Mironas - Dezvoltarea Si Evaluarea Tehnologiilor

Universitatea Tehnică a Moldovei
Dezvoltarea si evaluarea tehnologiilor
Student: Mironas Andrian
Conducător: conf.dr. Alexei Toca
Chişinău - 2020
1
Ministerul Educaţiei, Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi
Departamentul Ingineria Fabricatiei
Admis la susţinere
Şef de departament:
conf.dr. Rodion Ciuperca
„__”____________2020
Dezvoltarea si evaluarea tehnologiilor

Teză de master
Ingineria Produsuluui şi a Proceselor în Construcţia de Maşini
Student: (Mironas Andrian)
Conducător: (Alexei Toca)
Chişinău – 2020
2
Subsemnatul Mironas Andrian declar pe proprie răspundere că lucrarea de faţă este rezultatul
muncii mele, pe baza propriilor cercetări şi pe baza informaţiilor obţinute din surse care au fost citate
şi indicate, conform normelor etice, în note şi în bibliografie. Declar că lucrarea nu a mai fost
prezentată sub această formă la nici o instituţie de învăţământ superior în vederea obţinerii unui grad
sau titlu ştiinţific ori didactic.
Semnătura autorului, _______________________
3
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi
Departamentul Ingineria Fabricatiei
AVIZ
la teza de master
Tema____________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Masterandul(a) ___________________________________________________________________
gr. ______________________________________________________________________________
1.Actualitatea temei________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2.Caracteristica tezei de master_______________________________________________________
________________________________________________________________________________
3.Analiza prototipului_______________________________________________________________
________________________________________________________________________________
4.Estimarea rezultatelor obţinute______________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
5.Corectitudinea materialului expus ____________________________________________________
6.Calitatea materialului grafic ________________________________________________________
7.Valoarea practică a tezei___________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
8.Observaţii şi recomandări__________________________________________________________
________________________________________________________________________________
9.Caracteristica masterandului şi titlul conferit ___________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Conducătorul
tezei de master ____________________________________________________________________
(funcţia, titlul ştiinţific), (semnătura, data), (numele, prenumele)
4
Rezumat
MIRONAS ANDRIAN. Dezvoltarea si evaluarea tehnologiilor. Universitatea Tehnică a Moldovei,
Facultatea de Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi; Departamantul Ingineria Fabricatiei;
2020. Teză de master: pag. 60, desene – 11, surse biblografice – 10.
Procesul de dezvoltare a tehnologiilor este strans legat de evaluarea tehnologiilor, deoarece
transferul tehnologic se poatye produce la orice etapa a ciclului de viata a tehnologiei. Se constata ca
notiunea de tehnologie este foarte larga si se refera la produs, fabricatie, servicii, organizare, marketing
etc. Tehnologiile de produs se dezvolta pe mai multe directii simultan: hibridizare, intensificare,
miniaturizare, informatizare, digitalizare etc. Sunt analizate mai multe modele de dezvoltare
tehnologica, modele care se bazeaza pe ciclul de viata al tehnologiei, sunt compuse din mai multe faze
si fiecare dintre care este urmata de verificari-evaluari cu tenta tehnico-tehnologica- economica-
financiara-etica-de mediu. Pentru evaluarea procesului de dezvoltare a tehnologiilor sunt utilizate
sistemele NASA si European ce includ cate 9 Nivele de Pregatire a Tehnologiei (Technology Readiness
Levels). O tehnologie chiar perfgect dezvoltata nu poate fi diseminata daca nu este suficient nivelul de
pregatire a fabricatiei (Manufacturing Readiness Levels), pentru care sunt specificate 10 categorii.
Summary
MIRONAS ANDRIAN. Technology development and evaluation. Technical University of Moldova,
Faculty of Mechanical Engineering, Industrial Engineering and Transports; Department of
Manufacturing Engineering, 2020. Master thesis: page 60; drawings – 11, bibliographic sources – 10.
The process of technology development is closely related to the evaluation of technologies,
because technology transfer can occur at any stage of the technology life cycle. It is found that the
notion of technology is very wide and refers to product, manufacturing, services, organization,
marketing, etc. Product technologies are developing in several directions simultaneously: hybridization,
intensification, miniaturization, computerization, digitization, etc. Several models of technological
development are analyzed, models that are based on the life cycle of technology, are composed of
several phases and each of which is followed by checks-evaluations with a technical-technological-
economic-financial-ethical-environmental focus. NASA and European systems are used to evaluate the
technology development process, which include 9 Technology Readiness Levels. Even a perfectly
developed technology cannot be disseminated if the level of manufacturing readiness (Manufacturing
Readiness Levels) is not sufficient, for which 10 categories are specified.
5
Cuprins pag
Introducere 7
1. Tehnologii in dezvoltare 8
1.1. Clasificări existente ale proceselor de fabricație 8
1.2. Procese si tehnologii hibride 9
2. Strategia de dezvoltare tehnologica 2
2.1. Dezvoltarea tehnologica 20
2.2. Procesul de dezvoltare a tehnologiei in baza conceptului inovarii deschise 25
3. Evaluarea Tehnologiei (Technology Assessment – TA) 29
3.1. Nivele de Pregatire a Tehnologiei (Technology Readiness Level - TRL 31
3.2. Măsurarea maturității tehnologiei pentru evaluare (Technology Readiness Assessment 34
TRA)
4. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (Manufacturing Readiness Levels MRL) 44
4.1. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (MRL) și relația lor cu Nivelurile de Pregatire a 44
Tehnologiei (TRL)
4.2. Specificarea Nivelurilor de Pregătire a Fabricatiei (MRL) 45
4.3. Conditii de evaluarte a MRL 49
4.4. Fascicole si sub-fascicole de Nivele de Pregatire a Fabricatiei 51
4.5. Efectuarea evaluărilor Nivelurilor de Pregatire a Fabricatiei (Manufacturing 53
Readiness Levels )
Concluzii 59
Bibliografie 60
Introducere
Procesul de dezvoltare tehnologică (PDT) este un factor critic de succes în dezvoltarea

produselor, proceselor interne și în promovarea competitivității întreprinderilor. Prin urmare,
promovarea înțelegerii acestui proces și sugerarea instrumentelor care pot ajuta la structurarea
6
modelelor de referință TDP ale întreprinderilor, principalele obiective ale acestui studiu, pot fi
considerate drept contribuții relevante la acest domeniu de cunoaștere.
Dacă o întreprindere dorește să câștige un avantaj competitiv, trebuie să fie informată și să aibă
acces la studii științifice din întreaga lume cu privire la sectorul său industrial. Acest lucru implică
faptul că trebuie să interacționeze cu diferite tipuri de organizații și să încorporeze cunoștințele acestora
în procesele sale de inovare.
Datorită complexității crescânde a tehnologiilor de fabricare si a tehnologiilor încorporate în
produsele noi, încorporarea lor depinde de cunoștințe mai mari ca niciodată și, în consecință, de
cooperarea dintre diferiți specialiști. Acest lucru face procesul mai complex și adoptarea lor cu succes
mai dificilă.
Chiar și mega-corporațiile, care cândva au fost renumite pentru structurile lor autosuficiente de
cercetare și dezvoltare și procesele de dezvoltare a produselor se ciocnesc cu probleme si le este greu
să-și stăpânească satisfăcător toate tehnologiile datorită ritmului rapid al progresului științific de astăzi.
Aplicația practică a inovației deschise poate oferi un răspuns adecvat la această provocare,
deoarece principala sa strategie este de a dezvolta în mod deliberat noi tehnologii prin parteneriate cu
diverse organizații în loc să adere la modelul clasic (inovație închisă), care folosește exclusiv structuri
interne de cercetare și dezvoltare.
Termenul „inovație deschisă” a atras multă atenție în întreaga lume. În ciuda acestui fapt,
literatura aferentă a abordat în principal aspecte legate de modelele de afaceri și de proprietatea
intelectuală.
Modelele teoretice ale PDT identificate nu sunt adecvate pentru inovația deschisă si pentru
conceptia colaborativa de dezvoltare tehnologica. Se constata ca una dintre provocările cu care s-au
confruntat cercetătorii din acest domeniu este de a dezvolta modele structurate pee tape adaptate la
paradigma inovației deschise.
1. Tehnologii in dezvoltare
Definitii. Tehnologia poate fi definită în mod diferit ca [1]:

 aplicarea practică a cunoștințelor în special într-un anumit domeniu sau capacitate dată de
aplicare practică a cunoștințelor;
 un mod de a îndeplini o sarcină, în special folosind procese tehnice, metode sau cunoștințe;
7
 aspectele specializate ale unui anumit domeniu de activitate
În schimb, un produs este ceva fabricat, un serviciu este ceva oferit, iar ambele sunt în general
comercializate sau vândute ca marfă. Este important de reținut că produsele nu sunt identice cu
tehnologiile (deși acești doi termeni sunt adesea confundați). Un produs se bazează pe mai multe
tehnologii și o tehnologie poate forma baza pentru mai multe produse.
O tehnologie, pe de altă parte, este formulată pe baza unuia sau mai multor principii fizice și
proprietăți și se poate baza și pe alte tehnologii (support tehnologic)(Fig. 1).
Fig. 1.1. Blocuri de constructie a unei noi tehnologii [1]
1.1. Clasificări existente ale proceselor de fabricație
Au fost date diferite clasificari ale proceselelor de fabricație. A fost propusa o metodă de
clasificare bazată pe tehnologie constând din cinci categorii, și anume: tehnologii de îmbinare, de
divizare, de eliminare (substractive), de transformare și additive [2].
 Tehnologia îmbinării: constă în procese prin care două sau mai multe piese sunt unite pentru a
forma o piesă sau o entitate nouă. Exemple tipice sunt sudarea și asamblarea.
 Tehnologia divizării: procesele de divizare sunt opuse proceselor de îmbinare, de exemplu,
tăierea și demontarea.
 Tehnologie de eliminare sau substractive: operațiile de eliminare sau substractive sunt procese
de îndepărtare a materialului, prin care materialul este îndepărtat dintr-o singură piesă de
prelucrat rezultând o nouă piesă prelucrata (frezare, tăiere cu jet de apă și electroerosie etc.).
8
 Tehnologie transformativă: o singură piesă de prelucrat este utilizată pentru a crea o altă piesă
de prelucrat fara ca masa se schimbe. Formarea, tratamentul termic și, de asemenea, răcirea
criogenică sunt exemplele proceselor transformative.
 Tehnologie aditivă: se adaugă material la o piesă de prelucrat existentă sau pe un support pentru
a construi o nouă piesă de prelucrat în care masa piesei de prelucrat finite este mai mare decât
înitiala. Procesele de prototipare rapidă, turnarea sub presiune și turnarea prin injecție sunt cele
mai utilizate procese de fabricație aditivă.
1.2. Procese si tehnologii hibride
Astăzi, tehnologia de fabricație hibridă a atras interese semnificative atât din mediul academic,
cât și din industrie datorită capacității de a fabrica produse într-un mod mai eficient și mai productiv.
Deși nu există un consens specific cu privire la definiția termenului „procese hibride”, cercetătorii au
explorat o serie de abordări pentru a combina diferite procese de fabricație cu obiectivele similare de
îmbunătățire a integrității suprafeței, creșterea ratei de îndepărtare a materialului, reducerea uzurii
sculelor, reducerea timpului de producție și extinderea domeniilor de aplicare. Astfel, procesele hibride
deschid noi oportunități și aplicații pentru fabricarea diferitelor componente care sunt notabile pentru a
fi produse economic prin procese traditionale. Este necesara clasificarea proceselor de fabricație
curente pe baza proceselor definite ca aditive, subtractive, transformative, de îmbinare și divizare [2].
În industria prelucrătoare de astăzi, diverse operațiuni de fabricație au fost utilizate pe scară largă
pentru producerea de produse pentru multe sectoare industriale. Aceste procese sunt, în general,
recunoscute ca prelucrare CNC, fabricare aditivă, procese transformatoare, cum ar fi operații de
formare, îmbinare și divizare, de exemplu sudare și tăiere.
Aceste procese de fabricație au dezavantajele lor inerente, care nu pot fi eliminate. Cu alte
cuvinte, datorită constrângerilor lor tehnologice, acestea nu sunt întotdeauna fezabile pentru producerea
diferitelor componente în ceea ce privește geometria, dimensiunea și rezistența etc. Prelucrarea CNC
poate avea dificultăți în prelucrarea formelor complexe datorită accesibilității sculelor. Temperatura
ridicată și uzura sculelor sunt alte considerente în timpul prelucrării materialelor dure. Tehnologiile
additive sunt încă restricționate din cauza timpului de producție îndelungat și a preciziei reduse, în
comparație cu prelucrarea CNC. Formabilitatea limitată a materialelor și efectul de revenire elastica
limitează dezvoltarea proceselor de formare. În plus, precizia dimensională este dificil de controlat pe
deplin în procesele de sudare.
9
Pe baza problemelor menționate mai sus, producția hibridă, care poate fi considerată o combinație
a două sau mai multe procese de fabricație, devine din ce în ce mai actuală pentru cercetătorii din
domeniul producției. Scopul dezvoltării acestor procese hibride este de a le spori avantajele în timp ce,
în același timp, le minimizează dezavantajele. Combinația de prelucrare CNC și procese aditive poate
oferi o nouă soluție substanțială la limitările proceselor aditive datorită preciziei ridicate și vitezei de
prelucrare pe care o oferă procesele de prelucrare. Mai mult decât atât, combinația de încălzire și
formare cu laser reduce comportamentul de revenire elastica. Integrarea vibrațiilor și găuririi cu
ultrasunete poate reduce forța de aschiere și rata de uzură a sculei. Implicarea forajului cu laser elimină
semnificativ stratul recopt și zona de influenta termica.
Cele de mai sus indică faptul că producția hibridă are un potențial imens de creștere în ceea ce
privește producerea de piese mai complexe cu mai multă flexibilitate și menținerea unei precizii
ridicate într-un timp de producție relativ scurt. Procesele hibride deschid noi căi de cercetare pentru
îmbunătățirea capacităților proceselor, minimizarea punctelor slabe ale acestora și extinderea
domeniilor de aplicare.
Definiții ale proceselor hibride. Au fost date mai multe definitii pentru tehnologiile (procesele)
hibride [2]:
 prelucrarea hibridă este o combinație de două sau mai multe procese de prelucrare pentru
îndepărtarea materialului si că caracteristicile de performanță ale proceselor de prelucrare
hibridă trebuie să fie considerabil diferite de cele care sunt caracteristice proceselor componente
atunci când sunt efectuate separat;
 două sau mai multe procese de prelucrare sunt aplicate în mod independent, pe o singură
mașină, sau în ceea ce privește o abordare de prelucrare asistată, prin care două sau mai multe
procese sunt utilizate simultan;
 procesul de prelucrare hibrid - reprezenta combinația a două sau mai multe procese de
prelucrare cu mecanisme distincte de îndepărtare a materialului;
 două sau mai multe procese de îndepărtare a materialelor ce funcționează simultan reprezinta
prelucrareahibrida;
 procesele hibride reprezinta o abordare în care diferite forme de energie sau forme de energie
cauzate în moduri diferite sunt utilizate în același timp în aceeași zonă de impact;
 o combinație de procese care au o influență mare asupra caracteristicilor procesului, ceea ce
înseamnă că procesele hibride combină principiile active;
10
 combinația de efecte care sunt cauzate în mod convențional de procese separate într-un singur
proces în același timp, iar procesele ar trebui create, rezultând unul sau mai multe efecte
semnificative ale procesului, cum ar fi reduceri mari ale forței.
Academia Internațională pentru Ingineria Producției (CIRP ) a sugerat trei definiții pentru a defini
procesele hibride, care sunt [2]:
 Aplicație integrată sau combinație de diferite principii active fizice (ex.: prelucrarea asistată cu
laser);
 Combinație integrată de etape de proces efectuate de obicei separate (ex.: formarea cu intindere
și formarea incrementală a tablelor;
 Mașini integrate, așa-numitele mașini hibride, care pot efectua diferite procese la un loc (ex.:
frezare și strunjire).
În 2010, CIRP a rafinat aceste definiții și a propus o definiție deschisă (larga) și o definiție
îngustă:
 Definiție deschisă: un proces de fabricație hibrid combină două sau mai multe procese
de fabricație stabilite într-o nouă configurație combinată prin care avantajele fiecărui
proces discret se manifesta si pot fi exploatate sinergic;
 Definiție îngustă: procesele hibride cuprind o acțiune simultană a diferitelor principii de
prelucrare (chimice, fizice, controlate) pe aceeași zonă de procesare.
În plus, produsele care au o structură hibridă sau o funcție hibridă (de exemplu, componente
compozite metalice din plastic) sunt văzute ca produse hibride sau componente hibride.
2. Strategia de dezvoltare tehnologica
Procesul de formulare a strategiei tehnologice are trei faze principale [3]:

1. Evaluarea tehnologiei;
2. Selectarea tehnologiei; și
3. Definirea portofoliului de proiecte tehnologice.
Acești pași sunt fundamentali pentru definirea conținutului unei strategii tehnologice, adică a
zonelor tehnologice în care ar trebui făcute investiții și a proiectelor tehnologice care urmează să fie
selectate.
11
1. Evaluarea tehnologiei. Procesul de evaluare a tehnologiei își propune să colecteze informații
cu privire la starea actuală și viitoare a dezvoltării tehnologiei, să evalueze importanța fiecărei
tehnologii în arena competitivă și puterea întreprinderii în fiecare tehnologie.
Sarcinile cheie cuprinse în evaluarea tehnologiei sunt [3]:
• identificarea tehnologiilor implicate;
• analiza impactului competitiv al tehnologiilor;
• evaluarea capacității tehnologice.
Identificarea tehnologiilor implicate. Tehnologiile sunt setul de cunoștințe și abilități tehnologice
care au un impact asupra poziției competitive globale a întreprinderii pe piață, în prezent și în viitor.
Criteriile care trebuie urmate pentru a identifica tehnologiile sunt următoarele:
A. Analiza detaliată a structurii tehnologice a întreprinderii, inclusive [3]:
• tehnologii de produs, adică pentru a identifica tehnologiile încorporate în produs, inclusiv
instrumentele utilizate pentru a dezvolta un nou produs (de exemplu, tehnologiile utilizate în faza de
proiectare);
• tehnologii ale procesului de producție, adică pentru a analiza procesul de producție și a
identifica tehnologiile utilizate;
• tehnologii de suport, adică acele tehnologii utilizate pentru a realiza o anumită activitate a
întreprinderii și care nu sunt încorporate în produsul sau procesul de producție al întreprinderii
(tehnologiile tipice de suport sunt instrumente IT, pachete software, rețele).
12
Pentru a sprijini identificarea tehnologiilor întreprinderii, poate fi utilă cartografierea
tehnologiilor utilizate în activitățile lanțului valoric al întreprinderii, adică logistică de intrare, logistică
de ieșire, distribuția, vânzările, serviciile post-vânzare, relațiile cu clienții, relațiile cu furnizorii etc.
B. Includerea în evaluare și acelor tehnologii care pot avea un impact în viitor. Acestea sunt adesea
definite ca tehnologii emergente sau de stimulare, adică tehnologii care nu sunt încă utilizate, dar al
căror potențial ar putea fi semnificativ în înlocuirea tehnologiilor utilizate în produsele actuale sau în
generarea de produse noi. În acest scop, tehnicile de prognozare a tehnologiei pot fi utile în
identificarea tehnologiilor emergente.
Acest proces duce la identificarea tehnologiilor care vor forma unitatea de analiză a formulării
strategiei tehnologice a întreprinderii.
In tabelul următor se prezenta un rezumat cuprinzător al informațiilor evaluate privind
tehnologiile întreprinderii și include, de asemenea, informații despre sursele externe ale fiecărei
tehnologii.
Tabelul 2.1. Identificarea tehnologiilor implicate [3]
Tipul de tehnologie Tehnologii Surse
Tehnologii de produs
Tehnologii de productie/procese
Tehnologii de sprijin:
• logistică de intrare
• logistică de ieșire
• distribuție
• vânzare
• servicii post-vânzare
• relația cu clienții
• relația furnizor
Rezultatul acestui pas este o listă detaliată a tehnologiilor relevante pentru afacerea întreprinderii.
Analiza impactului competitiv al tehnologiilor. Această analiză își propune să evalueze
importanța competitivă a fiecărei tehnologii și relevanța acesteia în susținerea factorilor concurențiali
de pe piață.
Analiza trebuie să ia în considerare[3]:
• cât de relevante sunt tehnologiile pentru susținerea factorilor concurențiali ai firmei;
• importanța pentru concurența viitoare, adică în ce măsură această competență va fi critică în
competiția viitoare.
13
Un instrument util ar putea fi matricea prezentată în tabelul urmatopr, unde sunt arătați factori
competitivi în raport cu fiecare. În celulele matricei, se acordă un scor care reflectă impactul
tehnologiei specifice asupra unui factor competitiv specific. O scară valorică de la 1 la 5 în care 1
înseamnă că tehnologia nu are niciun impact asupra factorului concurențial specific, în timp ce 5
înseamnă că este o contribuție critică la îndeplinirea acestui factor.
Pentru a obține rezultate reprezentative, este important să se implice în această analiză personal
din diferite divizii și cu funcții diferite (vânzări, asistență tehnică, tehnicieni, ingineri, producție etc.) și,
dacă este posibil, furnizori și clienți.
Tabelul 2.2. Factorii de competitivitate ai tehnologiilor [3]
Factori de competitivitate, FC FC1 FC2 FC3 FC4 FC5
Tehnologie 1
Tehnologie 2
Tehnologie 3
Tehnologie n
Ca urmare a acestei analize, va fi posibilă detectarea tehnologiilor critice (TC). Acestea sunt
tehnologiile cu cel mai puternic impact asupra factorilor concurențiali.
Analiza impactului competitiv oferă o evaluare generală a importanței competitive a fiecărei
tehnologii, susține selectarea tehnologiilor critice pentru afacere și le acordă prioritate. Rezultatul
acestui exercițiu va fi o listă de tehnologii critice.
Evaluarea capacității tehnologice. Evaluarea capacității tehnologice vizează definirea puterii
întreprinderii pe fiecare tehnologie critică. Acest lucru se realizează prin evaluarea capacităților
tehnologice ale unei întreprinderi pentru fiecare tehnologie critică în raport cu principalii săi
concurenți.
Variabilele care trebuie luate în considerare sunt [3]:
• finanțarea pentru cercetare și dezvoltare (valoare absolută, precum și procentul din valoarea
vânzărilor)
• cheltuielile pentru inovația tehnică susținute în alte funcții tehnice
• resursele umane (amploarea și profunzimea competențelor disponibile)
• echipamentele și instrumentele
• brevetele și alte proprietăți intelectuale
• alocarea fondurilor (criterii, orientare: inovații incrementale vs. inovații mai radicale) etc.
14
Evaluarea poate fi realizată folosind o matrice care ia în considerare puterea și dimensiunile
diferitelor variabile în raport cu tehnologiile relevante. Celulele înregistrează o valoare a scorului de la
1 la 5, unde 1 înseamnă foarte slab, 2 slab, 3 în medie, 4 ușor puternic și 5 puternic. Evaluarea puterii
întreprinderii într-o tehnologie specifică poate fi apoi obținută calitativ sau prin construirea unui tabel
de merite ca medie ponderată.
Această trebuie să fie condusă de directorul general / conducerea superioară si asistata de
managerii tehnici ai întreprinderii.
Tabelul 2.3. Evaluarea capacității tehnologice [3]
Dimensiunea capacitatii tehnologice, CT CT1 CT2 CT3 CT4 CT5 Comentariu
Nivelul finanțării C&D
• în termeni absoluți
• ca procent din vânzări
• în comparație cu principalii concurenți
• în comparație cu principalii concurenți
Cheltuieli pentru alte activități tehnice:
Resurse umane:
• numar
• calificare
Echipamente și laboratoare:
...
Brevete:
...
Alocarea fondurilor pentru:
• îmbunătățirea produsului existent;
• dezvoltarea de noi produse pentru întreprindere;
• dezvoltarea unui nou produs pentru un produs.
Analiza internă oferă o evaluare generală a puterii întreprinderii pe fiecare tehnologie.

Rezultatul acestui exercițiu este de a identifica punctele tari și punctele slabe ale tehnologiilor
critice. Tehnologiile în care se constată că întreprinderea este puternică și nu critică pentru
competitivitate pot fi licențiate sau brevetate.
2. Selectarea tehnologiei.
Selecția tehnologiei vizează identificarea tehnologiilor critice asupra cărora întreprinderea ar
trebui să își concentreze interesul și, astfel, să-și prioritizeze investițiile.
Pe baza analizei, se poate construi matricea in doua coordonate: importanță-fotță.
Rândurile matricei arată tehnologiile critice identificate mai sus.
Coloanele prezintă o scară de la 1 la 5 unde este raportată puterea în fiecare tehnologie. Aceasta
reflectă evaluarea capacității întreprinderii în acea tehnologie dată în pasul anterior.
15
În matrice, se evaluează poziția actuală și dorită a fiecărei tehnologii critice. Aceasta oferă baza
pentru formularea strategiei tehnologice, adică identificarea efortului necesar pentru a atinge poziția
competitivă dorită. În acest scop, evaluarea capacității tehnologice permite, de asemenea, identificarea
domeniilor în care o anumită tehnologie trebuie îmbunătățită (echipamente, resurse umane și nivelul
cheltuielilor).
Matricea importanță-forță dezvăluie, de asemenea, dacă ar trebui adoptată o strategie de
management tehnologic (a fi prima pe piață, dezvoltarea de noi tehnologii, menținerea unei poziții de
vârf) sau o strategie de urmărire (imitarea de liderii, aducerea noi produse pe piață etc.). Dacă în cele
mai importante tehnologii întreprinderea pare să fie mai slabă decât concurenții, o strategie de
conducere nu este viabilă. Cu toate acestea, întrucât întreprinderea acumulează resurse într-o anumită
zonă tehnologică și acoperă decalajul cu concurenții, situația se poate schimba.
Deoarece aceasta este matricea cheie în funcție de care sunt luate deciziile, aceasta ar trebui
construită și utilizată de conducerea superioară cu sprijinul managerilor tehnici ai întreprinderii.
Tabelul 2.4. Matricea de importanță / rezistență a tehnologiilor [5]
Scala de putere (1...5)
Tehnologiile critice
1 2 3 4 5
TCr1
TCr2
TCr3
TCrn
Rezultatul acestei etape este lista priorităților în acțiunile de imbunatatire tehnologica.

3. Constituirea portofoliului de proiecte tehnologice.
Proiectele tehnologice pot fi clasificate în două tipuri principale:
• Proiecte de Cercetare și Dezvoltare si Inginerie (cercetare, dezvoltare și inginerie legate de
produs și proces). Procesul trebuie înțeles într-un sens larg, implicând lanțul de producție în ansamblu
și nu numai producția. Ar trebui incluse materiile prime și dezvoltarea componentelor, dezvoltarea
furnizorilor și serviciile pentru clienți.
• Proiecte de investiții de capital (achiziționarea de echipamente de fabricație și de laborator).
Aici se arată cum se poate realiza acest lucru pentru proiectele de cercetare, dezvoltare și
dezvoltare. Comentarii suplimentare se fac la sfârșitul fiecărui subiect în ceea ce privește ajustările
necesare pentru a aplica conceptele proiectelor de investiții.
Constituirea unui portofoliu de proiecte de cercetare și dezvoltare tehnologică are trei etape:
 lista proiectelor de inovare tehnologică;
16
 selectarea proiectelor de cercetare și dezvoltare;
 definirea formei de achiziție (dezvoltare internă vs. surse externe).
Lista proiectelor de inovare tehnologică. Generarea de proiecte tehnologice este atât un proces
strategic, cât și un proces tehnologic, rezultatul a două procese distincte. Pe de o parte, proiectele pot fi
generate sub presiunea analizei strategice care a indicat faptul că o anumită tehnologie trebuie să fie
relevantă pentru a sprijini strategia firmei. Pe de alta parte, personalul tehnic care își prezintă
propunerile de proiect poate genera, de asemenea, proiecte tehnologice.
Pentru fiecare proiect tehnologic (investiție sau cercetare și dezvoltare) trebuie completat un
formular scurt, care să conțină:
• obiectivele proiectului tehnologic,
• relevanța tehnologiei,
• impactul tehnologiei (cantitate dacă este posibil),
• costul tehnologiei (estimarea resurselor umane și alte costuri),
• termenii limita.
Tabelul 2.5 prezintă proiectele tehnologice (proiecte de investiții și proiecte de cercetare și
dezvoltare), tehnologia critică aferentă și costurile și beneficiile pentru fiecare proiect.
Tabelul 2.5. Tehnologii critice, proiecte de cercetare și dezvoltare, costuri și beneficii [3]
Proiecte de cercetare si
Tehnologii critice, Tcr Costuri Beneficii
Dezvoltare
TCr1
TCr2
TCr3
TCrn
Selectarea proiectelor de cercetare-dezvoltare a tehnologiei. În această etapă, poate fi necesară

selectarea proiectelor de cercetare și dezvoltare, deoarece fondurile disponibile pot fi mai mici decât
cele necesare pentru întregul set de proiecte generate.
Beneficiile și costurile nu ar trebui să se limiteze la aspecte financiare, ci ar trebui să includă
factori subiectivi și necuantitativi:
• probabilitatea de succes tehnic: șansa de succes tehnic estimată de personalul tehnic,
• probabilitatea de succes comercial: șansa de succes comercial estimată de personalul de marketing,
• rentabilitate pentru firmă, având în vedere costul proiectului: dividendul veniturilor financiare
estimate în funcție de costul proiectului. Acest criteriu include durata avantajului generat de proiect
(dacă are succes),
• potrivirea strategică: nivel de coerență cu strategia generală a firmei, estimat de consiliul de
administrație sau de grupul de planificare strategică,
17
• coerența cu tehnologiile de bază: importanța proiectului în consolidarea capacităților firmei în
capacitati tehnologice.
• măsura în care tehnologia poate fi brevetată: un proiect de cercetare și dezvoltare devine mai atractiv
atunci când rezultatele pot fi protejate printr-un brevet,
• coerența cu amenințările și oportunitățile tehnologice: măsura în care proiectul răspunde unei anumite
amenințări sau oportunități.
Prin atribuirea unei ponderi fiecărui criteriu, se poate construi un tabel de merite pentru fiecare
proiect (tabelul 2.5), evaluând fiecare proiect în raport cu fiecare criteriu și înmulțind ponderile cu
scoruri. Proiectele sunt astfel prioritizate în funcție sumarul de merite obținut.
Proiectele sunt întreprinse până la epuizarea bugetului, începând din partea de sus a listei. În
această etapă, portofoliul obținut este revizuit pentru a verifica soldul în raport cu parametri precum
riscul, recompensa și orizontul de timp. Această procedură asigură un portofoliu echilibrat în ceea ce
privește o anumită variabilă. De exemplu, proiectele sunt toate foarte promițătoare, dar foarte riscante
sau pe termen lung.
Dacă portofoliul nu este satisfăcător, adică neechilibrat în anumiți parametri, proiectele sunt
redefinite și procesul repetat. Redefinirea unui proiect înseamnă că, de exemplu, două proiecte ar putea
fi combinate și obiectivele modificate ușor pentru a exploata sinergiile și zonele comune ale
proiectelor. Alternativ, unui proiect i se poate aloca o sumă mai mare de finanțare pentru a reduce
timpul până la finalizare și așa mai departe. Definiția finală a portofoliului de proiecte este rezultatul
acestui proces iterativ.
Tabelul 2.6. Matricea de selecție a proiectelor de cercetare și dezvoltare tehnologica [3]
Proiecte
Criterii de selectie Masura
A B C D E
probabilitatea de succes tehnic 1...5
probabilitatea de succes comercial 1...5
randamentul investițiilor 1...5
potrivire strategică 1...5
coerența cu competențele de bază 1...5
măsura în care tehnologia poate fi brevetată 1...5
coerența cu amenințările și oportunitățile tehnologice 1...5
Total
Atunci când proiectele de investiții sunt evaluate, se pot utiliza aceleași criterii, dar ponderile
vor fi diferite. Se pune accent pe factorii de beneficii și costuri. Probabilitatea de succes tehnic și
comercial tinde să aibă o importanță mai mică.
18
Surse interne versus externe pentru cercetare și dezvoltare. În această etapă, odată definite
prioritățile proiectului tehnologic, ar trebui definită strategia de implementare pentru fiecare. Aceste
orientări se referă în principal la identificarea nevoilor tehnologice, dar sunt utile unele comentarii cu
privire la strategiile de implementare a proiectului.
Pentru proiectele de cercetare și dezvoltare, această esențialitate înseamnă a decide dacă să se dezvolte
intern sau să recurgă la surse externe. Există diferite moduri de a dobândi tehnologie din surse externe.
Pro și contra ar trebui minutios evaluate.
Principalele alternative sunt următoarele[3]:
 dezvoltarea internă (adică dobândirea competenței prin proiecte interne de cercetare și
dezvoltare),
 consorții de cercetare,
 contracte de cercetare cu un institut de cercetare sau universitate
 achiziționarea de firme cu competențele necesare,
 acordarea de licențe
 proiecte interne, adică crearea de grupuri interne separate de restul organizației: acestea vor fi
dedicate dezvoltării de noi afaceri pe baza tehnologiilor disponibile,
 asocierile în participație sau alte forme de alianțe și
 angajarea resurselor umane cu capacitatea necesară.
Variabilele luate în considerare de obicei pentru alegerea unui anumit mod de achiziție sunt:
 disponibilitatea surselor externe (indicată în analiza impactului competitiv pentru fiecare
tehnologie),
 disponibilitatea tehnologiei pentru achiziție la un preț care permite o rentabilitate adecvată pentru
companie,
 cererile și restricțiile impuse de licențiator,
 intervalul de timp solicitat de strategia companiei: formele de achiziție de tehnologie, cum ar fi
achiziția de firme sau licențierea, permit în mod clar ca anumite tehnologii să fie achiziționate
foarte rapid,
 adecvare (adică măsura în care o anumită cunoaștere tehnologică trebuie să fie păstrată în
proprietate și dificilă de imitat): acolo unde există probleme puternice de imitare, dezvoltarea
internă este mai sigură decât recurgerea la surse externe,
 gradul de familiaritate al firmei cu tehnologia: o familiaritate scăzută cu competențele tehnologice
necesare dezvoltării unei anumite tehnologii forțează achiziționarea din surse externe,
19
 gradul de familiaritate al firmei cu piața (dacă investiția într-o nouă tehnologie implică crearea
liniei unui nou produs): o familiaritate redusă cu activitățile sugerează achiziționarea din surse
externe.
Rezultatele procesului de selecție C&D, inclusiv sursele tehnologice pentru fiecare caz sunt date
in tabelul urmator.
Tabelul 2.7. Proiecte și surse de Cercetare / Dezvoltare [3]
Cercetare / Dezvoltare Contract de Cercetare / Alianta Angajarea unor
Proiecte
interna Dezvoltare externa „intreprindere mixta” persoane competente
Proiect A
Proiect B
Proiect C
ProiectD
Proiect E
2.1. Dezvoltarea tehnologica
Dezvoltarea tehnologica poate fi gândită ca un proces care este destinat să expună sau să clarifice
gradual sau în detaliu, să elaboreze posibilitățile, să dobândească sau să provoace desfășurarea treptată
a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu, inclusiv aplicarea sa practică [1].
Deoarece dezvoltarea poate fi legată și de ideea maturizării - maturitatea implică o condiție de
dezvoltare deplină - este de asemenea posibil, cel puțin conceptual, să ne gândim la maturitate ca la o
măsură a cât de dezvoltată este o tehnologie. Sintagma “maturizarea tehnologiei” este, prin urmare,
sinonimă cu dezvoltarea tehnologiei. Un alt termen asociat este cercetarea și dezvoltarea (R&D):
„Munca creativă întreprinsă în mod sistematic pentru a crește stocul de cunoștințe și utilizarea acestui
stoc de cunoștințe pentru a concepe noi aplicații.”
Un ciclu de viață este o serie de etape prin care trece ceva în timpul vieții sale (adică procesul de
maturare de la concepție până la moarte). Deoarece tehnologia și produsul sunt diferite, se afirmă că
ciclurile lor de viață sunt, de asemenea, de așteptat să fie diferite prin una sau mai multe măsuri.
Viziune de dezvoltare tehnologica. Poate că cel mai evident punct de vedere al ciclului de viață al
dezvoltării tehnologiei care poate fi găsit în baza literaturii deschise este luarea în considerare a
tehnologiei dintr-o perspectivă „obiect”. Luând această viziune, dezvoltatorul are în vedere diferitele
manifestări fizice prin care ar putea trece tehnologia pe măsură ce se maturizează, cum ar fi ilustrat în
fig. 2.1: cercetare tehnologica - conceptul, aplicatii demonstrative – fezabilitate, prototip industrial –
instalatie pilot, tehnologie comercializata [1].
20
Fig. 2.1. Ciclul de dezvoltare a unei tehnologii [1]
Una dintre cele mai răspândite viziuni ale unui ciclu de viață al tehnologiei este înrădăcinată în
economie si reflecta cât de repede și complet sunt adoptate noile tehnologii pe o piață de consum, așa
cum este ilustrat în fig. 2.2 [1]. Din perspectiva unei afaceri, atunci, cu o preocupare majoră pentru
rentabilitatea investițiilor, dezvoltarea tehnologiei și strategiile de implementare se concentrează pe
găsirea unei modalități de a permite penetrarea timpurie, rapidă și completă a pieței.
Fig. 2.2. Tendințe tipice în asimilarea de către consumatori a noilor tehnologii (2002) [1]
21
Seria de acțiuni prin care sunt adoptate noile tehnologii,ideile noi sunt acceptate si assimilate este
cunoscuta ca proces de difuzie. Acest concept este denumit și teoria difuziei inovațiilor. Model orientat
spre consumator sau piață ia în general forma unei curbe „S”, așa cum se arată în Fig. 2.3 [1].
Fig. 2.3. Modelul procesului de difuzie a tehnologiei [1]

Modelul de bază de difuzare a tehnologiei a fost extins pentru a include cazuri cu achiziții
repetate (modele multi-generaționale; de exemplu, cazuri care implică inovații continue sau
îmbunătățiri care nu forțează o schimbare semnificativă de comportament de către client. Modelul a
fost, de asemenea, utilizat ca cadru pentru gestionarea tranziției pe tot parcursul ciclului de viață al unei
tehnologii. In 1996 Institutul de Inginerie Software (SEI) al Universității Carnegie Mellon a aplicat un
model al ciclului de viață al tehnologiei în patru faze, așa cum este rezumat în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.6. Dezvoltarea tehnologiei in patru faze [1].
Explorare Maturare Mobilizare Sustinere
Întrebări
• Ce problema se • Ce soluție oferă cea • Ce mecanisme și ce • Cum susținem această
încearca a rezolva și ce mai mare valoare? rețea valorică trebuie sa tehnologie?
ar trebui sa se rezolve? • Cum îl vor folosi dezvoltăm pentru • Cum susținem
• Cu cine ar trebui să oamenii? tranziție? partenerii de tranziție?
fim parteneri pentru a • Avem o dovadă că • Cu cine ar trebui să • Ce îmbunătățiri sunt
dezvolta? utilizatorii fim parteneri? cele mai profitabile sau
intenționeaza sa o necesare?
foloseasca?
• Care este strategia de
tranziție?
22
Utilizatori
inovatorii primii utilizatori majoritate timpurie majoritate târzie
Accentul strategic
• spațiul de probleme • credibilitate tehnică • întreaga rețea de • satisfacerea cererii
• colaboratori • valoarea soluției produse și valori • tranziție
• direcția tehnică • tranziție • pregătirea partenerului autosustenabilă
• avantaj strategic de tranziție • standarde de excelență
pentru adoptatorii • standardizare
timpurii
Activitati
• identificarea nevoilor • maturizarea • tehnologie • acordarea licenței
• selectarea tehnologiei tehnologiei demonstrată pentru tehnologiei către
cu raspuns valoric • utilizarea testelor adoptare largă partenerii de tranziție
sporit pentru a satisface (proiecte pilot) pentru a • colectarea datelor de pentru a satisface
nevoile identificate demonstra valoarea și referință și datelor de cererea
• crearea leadership- tranziționalitatea impact pentru a genera • stabilirea standardelor
ului identificarea • crearea un plan de interes de la adoptatorii de excelență
colaboratorilor tranziție țintă • actualizarea
• crearea produselor și standardelor garantate
parteneriatelor pentru a pe baza experienței
satisface cererea utilizatorului
Ideea de gestionare a tranzițiilor fazelor poate lua, de asemenea, un accent special, cum ar fi
managementul părților interesate, așa cum este dat in fig. 5 [1].
SUBPROCESE: CONSTRUIREA VALORICA A NOII TEHNOLOGII
1. 3. 5. 7.
9.
IMAGINATIE INCUBARE DEMONSTRARE PROMOVARE
8. SUSTINERE
Intelegerea pietei 2. Definirea 4. Contextual în 6. Adoptarea
Mobilizarea Comercializare
tehnologiei Mobilizarea comercia- Mobilizarea produse si Mobilizarea
interesului activelor
bilitatii resurselor procese componentelor complementare
?i aprobarea pentru pietelor
pentru livrare
demonstrare
PODURI: SATISFACEREA SI MOBILIZAREA PARTILOR INTERESATE IN FIECARE ETAPA
Fig. 2.4. Subprocese valorice si angajarea partilor interesate la crearea noii tehnologii [1]
O idee similară ar fi luarea în considerare a principalelor activități care trebuie gestionate în
diferite momente ale ciclului de viață al tehnologiei: fezabilitatea tehnologică; fezabilitatea aplicației;
fezabilitate politică; cererea de fezabilitate; crearea pieței; cota de piață.
În cazul în care noua tehnologie supraviețuiește prin găsirea unei nișe de piata și apoi are crestere
pe piata prin inovație susținută ca răspuns la nevoile unei piețe mai largi, aceasta poate înlocui
tehnologiile și produsele existente - tehnologie disruptivă.
23
Pentru noile inovații, s-a observat că tranziția între grupurile de consumatori „adoptatori timpurii”
(sau vizionari) și „majoritate timpurie” (pragmatici) corespunde adesea cu eșecul produselor de înaltă
tehnologie. Această tranziție a devenit cunoscută sub numele de „prăpastie”. Această prăpastie a fost
explicată pe baza cerințelor prin gândirea tehnologiei în termeni de utilitate sau performanță față de
aceste diferite grupuri de consumatori. .
Urmând această linie de raționament, se poate imagina că, pe măsură ce baza de clienți crește,
„cerințele” clienților se vor schimba, așa cum este ilustrat în figura 2.5. În cele din urmă, nevoile
clientului dominant (cel care va fi mulțumit dintr-o perspectivă pur economică) vor avea importanta
majora economica. Dacă lista părților interesate și nevoile și cerințele acestora nu sunt revizuite
periodic, actualizate și reflectate în dezvoltarea tehnologiei (și a produsului), riscul devine mare pentru
căderea în prăpastie (sau pentru a fi deplasat de o tehnologie disruptiva).
Fig. 2.5. Cerințe de performanță tehnologică în funcție de grupul de consumatori [1]

Ideea de a lua în considerare o tehnologie din punct de vedere al utilității sau performanței poate
fi, de asemenea, utilizată pentru a transforma un model de difuzare a tehnologiei conform cotei de
piață, a cerințelor consumatorilor, cum ar fi în fig 2.6 [1].
24
Fig. 2.6. Ciclul de viață al tehnologiei: graficul „balenă” [1]
Figura 2.7 oferă o alta percepție a unei tehnologii în ceea ce privește o viziune de marketing care
poate conduce atât la finanțarea internă a cercetării și dezvoltării, cât și la încrederea consumatorilor
(vânzări). Acest tip de model al ciclului de viață al tehnologiei este legat de difuziunea clasică a muncii
de inovare si a perceptii corespunzatoare a rezultatelor muncii [1].
Fig. 2.7. Ciclul de maturare a unei tehnologii [1]
2.2. Procesul de dezvoltare a tehnologiei in baza conceptului inovarii deschise
Au fost dezvoltate mai multe modele de dezvoltare a tehnologiilor. Aceste modele abordează
dezvoltarea tehnologiei ca un proces, cu etape și decizii bine definite, care permit identificarea
25
lacunelor care conduc la stabilirea de parteneriate. A fost prezentat un set de instrumente de dezvoltare
tehnologică, de la identificarea și selecția oportunităților până la dezvoltarea și evaluarea conceptului
final propus pentru o anumită tehnologie. Cu toate acestea, aplicabilitatea modelului prezentat de acest
autor este limitată la procesele interne ale organizației, ceea ce o plasează în categoria inovației închise.
Modelul de dezvoltare tehnologică prezentat de Schulz (2000) se concentrează în principal pe
strategiile de afaceri, desfășurarea, analiza și selecția acestora și transferul unei tehnologii date la
procesul de dezvoltare a produsului (PDP). Este oferit un model în care organizațiile trebuie să aibă nu
numai un portofoliu de produse, ci si un portofoliu de tehnologii bazat pe cerințele fiecărui produs din
portofoliul de produse. Studiul contribuie, de asemenea, la depășirea barierelor culturale interne ale
organizației în ceea ce privește transferul de tehnologie către procesul de dezvoltare al produsului.
Unul dintre modelele procesului de dezvoltare a tehnologiei este prezentat în figura 1, activitățile
caruia sunt împărțite în trei etape[4]:
1. Domeniul proiectului tehnologic: in conformitate cu planul stabilit, luând în considerare
caracteristicile afacerii;
2. Evaluarea tehnică a tehnologiei: aici sunt demonstrate probabilitățile de dezvoltare a ideii prin
analiza parteneriatelor și a impactului acestei tehnologii;
3. Investigația detaliată a tehnologiei: în cazul în care, după definirea domeniului tehnologic, sunt
facute experimentele și sunt definite valorile tehnologiei pentru organizație.
Aceste etape sunt precedate de trei porți sau pași de decizie, ale căror caracteristici principale
sunt:
• Poarta 1: conducerea superioară a organizației și liderii de cercetare și dezvoltare verifică dacă o
idee dată merită efort de dezvoltare și investiții, urmată de formularea proiectului și a domeniului de
aplicare;
• Poarta 2: aceiași actori ca cei de la Poarta 1 determină calitativ limitele domeniului de aplicare
al proiectului, ceea ce va permite analiza tehnologiei existente (evaluarea tehnologică);
• Poarta 3: aceiași actori de la Poarta 2 / Poarta 1 și alți lideri implicați în afaceri analizează
viabilitatea proiectului folosind informațiile colectate la Porțile 1 și 2, care vor sprijini investigația
tehnologică.
26
Fig. 2.8. Modelul procesului de dezvoltare tehnologica [4]
În plus față de aceste trei porți care preced cele trei etape ale acestui model, există si Poarta 4 care
implică aceiași actori ca cei de la Poarta 3 și alte persoane interesate de rezultatele comerciale ale
proiectelor. Această poartă este imediat după etapa 3 și închide modelul propus.
La Poarta 4 se determină procesul de dezvoltare a produsului la care se va aplica o tehnologie
dată și procesul de dezvoltare a tehnologiei si procesul de dezvoltare a produsuluio sunt integrate.
Printre alte câteva modele de process de dezvoltare tehnologica disponibile în literatura de
specialitate, unele studii relevante propun activitățile specifice necesare pentru dezvoltarea tehnologiei.
In figura 2.9 se prezintă un model teoretic al procesului de dezvoltare tehnologica cu un set de
etape care au fost supuse gruparii după similaritate [4].
Fig. 2.9. Modelul teoretic al procesului de dezvoltare tehnologica in sase etape cu verificari [4]
27
Modelul PDT prezentat în fig. 2.9 conține șase etape diferite care pleacă de la o idee și se termină
la tehnologia dezvoltată și pregatita să fie integrată într-un proces de dezvoltare a produselor,
serviciilor sau proceselor. Aceste etape pot fi orientate de la tendințele pieței și ale tehnologiei pe baza
competențelor interne ale organizației. Aceste etape sunt realizate cu următoarele activități [4]:
• Invenție: definirea planificarii strategice a întreprinderii, stabilirea strategiei tehnologice,
identificarea tehnologiei (cercetare de bază și aplicată), identificarea cerintelor consumatorului
(cercetare de piață), generarea de idei;
• Domeniul de aplicare al proiectului: dezvoltarea domeniului de aplicare a proiectului,
cartografierea planurilor viitoare, efectuarea cercetari comparative, efectuarea căutărilor de brevete,
identificarea oportunităților;
• Dezvoltarea conceptului de tehnologie: identificarea potențialului ideii în anumite condiții prin
experimente preliminare, identificarea resurselor și soluțiilor necesare pentru lacunele identificate,
proiectarea platformei tehnologiei, realizarea procesului QFD pentru a crea o tehnologie (necesități
tehnologice), efectuarea analizei comparative cu tehnologiile disponibile, dezvoltarea rețelei cu
parteneriiir, definirea caracteristicilor noii tehnologii, identificarea impactului tehnologiei în companie,
analizarea documentelor și generarea conceptului de tehnologie;
• Dezvoltarea tehnologiei: selectarea și dezvoltarea conceptului de tehnologie superioară,
definirea produselor și proceselor comerciale posibile, descompunerea funcțiilor sistemului în funcții
partiale, definirea arhitecturii sistemului, utilizarea modelelor matematice care exprimă funcția ideală a
tehnologiei, dezvoltarea și testarea prototipului, identificarea impactului pieței și realizarea acestor
posibilități, pregătirea pentru implementarea cazului de afaceri, identificarea și evaluarea parametrilor
critici;
• Optimizarea tehnologiei: optimizarea tehnologiei pornind de la parametrii săi critici, analizarea
factorilor care pot rezulta în platforme, dezvoltarea subsistemelor platformei, implementarea și
optimizarea experimentelor, analiza datelor din experimente;
• Transferul tehnologic: proiectarea unei platforme, integrarea subsistemelor, testarea
performanțelor sistemului, definirea criteriilor de selecție a tehnologiei.
În conformitate cu figura 2.9 și cu activitățile din fiecare dintre etape, este posibil să observăm
că dezvoltarea tehnologiei începe de la planificarea strategică a organizației, împreună cu definirea
strategiilor tehnologice și generarea ideilor care fac invenția inițială în procesului de dezvoltare a
tehnologiei. În secvență se desfășoară domeniul de aplicare al proiectului, dezvoltarea conceptului de
tehnologie, dezvoltarea și optimizarea tehnologiei și, în cele din urmă, etapa transferului de tehnologie.
28
Trebuie remarcat faptul că aceste activități ale procesului de dezvoltare tehnologica doar în a
treia fază a acestui model teoretic, sau după ce au avut loc aproximativ 40% din activitățile propuse în
proces, modelul propune crearea de rețele de parteneri, ceea ce necesită o analiză a procesului de
dezvoltare tehnologica în conformitate cu paradigma inovației deschise.
3. Evaluarea Tehnologiei (Technology Assessment – TA)
Evaluarea tehnologiei este un proces științific, interactiv și comunicativ care își propune să
contribuie la formarea opiniei inginereasca si publica cu privire la rolul, aspectele, performantele
tehnologiei.
Descriere generala. EvaluareaTehnologiei se refera la studierea și evaluarea noilor tehnologii sau
a tehnologiilor in noile conditii. Se bazează pe convingerea că noile dezvoltări și descoperirile din
comunitatea științifică sunt relevante pentru întreaga lume, mai degrabă decât pentru experții științifici
înșiși și că progresul tehnologic nu poate fi niciodată lipsit de implicații sociale si etice. De asemenea,
evaluarea tehnologiei recunoaște faptul că oamenii de știință în mod normal nu sunt ei înșiși eticiști
instruiți și, în consecință, ar trebui să fie foarte atenți atunci când se pronunță singuri sau colegii lor
despre noile descoperiri, noile aplicatii, noile conditii de aplicare a unor proiecte sau lucrări în curs de
elaborare [6].
Evaluarea tehnologiei presupune o perspectivă globală și este orientată spre viitor, nu anti-
tehnologică. Abordarea Evaluarii Tehnologice este una interdisciplinară si orientate spre rezolvarea
problemelor de utilizare a tehnologiei deja existente și prevenirea daunelor potențiale cauzate de
aplicarea și comercializarea noilor tehnologii.
Prin urmare, orice rezultate ale studiilor de evaluare a tehnologiei trebuie publicate și trebuie să se
acorde o atenție deosebită comunicării cu factorii de decizie.
O problemă importantă în ceea ce privește evaluarea tehnologiei este așa-numita dilemă
Collingridge: pe de o parte, impactul noilor tehnologii nu poate fi ușor de prezis până când tehnologia
nu este dezvoltată pe scară largă și utilizată pe scară largă, iar pe de altă parte, controlul sau schimbarea
unei tehnologii este dificilă de îndată ce este utilizată pe scară largă.
Evaluările tehnologice, care sunt o formă de analiză cost-beneficiu, sunt dificile, dacă nu
imposibil de realizat într-un mod obiectiv, deoarece trebuie luate decizii subiective și judecăți de
valoare cu privire la o serie de probleme complexe, cum ar fi [6]:
 limitele analizei (adică, ce costuri sunt internalizate și externalizate),
29
 selectarea indicatorilor corespunzători ai consecințelor potențiale pozitive și negative ale noii
tehnologii,
 monetizarea valorilor non-piață,
 gamă largă de perspective etice.
În consecință, majoritatea evaluărilor tehnologice nu sunt nici obiective, nici exerciții neutre în
ceea ce privește valoarea, dar sunt în mare parte influențate și părtinitoare de valorile celor mai
puternice părți interesate, care sunt, în multe cazuri, dezvoltatorii și susținătorii (adică, corporațiile și
guvernele) ale noilor tehnologii în cauză . În opinia cea mai extremă, evaluarea tehnologiei este „o
scuză unilaterală pentru tehnologia contemporană a persoanelor care au un interes în continuarea ei”.
Unele dintre domeniile majore ale evaluarii tehnologiei sunt:
 tehnologia informației,
 tehnologiile hidrogenului,
 tehnologia nucleară,
 nanotehnologia moleculară,
 farmacologia,
 transplanturile de organe,
 tehnologia genelor,
 inteligența artificială,
 internetul și multe altele.
Forme și concepte de evaluare a tehnologiei. Următoarele tipuri de concepte ale Evaluarii
Tehnologice sunt cele mai vizibile și practicate [6]:
 Evaluarea Tehnologica Parlamentara (PTA): activități de evaluare a diferite tipuri de tehnologii
de interes si impact larg social al căror destinatar este un parlament. PTA poate fi efectuată direct
de membrii acestor parlamente sau în numele instituțiilor de asistență tehnică conexe sau de
organizații care nu au legătură directă cu un parlament.
 Evaluarea Tehnologica Expert, adesea denumita și evaluare tehnologica clasica sau traditionala:
activități TA desfășurate de o echipă de experți tehnici. Contribuția părților interesate și a altor
actori este inclusă numai prin declarații scrise, documente și interviuri, dar nu ca o evaluare
tehnologica participativa.
 Evaluarea Tehnologica Participativ (ATP): activități de asistență tehnică care implică activ,
sistematic și metodologic diferite tipuri de actori sociali ca evaluatori și discutanți, cum ar fi
diferite tipuri de organizații ale societății civile, reprezentanți ai sistemelor de stat, dar, în mod
30
caracteristic, și părți interesate individuale și cetățeni, oameni de știința tehnologiei și experți
tehnici. Metodele ATP standard includ conferințe de consens, focus grupuri, ateliere de scenarii
etc. Uneori ATP este împărțită în continuare în ATP a părții interesate de experți și ATP a partii
publice.
 Evaluarea Tehnologica Constructiva (CTA): acest concept de evaluare tehnologica încearcă să
extindă proiectarea noilor tehnologii prin feedbackul activităților de în construcția reală a
tehnologiei. Contrar celorlalte forme de evaluare tehnologica , CTA nu este orientată spre
influențarea practicilor de reglementare prin evaluarea impactului tehnologiei. În schimb, CTA
dorește să abordeze problemele sociale legate de tehnologie prin influențarea practicilor de
proiectare.
 Evaluare Tehnologica discursiva sau argumentativa: acest tip de evaluare tehnologica vrea să
aprofundeze dezbaterea politică și normativă despre știință, tehnologie și societate. Este inspirata
de etică, analiza discursului politic și sociologia așteptărilor de la știință și tehnologie. Acest mod
de evaluare tehnologica își propune să clarifice și să supună controlului public și politic ipotezele
și viziunile normative care determină actorii care modelează social știința și tehnologia. În
consecință, evaluarea tehnologica argumentativă nu abordează doar efectele secundare ale
schimbărilor tehnologice, ci se ocupă atât de impacturile mai largi ale științei și tehnologiei, cât și
de întrebarea normativă fundamentală a motivului pentru care dezvoltarea unei anumite
tehnologii este legitimă.
 Evaluarea Tehnologica din Sanatate (Health Technology Assessment – HTA): este un tip
specializat de Evaluarea Tehnologica Expert care informează factorii de decizie politică cu privire
la problemele de eficacitate, siguranță și rentabilitate ale produselor farmaceutice și ale
tratamentelor medicale.
3.1. Nivele de Pregatire a Tehnologiei (Technology Readiness Level - TRL
Furnizorii de tehnologie din societatea „high-tech” de astăzi sunt susceptibili să se găsească într-o
poziție pentru a concura - cel puțin într-un anumit sens - pentru o parte din resursele limitate de
cercetare și dezvoltare (R&D). Pentru orice organizație care se află plasată într-o astfel de poziție, o
planificare strategică eficientă devine o necesitate pentru a supraviețui pe termen lung. În acest sens,
este posibil să ne imaginăm un furnizor „de înaltă tehnologie” care are viziunea înaltă de a fi furnizorul
de soluții inovatoare de inginerie a sistemelor bazate pe știință, care sunt dezvoltate într-un mod care
31
inspiră încrederea clienților. Întrebarea devine atunci una de strategie [1]. Cum va realiza o astfel de
organizație această viziune? Ce va reduce incertitudinea procesului de dezvoltare a tehnologiei - va
inspira încrederea „clienților” de finanțare prin rate mai mari de succes - și astfel va oferi un avantaj
competitiv?
Se sugerează cu tărie că procesul formal este, de fapt, un factor cheie dintr-o perspectivă
organizațională (multiprogramă) pe termen lung. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care
responsabilitatea și profitabilitatea sunt chestiuni de interes; mai puțin atunci când dreptul este
încorporat într-o cultură de cercetare și dezvoltare, ceea ce este adesea evidențiat în utilizarea pe scară
largă a proceselor ad hoc.
Având în vedere interesul pentru ideea că maturizarea tehnologiei poate fi planificată și poate
urma un proces formal, întrebarea devine: ce proces? Poate că este evident și banal, dar răspunsul
pentru dezvoltarea tehnologiei este un proces care pune în aplicare metoda științifică. O astfel de
abordare este urmată aici pentru a produce descrierea unui cadru de dezvoltare pentru un proces de
maturare a tehnologiei multiciclului care este adecvat pentru utilizare în întreprinderi cu risc ridicat.
Mai multe detalii despre proces sunt schițate printr-o analiză adaptată a abordărilor formale de inginerie
a sistemelor utilizate în dezvoltarea produselor. Se încheie analiza cu o discuție cu privire la utilizarea
metricilor multidimensionali de maturitate a tehnologiei (denumită în mod obișnuit într-o formă 1-D ca
niveluri de pregătire tehnologică, TRL) și utilizarea evaluărilor tehnice de pregătire (TRA) în
determinarea măsurilor acestora. Se ia în considerare, de asemenea, punctul de vedere al potențialilor
utilizatori și preocupările acestora pentru TRL-urile elementelor critice ale tehnologiei (ECT) în
momentul în care tehnologia menționată ar fi inserată într-o linie de produse [1,7].
Noțiunea de maturitate tehnologică sau progresul dezvoltării tehnologiei este o problemă
multidimensională și trebuie tratată ca atare (în special atunci când se caută cunoștințe și înțelegere).
Planurile de dezvoltare tehnologică pentru un anumit proiect ar trebui, a priori, să identifice în
mod explicit valorile și măsurile de interes, iar evaluarea acestor măsuri ar trebui să fie convenită în
mod formal ca parte a unui proces de revizuire care este denumit în mod obișnuit o Evaluare a
Pregătirii Tehnologice (Technology Readiness Assessment - TRA).
Domeniul dezvoltării tehnologiei este caracterizat de patru dimensiuni și valori associate [1,8]:
 Experiență: teorie → laborator → domeniu;
 Mediu: laborator → relevant → operațional;
 Dimensiune: subscală → la scară completă;
32
 Rendition: model de computer → panou de control → modelă → prototip →
producție.
Totuși, acest set dimensional nu este unic și nici nu se afirmă că este complet. Pentru a face acest
lucru, trebuie de luat notiunea de Nivelul Pregatirii Tehnologice (Technology Readiness Level – TRL),
care utilizează trei dimensiuni: modele, produs și proces.
Model: bazele fizicii → efecte simple, integrate, de prim ordin→efecte detaliate, integrate, de
primul și al doilea ordin → efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin, validate la condițiile
de laborator → efecte detaliate, integrate, de primul și de al doilea, validate în condiții operaționale →
efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin, validate în condiții operaționale și comparate cu
hardware integrat la nivelul subsistemului → efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin,
validate la condiții operaționale, și comparate cu hardware prototip integrat la nivelul sistemului [1].
Produs: eșantioane de materiale sau tehnologii de susținere → interfață individuală sau
interacțiune, eșantioane asociate de materiale sau tehnologii de susținere → eșantioane de materiale sau
tehnologii de interfață individuală sau multiplă sau interacționare → reprezentare a elementelor
funcționale cheie ale tehnologiei reprezentarea tehnologiei integrate cu elemente de susținere realiste
→ reprezentare avansată modelelor tehnologiei integrate în subsistemul următor-superior →
reprezentarea prototip a tehnologiei integrate la nivelul sistemului
Proces: la nivel de laborator → primele estimari ale producibilitatii și a costului →
producabilitatea aplicației specifice și estimările de cost disponibile → fabricatie
Deși poate fi posibil să se identifice un set definitiv de dimensiuni care să descrie domeniul de
dezvoltare a tehnologiei independent de tehnologie, soluția aici este că o anumită activitate de
dezvoltare a tehnologiei trebuie să identifice cele mai potrivite dimensiuni și valori.
O evaluare a pregatirii tehnologiei poate fi apoi invocată pentru a furniza măsuri formale,
independente, cantitative sau calitative pentru valorile definite de interes. La rândul lor, aceste măsuri
indică „creștere” în domeniul dezvoltării tehnologice. Cu toate acestea, în practică, o astfel de evaluare
este în general rezumată pentru management și consumul părților interesate prin aruncarea rezultatelor
într-un număr ordinal unidimensional - un nivel de pregătire tehnologică (TRL) prin utilizarea unor
criterii de notare. Se constata că informațiile se pierd într-o astfel de transformare, adică nu este
posibilă reconstituirea măsurilor multidimensionale originale dintr-un scor TRL.
Un avertisment cu privire la utilizarea scorurilor TRL este justificat aici din cauza abuzurilor care
sunt adesea observate, de exemplu, adăugarea de numere ordinale sau aplicarea TRL-urilor la produse,
adesea, poate, pentru că sunt slab înțelese.
33
Un scor TRL este o măsură a maturității tehnologiei și, prin analogie, este echivalent cu utilizarea
vârstei unei persoane ca măsură a maturității. TRL este un ghid dur, dar, se poate constata ca
tehnologiile se maturizează la ritmuri diferite și chiar la niveluri diferite. Vârsta este utilizată ca o
măsură a maturității în sensul (sau dimensiunea) capacității unei tehnologii de a garanta anumite
rezultate. Astfel, o tehnologie trebuie să se fi maturizat la un TRL6 înainte de a putea fi utilizată într-un
produs. TRL pentru tehnologii ca varsta este utilizată într-un anumit sens ca indicator al riscului; nu
este, însă, o măsură reală a maturitatii si a riscului.
Pentru a înțelege riscurile tehnologice, trebuie evaluate detaliile diferitelor valori ale domeniului
de dezvoltare. TRL-urile nu indică faptul că tehnologia este potrivită pentru un anumit loc de muncă
sau că aplicarea tehnologiei va duce la dezvoltarea cu succes a unui anumit sistem; iar evaluarea
riscurilor asociate cu aplicarea tehnologiei necesită atât o înțelegere a domeniului de dezvoltare a
tehnologiei menționate, cât și domeniul de aplicare al produsului intenționat. TRL-urile nu au fost
niciodată destinate a fi utilizate ca metrică pentru măsurarea maturității dezvoltării produsului.
Cea mai bună situație apare atunci când sunt definite evaluări TRL specifice proiectului (criterii
dimensionale de măsurare-la-TRL) care corespund ciclurilor de dezvoltare planificate, adică finalizarea
cu succes a unui ciclu de dezvoltare ar corespunde unei creșteri cu unul în scorul TRL.
3.2. Măsurarea maturității tehnologiei pentru evaluare (Technology Readiness Assessment

TRA)
O evaluare a pregatirii tehnologiei (TRA) poate să fie utilizata ca mijloc de măsurare a maturității
tehnologiei. Procesele reale legate de TRA care trebuie urmate pentru un anumit proiect pot fi adaptate,
depinzând mai mult sau mai puțin de trei factori: motivele pentru care se desfășoară, calea dezvoltării
tehnologiei urmată și cine va folosi rezultatele si în ce scop.
Factori de planificare TRA [1,9]:
 Motive pentru efectuarea unei evaluari TRA:
 Clientul a solicitat un statut de dezvoltare, dar nu exista niciun indiciu.
 Nu exista planuri de dezvoltare a tehnologiei și nu exista prea multe controluri de gestionare,
dar este de doprita cunoașterea starii de dezvoltare a tehnologiei în sprijinul cererilor
bugetare, alocărilor bugetare etc.
 Este o activitate programată de verificare menită să ofere confirmarea faptului că eforturile de
dezvoltare au fost finalizate conform planificării.
34
 Căi de dezvoltare a tehnologiei:
 „Împingere” dintr-o activitate de cercetare și dezvoltare, existand o modalitate de a o face
„mai ieftin, mai rapid, mai bine” sau chiar cu ceva nou si se cauta un utilizator pentru
tehnologie.
 „Tragere” de la nivelul produsului, fiind necesar un nivel avansat de performanță de la o
anumită tehnologie pentru ca produsul să își îndeplinească cerințele. Astfel de cereri de
dezvoltare apar de obicei din studiile conceptuale de sistem și includ, în general, atât cerințe
minime de performanță, cât și ținte (obiective).
 „Interogare” de la nivelul produsului, fiind convingerea că performanța sistemului produsului
poate fi îndeplinită cu tehnologia existentă „de ultimă generație”, adică, trebuie aplicate doar
tehnologiile dezvoltate sau mature.
 Utilizatorii rezultatelor TRA:
 Management (și agenția de finanțare), rezultatele TRA fiind utilizate ca metrică de progres a
programului sau a proiectului;
 Dezvoltatoriii de tehnologie, rezultatele TRA fiind utilizate pentru a face publicitate și a vinde
produsul lor;
 Designerii de produse, rezultatele TRA reprezentand un criteriu (printre altele) pentru a
judeca alternativele fezabile sau a fi privit ca un tip de metrică a riscului.
Proces TRA - Observații suplimentare. Din punct de vedere conceptual, este necesar ca în cadrul
proceselor bine concepute sa existe aplicații gradate. Cu toate acestea, nu este clar că se poate dezvolta
o notare adecvată fără a contura mai întâi o schemă TRA completă. Ar trebui să se înțeleagă că
dezvoltarea și implementarea proceselor TRA necesită investiții în definirea aspectului unui program
sau proiect de dezvoltare tehnologică în sensul managementului și ingineriei [1].
Cerințe formale de evaluare a pregatirii tehnologice (TRA).
Perspective tehnologice. Dacă se stabilește că un TRA formal este în regulă, echipa de dezvoltare
tehnologică reunește un pachet de date de evaluare care ar trebui să includă [1]:
 strategii relevante de dezvoltare tehnologică și planuri de maturizare, inclusiv, posibilul
domeniu tehnologic specific, dimensiuni, valori și măsuri determinați a priori să înceapă
proiectul ca mijloace prin care ar fi evaluată maturitatea (adică finalizarea cu succes a ciclului
de dezvoltare);
 pachetul de date tehnice care reprezintă toate artefactele de dezvoltare tehnologică, un proces de
revizuire a celor mai bune practici pentru a efectua o evaluare tehnică a dovezilor furnizate.
35
Perspectiva proiectantului de produs. Un proiectant de produs ca client pentru o tehnologie are
propriul punct de vedere al evaluării maturității care va fi luat în considerare pe scurt aici. Se constata
ca [1]:
 maturitatea tehnologiei nu este maturitatea aplicației sau a proiectării produsului;
 O evaluare TRL este un număr ordinal care se derivă prin transformarea măsurilor care descriu
un spațiu multidimensional prin intermediul unor criterii de notare pentru a indica o anumită
măsură calitativă a disponibilității (nu a utilității) unei tehnologii care trebuie utilizată;
 TRL-urile tehnologiilor independente sunt independente. Implicația matematică este că TRL-
urile nu pot fi adăugate, mediate sau chiar comparate direct.
Nivele de Pregatire a Tehnologiei (Technology Readiness Level - TRL). Definitii extinse.
Nivel de Pregatire a Tehnologiei 1 (Technology Readiness Level 1 - TRL-1)
Definire Descriere
Principiile de bază Acesta este primul nivel de pregătire tehnologică și include cercetări
observate și raportate. științifice fundamentale. La acest nivel, principiile științifice de bază sunt
studiate analitic și / sau experimental. Exemplele pot include studii pe hârtie
ale proprietăților de bază ale unei tehnologii.
Dimensiunile nivelului:
Modele: Efecte simple, integrate, de primul ordin;
Produs: Eșantioane de materiale sau tehnologii de susținere interconectate sau interacționate individual;
Proces: la scară de laborator
Informatii de suport. Cercetări publicate care identifică principiile care stau la baza acestei tehnologii.
Referințe la cine, unde, când.
TRL-1 este neobișnuit în sensul că este singurul nivel în care artefactele de maturitate
susținătoare sunt, în general, anterioare invenției tehnologiei evaluate. Adică, deși una sau ambele
descrieri date mai sus conțin afirmațiile „Cercetarea științifică începe să se traducă în cercetare și
dezvoltare aplicată” și „studii ale proprietăților de bază ale unei tehnologii”, nici măcar nu se gândește
la conceptul sau aplicația tehnologică în sine. Numai atunci când o invenție tehnologică a fost
formulată pe baza unuia sau mai multor principii și proprietăți fizice, inclusiv alte tehnologii, este
posibil să se evalueze maturitatea aceleiași (adică, în retrospectivă, în ceea ce privește tehnologia
emergentă menționată și așa o conceptul tehnologic care nu a atins TRL-2 poate fi clasat la TRL-1,
având dovezi justificative).
36
În altă ordine de idei, se poate spune că o tehnologie este la TRL-1 dacă fizica și tehnologiile
inerente elementelor de susținere (elemente de construcție) pe care se bazează sunt înțelese în mod
adecvat în contextul aplicației lor.
Evaluarea maturității tehnologiei față de TRL-1 trebuie să înceapă cu identificarea principiilor
științifice cheie (care includ tehnologiile în contextul actual) care stau la baza invenției. Așteptarea ar
trebui să fie că există unul sau mai multe rapoarte tehnice sau publicații revizuite de colegi care descriu
tehnologia emergentă și fundamentul pe care se bazează. Referințele din materialele menționate trebuie
să indice corpul de dovezi (cercetare publicată) obiective că principiile și tehnologiile de sprijin sunt
înțelese. Adică, pentru a fi considerat că s-a maturizat până la TRL-1, această cercetare trebuie să fie
mai mult decât o simplă observație: principiile fizice subiacente trebuie să fi fost identificate și trebuie
să fie caracterizate de matematică adecvată, de modele validate. Această din urmă cerință înseamnă că
dovezile justificative pot include experimentarea.
Definire Descriere
Conceptul de tehnologie Aplicațiile practice încep să fie inventate sau identificate. Aplicațiile sunt
și / sau aplicația încă speculative și nu există dovezi sau analize detaliate care să susțină
formulată. ipotezele. Exemplele pot include cercetarea aplicată într-un domeniu de
interes potențial.
Modele: Efecte simple, integrate, de primul ordin;
Produs: Eșantioane de materiale sau tehnologii de susținere interconectate sau interacționate individual;
Informatii de suport. Publicații sau alte referințe care prezintă cerinta care este luată în considerare și
care oferă analize pentru a susține conceptul.
TRL-2 urmează invenția inițială a unei noi tehnologii. Pentru a atinge un nivel de maturitate
TRL-2, trebuie să aibă loc dezvoltarea și analiza conceptului suficient pentru a demonstra dovada
principiului - plauzibilitatea - invenției. Adică, demonstrează plauzibilitatea într-un grad suficient
pentru a susține cererile pentru fonduri pentru dezvoltarea conceptului. Evaluarea maturității
tehnologiei față de TRL-2 se face pe baza raportului (rapoartelor) publicat (e) care descrie nu numai
elementele constitutive ale tehnologiei menționate (acceptate doar TRL-1), ci și modul în care
interacționează pentru a produce rezultatul sau efectul revendicat de invenție. Adică, eforturile de
analiză trebuie să progreseze de la modele de nivel TRL-1 ale principiilor fizice individuale, care stau
37
la baza (inclusiv tehnologii) la modele integrate ale invenției, deși de natură preliminară sau grosieră
(de exemplu, efecte de prim ordin).
Conceptual, astfel de activități ar putea include experimente necesare pentru a dezvolta o
înțelegere preliminară a interacțiunilor cheie ale elementelor subiacente în sprijinul dezvoltării inițiale a
modelului.
Definire Descriere
Concepte demonstrate Este inițiată cercetarea și dezvoltarea activă. Aceasta include studii analitice
analitic sau experimental și de laborator pentru validarea fizică a previziunilor analitice ale
elementelor cheie ale tehnologiei. Aceste studii și experimente ar trebui să
constituie validarea „dovezii de concept” a conceptelor de aplicații
formulate la TRL 2. Exemplele includ studiul elementelor separate ale
tehnologiei care nu sunt încă integrate sau reprezentative
Modele: Efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin, validate în condiții operaționale și
comparate cu hardware de producție integrat la nivelul sistemului
Produs: reprezentarea producției tehnologiei integrate la nivelul sistemului
Proces: Fabricat
Informatii de suport. Rezultatele testelor de laborator efectuate pentru a măsura parametrii de interes și
comparația cu predicțiile analitice pentru subsistemele critice. Referințe la cine, unde și când au fost
efectuate aceste teste și comparații.
Activitățile care duc la un nivel de maturitate TRL-3 urmează demonstrații analitice ale
plauzibilității unei invenții, adică, o tehnologie pare suficient de promițătoare, sunt puse la dispoziție
fonduri semnificative pentru a dezvolta în continuare conceptul după realizarea TRL-2. Evaluarea
maturității tehnologiei față de TRL-3 se face pe baza raportului (rapoartelor) publicat(e) care descriu în
detaliu interacțiunile elementelor constitutive și confirmă funcționalitatea revendicată de tehnologie.
Adică, eforturile de analiză trebuie să demonstreze progresul de la modelul (modelele) de bază TRL-2
integrate la un nivel detaliat care, de exemplu, surprinde efectele de ordinul întâi și al doilea; nivelul de
detaliu care trebuie atins este cel considerat suficient pentru a sprijini proiectarea, funcționarea și
evaluarea unei unități de validare a modelului tehnologiei la scară de laborator. Activitățile care conduc
la TRL-3 sunt susceptibile să includă experimente în scopul dezvoltării modelelor și în scopul
demonstrării conceptului.
38
Definire Descriere
Validarea Elementele cheie trebuie integrate pentru a stabili că com[ponentele vor
componentelor și / sau a funcționa împreună. Validarea ar trebui să fie în concordanță cu cerințele
panoului de testare într- aplicațiilor potențiale, dar este relativ slabă în comparație cu un produs
un mediu de laborator. final. Exemplele includ integrarea hardware-ului sau software-ului ad-hoc în
laborator, cum ar fi panourile, componentele de dezvoltare de fidelitate
scăzută și prototipurile rapide.
Modele: Efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin, validate în condiții de laborator
Produs: Reprezentarea pe panouri a elementelor funcționale cheie ale tehnologiei
Proces: la nivel de laborator; prima productibilitate și estimările de cost disponibile
Informatii de suport. Concepte de sistem care au fost luate în considerare și rezultate din testarea pe
panouri de laborator la scară de laborator. Referințe la cine a făcut această lucrare și când. Furnizarea
unei estimari a modului în care hardware-ul și rezultatele testelor diferă de obiectivele așteptate ale
sistemului.
TRL-4 reprezintă un nivel de maturitate a tehnologiei în care modelele detaliate disponibile la

TRL-3 au fost validate. Validarea modelului se face pe baza unui model de rulare acționat într-un cadru
de laborator și nu necesită definirea unei aplicații specifice. Proiectarea modelului de rulare se bazează
pe modelele dezvoltate pentru obținerea TRL-3, în timp ce unitățile astfel produse sunt evaluate în
cadrul planurilor de testare elaborate cu intenția de a valida modelele menționate într-un cadru de
laborator. În cazurile în care performanța funcțională demonstrată nu îndeplinește așteptările, este
necesară dezvoltarea în continuare a modelului, inclusiv a suportului experimental. Evaluarea
maturității tehnologiei față de TRL-4 se face pe baza raportului (rapoartelor) publicat (e) care, în
detaliu, documentează proiectarea modelului de rulare, descrie testele și furnizează datele și analiza de
susținere care demonstrează capacitățile predictive ale modelelor utilizate pentru a descrie tehnologia in
sensul funcțiilor și performanțelor).

Definire Descriere
Validarea Elementele cheie trebuie integrate pentru a stabili că com[ponentele vor
componentelor și / sau a funcționa împreună. Validarea ar trebui să fie în concordanță cu cerințele
panoului de testare într- aplicațiilor potențiale, dar este relativ slabă în comparație cu un produs
39
un mediu de laborator. final. Exemplele includ integrarea hardware-ului sau software-ului ad-hoc în
laborator, cum ar fi panourile, componentele de dezvoltare de fidelitate
scăzută și prototipurile rapide.
Modele: Efecte detaliate, integrate, de primul și al doilea ordin, validate în condiții de laborator
Produs: Reprezentarea pe panouri a elementelor funcționale cheie ale tehnologiei
Proces: la nivel de laborator; prima productibilitate și estimările de cost disponibile
Informatii de suport. Rezultatele testării unui sistem de panouri de laborator sunt integrate cu alte
elemente de sprijin într-un mediu operațional simulat. Se constata cum diferă „mediul relevant” de
mediul operațional așteptat? Se stabileste cum se compară rezultatele testelor.
Tehnologia dezvoltata pentru a ajunge la TRL-5 de la TRL-4 necesită definirea unei aplicații
specifice. Acesta poate fi fie un design conceptual (tehnologie „pull”), fie un design creat în scopuri
demonstrative tehnologice („push” tehnologic). Cu toate acestea, în ambele cazuri, revine activității de
inginerie a sistemelor de sprijin să definească două aspecte ale problemei conform cărora tehnologia
urmează să fie evaluată cu succes în sprijinul realizării TRL-5: 1. interfețe; 2. medii operaționale.
Trebuie să presupunem că tehnologia a fost selectată pentru dezvoltarea ulterioară a aplicațiilor pe
baza nivelurilor de funcționalitate și performanță demonstrate în atingerea TRL-4. Ar trebui să se
recunoască faptul că aceste cerințe de sistem sunt susceptibile de a se modifica, dar formează linia de
bază inițială și definiții de mediu care vor fi utilizate pentru a ghida dezvoltarea ulterioară a
tehnologiei.
În general vorbind, hardware-ul din modelul experimental este dezvoltat în timpul eforturilor de
maturizare a tehnologiei pentru a ajunge la TRL-5, care este destinat să îndeplinească cerințele de
formă, potrivire și funcționale (nu este necesară fidelitatea aspectelor neesențiale ale proiectului - de
exemplu, ambalarea). Acest hardware este testat în timp ce este integrat cu elemente de susținere
realiste. Testarea se efectuează în general într-un cadru de laborator folosind echipamente adecvate
destinate să simuleze medii operaționale. Pentru a determina cât de extins trebuie să fie regimul de
testare, este necesară o evaluare tehnică a stării modelelor utilizate pentru a descrie tehnologia față de
amploarea mediilor operaționale pentru care funcționalitatea trebuie menținută. Adică:
 trebuie sa existe încredere în tehnicile de modelare utilizate și in robustețea înțelegerii fizicii
subiacente, in testarea care este efectuată pentru a verifica performanța funcțională în condiții
operaționale importante selectate. Rezultatele servesc la compararea și validarea în continuare a
40
modelelor. Modelele în sine sunt apoi utilizate pentru a arăta funcționalitatea tehnologiei pe întreg
spectrul de medii operaționale.
 Tinand cont de incertitudinea în modelele utilizate pentru a descrie tehnologia, testarea este
efectuată pentru a verifica performanța funcțională pe întregul spectru al angajărilor operaționale.
Rezultatele servesc apoi la validarea modelelor în condiții operaționale.
Definire Descriere
Demonstrarea modelului Modelul reprezentativ sau sistemul prototip, care depășește cu mult TRL 5,
de sistem / subsistem este testat într-un mediu relevant. Reprezintă un pas major în pregătirea
sau prototip într-un demonstrată a unei tehnologii. Exemplele includ testarea unui prototip într-
mediu relevant. un mediu de laborator de înaltă fidelitate sau într-un mediu operațional
simulat.
comparate cu hardware integrat la nivel de subsistem
Produs: Reprezentare avansată a modelelor functionale a tehnologiei integrate în subsistem
Informatii de suport. Rezultate de la testarea de laborator a unui sistem prototip care este aproape de
configurația dorită în termeni de performanță, greutate și volum. Se stabileste: Cum a diferit mediul de
testare de mediul operațional? Cine a efectuat testele? Cum s-a comparat testul cu așteptările? Ce
probleme, dacă există, au fost întâmpinate? Care sunt / au fost planurile, opțiunile sau acțiunile pentru a
rezolva problemele înainte de a trece la nivelul următor?
Hardware-ul produs pentru maturizarea unei tehnologii la nivelul TRL-6 va fi denumit un panou
avansat. Pentru un ciclu normal de dezvoltare a tehnologiei, TRL-6 precede ingineria dezvoltării
sistemului și, prin definiție, hardware-ul folosit nu poate fi un prototip. Cu toate acestea, pentru un
sistem demonstrativ de tehnologie sau pentru introducerea târzie a tehnologiei într-un sistem (de
exemplu, pentru a corecta o problemă apărută în timpul dezvoltării sistemului), acest panou avansat ar
putea fi echivalat cu un prototip. Proiectarea hardware-ului avansat in forma de panou va reflecta, în
general, modificările bazate pe concluziile facute la atingerea TRL-5, precum și pentru a încorpora
modificările determinate de revizuirea cerințelor de interfață și de mediu operațional.
Cerințele de integrare pentru maturizarea unei tehnologii la nivelul TRL-6 se schimbă fata de
nivelul TRL-5. În loc să se integreze cu elemente de susținere realiste, tehnologia maturizată trebuie să
fie integrată în următorul ansamblu superior al aplicației specifice și ale cărui alte elemente ar trebui să
41
reprezinte, de asemenea, o stare similară de proiectare – un panou avansat. Următorul ansamblu
superior va fi denumit subsistem.
Testarea, ca și pentru TRL-5, se efectuează în general într-un cadru de laborator folosind
echipamente adecvate destinate să simuleze medii operaționale, deși este permis efectuarea testelor
într-un mediu real (non-laborator), cu condiția ca toate cerințele de mediu operaționale să poată fi
simulate. Deoarece un nivel de maturitate TRL-5 indică faptul că modelele tehnologice au fost validate
în condiții operaționale, în general vorbind, testarea subsistemului in forma de panou avansat trebuie
doar pentru a verifica performanța funcțională continuă în condiții operaționale importante, selectate.
Definire Descriere
Demonstrarea Versiunea de dezvoltare a tehnologiei este aproape livrabila sau sistemul
prototipului de sistem este operațional la nivel planificat. Acesta reprezintă un pas semnificativ
într-un mediu fata de TRL 6 și necesită demonstrarea unei versiuni reale de dezvoltare a
operațional. tehnologiei livrabile în mediul operațional. Exemplele includ integrarea și
demonstrarea în cadrul următorului ansamblu și demonstrațiile tehnologiei
conceptului avansat ale sistemelor integrate, cum ar fi testarea în
functionare.
comparate cu prototipul hardware integrat la nivelul sistemului
Produs: Reprezentare prototip a tehnologiei integrate la nivelul sistemului
Proces: Fabricat
Informatii de suport. Rezultatele testării unui sistem prototip într-un mediu operațional. Cine a efectuat
testele? Cum s-a comparat testul cu așteptările? Ce probleme, dacă există, au fost întâmpinate? Care
sunt / au fost planurile, opțiunile sau acțiunile pentru a rezolva problemele înainte de a trece la nivelul
următor?
Pentru a ajunge la TRL-7 este nevoie de prototip hardware, cu integrare și testare operațională
la nivel de sistem.
Definire Descriere
Sistemul real a fost S-a dovedit că tehnologia funcționează în forma sa finală și în condițiile
completat și calificat așteptate. În aproape toate cazurile, acest TRL reprezintă sfârșitul
prin test și demonstrație. dezvoltării adevărate a sistemului. Exemplele includ testarea dezvoltării și
evaluarea sistemului în sistemul de arme prevăzut
42
Produs: reprezentarea tehnologiei integrate la nivelul sistemului
Proces: Fabricat
Informatii de suport. Rezultatele testării sistemului în configurația sa finală în intervalul preconizat de
condiții de mediu în care va fi de așteptat să funcționeze. Evaluarea dacă va îndeplini cerințele sale
operaționale. Ce probleme, dacă există, au fost întâmpinate
Pentru a ajunge la TRL-8 este nevoie de hardware de producție timpuriu, cu integrare și calificare
la nivelul sistemului.
Definire Descriere
Sistem actual dovedit Aplicarea tehnologiei în forma sa finală și în condiții de misiune precum
prin operațiuni de cele întâlnite în testarea și evaluarea operațională. În aproape toate cazurile,
misiune de succes. acesta este sfârșitul ultimelor aspecte de remediere a erorilor din adevărata
dezvoltare a sistemului. Exemplele includ utilizarea tehnologiei livrabile în
condiții operaționale de misiune. Acest TRL nu include îmbunătățirea
continuă sau planificată a tehnologiei.
Produs: reprezentarea tehnologiei integrate la nivelul sistemului
Proces: Fabricat
Informatii de suport. Rapoarte de tip Test și evaluare operațională (Operational Test and Evaluation -
OT&E)
Pentru a ajunge la TRL-9 este nevoie de hardware de producție integrat într-un sistem
(operațional) prin care a fost finalizata testarea și evaluarea operațională a tehnologiei.
4. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (Manufacturing Readiness Levels MRL)
Scopul de bază al tuturor programelor de achiziție a tehnologiei este de a crea capacitatea

necesară pe teren în timp util, cu accesibilitate și suportabilitate acceptabile. Pentru a avea succes, cele
două domenii cheie de risc ale tehnologiilor de produs imature și capacitatea de fabricație imatură
trebuie gestionate efficient [5,10]. Măsurile de pregătire pentru fabricație în combinație cu măsurile de
43
pregătire pentru tehnologie pot ajuta managerii de programe de achiziție să facă față acestor riscuri. În
mod similar, aceste valori sunt importante pentru managerii de dezvoltare tehnologică, deoarece pot fi
folosite pentru a realiza și demonstra în mod convingător un nivel de pregătire pentru tranziția
tehnologică, pe care managerii de programe de achiziții îl vor găsi credibili. Înțelegerea și diminuarea
acestor riscuri va crește foarte mult probabilitatea de inserare a tehnologiei pentru comunitatea de
dezvoltare tehnologică și, în cele din urmă, va ajuta la îmbunătățirea costurilor, a programului și a
performanței pentru programele înregistrate. MRL și TRL sunt capabile sa ofere măsura acestor riscuri.
4.1. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (MRL) și relația lor cu Nivelurile de Pregatire a

Tehnologiei (TRL)
Pregătirea pentru fabricare și pregătirea pentru tehnologie merg mână în mână. MRL-urile
împreună cu TRL-urile, sunt măsuri cheie care definesc riscul atunci când o tehnologie sau proces este
maturizat și tranziționat la un sistem [5,8]. Este destul de obișnuit ca pregătirea la fabricație să fie
stimulată de pregătirea tehnologică. Procesele de fabricație nu vor putea să se maturizeze până când
tehnologia și proiectele produselor nu sunt stabile. MRL-urile pot fi, de asemenea, utilizate pentru a
defini disponibilitatea și riscul de fabricație la nivel de sistem sau subsistem. Din aceste motive,
criteriile MRL au fost concepute pentru a include un nivel nominal de pregătire tehnologică, ca o
condiție prealabilă pentru fiecare nivel de pregătire pentru fabricație.
TRL-urile oferă un sistem sistematic de metric / măsurare pentru a evalua maturitatea unei
anumite tehnologii. TRL-urile permit o comparație consistentă a maturității între diferite tipuri de
tehnologie. Abordarea TRL a fost utilizată de mai mulți ani initial în Administrația Națională pentru
Aeronautică și Spațiu (NASA) apoi in UE și este abordarea de măsurare a maturității tehnologice
pentru toate programele noi. TRL-urile au fost utilizate în principal ca instrument pentru a ajuta la
urmărirea tehnologiilor în dezvoltare și la tranziția acestora în producție. Cele nouă TRL sunt definite
după cum urmează [5]:
TRL 1: Principiile de bază respectate și raportate;
TRL 2: Conceptul tehnologic sau aplicația formulată;
TRL 3: Funcția critică experimentală și analitică și dovada caracteristică a conceptului tehnologiei;
TRL 4: Validarea componentelor sau a panoului de testare a tehnologiei într-un mediu de laborator;
TRL 5: Validarea componentelor tehnologiei sau a panourilor într-un mediu relevant;
TRL 6: Model sau prototip de sistem sau subsistem demonstrat tehnologic într-un mediu relevant;
44
TRL 7: Demonstrarea prototipului de sistem tehnologic într-un mediu operațional;
TRL 8: Sistemul tehnologic efectiv finalizat și „calificat pentru functionare” prin test și demonstrație;
TRL 9: Sistemul tehnologic real „dovedit” prin operațiuni de misiune cu succes.
4.2. Specificarea Nivelurilor de Pregătire a Fabricatiei (MRL)
Există zece niveluri MRL care se corelează cu cele nouă TRL-uri utilizate. Nivelul final (MRL
10) măsoară aspectele practicilor slabe si urmareste imbunatatirea continua a sistemelor de producție.
Deși MRL sunt numerotate, numerele în sine nu sunt importante. Numerele reprezintă o scală
ordinală neliniară care identifică ce maturitate ar trebui să fie în funcție de locul în care se află un
program în ciclul de viață al fabricatiei. Folosirea numerelor este pur și simplu o convenție convenabilă
de denumire [5].
MRL 1: Implicații de bază de fabricație identificate.
Acesta este cel mai scăzut nivel de pregătire pentru fabricare. Accentul este de a aborda
deficiențele de producție și oportunitățile necesare pentru a atinge obiectivele programului. Cercetarea
de bază (adică finanțată de activitatea bugetară) începe sub formă de studii.
MRL 2: Concepte de fabricație identificate.
Acest nivel se caracterizează prin descrierea aplicării noilor concepte de fabricație. Cercetarea
aplicată traduce cercetarea de bază în soluții pentru nevoi de fabricatie larg definite. De regulă, acest
nivel de pregătire include identificarea, studiile pe hârtie și analiza abordărilor de material și proces. Se
înțelege fezabilitatea și riscul de producție.
MRL 3: Elaborarea dovezii conceptului de fabricație.
La acest nivel începe validarea conceptelor de fabricație prin experimente analitice sau de
laborator. Acest nivel de pregătire este tipic tehnologiilor din cercetarea aplicată și dezvoltarea
avansată. Materialele și / sau procesele au fost caracterizate pentru a fi fabricate și disponibile, dar sunt
necesare evaluări și demonstrații suplimentare. Modelele experimentale de hardware au fost dezvoltate
într-un mediu de laborator, care pot avea o funcționalitate limitată.
MRL 4: Capacitatea de a utiliza tehnologia într-un mediu de laborator.
Acest nivel de pregătire acționează ca un criteriu de ieșire pentru faza de analiză a soluției
tehnologice. Tehnologiile ar fi trebuit să se maturizeze până la cel puțin TRL 4. Acest nivel indică
faptul că tehnologiile sunt pregătite pentru faza de achiziție a maturizării tehnologiei și a reducerii
riscurilor. În acest moment, au fost identificate investițiile necesare, cum ar fi dezvoltarea tehnologiei
45
de fabricație. Procesele pentru a asigura fabricabilitatea, productibilitatea și calitatea sunt în vigoare și
sunt suficiente pentru a produce demonstrari de tehnologie. Riscurile de fabricație au fost identificate
pentru prototipurile de construcție și există planuri de atenuare. Au fost identificați factori de producție,
materiale și cerințe speciale pentru costuri, iar incertitudinea costurilor a fost cuantificată. Evaluările de
productivitate ale conceptelor de proiectare au fost finalizate. Au fost identificați parametrii cheie de
performanță, precum și orice scule speciale, manipulare specială, seturi de abilități de fabricație și
cerințe de forță de muncă și disponibilitatea instalațiilor.
MRL 5: Capacitatea de a produce componente prototip într-un mediu relevant pentru
producție.
Acest nivel de maturitate este tipic pentru mijlocul fazei de achiziție a tehnologiei maturate și de
reducere a riscului sau, în cazul tehnologiilor cheie, aproape de punctul mediu al unui proiect de
demonstrare a tehnologiei avansate. Tehnologiile ar fi trebuit să se maturizeze până la un TRL minim
5. Evaluarea bazei industriale ar fi trebuit inițiată pentru a identifica sursele de fabricație potențiale.
Strategia de fabricație dezvoltată pentru strategia de achiziție a fost rafinată cu contractorul de
maturizare a tehnologiei și integrată în planul de gestionare a riscurilor. Identificarea tehnologiilor și
componentelor abilitatoare / critice este completă. Odată cu lansarea datelor despre produse necesare
pentru fabricarea componentelor prototipului, a fost inițiată evaluarea proiectării pentru a determina
caracteristicile cheie. Materialele prototip au fost demonstrate pe componente într-un mediu relevant
pentru producție, dar multe procese și proceduri de fabricație sunt încă în curs de dezvoltare. S-au
inițiat eforturi de dezvoltare a tehnologiei de fabricație, precum și evaluări ale productivității
tehnologiilor și componentelor cheie.
MRL 6: Capacitatea de a produce un prototip de sistem sau subsistem într-un mediu relevant
pentru producție.
Acest MRL este asociată cu disponibilitatea unei decizii de a iniția un program de achiziție).
Tehnologiile ar fi trebuit să se maturizeze până la cel puțin TRL 6. În mod normal, este văzut ca nivelul
de pregătire la fabricație care denotă acceptarea unui proiect preliminar al sistemului. A fost dezvoltată
o abordare inițială de fabricație. Majoritatea proceselor de fabricație au fost definite și caracterizate, dar
există încă modificări semnificative de inginerie și / sau proiectare în sistem. Cu toate acestea,
proiectarea preliminară a fost finalizată, iar evaluările de productivitate și studiile comerciale ale
tehnologiilor și componentelor cheie sunt complete. Procesele de fabricație și soluțiile tehnologice de
fabricație, materialele, instrumentele și echipamentele de testare, precum și abilitățile personalului au
fost demonstrate pe componente, subsisteme și / sau sisteme într-un mediu relevant pentru producție.
46
Analizele costurilor, randamentului și ratei au fost efectuate pentru a evalua modul în care datele
prototipului se compară cu obiectivele țintă, iar programul a dezvoltat strategii adecvate de reducere a
riscurilor pentru a atinge cerințele de cost. Studiile comerciale privind productivitatea și considerentele
privind productivitatea au modelat planurile de dezvoltare a sistemului. Evaluarea capacităților
industriale a fost finalizată. Au fost identificate elemente cu lanț de aprovizionare de lungime mare.
MRL 7: Capacitatea de a produce sisteme, subsisteme sau componente într-un mediu
reprezentativ pentru producție
Acest nivel de pregătire pentru fabricație este tipic pentru mijlocul fazei de inginerie și dezvoltare
a producției. Tehnologiile ar trebui evaluate la minimum TRL 7. Activitatea de proiectare detaliată a
sistemului se apropie de finalizare. Specificațiile materialelor au fost aprobate și materialele sunt
disponibile pentru a respecta programul planificat de construire a liniei pilot. Procesele și procedurile
de fabricație au fost demonstrate într-un mediu reprezentativ pentru producție. Studiile detaliate privind
comerțul cu productibilitatea sunt finalizate și sunt în curs îmbunătățiri ale productivității și evaluări ale
riscurilor. Modelul de cost a fost actualizat cu modele detaliate produse într-un mediu relevant pentru
producție, actualizate la nivelul sistemului și urmărite în raport cu obiectivele alocate. Eforturile de
reducere a costurilor unitare au fost prioritare și sunt în curs de desfășurare. Analiza randamentului și a
ratei a fost actualizată cu date reprezentative ale producției. Lanțul de aprovizionare și asigurarea
calității furnizorilor au fost evaluate și există planuri de achiziții pe termen lung. Au fost elaborate
planuri de fabricație și obiective de calitate. Sunt inițiate eforturile de proiectare și dezvoltare a
echipamentelor de producție și a echipamentelor de testare, iar planurile de validare pentru
echipamente de testare speciale / echipamente de inspecție specială sunt complete.
MRL 8: Capacitatea sistemului pilot demonstrată; gata să înceapă producția inițială cu rată
redusă.
Acest nivel este asociat cu disponibilitatea pentru o decizie de intrare în producția inițială.
Tehnologiile ar fi trebuit să se maturizeze până la cel puțin TRL 7 sau 8. Proiectarea detaliată a
sistemului este completă și suficient de stabilă pentru a intra în producția cu rate reduse. Toate
materialele, forța de muncă, sculele, echipamentele de testare și facilitățile sunt dovedite pe linia pilot
și sunt disponibile pentru a îndeplini programul de producție planificat cu rate reduse. Sistemul de
testare a fost validat ca parte a validării liniei pilot în conformitate cu planurile de validare. Procesele și
procedurile de fabricație și calitate au fost dovedite pe o linie pilot și sunt sub control și sunt pregătite
pentru producția cu rate reduse. Riscurile și problemele de productivitate cunoscute nu prezintă
provocări semnificative pentru producția cu rate reduse. Modelul de cost și analiza randamentului și a
47
ratei au fost actualizate cu rezultatele liniei pilot. Testarea calificării furnizorilor și inspecțiile primului
articol au fost finalizate. Baza industrială a fost evaluată și arată că capacitatea industrială este stabilită
pentru a sprijini fabricatia.
MRL 9: S-a demonstrat producția de rată scăzută. Exista capacitate pentru a începe producția
cu rată completă.
La acest nivel, sistemul, componenta sau elementul este în producție sau a realizat cu succes o
producție inițială de rată scăzută. Tehnologiile ar fi trebuit să se maturizeze până la TRL 8 sau 9. Acest
nivel de pregătire este în mod normal asociat cu disponibilitatea pentru intrarea în producția de rata
completa. Toate cerințele de inginerie / proiectare a sistemelor ar fi trebuit îndeplinite astfel încât să
existe modificări minime ale sistemului. Caracteristicile majore de proiectare a sistemului sunt stabile
și au fost dovedite în testarea și evaluarea operațională. Materialele, piesele, forța de muncă, sculele,
echipamentele de testare și instalațiile sunt disponibile pentru a îndeplini programele de producție cu
rată planificată. Validarea sistemului de testare menținută și revalidată după cum este necesar.
Capacitatea procesului de fabricație într-un mediu de producție cu ritm redus este la un nivel de calitate
adecvat pentru a îndeplini toleranțele. Riscuri și probleme gestionate cu monitorizare în curs. Țintele de
cost LRIP au fost îndeplinite, iar curbele de învățare au fost analizate cu date reale. Modelul de cost a
fost actualizat pentru fabricarea in rata completa și reflectă impactul îmbunătățirii continue.
MRL 10: Producția cu tarif complet a demonstrat existenta unor practici de producție slabe în
vigoare.
Acesta este cel mai înalt nivel de pregătire pentru fabricare. Tehnologiile ar fi trebuit să se
maturizeze până la TRL 9. Acest nivel de fabricație este în mod normal asociat cu fazele de producție
și susținere ale ciclului de viață al achiziției. Schimbările de inginerie / proiectare sunt puține și, în
general, se limitează la schimbări de îmbunătățire continuă sau probleme de perfectionism. Sistemul,
componentele și articolele sunt în plină producție și îndeplinesc toate cerințele de inginerie,
performanță, calitate și fiabilitate. Capacitatea procesului de fabricație este la nivelul de calitate
adecvat. Toate materialele, instrumentele, echipamentele de inspecție și testare, instalațiile și forța de
muncă sunt la locul lor și au îndeplinit cerințele de producție cu viteză maximă. Sistemul testare este
menținut și revalidat după cum este necesar. Costurile pe unitate de producție corespunde obiectivului
stabilit, iar finanțarea este suficientă pentru producția la rate necesare. Îmbunătățirile continue ale
procesului sunt în curs.
4.3. Conditii de evaluarte a MRL
48
Pe măsură ce gradul de pregătire pentru fabricație crește, demonstrarea capacităților de fabricație
ar trebui realizată în medii tot mai realiste. Initial MRL -urile se concentrează pe fezabilitatea
producției prin identificarea și reducerea riscului de producție al conceptelor propuse. Aceste concepte
tehnologice propuse sunt, în general, demonstrate într-un mediu de laborator. MRL se concentrează pe
identificarea provocărilor de fabricație care ar trebui abordate în faza timpurie [5,7].
Ulterior, MRL -urile se concentrează pe capacitatea unui antreprenor de a produce prototipuri
într-un mediu relevant pentru producție, în afara laboratorului. Parametrii care definesc un mediu
relevant pentru producție ar trebui să se bazeze pe riscurile și unicitatea asociate demonstrării faptului
că procesele cheie ale contractanților îndeplinesc cerințele programului.
Un mediu relevant pentru producție reprezintă capacitatea de producție necesară pentru a trece la
faza de fabricare cu rata deplina cu încredere ridicată în realizarea costurilor programului, a
programului și a cerințelor de performanță. Acest nivel de realism al producției depășește cu mult ceea
ce se vede într-un laborator. Accentul este pus pe abordarea domeniilor cu risc mai ridicat (de exemplu,
tehnologii mai avansate și capabilități de fabricație mai noi).
Mediu relevant pentru producție [5] este un mediu cu un realism de producție la nivelul
atelierelor (cum ar fi facilități, personal, scule, procese, materiale etc.). În această fază ar trebui să
existe o dependență minimă de resursele de laborator. Demonstrația într-un mediu relevant pentru
producție implică faptul că antreprenorii trebuie să demonstreze capacitatea lor de a îndeplini cerințele
de cost, program și performanță ale fazei de fabricare cu rate depline pe baza producției lor de
prototipuri. Demonstrația trebuie să ofere programului încrederea că aceste obiective vor fi atinse, dar
nu necesită o linie de producție. Mai mult, trebuie să existe o indicație a modului în care contractantul
(contractorii) intenționează să îndeplinească cerințele în mediile reprezentative de producție și pilot.
Pe măsură ce un program evoluează prin faza de fabricare la rate depline și hardware-ul este
construit pentru testarea calificării, procesele de fabricație ar trebui să devină mai robuste și mai mature
pentru a aborda activitățile reprezentative ale producției pe întregul program.
Mediu reprezentativ pentru producție este un mediu care are cât mai mult realism de producție
posibil, având în vedere maturitatea designului. Personalul de producție, echipamentul, procesele și
materialele care vor fi prezente pe linia pilot trebuie utilizate ori de câte ori este posibil. Instrucțiunile
de lucru și instrumentele ar trebui să fie de înaltă calitate, iar singurele modificări anticipate pentru
aceste articole sunt asociate cu modificările de proiectare din aval care abordează problemele de
performanță sau de viteză de producție. Nu ar trebui să se bazeze pe mediul de laborator sau pe
personal.
49
Etapa finală a fabricatiei la rate depline este producerea de produse care arată și funcționează ca și
cum ar fi unități de producție din fabricatia la rate joase. Aceste unități trebuie construite pe o linie pilot
de producție pentru a demonstra în mod adecvat capacitatea de a migra de la faza de dezvoltarea
inginereasca a fabricatiei la faza de fabricatie la rate joase. Fără acest realism, ar fi foarte dificil să
obținem încredere că procesele de producție vor putea îndeplini cerințele de cost, program și
performanță (de exemplu, calitate) pentru producție.
Linia pilot este un mediu care încorporează toate elementele cheie ale realismului de producție
(echipamente, niveluri de calificare a personalului, facilități, materiale, componente, instrucțiuni de
lucru, procese, scule, temperatură, curățenie, iluminat etc.) necesare fabricării articolelor de configurare
a producției, subsistemelor sau sisteme care îndeplinesc cerințele de proiectare în producția cu rate
reduse. În măsura maximă practică, linia pilot ar trebui să utilizeze procese de producție cu viteză
maximă.
Linie de producție este un mediu care încorporează toate capacitățile necesare pentru fabricarea
articolelor de configurare a producției, subsistemelor sau sistemelor care îndeplinesc cerințele de
proiectare utilizând procese de fabricație și proceduri care sunt sub control tarifele și cantitățile
necesare.
Definițiile mediilor relevante, reprezentative, pilot și ale liniilor de producție sunt destinate să
demonstreze progresia naturală a maturității de fabricație de-a lungul ciclului de viață al achiziției.
Biroul de program și contractantul trebuie să ajungă la un acord cu privire la conținutul detaliat al
realismului de producție (echipamente, niveluri de calificare a personalului, procese etc.) pentru fiecare
definiție de mai sus. Acest acord trebuie să se bazeze pe situația specifică și pe riscul de fabricație
asociat pentru a atenua riscul în timp util și amănunțit.
Alte două definiții sunt relevante pentru această analiza.
Fabricabilitate - caracteristicile luate în considerare în ciclul de proiectare care se concentrează
pe capacitățile procesului, flexibilitatea mașinii sau a instalației și capacitatea generală de a produce în
mod constant la nivelul cerut de cost și calitate. Activitățile asociate pot include unele sau toate
următoarele [5,9]:
• Proiectare pentru comunitate și standardizare - utilizează mai puține piese;
• Proiectare pentru respectarea mediului și siguranței;
• Proiectare pentru aplicații multi - utilizare și dual - utilizare
• Proiectare pentru modularitate și interfață / integrare compatibilă cu mufa
• Proiectare pentru flexibilitate / adaptabilitate sau utilizarea „designului robust”
• Utilizarea de procese și materiale fiabile
50
• Utilizarea ansamblul monolitic și determinant
• Proiectare pentru fabricare și asamblare
• Obținerea randamentului de producție
Productivitate - ușurința relativă de a produce un articol care îndeplinește cerințele de inginerie,
calitate și accesibilitate. Activitățile asociate pot include unele dintre următoarele:
• Proiectarea pentru capacitatea procesului specific și parametrii de control
• Efectuarea analizei de caracterizare a materialelor
• Efectuarea analizelor de reducere variabilă, de exemplu, Taguchi și proiectarea experimentelor
• Elaborarea materialelor și proceselor critice înainte de a selecta designul produsului
• Utilizarea modelarii și simularii pentru compromisurile de proiectare a produselor și proceselor
• Proiectarea și dezvoltarea controlului procesului în buclă închisă pentru elementele critice
4.4. Fascicole si sub-fascicole de Nivele de Pregatire a Fabricatiei
Producția de succes are multe dimensiuni. Au fost definite fascicole ale MRL pentru a organiza
aceste dimensiuni în nouă zone de risc de fabricație. Fascicolele sunt după cum urmează [5]:
• Tehnologie și baza industrială: necesită o analiză a capacității bazei tehnologice și industriale
naționale pentru a sprijini proiectarea, dezvoltarea, producția, funcționarea, sprijinul de întreținere
neîntreruptă al sistemului și eliminarea eventuală de la impactul asupra mediului.
• Proiectare: necesită o înțelegere a productibilității, maturității și stabilității în evoluție a proiectării
sistemului, identificarea și controlul caracteristicilor cheie, precum și orice impact legat de
disponibilitatea producției.
• Cost și finanțare: necesită o analiză a adecvării finanțării pentru a atinge nivelurile țintă de maturitate
a producției. Examinează riscurile asociate atingerii obiectivelor de cost de fabricație.
• Materiale: necesită o analiză a riscurilor asociate materialelor (inclusiv materii prime / de bază,
componente, piese semifabricate și subansamble).
• Capacitate și control al procesului: necesită o analiză a riscurilor pe care procesele de fabricație sunt
capabile să reflecte intenția de proiectare (repetabilitate și accesibilitate) a caracteristicilor cheie.
• Calitate: necesită o analiză a riscurilor și a eforturilor de management pentru a controla calitatea și a
încuraja îmbunătățirea continuă.
• Forță de muncă în producție (inginerie și producție): necesită o evaluare a competențelor necesare,
a disponibilității și a numărului necesar de personal pentru a susține efortul de producție.
51
• Facilități: necesită o analiză a capacităților și capacității instalațiilor cheie de producție (prim,
subcontractant, furnizor, furnizor și întreținere / reparații).
• Managementul fabricației: necesită o analiză a orchestrării tuturor elementelor necesare pentru a
traduce proiectarea într-un sistem integrat (îndeplinirea obiectivelor programului pentru accesibilitate și
disponibilitate).
Multe dintre fascicolele MRL au fost descompuse în sub-fascicole. Acest lucru permite o
înțelegere mai detaliată a disponibilității și riscului de fabricație, asigurând astfel continuitatea în
maturarea producției de la un nivel la altul. De exemplu [5]:
• Tehnologia și baza industrială includ probleme legate de baza industrială și dezvoltarea
tehnologiei de fabricație;
• Proiectarea include programul de productivitate și maturitatea proiectării;
• Costul și finanțarea include cunoștințele privind costurile de producție (modelarea costurilor),
analiza costurilor și bugetul de investiții în fabricație
• Materialele includ Maturitatea, Disponibilitatea, Gestionarea lanțului de aprovizionare și
Manipularea specială
• Capacitatea și controlul proceselor includ modelare și simulare (produs și proces), maturitatea
procesului de fabricație și randamente și rate ale procesului
• Calitatea include managementul calității, produsul și calitatea / managementul furnizorilor
• Managementul fabricației include planificarea și programarea producției, planificarea
materialelor și echipamente / echipamente speciale de testare și inspecție
Matricea MRL oferă criterii detaliate pentru fiecare dintre cele zece MRL, pe fascicole și sub-
fascicole, pe tot parcursul ciclului de viață al pregatirii fabricatiei. Matricea permite utilizatorului să
urmărească și să înțeleagă în mod separat progresul maturării fiecărui fascicol și sub- fascicol, pe
măsură ce nivelurile de disponibilitate cresc de la MRL 1 la MRL 10. Aceste criterii de MRL pentru
fascicole și sub- fascicole trebuie sa fie aplicate atunci când este cazul si pot fi adaptate unei anumite
tehnologii sau aplicații.
După cum sa menționat mai devreme, schema de numerotare a MRL nu este importantă pentru
evaluarea disponibilității de fabricație. Ceea ce este important este gradul de maturitate pentru
elementul programului evaluat. Elementul programului a atins maturitatea țintă; iar dacă nu, ce trebuie
realizat pentru a atinge ținta. Aceste informații sunt determinate în procesul de evaluare folosind
matricea MRL si nu prin atribuirea unui număr elementului evaluat.
52
4.5. Efectuarea evaluărilor Nivelurilor de Pregatire a Fabricatiei (Manufacturing Readiness
Levels )
Sunt prezentate îndrumări generale și descriu cele mai bune practici pentru efectuarea evaluărilor
privind disponibilitatea de fabricație. Este organizat în jurul pașilor cheie ai procesului, așa cum se
arată în Figura 4.1 [10].
Fig. 4.1. Exemplu de conducere a fluxului de evaluare [5]

O evaluare a disponibilității de fabricație este un instrument important pentru evaluarea
maturității și a riscului de fabricație, care este cel mai util în contextul unui proces mai larg de
gestionare a riscurilor de fabricație. Aceste evaluări ar trebui să conducă la acțiuni precum stabilirea
unor obiective pentru creșterea maturității producției și reducerea riscului de fabricație, crearea de
planuri de acțiune și estimări de finanțare pentru a atinge aceste obiective, luarea deciziilor cu privire la
disponibilitatea unei tehnologii sau a unui proces de tranziție într-un sistem de proiectare sau în fabrică
etaj și luarea deciziilor cu privire la disponibilitatea unui sistem de a trece la următoarea fază de
achiziție. Prin urmare, o evaluare a disponibilității de fabricație ar trebui să compare starea elementelor
cheie ale programului cu o LMR nominală adecvată etapei programului, să descrie riscul asociat
elementelor care nu ating obiectivul și să pună bazele planificării de reducere a riscurilor de fabricație.
și investiții.
Stabilirea domeniul de evaluare inițială. Biroul de program / proiect ar trebui să stabilească
calendarul inițial și domeniul de aplicare al evaluării împreună cu contractorul principal sau
53
echivalentul acestuia. Este necesar sa fie identificat cine va îndeplini responsabilitățile asociate cu
evaluarea pregătirii pentru fabricare.
Este probabil ca personalul programului / proiectului să aibă nevoie de instruire și informații
suplimentare. Criteriile, fascicolele, tutorialele, instrumentele și alte informații MRL pot fi găsite pe
organizatiei ce realizeaza evaluarea.
Domeniul de aplicare al evaluării și ținta MRL asociate vor varia în funcție de etapa ciclului de
viață și de cerințele specifice ale programului. De exemplu, nu este de așteptat la aceleași cerințe de
maturitate de fabricație pentru un articol de producție cu rată mică (de exemplu, un satelit) în
comparație cu un program de producție cu rată ridicată (aparate de radio). Cu toate acestea, în ambele
cazuri ar trebui să existe o demonstrație adecvată a maturității de fabricație, deși cerințe specifice
diferite, pentru a se asigura că programul poate atinge cerințele de cost, program și performanță la
nivelul următor. Câteva exemple care demonstrează modul în care se poate modifica domeniul de
aplicare sunt următoarele [5,10]:
 In timpul fazei de Analiza a Soluției Materiale (Materiel Solution Analysis – MSA), poate fi
efectuată o evaluare pentru un anumit prototip de proiectare conceptuală. Considerarea timpurie a
productibilității și accesibilității unui anumit concept permite ajustări la marjele de proiectare
înainte ca testarea costisitoare sau angajamentul față de performanța obținută să facă aceste
schimbări ireversibile. De asemenea, ajută la identificarea tehnologiilor / capacităților de fabricație
care trebuie dezvoltate în faza următoare. Ținta nominală a MRL ar fi 4 ca criteriu de intrare pentru
etapa urmatoare.
 În primele etape ale fazei de Maturare a Tehnologiei și de Reducere a Riscurilor (Technology
Maturation and Risk Reduction – TMRR) o examinare a producibilității unui proiect propus
permite realizarea tranzacțiilor cu privire la cost, performanță și program atunci când este
semnificativ mai ușor să se facă modificări și în cazul în care modificările pot avea un impact mai
mare asupra valorilor cheie de performanță. Ținta nominală a MRL ar fi cuprinsă între 4 și 5.
 Într-o selecție a surselor pentru Dezvoltare Inginereasca si de Producție (Engineering and
Manufacturing Development – EMD) evaluările pot ajuta la determinarea maturității proiectului în
raport cu capacitatea ofertantului de a atinge costurile proiectate sau planificarea obiectivelor.
Evaluarea ar defini progresul de fabricație și riscul pentru faza următoare și s-ar asigura că
prototipul hardware a fost produs într-un mediu relevant. Utilizarea criteriilor asociate cu MRL 6
poate ajuta la determinarea riscurilor în timpul EMD pe măsură ce un program se îndreaptă spre
faza Analiza Critica a Proiectului.
54
 La faza de Analiza Critica a Proiectului (Critical Design Review – CDR) este necesar să se
examineze procesele de integrare, cum ar fi asamblarea, instalarea și testarea. Atunci când un
subsistem și / sau o componentă este construită de un contractant sau furnizor principal, atât
procesele de asamblare, cât și cele de testare ar trebui examinate într-un flux integrat de proces. La
nivel de sistem, componentele necesită procese de asamblare, procese intermediare de testare,
instalare și testare finală de acceptare. Trebuie luate în considerare toate nivelurile structurii
defalcării lucrărilor pentru a evalua în mod eficient capacitatea de a îndeplini costurile proiectate și
planificarea obiectivelor. Criteriile asociate cu LMR 7 reflectă un nivel de maturitate în
concordanță cu cerințele CDR care se apropie de o decizie de producție cu rată mică.
 Dacă evaluarea se desfășoară pe o linie pilot, se va pune accent pe înțelegerea capacității și
capacității de producție pentru a îndeplini obiectivele programului în ceea ce privește costul,
programul (de exemplu, rate de producție cu rate reduse) și performanță și pentru a anticipa dacă
vor exista orice problemă cu procesele de producție cu viteză completă. Criteriile asociate cu MRL
8 reflectă un nivel de maturitate al unui program pe măsură ce se îndreaptă spre producția de rată
completă.
Determinarea taxonomiei și programul de evaluare. Taxonomia de evaluare cuprinde ceea ce va
fi evaluat, unde vor avea loc evaluările și cine va conduce evaluarea.
Biroul de programe / proiecte împreună cu contractorul principal, ar trebui să facă o determinare
timpurie a potențialelor probleme prin defalcarea sistemului, subsistemului sau nivelului
componentelor pentru analiză și apoi determinarea aplicabilității componentelor pentru evaluare. Ar
trebui luate în considerare și procesele de testare și asamblare asociate. Următoarele întrebări au fost
dezvoltate pentru a ajuta la determinarea elementelor care trebuie evaluate. Toate tehnologiile critice,
procesele de fabricație imature și alte domenii semnificative ale structurii defalcării lucrării sau a listei
de materiale ar trebui să fie supuse următoarelor întrebări de filtrare. Orice răspuns „da” implică faptul
că poate fi necesară o evaluare a pregătirii de fabricație pentru ca acel element să clasifice gradul de
risc tehnic și de fabricație [5]:
 Materiale: Există materiale care nu au fost demonstrate în produse similare sau procese de
fabricație?
 Cost: Acest articol este un obiect care are un impact semnificativ asupra costului ciclului de
viață (dezvoltare, unitate, sau operațiuni și costuri de asistență)? Este tehnologia nouă o
incertitudine ridicată a costurilor?
55
 Proiectare: Este articolul de design nou sau conține dimensiuni, toleranțe sau aranjamente non-
standard?
 Proces de fabricație: Va necesita articolul să utilizeze tehnologie de fabricație, procese,
inspecție sau capabilități care nu sunt dovedite în mediul actual?
 Calitate: articolul are probleme istorice / anticipate de randament sau de calitate?
 Program: acest articol are probleme cu timpul de livrare sau are un impact semnificativ asupra
programului?
 Facilități: acest articol necesită o nouă instalație de fabricație sau extinderea instalațiilor
existente (adică, o nouă capacitate sau alta capacitate)?
 Managementul lanțului de aprovizionare: articolul are probleme anticipate sau istorice ale
furnizorilor sub-nivel (de exemplu, cost, calitate, livrare)?
 Baza industrială: articolul are o amprentă de bază industrială cu deficiențe critice sau este un
articol critic fabricat de o sursă unică sau străină?
Rareori este fezabil să fie vizitat fiecare furnizor al fiecărui material, componentă și ansamblu
pentru a examina starea proceselor lor de fabricație cheie. Unele elemente ar trebui evaluate la fața
locului, iar altele pot utiliza abordări alternative. Tipul și profunzimea evaluării sunt determinate de
nivelul de risc al elementului. Evaluările la fața locului sunt rezervate de obicei pentru locațiile în care
se aplică una sau mai multe dintre următoarele [5]:
• Cel mai mare procent din costul de fabricație este suportat;
• Se efectuează asamblarea finală și testul;
• Sarcinile de fabricație cele mai sensibile sunt îndeplinite;
• Materialele, componentele sau subsistemele care sunt cel mai puțin mature din punct de vedere
tehnologic sunt produse sau există probleme de disponibilitate;
• Există probleme sau riscuri semnificative cunoscute (randamente scăzute, costuri ridicate,
procese de fabricație imature etc.)
În mod normal, programul / biroul de proiect va conduce evaluările la contractorii principali și
contractorii principali vor conduce evaluările pentru furnizorii săi. Uneori vizitele la fața locului s-ar
putea să nu fie posibile, deoarece rareori există hardware pentru a susține proiectele conceptuale. În
circumstanțe speciale, liniile de producție care rulează în prezent pot fi vizitate dacă se anticipează că
vor fi utilizate procese și instrumente similare.
Programul este în mod obișnuit condus de o varietate de considerații, inclusiv momentul
analizării etapelor de achiziție sau a analizelor de bază ale programului; disponibilitatea membrilor
56
echipei calificate; preocupări privind programarea contractantului; etc. Pentru un proiect demonstrativ
de tehnologie mică, o evaluare poate dura o singură zi la unitatea contractantului și necesită o echipă
formată din două sau trei persoane. Dimpotrivă, un program major de achiziții poate necesita mai multe
vizite pe site-ul pe o perioadă de luni și implică o echipă mai mare, care nu toți vor merge pe fiecare
locatie
Formarea si orientarea echipei de evaluare. Evaluările Nivelului de Pregătire a Fabricației sunt
de obicei efectuate de echipe, iar programul / biroul de proiect este responsabil pentru formarea
acestora. Este o bună practică pentru program / biroul de proiect să conducă echipa la contractorii
principali, iar contractantul principal să conducă echipa pentru nivelurile secundare. Când contractantul
principal conduce evaluarea, acesta va determina pe cine dorește să includă în echipă; cu toate acestea,
biroul de programe / proiecte ar trebui să își adauge proprii reprezentanți. Membrii echipei ar trebui să
aibă experiență și cunoștințe în domeniile ingineriei de fabricație, a bazei industriale, a calității, a
lanțului de aprovizionare, a proiectării, a ingineriei de sisteme și a producției pentru a identifica
constrângerile potențiale de fabricație, riscurile și capacitatea tehnologiei și a bazei industriale de a
executa eforturi de producție. Această experiență și cunoștințe sunt, de asemenea, importante pentru
adaptarea recenziilor la circumstanțele specifice ale programului. Este posibil să li se solicite experților
din domeniul tehnologiei sau proceselor să identifice problemele care nu se așteaptă a fi descoperite de
experții în producție, bază industrială, calitate și producție.
Selecția echipei poate începe odată cu dezvoltarea domeniului și a unui program strict de
activitate. Aceste echipe vor varia în mărime în funcție de sfera evaluării. Sub-echipele pot fi reunite
pentru a se concentra asupra diferitelor subsisteme sau tehnologii. Compoziția echipei se va înclina în
mod normal spre experții în materie de birouri de programe / proiecte și servicii. Reprezentanții din
organizațiile personalului pot participa, de asemenea, dacă evaluarea se efectuează pe un program de
achiziții care se apropie de o decizie importantă.
Ar trebui să se acorde o atenție deosebită includerii unui nivel de independență din mai multe
motive [5]:
• Se adaugă credibilitate evaluării
• Se permit vederi alternative de la alții care ar putea avea o perspectivă diferită
• Se oferă oportunitatea de a obține opinii de la experți în materie care nu sunt disponibili în mod
normal pentru program
• Se promovează un flux încrucișat de informații cu mult dincolo de biroul programului
57
Un astfel de nivel de independență poate fi obținut printr-o varietate de mijloace, la discreția
serviciului și a biroului de programe. Unele idei pentru obținerea independenței sunt următoarele:
• Desemnarea unui co-președinte independent de program
• Includerea experților în materie independenți de program
• Folosirea unei autoritati tehnice independentă pentru a revizui rezultatele evaluării
Membrii echipei din afara programului / proiectului evaluat ar trebui să se familiarizeze cu
programul / proiectul. Aceștia vor trebui să înțeleagă scopul evaluării, obiectivele și starea programului,
tehnologiile critice, procesele critice de fabricație, configurarea hardware-ului și rolurile și locațiile
contractanților și furnizorilor cheie. Acest lucru poate fi realizat de obicei prin revizuirea materialelor
de informare existente, a contractelor și a rapoartelor de progres și prin interacțiunea cu personalul
programului / proiectului.
De asemenea, este important ca biroul programului / proiectului să stabilească așteptările
membrilor echipei la începutul procesului. Următoarele sunt câteva dintre domeniile cheie care trebuie
acoperite:
• Program inițial
• Formatarea și calendarul raportării rezultatelor către echipă
• Standarde de comportament la sediul contractantului
• Autorizații de securitate sau acorduri de nedivulgare
• Pregătirea personală
• Necesitatea unei înțelegeri detaliate a zonei atribuite și a rolului observațiilor la nivelul
atelierelor și a discuțiilor off-line cu personalul contractorului
• Responsabilități după revizuirea la fața locului
Concluzii
 Notiunea de tehnologie se refera la domeniile produs, fabricatie, servicii, organizare, marketing

etc.
 Companiile ofera o atentie deosebita tehnologiilor de produs, ele fiind mai dinamice si
permanent corespunzatoare cerintelor pietei
 Tehnologiile de produs se dezvolta pe mai multe directii simultan: hibridizare, intensificare,
miniaturizare, informatizare, digitalizare etc.
58
 Tehnologiile de fabricatie sunt mai putin dinamice nefiind legate atat strans de produse (totusi
fiind determinate de structura produselor) si se dezvolta pe mai multe directii: intensificare,
hibridizare, integrare produs/proces, informatizare, digitalizare etc.
 Au fost elaborate mai multe modele de dezvoltare tehnologica, modele care se bazeaza pe ciclul
de viata al tehnologiei, sunt compuse din mai multe faze si fiecare dintre care este urmata de
verificari-evaluari cu tenta tehnico-tehnologica- economica-financiara-etica-de mediu
 Pentru evaluarea procesului de dezvoltare a tehnologiilor au fost elaborate 9 nivele de pregatire
a tehnologiei, fiecare dintre ele specifica conditii de trecere de la nivelul inferior spre urmatorul
superior – Technology Readiness Levels. Initial nivele de pregatire tehnologica au fost
elaborate de NASA (SUA), iar ulterior adaptate la evaluarea tehnologiilor civile si in Europa
 Pentru succesul tehnologiei nu este suficienta atingerea nivelului superior al pregatirii
tehnologice (TRL 9), este strict necesara si pregatirea corespunzatoare a fabricatiei, astfel au
fost elaborate si descrise 10 nivele de pregatire a fabricatiei – Manufacturing Readiness Levels
Bibliografie
1. David F. Beck. Technology Development Life Cycle Processes. https://prod-ng.sandia.gov/techlib-

noauth/access-control.cgi/2013/133933.pdf
2. Zhu, Z, Dhokia, VG, Nassehi, A & Newman, ST 2013, 'A review of hybrid manufacturing
processes - state of the art and future perspectives', International Journal of Computer Integrated
Manufacturing, vol. 26, no. 7, pp. 596- 615. https://doi.org/10.1080/0951192X.2012.749530
3. Formulation of a Technology Strategy.
http://www.1000ventures.com/business_guide/technology_strategy_ics.html#Portfolio of
Technological Projects
4. Mauro Caetano, Claudiano Sales Araujo, Daniel Capaldo Amaral, Fábio Müller Guerrini. Open
innovation and technology development process: the gap on partnership adoption from a case study
perspective. Product: Management & Development. Vol. 9 nº 2 December 2011, pp. 111-120. doi:
59
10.4322/pmd.2012.003.
https://www.researchgate.net/publication/269966654_Open_innovation_and_technology_developm
ent_process_the_gap_on_partnership_adoption_from_a_case_study_perspective
5. Manufacturing Readiness Level (MRL) Deskbook. OSD Manufacturing Technology Program.
https://www.dodmrl.com/MRL_Deskbook_2017.pdf
6. Technology Assessment.
https://docs.google.com/document/d/1Rr6EQlpuNEWeyk2HS2KNoFz49aJ7OJX69cXKAo8k_98/e
dit
7. Eric R. Bid. The impact of technological change on developing countries.
https://scholarlycommons.law.case.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1726&context=cuslj
8. Philip J. Vergragt. How Technology Could Contribute to a Sustainable World.
https://www.greattransition.org/archives/papers/How_Technology_Could_Contribute_to_a
%20Sustainable_World.pdf
9. Mihaela Diaconu. Technological Innovation: Concept, Process, Typology and Implications in the
Economy. Theoretical and Applied Economics Volume XVIII (2011), No. 10(563), pp. 127-144.
https://www.researchgate.net/publication/227364059_Technological_Innovation_Concept_Process
_Typology_and_Implications_in_the_Economy
10. Fulvio Castellacci. Technological paradigms, regimes and trajectories. Manufacturing and service
industries in a new taxonomy of sectoral patterns of innovation.
https://www.files.ethz.ch/isn/32006/719_TechnologicalParadigms.pdf
60

Mironas - Dezvoltarea Si Evaluarea Tehnologiilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mironas - Dezvoltarea Si Evaluarea Tehnologiilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică a Moldovei

Dezvoltarea si evaluarea tehnologiilor

Student: Mironas Andrian

Conducător: conf.dr. Alexei Toca

conf.dr. Rodion Ciuperca

Dezvoltarea si evaluarea tehnologiilor

Ingineria Produsuluui şi a Proceselor în Construcţia de Maşini

Student: (Mironas Andrian)

Conducător: (Alexei Toca)

Semnătura autorului, _______________________

Procesul de dezvoltare tehnologică (PDT) este un factor critic de succes în dezvoltarea

Definitii. Tehnologia poate fi definită în mod diferit ca [1]:

Fig. 1.1. Blocuri de constructie a unei noi tehnologii [1]

1.1. Clasificări existente ale proceselor de fabricație

1.2. Procese si tehnologii hibride

2. Strategia de dezvoltare tehnologica

Procesul de formulare a strategiei tehnologice are trei faze principale [3]:

Analiza internă oferă o evaluare generală a puterii întreprinderii pe fiecare tehnologie.

Rezultatul acestei etape este lista priorităților în acțiunile de imbunatatire tehnologica.

Selectarea proiectelor de cercetare-dezvoltare a tehnologiei. În această etapă, poate fi necesară

2.1. Dezvoltarea tehnologica

Fig. 2.3. Modelul procesului de difuzie a tehnologiei [1]

SUBPROCESE: CONSTRUIREA VALORICA A NOII TEHNOLOGII

PODURI: SATISFACEREA SI MOBILIZAREA PARTILOR INTERESATE IN FIECARE ETAPA

Fig. 2.5. Cerințe de performanță tehnologică în funcție de grupul de consumatori [1]

Fig. 2.7. Ciclul de maturare a unei tehnologii [1]

2.2. Procesul de dezvoltare a tehnologiei in baza conceptului inovarii deschise

3. Evaluarea Tehnologiei (Technology Assessment – TA)

3.1. Nivele de Pregatire a Tehnologiei (Technology Readiness Level - TRL

3.2. Măsurarea maturității tehnologiei pentru evaluare (Technology Readiness Assessment

TRL-4 reprezintă un nivel de maturitate a tehnologiei în care modelele detaliate disponibile la

Nivel de Pregatire a Tehnologiei 5 (Technology Readiness Level 5 - TRL-5)

4. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (Manufacturing Readiness Levels MRL)

Scopul de bază al tuturor programelor de achiziție a tehnologiei este de a crea capacitatea

4.1. Niveluri de Pregătire a Fabricatiei (MRL) și relația lor cu Nivelurile de Pregatire a

4.2. Specificarea Nivelurilor de Pregătire a Fabricatiei (MRL)

4.3. Conditii de evaluarte a MRL

4.4. Fascicole si sub-fascicole de Nivele de Pregatire a Fabricatiei

Fig. 4.1. Exemplu de conducere a fluxului de evaluare [5]

 Notiunea de tehnologie se refera la domeniile produs, fabricatie, servicii, organizare, marketing

1. David F. Beck. Technology Development Life Cycle Processes. https://prod-ng.sandia.gov/techlib-

S-ar putea să vă placă și