strecoară prin tifon. Se administrează câte o lingură o dată.
-Căţeii de usturoi se pun 1 parte la 10 părţi de rădăcină de morcov sau altă legumă şi se trec prin
storcătorul de fructe. Se poate consuma de 3 ori pe zi şi chiar perioade lungi de timp. Se poate de
asemenea folosi şi cu alte legume sau fructe dar să se respecte 1/10 din cantitate maxim poate fi usturoi.
Varza albă (Brasica oleracea).
Compoziţie chimică: amidon, protide, rezine, lipide, glucide, sulfat de potasiu, oxizi de diferite substanţe
minerale (calciu, fosfor, fier, etc), vitaminele A, B1, B2, B3, C, E, K, P, PP, provitamina A (beta-caroten).
Este bogat în feculă verde, albumină vegetală, un complex de elemente fitoncide şi acizi organici, răşini,
extract gumos, extract solubil în apă, nitrat de potasiu, seleniu mineral, oxid de fier şi sulf.
În ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de ştiinţă abia în ultimii
15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată a permis identificarea în frunzele sale a unor
substanţe cu proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare excepţionale.
Acţiune farmacologică: este denumită medicul celor săraci fiind utilă la foarte multe afecţiuni. Poate
trata boli foarte grave sub formă de suc proaspăt. Prin fierbere îşi pierde proprietăţile. Este
anticancerigenă, antiinflamatoare, antiseptică, cicatrizantă. Vitaminizată, energizantă, acţiune puternic
detoxifiantă. Era socotită un adevărat panaceu universal. Lubrifiază intestinele, opreşte tusa.
Anticanceroasă, antidiareică, analgezică, antianemică, Antihelmitică, antihemoragică, antiinflamatorie,
aperitivă, antiseptică, cicatrizantă, depurativă, decongestionantă, digestivă, diuretică, energizantă,
emolientă, galactogogă, hipoglicemiantă, laxativă, pectorală, reechilibrantă, remineralizant, reechilibrant
general (prin creşterea nivelului de vitamine şi enzime), antianemic, reconstituantă, remineralizantă,
sedativă, vitaminizantă, vermifugă. Prin conţinutul de fier şi cupru ajută la fixarea calciului.
După cum au demonstrat specialiştii germani de la laboratorul de farmaceutică al Universităţii din Koln,
în varza albă există o cantitate de vitamina C apropiată de cea a citricelor, doză ce nu se diminuează nici
atunci când leguma este fiartă, pentru a fi gătită. Compoziţia acestei legume face din ea un rebutabil
medicament şi energizant natural. De asemenea conţine vitamina U care este un antiulceros rebutabil şi
care se poate lua chiar şi din frunza de varză fiartă.
Studiile statistice realizate pe la începutul anilor 90 au pus în evidenţă un lucru uimitor, populaţiile la care
varza este aliment tradiţional, fiind consumată murată sau crudă în mari cantităţi se bucură de o
neobişnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.
Sucul de varză este unul dintre cele mai bune sucuri din legume, deoarece are un efect anti-ulcer şi poate
fi folosit pentru aceste afecţiuni cu mare succes. De asemenea ajută la normalizarea lipometabolismului şi
ajută chiar şi la tratarea aterosclerozei.
Foarte important de ştiut este faptul că sucul de varză încetineşte procesul de transformare a
carbohidraţilor în grăsimi. Această proprietate face ca acest suc să fie indicat în foarte multe cure de
slăbire, sau în orice exces de greutate.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni digestive, afecţiuni hepatice,
afecţiuni pulmonare, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene, afecţiuni vasculare, afecţiunile vezicii urinare,
afonie, alcoolism (zilnic 600 ml), amigdalită, anemie acută, angină, artrită, artritism, astenie, ascită, astm
bronhic, ateroscleroză, boli de ficat în general, bronşite cronice, calculi urinari, cancer, cancer de colon
sau rect, cancer gastric, cancer la gât, cancer intern cu orice localizare, cancerul vezicii urinare, cancerul
de prostată, cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancer uterin, catar, catar pulmonar, cataractă, cefalee,
celulită, cianoza tegumentelor, ciroză, ciroze ascitice, colici nefritice, colici ulceroase, colite, congestie
cerebrală, constipaţie, demineralizare, depresii fizice şi psihice, diabet zaharat, diaree, digestie
anevoioasă, disfuncţii biliare, dismenoree, dispepsii hepatobiliare, enterită, eructaţii (râgâieli), febră, febră
tifoidă, gastrite, gastrite hiperacide, greaţă, gripă, gută, guturai, helmintoză, hemoragii, hepatită,
hipertensiune arterială, îmbătrânire, impetigo, infecţii intestinale, infecţii respiratorii, inflamaţii diverse
inclusiv în gură şi gât, insomnie, laringită, litiaze urinare, menopauză, metrite, migrene, necroză, nefrită,
nervozitate, nevroză astenică, obezitate, oligurie, oxiuri, paraziţi intestinali, pirozis, pletoră, pleurezie,
pleurită, polipi intestinali, prostatită, răguşeală, rahitism, retenţie urinară, sarcină, scorbut, senescenţă,
sifilis, sinuzită, stări depresive, stres, surmenaj fizic şi intelectual, tuberculoză, tulburări metabolice,
tulburări circulatorii, tumori, tumori albe, tuse convulsivă, ulcere gastrice, valori ridicate ale
colesterolului, varice, vărsături, viermi intestinali.
Administrare: Sucul de varză- este un excelent dezintoxicant al organismului, deşi are un gust puţin
agreabil. Conţine în cantitate mare calciu, iod şi vitamina C. Este util în ulcerele gastrice şi duodenale,
inflamaţii intestinale, hemoroizi, constipaţie, erupţii ale pielii. Singurul său dezavantaj este balonarea pe
care o provoacă, datorită acţiunii lui de descompunere al deşeurilor în tubul digestiv. Aceasta arată însă o
situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz este bine să se înceapă cura cu suc de mere o
săptămână, apoi cu suc de morcovi două săptămâni şi apoi se va începe cura de suc de varză.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu varză.
Toate studiile făcute până acum arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză sunt foarte rare şi
reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici
abdominale, în cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă
consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de
probleme.
Varza va fi consumată cu prudenţă, la început în cantităţi foarte mici, de persoanele care suferă de colită
de fermentaţie, care s-ar putea să nu suporte varza crudă, ori pe cea murată, ci doar pe cea fiartă.
Persoanele cu hiper şi hipo-tiroidie vor consuma de asemenea cu prudenţă varza, consumând-o la început
în cantităţi mici.
Sucul poate fi păstrat la frigider în sticlă ermetic închisă pentru cel mult 24 ore.
Doza zilnică recomandată este de 200 ml suc cald (se încălzeşte pa baie de apă la temperatura corpului-
nu este indicat să se consume direct de la frigider) de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă.
Suc de varză combinat cu suc de morcovi, fasole verde şi salată verde formează o combinaţie de elemente
care ajută la regenerarea şi la întărirea proprietăţilor insulinei, ale funcţiei pancreatice şi de aceea este un
ajutor de ne preţuit în diabet. Acest ajutor însă se obţine numai dacă sunt evitate toate zaharurile şi
amidonurile concentrate, ajutând la spălarea colonului la care se recomandă să se facă ]n mod regulat şi o
clismă, care ajută la înlăturarea deşeurilor din corp.
Varza roşie (Brassica oleracea forma rubra).
Compoziţie chimică: proaspătă- apă 90,5%, ascorbigen, enolat de glucoză, indol, proteine 1,4, lipide
0,16, glucide 5,6, vitaminele C, U, sodiu, potasiu, calciu (identic cu cel din lapte), magneziu, fier, fosfor,
clor, mangan, cupru, fluor, iod, antoixidanţi vegetali, flavonoizi. Are 33 cal la 100g. Are enzime care
blochează evoluţia tumorilor. Întăreşte dinţii, oasele, ganglionii limfatici. Ilonaţii de glucoză împiedică
apariţia cancerului. Este considerată planta cea mai eficientă în tratarea cancerului esofagian, de stomac,
de rect, de colon. De asemenea poate avea un rol important în combaterea cancerului pulmonar, de
prostată sau de vezică urinară. Împiedecă dezvoltarea tumorilor care depind de hormoni (ex- cancerul de
sân şi unele tipuri de cancer de piele).
Acţiune farmaceutică: pectoral în bronşite, laringite, astmă. Are acţiune diuretică, ameliorează stările de
ascită, ciroză. Extern ca şi varza albă. Are enzime care blochează evoluţia tumorilor fiind indicată în
tratarea cancerului.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni osoase, alergie, Alzheimer, ascită, astm, bronşite, cancer,
ciroză, demineralizare, febră, răni, reumatism. Restul ca la varza albă.
Administrare: Sucul de varză- este un excelent dezintoxicant al organismului, deşi are un gust puţin
agreabil. Conţine în cantitate mare calciu, iod şi vitamina C. Este util în ulcerele gastrice şi duodenale,
inflamaţii intestinale, hemoroizi, constipaţie, erupţii ale pielii. Singurul său dezavantaj este balonarea pe
care o provoacă, datorită acţiunii lui de descompunere al deşeurilor în tubul digestiv. Aceasta arată însă o
situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz este bine să se înceapă cura cu suc de mere o
săptămână, apoi cu suc de morcovi două săptămâni şi apoi se va începe cura de suc de varză.
Vişin (Cerasus vulgaris).
Compoziţie chimică: Fructele conţin: vitaminele B1,B6, C. Au 57kcal/100g. Cozile conţin săruri de K,
derivaţi flavonici, tanin de natură catehică, saponine. Fructele conţin zaharuri (levuloză, asimilabilă de
către diabetici), proteine, pectine, acizi organici, minerale (fier, calciu, fosfor, sulf, magneziu, potasiu,
oligoelemente: zinc, cupru, mangan, cobalt).
Acţiuni farmaceutice: fructele elimină anemia, curăţă organismul de toxine atât fructele cât şi codiţele.
Previn procesul reumatic. Sunt diuretice, întăresc capilarele venoase, scad presiunea sângelui. Întăresc
imunitatea organismului, stopează hemoragiile, cresc secreţia sucului gastric şi biliar. Fructele previn
îmbătrânirea prin acţiunea regeneratoare şi a eliminării toxinelor din organism. Ajută la decongestionarea
căilor respiratorii, fiind denumit chiar ca un expectorant natural. Opresc sângerările, scad tensiunea
arterială şi colesterolul, contribuie la mineralizarea organismului şi sunt foarte utile în constipaţie şi colită
de fermentaţie.
Datorită aportului extraordinar în vitamine, săruri minerale şi alte elemente benefice, vişinele sunt
indicate a se consuma mai ales în stare proaspătă, dar şi prelucrate. Atuul lor mâncate ca atare este
conţinutul mare de antioxidanţi puternici, denumiţi antociani, cu rebutabil efect antiinflamator şi
analgezic.
Fructele se consumă proaspete, suc, gem, sirop, compot. Cozile se folosesc în special pentru efectul
diuretic. Fructele au efecte diuretice, laxative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative,
antimigrenoase, diaforetice (provoacă transpiraţia), antigripale, hipotensoare, antireumatismale,
remineralizante, energizante fizice şi psihice, tonice, reconfortante, răcoritoare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiuni
respiratorii, ameţeli, arterite de orice fel, astenii, astm bronşic, ateroscleroză, atonie hepatică, bătrâneţe,
boli cardiovasculare, boli de ficat, boli psihice, boli nervoase, bronşite, cancer în forma incipientă, catar
urinar, celulită, cistite, colesterol ridicat, colică renală şi biliară, colite de fermentaţie şi de putrefacţie,
colesterol în exces, constipaţie, crize migrenoase, de congestionarea feţei, depresie, diabet zaharat, diaree,
diverse stări de slăbire a imunităţii, demineralizare, depresii, detoxificarea organismului, diaree, dureri de
stomac, dureri musculare şi de spate, edeme, faringite, febră, gastrite, gastroenterite, gripă cu stări febrile,
gută, hepatite cronice, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, insuficienţă biliară, insuficienţă
cardiacă, întârzieri de creştere, întârzierea procesului de îmbătrânire, laringite, litiaze de orice localizare,
migrene, moleşeală, nefropatii, obezitate, oboseală, pielite, pletoră, pleurezie, retonifierea şi rehidratarea
tenului, reumatism, senectute, stări psihice instabile, suferinţe renale, tonic nervos, tranzit intestinal greoi,
tuse, uretrită, varice, vomă.
Administrare: -Suc obţinut din fructele din care s-au scos sâmburii. Se va consuma zilnic câte 100 ml de
3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Este bine să se facă această cură 30 zile. Se pot combina şi cu
alte sucuri în funcţie de dorinţă. Cel mai bine este să se combine cu suc de morcovi în părţi egale câte 100
ml din fiecare, la care se adaugă şi 20 ml suc obţinut din pătrunjel.
Zmeur (Rubus idaeus).
Compoziţie chimică: fructele conţin pectine, acizi organici (elagic, etc), flavonoide, caroten, zahăr,
vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, D, E, P, calciu, magneziu, zinc, mangan, potasiu, fosfor, etc.
Toate mineralele sunt în forme uşor asimilabile.
Acţiune farmaceutică: frunzele- astringent, antidiareic, scade aciditatea gastrică, dezinfectant. Pentru
acţiunea astringentă a frunzelor se poate folosi cu succes în afecţiunile digestive, eventual în amestec cu
alte plante (mur). S-a descoperit că zmeura conţine xilitol, un îndulcitor folosit pentru prevenirea şi
tratarea cariilor dentare. Fructul este un adevărat izvor de vitamine, minerale şi substanţe nutritive,
ajutând la tratarea multor afecţiuni. Previne hipertensiunea arterială, scade febra, îmbunătăţeşte digestia,
încetineşte evoluţia celulelor canceroase, tratează multe afecţiuni specific feminine în special genitale, are
proprietăţi expectorante, reduce foamea fiind folosită în tratarea obezităţii, ameliorează diferite afecţiuni
oculare, tratează cistita, are rol important în tratarea diabetului. Se folosesc fructele aromate, frunzele şi
mugurii tineri. Elimină spasmele gastrointestinale şi vezicale, acţionând asupra epiteliului renal, mărind
cantitatea de uree eliminată, favorizează transpiraţia. Se administrează în cure de 7-10 zile, câte 200-
300g/zi, în boli cardio-vasculare, bronşită, cistită, pielonefrite, eczeme şi erupţii tegumentare datorate
soarelui.
Reduce aciditatea stomacală (fructul) fiind un adevărat antiacid natural. O cură cu fructe reuşeşte să
amelioreze constipaţia şi ajută de asemenea la menţinerea siluetei, deoarece are un conţinut redus de
calorii, fiind foarte indicată în toate curele de slăbire. Tonică, diuretică, provoacă pofta de mâncare, este
laxativă. Fructul fără adaos de zahăr este util diabeticilor şi reumaticilor.
Ajută la reducerea colesterolului şi implicit a riscului bolilor cardiace. O ceaşcă de zmeură conţine 8 g
fibră adică 1/3 din doza recomandată zilnic.
Cercetătorul danez G.T. Arentweicz a demonstrat în 1999 că terapia cu ceai de zmeură este un tratament
profilactic, terapeutic şi detoxifiant şi în cazul tuberculozelor în mod special TBC- pulmonar.
Fructele sunt excelente pentru întărirea sistemului imunitar, prevenirea cancerului şi în cazul afecţiunilor
digestive inclusiv bucale. Cel mai util proaspete.
Fructele- trebuie spus că vitaminele şi substanţele active care se găsesc în fructul proaspăt nu se mai
regăsesc în cel congelat decât într-o măsură mai mică, iar în cel preparat termic unele în special enzimele
au dispărut şi la fel o serie de vitamine.
Se indică la următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni cardiace, afecţiuni febrile, afecţiuni
ginecologice, afecţiuni oculare, afecţiuni pulmonare, afecţiuni tiroidiene, alergie, amigdalită, amigdalite
recidivante, anemie, arsuri gastrice, astenie, astmul bronşic, avitaminoză C, boli glandulare, boli
intestinale, bronşite, cancer de colon, cancer de prostată, candidoză digestivă, cefalee, ciclu menstrual
neregulat, ciclu menstrual dureros cu hemoragie abundentă, cistită, colici renale, congestie pulmonară,
constipaţie, degenerescenţă maculară, dezintoxicarea organismului, diabet zaharat, diaree, dismenoree,
dureri diverse, enterocolită, febră, gastrită hipoacidă, graviditate, gută, hemoragii abundente la ciclu
menstrual, hipertensiune, hipotensiune, îmbătrânire prematură, infecţia cu Helicobacter Pylori, inflamaţii,
inflamaţii urinare, insuficienţa transpiraţiei, menopauză, nefrite, nevralgii dentare, obezitate, ORL,
pancreas, pielite şi pielonefrite, pirozis, prostatită, răceli, răguşeală persistentă, refluxul gastric,
reumatism, scarlatină, scorbut, sensibilitate la răceli, spasme gastro-intestinale, temperamente biloase,
tuberculoză pulmonară, tulburări de tranzit intestinal, tulburări menstruale, tuse, ulcer gastro-duodenal,
uretrită, viroze respiratorii.
Precauţii şi contraindicaţii- femeile gravide nu vor consuma mai mult de 100g de zmeură pe zi.
Persoanele care suferă de colită de fermentaţie sau de sindromul colonului iritabil vor consuma cu
prudenţă zmeură, în doze mici la început, pentru a preveni eventualele deranjamente intestinale.
Administrare: Suc proaspăt de fructe- se spală fructele proaspete în apă curgătoare şi apoi se lasă pentru
10 minute să stea în apă pentru a se ridica eventualele gângănii care mai pot fi pe aceste fructe. Se scurge
apoi apa de pe ele şi se trec prin storcătorul de fructe. Se pot folosi fructele proaspete sau cele congelate
după ce au fost dezgheţate. Se indică să se folosească câte 40 ml de 3 ori pe zi, preferabil înaintea meselor
principale. Se poate însă folosi cu alte legume şi fructe fiind şi mai utilă în aceste cazuri. Se poate face
acest tratament o perioadă cât mai lungă.
Zmeurul este unul dintre plantele cele mai puternice mai ales când este vorba despre afecţiuni metabolice
sau endocrine.
Zeama de varză murată.
Pentru a beneficia pe deplin de calităţile verzei murate, trebuie să o consumaţi crudă, nu fiartă, deoarece
sub acţiunea căldurii, se distrug parţial sau complect elementele esenţiale, cum ar fi vitaminele. Varza
murată ajută la prevenirea cancerului intestinului gros. Bacteriile lactice fac să scadă pH-ul intestinal şi
facilitează un mediu uşor acid. Studii efectuate recent au demonstrat faptul că riscul apariţiei cancerului
intestinal scade direct proporţional cu creşterea valorii acidităţii. Varza murată mai împiedică şi
răspândirea microorganismelor nocive şi fungilor. Faceţi cure de câte 6 săptămâni, de 2 ori pe an. Mâncaţi
dimineaţa şi seara câte 3 linguri de varză murată crudă tocată. Dacă sunteţi sensibil cu stomacul, începeţi
cu o cantitate mai mică, pe care o creşteţi treptat.
-Varza murată conţine vitamina B12, care este foarte importantă în lupta contra oboselii, a anemiei şi a
îmbătrânirii. În plus, ea conţine şi multe vitamine, microelemente şi săruri minerale, inclusiv acid folic.
De asemenea varza murată este vestită pentru substanţele sale anticancerigene care apar în ea în procesul
de fermentare. În timpul aceluiaşi proces apar în varza murată o serie de bacterii folositoare pentru corpul
uman care restabilesc activitatea normală la nivelul intestinelor. De altfel, varza murată ajută la
îmbunătăţirea procesului digestiv în cazul persoanelor la care se înregistrează o scădere a funcţiilor
motrice a intestinelor.
Murarea este foarte dăunătoare mucoaselor tractului digestiv şi ţesuturilor pielii, tinzând să le facă aspre.
Efectul stimulant al zemii de varză asupra organelor digestive este foarte dăunătoare din cauza unei mari
cantităţi de sare ne organică, iar pe de altă parte amestecul de suc crud de ţelină şi varză are efect
stimulator şi este liniştitor pentru tulburările intestinului.
Acidul oxalic.
Spanacul nu trebuie mâncat decât crud, deoarece prin încălzire se pot depune cristale de acid oxalic în
rinichi îmbolnăvindu-i.
Unul din misterele anatomiei umane este funcţionarea cunoscută ca mişcarea peristaltică, care are loc la
tractul alimentar cu mişcări succesive ondulate compuse dintr-o serie de contractări şi relaxări succesive
ale nervilor şi muşchilor, involuntare şi automate.
Eficacitatea mişcării peristaltice este însă independentă de tonus şi sănătatea muşchilor tractului digestiv.
Acidul oxalic este un element important în menţinerea tonusului şi mişcării peristaltice.
În cazul când alimentele sunt folosite crude, acidul oxalic conţinut este esenţial pentru funcţiile
fiziologice. În alimentele gătite sau conservate acidul este mort anorganic, vătămător, pe când cel din
alimentele crude care ajută la asimilarea prin digestie a acestuia din urmă, stimulând în acelaşi timp şi
funcţionarea peristaltică.
Dacă însă acidul oxalic a devenit anorganic, mort, din cauza coacerii sau conservării, formează
combinaţia cu Calciu conţinut şi combinate în acelaşi timp care distrug valoarea nutritivă a ambelor
alimente. Acesta duce la o deficienţă serioasă de Calciu, care uneori a mers până la provocarea
descompunerilor osoase.
Este bine de ştiut că alte elemente din hrană nu pot adesea fi asimilate şi complet folosite dacă nu au fost
gătite, din cauza modificărilor pe care le suferă şi adesea împiedecă şi asimilarea altor alimente prin
acţiunea chimică sau prin alte acţiuni ca exemplu: Fierul din spanacul crud poate fi folosit 100%, dar
numai 1/5 din total sau chiar mai puţin poate fi asimilat din spanacul gătit. Este deci de reţinut că acidul
oxalic, fiind atât de necesar sănătăţii trebuie procurat zilnic organismului prin consumarea de legume
crude sau sucurile lor, iar sursa lui cea mai bogată este în spanac, sfeclă, frunze de gulie, muştar, şi varză.
Bulionul crud de potasiu.
Legumele bogate în Kaliu sunt: morcovii, ţelina, pătrunjelul şi spanacul.
Mineralele şi sărurile din această combinaţie, cuprind toată gama necesară organismului. Cu totul
excepţional este efectul reducerii hiperacidităţii stomacale. Probabil că nu există un alt aliment mai
complet pentru organismul uman.
În cazurile în care bolnavul era în imposibilitate sau incapabil să asimileze alte alimente, s-a constatat că
bulionul de potasiu de obicei, a adus pacientul în stare normală, inclusiv în cazul cancerului stomacal.
În cazurile de convalescenţă este de nepreţuit şi este de mirare că în spitale şi în sanatorii nu a fost adoptat
acest aliment ca o parte constantă a dietei zilnice. Deşi unele persoane nu îl găsesc bun la gust, însă în
cazul în care corpul este în lipsă de elementele esenţiale celulelor şi ţesuturilor nu este cazul să mai ţinem
cont de gusturi.
Folosirea sucurilor pe afecţiuni:
Atenţionare! Nu se pot trata boli contagioase decât ca un supliment la tratamentul aplicat de medicul
de specialitate şi în spitale, însă nu trebuie uitat că absolut orice afecţiune se poate influenţa în bine cu
ajutorul sucurilor de fructe şi legume, deci nu ezitaţi să le folosiţi nici în aceste cazuri.
Nu o să trecem în revistă toate afecţiunile ar fi şi imposibil dar vom trece cele mai importante pentru ca
fiecare om să aleagă ce i se potriveşte. Unde se poate vom da mai multe reţete ca omul respectiv să aibă
de unde alege, suplimentar însă poate să folosească absolut oricare dintre legumele şi fructele care sunt
indicate pentru afecţiunea de care sufere.
Trebuie de asemenea să spunem că efectele uneori se lasă aşteptate şi 2-3 luni, dar dacă se face
tratamentul cu perseverenţă se vor vedea rezultatele.
Sfat foarte util: încercaţi şi spălaţi cu apă fierbinte toate ustensilele cu care lucraţi la sucuri, deoarece
şi prin acestea se pot transmite o serie de afecţiuni şi încă destul de grave.
Nu consumaţi sucurile reci şi nici prea calde. În stomac trebuie să le introduceţi la o temperatură cât mai
apropiată de temperatura corpului. Cum puteţi proceda practic, deoarece unele fructe şi legume sunt la
frigider, deci prea reci pentru a fi consumate fără să producă perturbări. Se pune o oală cu apă la fiert de 5
litri să spunem. Se lasă să dea un clocot. Se stinge apoi focul şi se lasă 10 minute. Se ia o sită metalică în
care se pun fructele, legumele sau plantele care au fost înainte spălate temeinic şi curăţate. Se pun în sită
acestea şi se scufundă pentru 3-5 minute în apa aceasta. Important este ca să nu se încălzească mai tare de
40 de grade, deoarece atunci se vor distruge o serie de enzime şi îşi pierd multe din calităţile terapeutice
care le pot avea dacă se procedează corect. Ca să fie şi mai eficient în apa din oală se va pune o linguriţă
de bicarbonat de sodiu alimentar care ajută şi el la distrugerea unor germeni patogeni.
Nu faceţi decât atât cât consumaţi imediat.
Ţineţi în mână cana sau paharul şi „savuraţi” fiecare înghiţitură plimbând-o prin gură pentru a simţi
aroma şi a putea să ajungă şi la glandele din gură. Nu vă grăbiţi să înghiţiţi totul urgent că pierdeţi foarte
mult. Trebuie şi aici răbdare.
Fructele, legumele şi plantele sub formă de sucuri indicate pe afecţiuni atât preventiv
cât şi ca tratament:
Abcese ale gurii- Se pot folosi următoarele sucuri: cătină, ceapă, măr, morcov, urzică, usturoi. Sunt
câteva din sucurile care pot fi foarte utile în cazul abcesului acesta. Se ţin mai mult în gură înainte de a se
înghiţi, dar cel mai simplu ar fi să vă adresaţi unui chirurg care poate drena rapid abcesul şi să aplice un
tratament adecvat.
Accident vascular- se pot folosi şi ceaiuri sau tincturi din următoarele: alun, arnică, brusture, castan
sălbatec, călin, cătină, cimbru, coacăz roşu, ghiocel, lăcrămioare, luminiţa nopţii, măceş, nuc, păducel,
scorţişoară, sulfină, troscot, vâsc, viţa- de-vie.
Pe lângă tratamentul indicat de medicul specialist, dietă, odihnă şi gimnastică medicală mai puteţi să
consumaţi şi sucuri care vă vor ajuta să vă recuperaţi mai rapid.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: afin, ardei iute, cătină, coacăz roşu şi negru, leurda, orz, păpădie,
păstârnac, pepene galben, ridiche neagră, sparanghel, struguri, ţelină, urzică, usturoi.
Acnee- Absolut toate impurităţile care apar pe piele pot fi rezolvate cu unul din tratamentele de mai jos şi
cu multă răbdare: Se indică 2 părţi morcov şi 1 parte ridiche, roză sau neagră în funcţie de sezon. Se mai
poate folosi: morcov 2 părţi şi - sfeclă roşie, castravete în părţi egale. Se mai pot folosi următoarele
sucuri: andive, anghinare, fasole, lucerna, sfeclă de zahăr, urechelniţa.
Bine înţeles că este foarte importantă dieta şi igiena fără de care orice tratament aţi aplicat va da greş.
Aciditate gastrică- Se cunoaşte faptul că în cazul în care introducem în stomac zeama de lămâie (sau
chiar o felie de lămâie cu coajă cu tot) care este de fapt acid citric, şi se mai pune şi puţină sare de
bucătărie peste aceasta, se va obţine neutralizarea acidului şi în plus mai face şi un carbonat care şi el este
tot bazic şi deci neutralizează aciditatea.
Se vor putea folosi şi ceaiuri sau tincturi din următoarele plante: angelică, anasonul, banane, busuiocul,
ceai negru, chimen, cimbru, coada calului, fenicul, gălbenele, mătăciune, măselariţă, năsturel, osul
iepurelui, pedicuţă, pir, rozmarin, salcâm, scorţişoară, sfeclă roşie, smochine, soc, soia, spanac, sunătoare,
şopârlaiţă, sparanghel, tarhon, tătăneasă, turiţă mare, ţelină, urzică, usturoi, varză, vâsc, zmeură.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: aloe, ananas, cartof, castravete, conopidă, dovleac, dovlecei,
dud, fasole verde, gutuiul, kiwi, lămâi, lucerna, mărar, morcov, mur, păpădie, păstârnac, pătlăgele roşii,
pomelo, praz, prun, ridichi, salată verde, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, tarhon, ţelină, urzică, usturoi,
varză, zmeură.
Acidoză- Se pot folosi următoarele sucuri: cartof, orz, ţelină, varză. Exemple: Se indică 2 părţi morcov şi
1 parte ridiche, roză sau neagră în funcţie de sezon.
Se mai poate folosi: morcov 2 părţi+ sfeclă roşie 1 parte+ castravete 1 parte.
De asemenea se poate folosi bulionul crud de potasiu. Toate se folosesc în funcţie de toleranţa
individuală, dar bine înţeles cu cât mai mult cu atât mai repede se vor vedea rezultatele.
Acrocianoză- Se va feri de frig şi umezeală şi de asemenea se pot face băi calde şi reci alternative atât
dimineaţa cât şi seara, perioade mai lungi de timp în special în sezonul rece.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: coacăz, păpădie, ridiche neagră, strugure,
Acuitate vizuală- Bine înţeles că o dietă potrivită şi chiar tratamentele indicate de medicii specialişti
trebuie şi ele urmate cu sfinţenie ca să obţineţi rezultate bune. Sucurile vă ajută, dar şi o gimnastică
medicală specială pentru vedere este de mare ajutor. Baza este sucul de morcovi care parcă este special
făcut pentru ochii dvs. şi vă va ajuta cu certitudine.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: afin, caisă, morcov, zmeur.
Acumulare de apă în ţesuturi- Există o serie de plante medicinale care ajută, dar va trebui să se
consume cât mai multă apă pentru a se putea elimina toxinele din organism.
Se mai pot folosi următoarele sucuri de legume şi fructe: pătrunjel, ridiche neagră, sparanghel, varză,
Adenoidă- Bine înţeles că sucurile acestea nu vor înlocui tratamentul medical de specialitate ci vor ajuta
doar la o revenire la normal mai rapidă. Va trebui însă întărită şi imunitatea organismului.
Exemple de sucuri utile: Morcov 2 părţi şi o parte spanac.
Morcov 4 părţi, sfeclă roşie ½ parte, castravete 1 parte.
Morcov 4 părţi, ţelină 2 părţi, salată- 1 parte.
Morcov 4 părţi, ţelină 2 părţi, pătrunjel ½ părţi.
Morcov 6 părţi, pătrunjel 1 parte.
Adenom de prostată- Se pot folosi şi ceaiuri sau tincturi din următoarele plante: castan, ceai verde,
coada calului, cerenţel, creţişoară, ghimpe, ginseng, grâu, mei păsăresc, nalbă, palmier pitic american,
pin, porumb, pufuliţă cu flori mici, soia, strugurii ursului, talpa gâştei, urzică moartă albă.
Prin consumul de sucuri şi prin dieta care se poate aplica cu mare succes în aceste cazuri se poate ca
această afecţiune să se amelioreze şi chiar să se vindece.
Se vor putea folosi cu prioritate următoarele sucuri: bostan, ceapă, conopidă, dovleac, fasole, merişor de
munte, morcov, pătrunjel, prun, sparanghel, urzică, varză, zmeur.
Aerofagie- Se pot folosi şi o serie de ceaiuri medicinale cu care se vor putea dilua sucurile din
următoarele legume, fructe şi plante: lămâi, măghiran, morcov.
Pentru diluţie se pot folosi următoarele plante pentru ceaiuri: seminţe de mărar, de anason verde, de
angelică, de coriandru, de chimen, fructe de badian, flori de muşeţel, frunze de tarhon, de mentă, rădăcini
de lemn dulce.
Se vor lua mese la ore fixe, compuse din alimente cât mai puţine şi bine mestecate în gură.
Afecţiuni ale coardelor vocale- Se va căuta să se folosească cât mai puţin coardele vocale şi se va feri şi
de răceli. Un leac folosit des de către marii cântăreţi: gălbenuş de ou amestecat cu miere de albine. Se vor
putea folosi şi următoarele sucuri: ardei iute, cartof, ridiche neagră, varză.
Afecţiuni articulare- Ca să revină la stadiul funcţional o serie de afecţiuni ale articulaţiilor este nevoie de
un specialist în gimnastică medicală pentru că fiecare afecţiune în parte are nevoie doar de o anumită
gimnastică care nu v-o poate explica decât un specialist în gimnastică medicală. De asemenea este bine să
consultaţi un medic specialist.
Vă pot fi de ajutor şi următoarele sucuri: andive, orz, păstârnac, ridiche neagră, varză.
Afecţiuni ale nervilor periferici- şi aceste afecţiuni sunt de multe feluri şi implică foarte multe
tratamente, lucru care nu poate decât să vă fie adus la cunoştinţă de medicul specialist. Pentru aceasta veţi
avea nevoie de un consult. Poate vi se vor cere şi anumite examinări speciale pentru a se pune un
diagnostic cert, însă cu certitudine veţi putea folosi şi sucurile următoare care vă vor ajuta foarte mult în
recuperarea dvs. Se vor putea folosi următoarele sucuri din: măcriş, ovăz, usturoi, vişin.
Afecţiuni biliare- Majoritatea durerilor şi uneori chiar dureri foarte mari sunt date de afecţiunile biliare.
Un regim alimentar adecvat şi de asemenea o serie de sucuri din legume, fructe şi plante vă vor putea
ajuta foarte mult să scăpaţi de această afecţiune. Se vor putea folosi următoarele sucuri: aloe, andive,
căpşunul, cireaşa, lămâi, orz, ridiche neagră, salată verde, sfeclă roşie, sparanghel, strugure, urzică, varză,
vişin, zmeur.
De asemenea se mai pot folosi şi o serie de plante medicinale sub formă de tinctură sau ceai din: aloe,
anghinare, armurariu, brebenel, brustur, busuioc, calapăr, calomfir, cerenţel, cicoare, cimbrişor, dracila,
drobiţă, echinacea, floarea soarelui, fumăriţa, gălbenele, ghinţură, ienupăr, isop, levănţică, lichen de
Islanda, linariţă, măceş, mărul lupului, măslin, mentă, mesteacăn, porumb, pufuliţă cu flori mici, revent,
roiniţă, rostopască, rotunjoară, rozmarin, salcie, salvie, scânteiuţă, schinel, siminoc, şofran, splinuţă,
sporiş, sunătoare, şofran, tei argintiu, ţintaură, trei fraţi pătaţi, trifoi de baltă, turiţă mare, ventrilică.
Afecţiuni bronşice- Se vor putea folosi şi următoarele plante pentru ceai sau chiar sub formă de tincturi:
anason, brad, brustur, busuioc, călţunaşi, cârcel, cimbrişor, cimbru, ciuboţica cucului, curmale,
echinaceea, eucalipt, evening, feciorică, fenicul, gălbenele, genţiana, ghimber, ghinţură, iarbă mare,
imuno-spectrum, lemnul Domnului, lemn dulce, levănţică, limba mielului, lumânărică, mentă, mesteacăn,
molid, muşeţel, nalbă, nuc, pin, pir, plămânărică, plop negru, podbal, răchită, rozmarin, salcie, salvie, soc,
şovârf, sunătoare, tei, trandafir, trei fraţi pătaţi, unguraş, vineriţă, viorea.
De asemenea se pot administra şi următoarele sucuri: măr, ovăz, ridiche neagră, urzică, usturoi, varză.
Afecţiuni buco-faringiene- Se vor putea folosi şi următoarele plante medicinale sub formă de ceai sau
chiar tinctură: anin, brusture, busuioc, calomfir, ceai negru, cerenţel, cimbrişor, coada calului, coada
şoricelului, creţişoară, fag, fumăriţa, ienupăr, lemn câinesc, levănţică, muşeţel, nalbă, năprasnic, nuc,
pătlagină, porumbar, răculeţ, răscoage, salcie, salvie, sclipeţi, splinuţă, sporiş, şopârlaiţă, stejar, tătăneasă,
trandafir, trei fraţi pătaţi, turiţă mare, untul pământului. De asemenea se vor putea folosi următoarele
sucuri preparate proaspăt: afine (fructe), coacăz, gutuiul, morcov, mur, orz, ovăz, sfeclă roşie, strugure,
urzică, varză.
Afecţiuni cardiace- Se pot folosi următoarele sub formă de tinctură sau ceai: alun, ananas, anghinare,
castan comestibil, castan sălbatec, chimen, coada calului, coada şoricelului, fenicul, lăcrămioare, luminiţa
nopţii, mazăre, măceş, măturice, mesteacăn, nuc, osul iepurelui, paltin, păducel, pătlagină, pătlăgea
vânătă, pin, porumb, ruşcuţa de primăvară, salbă moale, scorţişoară, soia, stafide, talpa gâştei, traista
ciobanului, troscot, valeriană, vâsc, viţa de vie.
Se mai pot folosi şi următoarele sucuri: ananas (fruct), andive, anghinare, bostan, căpşunul, cătina, ceapă,
creson, dovleac, dovlecel, dud, fasole, grâuşor, gutuiul, hrean, kiwi, leurda, orz, ovăz, păpădie, pepene
galben, praz, prun, ridiche neagră, salată verde, sfecla roşie, strugure, ţelină, usturoi, varză, vişin, zmeur,
Afecţiuni catarale ale tractului urinar- se pot folosi sub formă de ceaiuri sau tincturi următoarele plante
medicinale: afin, agriş, arnică, brâncuţă, cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, coacăz roşu, coada calului,
coada racului, coada şoricelului, gălbenele, ghimpe, iarbă neagră, iasomie, ienupăr, isop, hrean, linariţă,
merişor de munte, mur, muşeţel, nuc, osul iepurelui, pelin, pin, plop negru, strugurii ursului, traista
ciobanului, trifoi roşu, urzică, usturoi, vulturică.
Se vor folosi cu precădere sucuri din: afine, agriş, ceapă, cireaşă, coacăz roşu sau negru, hrean, merişor de
munte, mur, orz, păpădie, ridiche, urzică, usturoi, varză.
Afecţiuni circulatorii- se vor putea folosi şi următoarele plante sub formă de ceai sau tincturi: angelica,
arnică, brebenel, busuioc, castan, cimbrişorul de câmp, creţuşcă, gălbenele, ghimber, Ginko-Biloba,
Ginseng, grâu, ienupăr, măceş, măghiran, mentă, muştar alb, muştar negru, obligeană, păducel, piper
negru, salcie, sunătoare, sulfină, trifoi roşu, troscot, vâsc.
Se vor putea folosi următoarele sucuri din: afin, ardei iute, ceapă, dovlecel, fragi de pădure, hrean, lămâi,
lucernă, ovăz, praz, ridiche neagră, secară, sparanghel, ţelina, usturoi, varză.
Afecţiuni coronariene- alun, anghinare, castan comestibil, castan sălbatec, chimen, coada calului, coada
şoricelului, fenicul, lăcrămioare, luminiţa nopţii, mazăre, măceş, măturice, mesteacăn, nuc, osul iepurelui,
paltin, păducel, pătlagină, pin, porumb, ruşcuţa de primăvară, salbă moale, scorţişoară, soia, stafide, talpa
gâştei, traista ciobanului, troscot, valeriană, vâsc, viţa de vie.
Se vor putea folosi sucuri din: afine (fructe), aloe, ananas, anghinare, castraveţi, cătină, ceapă, coacăz
roşu şi coacăz negru, dude, fasole verde, grepfrut, hrean, lămâie, leuştean, măr, orz, ovăz, păpădie, para,
păstârnac, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, portocale, praz, prun, ridiche neagră, rodie, salata verde,
secară, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, strugure, urzică, tarhon, ţelină, urzică, usturoi, varză, zmeur.
Afecţiuni cronice- În funcţie de afecţiune, localizare, tratamente, etc se va opta pentru un regim dietetic
cu multă hrană vie. Se vor putea folosi de asemenea o serie de ceaiuri sau tincturi din plante medicinale.
Se indică însă să se ajungă în primul rând la o greutate optimă în funcţie de înălţime.
Se vor putea folosi sucuri din următoarele: afin, aloe, ananas, ardei, castravete, cătină, măr, mărar,
morcov, ovăz, păpădie, pătlăgele roşii, pătrunjel, portocale, ridiche, rodie, usturoi, varză, zmeur.
Afecţiuni ale coagulării sângelui- Se vor putea folosi ceaiuri şi tincturi din următoarele plante: carul
popii, castan, creţişoară, gălbenele, ghimber, ginko, grâu, grâuşor, laptele câinelui, limba boului, limba
câinelui, laptele câinelui, pecetea lui Solomon, plop negru, podbal, salcie, spânz, sulfina, tătăneasă, trifoi
roşu, urzică moartă albă.
Se vor putea folosi sucuri din următoarele: aloe, cătină, lămâie, leurda, lucerna, măr, kiwi, pătlăgele roşii,
prun, salată verde, sfeclă roşie, urzică, usturoi, varză, zmeur.
Afecţiuni digestive- Se vor putea folosi ceaiuri şi tincturi din următoarele plante medicinale: angelică,
anghinare, armurariu, boldo, busuioc, captalan, cerenţel, chimion, cicoare, cimbrişor, coada racului, coada
şoricelului, coriandru, cruşin, cuişoare, curcuma, dovleac, fenicul, ferigă, fierea pământului, ghimber,
ghinţură, iarba şarpelui, in, isop, lemn dulce, levănţica, măghiran, mătăciune, mătrăgună, menta, muşeţel,
muştar alb (seminţe întregi), nuca, obligeană, oregano, pătlagina, pelin, porumb, porumbar, răchitan,
revent, ricin, roiniţă, rostopască, salvie, schinel, schinduf, siminoc, ştevia stânelor (fructe), sunătoare,
ţintaură, trifoişte, vetrice.
Se vor putea folosi următoarele sucuri din: afin, aloe, anghinare, bănuţi, broccoli, caisă, cartof, ceapă,
creson, dovleac, dud, fasole verde, gulie, leurda, măcriş, mărar, morcov, mur, ovăz, păpădie, para,
pătrunjel, pepene galben, pepene verde, praz, salată verde, tarhon, urzică, usturoi, varză, zmeur.
Afecţiuni gastro-intestinale- Se vor putea folosi sub formă de ceaiuri sau tincturi din: anason, angelică,
brad, brustur, ciumăfaie, linariţă, mazăre, mătreaţa bradului, revent, sânişoară, scânteiuţă, scumpie,
tătăneasă, urzică moartă albă.
Se pot folosi sucuri din următoarele: afine, aloe, andive, bănuţi, caisă, cartof, dovlecel, leurda, morcov,
mur, orz, pere, portocale, praz, salata verde, spanac, varză, zmeur.
Afecţiuni gât- se pot folosi ceaiuri sau tincturi din următoarele plante medicinale: anason, bob, brad,
brâncuţă, brustur, busuioc, ceapă, cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, crin alb, cuişoare, fenicul, gorun,
hidrartis, iarbă mare, iarbă neagră, iederă, isop, lemn dulce, lichen de Islanda, lumânărică, mac roşu de
câmp, muşeţel, nalbă, nuc, pătlagină, pătrunjel de câmp, pin, plămânărică, podbal, plop negru, salvie, soc,
şovârf, tătăneasă, tei, trandafir, turiţă mare, vulturică.
Se vor putea folosi sucuri din: afin, caisă, cătină, ceapă, dud, grepfrut, hrean, lămâie, morcov, orz, para,
portocală, prun, ridiche neagră, urzică, usturoi, zmeur.
Afecţiuni ginecologice- Se vor putea folosi ceaiuri şi tincturi din următoarele plante medicinale:
albăstrele, anason, brad, brânca ursului, brustur, castan comestibil, cerenţel, cimbrişor, ciuboţica cucului,
coada calului, fumăriţă, ienupăr, lăsnicior, ipcărige, limba mielului, măceşe, măghiran, mei păsăresc,
mesteacăn, micşunele ruginite, năprasnic, năvalnic, nemţişori de câmp, obligeană, osul iepurelui, perişor,
pir, plămânărică, plop negru, porumb, porumbele, priboi, rotunjoară, scânteiuţă, schinduf, schinel,
siminoc, smochine, soc, sorbestrea, sporiş, strugurii ursului, sulfină, trei fraţi pătaţi, troscot, turiţă mare,
untul pământului, ventrilică, vetrice, vinariţă.
Se vor putea folosi sucuri din: afine, cartof, castravete, ceapă, coacăz roşu şi coacăz negru, hrean,
leuştean, loboda, mărar, merişor de munte, morcov, păpădie, pătlăgele roşii, portocală, salată verde,
scoruş de munte, sfeclă roşie, spanac, urzică, varză, vişin, zmeur.
Afecţiuni glandulare- se vor putea folosi următoarele plante medicinale sub formă de ceaiuri sau
tincturi: alune, anason, busuioc, creţişoară, fenicul, hamei, iasomie, mielărea, năprasnic, nuci, rozmarin,
salvie, soia, trifoi roşu, urzică moartă albă.
Se vor putea folosi sucuri din: ananas (fruct), căpşunul, creson, fasole verde, lucernă, morcov, orz, ovăz,
păpădia, pătrunjel, salată verde, spanac, struguri, ţelină, urzică, zmeur.
Afecţiuni hepatice- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: angelică, anghinare, armurariu,
asmăţui, boldo, brustur, brustur dulce, buciniş, buhai, busuioc, calapăr, căldăruşa, calomfir, cardamon,
cerenţel, chimen, cicoare, cimbrişor, cimbru de grădină, cimişir, coada calului, coada şoricelului,
curcuma, drobuşor, fenicul, genţiana vânătă, ghinţură, grâu, iarbă mare, iedera, isop, levănţică, lichen de
islanda, limba mielului, linariţă, măceş, mărul lupului, măslin, mei, muşeţel, oregno, păducel, plop negru,
podbal, porumb, pufuliţă cu flori mici, revent, rocaină, rostopască, rotunjoară, rozmarin, salcie,
scânteiuţă, schinel, schinduf, silur, siminoc, smochine, sparanghel, splinuţă, sporiş, ştevie, sulfină,
sunătoare, şofran, tei, ţintaură, trifoi de baltă, turiţă mare, ventrilică.
De asemenea se pot folosi sucurile din: agriş (fructe), aloe vera, agrişe, anghinare, caisa, căpşunul, cartof,
cătina, ceapă, cireaşă, coacăz roşu şi negru, conopida, corn, dovleac, fasole verde, fragi de pădure,
grepfrut, lămâi, loboda, măcriş, măr, morcov, orz, ovăz, păpădie, para, pătlăgele roşii, pepene roşu,
piersică, portocală, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodie, sfecla roşie, spanac, strugure, tarhon,
ţelină, urzică, varză, vişin, zmeur.
Afecţiuni inflamatorii- Se vor putea folosi sub formă de ceaiuri sau tincturi din: anason, angelică, brad,
brustur, ciumăfaie, linariţă, mazăre, mătreaţa bradului, revent, sânişoară, scânteiuţă, scumpie, tătăneasă,
urzică moartă albă.
Se pot folosi sucuri din următoarele: afine, aloe, ananas, andive, bănuţi, caisă, cartof, coacăz, dovlecel,
leurda, morcov, mur, orz, pere, portocale, praz, salata verde, spanac, varză, zmeur.
Atragem atenţia asupra sucului de cartof şi de coacăz negru care poate să înlocuiască cortizonul sintetic
cu mare succes şi fără efectele secundare ale acestuia.
Afecţiuni intestinale- Se vor putea folosi sub formă de ceaiuri sau tincturi din: anason, angelică, brad,
brustur, ciumăfaie, linariţă, mazăre, mătreaţa bradului, revent, sânişoară, scânteiuţă, scumpie, tătăneasă,
urzică moartă albă.
Se pot folosi sucuri din următoarele: afine, aloe, andive, bănuţi, caisă, cartof, ceapă, conopidă, dovlecel,
gulie, leurda, măr, morcov, mur, orz, pere, portocale, praz, ridiche neagră şi ridiche roşie de lună, salata
verde, spanac, varză, zmeur.
Afecţiuni nervoase- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: cimbru de grădină, ciuboţica
cucului, ciumăfaie, coada calului, creţişoară, creţuşcă, hamei, iarbă mare, levănţică, măr, mentă, narcisă
albă, nuca, pătlăgeaua vânătă, salvie, schinduf, scorţişoară, şofran, sunătoare, talpa gâştei, tei, valeriană.
Se vor putea consuma sucuri din următoarele: ananas, căpşunul, creson, fragi de pădure, kiwi, măghiran,
măr, orz, ovăz, pepene galben, prun, salată verde, urechelniţa, varză, vişin, zmeur.
Afecţiuni oculare- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: afin, albăstrele, aloe, arnică,
asmăţui, echinaceea, feciorică, fenicul, gălbenele, grâu, isop, mătăciune, muşeţel, nalbă, nap, năprasnic,
pătlagină, rostopască, rozmarin, silur, soc, sulfină, sunătoare, tătăneasă, tei, trandafir.
Se vor putea folosi următoarele sucuri: afine (fructe), andive, avocado, bănuţi, caisă, cătină, ceapă,
coacăz, corn, fasole, kiwi, lămâi, morcov, mur, orz, păstârnac, pătlăgele roşii, pătrunjel, ridiche neagră,
ridiche roşie de lună, salată verde, spanac, ţelină, zmeur.
Exemplu de administrare: 2 părţi morcov + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + ţelină 1 parte + ½ andive.
Afecţiuni osoase- se pot folosi următoarele plante medicinale: arnică, ciuboţica cucului, ghimber,
măceşe, salcie, stejar, tătăneasă, turmenicul, untul pământului.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: andive, ardei iute, ceapă, fasole, gulie, mărar, morcov, păpădie,
păstârnac, pomelo, sfeclă roşie, spanac, urzică, varză, varză roşie.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: andive, fasole, păstârnac, pomelo, spanac, varză, varză roşie.
Afecţiuni ovare- se pot folosi următoarele plante medicinale: brânca ursului, ciuboţica cucului, coada
şoricelului, ghimber, luminiţa nopţii, măceşe, mielărea, salcie, stejar, tătăneasă, urzică moartă albă.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: afine, andive, ardei iute, ceapă, fasole, gulie, mărar, morcov,
păpădie, păstârnac, pomelo, sfeclă roşie, spanac, urzică, varză, varză roşie.
cerenţel, nuc, salcie, salvie, sânzâiene, stejar, urzică.
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte păpădie + 1 parte gulie.
Morcov 2 părţi + 1 parte salată verde + 1 parte spanac.
Afecţiunile pielii- Se pot folosi următoarele plante medicinale: afin, brad, curcubeţică, fenicul, frasin,
gorun, hamei, jneapăn, levănţică, mărul lupului, mentă, mesteacăn, molid, muşeţel, nuc, pătrunjel, pelin,
plop negru, pochivnic, salcie, scai vânăt, stejar, tătăneasă, turtă, usturoiţă.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: castravete, fasole verde, grâuşorul, lămâi, leurdă, măr, merişor de
munte, morcov, păpădie, portocală, ridiche neagră, urzică, usturoi, varză,
Luate intern sucurile pot să rezolve extrem de multe afecţiuni.
Afecţiuni prostată- Se pot folosi şi ceaiuri sau tincturi din următoarele plante: castan, ceai verde, coada
calului, cerenţel, creţişoară, ghimpe, ginseng, grâu, mei păsăresc, nalbă, palmier pitic american, pin,
porumb, pufuliţă cu flori mici, soia, strugurii ursului, talpa gâştei, urzică moartă albă.
Prin consumul de sucuri şi prin dieta care se poate aplica cu mare succes în aceste cazuri se poate ca
această afecţiune să se amelioreze şi chiar să se vindece.
Se vor putea folosi cu prioritate următoarele sucuri: bostan, ceapă, conopidă, dovleac, fasole, merişor de
munte, morcov, pătrunjel, prun, sparanghel, urzică, varză, zmeur.
Afecţiuni renale- se pot folosi următoarele plante medicinale: afin, agriş, angelică, arnică, brad, brânca
ursului, brâncuţă, busuioc, cerenţel, cicoare, cimbru, coada calului, coada racului, coada şoricelului,
curcubeţică, dumbravnic, echinaceea, fenicul, fumăriţă, gălbenele, ghimpe, iarbă mare, iarbă neagră,
iasomie, ienupăr, isop, linariţă, muşeţel, nalbă, nuc, osul iepurelui, pelin, pere, pin, plop negru, porumbar,
praz, roibă, salcie, strugurii ursului, tătăneasă, troscot, traista ciobanului, trifoi roşu, urzică moartă albă,
ventrice, vulturică, zârnă.
De asemenea se pot folosi următoarele sucuri: andive, bostan, căpşunul, castravete, cireaşa, creson,
dovleac, dovlecel, fasole, fragi de pădure, gutui, hrean, leuştean, loboda, măghiran, măr, merişor de
munte, mur, păpădie, para, pepene galben, pepene roşu, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată
verde, sfecla roşie, sparanghel, strugure, tarhon, urechelniţă, urzică, varză, vişin.
Afecţiuni respiratorii- se pot folosi următoarele plante medicinale: anason, brad, brustur, busuioc,
călţunaşi, cârcel, cimbrişor, cimbru, ciuboţica cucului, curmale, echinaceea, eucalipt, evening, feciorică,
fenicul, gălbenele, genţiana, ghimber, ghinţură, iarbă mare, imuno-spectrum, lemnul Domnului, lemn
dulce, levănţică, limba mielului, lumânărică, mentă, mesteacăn, molid, muşeţel, nalbă, nuc, pin, pir,
plămânărică, plop negru, podbal, răchită, rozmarin, salcie, salvie, şovârf, sunătoare, tei, trandafir, trei fraţi
pătaţi, unguraş, vineriţă, viorea.
Se pot folosi şi următoarele sucuri din: afin, cătină, ceapă, cireşe, dud, fasole verde, grepfrut, gulie, gutui,
hrean, kiwi, lămâie, leurda, lucerna, măr, morcov, mur, orz, ovăz, păpădie, pătrunjel, pepene galben,
portocală, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă roşie, strugure, ţelină, urechelniţă,
urzică, usturoi, varză, vişin, zmeur.
Afecţiunile sângelui- Se vor putea folosi ceaiuri şi tincturi din următoarele plante: carul popii, castan,
creţişoară, gălbenele, ghimber, ginko, grâu, grâuşor, laptele câinelui, limba boului, limba câinelui, laptele
câinelui, pecetea lui Solomon, plop negru, podbal, salcie, spânz, sulfina, tătăneasă, trifoi roşu, urzică
moartă albă.
Se vor putea folosi sucuri din următoarele: aloe, cătină, ceapă, lămâie, leurda, lucerna, măr, morcov, ovăz,
kiwi, pătlăgele roşii, portocală, prun, salată verde, sfeclă roşie, urzică, usturoi, varză, zmeur.
Afecţiuni sexuale- În majoritatea cazurilor sunt infecţii dar pot fi diferite dereglări. Se pot folosi
următoarele plante medicinale: albăstrele, anason, brad, brânca ursului, brustur, castan comestibil, ceapă,
cerenţel, cimbrişor, ciuboţica cucului, coada calului, fumăriţă, ienupăr, lăsnicior, ipcărige, limba mielului,
măceşe, măghiran, mei păsăresc, mesteacăn, micşunele ruginite, năprasnic, năvalnic, nemţişori de câmp,
obligeană, osul iepurelui, perişor, pir, plămânărică, plop negru, porumb, porumbele, priboi, rotunjoară,
scânteiuţă, schinduf, schinel, siminoc, smochine, soc, sorbestrea, sporiş, strugurii ursului, sulfină, trei fraţi
pătaţi, troscot, turiţă mare, untul pământului, ventrilică, vetrice, vinariţă..
Se pot de asemenea folosi şi următoarele sucuri din: afine, aloe, caise, cartof, castravete, cătină, ceapă,
coacăz roşu şi negru, fasole verde, hrean, lămâie, leuştean, mărar, merişor de munte, morcov, ovăz,
păpădie, păstârnac, pătrunjel, portocală, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, scoruş de
munte, secară, sfeclă roşie, struguri, tarhon, ţelină, urzică, usturoi, varză, vişin.
Afecţiunile splinei- se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, arnică, armurariu, asmăţui,
buciniş, buhai, cicoare, dracila, drobişor, gălbenele, ghimpe, lămâi, linariţă, morcov, nuc, rostopască,
salată, silur, siminoc.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: cartof, castravete, cătină, coacăz negru şi roşu, dovleac, dud, fasole
verde, gutui, lămâi, morcov, mur, orz, ovăz, păpădie, ridiche neagră, salată verde, sfecla roşie, ştevie,
ţelină, urzică, usturoi, varză.
Afecţiuni tiroidiene- Se pot folosi următoarele plante medicinale: bananele, brânduşa de toamnă,
brustur, cervană, ghinţură, lăsnicior, mazăre, nuc, obligeană, salcie, sânzâiene, spanac, sparanghel, stejar,
trei fraţi pătaţi.
Se pot folosi şi sucurile din următoarele: cartofi, căpşunul, ceapă, conopida, fasole verde, lămâie, năsturel,
orz, para, pătlăgele roşii, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
salată verde, spanac, urzică, varză, zmeur.
Afecţiunile uretrei- se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc, calomfir, cimbrişor, coada
calului, coada şoricelului, creţişoară, gălbenele, iasomie, ienupăr, levănţică, mesteacăn, nalbă, năprasnic,
nuc, pătlagină, pătrunjelul câmpului, porumb (mătase), răculeţ, salcie, salvie, schinduf, sclipeţi, tătăneasă,
trandafir, turiţă mare, urzică moartă albă.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: afin, castravete, fasole, merişor de munte, mur, ovăz, păpădie,
pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună, urzică, varză.
Afecţiuni vasculare- se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, castan comestibil, castan
sălbatec, chimen, coada calului, coada şoricelului, fenicul, hrean, lăcrămioare, lămâie, leuştean, luminiţa
nopţii, mazăre, măceş, măturice, mere, mesteacăn, nuc, osul iepurelui, paltin, păducel, pătlagină, pin,
porumb, ruşcuţa de primăvară, salbă moale, scorţişoară, soia, stafide, talpa gâştei, traista ciobanului,
troscot, valeriană, vâsc, viţa de vie.
Se pot folosi sucuri din: afine, aloe, ananas, andive, castraveţi, cătină, ceapă, coacăz negru, coacăz roşu, ,
conopidă, fasole verde, grâuşorul, grepfrut, lucerna, orz, ovăz, păpădia, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua
vânătă, pătrunjel, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, secară, sfeclă roşie, spanac,
ţelină, urzică, usturoi, zmeur.
Afecţiunile vezicii urinare- se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc, calomfir, cimbrişor,
coada calului, coada şoricelului, creţişoară, gălbenele, iasomie, ienupăr, levănţică, mesteacăn, nalbă,
năprasnic, nuc, pătlagină, pătrunjelul câmpului, porumb (mătase), răculeţ, salcie, salvie, schinduf, sclipeţi,
tătăneasă, trandafir, turiţă mare, urzică moartă albă.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: afin, castravete, fasole verde, merişor de munte, mur, ovăz, păpădie,
pătrunjel, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, strugure, tarhon, urzică, varză.
Afecţiuni virale şi microbiene- se pot folosi următoarele plante medicinale: arnică, brâncuţă, busuioc
sălbatec, busuioc, cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, coada racului, coada şoricelului, gălbenele, iarbă
neagră, iasomie, ienupăr, isop, linariţă, măceşe, măghiran, muşeţel, nuc, osul iepurelui, pelin, pin, plop
negru, rozmarin, strugurii ursului, sulfină, traista ciobanului, trifoi roşu, vulturică.
Se pot folosi şi următoarele sucuri din: afin, ardei iute, bănuţei, căpşun, cătina, ceapă, coacăz negru şi
coacăz roşu, conopidă, fragi de pădure, hrean, merişor de munte, morcov, mur, ridiche roză de lună,
urzică, usturoi, varză.
Afonie- se pot folosi următoarele plante medicinale: anason, bob, brad, brâncuţă, brustur, brustur dulce,
busuioc, cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, crin alb, cuişoare, fenicul, gorun, hidrartis, iarbă mare, iarbă
neagră, iederă, isop, lemn dulce, lichen de Islanda, lumânărică, mac roşu de câmp, muşeţel, nalbă, nuc,
pătlagină, pătrunjel de câmp, pin, plămânărică, podbal, plop negru, salvie, soc, şovârf, tătăneasă, tei,
trandafir, turiţă mare, vulturică.
Se pot folosi următoarele sucuri: afin, caisă, cartof, ceapă, grepfrut, gulie, gutuie, hrean, lămâie, leuştean,
morcov, portocală, ridiche neagră, ridiche neagră, ridiche roză de lună, ţelină, urzică, varză, zmeur.
Afrodiziac- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, arginina, avocado, banane, brânca
ursului, bujori, busuioc de câmp, cafea, cimbru, ciocolată, ciuperci veneţiene, coriandru, creţişoară,
cuişoare, damiana, fistic, fo-ti, fructe de mare, ghimber, ginko biloba, ginseng, Horny goat wed, iasomie,
lemnul Domnului, linte, maca, menta, miere, morcov de câmp, muira puama, năsturel, nuci, nucşoară,
ouă, pasiflora, piper, roiniţă, roşii, rozmarin, salcâm, salvie, sânzâiene albe, schinduf, scorţişoară, stafide,
stridii, şampanie, şofran, tongkat ali, trandafir, tribus terrestris, vanilie, verbina, vin roşu, ylang-ylang,
yobimbe.
Se pot folosi sucuri din: ardei iute, avocado, ceapă, dovleac, leuştean, lucernă, măcriş, măr, mărar,
morcov, para, pătrunjel, piersici, portocal, praz, sparanghel, struguri, ţelină, usturoi, varză.
Afte bucale- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: anin, brusture, busuioc, calomfir, ceai
negru, cerenţel, cimbrişor, coada calului, coada şoricelului, creţişoară, fag, fumăriţa, ienupăr, lemn
câinesc, levănţică, muşeţel, nalbă, năprasnic, nuc, pătlagină, pătrunjelul câmpului, porumbar, răculeţ,
răscoage, salcie, salvie, sclipeţi, splinuţă, sporiş, şopârlaiţă, stejar, tătăneasă, trandafir, trei fraţi pătaţi,
turiţă mare, untul pământului.
Se pot folosi sucurile următoare: afine (fructe), bănuţi, ceapă, dud, grepfrut, gutuiul, lămâi, măcriş,
morcov, mur, orz, ovăz, pătrunjel, piersica, ţelină, urechelniţă, urzică.
Albuminurie- Se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, armurariu, bob, brustur, coada
calului, feciorică, porumb, schinduf, trei fraţi pătaţi, troscot, urzică moartă albă, vâsc.
Se pot de asemenea folosi următoarele sucuri: andive, bănuţi, castravete, ceapă, fasole verde, morcov,
ridiche neagră şi ridiche roză, ţelină, varză.
Alcoolism- se pot folosi următoarele plante medicinale: anghinare, armurariu, cafea, cimbru, coada
calului, dafin, dediţel, gura lupului, lemn dulce, luminiţa nopţii, mentă, mesteacăn, nuci, pedicuţă,
pochivnic, revent, salcie, strugurii ursului.
Se pot folosi şi următoarele sucuri din: ardei iute, cătină, ceapă, para, pătrunjel, praz, sfeclă roşie, ţelină,
urzică, varză, varză roşie.
Alergie- se pot folosi următoarele plante medicinale: arpagic, brusture, brusture dulce, coada şoricelului,
fenicul, frasin, gălbenele, mentă, podbal, roiniţă, rozmarin, ştevie, sunătoare, trei fraţi pătaţi, ulm, vâsc.
Se pot folosi şi sucuri din: andive, ardei iute, ceapa, coacăz negru, creson, lucerna, măcriş, năsturel, orz,
pătrunjel, pepene galben, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, ţelină, urzică, varză,
varză roşie, zmeur.
Exemple: - morcov, sfeclă roşie, castravete în părţi egale.
Morcov, 4 părţi ridiche 1 parte. Sau doar numai sucul de morcovi.
Alzheimer- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, frasin, gălbenele, ginko-biloga,
ginseng, huperzia, măr, rozmarin, salvia, sunătoare, sulfină, valeriană, vâsc.
Se pot folosi şi sucuri din: afine, caise, castravete, cătină, cireaşa, lămâie, morcov, păpădie, portocală,
varză, varză roşie, zmeur.
Amenoree- Se pot folosi următoarele plante medicinale: asmăţui, brânca ursului, cimbru, coada calului,
coada şoricelului, creţişoară, dafin, fenicul, gălbenele, ghimber, hamei, iarbă mare, isop, lemn dulce,
limba mielului, muşeţel, muştar, pelin, salvie, schinduf, soia, şofran, sunătoare, talpa gâştei, ţintaură,
vetrice.
Se pot folosi şi sucuri din: aloe, cătină, fasole verde, hrean, leuştean, mărar, ovăz, păpădie, pătrunjel,
ţelină, urzică, zmeur.
Ameţeală- Se pot folosi următoarele plante medicinale sub formă de ceai sau tincturi din: angelică,
busuioc, cimbrişor, cimbru, cinsteţ, ciuboţica cucului, coacăz negru, ghimber, ginseng, ginko biloba,
hrean, lăcrămioare, leurdă, levănţică, mentă, negrilică, nuc, păducel, roiniţa, rozmarin, sănişoară, sulfină,
vâsc, ventrilică, vinariţă, vişin.
Se pot folosi foarte bine şi cu mare succes următoarele combinaţii de sucuri: Morcov 4 părţi, sfeclă roşie
1 parte, salată 2 părţi.
Morcov 3 părţi, păpădie 1 parte, salată 2 părţi.
De asemenea se mai pot folosi următoarele sucuri: coacăz, dud, hrean, mărar, vişin.
Amigdalite- se pot folosi următoarele plante medicinale: anin negru, bob, brad, buberic, busuioc,
cerenţel, cimbru, coada calului, coada şoricelului, creţuşcă, crin alb, fenicul, frasin, gălbenele, gorun,
iarba Sfântului Ion, iarbă neagră, iasomie, lichen, lipicioasă, măslin, mentă, muşchi de piatră, muşeţel,
nalbă, năprasnic, nuc, pătlagină, pătrunjelul câmpului, porumb, salcie, salvie, smochin, soc, sorbestrea,
şovârf, sunătoare, tei, toporaş, trandafir, troscot, turiţă mare, vulturică.
Se pot folosi şi următoarele sucuri preparate atunci, dar nu sucuri din comerţ: căpşunul, cartof, ceapa,
coacăz negru şi coacăz roşu, fasole verde, grâuşor, gutui, hrean, kiwi, lămâi, măr, mur, orz, para, ridiche
neagră, ridiche roză de lună, secară, sfeclă de zahăr, sfeclă furajeră, sfecla roşie, urzică, usturoi, varză,
vişin, zmeur.
Amnezie- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, frasin, gălbenele, ginko-biloga, ginseng,
huperzia, măr, rozmarin, salvia, sunătoare, sulfină, valeriană, vâsc.
Se pot folosi şi sucuri din: afine, caise, castravete, cătină, cireaşa, lămâie, leurda, morcov, păpădie,
portocală, varză, varză roşie, zmeur.
Anemie- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, banane, cicoare, cimbrişor, cimbru,
coacăz negru, coada calului, coada racului, coada şoricelului, creţişoară, curmale, fumăriţa, genţiana,
ginseng siberian, grâu, iarbă mare, iarba şarpelui, lemnul Domnului, lemn dulce, mazăre, măceş, măslin,
migdale, nuc, obligeană, paltin, pelin, pepene galben, revent, rocaină, roiniţă, rozmarin, rucola, schinduf,
smochine, soia, sorbestrea, spirulină, ţintaură, trifoi roşu, troscot, turtă, unguraş, urzică mică, urzică
moartă albă, viţa de vie.
Se pot folosi sucuri din: andive, ardei, broccoli, caisă, căpşunul, cartof, cătina, cireaşa, coacăz negru,
coacăz roşu, creson, anemie, fasole verde, fragi de pădure, gulie, gutuiul, hrean, kiwi, lămâi, leurda, măr,
mur, năsturel, orz, ovăz, păpădie, para, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, piersica,
portocala, prun, rodie, salată verde, secară, sfeclă de zahăr, sfecla roşie, spanac, ştevie, strugure, ţelină,
urzică, usturoi, varză, zmeur.
Exemple: - Morcov 4 părţi, spanac 1 parte.
Morcov 3 părţi, sfeclă roşie 1 parte, castravete 1 parte.
Rodiile.
Morcov 4 părţi, sfeclă roşie 1 parte, salată 2 părţi.
Morcov 3 părţi, păpădie 1 parte, salată 2 părţi.
Morcov, salată, spanac. Cantitatea de morcov este de 2 ori cantitatea celorlalte două împreună.
Morcov, păpădie, gulie.
Morcov, sparanghel, salată. Cantitatea de morcov este cât cantitatea celor două.
Angiocolite- se pot folosi următoarele plante medicinale: brustur, busuioc, busuioc de câmp, cerenţel,
cimbru, coada şoricelului, ghinţură, grâu, in, măghiran, muşeţel, obligeană, plop negru, răchitan,
sorbestrea, şovârf, sunătoare, ulm.
Se pot folosi de asemenea şi următoarele sucuri din: afin, anghinare, morcov, mur, ovăz, para, pepene
verde, varza, vişin.
Angină pectorală- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, buberic, creson, cuişoare,
fenicul, ienupăr, lemn câinesc, limba boului, măceşe, mătreaţa bradului, mentă, muştar negru, năprasnic,
nuc, obligeană, păducel, pin, priboi, rapiţă, roiniţă, rostopască, salvie, sulfină, traista ciobanului, troscot,
turiţă mare, vineriţă.
Se pot de asemenea folosi şi următoarele sucuri din: aloe, anghinare, ardei iute, ardei, castravete, cătină,
ceapa, coacăz negru, conopidă, dud, fragi de pădure, gulie, gutuiul, hrean, lămâi, măr, mur, nap, orz,
ovăz, para, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună, secară, sfeclă de zahăr, sfeclă roşie, spanac,
strugure, ţelină, urzică, usturoi, varză, vişin.
Exemplu: Morcov 2 părţi+1 parte spanac.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi+ spanac 1 parte.
Morcov 4 părţi+ 2 părţi sfeclă roşie +1 parte castravete.
Anorexie- se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, anason, angelică, busuioc, busuioc
sălbatec, cicoare, cimbru, coada şoricelului, coriandru, creson, creţişoară, fenicul, ghinţură, isop, lămâie,
lemnul Domnului, lemn dulce, lichen de Islanda, măghiran, mesteacăn, negrilică, nuc, obligeană, paltin,
pătlagină, pătrunjelul câmpului, pelin, podbal, revent, roiniţă, rotunjoară, rozmarin, salcie, salvie,
sănişoară, scaiul dracului, schinduf, schinel, scumpie, şofran, şofran, ţintaură, trifoişte de baltă, troscot,
turiţă mare, unguraş, valeriană, vâsc.
Sunt indicate şi următoarele sucuri din: afine (fructe), aloe, anghinare, ardei iuite, ardei, ceapă, coacăz
negru, corn, grepfrut, gutui, hrean, leuştean, măcriş, măghiran, mărar, morcov, orz, păpădie, pătrunjel,
pepene galben, pomelo, portocala, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodie, sfeclă de zahăr, sparanghel,
tarhon, ţelină,
Anxietate- Se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, ciuboţica cucului, creţuşcă, dediţei,
ghizdei, ginseng, ginko-biloba, hamei, iasomie, isop, kava-kava, levănţică, lotus, mac, măceş, măghiran,
narcisă albă, obligeană, păducel, sirop de coji de portocală, roiniţă, rozmarin, salcie, sunătoare, talpa
gâştei, tei, valeriană, vâsc.
Se pot folosi următoarele sucuri din: afin, cartof, cătina, dovleac, dud, fasole verde, gutuie, măr, morcov,
mur, păpădie, pătrunjel, salată verde, ţelină, vişin, zmeură.
Apoplexie- se pot folosi următoarele plante medicinale: alge, angelică, brad, carpen, castan, cimbru de
grădină, ciuboţica cucului, coada şoricelului, dafin, dalac, dediţei, dumbravnic, ghimber, ghiocei, iarbă
grasă, iederă, limba boului, măselariţă, norocel, păducel, pelin, rozmarin, saschiu, stejar, vâsc
Se mai pot face sucuri din: aloe, cartof, castravete, ceapă, hrean, măcriş, măghiran, morcov, pătrunjel,
praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, spanac, ţelină, usturoi, varză, zmeur.
Exemplu: - Morcov 2 părţi+1 parte spanac.
Morcov 2 părţi+ 1 parte spanac +1 parte gulie.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi+ spanac 1 parte.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi + salată 1 parte.
Aritmie cardiacă- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, cicoare, coada calului, degeţel
roşu, gălbenele, garoafă, ginko-biloba, hamei, isop, lăcrimioară, levănţică, linariţă, măturice, păducel,
ridiche neagră, roiniţă, ruşcuţa de primăvară, salvie, sunătoare, talpa gâştei, traista ciobanului, unguraş,
valeriană, vâsc.
Se pot face sucuri din: angelică, castravete, dovlecel, orz, para, păstârnac, ridiche neagră, sfecla roşie,
usturoi, varză, zmeur.
Arsuri stomacale- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, busuioc, busuioc sălbatec, călin,
coada calului, coada şoricelului, coriandru, cuişoare, fierea pământului, gălbenele, ghimber, hrişcă, lemn
dulce, măcriş, măcrişul iepurelui, măghiran, mazăre, mentă, migdale, muşeţel, nalbă, obligeană, pătlagină,
pătrunjelul câmpului, pelin, plămânărică, porumb, roiniţă, roşcove, rozmarin, salcâm, schinel, scorţişoară,
şovârf, sunătoare, talpa gâştei, tătăneasă, tei, troscot, ţintaură, ulm.
Se pot face şi sucuri din: cartof, cătina, dud, kiwi, lămâi, măr, mărar, morcov, mur, pătrunjel, prun, scoruş
de munte, sfeclă roşie, ştevie, ţelină, varză, zmeur.
Arterite- se pot folosi următoarele plante medicinale: brad, cacao, căpşun, cartof, castan, cireşe, coacăz
negru, coada calului, coada şoricelului, fistic, floarea soarelui, grâu, iarbă mare, ienupăr, lăcrimioară,
luminiţa nopţii, măceş, mesteacăn, muştar, nuc, osul iepurelui, paltin de câmp, păpădie, păducel,
pătlagină, pin, porumbar, saschiu, schinduf, soia, trifoi alb sau roşu, troscot, unguraş, vâsc, viţa -de-vie.
Se pot face şi sucuri din: andive, ardei iute, cartof, căpşun, castravete, cătină, ceapă, cireşe, dud, fasole
verde, lămâi, leurdă, măr, păpădie, para, sfecla roşie, spanac, tarhon, usturoi, varză, vişin.
Exemple: 2 părţi spanac+ 4 părţi morcovi.
Morcovi şi ţelină în părţi egale.
Arterioscleroză- se pot folosi următoarele plante medicinale: ardei iute, brad, cacao, castan, cătină,
ceapă, cireşe, coacăz negru, coada calului, coada şoricelului, fistic, floarea soarelui, grâu, iarbă mare,
ienupăr, lăcrimioară, luminiţa nopţii, măceş, mesteacăn, muştar, nuc, osul iepurelui, paltin de câmp,
păducel, păpădie, pătlagină, pin, porumbar, saschiu, schinduf, scoruş de munte, soia, trifoi alb sau roşu,
troscot, unguraş, vâsc, viţa -de-vie, yucca.
Se pot face sucuri din: afin, anghinare, ardei iute, bănuţi, căpşunul, cartof, lămâi, leurda, măr, mărar,
morcov, orz, ovăz, păpădie, păstârnac, pătlăgele roşii, pepene galben, pomelo, portocală, prun, secară,
sparanghel, urzică, usturoi, varză.
Morcov 2 părţi+1 parte spanac.
Morcov 2 părţi+ 1 parte spanac +1 parte gulie.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi+ spanac 1 parte.
Ţelină 2 părţi + salată 1 parte +spanac 1 parte.
Morcov 3 părţi +1 parte sfeclă roşie.
Morcov 2 părţi +salată 1 parte +spanac 1 parte.
Arterite obliterante şi reumatoidă- se pot folosi următoarele plante medicinale: anason, angelică,
anghinare, bujor, castan sălbatec, cicoare, coacăz roşu, coada calului, coada racului, creţuşcă, in,
lăcrimioară, lemnul Domnului, lemn dulce, limba mielului, mesteacăn, muştar negru, pedicuţă, plop
negru, porumb, porumbar, rozmarin, salcie, scai vânăt, schinduf, sunătoare, troscot, usturoiţă, vâsc.
Se pot face sucuri din: afine, agriş, andive, anason, andive, ardei iute, cais, căpşunul, cartof, cătina, ceapă,
cireaşa, coacăz negru, coacăz roşu, fasole verde, grepfrut, kiwi, lămâie, leurda, lucernă, măr, mărar,
morcov, nap, orz, ovăz, păpădie, para, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, salată verde, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, ţelină, urzică, vişin.
Artritism- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, anghinare, banane, boswellia, bujor,
cicoare, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului, creţuşcă, gheara dracului, grâu, lăcrimioară,
lemnul Domnului, lemn dulce, limba mielului, luminiţa nopţii, obligeană, pedicuţă, plop negru, porumb,
priboi, rozmarin, salvie, scai vânăt, schinduf, sulfină, sunătoare, susan, usturoiţă, vâsc.
Se pot face sucuri din: afine, agriş (fructe), anason, cais, căpşunul, cartof, cătină, ceapă, coacăz negru,
coacăz roşu, conopidă, lucernă, măr, mesteacăn, orz, păpădie, para, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă,
ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă roşie, spanac, strugure, ţelină, urzică, usturoi,
varză, vişin.
Ascaridoză- se pot face tratamente cu următoarele plante medicinale: alune, anason, buberic, cânepă,
cicoare, cimbru de grădină, ciumăfaie, coada racului, coada şoricelului, cruşin, cuişoare, dalac, ferigă,
frasin, frăsinel, genţiana, ghinţură, ipcărige, măceş, măslin, negrilică, nucă, pătlagină, pelin, ricin,
rostopască, soc.
Se poate face suc din: afin, anghinare, bostan, dovlecel, căpşun ceapă, coacăz negru, corn, fragi de
pădure, hrean, lămâie, morcov, praz, rodia, secară, sfeclă de zahăr, usturoi, varză.
Ascită- se pot folosi următoarele plante medicinale: ai de munte, alge marine, arpagic, boz, busuioc,
caprifoi, cârligei, ciuboţica cucului, coada calului, creţişoară, creţuşcă, dropşor, ginseng, Ginko-biloba,
ghimpe, hrenoasă, ienupăr, isop, lăcrimioară, lemn dulce, luminiţa nopţii, mesteacăn, mutătoare cu poame
negre, osul iepurelui, pătrunjelul câmpului, pelin, pir, plesnitoare, porumb, schinel seminţe, soc, splinuţă,
şofrănaş, talpa gâştei, turtă, ulm, urzică mică.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: bănuţei, cartof, castravete, cătină, ceapă, conopidă, dud alb, fasole
verde, gulie, hrean, lămâi, leurdă, mărar, morcov, ovăz, pătrunjel, praz, spanac, tarhon, ţelină, urzică,
varză, varză roşie.
Exemple de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi+1 parte spanac.
Morcov 2 părţi+ 1 parte spanac +1 parte gulie.
Morcov 2 părţi +1 parte sfeclă + 1 parte castravete.
Morcovi 2 părţi + 1 parte ţelină şi ½ ridiche.
Morcovi 4 părţi +1 parte pătrunjel.
Astenie- Se pot folosi următoarele plnte medicinale: alune, drojdie de bere, gălbenuş de ou, lăptişor de
matcă, măceşe, nuci, polen de albine, stejar.
Se pot folosi sucuri din: agriş (fructe), andive, anghinare, bostan, caisă, căpşunul, castraveţi, cătina, ceapă,
cireaşa, coacăz, conopidă, fasole, fragi de pădure, gutuie, lămâi, leurda, măcriş, măghiran, măr, mărar,
morcov, orz, ovăz, păpădie, para, păstârnac, pătrunjel, piersica, portocala, praz, prun, ridichi, salată verde,
sfeclă roşie, spanac, sparanghel, strugure, topinabur, usturoi, varză, vişin, zmeur.
Astm bronşic- se pot folosi următoarele plante medicinale: aglică, alun, amăreală, angelică, arnică, brad,
busuioc, cârcel, cimbrişor, cimbru, ciumăfaie, coada şoricelului, fenicul, ghimber, ipeca, isop, lăsnicior,
levănţică, limba mielului, lumânărică, măselariţă, muşeţel, nalba de grădină, narcisă albă, negrilică,
nemţişori de câmp, pătlagină, pin, plop negru, pochivnic, podbal, rodul pământului, rostopască,
rotunjoară, rozmarin, salvie, scânteiuţă, şovârf, stânjenei, sulfină, sunătoare, talpa gâştei, tătăneasă,
trandafir, 3 fraţi pătaţi, trifoi roşu, trifoişte de baltă, turiţă mare, unguraş, urzică, urzică mică, usturoiţă,
valeriană, varză, vâsc, ventrilică, vindecea, vineriţă.
Se pot face sucuri din: aloe, andive, ardei, bănuţei, caisă, cătina, ceapă, coacăz negru, coacăz roşu,
conopidă, dovleac, dovlecel, fasole, gutuie, hrean, lămâie, leurda, măghiran, măr, mărar, morcov, orz,
ovăz, pătrunjel, piersic, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, spanac, ţelină, urzică, usturoi,
varză, varză roşie, vişin, zmeur.
Atacuri cerebrale- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, arnică, brebenel, brusture, castan
sălbatec, călin, cimbru, ghiocel, ginkgo biloba, lăcrămioare, luminiţa nopţii, măceş, nuc, obligeană,
păducel, păpădie, passiflora, rozmarinul, scorţişoară, troscot, vâsc, viţa- de-vie.
Se pot face sucuri din: afin, ardei iute, căpşuni, castravete, cătină, ceapă, cireşe, coacăz negru,
dovleac,grep, lămâi, mere, morcov, orz verde, pătlăgele roşii, pătlăgele vinete, pătrunjel, păstârnac, pere,
piersica, portocale, praz, urzică, ţelină, usturoi, varză, vişin, zmeură.
Exemple de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi, spanac 1 parte.
Morcovi şi ţelină în părţi egale.
Morcovi 2 părţi+ 1 parte ridiche.
Morcovi 2 părţi+ ţelină 1 parte şi ridiche ½.
Ateroame şi ateromatoză – se pot folosi următoarele plante: anghinare, castan, creţişoară, gălbenele,
ghimber, ginko, grâu, grâuşor, laptele câinelui, leurdă, limba boului, limba câinelui, laptele câinelui, kiwi,
plop negru, podbal, salcie, soia, spânz, sulfina, tătăneasă, trifoi roşu.
Se pot face sucuri din: aloe, anghinare, castravete, cătină, kiwi, lămâi, leurdă, măr, morcov, ovăz,
păpădie, pătlăgele roşii, pepene galben, sparanghel, usturoi,
Atonie digestivă- se pot folosi următoarele plante medicinale: cicoare, dafin, hrean, lichen de Islanda,
mătăciune, mentă, obligeană, revent, ridiche neagră, roiniţă, rozmarin, schinel, siminoc, sunătoare, ştevie,
talpa gâştei, talpa mâţei, ţintaură, turiţă mare.
Se pot face sucuri din: agriş (fructe), anghinare, ardei iute, ceapă, hrean, orz, păstârnac, pătlăgea roşie,
pătrunjel, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, spanac, tarhon, urzică, usturoi, varză.
Avitaminoză – se pot folosi următoarele plante medicinale: brustur, cerenţel, ginseng siberian, măceşul,
mango, plop negru, trandafir alb.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), ardei iute, ardei, caisă, căpşunul, cătina, coacăz, creson, grepfrut,
kiwi, morcov, orz, piersica, pomelo, portocala, sfecla roşie, spanac, urzică, zmeur,
Azotemie- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, boz, coada calului, ienupăr, măsline,
mesteacăn, soc, troscot, viţa de vie.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), castravete, ceapă, merişor de munte, orz, ovăz, păstârnac, pătlăgea
roşie, pătrunjel, portocală, praz, rodie, spanac, strugure,
Bacterioze- pot fi folosite următoarele plante medicinale: arnică, brâncuţă, busuioc sălbatec, busuioc,
cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, coada racului, coada şoricelului, gălbenele, iarbă neagră, iasomie,
ienupăr, isop, linariţă, muşeţel, nuc, osul iepurelui, pelin, pin, plop negru, strugurii ursului, traista
ciobanului, trifoi roşu, vulturică.
Se pot face sucuri din: afin, căpşun, conopidă, hrean, lămâie, lucerna, merişor de munte, morcov, mur,
urzică, usturoi, varză.
Balonări- se pot folosi următoarele plante: angelică, anghinare, brânca ursului, brustur, busuioc, chimen,
cimbrişor, cimbru, coada şoricelului, coriandru, cuişoare, dracila, feciorică, fenicul, gălbenele, genţiana
galbenă, genţiana vânătă, gheara diavolului, ghimber, grâu, ienupăr, isop, lavandă, măghiran, mătăciune,
mentă, mesteacăn, muşeţel, nalbă, obligeană, osul iepurelui, pătlagină, pelin, piper negru, plop negru,
roiniţă, rozmarin, salcâm, salvie, scaiul dracului, şofran, şovârf, sulfină, sunătoare, ţintaură, urzică,
usturoi, vâsc, ventrilică, viorea, viţă-de-vie.
Sucuri se pot face din: afine (fructe), anason, anghinare, bănuţei, ceapă, conopidă, dovleac, lămâi,
leuştean, lucerna, măghiran, mărar, păpădie, pătrunjel, scoruş de munte, tarhon, ţelină, usturoi.
Bătrâneţe- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, cimbrişor, frasin, gălbenele, ginko-
biloba, ginseng, in, mesteacăn, sunătoare, valeriană, vulturică.
Sucuri se pot face din: afin, caisă, castravete, cireaşa, coacăz negru, coacăz roşu, morcov, sfeclă roşie,
usturoi, vişin, zmeur.
Bilă leneşă- se pot folosi următoarele plante medicinale: brustur, calomfir, cerenţel, isop, lichen de
Islanda, linariţă, măceş, măslin, păducel, porumb, pufuliţă cu flori mici, revent, roibă, roiniţă, rostopască,
rotunjoară, rozmarin, scânteiuţă, schinel, siminoc, sparanghel, splinuţă, sporiş, sunătoare, şofran, talpa
gâştei, tei, trifoi de baltă, traista ciobanului, turiţă mare, unguraş, valeriană.
Sucuri se pot face din: aloe, anghinare, lămâie, lobodă, măcriş, orz, păpădie, păstârnac, pătlăgele vinete,
praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, ţelină, vişin.
Blocaj urinar- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, brad, brânca ursului, busuioc,
castan, cicoare, coada racului, coada şoricelului, curcubeţica, dumbravnic, echinacea, fenicul, frag,
fumăriţă, hrean, iarbă mare, iarbă neagră, ienupăr, levănţică, molid, muşeţel, nalbă, osul iepurelui, plop
negru, porumbar, roibă, salcie, strugurii ursului, tătăneasă, troscot, trifoi roşu, vetrice, vulturică, zârnă.
Sucuri se pot face din: afin, agriş, cartofi, ceapă, coacăz roşu, coacăz negru, dovleac, fasole verde, hrean,
leuştean, măr, merişor de munte, morcov, mur, pară, păstârnac, pătrunjel, praz, prun, salată verde,
struguri, usturoi, varză.
Boala Addison- se pot folosi următoarele plante medicinale: afin, arnică, brad, brusture, fasole, ginko-
biloba, grâu, in, hrean, mei păsăresc, obligeană, orz, ovăz, păpădie, rozmarin, salvie, secară, soia,
sunătoare, tătăneasă.
Se poate folosi sfecla roşie şi frunzele sale şi morcovul..
De mare ajutor la această afecţiune s-a dovedit şi ţelina. Salata verde poate aduce şi ea o serie de
ameliorări ale bolii. Rodia datorită vitaminelor conţinute este şi ea utilă. De asemenea combinaţiile din
cele de mai sus chiar şi în părţi egale pot fi de mare ajutor. La acestea se mai poate adăuga spanacul.
Boala canceroasă- se pot folosi şi ceaiuri sau tincturi din: albăstrele, aloe vera, alun, anason, angelica,
anghinare, anin de munte, arnică, armurariu, bănuţi, bobornic, boz, brad, brânca ursului, brustur, brustur
dulce, busuioc, busuiocul cerbului, călin, calomfir, călţunaşi, captalan, carpen, castan comestibil, cătuşe,
cerenţel, chenaf, chimion, cicoare, cimbrişor, ciocul berzei, cimbru, ciuboţica cucului, coada calului,
coada şoricelului, creţişoară, drobiţa, echinacea, fierea pământului, floarea paştelui, floare de gălbinare,
frasin, gălbenele, genţiana, hamamelis, iarbă mare, iarbă neagră, iasomie, ienupăr, in, isop, lemn dulce,
leuştean, levănţică, lichen de piatră, limba boului, lingura zânelor, lipicioasă, mei, mentă, mesteacăn,
mielărea, mierea ursului, morcov sălbatec, muşchi de munte, muşchi de piatră, nalbă mare, năprasnic,
negrilică, norocel, oleandru, păducel, pătlagină, pedicuţă, pelin, pin, plămânărică, plop negru, podbal,
pufuliţă cu flori mici, răchitan, revent, roibă, roiniţă, rostopască, rozmarin, rujă, salcâm galben, salcâm
japonez, salcie, salvie, saschiu, scaiete, scai vânăt, schinduf, silur, soc, soia, strugurii ursului, susan,
tătăneasă, tisa, tuia, traista ciobanului, trei fraţi pătaţi, troscot, ulm, urzică moartă albă, valeriană, vâsc.
Se pot folosi şi sucuri din: afine (fructe), castravete, gutuia, măr, merişor de munte, morcov, orz,
păstârnac, pătrunjel, sfecla roşie, strugure, usturoi, zmeur,
Boala coronariană şi de inimă- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, castan comestibil,
castan sălbatec, chimen, coacăz roşu, coada calului, coada şoricelului, fenicul, lăcrămioare, luminiţa
nopţii, mazăre, măceş, măturice, mesteacăn, nuc, osul iepurelui, paltin, păducel, pătlagină, pin, porumb,
ruşcuţa de primăvară, salbă moale, scorţişoară, soia, stafide, talpa gâştei, traista ciobanului, troscot,
valeriană, vâsc, viţa de vie.
Se pot folosi sucuri din: afine (fructe), aloe, ananas, anghinare, căpşunul, castraveţi, cătina, ceapă, coacăz
negru, coacăz roşu, dovleac, fasole verde, grepfrut, hrean, lămâie, leurda, leuştean, măr, orz, ovăz,
păpădie, para, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel, pepene galben, praz, prun, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, salată verde, secară, sfeclă roşie, spanac, tarhon, ţelină, urzică, usturoi, vişin, zmeur.
Boli cauzate de intoxicaţii- se pot folosi următoarele plante medicinale: cârcel, cicoare, creţuşcă, dalac,
floarea soarelui, gălbenele, ghinţură galbenă, iarbă mare, lichen, mentă, mesteacăn, nuc, obligeană, osul
iepurelui, pecetea lui Solomon, pir, plop, plop negru, porumbar, pufuliţă cu flori mici, rozmarin, schinduf,
siminoc, stejar, toporaş, trei fraţi pătaţi.
Se pot face sucuri din: andive, anghinare, bănuţi, căpşun, fasole verde, dovleac, măcriş, păpădie, pătlagina
roşie, ţelină, urzică.
Se vor face obligatoriu şi clisme.
Boli pulmonare- se pot folosi următoarele plante medicinale: brad, brustur, busuioc, călţunaşi, cârcel,
cimbrişor, cimbru, ciuboţica cucului, curmale, echinaceea, eucalipt, evening, feciorică, fenicul, gălbenele,
genţiana, ghimber, ghinţură, iarbă mare, imuno-spectrum, lemnul Domnului, lemn dulce, levănţică, limba
mielului, lumânărică, mentă, mesteacăn, molid, muşeţel, nalbă, nuc, pin, pir, plămânărică, plop negru,
podbal, răchită, rozmarin, salcie, salvie, soc, şovârf, sunătoare, tei, trandafir, trei fraţi pătaţi, unguraş,
vineriţă, viorea.
Se pot face de asemenea şi sucuri din: afin, anason, castravete, cătină, ceapă, coacăz, fasole verde, lămâie,
morcov, mur, portocale, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodie, sfeclă de zahăr, strugure, urechelniţă,
urzică, usturoi, varză, zmeur.
Boli renale şi vezicale- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, brad, brânca ursului,
busuioc, castan, cicoare, coada racului, coada şoricelului, curcubeţica, dumbravnic, echinacea, fenicul,
frag, fumăriţă, hrean, iarbă mare, iarbă neagră, ienupăr, levănţică, molid, muşeţel, nalbă, osul iepurelui,
plop negru, porumbar, roibă, salcie, strugurii ursului, tătăneasă, troscot, trifoi roşu, vetrice, vulturică,
zârnă.
Sucuri se pot face din: afin, agriş, cartofi, ceapă, coacăz roşu, coacăz negru, dovleac, fasole verde, hrean,
leuştean, măr, merişor de munte, morcov, mur, pară, păstârnac, pătrunjel, praz, prun, salată verde,
struguri, usturoi, varză.
Bronşite- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: amăreală, anason, brad, busuioc, cimbrişor,
cimbru, ciuboţica cucului, cârcel, coada şoricelului, fenicul, iedera, isop, lemn dulce, lichen de piatră,
lumânărică, mac de câmp, muştar, negrilică, pătlagină, pin, plop negru, podbal, scai vânăt, soc, sovârf,
sulfină, tătăneasă, trei fraţi pătaţi, unguraş.
Se pot face şi sucuri din: afine (fructe), andive, bănuţei, caisă, cătina, ceapă, coacăz, creson, dovlecel,
gulie, gutuie, hrean, lămâie, leurda, măghiran, măr, mărar, merişor de munte, morcovi, mur, nap, năsturel,
orz, ovăz, pepene roşu, pomelo, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, scoruş de munte,
sfeclă de zahăr, sfecla roşie, sparanghel, strugure, tarhon, ţelină, urzică, usturoi, varză, varză roşie, vişin.
Se poate folosi ca exemplu: 2 părţi morcovi +1 parte spanac.
Morcovi 3 părţi + 1 parte păpădie. Se poate folosi de asemenea cu succes hrean cu lămâie.
Morcov 4 părţi+ 2 părţi sfeclă roşie + 1 parte castravete.
Bufeuri- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, brânca ursului, călin, ciuboţica cucului,
coada racului, creţişoară, creţuşcă, cohos negru, hamei, levănţică, măghiran, mentă, mielărea, păducel,
roiniţă, salată, salcie, salvie, schinduf, soia, sulfină, sunătoare, talpa gâştei, tei, troscot, urzică moartă albă,
valeriană, vâsc, vinariţă.
Se pot folosi următoarele sucuri: fragi de pădure, lămâie, mărar, morcovi, secară, zmeur.
Cancer- Se pot folosi ceaiuri şi tincturi din: albăstrele, aloe vera, alun, anason, angelica, anghinare, anin
de munte, arnică, armurariu, bănuţi, bobornic, boz, brad, brânca ursului, brustur, brustur dulce, busuioc,
busuiocul cerbului, călin, calomfir, călţunaşi, captalan, carpen, castan comestibil, cătuşe, cerenţel, chenaf,
chimion, cicoare, cimbrişor, ciocul berzei, cimbru, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului,
creţişoară, drobiţa, dud, echinacea, fierea pământului, floarea paştelui, floare de gălbinare, frasin,
gălbenele, genţiana, ghimber, hamamelis, iarbă mare, iarbă neagră, iasomie, ienupăr, in, isop, lemn dulce,
levănţică, lichen de piatră, limba boului, lingura zânelor, lipicioasă, mei, mentă, merişor de munte,
mesteacăn, mielărea, mierea ursului, morcov sălbatec, muşchi de munte, muşchi de piatră, nalbă mare,
năprasnic, negrilică, norocel, oleandru, păducel, pătlagină, pedicuţă, pelin, pin, plămânărică, plop negru,
podbal, pufuliţă cu flori mici, răchitan, revent, roibă, roiniţă, rostopască, rozmarin, rujă, salcâm galben,
salcâm japonez, salcie, salvie, sânzâiene galbene, saschiu, scaiete, scai vânăt, schinduf, secară, sfeclă
roşie, silur, soc, soia, strugurii ursului, susan, tătăneasă, tisa, tuia, traista ciobanului, trei fraţi pătaţi,
troscot, ulm, urzică moartă albă, valeriană, vâsc.
Se pot folosi sucuri din: afine (fructe), ananas (fructe), andive, ardei iute, bostan, broccoli, caisă,
căpşunul, cătina, ceapă, cireaşa, coacăz roşu şi negru, conopidă, dovleac, dovlecel, fasole, fragi de pădure,
fructe de pădure, grepfrut, hrean, kiwi, lămâie, leurda, leuştean, lucerna, măcriş, măr, mărar, merişor de
munte, morcov, mur, nap, năsturel, orz, ovăz, păpădie, para, pătlăgele roşii, pătrunjel, pepene roşu,
piersica, pomelo, portocala, praz, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, salată verde, sfecla
roşie, spanac, sparanghel, strugure, ţelină, urechelniţa, urzică, usturoi, varză, varză roşie, vişin, zmeur.
Cancer bucal- pe lângă plantele şi tratamentul de la cancer se mai pot folosi următoarele plante
medicinale: brusture, cartofi, lemn dulce, nalbă, sânzâiene, tătăneasă, vulturică.
Sucuri în mod special se indică următoarele: bănuţi, gulie, gutuie, mărar, morcov, ridiche neagră, ridiche
roză de lună, varză, zmeur.
Cancer colon, rect şi intestinal- se indică pe lângă tratamentele de la cancer următoarele plante în mod
special: alune, busuioc de câmp, cimbru, mărul lupului, mentă, obligeană, rapiţă, rostopască, tătăneasă.
Se pot face sucuri din: broccoli, ceapă, cireaşa, conopidă, gulie, gutuie, măr, morcov, păstârnac, pătrunjel,
ridiche neagră, ridiche roză de lună, sfecla roşie, topinabur, usturoi, varză, zmeur.
Cancer col uterin şi al zonelor genitale- se pot folosi şi plantele medicinale următoare: angelică,
armurar, arnică, călin, coada racului, coada şoricelului, gălbenele, ghimpe, Ginko-Biloba, Ginseng, iarbă
de şoldină, ienupăr, mărul lupului, năprasnic, norocel, obligeană, pedicuţă, plop negru, pufuliţă cu flori
mici, rostopască, salcie, scai măgăresc, schinduf, soia, sunătoare, tătăneasă, traista ciobanului, trifoi roşu,
troscot, turiţă mare.
Se pot face sucuri din: aloe, ardei, bănuţi, cartof, cătină, mărar, merişor de munte, morcov, ovăz, păpădie,
pătrunjel, urechelniţă, urzică, varză.
Cancer esofagian- se pot folosi următoarele plante medicinale: alune, brad, brustur, busuioc, captalan,
ceai chinezesc, ceai negru, ceai verde, chimion, cordiceps chinesis, drobiţa, echinacea, gălbenele, gheara
mâţei, ghimber, ginseng rusesc, isorel, lemn dulce, levănţică, limba boului, mentă, muşchi de piatră,
nalbă, năprasnic, negrilică, norocel, mei, pătlagină, revent, roibă, roiniţă, rostopască, rozmarin, salcie,
saschiu, spânz, susan, Tian Xian Liquid China 1, traista ciobanului, troscot, turmenic, ulm, urzică moartă
albă, valeriană, vâsc.
Se pot face sucuri din: aloe, bănuţi, căpşuni, ceapă, dovleac, fragi de pădure, fructe de pădure, leurdă,
leuştean, merişor de munte, morcov, păstârnac, pătlăgele roşii, pătlăgele vinete, pătrunjel, portocal, praz,
ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodie, scoruş de munte, secară, sfeclă roşie, struguri, ţelină, urzică,
usturoi, varză, zmeur.
Cancer ficat- se pot folosi următoarele plante medicinale: armurariu, brustur, calomfir, cerenţel, cicoare,
ghinţură, isop, lichen de islanda, linariţă, măceş, mărul lupului, măslin, porumb, pufuliţă cu flori mici,
revent, ridiche roşie, ridiche neagră, rostopască, rotunjoară, rozmarin, scânteiuţă, schinel, schinduf,
siminoc, splinuţă, sporiş, sunătoare, şofran, tei, trifoi de baltă.
Se pot face sucuri din: aloe vera, anghinare, broccoli, cartof, castravete, ceapă, gulie, gutuie, lămâi,
leuştean, lucernă, măr, morcov, mur, orz, ovăz, păpădie, păstârnac, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă,
pătrunjel, prune, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodie, sfeclă roşie, sparanghel, ţelină, vişin.
Cancer gastric- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, armurariu, arnică, busuioc,
captalan, cerenţel, chimion, cicoare, cimbrişor, coada racului, coada şoricelului, coriandru, cruşin,
cuişoare, fenicul, ferigă, fierea pământului, gălbenele, ghimber, ghinţură, iarba şarpelui, in, isop, lemn
dulce, levănţica, lichen de piatră, măcrişul iepurelui, măghiran, mătăciune, mătrăgună, menta, muşeţel,
muştar alb, nuci obligeană, pelin, pepene verde, porumb, porumbar, răchitan, revent, ricin, roiniţă,
rostopască, salcâm japonez, salvie, sânzâiene, schinel, schinduf, ştevia stânilor, tătăneasă, trifoişte,
vetrice.
Se pot face următoarele sucuri din: afine (fructe), aloe, anghinare, cartof, dovleac, dovlecei, fasole verde,
leuştean, păpădie, salată verde, struguri, tarhon, ţelină, urzică, varză, zmeură.
Cancer prostată- se pot folosi următoarele plante medicinle: castan, ceai verde, coada calului, cerenţel,
creţişoară, ghimpe, ginseng, grâu, mei păsăresc, nalbă, palmier pitic american, pin, porumb, pufuliţă cu
flori mici, strugurii ursului, urzică moartă albă, soia, talpa gâştei.
Se pot face următoarele sucuri: ardei iute, bostan, ceapă, conopida, dovleac, merişor de munte, păstârnac,
pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, varză, zmeur,
Cancer pulmonar- se pot folosi următoarele plante medicinale: brustur, captalan, ceai chinezesc, ceai
negru, ceai verde, chimion, coada calului, coada şoricelului, cordiceps chinesis, drobiţa, echinacea, gheara
mâţei, ghimber, ginseng rusesc, ienupăr, isop, isorel, lemn dulce, levănţică, limba boului, muşchi de
piatră, năprasnic, negrilică, norocel, mei, pătlagină, pelin, revent, rozmarin, salcie, saschiu, scăiete, spânz,
susan, Tian Xian Liquid China 1, ţelină, traista ciobanului, troscot, turmenic, ulm, urzică moartă albă,
valeriană, vâsc.
Se fac sucuri din: aloe, ardei, bănuţei, ceapă, dovleac, fructe de pădure, hrean, măr, mărar, morcov,
pătlăgele roşii, pătrunjel, roibă, salată verde, sfeclă roşie, struguri, urzică, usturoi, varză, zmeură.
Cancer rinichi şi vezica urinară- se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, aloe, alun,
anason, anghinare, arin negru, brad, brădişor, brânca ursului, brusture, busuioc, calapăr, cerenţel, chimen,
cicoare, cimbrişor, cimbru, ciuboţica cucului, cârcel, coada calului, coada şoricelului, creţişoară, creţuşcă,
crin, fenicul, frag, frasin, gălbenele, gorun, hamei, iarbă grasă, iasomie, ienupăr, in, isop, jneapăn, lemn
dulce, levănţică, lichen, liliac, limba mielului, mac, măceş, măghiran, mentă, merişor, mesteacăn, nalbă,
năprasnic, nuc, nufăr alb, obligeană, omag, osul iepurelui, păducel, pătlagină, pelin, pin, pir, plămânărică,
plop, podbal, porumbar, răchitan, revent, roibă, roiniţă, rostopască, salcie, salcâm, salvie, soc, strugurii
ursului, sulfină, sunătoare, trei fraţi pătaţi, trifoi, troscot, turiţă mare.
Se pot face sucuri din: afin, căpşun, castravete, cătină, ceapă, cireaşa, coacăz negru, coacăz roşu, corn,
dovleac, dud, fasole verde, gutui, leuştean, măcriş, mărar, morcov, mur, păpădie, păstârnac, pătlăgele
roşii, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună, sfeclă roşie, urzică.
Cancer sân- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, anghinare, brusture, busuioc,
ceai verde, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului, echinaceea, gălbenele, gheara mâţei,
genţiană, ginseng, ienupăr, mentă, mesteacăn, nuci, pătlagină, pelin, porumb, roiniţă, rostopască,
rozmarin, sânzâiene, schinduf, soia, sunătoare, talpa gâştei, tătăneasă, tei, turmenic, valeriană.
Se pot face sucuri din: afin, anason, bănuţei, cartof, cătină, cireaşa, coacăz negru, coacăz roşu, conopida,
măr, morcovi, păpădie, secară, varză, zmeur.
Candidoze- se pot folosi următoarele plante medicinale: arbore de ceai, busuioc, cimbru, coada
şoricelului, creţişoară, echinacea, iarbă mare, kombucco, levănţică, mărul lupului, molid, nalbă mare, nuc,
obligeană, pelin alb, plop negru, răchitan, salvie, scumpie, săpunariţă, splinuţă, tătăneasă, traista
ciobanului, urzica moartă albă.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), castravete, ceapă, grepfrut, leurda, mărar, morcov, mur, topinabur,
usturoi, zmeur.
Cardiopatii- se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, creţişoară, ghimpe, ginkgo-biloba,
hrean, lăcrămioară, măceş, mentă, mesteacăn, obligeană, păducel, porumbar, răsgoace, roiniţă,
rostopască, rozmarin, sunătoare, talpa gâştei, ţintaură, traista ciobanului, valeriană, vâsc.
Se pot face sucuri din: aloe, anghinare, andive, hrean, leurda, mur, morcov, orz, pătrunjel, salată verde,
spanac, usturoi.
Catalepsie- este o afecţiune care este provocată de cele mai multe ori datorită faptului că nervii nu au fost
suficient alimentaţi. Se va respecta regimul şi tratamentul instituit de medicul specialist. Se poate folosi
spre exemplu suc care va ajuta la revenirea organismului, din următoarele: morcov 2 părţi+ spanac 1
parte. Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcov 2 părţi + „elină 2 părţi + ridiche 1 parte.
De asemenea se pot folosi perioade lungi de timp merele.
Catar vezical- Catarul este secreţia bogată (mai des este a nasului, dar poate fi şi a ochilor, etc)
Se pot folosi cu succes următoarele reţete: morcovi 2 părţi + spanac 1 parte.
Hrean + lămâie.
Morcovi 2 părţi + 1 parte sfeclă roşie + 1 parte castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină +1/2 ridiche.
Se pot face sucuri din: hrean, lămâie, merişor de munte, morcov, spanac, vişin.
Cataractă- se pot folosi următoarele plante medicinale: gălbenele, grâu, mesteacăn, morcov, păpădie,
porumb, priboi, rostopască, silur, viţa de vie.
Se pot face sucuri din: afine, aloe, castravete, coacăz negru, dovlecel, morcov, pătrunjel, varză.
Celulită- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, brustur, cimbru, coada calului, creţuşcă,
fenicul, iederă, levănţică, măceş, păpădie, pătrunjel, pir, porumbar, prun, roiniţă, rozmarin, salvie, troscot.
-Sucul de legume înlătură celulita- un amestec de sucuri eficace care contribuie la eliminarea din ţesuturi
a grăsimilor: 2 părţi ţelină, 1 parte suc de sfeclă roşie, 1 lingură suc de salată. Se face o dietă de 2 zile cu
acest amestec de sucuri de legume. Acest amestec trebuie băut pe parcursul zilei, alternându-l cu apă
minerală. Ţelina care conţine potasiu, acţionează ca un puternic mijloc diuretic, întăreşte capilarele şi
stimulează metabolismul.
Se mai pot face sucuri din: ananas (fructe), anghinare, ceapă, cireşe, coacăz negru, leuştean, păpădie,
pătrunjel, prun, urzică, varză, vişin.
Ciclu menstrual întârziat- se pot face ceaiuri din: : brânca ursului, cânepă, cimbru, gorun, hamei, lalele,
lemn dulce, năprasnic, salvie, stejar, vetrice.
Se pot folosi următoarele sucuri: andive, castravete, leuştean, mărar, morcov, pătrunjel, salată verde,
struguri, zmeură.
Ciclu menstrual neregulat- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, lemn dulce, luminiţa
nopţii, micşunele ruginite, năprasnic, roiniţă, smochine, salvie, soia.
Se pot face sucuri din: angelică, ceapă, leuştean, mărar, mur, pătrunjel, struguri, ţelină, urzică, zmeur.
Circulaţie periferică deficitară- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelica, arnică, brebenel,
busuioc, castan, cimbrişorul de câmp, creţuşcă, gălbenele, ghimber, Ginko-Biloba, Ginseng, grâu,
ienupăr, măceş, măghiran, mentă, muştar alb, muştar negru, obligeană, păducel, piper negru, salcie,
sunătoare, sulfină, trifoi roşu, troscot, vâsc.
Se pare că cele mai eficiente sunt: Ginko-biloba, gotu kola(Centella asiatica), hamamelis, viţa de vie în
special roşie, castanul de India.
Se pot face sucuri din: afin, ardei iute, ceapă, coacăz, hrean, lămâi, lucernă, ovăz, păpădie, portocală,
ţelină, usturoi, varză.
Ciroze hepatice iniţială- se vor putea folosi următoarele plante medicinale: alun, armurariu, cicoare,
fumăriţa, ghinţură galbenă, ienupăr, mărul lupului, pedicuţă, pelin, pufuliţă cu flori mici, răsgoace,
rostopască, soc sunătoare, turiţă mare, ventrilică.
Se pot face sucuri din: anghinare, bănuţei, castravete, cătina, ceapă, coacăz negru, coacăz roşu, conopidă,
dovleac, fasoleverde, fragi de pădure, lămâie, morcov, orz, ovăz, păpădie, papaya, pătrunjel, rodia, sfeclă
roşie, spanac, varză, varză roşie, vişin, zmeură.
Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Cistite- se pot folosi următoarele plante medicinale: anin negru, albăstrele, alun, bătrâniş, brad, brâncuţă,
brânca ursului, brustur, călţunaşi, cânepa, cerenţel, cimbru, ciuboţica cucului, coada calului, coada
şoricelului, cozi de cireşe, echinacea, feciorică, fragi, frasin, gălbenele, ghimpe, hamei, iarbă neagră,
ienupăr, in, jawa, jneapăn, levănţică, limba mielului, măceş, mătase de porumb, mesteacăn, muşchi de
piatră, muşeţel, nalbă mare, nap, năprasnic, nuc, osul iepurelui, pir, pelin, pin, plămânărică, plop negru,
porumb (mătase, ulei), porumbar, pufuliţă cu flori mici, roibă, rostopască, rotunjoară, salvie, scai vânăt,
schinduf, smochine, soc, sorbestrea, splinuţă, stejar, straşnic, strugurii ursului, sunătoare, tătăneasă,
toporaş, traista ciobanului, ţintaură, urzică moartă, usturoi, vulturică, zămoşiţă.
Se pot folosi de exemplu: Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 2 părţi +1 parte ţelină + ½ ridiche.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
În plus se pot folosi următoarele sucuri: afine (fructe), aloe, căpşunul, cartof, cătina, cireaşa, coacăz
negru, coacăz roşu, dovleac, fasole verde, gulie, leurda, leuştean, lucerna, măr, mărar, merişor de munte,
nap, orz, păpădie, para, pătrunjel, piersica, praz, sfeclă de zahăr, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, urzică,
varză, vişin, zmeur.
Colecistite- se pot folosi următoarele plante medicinale: arţar, brusture, cardamon, coada şoricelului,
dracila, echinacea, gălbenele, iarbă mare, lemnul Domnului, măceş, mentă, obligeană, porumb, prun,
ridiche neagră, rocaină, rostopască, rozmarin, sunătoare, ţintaură.
Se pot face sucuri din: andive, anghinare, ceapă, hrean, leuştean, orz, ovăz, păpădie, pătlăgeaua vânătă,
pătrunjel, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, varză.
Colesterol mărit- se pot folosi următoarele plante medicinale: alune, anghinare, arahide, brustur, ceai
chinezesc, ciumăfaie, ciuperci, floarea soarelui, ghimber, Ginko- Biloba, Ginseng, grâu, hamei, hibiscus,
ienupăr, in, lintea, măceşe, măslin, mesteacăn, migdale, muştar, nuci, păducel, pătlagină, porumb, piperul,
rostopasca, rucola, sâmburii de struguri, schinduf, scorţişoară, soc, soia, splinuţă, stafide, ventrilică.
Sucuri se pot face din: afine (fructe), andive, anghinare, ardei, avocado, căpşunul, cătină, ceapă, cireaşa,
coacăz negru, coacăz roşu, conopidă, dovleac, fasole verde, fragi de pădure, lămâie, leurdă, lucerna, kiwi,
mandarine, măr, morcov, mur, păpădie, para, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel, pepene roşu,
piersici, pomelo, portocale, rodia, salată verde, sfeclă roşie, struguri, ţelină, topinabur, usturoi, varză,
vişin, zmeur.
Colibaciloză- se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc, cimbru, coada calului, coada
şoricelului, coriandru, echinacea, gălbenele, ienupăr, levănţică, mesteacăn, muşeţel, salvie.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), castravete, catină, ceapă, hrean, lămâi, măr, morcov, piersici,
portocale, praz, rodia, struguri, ţelină, urzică.
Colici intestinale şi abdominale- se pot folosi următoarele plante medicinale: brâncuţă, brustur, busuioc,
busuioc de câmp, călin, chimen, coada racului, coada şoricelului, cuişoare, dumbravnic, fenicul, iarbă
neagră, isop, micsandre ruginite, muşeţel, negrilică, nuc, obligeană, roiniţă, roua cerului, şovârf, stânjenel,
tătăneasă, trifoi roşu, valeriană, ventrilică.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: anason, anghinare, ardei, castravete, cireaşa, conopidă, leuştean,
măghiran, mărar, morcov, orz, ovăz, pătrunjel, piersici, praz, scoruş de munte, spanac, tarhon, ţelină,
varză, vişin, zmeur.
Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: anason, anghinare, ardei, castravete, cireaşa, conopidă, leuştean,
măghiran, mărar, orz, ovăz, pătrunjel, piersici, praz, scoruş de munte, tarhon, ţelină, varză, vişin, zmeur.
Colite- Se poate folosi şi o serie de ceaiuri sau preparate din plante medicinale pentru reducerea
nervozităţii şi chiar pentru vindecare. Se indică următoarele plante medicinale: busuioc, grâu, levănţică,
măghiran, muşeţel, nalbă, roiniţă, salvie, tei, ţintaură.
Se pot folosi următoarele sucuri din: afin, cătina, cireaşa, dovleac, dud, hrean, leurda, măghiran, măr,
mărar, morcov, mur, orz, păpădie, para, pătrunjel, sfeclă roşie, varză, vişin.
Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: afin, cătina, cireaşa, dovleac, dud, hrean, leurda, măghiran, măr,
mărar, morcov, mur, orz, păpădie, para, pătrunjel, sfeclă roşie, varză, vişin.
Este o afecţiune datorată inflamării colonului în special din cauza constipaţiei şi nervozităţii. Se mai poate
folosi zerul de lapte care este foarte eficient în calmarea intestinului gros. Se consumă în funcţie de
toleranţa individuală. Se mai poate folosi morcov ras crud, nu pregătit. Se mai pot face de asemenea
clisme care ajută şi ele la această afecţiune.
Colon iritabil- se pot folosi următoarele plante medicinale: afin, armurariu, calomfir, carpen, cerenţel,
coada racului, corn, creţişoară, dreţe, dud, fag, gorun, iarbă neagră, mătreaţa bradului, mentă, molid,
năvalnic, nuc, nufăr alb, orez, perişor, plămânărică, plop negru, porumb, porumbar, răchitan, răculeţ,
răsgoace, salcie, salvie, sânişoară, scumpie, slăbănog, sorbestrea, stejar, troscot, ulm, urzică mică, urzică
moartă albă, usturoiţă, vulturică.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: afin, bănuţi, corn, dud, gutuie, merişor de munte, morcov, mur, orz,
ovăz, urzică, varză, zmeur.
Se mai poate folosi zerul de lapte care este foarte eficient în calmarea intestinului gros. Se consumă în
funcţie de toleranţa individuală.
Comoţii cerebrale- se pot folosi următoarele plante medicinale: castane, cimbrişor, cimbru, ginseng,
ginko-biloba, măceşe, păducel, sulfina, usturoiţă.
Se pot folosi următoarele sucuri din: bănuţei, ceapă, leurdă, morcov, usturoi.
Congestie hepatică- se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc, cicoare, coacăz roşu, iarbă
mare, rostopască, rozmarin, turiţă mare, varză, viţa de vie.
Se pot lua sucuri din: aloe, andive, anghinare, ardei iute, lămâie, morcov, păpădie, prun, salată verde,
strugure, ţelină.
Congestie pulmonară- se pot folosi următoarele plante medicinale: călţunaşi, ciuboţica cucului, lichen,
muştar negru, nufăr alb, omag, pin, smochin, soc, vinariţă.
Se pot folosi sucuri din: ceapă, coacăz negru, hrean, morcov, varză, zmeur.
Conjunctivită- se pot folosi următoarele plante medicinale: cerenţel, cimişir, coada calului, coada
şoricelului, echinaceea, fenicul, gălbenele, linariţă, muşeţel, nalbă mare, nuc, ou, păducel, pătlagină,
salvie, silur, soc, sulfină, sunătoare, tei, turiţă mare, virnanţ, viţa de vie.
Se mai pot folosi sucuri din următoarele: andive, coacăz negru, corn, dovleac, gutuie, hrean, lămâie, măr,
mărar, pătrunjel, salată verde, sfeclă roşie, spanac, ţelină, varză.
Exemplu de administrare a sucuruilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcovi 2 părţi +andive 1 parte + ţelină 1 parte.
Morcovi 2 părţi ½ pătrunjel.
Constipaţie- se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, aloe, angelică, armurariu, asmăţui,
bobornic, brustur, cicoare, cimbru, cimişir, coada calului, coada şoricelului, cruşin, curcubeţică,
dovleac, dracila, drobiţa, fenicul, floarea soarelui, frasin, fumăriţa, grâu, iarbă neagră, in, lemnul
Domnului, lemn dulce, limba mielului, măceş, măslin, micşunele ruginite, muştar alb, mutătoare, nalbă,
năsturel, nuc, obligeană, păducel, pătlagină, pedicuţă, pelin, porumb, priboi, revent, ricin, roiniţă,
rozmarin, salbă moale, săpunariţă, schinel, scorţişoara, slăbănog, smochine, soc, soia, spanac, stânjenei,
şofrănaş, talpa gâştei, ţelină, toporaş, trei fraţi pătaţi, trepădătoare, untul pământului, urzică moartă albă,
viţa de vie, volbură.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: agriş (fructe), aloe, ananas (fructe), andive, anghinare, ardei iute,
ardei, bănuţei, bostan, caisă, căpşunul, cartof, ceapă, cireaşa, coacăz negru, conopidă, dovleac, dovlecel,
dud, fasole verde, fragi de pădure, gutuie, hrean, kiwi, leurda, leuştean, loboda, lucerna, măcriş, măr,
morcov, mur, năsturel, ovăz, păpădie, para, păstârnac, pătlăgeaua roşie, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel,
pepene galben, pepene roşu, piersica, pomelo, portocală, praz, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
salată verde, scoruş de munte, secară, sfeclă de zahăr, sfeclă roşie, spanac, ştevie, strugure, tarhon, ţelină,
topinabur, urzică, usturoi, varză, vişin, zmeur.
Exemple de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Convalescenţă- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, castan comestibil, coada
calului, coada racului, ghinţură galbenă, Ginseng, lichen de Islanda, paltin de câmp, păducel, schinduf,
trifoi alb, troscot, ţintaură, viţa de vie.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), agriş (fructe), ananas (fructe), caise, căpşunul, cătina, coacăz negru,
fasole verde, gutuie, lămâie, leurda, măr, mur, orz, păpădie, para, portocală, sfeclă roşie, spanac,
sparanghel, strugure, ţelină, urzică, varză.
Coxartroză- se pot folosi următoarele plante medicinale: bujor, coada calului, coada racului, creţişoară,
măghiran, mesteacăn, muştar, rozmarin, salcie, troscot.
Se pot face sucuri din: ardei iute, cartof, cătina, ceapă, cireşe, corn, fasole verde, hrean, lămâie, măghiran,
măr, mărar, pătrunjel, tarhon, ţelină, usturoi, varză, vişin, zmeură.
Crampe abdominale şi stomacale- se pot folosi următoarele plante medicinale: brâncuţă, brustur,
busuioc, busuioc de câmp, călin, chimen, coada racului, coada şoricelului, cuişoare, dumbravnic, fenicul,
iarbă neagră, isop, micsandre ruginite, muşeţel, negrilică, nuc, obligeană, roiniţă, roua cerului, şovârf,
stânjenel, tătăneasă, trifoi roşu, valeriană, ventrilică.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: anason, anghinare, ardei, castravete, cireaşa, conopidă, leuştean,
măghiran, mărar, orz, ovăz, pătrunjel, piersici, praz, scoruş de munte, sfeclă roşie, spanac, tarhon, ţelină,
varză, vişin, zmeur.
Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Criză de ficat- se pot folosi următoarele plante medicinale: cânepă, cimbru, coada calului, ienupăr,
mentă, levănţică, rostopască, rozmarin, sunătoare, valeriană.
Sucuri se pot folosi din: andive, lămâie, morcov, păpădie, pătrunjel, salată verde, sfeclă roşie.
Criză de nervi- se pot folosi următoarele plante medicinale: anason, angelică, busuioc de câmp,
cimbrişor, ciuboţica cucului, coada şoricelului, creţişoară, dediţei, fenicul, Ginko-Biloba, grâu, hamei,
iarbă mare, iasomie de pădure, lăcrimioară, levănţică, lichen de Islanda, lichen de prun, limba mielului,
măceş, măghiran, mentă, muşeţel, negrilică, păducel, roiniţă, romaniţă, rozmarin, ruscuţa de primăvară,
salcâm, salcie, saschiu mic, schinduf, sunătoare, talpa gâştei, tei, urzică, valeriană, varză, vâsc, verbină,
zmeur.
Se pot folosi sucuri din: anghinare, bănuţi,ceapă, cireşe, dud, hrean, lămâi, mărar, morcov, ovăz, ridiche
neagră, salată verde, scoruş de munte, varză, zmeur.
Debilitate- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, castan comestibil, coada calului,
coada racului, ghinţură galbenă, Ginseng, lichen de Islanda, paltin de câmp, păducel, schinduf, trifoi alb,
troscot, ţintaură, viţa de vie.
Se pot face sucuri din: afine (fructe), agriş (fructe), ananas (fructe), caise, căpşunul, cătina, coacăz negru,
coacăz roşu, dovleac, fasole verde, gutuie, lămâie, leurda, măr, morcov, mur, orz, ovăz, păpădie, para,
pătlăgele roşii, pepene galben, prun, pomelo, portocală, rodie, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, strugure,
ţelină, urzică, varză.
Deficienţă de vedere- se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, busuioc, cătină, cerenţel,
cimişir, coada calului, coada şoricelului, echinaceea, fenicul, gălbenele, linariţă, măr, muşeţel, nalbă
mare, nuc, păducel, pătlagină, salvie, silur, soc, sulfină, sunătoare, tei, turiţă mare, virnanţ, viţa de vie.
Se pot folosi următoarele sucuri din: afine, cătină, coacăz negru, corn, dovleac, gutui, hrean, lămâie, măr,
morcov, mur, para, pătrunjel, rostopască, salată verde, ţelină, varză, zmeur.
Demineralizare- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, banane, cicoare, cimbrişor,
cimbru, coada calului, coada racului, coada şoricelului, creţişoară, curmale, fumăriţa, genţiana, ginseng
siberian, grâu, iarbă mare, iarba şarpelui, lemnul Domnului, lemn dulce, mazăre, măceş, măslin, migdale,
nuc, obligeană, paltin, pelin, plop negru, revent, rocaină, roiniţă, rozmarin, rucola, schinduf, smochine,
soia, sorbestrea, ţintaură, trifoi roşu, troscot, turtă, unguraş, urzică mică, urzică moartă albă, viţa de vie.
Se pot face sucuri din: afin, andive, cais, căpşunul, cartof, cătină, cireaşa, coacăz negru, fasole verde,
hrean, kiwi, lămâie, măr, merişor de munte, morcov, mur, orz, ovăz, pătlăgeaua vânătă, pătrunjel,
păstârnac, pepene galben, pepene roşu, portocală, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, salată
verde, scoruş de munte, secară, sfeclă de zahăr, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, spirulină, stevie,
strugure, sfeclă roşie, ţelină, urzică, varză, varză roşie, zmeur.
Depresie- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelica, brânca ursului, busuioc, cacao,
castan comestibil, cicoare, cimbru, citrice, coada calului, dafin, fenicul, flori de fân, ghimbir, ghinţură
galbenă, ginkgo -biloba, ginseng, grâu, hamei, Kava-kava, levănţică, lintea, măceş, măghiran, mentă,
obligeană, ochiul boului, păducel, pelin, roiniţă, rozmarin, salvie, scorţişoară, şovârf, sunătoare, talpa
gâştei, tei, valeriană, verbină.
Se pot face sucuri din următoarele: ananas (fructe), anason, caisă, cătina, ceapă, cireaşa, coacăz negru,
coacăz roşu, coada calului, lămâi, măghiran, morcov, ovăz, păpădie, pătrunjel, salată verde, sfeclă roşie,
spanac, ţelină, urzică, varză, vişin.
Deranjamente stomacale şi intestinale- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, armurariu,
brusture, busuioc, calomfir, cerenţel, ciumăfaie, coada calului, coada şoricelului, creţişoară, fenicul,
ghinţură galbenă, grâu, ienupăr, levănţică, măcriş iepuresc, mătăciune, migdal, muştar alb, nalbă,
năprasnic, nuc, obligeană, pătlagină, pătrunjelul câmpului, piper negru, pufuliţă cu flori mici, roiniţă,
rozmarin, salcie, salcâm, sânişoară, schinduf, stejar, sulfină, ştevie, tătăneasă, turiţă mare, volbură.
Se pot face sucuri din: afin, anghinare, bănuţi, cais, coacăz negru, hrean, lămâi, leuştean, măr, mărar,
morcov, mur, ovăz, păpădie, salată verde, sparanghel, ţelină, urzică, varză, zmeură.
Dereglări de tensiune- se pot folosi următoarele plante medicinale: armurariu, brusture, cacao, isop,
mesteacăn, nemţişori de câmp, orez, păducel, pătrunjel, pelin, pir, priboi, praz, roibă, roiniţă, rozmarin,
saschiu, stafide, sulfină, sunătoare, talpa gâştei, traista ciobanului, troscot, usturoi, vâsc, viţa -de-vie.
Se pot face sucuri din: agrişe, anghinare, ardei gras, cartof, castravete, ceapă, dovleac, dud, fasole verde,
fragi de pădure, gutui, hrean, lămâi, leurdă, leuştean, ovăz, păpădie, salată verde, secară, sfeclă roşie,
ţelină, varză roşie, vişin, zmeură.
Dereglări intestinale- se pot folosi următoarele plante medicinale: angelică, armurariu, brusture, busuioc,
calomfir, cerenţel, ciumăfaie, coada calului, coada şoricelului, creţişoară, fenicul, ghinţură galbenă, grâu,
ienupăr, levănţică, măcriş iepuresc, mătăciune, migdal, muştar alb, nalbă, năprasnic, nuc, obligeană,
pătlagină, pătrunjelul câmpului, piper negru, pufuliţă cu flori mici, roiniţă, rozmarin, salcie, salcâm,
sânişoară, schinduf, stejar, sulfină, tătăneasă, turiţă mare, volbură.
Se pot face sucuri din: afin, anghinare, bănuţi, cais, ceapă, coacăz negru, hrean, lămâi, mărar, morcov,
mur, ovăz, păpădie, para, salată verde, sparanghel, ştevie, ţelină, urzică, varză, zmeură.
Diabet- se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, angelică, asmăţui, brustur, brustur dulce,
busuioc, cicoare, ciumărea, coada calului, conopidă, creţişoară, echinacea, eucalipt, Ginko-Biloba,
ginseng, ienupăr, in, lemnul Domnului, liliac, măslin, mesteacăn, năsturel, nuc, pătlagină, pir, porumb,
salcie, salvie, saschiu, schinduf, scorţişoară, soia, trei fraţi pătaţi, troscot, turiţă mare, vinete.
Se mai pot folosi cu succes următoarele sucuri: afine (fructe), aloe, andive, anghinare, ardei iute, bostan,
căpşunul, cartof, castravete, cătina, ceapă, cireaşa, coacăz negru, conopidă, creson, dovleac, dovlecel,
dud, fasole verde, fragi de pădure, grepfrut, kiwi, lămâie, măr, merişor de munte, morcov, mur, năsturel,
orz, ovăz, păpădie, păstârnac, pătrunjel, pepene galben, pomelo, portocală, praz, ridiche neagră, ridiche
roză de lună, rodia, salată verde, secară, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, ţelină, topinabur, urzică,
usturoi, varză, vişin, zmeur.
Suc de varză combinat cu suc de morcovi, fasole verde şi salată verde formează o combinaţie de elemente
care ajută la regenerarea şi la întărirea proprietăţilor insulinei, ale funcţiei pancreatice şi de aceea este un
ajutor de ne preţuit în diabet. Acest ajutor însă se obţine numai dacă sunt evitate toate zaharurile şi
amidonul concentrat, ajutând la spălarea colonului la care se recomandă să se facă în mod regulat şi o
clismă, care ajută la înlăturarea deşeurilor din corp.
Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + ½ spanac.
Morcov 3 părţi + ţelină 2 părţi + andive 1 parte.
Morcov 2 părţi +1 parte ţelină + ½ pătrunjel.
Morcov + varză + fasole în părţi egale.
Morcov 2 părţi + sparanghel 1 parte + salată verde 1 parte.
Diaree- Se poate folosi cu mare succes morcovii sau sucul din 4 părţi morcov + 2 părţi ţelină + 1 parte
spanac. De asemenea se mai pot folosi următoarele sucuri din: afine (fructe), ananas (fructe), caise,
căpşunul, castravete, cătina, cireaşa, corn, fragi de pădure, gutuie, leurda, măcriş, măghiran, măr, merişor
de munte, morcov, mur, para, pătrunjel, rodia, sfeclă de zahăr, urechelniţa, urzică, usturoi, varză, vişin,
zmeur. La copiii mici se indică morcovii sau afine.
Diateze urice- fasole, lămâie, năsturel, orz, păpădie,
Difterie- Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + ½ spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte păpădie + 1 parte spanac.
Se mai pot folosi cu mare succes merele.
Digestie dificilă- ananas (fructe), andive, anghinare, ardei iute, ardei, bănuţei, ceapă, conopida, hrean,
kiwi, măghiran, mărar, para, păstârnac, portocală, ridiche roză de lună, rodia, salată verde, sfeclă roşie,
sparanghel, strugure, tarhon, ţelină, varză,
Dischinezie biliară- andive, anghinare, cătina, lămâie, mărar, năsturel, orz, păpădie, prun, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, salata verde, sfeclă roşie, tarhon,
Disfonie- ardei iute, caise, morcovi, ovăz,
Disfuncţiile sistemului nervos şi hormonale- măr, morcov, ovăz, ţelină, varză, vişin,
Dismenoree- andive, cătina, ceapă, cireaşa, mur, orz, păpădie, pătrunjel, varză, zmeur,
Dispepsie- anghinare, ardei iute, ardei, bostan, cartof, cireaşa, dovleac, grepfrut, lămâie, măghiran, măr,
orz, pătrunjel, piersica, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, strugure, topinabur, usturoi, varză,
Distonie digestivă- gutuie, păpădie, vişin,
Distonie neuro-vegetativă- gutuie, ovăz,
Distrofie- cătina, dud, strugure,
Disurie- morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + ½ pătrunjel.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: ceapă, merişor de munte, morcov, pătrunjel, praz.
Dizenterie- afine (fructe), ardei iute, bostan, cătina, dovleac, lămâie, măr, orz, rodia, sfeclă de zahăr,
urzică, usturoi,
Dureri articulare- gutuie, ovăz, urzică,
Dureri abdominale- cireaşa, măghiran, piersica, vişin,
Dureri cap- anghinare, bănuţei, cartof, castravete, lămâie, mărar, pătrunjel, sfeclă roşie, spanac, tarhon,
urzică,
Dureri cronice- praz, urzică,
Dureri diverse-
Morcovi 2 părţi+ spanac 1 parte.
Morcovi 2 părţi+ sfeclă roşie 1 parte + ½ castravete.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi + spanac 1 parte.
măghiran, orz, piersica, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, spanac, sparanghel, urechelniţa, vişin,
zmeur,
Dureri gât- ardei iute, cătina, para, ţelină,
Dureri inimă- dud, urzică,
Dureri menstruale- mărar, urzică,
Dureri musculare- cireaşa, leurda, ridiche neagră, ridiche roză de lună, vişin,
Dureri renale şi urinare- dovleac, merişor de munte, pătrunjel
Dureri reumatice- cartofi, măghiran, spanac, sparanghel, urzică,
Dureri stomacale- ceapă, pătrunjel,
Dureri uterine- bănuţei, urzică,
Edeme cardio-renale- coacăz, măghiran, merişor de munte, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, ţelină, vişin,
Edem în insuficienţa renală- cartof, fasole, merişor de munte, sparanghel, tarhon,
Eliminarea gazelor stomacale- măghiran,
Eliminarea toxinelor- andive, ţelină,
Emfizem pulmonar- leurda, morcov, ridiche neagră,
Enterite- afine (fructe), bostan, căpşunul, cătina, corn, dovleac, dud, fragi de pădure, gulie, gutuie,
lămâie, merişor de munte, nap, orz, păstârnac, piersica, secară, sfeclă roşie, strugure, urzică, usturoi,
varză,
Enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie- afine (fructe), anghinare, fragi de pădure, măr, morcov, mur,
păpădie, praz, zmeur,
Enurezis- Pierderea urinei. Se poate face şi o gimnastică medicală specială pentru care este indicat să
luaţi legătura cu un specialist în gimnastică medicală. Poate fi şi din cauza acidului oxalic. Vezi capitolul
respectiv, deoarece acesta poate să de asemenea manifestări.
Se pot folosi şi următoarele: ovăz, pătrunjel, secară.
Epilepsie- Exemplu de administrare: 2 părţi morcov şi 1 parte spanac.
Morcov 4 părţi + 2 părţi ţelină şi o parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă roşie + 1 parte castravete.
Morcovi 2 părţi +ţelină 1 parte + 1 parte andive.
 Se mai pot folosi următoarele sucuri: andive, castravete, măghiran, morcov, orz, ridichi, sfeclă roşie,
spanac, ţelină.
Episclerită- coacăz, morcov,
Epuizare nervoasă- cătina, morcov,
Eretism nervos- andive, ovăz, salată verde,
Exces de acid uric- ceapă, ridiche, usturoi,
Exces de albumină- fasole, ridiche, varză,
Excitaţie sexuală- andive, salată verde
Faringite- afine (fructe), ardei iute, coacăz, grâuşorul, gutuie, kiwi, morcov, portocală, praz, prun, varză,
vişin,
Febră- căpşunul, ceapă, corn, creson, grepfrut, lămâie, măr, merişor de munte, pătrunjel, piersica,
portocală, prun, strugure, ţelină, urechelniţa, varză, varză roşie, vişin, zmeur,
Febră musculară- cireaşa, urzică,
Febră tifoidă- afine (fructe), orz, varză,
Fermentaţii intestinale- anghinare, ceapă, cireaşă, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Flebita- leurda, orz, usturoi,
Flora intestinală perturbată- leurda, urzică, usturoi, varză,
Fobii- măghiran, ovăz,
Fragilitate capilară- dovlecel, portocală, urzică,
Fragilitate osoasă- conopida, varză,
Frigiditate- ananas (fructe), orz, pătrunjel, ţelină,
Fumatul activ şi pasiv- ardei, ţelină, urzică, varză
Furuncule- Morcov 3 părţi +1 parte ridiche- Este indicat mai ales în cazurile de furunculoză, deoarece
contribuie la eliminarea afecţiunii.
Se mai poate folosi 2 părţi morcov+ 1 parte sfeclă+ 1 parte castravete.
Morcov 4 părţi +2 salată + 1 parte spanac.
andive, morcov, orz, sfeclă de zahăr, spanac,
Gălbinare- de cele mai multe ori gălbinarea apare datorită faptului că ficatul este suprasolicitat şi nu
poate elimina din organism limfa şi fierul sau alte substanţe toxice.
Exemplu de sucuri care pot rezolva această afecţiune: 2 părţi morcov+ 1 parte sfeclă+ 1 parte castravete.
Morcov 4 părţi +2 salată + 1 parte spanac.
Se mai poate folosi: anghinare, cătină, morcov.
Gastralgii- andive, ardei iute, lămâie, salată verde, varză,
Gastrite- De cele mai multe ori gastrita este datorată formării gazelor în organism, consumului de
făinoase, dulciuri alcool şi al fumatului.
Exemplu de sucuri: morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi +1parte sfeclă roşie +1 parte castravete.
Morcov 2 părţi +1 parte mure + 1 parte gulie,
Morcov 2 părţi + 1 parte varză + 1 parte cartof.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: ananas (fructe), anghinare, ardei iute, caise, cartof, cătina, dud,
hrean, lămâie, măcriş, măghiran, măr, mărar, morcov, mur, orz, ovăz, păpădie, pătrunjel, portocală, prun,
ridiche neagră, ridiche roză de lună, scoruş de munte, sfeclă roşie, strugure, varză, vişin, zmeur.
Gaze intestinale- bănuţei, conopida, mărar, pătrunjel,
Gingivite- căpşunul, coacăz, gutuie, hrean, măr, mărar, merişor de munte, morcov, mur, năsturel,
portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, scoruş de munte, strugure, urzică, zmeur,
Glicozurie- cartof, merişor de munte,
Glomerulonefrita- lucerna, merişor de munte, mur,
Glosite- lămâie, morcov, mur,
Graviditate- andive, măr, morcov, salată verde, urzică, zmeur,
Greţuri- ananas (fructe), gutuie, pătrunjel, varză,
Greutate în stomac dimineaţa- gutuie, strugure,
Gripă- andive, ardei iute, cătina, ceapă, cireaşă, coacăz, fasole, grepfrut, hrean, lămâie, leurdă, măghiran,
măr, mărar, merişor de munte, orz, para, păstârnac, pătrunjel, portocală, praz, ridiche neagră, ridiche roză
de lună, salată verde, sfeclă roşie, ţelină, usturoi, vişin,
Guşă- Cele mai multe afecţiuni sunt datorate lipsei de iod în alimentaţie. Este o prostie să dai tratamente
cu iod când iod organic există în alge şi sunt perfect asimilabile. Medicamentele indiferent de denumire
sau provenienţă sunt nocive şi pot mai rău să strice decât să vă ajute. Luaţi alge sub formă de pulbere,
indiferent de denumirea algelor.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: corn, morcov, pătrunjel, varză. Se mai poate însă adăuga: morcov +
pătrunjel + ţelină + spanac care conţin foarte mult potasiu.
Gută- Se pot folosi o serie de plante medicinale sub formă de ceai sau tinctură din următoarele plante
medicinale: anghinare, boz, brânduşă de toamnă, brustur, bujor, cicoare, cireşe, cimbrişor, ciumăfaie,
coada calului, creţuşcă, dracila, fag, ferigă, frasin, gheara diavolului, ghimpe, ghinţură, grâu, iarbă mare,
ienupăr, lăsnicior, limba boului, limba mielului, măceşe, măslin, mei păsăresc, mentă, mesteacăn,
muşeţel, nap, nemţişori de câmp, nuc, obligeană, osul iepurelui, păpălău, pecetea lui Solomon, pelin,
piciorul cocoşului, pin, pir, plop negru, porumb, porumbar, rapiţă, salcie, schinduf, siminoc, soc, strugurii
ursului, sunătoare, tătăneasă, tei, trifoi roşu, troscot, untul pământului, vâsc, vindecea, viţa de vie.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: afine (fructe), agriş (fructe), andive, anghinare, ardei, căpşunul,
cartof, castravete, cireaşă, coacăz, dovleac, fasole, fragi de pădure, grepfrut, gulie, hrean, kiwi, lămâie,
leurdă, lucerna, măr, merişor de munte, morcov, nap, ovăz, păpădie, para, păstârnac, pătrunjel, pepene
galben, pepene roşu, piersica, praz, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă de
zahăr, sfeclă roşie, spanac, sparanghel, strugure, ţelină, topinabur, urzică, usturoi, varză, vişin, zmeur.
Exemplu de administrare: morcovi 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcovi 4 părţi + ţelină 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcov 2 părţi + sfeclă 1 parte +1 parte castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + 1/2 parte ridiche.
Morcov 4 părţi + 1 parte pătrunjel.
Guturai- ardei iute, ceapă, coacăz, gulie, hrean, kiwi, măghiran, merişor de munte, ridiche neagră, ridiche
roză de lună, usturoi,
Halenă- morcov, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Helicobacter pylori- merişor de munte, ridiche neagră, usturoi, zmeură,
Helmitiaze- ananas (fructe), usturoi, varză,
Hematuria- andive, leurda, merişor de munte, piersica, salata verde,
Hemofilie- lămâie, orz,
Hemoptizii- gutuie, ovăz, strugure, urzică,
Hemoragie internă- cătina, creson, grepfrut, gutuie, lămâie, merişor de munte, morcov, mur, portocală,
rodia, urechelniţa, urzică, varză, zmeur,
Hemoragii oculare- dovleac, morcov,
Hemoragie urinară- ardei iute, merişor de munte,
Hemoragie uterină- gutuie, merişor de munte, mur, urzică, zmeur,
Helicobacter pylori- ardei iute, mure,
Hemoroizi- Exemplu de administrare: Morcovi 4 părţi + ţelină 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcov 2 părţi + sfeclă 1 parte +1 parte castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + 1/2 parte ridiche.
Se mai pot folosi şi următoarele sucuri: anghinare, ardei iute, cartofi, dovleac, grâuşorul, gutuie, leurda,
măr, mărar, mur, urzică.
Hepatită- afine (fructe), andive, anghinare, bănuţei, căpşunul, cartof, cătina, cireaşă, coacăz, conopida,
fragi de pădure, gutuie, lămâie, măghiran, merişor de munte, morcov, orz, păpădie, pătrunjel, pepene
roşu, portocală, prun, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, secară, sfeclă roşie, ţelină, urzică,
varză, vişin,
Herpes- cătina, fasole, fragi de pădure, măr,
Hidropizie –agriş (fructe), ceapă, fasole, hrean, năsturel, ovăz, păpădie, pătrunjel, praz, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, tarhon, ţelina, varză,
Hiperaciditate stomacală- cartof, dovleac, gutuie, lămâie, păstârnac, prun, varză,
Hipercolesterolemie- andive, anghinare, ardei iute, ceapă, fasole, fragi de pădure, leurda, măr, mur,
păpădie, pepene roşu, pomelo, prun, salată verde, sfeclă roşie, sparanghel, urzică, usturoi, varză, vişin,
Hiperexcitabilitate nervoasă şi sexuală- andive, dovleac,
Hiperglicemie- andive, păpădie, salată verde,
Hipertensiune arterială-
Morcov 2 părţi+ spanac 1 parte.
Morcov 4 părţi+ „elină 2 părţi+ spanac 1 parte.
Morcov 4 părţi+ sfeclă roşie 2 părţi+ castravete 1 parte.
Spanacul este cel care redresează rapid tensiunea arterială făcând-o să scadă brusc. Deci se poate folosi şi
numai spanac crud sub formă de suc.
Fasolea verde de asemenea ajută şi la scăderea tensiunii şi elimină şi toxinele acumulate.
Rodia este alt suc care poate ajuta foarte bine.
afine (fructe), agriş (fructe), ananas (fructe), andive, anghinare, căpşunul, cartof, cătina, ceapă, cireaşă,
coacăz, conopida, creson, dud, fasole, fragi de pădure, grepfrut, gutuie, hrean, kiwi, lămâie, leurda,
măghiran, măr, mărar, morcov, orz, para, pătrunjel, pepene galben, portocală, prun, salată verde, secară,
sfeclă roşie, spanac, sparanghel, strugure, ţelină, urzică, usturoi, vişin,
Hipertiroidism- cătina, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună, varză,
Hipertrofia prostatei- dovlecel, merişor de munte, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Hipervâscozitate sangvină- lămâie, morcov, secară, tarhon,
Hipoaciditate- lămâie, mărar, urzică, varză,
Hipotensiune. Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Morcov 4 părţi+ ţelină 2 părţi + spanac 1 parte. De mare succes se bucură şi sucul de fasole verde, sau
rodiile care de asemenea pot să ridice tensiunea arterială.
Hiposuprarenalism- coacăz, urzică,
Icter- andive, anghinare, castravete, coacăz, corn, lămâi, morcov, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, salată verde, ţelina,
Îmbătrânire prematură- afine (fructe), ardei, căpşunul, cătina, ceapă, dovleac, gutuie, kiwi, leurda,
lucerna, morcov, pătrunjel, piersica, pomelo, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia,
strugure, topinabur, urzică, varză, vişin, zmeur,
Îmbunătăţirea vederii- afine, morcov, ţelină,
Impotenţă sexuală- Se pot folosi următoarele plante sub formă de tinctură sau ceaiuri: anason, angelică,
anghinare, brânca ursului, cardamon, cicoare, cimbru, ciumărea, coriandru, creson, cuişoare, ginko-
biloba, ginseng, grâu, linariţă, mukuna, năprasnic, năsturel, năut, negrilică, nuc, pin, plop negru, porumb,
priboi, ridichi, rozmarin, salvie, saschiu, scai vânăt, schinduf, scorţişoară, soia, sunătoare, turtă, vâsc,
vindecea, vineriţă.
Suplimentar se pot administra următoarele sucuri: ananas (fructe), ceapă, coacăz, fasole, măr, mărar,
morcov, năsturel, orz, ovăz, pătrunjel, piersica, praz, spanac, sparanghel, ţelină, urzică.
Exemplu de administrare a sucurilor: morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă şi 1 parte castravete.
Morcov 3 părţi + mere 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte.
Morcov 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte + 1 parte salată verde.
Morcov 2 părţi + 1 parte ţelină + pătrunjel ½.
Morcov 4 părţi + 1 parte pătrunjel.
Imunitate scăzută- se pot folosi următoarele plante medicinale sub formă de tinctură sau ceaiuri din:
astragalus, cantastin, castan comestibil, ceaiul chinezesc verde, cicoare, ciuboţica cucului, echinaceea,
floarea soarelui, ginseng, ginseng siberian, ginkgo-biloba, hidrastis, imunoplus, jujuba, măceş, mango,
mazăre, mesteacăn, muşcata roşie, nuc, păducel, pin, polinesian noni, răchitan, rhodiolin, rucola, sâmburi
de struguri, spirulina, susan, trei fraţi pătaţi, vâsc.
Se mai pot folosi sucuri din: afine (fructe), ananas (fructe), ardei iute, caisă, căpşunul, cătina, ceapă,
coacăz, conopida, creson, dovleac, fasole, fragi de pădure, hrean, leurda, lucerna, măcriş, măghiran, măr,
merişor de munte, morcov, ovăz, păpădie, para, pătrunjel, pepene galben, piersica, prun, scoruş de munte,
sfeclă roşie, urzică, usturoi,
Inapetenţă- caisă, ceapă, gutuie, hrean, lămâie, lucernă, mur, păstârnac, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, rodia, ţelină, usturoi,
Incapacitate de concentrare- coacăz, ovăz,
Incontinenţă urinară-
Se indică în special merele.
afine (fructe), măr, mărar, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Indigestie- Se pot administra o serie de tincturi sau ceaiuri din următoarele plante medicinale: albăstrele,
anason, angelică, banane, chimion, coriandru, creţuşcă, dafin, fenicul, ginseng, ghimber, isop, măghiran,
mătăciune, mentă, migdale, muşeţel, roiniţă, salvie.
Exemplu de administrare a sucurilor: morcov 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcovi 2 părţi + sfeclă 1 parte + castravete 1 parte.
Se mai pot folosi şi următoarele sucuri din: aloe, ananas (fructe), ardei iute, ardei, castravete, cartof,
ceapă, coacăz roşu şi negru, corn, hrean, măcriş, măr, mărar, păpădie, pătrunjel, portocală, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, strugure, tarhon, topinabur, varză,
Infarctul miocardic- afine (fructe), căpşunul, conopida, dovlecel, lucerna, măr, morcov, orz, secară,
Infarct şi hemoragie cerebrală- ananas (fructe), merişor de munte, usturoi,
Infecţii- andive, caisă, coacăz, fasole, lămâie, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde,
topinabur, usturoi, varză,
Infecţii bacteriene- grepfrut, merişor de munte, pătrunjel, pomelo, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
usturoi,
Infecţii cu stafilococ auriu- mărar, merişor de munte, usturoi,
Infecţii digestive- coacăz, morcov, mur, năsturel, pătrunjel, piersica, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
usturoi, varză,
Infecţii fungice- grepfrut, morcov, piersica, usturoi,
Infecţii genito-urinare- ceapă, coacăz, dovleac, fasole, fragi de pădure, leurda, merişor de munte,
piersica, piersica, ridiche neagră, ridiche roză de lună, urzică,
Infecţii gingivale şi ale gurii- ardei iute, cătina, dud, grepfrut,
Infecţii intestinale- anghinare, ardei, căpşunul, castravete, conopida, grepfrut, măr, mur, năsturel, varză,
Infecţii parazitare- grepfrut, ovăz, topinabur, usturoi,
Infecţii renale - afine (fructe), anghinare, castravete, ceapă, dovleac, merişor de munte, păstârnac, ridiche
neagră, ridiche roză de lună,
Infecţii respiratorii microbiene sau virotice- ardei iute, conopida, grepfrut, gutuie, măr, morcov, nap,
para, păstârnac, pomelo, ridiche neagră, ridiche roză de lună, usturoi,
Infecţii urinare- afine (fructe), bostan, castravete, coacăz, dovleac, leurda, lucerna, măr, merişor de
munte, morcov, para, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Infertilitate feminină şi masculină- dovleac, morcov, urzică,
Inflamaţii- dovleac, lucerna, ovăz, pepene roşu, rodia, salata verde, scoruş de munte, secară, ţelină,
varză, zmeură,
Inflamarea aparatului digestiv- coacăz, dovleac, mur, secară, strugure, urzică, varză,
Inflamaţii articulare- măghiran, mur, ţelină,
Inflamarea căilor urinare- agriş (fructe), căpşun, castravete, coacăz, merişor de munte, mur, orz,
secară, strugure, ţelină,
Inflamarea ficatului şi splinei- căpşunul, morcov, orz, pepene galben, prun, strugure,
Inflamaţii gât- grepfrut, lucerna, varză,
Inflamaţii gingivale- cătina, morcov,
Inflamaţii intestinale- andive, mur, salată verde, secară, varză,
Inflamaţia căilor respiratorii- mărar, mur, orz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Îngrăşare- andive, ardei iute, fasole, ţelină,
Insomnie- exemple de administrare a sucurilor: morcovi 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcovi 2 părţi + ţelină 1 parte.
Morcovi 2 părţi + sfeclă roşie + castravete 1 parte.
Morcovi 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte + salată verde 1 parte. Atragem atenţia asupra salatei verde care
poate să facă minuni rezolvând efectiv această afecţiune.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: ananas (fructe), andive, bostan, caisă, căpşunul, cartof, cireaşă,
dovleac, gutuie, leurda, măghiran, măr, mărar, orz, ovăz, portocală, praz, salată verde, sfeclă roşie,
strugure, tarhon, ţelină, usturoi.
Insuficienţă cardiacă cu edeme- dovleac, gutuie, mărar, păstârnac, vişin,
Insuficienţă biliară- afine (fructe), morcov, orz, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de lună, strugure,
vişin,
Insuficienţă de fermenţi digestivi- ardei iute, morcovi, mur, varză,
Insuficienţă digestivă- ananas (fructe), păpădie, varză, vişin,
Insuficienţă cortico- supra renală- lămâie, mur, păstârnac, ţelină,
Insuficienţă estrogenică- lucerna, mărar, morcov, zmeur, urzică,
Insuficienţă hepatică- anghinare, fasole, gutuie, lămâie, orz, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, sparanghel, strugure,
Insuficienţa lactaţiei- lămâie, mărar, morcov, secară, strugure, urzică,
Insuficienţă pancreatică- gutuie, lămâie, spanac,
Insuficienţă renală- anghinare, bănuţei, bostan, castravete, dovleac, merişor de munte, păpădie, ridiche
neagră, ridiche roză de lună, sparanghel, urzică,
Insuficienţa salivaţiei- anghinare, morcov, strugure,
Insuficienţă tiroidiană- ovăz, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de lună, ţelină, varză,
Insuficienţă urinară- coacăz, dovleac, merişor de munte, praz,
Insuficienţa vederii- afin, morcov, pătrunjel, strugure
Întărirea imunităţii- agrişe (fructe), gutuie, strugure, varză,
Întârzierea creşterii la copii- caise, cireaşă, morcov, strugure,
Intestine lezate- afin, cartof, morcov, mur, varză,
Intoxicaţii- anghinare, bănuţei, castravete, ceapă, leurda, măcriş, năsturel, orz, păstârnac, pătrunjel, prun,
Intoxicaţie tabacică şi alcoolică- căpşunul, păpădia, sfecla de zahăr,
Iritaţii gastrice- gutuie, morcov, mur, varză,
Iritaţii intestinale- castravete, gutuie,
Iritaţiile vezicii urinare- dovleac, merişor de munte,
Ischemie cardiacă- anghinare, ceapă, cireaşă, conopida, dovlecel, păstârnac, portocală, sfeclă roşie,
ţelină, usturoi,
Lactaţie- morcov, ovăz, pătrunjel, strugure, topinabur,
Laringită- Exemple de administrare a sucurilor: morcovi 2 părţi + spanac 1 parte.
Morcov 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte + castravete 1 parte.
Se mai pot folosi următoarele sucuri din: anghinare, cătina, ceapă, coacăz, dovlecel, gutuie, kiwi, lămâi,
măr, morcov, orz, ovăz, portocală, praz, spanac, usturoi, varză, vişin.
Marii cântăreţi folosesc gălbenuş de ou frecat cu miere de albine şi se consumă înaintea spectacolelor ca
să aibă o voce puternică.
Leucemie- Creşterea rapidă a globulelor albe din sânge care în final provoacă descompunerea globulelor
roşii. De cele mai multe ori este provocată datorită alimentaţiei neraţionale cu multe mâncăruri gătite,
făinoase, carne şi în general lipsa sucurilor proaspete din fructe şi legume.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: ardei iute, bostan, broccoli, ceapă, dovleac, morcovii, sfeclă roşie,
spirulină (alge), ţelină, urzică. Morcovii sub formă de suc de multe ori pot să rezolve această afecţiune
care de multe ori este mortală, pentru că oamenii nu ştiu că un simplu suc de morcovi pot să vindece
această afecţiune care altfel este mortală.
Exemplu de administrare a sucurilor: morcov 4 părţi + 1 parte de sfeclă roşie.
Morcovi 2 părţi + păpădie 1 parte + 1 parte gulie.
Morcov 2 părţi + păpădie 1 parte+ cătină 1 parte.
Morcov 2 părţi+ salată verde1 parte+ lucernă 1 parte.
Se mai pot folosi următoarele plante medicinale sub formă de tinctură sau ceaiuri: alun, arnică, brustur,
carpen, ceai verde, cereale, chimen, cimbru, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului, dafin,
ginseng, grâu încolţit, lemn dulce, leurda, mazăre, năprasnic, nuci, obligeană, plop negru, porumb,
rostopască, saschiu, , soc, soia, ţintaură, ulm, vâsc.
Leucoree- Interesant este faptul că dacă se consumă castraveţi datorită faptului că sunt foarte diuretici
pot să contribuie efectiv la eliminare afecţiunii.
Exemplu de administrare a sucurilor: hrean + lămâie poate să ajute.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
căpşunul, gutuie, hrean, morcov, mur, pătrunjel, ridiche, secară, ţelină.
Leziuni ale cavităţii bucale- mur,
Leziuni ale ficatului- anghinare, cătină, morcov,
Leziuni nervoase în diabet- ardei, păpădie,
Limfatism- castravete, ceapă, hrean, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Lipsa calciului- creson, dovlecel, lămâie, topinabur, urzică,
Lipsa de concentrare- ananas (fructe), ovăz,
Lipsa fierului- creson, fasole, spanac, urzică,
Lipsa magneziului- căpşunul, leurda, sfeclă roşie, urzică,
Lipsa potasiului- în cazul lipsei potasiului, se mai pot folosi următoarele sucuri, care sunt uşor de
asimilat şi nu au efecte adverse: corn, morcov, pătrunjel, sfeclă roşie, varză. Se mai poate însă adăuga:
morcov + pătrunjel + ţelină + spanac care conţin foarte mult potasiu. Administrarea de magneziu sintetic
în ape minerale sau alte produse nu face decât să producă ]n organism o serie de dereglări.
Lipsa menstruaţiei- măghiran, pătrunjel,
Lipsa poftei de mâncare- caisă, măghiran, tarhon,
Lipsa secreţiei salivare- morcov, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Litiaze biliare- agrişe (fructe), andive, caisă, căpşunul, cartof, castravete, ceapă, cireaşă, coacăz, dovleac,
fasole, fragi de pădure, grepfrut, hrean, lămâi, măr, mărar, păpădie, para, pătrunjel, pepene galben,
piersica, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă roşie, strugure, ţelină, vişin.
Pietrele la fiere şi la rinichi sunt urmarea naturală a consumului de zaharuri, amidon concentrat, care face
ca corpul să nu poată elimina depozitele de calciu organic.
Calciul este element vital pentru organism, dar numai cel care este solubil în apă şi se găseşte în fructe şi
legume, în sucurile lor proaspete şi crude, ca atare el trece prin ficat şi este complet asimilat.
Calciul din zahăr şi amidonul concentrat care au fost supuse la încălzire este anorganic şi este insolubil în
apă şi este eliminat la prima ocazie în canalul biliar de unde este dus la fiere sau în terminaţiile vaselor de
sânge în abdomen, dând loc la tumori şi în anus provocând hemoroizi.
Consumul continuu de pâine, cereale, prăjituri şi produse de făină duce la formarea prin acumularea de
pietre la aceste organe.
Se poate consuma câte minimum 600 ml de acest amestec de suc împărţit la 3 porţii cu 15 minute înainte
de mesele principale. Se poate însă mări această cantitate în funcţie de toleranţa individuală.
Sucul de castraveţi este un excelent diuretic, sucul de morcovi reface şi sfecla roşie contribuie la curăţirea
organismului de toxine şi refacerea sângelui. Se poate folosi perioade lungi de timp.
Litiaze renale şi urinare- agrişe (fructe), andive, ardei, bănuţei, caisă, căpşunul, cartof, castravete, ceapă,
cireaşă, coacăz, dovleac, fragi de pădure, grepfrut, gulie, hrean, lămâi, măr, mărar, merişor de munte, nap,
năsturel, ovăz, păpădie, păstârnac, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, piersica, portocală, praz, ridiche
neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfecla de zahăr, sfeclă roşie, sparanghel, strugure, ţelină, urzică,
usturoi, varză, vişin.
Pietrele la fiere şi la rinichi sunt urmarea naturală a consumului de zaharuri, amidon concentrat, care face
ca corpul să nu poată elimina depozitele de calciu organic.
Calciul este element vital pentru organism, dar numai cel care este solubil în apă şi se găseşte în fructe şi
legume, în sucurile lor proaspete şi crude, ca atare el trece prin ficat şi este complet asimilat.
Calciul din zahăr şi amidonul concentrat care au fost supuse la încălzire este anorganic şi este insolubil în
apă şi este eliminat la prima ocazie în canalul biliar de unde este dus la fiere sau în terminaţiile vaselor de
sânge în abdomen, dând loc la tumori şi în anus provocând hemoroizi.
Consumul continuu de pâine, cereale, prăjituri şi produse de făină duce la formarea prin acumularea de
pietre la aceste organe.
Se poate consuma câte minimum 600 ml de acest amestec de suc împărţit la 3 porţii cu 15 minute înainte
de mesele principale. Se poate însă mări această cantitate în funcţie de toleranţa individuală.
Sucul de castraveţi este un excelent diuretic, sucul de morcovi reface şi sfecla roşie contribuie la curăţirea
organismului de toxine şi refacerea sângelui. Se poate folosi perioade lungi de timp.
Maladii infecţioase- lămâi, morcov, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Mâncărime- în cele mai multe cazuri este provocată de germeni de multe ori bacterii care se găsesc în
piele şi produc mâncărimi în momentul în care încearcă să iasă din piele.
Exemplu de sucuri: morcovi 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte + castravete 1 parte.
Morcovi 2 părţi + spanac 1 parte este de asemenea eficient pentru că spanacul ajută la eliminarea
toxinelor şi a germenilor patogeni şi morcovul reface integritatea pielii şi organismului.
Manii- dovleac, ovăz,
Mastite- leurda, orz, sfeclă roşie,
Mastoidită- acumularea de mucus în spatele urechilor, provocând dureri şi umflături. Se indică să nu se
mai consume lapte de vacă, pâine albă, paste făinoase şi dulciuri.
Se pot folosi următoarele sucuri: cartof, ceapă, hrean, lămâie, măr, morcov, ridichi, salată, sfeclă, spanac,
ţelină, urechelniţă, usturoi, varză.
Se pot folosi şi următoarele plante medicinale sub formă de ceai sau tincturi: arnică, busuioc, cimbrişor,
creţişoară, crin alb, crin de pădure, dafin, echinacea, fân, in, isop, lumânărică, măsline, mătrăgună,
migdal, muşeţel, nalbă, soc, şovârf, verbină.
Melancolie- Se pot folosi sucuri din: cătină, caise, cartofi, castraveţi, măr, morcov, piersici, portocale,
sfeclă, spanac.
Memorie dificilă- caisă, fasole, secară, struguri,
Meningită- Se pot folosi sucurile din: caise, cătină, cartof, ceapă, cimbru, măr, ovăz, portocală, usturoi,
salată, varză.
Menopauză- Se pot folosi următoarele plante sub formă de ceaiuri sau tincturi: angelică, brânca ursului,
busuioc, coada calului, coada şoricelului, cohosh negru, creţişoară, creţuşcă, curcubeţica, Dong Quoi,
ginseng, lemn dulce, măceşe, mărar, mielărea, năprasnic, păducel, piperul broaştei, porumb, roiniţă,
salcie, salvie, schinduf, soia, sulfină, sunătoare, talpa gâştei, tei, traista ciobanului, trifoi roşu, unguraş,
urzică moartă albă, valeriană, vâsc, viţă de vie, zmeură.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: cătina, coacăz, conopidă, fasole, lucernă, mărar, morcov, pătrunjel,
portocală, prun, secară, sfecla de zahăr, sfeclă roşie, secară, struguri, varză, ţelină, urzică, varză, zmeur,
Menstruaţii dureroase- se vor putea face şi ceaiuri sau tincturi din: angelică, brânca ursului, busuioc,
călin, cerenţel, cimbru de grădină, coada calului, coada racului, coada şoricelului, creţişoară, curcubeţică,
dediţei, frasin, gălbenele, ginseng, ghimber, grâu, iarbă mare, lemnul Domnului, lemn dulce, limba
mielului, luminiţa nopţii, mielărea, muşeţel, nuc, obligeană, pasiflora, pelin, primula, roiniţă, rozmarin,
salcie, salvie, soia, şofran, sunătoare, talpa gâştei, traista ciobanului, trifoi roşu, ţintaură, troscot, urzică
moartă albă, valeriană.
Se vor putea folosi şi sucuri din: andive, ceapă, coacăz, leuştean, lucernă, mărar, morcov, mur, orz, ovăz,
pătrunjel, salată verde, secară, urzică, varză, zmeur.
Menstruaţii întârziate sau dereglate- se vor putea folosi şi ceaiuri sau tincturi din: creţişoară, crin de
pădure, dafin, fenicul, mărar, secară, soia.
Se vor putea folosi şi sucuri din următoarele: andive, ceapă, mărar, pătrunjel, salată verde, secară, urzică,
ţelină.
Metabolism dereglat- se vor putea folosi sucuri din următoarele: andive, cătină, mărar, morcov, ovăz,
salată verde, sfeclă roşie, zmeur.
Metastaze canceroase- se vor putea face ceaiuri sau tincturi din: albăstrele, aloe vera, alun, anason,
angelica, anghinare, anin de munte, arnică, armurariu, bănuţi, bobornic, boz, brad, brânca ursului, brustur,
brustur dulce, busuioc, busuiocul cerbului, călin, calomfir, călţunaşi, captalan, carpen, castan comestibil,
cătuşe, cerenţel, chenaf, chimion, cicoare, cimbrişor, ciocul berzei, cimbru, ciuboţica cucului, coada
calului, coada şoricelului, creţişoară, drobiţa, dud, echinacea, fierea pământului, floarea paştelui, floare de
gălbinare, frasin, fructe de pădure, gălbenele, genţiana, ghimber, hamamelis, hrean, iarbă mare, iarbă
neagră, iasomie, ienupăr, in, isop, lemn dulce, levănţică, lichen de piatră, limba boului, lingura zânelor,
lipicioasă, mei, mentă, mesteacăn, mielărea, mierea ursului, muşchi de munte, muşchi de piatră, nalbă
mare, năprasnic, negrilică, norocel, oleandru, păducel, păpădia, pătlagină, pedicuţă, pelin, pin,
plămânărică, plop negru, podbal, pufuliţă cu flori mici, răchitan, revent, roibă, roiniţă, rostopască,
rozmarin, rujă, salcâm galben, salcâm japonez, salcie, salvie, sânzâiene galbene, saschiu, scaiete, scai
vânăt, schinduf, silur, soc, soia, strugurii ursului, susan, tătăneasă, tisa, tuia, traista ciobanului, trei fraţi
pătaţi, troscot, ulm, urzică moartă albă, valeriană, vâsc.
Se vor putea consuma sucuri din următoarele: afin, ananas (fructe), ardei, cartof, cătină, ceapă, coacăz,
dovleac, leuştean, grepfrut, merişor de munte, morcov, mure, orz, ovăz, pătlăgele roşii, pătrunjel, ridiche,
secară, sfeclă roşie, struguri, ţelină, urzică, usturoi, varză.
Meteosensibilitate- ceapă, strugure,
Meteorism- ananas (fructe), ardei, coacăz, lămâi, mărar,
Metroragii- afine (fructe), sfeclă roşie,
Microlitiaze biliare- anghinare, morcov, urzică,
Migrene- Se pot folosi următoarele sucuri din: anghinare, ardei iute, bănuţei, cartof, cătina, ceapă,
cireaşă, coacăz roşu şi negru, fasole, hrean, lămâi, măcriş, măghiran, măr, mărar, ridiche neagră, ridiche
roză de lună, scoruş de munte, sfeclă roşie, spanac, usturoi, varză, vişin, zmeur.
Se pot folosi însă şi următoarele plante sub formă de ceaiuri sau tincturi: anason, angelică, busuioc de
câmp, cimbrişor, ciuboţica cucului, coada şoricelului, creţişoară, dediţei, fenicul, Ginko-Biloba, grâu,
hamei, iarbă mare, iasomie de pădure, lăcrimioară, levănţică, lichen de Islanda, lichen de prun, limba
mielului, măceş, măghiran, mentă, muşeţel, negrilică, păducel, roiniţă, romaniţă, rozmarin, ruscuţa de
primăvară, salcâm, salcie, saschiu mic, schinduf, sunătoare, talpa gâştei, tei, urzică, valeriană, vâsc,
verbină.
Miopie- afin, caisă, corn, morcov,
Miozită- hrean,
Nefrită- andive, anghinare, căpşunul, cireşe, coacăz, dovleac, mărar, merişor de munte, orz, păpădie,
para, păstârnac, pătrunjel, portocală, salată verde, spanac, sparanghel, strugure, ţelină, urzică, varză,
zmeur,
Nervozitate- andive, caisă, măr, pătrunjel, piersica, salata verde, vişin,
Neuropatie diabetică- ardei iute, orz,
Nevralgii- cartof, ceapă, măghiran, orz, ovăz, pătrunjel, ridiche neagră,
Nevrite şi nevroze- ardei iute, căpşunul, ceapă, coacăz, dovleac, fragi de pădure, măghiran, mărar, orz,
Pepene roşu, piersica, ridiche neagră, ridiche roză de lună, sparanghel, varză,
Obezitate- Exemplu de administrare a sucurilor: morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + sfeclă 1 parte + 1 parte castravete.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: afine (fructe), agrişe (fructe), ananas (fructe), andive, anghinare,
broccoli, oboseală cronică, caisă, căpşunul, cartof, castravete, ceapă, cireşe, coacăz, conopidă, creson,
dovleac, dovlecel, fasole, grepfrut, gulie, hrean, kiwi, lămâi, măghiran, măr, mărar, orz, ovăz, păpădie,
para, păstârnac, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, pomelo, portocală, praz, prun, salata verde,
spanac, strugure, ţelină, urzică, varză, vişin, zmeur.
Oboseală- Exemplu de administrare a sucurilor:
Morcov 3 părţi+ Sfeclă 2 părţi + Castravete 1 parte.
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Se pot folosi următoarele sucuri din: andive, ardei, broccoli, caisă, căpşunul, cartof, coacăz, creson,
dovleac, grepfrut, gulie, măr, morcov, pomelo, portocală, salata verde, sfeclă roşie, spanac, ţelină, urzică,
vişin,
Oboseală oculară- afine (fructe), morcov,
Oftalmologie- afine (fructe), andive, coacăz, morcov,
Oligurie- ceapă, fasole, măr, para, pătrunjel, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, usturoi, varză,
Oprirea lactaţiei la mamele ce alăptează- morcov, pătrunjel,
Osteoartrită- fasole,
Osteoporoză- cartof, cătina, ceapă, coacăz, fasole, fragi de pădure, grepfrut, gulie, lămâi, măr, mărar, orz,
pătrunjel, sfeclă roşie,
Otită- fasole, hrean, urechelniţă,
Oxiuri- afine (fructe), căpşunul, fragi de pădure, morcovi, pătrunjel, urechelniţă, varză,
Palpitaţii- andive, măr, para, păstârnac, salată verde, salată roşie, spanac, sparanghel,
Paludism- lămâi, păpădie, pătrunjel,
Pancreatită-castravete, ceapă, gutuie, orz, ovăz, păpădie, păstârnac, prun, spanac, urzică, zmeur,
Paralizii- se pot folosi tincturi şi ceaiuri din următoarele plante medicinale: : alge, aloe, angelică, brad,
carpen, castan, cimbru de grădină, ciuboţica cucului, coada şoricelului, dafin, dalac, dediţei, dumbravnic,
ghimber, ghiocei, iarbă grasă, iederă, limba boului, măselariţă, norocel, păducel, pelin, rozmarin, saschiu,
stejar, vâsc
Se pot folosi şi sucuri din: ardei iute, castravete, cătină,ceapă, gutuie, hrean, măcriş, orz, ovăz, urzică,
usturoi, varză.
Paraziţi intestinali- ananas (fructe), ardei iute, bostan, căpşunul, ceapă, cireşe, coacăz, corn, dovleac,
fragi de pădure, hrean, lămâie, leurda, morcov, pătrunjel, piersica, praz, prun, tarhon, urechelniţă, urzică,
usturoi, varză,
Pareze şi paralizii - măcriş, orz, usturoi,
Parkinson- ceapă, fasole, zmeur,
Parodontoză- cătină, coacăz, hrean, lucerna, măr, năsturel, sparanghel,
Pericardită- ceapă, ovăz, păstârnac, usturoi,
Pielite şi pielonefrite- cireşe, mărar, merişor de munte, urzică, vişin, zmeur,
Pierderi de memorie- fasole, mărar, urzică,
Pirozis- cartof, măr, varză, zmeur,
Placă bacteriană bucală- măr, merişor de munte,
Pletoră (surplus)- andive, ceapă, cireşe, grepfrut, lămâie, măr, păpădie, păstârnac, portocală, strugure,
varză, vişin,
Pleurezie- andive, bănuţei, ceapă, salată verde, ţelină, usturoi, varză, vişin,
Pneumonie- cătina, ceapă, coacăz, leurda, morcov, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de lună, secară,
usturoi,
Pojar: se pot folosi sucuri din: castravete, morcovi, păpădie, salată, sfeclă, spanac, ţelină.
Poftă de mâncare exagerată- prun, topinabur,
Poliartrită reumatoidă- dud, ovăz, păstârnac, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Predispoziţie la răceli şi degerături- cătină, ceapă, hrean, ridiche neagră, usturoi,
Presbiţie- afine (fructe), morcov,
Prevenirea bătrâneţii- caise, cătină, cireşe, praz,
Prevenirea bolilor degenerative- cătină, morcov, ovăz,
Prevenirea cancerului- broccoli, lămâie, mărar, morcov, strugure, ţelină, usturoi,
Prevenirea cancerului de colon- ardei, fasole, păpădie, topinabur,
Prevenirea cancerului de prostată- ardei, merişor de munte,
Prevenirea îmbătrânirii- lămâi, morcov, urzică,
Prevenirea infarctului miocardic- ardei, leurdă, ţelină, usturoi,
Prevenirea senescenţei- ceapă, morcov, ovăz,
Probleme sexuale ale bărbaţilor- dud, merişor de munte,
Prolaps rectal şi uterin- gutuie, urzică,
Prostată- bostan, ceapă, coacăz, conopidă, lucerna, merişor de munte, pepene galben, praz, spanac,
sparanghel, varză, zmeur,
Ptozarea intestinelor- gutuie, ţelină,
Prurit- fasole, măghiran, ovăz,
Psihastenie- andive, ovăz, para, salata verde,
Psihoze- ardei, dovleac, păpădie,
Răceală- agrişe (fructe), ananas (fructe), ardei iute, căpşunul, cătina, ceapă, coacăz, fasole, grepfrut,
gutuie, hrean, kiwi, lămâie, leurdă, măr, mărar, orz, pătrunjel, portocală, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, sfeclă de zahăr, ţelină, topinabur, urzică, usturoi, zmeur,
Răguşeală- anghinare, coacăz, gutuie, kiwi, praz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, rodia, ţelină, varză,
zmeur,
Rahitism- caisă, cătină, ceapă, creson, fasole, morcov, năsturel, orz, portocală, praz, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, spanac, varză,
Rectocolită- măr, topinabur,
Reflux gastric- cătină, morcov, mur, varză, zmeur,
Rectocolite- afine (fructe), corn,
Reducerea libidoului- andive, usturoi,
Refacerea celulară- morcov, mur, urzică,
Refacerea dorinţei sexuale- ardei iute, usturoi,
Refacerea rapidă după naştere- cătină, mărar, morcov, ovăz, urzică,
Refacerea vaselor de sânge- ardei iute, usturoi,
Regenerare celulară şi a sângelui -anghinare, ovăz, ţelină,
Reglarea endocrină- andive, urzică,
Reglarea menstruaţiei- andive, ţelină, usturoi,
Remineralizare- agrişe (fructe), fragi de pădure, grepfrut, urzică,
Retard psiho- motor- cătină, orz, secară, urzică,
Retenţia apei- anghinare, castravete, cireşe, dovleac, fasole, mărar, păpădie, pătrunjel, sparanghel,
Retenţie de urină- ceapă, fasole, morcov, praz, strugure, ţelină, urzică, varză,
Retinopatii- afine (fructe), morcov, pătrunjel.
Reumatism- afine (fructe), agrişe (fructe), andive, caisă, căpşunul, cartof, castravete, ceapă, cireşe,
coacăz, dovleac, fasole, fragi de pădure, grepfrut, lămâie, leurdă, lucerna, măr, mărar, merişor de munte,
morcov, mur, orz, ovăz, păstârnac, pătrunjel, pepene galben, pepene roşu, piersica, prun, ridiche neagră,
ridiche roză de lună, scoruş de munte, sfeclă de zahăr, spanac, sparanghel, strugure, tarhon, ţelină,
topinabur, usturoi, varză roşie, vişin, zmeur,
Revitalizarea sângelui- morcov, păpădie, urzică,
Rinită- ardei iute, hrean, orz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, sfeclă roşie, urzică, usturoi,
Rino- laringite- bănuţei, ridiche neagră,
Sângerări diverse- lucerna, urzică,
Sângerarea gingiilor- ardei, urzică,
Sânge îngroşat- ceapă, păstârnac, usturoi,
Sarcină- căpşunul, castravete, conopidă, dovlecel, măr, sfeclă roşie, strugure, urzică, varză,
Scăderea acuităţii vizuale- afine (fructe), cătină, corn, morcov,
Scăderea funcţiei sexuale- năsturel, ovăz, urzică,
Sciatică- cartof, măghiran, strugure, tarhon,
Schizofrenie- orz, ovăz,
Scleroză multiplă. Se datoreşte lipsei hranei vii şi consumului de multe făinoase, inclusiv pâine şi paste
sau altor cereale. Se va consuma în acest caz minimum 1 litru de suc pe zi perioade mai lungi de timp,
pentru îmbunătăţirea vieţii bolnavilor. Se interzic făinoasele.
Se pot folosi următoarele plante medicinale sub formă de ceai sau tincturi: alun (muguri), angelică, brad,
brânca ursului, captalan, cimbru de grădină, cimbrişor, ciuboţica cucului, coada şoricelului, creţişoară,
echinaceea, gingo-biloba, Ginseng, limba boului, ienupăr, in, lemn dulce, luminiţa nopţii, măcriş iepuresc,
mesteacăn, molid, nuc, păducel, pin, rozmarin, saschiu, salvie, schinduf, smochin, sulfina, traista
ciobanului, ventrilica.
Se vor folosi următoarele sucuri din: afine, cătina, ceapă, dovleac, dovlecel, orz, păpădie, scoruş de
munte, urzică, usturoi, varză, zmeură.
Scorbut- cartof, cătina, lămâie, măcriş, năsturel, orz, pătrunjel, spanac, varză, zmeur,
Seboree- căpşunul, lămâie, ovăz, păstârnac,
Secreţii salivare insuficiente- măr, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Sechele posthepatice- anghinare, păpădie,
Secreţii vaginale insuficiente- mărar, ovăz,
Sedentarism- măr, păpădie, secară,
Senectute- ananas (fructe), caisă, ceapă, cireaşă, grepfrut, lămâie, spanac, strugure, varză, vişin,
Sensibilitate la boli- cătina, ovăz,
Sensibilitate la infecţii- cătina, păpădie, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Senzaţie de greaţă şi greutate în stomac dimineaţa- gutuie, lămâie,
Senzaţie de nelinişte- leurda, ovăz,
Senzaţie de sufocare provocată de afecţiunile cardiace- dud, păpădie,
Sindrom premenstrual- broccoli, mărar, ovăz,
Sindrom postmenopauză- mărar, pătrunjel,
Sinuzită- ardei iute, hrean, ridiche neagră, ridiche roză de lună, varză,
Slăbiciune fizică- cătină, coacăz, corn, dud, mărar, para, strugure, usturoi,
Somnolenţă- cătină, coacăz,
Spasme- andive, ovăz, pătrunjel, portocală, salata verde, zmeur,
Spasme vaginale- andive, morcov, salata verde
Spasmofilie- creson, dud, strugure,
Spasme viscerale- andive, mărar, ovăz, pătrunjel, salata verde, usturoi,
Spermatoree- andive, cătină, salata verde,
Splină- coacăz, morcov, strugure,
Sporirea poftei de mâncare- cătina, ovăz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Stafilococi- fasole, hrean, merişor de munte,
Stări depresive- orz, ovăz, piersica, vişin,
Stări de rău- ananas (fructe), lămâie, strugure,
Stări de slăbiciune a imunităţii- cătina, cireaşa,
Stări nervoase- măghiran, ovăz, piersica,
Stări subfebrile- castravete, măr, usturoi,
Sterilitate feminină- ananas (fructe), andive, ardei, broccoli, cătina, dovleac, orz, salata verde, sfeclă
roşie, spanac, ţelină, urzică,
Sterilitate masculină- andive, ardei, broccoli, cătina, ceapă, dovleac, merişor de munte, orz, pătrunjel,
salata verde, sfeclă roşie, spanac, ţelină, urzică,
Stimularea funcţiilor creierului- măr, ovăz,
Stimulare sexuală- ardei iute, dovleac, portocală,
Stomatite- afine (fructe), căpşunul, coacăz, dud, gutuie, hrean, lămâie, merişor de munte, mur, năsturel,
orz, portocale, strugure,
Stres- ananas (fructe), broccoli, caisă, cartof, castravete, măghiran, ovăz, pomelo, portocale, sparanghel,
tarhon, ţelină, usturoi, varză,
Subponderali- caise, cătină, struguri, urzică,
Supraponderalitate- căpşunul, conopidă, dovlecel, păpădie, păstârnac,
Surmenaj- anghinare, ceapă, coacăz, fasole, măr, prun, strugure, ţelină, varză,
Tahicardie- dovlecel, fasole,
Tartru dentar- căpşunul, măr,
TBC- căpşunul, cătina, ceapă, coacăz, fasole, fragi de pădure, gutuie, hrean, lămâie, merişor de munte,
morcov, orz, para, pepene galben, pepene roşu, ridiche neagră, ridiche roză de lună, scoruş de munte,
secară, sfeclă roşie, strugure, ţelină, varză, zmeur,
Tenie- bostan, dovleac, dovlecel, dud, păpădie, usturoi,
Tensiune arterială dereglată- ceapă, păpădie,
Temperamente biloase şi sangvine- castravete, păpădie, păstârnac, struguri, zmeur,
Tensiune arterială oscilantă- cartof, dud, fasole,
Tiroidază- dud, ridiche neagră, ridiche roză de lună, usturoi,
Tonifiant- cartof, cătina, fasole, gutuie,
Tonifierea sistemului nervos- fragi de pădure, ovăz,
Toxiinfecţii alimentare- anghinare, năsturel, păpădie,
Traheite- dovlecel, gutuie, orz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Transpiraţia abundentă- cartof, orz,
Tranzit intestinal dereglat- creson, măr, păpădie, păstârnac, prun,
Trigliceride mărite- afine (fructe), căpşunul, ceapa, conopida, fasole, măr, morcov, para, topinabur,
Tromboze- andive, ceapă, kiwi, păstârnac,
Tromboflebita- andive, grâuşorul, lămâi, leurda, lucerna, orz, prun, urzică,
Tuberculoză pulmonară- afine (fructe), cătină, orz, ridiche neagră, ridiche roză de lună, struguri, ţelină,
usturoi, varză, zmeur,
Tulburări de circulaţie- afine (fructe), ceapă, urzică, varză,
Tulburări de circulaţie encefalică- afine (fructe), ovăz, urzică, usturoi,
Tulburări de memorie- afine (fructe), ceapă, fasole, urzică,
Tulburări de menopauză- ananas (fructe), dovleac, orz, ovăz, urzică,
Tulburări de micţiune şi renale- majoritatea tulburărilor renale (peste 80%) sunt datorate acidului uric
în exces ca urmare a eliminării insuficiente şi defectuoase a produselor finale rezultate din consumul
exagerat de carne, bere, vin, băuturi alcoolice care constituie cauzele primare ale acestor tulburări.
Se pot folosi şi următoarele sucuri: castravete, dovleac, fasole, morcov, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, sfeclă, spanac, urzică.
Exemplu de administrare: Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Morcov 2 părţi + 1 parte sfeclă + ½ castravete.
Tulburări de respiraţie- hrean, ovăz, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Tulburări de vedere- afin, dovleac, măr, spanac,
Tulburări de tranzit intestinal- fragi de pădure, ovăz, păpădie, păstârnac, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, zmeur,
Tulburări digestive- ananas (fructe), andive, ardei iute, ceapă, măghiran, orz, păpădie, portocale, praz,
salată verde, struguri, tarhon,
Tulburări glandulare- coacăz, ovăz, ţelină, urzică, varză, zmeur,
Tulburări hepato- biliare- Notăm faptul că sucul de măr şi chiar consumul merelor poate fin extrem de
eficient în toate afecţiunile acestea.
Exemple de administrare a sucurilor:
Morcov 2 părţi + sfeclă 1 parte + 1 parte castravete.
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Se mai pot folosi următoarele sucuri: căpşunul, fragi de pădure, morcov, păpădie, pătrunjel, portocale,
salată verde, sfeclă roşie, ţelină.
Tulburări hormonale sau de comportament la adolescenţi- dovleac, morcov, pătrunjel,
Tulburări neurologice- bostan, ovăz, ţelină,
Tulburările vezicii urinare- Morcov 4 părţi + sfeclă roşie 2 părţi+ castravete 1 parte.
Morcov 2 părţi + 1 parte spanac.
Tumori- bănuţei, ceapă, hrean, măcriş, mărar, orz, păpădie, pătrunjel, struguri, ţelină, urzică, usturoi,
varză,
Tuse- andive, ardei iute, bănuţei, caisă, cartof, castravete, cătina, ceapă, coacăz, creson, gulie, gutuie,
hrean, măghiran, măr, merişor de munte, nap, orz, pătrunjel, pătrunjel roşu, piersica, praz, ridiche neagră,
salată verde, scoruş de munte, sfeclă de zahăr, urzică, usturoi, varză, vişin, zmeură,
Ulcer stomacal- ardei iute, căpşunul, cartof, cătina, ceapă, coacăz, conopidă, dovleac, dud, gulie, gutuie,
lămâie, lucerna, măcriş, măr, morcov, mur, orz, pătrunjel, piersica, prun, spanac, ţelină, urzică, varză,
zmeură,
Sucurile de varză au acţionat asupra ulcerelor duodenale, având un singur dezavantaj- producerea de gaze
intestinale şi balonarea. Sucul de morcovi însă a fost folosit cu acelaşi succes şi mulţi îl găsesc mai plăcut
la gust. Acest suc are proprietăţi minunate de curăţire şi regenerare, iar balonarea fiind produsă de
descompunerea deşeurilor prezentate în intestine de către sucul de varză.
Spălăturile şi clismele ajută la eliminarea gazelor şi a resturilor care le provoacă varza conţinând sulf şi
clor şi în cantitate mare calciu şi iod.
Acţiunea combinată a calciului şi clorului, provoacă o curăţire a mucoasei stomacale şi intestinale, dar
numai dacă sucul este luat crud şi fără sare.
Balonarea produsă de sucul de varză curat sau în combinaţie cu alte sucuri de legume denotă că în intestin
se produce o situaţie anormală, în care caz este bine să se înceapă cu suc de morcovi sau de spanac şi
clisme timp de 2-3 săptămâni.
Amestecul de suc de morcov şi varză este un izvor excelent de vitamina C. Sucul de varză se foloseşte cu
succes la ulcere, constipaţii şi în acelaşi timp pentru erupţii pe piele.
Uremie- afine (fructe), anghinare, măr, ovăz, păpădie, urzică,
Uretrite- afine (fructe), merişor de munte, păstârnac, vişin,
Urinări dificile- ceapă, merişor de munte, ridiche neagră, ridiche roză de lună,
Varice- afine (fructe), andive, căpşunul, cătina, ceapă, cireaşa, coacăz, grâuşorul, lămâie, leurda, mur,
orz, ovăz, portocale, ridiche neagră, ridiche roză de lună, salată verde, sfeclă roşie, urzică, usturoi, varză,
vişin,
Vezica biliară- majoritatea afecţiunilor sunt datorate consumării prăjelilor, amidonului şi produselor
făinoase. Este cea mai greşită metodă aceea de a scoate vezica biliară deoarece organismul are într-adevăr
nevoie de ea, fără ea este foarte dificil de asimilat o serie de alimente, inclusiv carnea. Calculii se pot
elimina cu ajutorul tratamentelor naturale, ceaiuri şi sucuri de legume şi fructe.
Exemple de sucuri pentru vezică: morcovi 2 părţi + sfeclă roşie 1 parte +1 parte castravete.
Vărsături- anghinare, lămâie, mărar, varză,
Vase de sânge (afecţiuni diverse)- andive, păstârnac, salată verde,
Vertij (Ameţeli)- anghinare, ovăz,
Viermi intestinali- ananas (fructe), bostan, dovleac, dovlecel, dud, lămâie, leurda, năsturel, pătrunjel,
pomelo, prun, spanac, tarhon, ţelină, urechelniţă, usturoi, varză,
Viroze- afine (fructe), kiwi, leurda, mărar, merişor de munte, morcov, orz, ridiche neagră, ridiche roză de
lună, sfeclă roşie, zmeură,
Vitaminizant şi remineralizant- afine, caise, cartof, sfeclă roşie, struguri,
Vomă- gutuie, lămâie, măcriş, măghiran, măr, pătrunjel, pepene galben, pătrunjel roşu,
Zgomote în urechi- anghinare, ovăz,
Zona zoster- cătina, măr, urechelniţă,