Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Răscoala curuţilor a apărut în contextul Unirii cu Roma a unei părţi a Bisericii Ortodoxe din Transilvania
(februarie 1697) şi datorită preluării suzeranităţii principatului Transilvaniei de către habsburgi, în urma păcii
de la Karlowitz (1699). Aceste schimbări au produs nemulţumirea unor pături sociale din Ungaria şi mai apoi
din Transilvania, care în cele din urmă s-au răsculat. În 1703 în fruntea mişcării, din rândurile căreia făceau
parte români, maghiari, slovaci şi ruteni, ajunge Francisc Rákóczi al II-lea. Cu toate acestea, răscoala a
păstrat caracterul unei manifestări spontane, lipsind coeziunea dintre diferitele clase sociale implicate.
Nobilimea dorea doar îndepărtarea dominaţiei habsburgice, pe când păturile inferioare ale societăţii luptau în
plus pentru eliminarea fiscalităţii excesive şi a servituţilor feudale. În acest sens, mai ales în Transilvania,
mişcarea a căpătat un accent social, ceea ce a dus la participarea limitată a nobilimii în cadrul acesteia,
Răscoala curuţilor s-a încheiat în 1711 prin pacea de la Satu Mare. Prin aceasta, nobilimea recunoştea în
Note
1. Jump up↑ Anterior, din 1526, dar mai frecvent din 1678, termenul desemna pe soldaţii Regatului Ungariei. După
încheierea răscoalei curuţilor (1711), termenul desemna pe toţi cei care erau de partea habsburgilor din Regatul
Ungariei