Ediţie specială ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

CRIMA ORGANIZATĂ – REŢELE ALE CRIMEI ORGANIZATE CARE ACŢIONEAZĂ ÎN LUME

Drd. Ana-Maria TUDOR

pranamaria@yahoo.com
Şcoala doctorală Ordine Publică şi Siguranţă Naţională
Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”
Drd. Alexandru-Marius TUDOR
tudor_alex1988@yahoo.com
Şcoala doctorală Ordine Publică şi Siguranţă Naţională
Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”

Today, organized crime comes at us from every corner of the globe. We work to cripple these national
and transnational syndicates with every capability and tool we’ve got: undercover operations; confidential
sources; surveillance; intelligence analysis and sharing; forensic accounting; multi-agency investigations;
and the power of racketeering statutes that help us take down entire enterprises. We also work closely with
our international partners-in some cases, swapping personnel-to build cases and disrupt groups with
global ties.

Key words: crime, intelligence, investigation, national, transnational, syndicate, analysis.

1. Noţiuni introductive perioade de timp, extinse sau nedeterminate, cu

Fenomen ce însoţeşte omenirea de-a lungul
existenţei ei, crima organizată a fost abordată de
specialişti din diverse domenii care au definit-o în
multiple feluri, esenţa ei – efectul distructiv asupra
oricărei societăţi în care se infiltrează – rămânând
aceeaşi.
Termenul de crimă organizată semnifică
„activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite
pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor
importante venituri ilicite”1, la care se mai poate
adăuga că „aceste grupuri au organizarea prealabilă
temeinică, alteori de durată, posedând mijloace
tehnice şi financiare şi beneficiind de sprijin exterior
din partea anumitor indivizi sau chiar medii sociale,
mai mult sau mai puţin importanţi”2.
Un moment de referinţă pentru studierea
ştiinţifică a crimei organizate îl reprezintă anul 1950,
când Senatul American a înfiinţat un comitet special
de investigare a crimei organizate, supranumit
Comitetul Kefauver, după numele preşedintelui
acestuia.
În anul 1993, Grupul ad-hoc pentru Crimă
Organizată al Uniunii Europene a adoptat
următoarea definiţie care a fost prezentată la
Consiliul Europei: „crima organizată este prezentă
ori de câte ori două persoane sunt implicate într-un
proiect infracţional comun, de-a lungul unei
1
Gh.Nistorescu, Costică Păun, Criminologie, Editura
Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1995, p. 201.
2 4
Victor Ursa, Criminologie, Editura Ciprian & Cătălina, Cluj
Napoca, 1993, p. 126.
scopul de a obţine putere şi profituri şi atunci când
micului asociat i se dau sarcini pe care să le
îndeplinească în interiorul organizaţiei prin: afaceri
sau activităţi corelate afacerilor; folosirea violenţei
sau a intimidării, influenţarea mediilor politice, a
mijloacelor de informare în masă, a economiei, a
guvernului sau a organelor judiciare; controlul
exercitat asupra unui teritoriu, dacă este necesar, în
scopul comiterii în colectiv sau individual, a
infracţiunilor plănuite care, din punct de vedere
legal, vor putea fi considerate infracţiuni grave”. 3
În cadrul NATO, crima organizată este
considerată ameninţare la adresa securităţii
statelor şi este definită prin „acţiuni ale
organizaţiilor de natură criminală, structurate ca o
reţea, cu unul sau mai mulţi şefi şi câteva unităţi
subordonate răspândite pe un teritoriu vast. Scopul
lor este de a obţine ilegal mijloace şi bani cu scopul
de a câştiga puterea, fără să se ţină cont de existenţa
legilor democraţiei care guvernează ţara unde
organizaţiile operează” 4. Ele pot îndeplini operaţii
similare cu cele descrise mai sus. Mai mult, aceste
organizaţii „realizează operaţii de contrabandă la o
scară ce pune în pericol securitatea naţională şi
militară din cadrul unei ţări”5.
3
Grupul ad-hoc pe tema crimei organizate al UE, Raport cu
privire la situaţia cimei organizate 1993, prezentat în timpul
celui de-al cincilea colocviu pe tema crimei organizate, ţinut
la sediul Interpol în zilele de 13-14 decembrie 1995.
Doctrina de contrainformaţii şi securitate NATO, p. 43.
5
Ibidem.

~ 183 ~
 Ediţie specială
În prezent, se poate vorbi de o criminalitate
strategică ce reprezintă o combinaţie letală între
crima organizată corupţie şi terorism, ce urmăreşte
uzurparea puterii politice, şi şubrezirea sistemului
statal prin crearea unei economii paralele care
deteriorează credibilitatea instituţiilor fundamentale
ale statului de drept în fata cetăţenilor, ce se
confruntă cu o lezare a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale dar şi cu riscurile provocate de
infracţionalitatea transfrontalieră şi corupţie, atât la
nivelul securităţii individuale, cât şi ale comunităţii
în general.
Ca şi terorismul, conceptul de crimă organizată
nu are o singură definiţie. Au existat mai multe
încercări de a-l defini, însă datorită diferenţelor
conceptuale, instituţionale sau legislative din
diferite state, încă nu se poate creiona o definiţie
unanim acceptată pe plan internaţional. Diferenţe
de abordare, atât teoretică a acestui concept, cât şi
practică în contracararea acţiunilor ilegale se
întâlnesc chiar şi la nivelul instituţiilor unui stat, dar
de cele mai multe ori acestea sunt la nivel de
nuanţe, fiind rezultate din competenţele specifice
fiecăreia, esenţa crimei organizate, aşa cum am
arătat la începutul acestui subcapitol, rămânând
neschimbată.
În sens general, crima organizată mai este
definită şi prin existenţa unor grupuri de infractori
structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale
conspirate, având drept principal scop obţinerea de
profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
În varianta în uz acceptată de Uniunea
Europeană, activităţile specifice crimei organizate
sunt definite ca fiind „activităţile desfăşurate de
orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între
care există raporturi ierarhice ori personale, care
permit acestora să se îmbogăţească sau să
controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii
economice şi sociale interne sau străine, prin
folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori
corupţiei, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie
infiltrarea în economia legală”6.
Fenomenul crimei organizate transfrontaliere a
apărut şi se extinde odată cu dezvoltarea
fenomenului globalizării, influenţele din activităţile
economice, financiar-bancare, transporturilor şi mai
ales tehnologiei şi comunicaţiilor determinând
consolidarea acestuia, mai ales că armonizarea
legislaţiilor naţionale în sfera contracarării crimei
organizate transfrontaliere este încă un deziderat.
6 7
www.opsi.gov.UK.
~ 184 ~
REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
Conform definiţiei Interpol, „crima organizată
reprezintă orice asociere sau grupare de persoane
care se dedau la o activitate ilicită continuă, al cărei
scop principal este de a realiza profituri, fără a
7
respecta graniţele naţionale” .
Potrivit Doctrinei Interpolului, organizaţiile
criminale ar putea fi împărţite în patru mari grupe
distincte:
a) familiile mafiei (italiană, americană,
turcă, arabă, chineză, rusă, ucraineano-
moldovenească, columbiană sau ţigănească
etc.), constituite pe structuri ierarhice
stricte, norme interne de disciplină, un cod
de conduită şi o diversitate mare de
activităţi ilicite;
b) organizaţiile profesionale ale căror membrii
se specializează în una sau două tipuri de
activităţi criminale (furtul şi traficul de
maşini furate, răpiri de persoane etc.);
c) organizaţii criminale constituite pe criterii
etnice (triadele, yakuza etc.);
d) organizaţii teroriste internaţionale care
practică asasinatul, deturnarea de avioane,
răpirea de persoane etc., sub diferite
motivaţii politice, militare, religioase sau
rasiale.
2. Principalele reţele ale crimei organizate care
acţionează în lume
Principalele reţele ale crimei organizate, mai
bine cunoscute în lume sunt: mafiiile (italiană,
americană, rusă, arabă, ucrainiano-moldovenească,
albaneză, ţigănească); cartelurile columbiene;
triadele chinezeşti şi Yacuza japoneză.Vom face
referiri numai la câteva dintre ele.
Despre mafia italiană se ştie că la sfârşitul
anului 1990, Cosa Nostra număra aproximativ 5.500
de membri, Camorra Napolitană circa 7.000, iar
N'Dragbeta calabreză 5.000 de membri.
Apartenenţa la Mafie se dobândeşte prin naştere,
căsătorie sau prin intermediul rudelor ori
prietenilor apropiaţi.
Sunt iniţiaţi ca fraţi, indiferent de originea
naţională, iniţial ca ucenic, sub atenta observaţie a
unui membru cu drepturi depline. În această
perioadă asimilează regulile, participă la o
sumedenie de acţiuni ilegale, graduale ca gravitate,
trecerea lor şi implicarea lui necondiţionată fiind
dovada că ucenicul merită primit în organizaţie.
Practic, dobândeşte profilul girantului său cu care
devine partener după primire, dobândind
drepturile, privilegiile, obligaţiile şi protecţia
Ibidem.
Ediţie specială
familiei mafiote de care se desparte doar prin
moarte. Organizaţia are un cod de legământ
(„omerta” – tăcere nobilă), care, încălcat, atrage
moartea celui în cauză. Familiile mafiote au în
frunte un „cap” căruia i se spune „naş”, asistat de un
„subcapo” şi „consigliere”. Aceştia, în special
consilierul, fac legătura cu locotenenţii, cărora le
transmit ordinele naşului. Locotenenţii organizează
actul criminal propriu-zis, executat de „soldaţii”
organizaţi în „regiune”.
Mafia din SUA s-a format în primele decenii ale
colonizării, iniţial ca o prelungire a Mafiei italiene,
penetrând viaţa politică, economică şi socială din
noile metropole americane. Activitatea ei a cunoscut
unele adoptări, în sensul că s-a renunţat la unele
semne simbolice în ritualul de iniţiere, iar consilierii,
din ce în ce mai instruiţi, au devenit principalii
avocaţi ai familiei. Astfel, ei aveau rolul deosebit de a
orienta activităţile pentru a se specula la maximum
imperfecţiunile legislative. Domeniile de activitate
erau diverse, de la traficul de băuturi alcoolice şi
tutun, până la traficul de droguri, prostituţie, jocuri
de noroc, taxe de protecţie, adică tot ceea ce aducea
profituri mari şi imediate.
Cartelurile columbiene sunt implicate în special în
traficul de cocaină, contribuind la dirijarea producţiei
din Columbia, Peru, Brazilia şi Ecuador, unde sunt
cultivate circa 40.000 ha, producţia exportată
situându-se la 500 t (90% din producţia mondială).
În ultima perioadă, s-au implicat şi în traficul de
heroină, culturile de opiacee, întinzându-se pe
20.000 ha şi asigurând 45% din producţia mondială.
Organizarea cartelurilor columbiene este
asemănătoare: şeful cartelului; grupul oamenilor de
încredere; nivelurile inferioare, toate realizând o
structură modulară, compartimentată şi
verticalizată, cu posibilitatea continuării activităţii
chiar dacă unele componente sunt anihilate de
forţele statale sau de grupuri rivale.
Mafia rusă are o structura complexă: pe plan
intern similară unei organizaţii de tip mafiot, iar în
străinătate are trăsături specifice reţelei de crimă
organizată transfrontalieră specializată pe diverse
tipuri de infracţiuni. S-a format după anii '90, în
contextul destrămării sistemului socialist de
organizare socială, de proprietate şi de economie,
cu scopul obţinerii unor relaţii speciale cu
reprezentanţii puterii şi cu funcţionarii care
gestionau întreprinderile şi sistemul financiar. S-a
ajuns ca, prin diverse „inginerii financiare”, să
acumuleze proprietăţi importante, să patroneze
economia subterană, să maximizeze profitul în
~ 185 ~
ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
detrimentul populaţiei, care a ajuns la o
pauperizare continuă şi accentuată.
Pe teritoriul Comunităţii Statelor Independente
nu există o structură mafiotă de tip piramidal şi
centralizată sub o conducere unică (tip Mafia
italiană), însă organizarea pe criterii etnice, care
controlează absolut un teritoriu, o apropie de
aceasta. Astfel, cele mai importante reţele sunt
controlate de: armeni – specializaţi în taxe de
protecţie în domeniul comercial; daghestani – trafic
de arme, droguri, valută; azeri – controlul comerţului
cu fructe la Moscova şi trafic ilegal de droguri, mai
ales droguri sintetice; ceceni – acţiuni violente tip
racket, prostituţie, trafic de droguri, acte de corupţie;
ucraineni – trafic de droguri uşoare, de autoturisme
de lux furate; ruşi – trafic de cocaină, prostituţie,
trafic de materiale strategice, arme.
Crima organizată chineză reprezintă un
fenomen vechi şi diversificat. Cele mai cunoscute
organizaţii criminale constituite pe principiul
sindicatului crimei sunt: Triadele; Grupul 14 K;
Uniunea Bamboo; Born to kill; Dai huen jai; Flying
Dragons etc. Triadele (care conferă şi titulatura
crimei organizate chineze) datează din secolul al
XVII-lea şi în prezent s-au răspândit şi funcţionează
în toată lumea, activitatea lor fiind înlesnită de
masiva migraţie chineză şi actele de corupţie
practicate pe scară largă.
Organizarea reţelelor are o ierarhie cu mai
multe nivele de conducere, fiecare rang definit de
un titlu şi un număr, conferite în baza unui ritual.
Liderul, „şeful Dragon” are 489; „ofiţerii
susţinători” au numărul 438; „soldaţii” au numărul
49. Relaţiile dintre ei au la baza legătura dintre
„fratele mai mic” şi „fratele mai mare” în cadrul
căreia, primii sunt datori să ofere loialitate, ajutor şi
bani în schimbul protecţiei şi sfaturilor.
Se apreciază la 80.000 numărul membrilor
triadelor, cele mai cunoscute fiind „Wo” si „14K”,
implicate în traficul mondial de droguri, cu control
total în Hong-Kong, Taiwan şi Singapore.
Yacuza japoneză îşi are originile în secolul al
XIV-lea, caracterul secret şi activităţile desfăşurate
îndepărtând-o de la ţelul iniţial: protecţia
proscrişilor de pe proprietăţile feudale. Numele
provine de la jocul de cărţi Sammai Kamta, a căror
combinaţie (8-ya, 9-ku, 3-sa) dă 20 de puncte.
Aceste reţele au o structură piramidală rigidă:
părintele (şeful) – oyaban; câţiva discipoli,
succesori, copii (kobun); membrii familiei (gumi).
Cea mai importantă familie – yamaguchi – are circa
10.000 de membrii. Se estimează ca Yaccuza este
compusă din 150 de familii cu 220.000 de membrii
Ediţie specială
şi îşi exercită influenţa în multe domenii de
activitate, prin acte de violenţă şi/sau acte de
corupţie. Este prezentă în jocuri de noroc, camătă,
taxe de protecţie, trafic de droguri. În străinătate
acţionează pe coasta de vest a SUA, în Hawaii,
Hong-Kong, Bankok, Seul, Africa de Sud-Est,
Australia, fiind implicată în reciclarea fluxurilor de
capital obţinut ilegal în economia oficială, utilizarea
firmelor fantomă din diverse activităţi pentru
obţinerea creditelor care nu vor mai fi niciodată
returnate. Acestea sunt posibile prin atragerea unor
importanţi oficiali prin acte de corupţie, prin
lacunele legislative oferite.
În România activează în prezent
reprezentanţele a cel puţin 15 organizaţii teroriste
din Orientul Mijlociu, Asia, Africa, Turcia şi Europa,
toate desfăşurând activităţi de crimă organizată. La
acestea se adaugă 6 mafii: turcă, arabă, chineză,
italiană, ucraineano-moldovenească şi ţigănească,
toate desfăşurând activităţi specifice crimei
organizate în strânsă legătură cu elementele
autohtone corupte.
3. Concluzii
În lumea de astăzi, mai mult ca oricând, a luat
amploare fără precedent crima organizată care, de
multe ori, se întrepătrunde şi cu terorismul şi
conţine un nucleu dur, criminalitatea economico-
financiară, precum şi corupţia, fenomene ce tind să
erodeze baza sistemului economic şi să afecteze
instituţiile fundamentale ale statului de drept.
Tot mai mult, organizaţiile criminale profită de
contradicţiile generate de permisivitatea sau chiar
lipsa unor legi, de neaplicarea legilor existente, de
aplicarea unor modele teoretice din alte state care
nu se integrează cu condiţiile concrete ale statului
ce le împrumută, de relaţiile neadecvate dintre
sferele politice, economice şi administrative,
precum şi de ineficienţa ori slaba colaborare dintre
structurile interne sau internaţionale abilitate în
combaterea fenomenului infracţional.
Mai mult decât atât, organizaţiile mafiote
reuşesc să se adapteze imediat pentru a scăpa de
măsurile întreprinse împotriva lor de către poliţie şi
instituţiile justiţiei, ceea ce denotă faptul că există
un anumit „model” mafiot care cuprinde elemente
de tactică, „căi şi mijloace de acţiune”, foarte
sofisticate şi periculoase.
Infiltrarea structurilor crimei organizate în
cadrul sistemelor economice îngrădeşte libertatea
de acces la investiţii, afectează forţa de muncă,
consumul, pieţele de desfacere, proprietatea,
capitalul, activitatea productivă, ceea ce are
consecinţe negative asupra bunăstării populaţiei,
~ 186 ~
REVISTA DE INVESTIGARE A CRIMINALITĂŢII
dezvoltării economice şi chiar, în unele situaţii,
asupra stabilităţii anumitor regiuni.
Pe acest fond, strategiile de securitate
trebuiesc regândite fundamental, luând în calcul
includerea de noi vectori în ecuaţia de siguranţă
naţională a fiecarui stat. În contextul în care forurile
continentale şi mondiale îşi canalizează eforturile
pe direcţia identificării soluţiilor adecvate pentru
eradicarea fenomenului, România şi-a amplificat
eforturile de contracarare a acestui flagel, atât în
plan internaţional cât şi în plan intern. Aceste
eforturi vizează alăturarea României la coaliţia
internaţională, prin punerea la dispoziţie a
întregului potenţial naţional şi intensificarea
măsurilor de actualizare a cadrului legislativ şi
implementare a acquis – ului comunitar.
Dacă vrem să dobândim cunoştinţe
cuprinzătoare cu privire la cauzele şi manifestările
noilor fenomene ale criminalităţii, în special în
străinătate, trebuie să-i acordăm o importanţă mai
mare activităţii din domeniul intelligence. Şi ea
trebuie să aibă loc - pentru o mai mare putere de
expresie şi rază de acţiune - în cooperare cu diferiţi
factori precum Poliţia sau Armata. La nivel
european lipseşte însă o comparaţie a planurilor
situaţiilor naţionale în domeniul crimei organizate.
Astfel, la nivel european s-a pus în practică scopul
formulat în „Programul de la Haga”, respectiv
schimbarea „Organized Crime Report” - OCR
(Raportului privind Crima Organizată) al Uniunii
Europene cu „Organized Crime Threat Assessment” -
OCTA (Evaluarea Ameninţărilor Crimei Organizate).
Globalizarea, chiar dacă se prezintă ca o acţiune
ce tinde spre unitate prin integrare, are foarte
multe aspecte, foarte multe dimensiuni. Toate
acestea se derulează, deopotrivă, într-o strânsă
corelare, dar şi cu foarte multe particularităţi. Una
dintre constantele acestei dinamici este aceea că
procesul de globalizare, ca orice proces dinamic şi
complex de pe lumea aceasta, se sere puternic şi
continuu securizat.
Prin securizarea globalizării înţelegem un
sistem de acţiuni, pe toate palierele şi în toate
etapele, prin care se asigură funcţionarea normală a
sistemului şi procesului, păstrarea structurilor
eficiente, contracararea provocărilor, pericolelor şi
ameninţărilor, atât prin reacţii şi acţiuni preemptive
şi preventive adecvate, cât şi prin acoperirea şi
diminuarea vulnerabilităţilor.
Aproape totul trece dincolo de frontiere, dar
prin frontiere sau peste frontiere. Reţeaua
estompează graniţele, chiar dacă nu le desfiinţează,
ci dimpotrivă, pe unele dintre ele, chiar le
Ediţie specială
accentuează, iar pe altele le recreează sau le
metamorfozează. Nu putem spune că ne aflăm în
epoca dispariţiei frontierelor. În opinia noastră, o
astfel de epocă nu va veni niciodată.
Civilizaţia planetei, compusă din mii de culturi,
din valori nenumărate, grupate în patrimonii
deosebite, nu poate exista în afara frontierelor. Nici
omul nu poate exista în afara frontierelor. Omul are
nevoie de limite şi delimitări, are nevoie de
frontiere.
În aceste condiţii, tot ce aparţine de fiinţa
umană, de civilizaţia umană, de condiţia umană, bun
sau rău, urmează noile căi, noile coordonate.
Infracţionalitatea nu rămâne în „sapă de lemn”, iar
criminalitatea nu devine marginală, ci, dimpotrivă,
ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
se metamorfozează odată cu societatea, se
adaptează rapid – chiar mai rapid decât
normalitatea – noilor condiţii.
Criminalitatea se dezvoltă şi se extinde mai ales
în perioadele de haos, constituindu-şi piloni de
sprijin, structuri dinamice şi reţele, modelate pe
cele normale, dar în subteran şi cu desfăşurări mult
mai complexe şi mai diversificate, cu încrengături
greu de identificat şi de urmărit. Criminalitatea se
globalizează în acelaşi ritm cu informaţia şi
economie, dacă chiar mai repede. Reţelele
criminale şi mafiote sunt transfrontaliere şi
funcţionează de mulţi ani, ca un fel de sisteme
complexe, cu geometrie variabilă, interconectate şi
autoreglabile.

Bibliografie:
1. Doctrina de contrainformaţii şi securitate NATO
2. Gh.Nistorescu, Costică Păun, Criminologie, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1995
3. Grupul ad-hoc pe tema crimei organizate al UE, Raport cu privire la situaţia cimei organizate 1993,
prezentat în timpul celui de-al cincilea colocviu pe tema crimei organizate, ţinut la sediul Interpol în
zilele de 13-14 decembrie 1995.
4. Victor Ursa, Criminologie, Editura Ciprian & Cătălina, Cluj Napoca, 1993
5. www.opsi.gov.uk

~ 187 ~
Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.