Funcțiile pielii

și
elemente de patologie
 Pielea-Definiție
Pielea sau tegumentul este un invelis conjunctivo-
epitelial care acopera corpul in intregime si se continua
cu semimucoasele si mucoasele cavitatilor naturale.
Suprafata sa totala medie de 1,5-2 m2 corespunde unei
greutati de 3,5-4 kg, ceea ce reprezinta 6% din greutatea
totala a corpului. Grosimea ei variaza in functie de
varsta, sex si regiune. Culoarea este determinata de
mai multi factori, mai importanti fiind:
– cantitatea de melanina din epiderm si derm;
– gradul de vascularizatie al dermului superficial,
precum si concentratia de oxihemoglobina si
hemoglobina redusa;
– cantitatea de caroten din stratul cornos si hipoderm.
 Structura pielii
Din punct de vedere histologic se diferentiaza trei
straturi principale suprapuse:
– epidermul - de natura epiteliala,
– dermul - de natura conjunctiva,
– hipodermul - de natura conjunctiva in care se includ
urmatoarele anexe: aparatul pilo-sebaceu si glandele
sudoripare.
Epidermul
Epidermul este un epiteliu pluristratificat, pavimentos, cu
evolutie fiziologica progresiva spre conificare, are grosimea
variabila, functie de regiune: 6-36 mm pe fata si 1 mm pe
palme si talpi.
Este alcatuit din cinci straturi de celule:
O – stratul cornos;
O – stratul lucid;
O – stratul granulos;
O – stratul filamentos, spinos sau stratul mucos Malpighi;
O – stratul bazal sau germinativ
O Epidermul nu dispune de vase de sange sau limfatice iar
hranirea lui se realizeaza prin capilarele din derm. De
asemenea lipsesc nervii senzitivi
 Stratul cornos, asezat la suprafata pielii, cu o grosime variabila ,
este un invelis protector, alcatuit din 4-10 randuri de celule lipsite de
nucleu, turtite, orizontalizate, reduse la un invelis periferic de keratina.
Stratul lucid este alcatuit din celule fusiforme, turtite,
translucide, care contin granulatii fine de grasime, formate din eleidina,
care da substanta responsabila de aspectul refringent, caracteristic.
Stratul granulos contine 5-6 randuri de celule, romboidale, cu
axul mare orizontal. Ele sunt insa ceva mai plate si ca urmare raportul
nucleu/citoplasma scade. Caracteristica stratului granulos este
acumularea de keratohialina, o substanta cu mare afinitate pentru
coloranti.

Stratul spinos sau filamentos este alcatuit din 6-20 randuri de celule
cu forma sferica, cu nucleu central, asezate in mozaic, celule care se
aplatizeaza spre suprafata
Stratul bazal este constituit dintr-un singur rand de celule –
keratinocite – cilindrice care contin un nucleu central.
 Dermul
Dermul – situat imediat sub epiderm, este
alcatuit dintr-o retea de fibre proteice, dintr-o matrice
interfibrilara si din celule. Acestea reprezinta o masa
de tesut conjunctiv cu grosimea de 1/10 mm.
Aproximativ 90% din fibrele proteice ale dermului
sunt formate din colagen, 10% de elastina, cantitatea
de reticulina fiind foarte mica .
Se descriu doua straturi:
O -dermul papilar
O -dermul reticular.
 Dermul papilar este format din tesut conjunctiv bogat in substanta
fundamentala, fibroblasti, celule pigmentare, fibre de reticulina,
fibre elastice si elemente vasculo-nervoase. Este separat de epiderm
printr-o linie sinuoasa cu proeminente numite papile, dispuse
neregulat si mai frecvente in regiunile cu sensibilitate mai mare. In
papile se gasesc terminatii nervoase cunoscute sub numele de
corpusculi tactili.
Dermul reticular sau dermul propriu-zis (corion) cuprinde
4/5 din grosimea totala a dermului. Este format dintr-un mare numar
de fibre colagene groase, dispuse in fascicule tangentiale si
perpendiculare pe suprafata pielii, din fire si lamele elastice si putini
fibroblasti. Datorita acestei structuri, dermul reticular este tesutul de
rezistenta al pielii.
 Fibrele conjunctive sunt compuse dintr-o substanta
albuminoasa colagenul, care constituie 3% din greutatea organismului
si 30-35% din cantitatea totala a proteinelor;restul de 40% din
cantitatea totala este repartizat in piele.
Colagenul este o scleroproteina care, ca parte componenta a
tesutului conjunctiv, formeaza majoritatea masei proteice a
tendoanelor, ligamentelor, oaselor, cartilajelor si pielii. Contine in
cantitate mare glicina (30%), prolina si hidroxiprolina (22%) care, cu
exceptia elastinei, nu se gaseste in nici o alta proteina din organismul
animal. Macromoleculele de colagen sunt alcatuite din trei lanturi
polipeptidice de aminoacizi.
Intre elementele fibrilare ale colagenului se intercaleaza o
substanta amorfa, numita substanta fundamentala sau substanta
interfibrilara, formata dintr-un gel amorf compus din
mucopolizaharide (acid hialuronic, acid condroitin sulfuric si
mucoitin sulfuric)
Hipodermul
Hipodermul (tella subcutanea) este alcatuit
din tesut conjunctiv lax bogat in paniculi
adiposi cu rol important in termoreglare si in
depozitarea grasimilor. In hipoderm se gasesc
glomerulii glandelor sudoripare, partea
profunda a foliculilor pilosi, elementele
vasculare si nervoase si in unele regiuni,
muschii pielosi.
 Structurile anexe pielii
O Glandele sebacee formeaza, impreuna cu foliculii pilosi, din punct de
vedere al absorbtiei, o unitate - aparatul pilosebaceu
O Glandele sebacee sunt situate in derm si produc o secretie de natura
grasa denumita sebum. Glanda este prevazuta cu un canal excretor care
se deschide in spatiul ce separa radacina de foliculul pilos. Glandele
sebacee sunt raspandite in toate regiunile corpului cu exceptia suprafetei
plantare. Secretia sebacee bogata in grasimi, proteine, apa si saruri
greseaza tegumentul si parul si se afla sub imperiul influentelor
hormonale fiind stimulata de hormonii androgeni si inhibata de estrogeni;
de asemenea este stimulata de factori nervosi si factori exogeni
(temperatura, umiditate).
O Glandele sudoripare au forma tubulara si sunt formate dintr-o
portiune situata in hipoderm - glomerulul, alcatuita din celule secretorii
care produc secretia sudorala, canalul sudoripar si traiectul sudoripar
care se deschide la exterior printr-un orificiu - porul glandei sudoripare.
Corpul omenesc contine 2 380 000 de glande sudoripare de doua tipuri:
ecrine si apocrine
 Glandele sudoripare ecrine secreta un lichid cu reactie puternic acida si cu rol de aparare a pielii contra
agentilor patogeni (sudoarea), care contine 99% apa si 1% substante solubile intre care mentionam: ureea,
acidul uric, creatinina, acidul lactic, electrolitii (Na, Cl, K, Ca, Mg, PO, SO, Fe), precum si mici cantitati de
glucoza si vitamine hidrosolubile.
Glandele sudoripare apocrine numite si odorizante, sunt alcatuite dintr-un singur strat de celule. La
om, glandele apocrine produc mirosul pielii specific individului. Produsul lor de secretie are reactie slab
alcalina (pH=6,9), ceea ce favorizeaza dezvoltarea microbilor la nivelul axilelor si pliurilor inghinale.
Spre deosebire de glandele ecrine, celulele glandelor apocrine nu contin cantitati mari de glicogen. Se
presupune ca secretia apocrina ar avea origine citoplasmatica. Secretia apocrina inodora este descompusa
rapid la suprafata pielii de catre flora bacteriana, dand nastere astfel unor produsi odoranti.
Firul de par, formatiune de natura cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila, are urmatoarele portiuni:
tulpina, radacina, bulbul si foliculul; acestuia din urma ii
sunt anexate un muschi si o glanda sebacee.
Studiile electron-optice au permis evidentierea a trei straturi mai importante
in structura parului: cortexul, cuticula si teaca interna originala.
Principalul constituient al firului de par este o keratina intermediara la care se adauga lipide, glicogen,
pentoze, acid uric si elemente minerale (Fe, Cu, Ca, Mg, P, Zn, S).
Continutul in pigmenti al firului de par este elementul ce determina culoarea acestuia. Astfel,
predominanta eumelaninei asigura parului o culoare castanie, predominanta feomelaninei impune o culoare
galben-roscat, iar a tricosiderineiculoarea rosie. Culoarea firului de par este determinata genetic, biosinteza
pigmentului facandu-se printr-un proces similar melanogenezei.
Unghiile sunt formate dintr-o lama de keratina compacta, dura, compusa din celule anucleate. Unghia
are doua parti: zona regeneratoare – radacina, continuta relativ profund sub repliul epidermic median al
unghiei (poarta numele si de matrice) si placa cornoasa, care este sudata de patul unghiei prin intermediul
unui strat malpighian. Unghia are o crestere continua in tot cursul vietii
 Glande sebacee
.
 Aparatul pilosebaceu si
glandele sudoripare ale pielii.

.
 Funcțiile epidermului, dermului și
hipodermului
Functiile epidermului
O Formarea keratinei
Formarea keratinei (keratinogeneza, functia keratopoietica) este proprietatea
pielii de a da nastere keratinei, componenta a stratului cornos. Aceasta substanta
proteica se gaseste in celulele cornoase ale epidermului, par si unghii. Este o
scleroproteina tipic fibrilara, avand in structura sa 18 aminoacizi, intre care
predomina cistina, deci este foarte bogata in sulf. Macromolecula de keratina este
insolubila si rezistenta la digestia enzimatica. Formarea keratinei este o functie
specifica organului cutanat care produce 0,6-1g keratina epidermala.
Prin calitatea sa de a reflecta, difuza si absorbi radiatiile solare si in functie de
grosimea sa, keratina – si impreuna cu ea melanina, care e dispersata in toate
straturile pielii, constituie un ecran protector contra radiatiilor luminoase si
ultraviolete.
O Melanogeneza
Melanogeneza (functia melanogena sau pigmentogeneza) este
proprietatea melanocitelor de a forma melanina sau pigmentul melanic, substanta
de culoare brun inchis, cu greutate moleculara mare, insolubil in toti solventii.
Temperatura ridicata, lumina si razele ultraviolete favorizeaza melanogeneza.
 Functiile dermului
Principala functie a fibrelor de colagen, de a imprima rezistenta pielii la
tractiuni mecanice, este datorata legaturilor puternice dintre lanturile polipeptidice
din constitutia lor.
Fibrele de elastina au capacitatea de extensibilitate la dublarea lungimii, cu
revenire la dimensiunea initiala, conferind pielii elasticitatea.
Din punct de vedere functional, substanta fundamentala indeplineste roluri
importante si anume:
– impreuna cu capilarele sanguine, ea alcatuieste un sistem functional unitar, care
asigura schimburile metabolice;
– intervine in metabolismul apei in organism, fiind un mare rezervor de apa
(1/10 din intreaga cantitate de apa din organism);
– este rezervor de serumproteine;
– prin proteinele plasmatice care actioneaza ca anticorpi, participa la reactii
imunologice.
In concluzie, dermul, prin componentele sale, imprima pielii o serie de
proprietati importante
– tensiune cutanata;
– elasticitate;
– contractilitate;
– rezistenta la presiune;
– protectia mecanica.
 Functiile hipodermului
In principal, hipodermul prin
continutul ridicat in lipide joaca un rol
important in termoreglare prin limitarea
termolizei
 Patologia pielii-
elemente primare (modificări primare) ale bolilor de piele (formațiuni macroscopice)

Suprafață plată mică (mai mică de 10 mm) de culoare anormală; formularul

Macula (spot)
poate fi diferit

eritem Punctul hiperremic de același tip cu diametrul mai mare de 10 mm

Formarea densă se ridică deasupra suprafeței pielii, de obicei mai mică de 10

Papulă (pachet)
mm în diametru

placă Papule mare (mai mult de 10 mm) sau un grup de papule fuzionate

Formație densă palpabilă cu diametrul de 5-10 mm sau mai mult, uneori

Nodus (nod)
ridicându-se deasupra suprafeței pielii
tumoare Unitate mai mare, nu mai mică de 20 mm
Educație cu limite clare, care se ridică deasupra suprafeței pielii și are aspectul
Vesiclu (flacon)
unei cavități cu exudat seros
Bull (balon) Are un diametru mai mare de 5 mm
Pustule (abces) Formarea superficială, care se ridică deasupra suprafeței pielii și conține puroi

Ridicându-se deasupra suprafeței pielii dispărând rapid educația din cauza

Urticaria (blister)
edemului limitat
telangiectazie Extinderea vaselor de sânge superficiale
 Tipuri de boli de piele
Bolile de piele includ o gama larga de conditii care afecteaza pielea.
Acestea pot fi cauzate de complicatii ale altor afectiuni medicale, infectii
fungice, bacteriene, reactii alergice sau chiar muscaturi de insecte.

Pielea este expusa si vulnerabila la o serie de pericole din mediu.

Predispozitiile genetice la anumite afectiuni contribuie la aparitia unora
dintre bolile de piele. Chiar si aparitia unei afectiuni a pielii poate conduce la
declansarea alteia.

Bolile de piele pot fi de mai multe tipuri, iar cele mai frecvente includ
tulburarile inflamatorii, virale, bacteriene, canceroase si fungice. Bolile de
piele care fac parte din aceeasi categorie au simptome similare, sunt
cauzate de surse similare si vor fi tratate in acelasi mod.
 Tulburarile inflamatorii
Bolile inflamatorii ale pielii fac referinta cel mai des la eruptiile
cutanate. Eczemele, dermatitele, psoriazisul, eruptiile cutanate si de scutec
intra in aceasta categorie. Chiar si acneea este o boala inflamatorie a pielii.
Cele mai multe dintre aceste conditii se manifesta pe termen lung,
provoaca roseata, umflaturi, vezicule (cu sau fara lichid), leziuni si prezinta
cruste la nivelul pielii. Pielea va fi inflamata si poate fi calda la atingere. In
plus, multe dintre bolile inflamatorii ale pielii sunt asociate cu pruritul.
Manifestarile devin grave daca nu este instituit tratament si uneori sunt
chiar dureroase. In urma anumitor conditii inflamatorii ale pielii pot rezulta
cicatrici. Simptomele trebuie tratate pentru a se tine boala sub control si a
se evita transmiterea bolii.
In cazul bolilor de piele provocate de tulburarile inflamatorii, se vor
folosi medicamente care vor ameliora mancarimile, inflamatia si pielea
uscata. Pacientilor li se recomanda aplicarea de unguente topice pe zonele
afectate, cel mai des fiind recomandate unguentele cu cortizon.
De asemenea, ar putea fi prescrise si medicamente cu corticosteroizi
topici pentru eruptiile cutanate severe si recurente, cum ar fi pzoriazis. O
alta modalitate de tratament este terapia cu lumina, frecvent utilizata pentru
controlul si diminuarea simptomelor eruptiilor cutanate extinse
Imagini eczema
 Imagini dermatite
.
 Imagini psoziaris
O .
 Imagini eruptii cutanate
.
 Boli virale ale pielii
Bolile virale ale pielii sunt cauzate de un virus de un
anumit tip. Multe dintre acestea sunt conditii de scurta
durata si sunt insotite de simptome neplacute.
Varicela si rujeola sunt cel mai usor de recunoscut.
Ambele boli sunt insotite de febra, eruptii cutanate si
manifestari asemanatoare racelii. Varicela este
caracterizata prin aparitia de vezicule pruriginoase care
acopera tot corpul.
Herpes simplex 1 si 2 sunt alte tipuri de boli virale
ale pielii. Ambele se raspandesc prin contact fizic. In
cazul herpesului simplex tip 1 apar vezicule in zona
buzelor, iar in cazul herpesului simplex tip 2 leziunle
apar in zona organelor genitale.
 Imagini varicela
.
 Imagini rujeola
,
 Herpes simplex
.
 Boli bacteriene ale pielii
Cele mai multe dintre bolile bacteriene ale pielii sunt
cauzate de stafilococi. Aceste bacterii cauzeaza
majoritatea conditiilor cutanate bacteriene. Stafilococii
se regasec in mod normal pe pielea oamenilor dar doar
40% dintre oameni sunt purtatori de stafilococi care
cauzeaza boli.
Afectiunile cutanate bacteriene apar atunci cand
bacteriile patrund printr-o crapatura a pielii. Infectiile
sunt in general rezultatul altor conditii de baza, ceea ce
face ca persoana infectata sa fie mai sensibila sau
vulnerabila la infectii. Diabetul zaharat sau dermatita
atopica sunt cel mai des vinovate de aparitia acestui tip
de infectie.
 Boli cutanate bacteriene
Multe dintre bolile grave de piele sunt clasificate ca fiind
boli cutanate bacteriene.
Impetigo, celulita, foliculita, scabia si fasceita
necrozanta includ o gama larga de simptome, de la cele
minore pana la cele care ar putea pune in pericol viata unei
persoane.
Pielea poate avea eurptii cutanate, cosuri, furunculi si
leziuni. Bolile se manifesta atat la nivelul pielii dar si in plan
intern, fasceita necrozanta fiind cea mai grava infectie
bacteriana.
Bacteriile care cauzeaza aceasta infectie elibereaza
toxine care cauzeaza formarea cheagurilor de sange in
vasele sanguine. Conditia rezulta in urma interventiilor
chirurgicale sau a unui prejudiciu semnificativ, insa bacterile
pot patrunde in corp si printr-o rana minuscula.
 Imagini impetigo
.
 Imagini foliculita
.
 Imagini fasceita
.
 Tratament
Multe dintre infectiile stafilococice sunt tratate cu
antibiotice, insa unii dintre stafilococi devin rezistenti la
antibiotice. Acest fenomen determina ingrijorare in randul
comunitatii medicale, dar si reticenta de a recomanda
antibiotice.
Medicii subliniaza importanta masurilor preventive. In
efortul de a reduce riscul dezvoltarii rezistentei la
antibiotice, de multe ori este tratata si cauza care a dus la
infectia cu stafilococi. Atunci cand este necesar, zona
infectata este drenata sau eliminata chirurgical.
Uneori, in functie de gravitate sau de tipul de infectie
bacteriana, este necesara spitalizarea. Simptomele
fasceitei necrozante includ durere in jurul zonei afectate,
manifestari specifice gripei, sete intensa, scaderea tensiunii
arteriale si temperatura ridicata.
 Infectiile fungice
Infectiile fungice sunt cele cauzate de ciuperci
microscopice. Fungii supravietuiesc in celulele
moarte ale pielii. De cele mai multe ori, aceste
organisme sunt inofensive, dar acestea pot deveni o
problema atunci cand se reproduc rapid.
Se vor adopta metode de precautie pentru a se
minimiza sau elimina riscul de reinfectare:
- zona afectat trebuie curatata in mod regulat
- prosoapele, lenjeria, paturile si hainele ar trebui sa
fie spalate in mod regulat
- se vor purta haine largi, din bumbac pentru a
preveni inmultirea ciupercilor.
 Imagini infectii funce
.
 Boala vitiligo
Vitiligo este o boala a pielii si mucoaselor,
caracterizata prin prezenta unor pete albe
asemenea cretei care contrasteaza cu pielea de
culoare normala din jur. Se estimeaza ca 1% din
populatie este afectata de vitiligo la nivel
mondial. In ceea ce priveste tratamentul, se iau
in considerare varsta pacientului, localizarea,
extinderea si stabilitatea leziunilor, o clasificare
utila fiind recomandata de Vitiligo European
Taskforce.
 Imagini boala Vitiligo
.
 Top boli frecvente
Alunițele
De regula maronii sau negre, alunitele pot sa apara in
orice regiune a corpului, singure sau grupate. Multe
dintre ele isi schimba dimensiunea si aspectul odata
cu trecerea timpului, devenind mai proeminente si
acoperite de par. Alunitele cu margini neregulate,
pigmentate anormal sau insotite de mancarimi pot fi
canceroase, de aceea este necesara o evaluare
medicala a lor la orice schimbare survenita.
 negii

Negii sunt mici excrescente de culoarea pielii sau

putin mai inchise la nuanta, care stau atasate de
tesutul cutanat si apar de regula pe gat, piept, spate,
zona axilelor, sub sani sau in regiunea pelvina. Acestia
tind sa se dezvolte mai frecvent in randul femeilor si
persoanelor varstnice.
 -Acneea
Contrar opiniei comune, acneea nu este o afectiune dermatologica de care
oamenii scapa odata cu incheierea adolescentei. Ea poate sa ramana o
problema si la varsta adulta, atunci cand porii sunt blocati de sebum,
impuritati si celule moarte ale pielii, devenind inflamati si infectandu-se.
Raspandita deseori pe fata, piept, spate si fese, acneea poate fi favorizata de
tulburarile hormonale sau de bacterii. O metoda de prevenire a agravarii
acneei este mentinerea portiunilor afectate curate si evitarea stoarcerii
cosurilor (principala cauza a infectarii suplimentare si a cicatricelor
inestetice).
 -Piciorul atletului
Piciorul atletului este o boala dermatologica
contagioasa si apare prin purtarea pieselor de
incaltaminte contaminate, mentinerea unei
umezeli constante a piciorului sau deplasarea in
talpile goale la piscina si vestiare comune.
Afectiunea se trateaza cu lotiuni topice
antifungice si, in cazurile mai severe, cu
medicamente administrate oral
 Zona Zoster-
Zona Zoster debuteaza cu senzatii de arsura, mancarimi si
sensibilitate crescuta a pielii, apoi dezvolta o eruptie cutanata
formata din puncte proeminente ce degenereaza in vezicule
dureroase, care persista aproximativ 2 saptamani.
 Urticaria-
Urticaria este o reactie tipica alergica sub forma de
crestaturi, in care petele rosii produc deseori mancarimi,
intepaturi sau senzatii intense de arsura. Urticaria poate
avea dimensiuni variate, iar petele se pot uni, extindu-se
pe regiuni mari ale pielii. Printre cauzele urticariei se
numara administrarea unor medicamente cu efecte
secundare cutanate, consumul unor alimenteaditivi
alimentari, expunerea la temperaturi extreme sau
infectiile. Medicamentele antihistaminice pot ameliora
simptomele urticariei.
imagini urticarie
 Rozaceea-
Rozaceea incepe cu o tendinta de inrosire rapida a
chipului, de regula pe fondul trairilor emotionale
puternice. Aceasta afectiune dermatologica specifica
adultilor se poate intensifica de-a lungul timpului,
devenind tot mai vizibila pe chip si insotita de vase de
sange observabile cu ochiul liber.
In unele cazuri, rozaceea este insotita de piele
ingrosata, umflaturi si acnee purulenta. Tratamentul
este constituit din medicamente specifice sau
interventii chirurgicale, precum terapia laser.
Imagini rozaceea
 Grefa de piele
Transplant al unui fragment de piele, naturală sau
dezvoltată în laborator, pe o regiune unde pielea a fost
distrusă.
Autogrefa - pielea este prelevată de la subiect. Grefonul
este fie pus direct pe suprafaţa de grefat, fie tratat în
laborator pentru ca celulele să prolifereze (cultură de
epiderm) si permite să se producă până la
metru pătrat de epiderm nou plecând de la un grefon de un
centimetru pătrat.
Alogrefa - rar aplicată, în caz de arsură întinsă, pielea
grefată provine de la persoane decedate, eventual după o
perioadă de conservare a gerfonului într-o bancă de
organe. Ea este rapid respinsă de către sistemul imunitar al
bolnavului insa permite să se depăşească dificultăţile
primelor zile.
 Proiect realizat de
Ghebîrsină Andreea
Clasa a XIa A