PREGATIREA SI SCHIMBAREA PATULUI

Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat, acesta trebuie să aibă
anumite calităţi.
Calităţile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale
pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90 cm, înălţimea de la duşumea până la
saltea de 60 cm; să-i permită pacientului să se poate mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la nevoie, să
coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea; asistenta să poata efectua
tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai comod; uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi
uşoare din metal (vopsite în alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu
rotiţe.
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie
puternică, elastică, bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Tipuri de paturi
-simplu, cu somieră dintr-o singură bucată
-simplu cu rezemător mobil
-cu somieră mobilă
-ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi
-universal
-universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă
-pentru secţiile de traumatologie
-diferite tipuri pentru terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă
-închis cu plasă
-pentru sugari şi copii - cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă
Accesoriile patului
Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curata şi se dezinfectează mai uşor; salteaua
poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea
succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).
Pernele trebuie să fie în număr de două din burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm
lungime.
Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.
Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.
Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi muşama. Cearşaful dintr-o singură
bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau
material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea
1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-
20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi
restul lenjeriei, se va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura suprapusă.
Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau susţinătorul de
învelitoare, mese adaptate la pat, agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active.
Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav
Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături, două perne.
Efectuarea: se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria
curată, pernele, păturile, împăturite corect. Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte
a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la
ambele capete. Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde
partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea;
partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearşaf
ridicată; se introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri
se fac după aceeaşi procedură. Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile
saltelei; se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul
patului) şi se acoperă cu aleza.
Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge
peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se va face o cută atât
din cearşaf, cât şi din patură, astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură, iar cealaltă mână se introduce
sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută. Dacă se foloseşte plicul în loc de
cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în lungime. Se aşează pernele introduse în feţele
de pernă curate.
Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat
În secţiile unde pacientii sunt în imposibilitatea de a se ridica din pat, în primele zile postoperatorii, asistentul
medical este nevoit de cele mai multe ori să schimbe lenjeria de pat, cu bolnavul în pat. Este o posibilitate de a-l
observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni complicaţiile, de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de
relaxare, de odihnă. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi, dacă este
nevoie, dar în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea
tensiunii, măsurarea pulsului şi toaleta bolnavului.
Se poate face întorcându-l în decubit lateral; schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului.
Materiale necesare: aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient. În plus: paravan, sac de rufe, eventual
lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul, dacă s-a murdărit.
Lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii, împăturită în felul următor: pătura şi cearşaful de sub
pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică; aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime;
cearşaful se rulează în lungime.
Se evită curenţii de aer, se asigură intimitatea bolnavului, se asigură măsurile privind asepsia.
Se anunţă bolnavul asupra procedeului, se linişteşte şi se asigură că manopera va fi făcută cu blândeţe, că nu va
fi mişcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri, solicitându-i-se cooperarea.
Efectuarea: se face de către două asistente aşezate de o parte şi de cealaltă a patului. Bolnavul rămâne acoperit
până la schimbarea cearşafului de sub pătură. Marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur
împrejur.
Asistenta din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică uşor, iar mâna stângă o
introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul pe antebraţ. Apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage
uşor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie. Se aşează apoi în dreptul
genunchilor bolnavului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin, iar cu mâna dreaptă îi
flecteaza uşor gambele pe coapse. Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor
şi a genunchilor. Asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele
bolnavului, curata si decontamineaza patul; sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei
curate. Pe jumătatea liberă a patului, se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite mai înainte. Se întinde
bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de pernă curată, apoi se aduce
pacientul în decubit dorsal, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi.
Pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng, asistenta din partea stângă procedează la fel ca şi în cazul
întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stângă, o ridică uşor, introduce mâna dreaptă sub
umerii ei, îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură, întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l
dincolo de cele două suluri de lenjerie. Asistenta rulează mai departe din partea dreaptă, lenjeria murdară o
îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare, curata si decontamineaza patul; apoi derulează lenjeria curată şi o
întinde bine, iar bolnavul este adus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente. Se efectuează colţurile după
tehnica cunoscută. Pătura de deasupra bolnavului se împătureste în trei şi se aşează pe un scaun; bolnavul rămâne
acoperit cu cearşaful folosit până atunci. Peste acesta, asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei, în
formă de armonică, astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului. Colţurile de sus ale
cearşafului curat se ţin fie cu mâna, fie de către bolnav, fie de către o altă persoană. Cele două asistente care sunt de
o parte şi de alta a patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o mişcare în direcţia
picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat. Se
aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură. Se continuă aranjarea patului, se pliază
pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.
Se mai poate face în poziţie şezând- schimbarea lenjeriei se face în lăţimea patului
Se efctuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria murdară, aşează şi derulează
cearşaful curat pregătit în prealabil.
Atenţie: după efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este aşezat cât mai confortabil.
Uneori aleza trebuie schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului.
În afară de procedura descrisă mai sus, se mai pot folosi alte două metode pentru schimbarea alezei:
Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului este indicată deoarece produce o presiune intraabdominală nesemnificativă.
2 asistente:
 se aşează de o parte şi de alta a patului, în dreptul bazinului pacientului
 aşează pacientul în poziţie şezând
 asistenta îşi apleacă coloana, fără gârbovire, lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor, îşi flectează uşor
genunchii
 asistenta din dr. îşi fixează umărul dr. sub axila dr. a pacientului
 asistenta din stg. îşi fixează umărul stg. sub axila stg. a pacientului a.î. braţele pacientului să se odihnească pe
spatele asistentei
 asistentele îşi introduc cât mai mult antebraţele de la mb. superior care are umărul fixat sub axilă sub coapsa
pacientului
 mâna liberă a asistentelor se sprijină pe suprafaţa patului mai sus de pacient pentru a asigura un punct de sprijin în
plus în momentul ridicării
 la comanda uneia din asistente se începe ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând
greutatea pe piciorul aflat în partea cefalică a patului
 în momentul aşezării pacientului, asistenta îşi flectează din nou genunchii, astfel coloana vertebrală coboară, şi
aşează pacientul confortabil
metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze
 asistentele aşezate de o parte şi de alta a patului, se apleacă spre pacient menţinând coloana dreaptă, îşi lărgesc baza
de susţinere prin depărtarea picioarelor
 Braţele din partea cefalică a patului se aşează în jurul spatelui pacientului, cât mai aproape de linia bazinului
 Braţele dinspre picioare se introduc sub şezutul pacientului, mâinile asistentelor se unesc
 Pacientul este rugat să-şi încrucişeze braţele pe piept
 La comanda unei din asistente se efectuează ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana vertebrală şi transferând
greutatea spre piciorul situat spre partea cefalică.