Tehnica visării cu ochii deschiși – Alberto Villoldo

Șamanii au înțeles că întotdeauna creăm lumea dintr-un vis. Dacă stăpânești

puterea și abilitatea de a visa, atunci poți visa orice îți dorești și acel lucru va
deveni adevărat. Dar pentru aceasta, trebuie să te trezești din coșmarul colectiv
în care trăim, ca să înveți să fii complet treaz, chiar și atunci când dormi, în loc
să fii complet adormit, chiar și atunci când ești treaz.
Realitatea este absolut adevărată și reală dar doar pentru că așa o visezi tu. Și
dacă vrei să schimbi lumea, nu trebuie să o schimbi la nivel material, mutând
mobilele sau schimbând slujbele sau partenerii, ci o poți schimba visând-o în alt
mod, adică modificând visul. Apoi lumea se adaptează la noul vis pe care-l ai tu.
Acest tip de putere era înfiorătoare pentru conchistadori, fiindcă ei au înțeles că
era vorba despre o putere divină. Și, când conchistadorii au revenit în Europa, ei
au venit cu o religie și cu un set de convingeri, conform căreia, această putere
divină aparținea doar lui Dumnezeu. Iar șamanii din munți se ascundeau ca să
apere aceste tehnici, și să aștepte momentul ăpotrivit pentru a elibera această
cunoaștere și să o ofere lumii pentru a putea crea o nouă lume.
O lume în care să putem trăi în pace unii cu alții și în care să putem trăi în mod
sustenabil cu natura și să poată fi capabilă să producă nașterea unei noi ființe
umane, Homo Lumius. Profețiile spun că ea se va naște în aceste vremuri și sunt
convins că este vorba despre noi.
Vreau să împărtășesc cu voi aceste tehnici prin care putem crea lumea și
sănătatea prin vis și prin care, oricum, le creăm prin visul nostru. Și dacă nu
suntem conștienți că visăm, devenim captivi în coșmarul istoriei și în adevărul
acesteia.
Iar adevărurile istoriei sunt adevărurile altora, nu sunt adevărurile noastre
personale. Adevărul istoriei este un adevăr al violenței, agresiunii și războiului.
Adevărurile pe care trebuie să le naștem în lumea de azi, sunt cele ale păcii,
frumuseții, sănătății, eliberării de boală și ale trezirii potențialului nostru total, ca
ființe umane. Există trei visuri din care trebuie să ne trezim, foarte rapid:
1. Primul coșmar - Visul iubirii necondiționate
Visul iubirii necondiționate – visul de a găsi iubirea în altcineva, de a găsi
persoana ideală care te va recunoaște și te va iubi exact așa cum ești. Asta se
întâmplă când ne îndrăgostim. Apoi, după o lună, sau după un an, realitatea se
face simțită. Ne trezim și ne dăm seama că persoana nu ne iubește
necondiționat, ci doar ne reflectă părți din noi pe care trebuie să le vindecăm. În
acel moment, ne dorim să schimbăm persoana sau relația, sau să o schimbăm cu
altă persoană care ne va accepta și ne va iubi mai mult, în loc să ne schimbăm
pe noi înșine.
Trebuie să fim recunoscători, fiindcă aceasta este o ocazie de a ne trezi din
coșmarul efortului de a găsi iubirea în altă parte, în loc de propria inimă. Și, când
te trezești din coșmarul iubirii ...
Îmi amintesc când, după o lună, persoana de care mă îndrăgostisem se
schimbase și nu o mai recunșteam, fiindcă eu nu mai reușeam să mă iubesc și să
mă accept pe mine însumi.
Dar când am ieșit din acest coșmar, am reușit să descopăr iubirea.
Iubirea este forța fundamentală a creației. Este ubicuă, din ea se nasc galaxiile.

1/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

În general, descoperim acest lucru în celălalt.
Acesta este primul coșmar din care trebuie șă ne trezim, ca să găsim iubirea
adevărată.
2. Al II-lea vis – visul siguranței
„Dacă am bani destui, slujba și casa potrivită, voi fi în siguranță și voi putea să-
mi fac planuri de bătrânețe, nu îmi voi mai face griji, nu voi mai fi nesigur.”
Acesta este un vis care se transformă în coșmar.
Trezirea din coșmarul nesiguranței este când realizăm că niciun loc din lumea
asta nu este sigur. Niciunul. Dar poți deveni o persoană sigură pe ea și atunci
creezi siguranță în jurul tău. Asta este esențial pentru acea parte din vis care
este vulnerabilă ca un copil, cea care are nevoie să existe într-o lume în care se
simte respectată și protejată. Altfel, ea va continua să se ascundă.
Când te vei trezi din coșmarul siguranței, vei căpăta sentimentul unei siguranțe
extraordinare și vei simți că lumea are grijă de tine, că nu vei flămânzi și nu vei
rămâne fără adăpost
Lumea îți va asigura tot ce ai nevoie, oferindu-ți o abundență extraordinară.
Agonisind, crezi că fugi de sărăcie, dar sărăcia este o stare a conștiinței. Ești
sărac pentru că ești sărac sufletește. În societățile șamanice, bogăția nu se
măsoară în posesiuni, ci în cât oferi celuilalt.
Trezirea din acest coșmar vă va face să înțelegeți că aveți destul. Aveți destui
bani, destul timp, destulă iubire și tot ce vă mai trebuie. Totul este la
îndemâna/dispoziția voastră.
Și acesta este un coșmar important din care ne trezim, într-o societate care
măsoară valoarea după succesul material, în loc de succesul spiritual, care-ți
umple, cu adevărat, inima.
3. Al III-lea vis: Visul că totul va dura o eternitate: relațiile, corpul
nostru, oportunitățile.
Nimic nu durează pentru totdeauna. Acesta este coșmarul morții și înțelegerea că
moartea ne bântuie, este întotdeauna lângă noi, este înfiorătoare.
Ne îngrozește în nopțile singuratice când ne gândim că este ceva în neregulă.
„Poate că durerea asta de cap este mai mult decât o simplă migrenă”
„Poate că voi rămâne singur toată viața”.
Când ne trezim din coșmarul timpului finit al morții, putem descoperi nemurirea.
Putem descoperi infinitul. Putem descoperi că moartea este doar o poartă către o
călătorie infinită. Dar acest lucru trebuie să vină din experiență, nu trebuie să fie
ceva ce citim într-o carte. Trebuie să vină din experiența descoperirii că moartea
e cel mai mare aliat al nostru. Frumusețea florii unui anumit cactus este
efemeră, durează doar câteva ore într-o noapte. Aceasta este frumusețea
existenței noastre aici. Totul dispare, totul este trecător. Și, după fiecare naștere,
urmează altă moarte, urmează altă naștere. Aceasta este o descoperire pe care
trebuie să o facem personal.
Trebuie să ne trezim din acest coșmar, altfel ne vom umple viața cu tot felul de
lucruri, ca să evităm confruntarea cu sfârșitul.

2/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

După ce îmbrățișezi moartea ca pe un învățător, ca pe un maestru, ca pe o
poartă, poți fi prezent în fiecare moment și să iubești fiecare clipă a vieții.
Atunci, fericirea ta nu mai este condiționată de întâmplările din viața ta: „Dacă
am o bucurie, sunt fericit, dacă pățesc ceva rău, sunt trist.”
Sunt mereu fericit, indiferent de ce mi se-ntâmplă, mă bucur că sunt aici.
Atunci veți gusta din darul infinitului și al nemuririi care este darul vostru din
naștere.
Pentru șamani, nemurirea este un potențial, o posibilitate, nu o promisiune.
Religia noastră ne învață că avem suflet nemuritor, ce nu poate fi atins de nimic.
Șamanii înțeleg că noi ne asemănăm cu felinele, sau cu jaguarii care au 9 vieți.
Ați putea avea 7 sau 15, în funcție de cât de bine faceți în lume. Dar în aceste 9
vieți, trebuie să dobândiți conștiința. Trebuie să deveniți ființe luminoase și să
înțelegeți: „Cine sunt eu? De unde vin și încotro mă îndrept?”
Abia când înțelegeți aceasta și o descoperiți, atingeți infinitul. Dacă nu, deveniți
compost ca frunzele la sfârșitul toamnei.
Corpul energetic redevine energie și hrană pentru alte forme de viață. Avem o
fereastră îngustă de timp pentru a atinge infinitul. De aceea, viața este atât de
prețioasă. De aceea este important să înțelegeți că creați realitatea din visul
vostru. Astfel, puteți avea tipul de vis care vă suține practica infinitul sau cea mai
bună relație din lume, în care trăiți în abundență, împreună cu toate ființele,
indiferent de ceea ce aveți sau nu aveți.
Atunci veți fi întregi, întregi și nu veți mai trăi 40 de ani cu atenția distrasă, în
încercarea de a vă vindeca problemele părinților voștri. Ci veți îmbrățișa
chemarea de a deveni un Budha, o ființă luminoasă, un șaman. Asta înseamnă
un șaman, este o ființă care s-a trezit în interiorul visului și înțelege că poate să
creeze orice din propriul vis.
La început, creăm prin vis lucrurile care ne aduc confort. Mai târziu, înțelegem că
nu visăm cea mai bună slujbă din lume, ci că visăm pentru cel mai bun lucru,
pentru lume și pentru cea mai bună relație pentru toate ființele și pentru toată
lumea.
Asta devine o aventură și și o explorare. Nu mai creăm doar confort ci ne
înțelegem misiunea, ceea ce am fost menit să facem aici.
Acestea sunt căile pentru nemurire. În mod interesant, ele se reflectă în
lungimea telomerilor voștri. Telomerii sunt lanțuri din ADN care vă determină
durata de viața. Odată ce vă găsiți misiunea și chemarea, adică aceea de a crea
frumusețe și adevăr în lume, prin visul vostru și telomerii încep să se alungească,
obțineți noi ani de viață. Ajungeți să trăiți o viață foarte lungă și sănătoasă și nu
mai trebuie să vă confruntați cu coșmarul bolii. Nu mai trebuie să deveniți o
statistică pentru boli cardiace, cancer, demență, Alzheimer.
Azi avem oportunitatea de a visa un nou vis. Mai ales în aceste vremuri, când
trecem printr-o mare criză climatică, ecologică, ce amenință toată viața de pe
Pământ și mai ales umanitatea.
Șamanii din Anzi, care au fugit în vârful munților, erau păstrătorii unei profeții de
o valoare inestimabilă. Ei au ales să sărăcească, să trăiască în sărăcie cu copiii
lor, timp de mai multe generații, ca să protejeze această profeție. S-au ascuns
pe piscuri înzăpezite.

3/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

Profeția era despre venirea unui nou fel de om pe Pământ și despre extincția
vechiului „Homo Sapiens”. Despre nașterea unui om nou, „Homo Luminus”,
despre trezirea corpului nostru de lumină. Participarea conștientă la crearea lumii
prin vis, împreună cu Spiritul. Colaborarea cu Spiritul pentru a crea frumusețe,
galaxii, o lume în care omul să poată trăi în pace cu întreaga natură, să
descopere cine este și să ajungă la sinele său nemuritor.
Pentru șaman, profeția este interesantă, dar procesele sunt și mai importante.
Cum devii acel om nou?
Devii acel nou tip de om, trezindu-te din coșmarul colectiv, trezindu-te din visul
personal și descoperind că există un vis sacru, pe care îl servesc galaxiile,
sistemele solare și toți maeștrii din istorie.
Procesul are trei pași:
1. Trezirea
Aici, Villoldo dă exemplul tatălui său care s-a trezit într-o dimineață – avea 74 de
ani - și l-a sunat și i-a spus că nu știe a cui viață a trăit-o până acum, fiindcă a
încercat să fie un tată bun, un soț bun, un muncitor bun, dar asta nu era viața
lui. A murit la 78 de ani, iar Alberto Villoldo consideră că nu a trăit decât 4 ani,
pentru că abia la 74 de ani a descoperit cine era. S-a trezit din coșmarul de a fi
trăit, după un scenariu prestabilit, o viață care fusese creată și scrisă de alții.
Acela nu era scenariul lui! Și, când s-a trezit, a înțeles că sensul vieții lui era
frumusețea, iubirea și descoperirea. Nu avea legătură cu a fi angajat, nu avea
legătură cu a fi un bun soț și un tată bun. Aceste lucruri erau importante, dar nu
ele îi defineau viața.
Șamanii din Anzi spun că ne naștem cu două cărți:
- Cartea de aur și
- Cartea de argint
Una dintre ele este, deja, scrisă, iar cealaltă are paginile goale.
Desigur, trebuie să petrecem un timp modificând cartea deja scrisă, dar nu
putem face asta toată viața. Trebuie să ajungem la cartea pe care vrem să o
scriem, la povestea vieții noastre, la scenariul pe care vrem să-l trăim. Tatăl meu
a descoperit asta cu patru ani înainte să moară. A murit tânăr, la 4 ani.
Vă invit să descoperiți cum începeți să vă scrieți povestea vieții voastre.
Trezirea este primul pas. Dar mulți suntem ademeniți să ne trezim, în fiecare
săptămână și nu mai facem următorul pas.
Următorul pas este să te întrebi:
„A cui viață o trăiesc?. Este viața aleasă pentru mine de familie, de cultură, de
vremurile în care trăiesc sau de bolile din familia mea? A cui viață este asta?”
2. Maturizarea este cel de a l doilea pas
Asta înseamnă să învățați lecțiile spirituale care vi se oferă acum. Visele vor fi
dureroase. Cu cât mai dureroase, cu atât trebuie să fim mai recunoscători.
Astfel, când ajungeți să-i puteți ierta pe oamenii care v-au rănit, următorul pas
este să le mulțumiți. Atunci vă veți elibera de ei.
„Îți mulțumesc că m-ai învățat! Nu mai vreau să învăț vreodată astfel, dar îți
mulțumesc pentru lecțiile tale. Rămân cu lecțiile și uit de suferință”

4/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

Maturizarea are de a face cu integrarea lecțiilor pe care ți le-a oferit viața. Nu
mai încerci doar să le rezolvi sau să le înțelegi, ci te vei maturiza, depășindu-le.
Le vei recepta și transforma în înțelepciune. Ceea ce a trăit înainte de tine, ca o
otravă emoțională, vei transforma în înțelepciune și compasiune.
Știm cum este să fim răniți și să suferim, dar suferința nu mai este o otravă pe
care o port în sistemul meu:
„Nu caut niciun fel de răzbunare, ci îți mulțumesc că m-ai învățat!”
Iar acum, pot practica compasiunea, înțelepciunea și generozitatea. Pot practica
acceptarea și nu îmi mai înfrânez iubirea. Nu mai spun: „Îți ofer iubirea doar
dacă vei face asta sau asta ...”; „Te voi iubi necondiționat doar dacă te vei purta
așa cum vreau eu”
În acel punct, începi să iei viața la modul personal. Te maturizezi și devii un
vindecător.
Iar cei patru pași necesari pentru asta sunt cei patru pași ai anticei roți a
vindecării:
a. Calea șarpelui – adică lepădarea de trecut, așa cum șarpele se leapădă de
piele.
b. Calea jaguarului – când înveți să nu mai ai frică, când înveți călătoria de
dincolo de moarte. Când înveți să explorezi locurile din umbră, locurile pe
care le ții ascunse chiar și față de tine însuți. Pe care nu le arătăm
nimănui.
Când învățăm să fim în largul nostru și în colțurile întunecate ale sufletului și le
aducem în lumină, când învățăm, ca jaguarul, că putem fi neînfricați. Fiindcă
jaguarul nu are prădători. Nu are de ce se teme în junglă. Și nici noi. Frica e cea
care devine dușmanul nostru cel mai mare.
Rumi spune: „Domnul mi-a zis să îmi iubesc dușmanii și eu am început să mă
iubesc pe mine însumi”.
Deci, conform șamanilor, singurul nostru dușman e frica, iar leacul jaguarului vă
duce dincolo de frică.
c. Calea/Leacul păsării colibri
Pasărea colibri se adapă doar din nectarul vieții. Nu bea otravă, nu bea nimic
stricat sau putrezit. Bea doar din cel mai pur nectar.
Atunci noi ne vom hrăni doar din relațiile și din prieteniile care ne vor oferi
înțelepciune, nectar și frumusețe. Lucrurile de care am fost dependenți în viață,
precum suferința, răzbunarea, furia, resentimentele, care sunt adicții, le vom
lepăda, ne vom lepăda de ele și ne vom hrăni doar din înțelepciune, din fericire și
din frumusețe. Și aceasta este tava pe care o vom oferi oaspeților care vin la noi.
Nu spunem: „Ce fel de ceai doești?” spunem: „Gustă din această minunată
înțelepciune pe care o țin în mână!”
Iar lecțiile păsării colibri țin de practicarea nemișcării, chiar și în zbor. Oricât de
ocupat ești, faci multe lucruri ... De fapt, ideea de a fi ocupat, este o stare
mentală.
Eu sunt pasărea colibri. Sunt nemișcat, deși bat din aripi. Dar sunt perfect
nemișcat în fața unei flori, în plin zbor.
Puteți exersa liniștea.

5/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

Sunt întrebat dacă meditez și cât timp acord meditației într-o zi. Le răspund că
meditez 23 de ore din 24. Îmi strecor meditațiile printre celelalte activități. Când
descoperi nemișcarea, nu mai ai nevoie să te așezi. Devii tu însuți nemișcarea.
De fapt, meditați tot timpul. Pentru aceasta, trebuie să ne detașăm, să ne trezim
din agitația pe care ne-o creăm, ca să evităm confruntarea cu moartea și cu
sfârșitul lucrurilor. Și când ai revelația că moartea este doar o poartă, că avem
dreptul din naștere la nemurire, dar că trebuie să devenim conștienți, iluminați,
atunci nu mai ești ocupat, oricâte lucruri ai de făcut. Ai timp pentru tine și pentru
ceilalți.
d. Calea vulturului
Când ai ajuns aici, înveți să-ți deschizi aripile și să zbori întotdeauna alături de
Marele Spirit. Aici aflăm că nu există obstacole și blocaje în viață. Când dai de un
obstacol, pur și simplu te ridici deasupra lui. Nu te lupți cu el. Nu-ți pierzi 2 – 3
luni sau 3 ani din viață luptându-te cu el. Te ridici deasupra lui și te înalți în zbor.
Uneori, înălțimea te poate speria, mai ales dacă-ți petreci viața ca o găină, care
caută mâncare pe pământ și apoi cineva îți spune că trebuie să zbori deasupra
norilor. Înfiorător!
Deci, trebuie să facem saltul, să devenim ca vulturii și condorii, să îndrăznim să
zburăm deasupra norilor. Atunci afli că dintotdeauna am zburat, aripă lângă
aripă, cu Marele Spirit. Acesta este procesul maurizării. Este despre a învăța căile
Spiritului. Este despre lepădarea de trecut, de pășirea dincolo de moarte, de
practicarea nemișcării și desfacerea propriilor aripi. Apoi, puteți face al treilea
pas.
3. Reapariția
Mulți oameni se pierd pe drum, rămân în stadiul de trezire: „Ce revelație
minunată!” „Vreau încă o experiență, încă o tabără, încă o ceremonie!”
Dar trebuie să treci prin maturizare. Atunci, reapari ca un co-creator, care crează
întreaga lume din visul său și veți începe cu lumea personală. Veți crea pace și
adevăr în lumea voastră. Nu jumătățile de adevăr, cu care tindem să ne tocmim.
Un șaman trăiește în tărâmul adevărului absolut. Trebuie să exersezi adevărul și
să spui adevărul și să fii sincer cu tine însuți. Trebuie să arăți cine ești cu
adevărat, să arăți că există congruență între cine pretinzi că ești, și cine ești, cu
adevărat.
Când spui adevărul, trăiești adevărul și tot ce vei spune, va deveni adevărat. Se
va împlini. Astfel poți crea lumea prin visul tău. Prin practica adevărului, practica
frumuseții și a nemișcării. Nemișcarea profundă e crucială.
Dacă mintea ți-e ocupată, nu vei putea să creezi lumea prin visul tău, fiindcă vei
fi prins în agitația momentului.
Am venit aici pentru a co-crea.
În tradiția șamanică nu se vorbește despre Dumnezeu, despre creație, fiindcă
atunci când vorbești despre Dumnezeu spui că există o separare între noi și El.
șamanii vorbesc despre creație, care este universul și despre actul de a crea.
Șamanii nu vorbesc despre Creator, fiindcă atunci trebuie să te rogi, să aduci
ofrande, să ucizi mici animale ca să împaci divinitatea la care te închini. Ei
vorbesc despre creație și actul de a crea, despre crearea lumii prin visul nostru,
despre a co-crea împreună cu Spiritul. Aceasta este sarcina noastră. Amerindienii

6/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

au o poveste. Ei spun că în a treia zi a creației, Marele Spirit a creat fluturii: „Nu-i
așa că sunt frumoși?” apoi a creat delfinii, balenele și toate creaturile și florile:
„Nu-i așa că sunt minunate?”
„Iar acum, terminați voi, completați lumea!”
În Occident, se spune că creația s-a încheiat în a VII-a zi, tot ce mai rămăsese de
făcut, era să se dea nume animalelor și plantelor.
Dar la șamani, în a VII-a zi a creației, Marele Spirit a spus: „Eu am creat fluturii.
Încheiați voi creația!”
Misiunea noastră este să extindem creația, să creăm frumusețe, pace și fericire.
Dar pentru aceasta trebuie să fim într-o stare de nemișcare asolută, pentru că un
singur gând poate să agite apele minții, la fel ca atunci când un lac nemișcat,
care reflectă perfect copacii și cerul, în luciul apei, e tulburat de cea mai mică
adiere, iar lacul nu se va mai putea vedea decât pe sine. Mintea trebuie să fie
total nemișcată, ca să reflecte perfect realitatea, fără a o deranja în niciun fel.
Suntem manifestarea celei de a VIII-a chakre, pe care șamanii o numesc
Wiracocha – Sufletul. Ea este o sferă luminoasă, strălucitoare, ce se situează
deasupra capului, la înălțimea mâinilor ridicate drept, deasupra capului.
Alberto Villoldo propune următoarea meditație:
Se intră în stare de profundă relaxare, inspirând profund și expirând profund. Pe
inspirație se spune: „Eu sunt ...”, iar pe expirație: „...Respirația mea”. Se fac
câteva cicluri de respirație. Apoi, ridicăm mâinile deasupra capului, drept, cu
palmele spre interior, vizualizând cum atingem acel glob de lumină și apoi
„extindem” acel glob de lumină de jur împrejurul nostru, ajutându-ne de mâini,
pe care le coborâm încet, într-o sferă largă pe lângă corp, cât ne permite
deschiderea mâinilor, cu palmele orientate spre exterior. Nu uităm să respirăm.
Pe inspirație: „Eu sunt ...”, pe expirație: „...Respirația mea”.
Wiracocha este sursa sacrului, care există, încă, de la începutul timpului. Este
ceea ce sunteți înainte de a vă naște și ceea ce veți fi, după moarte. Este câmpul
cuantic care ne conectează cu întreaga creație, cu stelele, cu sorii, cu galaxiile,
cu pădurile, cu balenele, cu creaturile din adâncurile oceanului, cu ființele stelare,
ale căror trupuri sunt făcute din lumină.
Faci globul de lumină în jurul tău, extinzând Wiracocha și apoi îți imaginezi că are
ochi și că poți privi prin acești ochi care au văzut nașterea și moartea unor întregi
galaxii. Ochi atemporali, care au fost martori la formarea Universului nostru.
„Eu sunt ..... Respirația mea”
În interiorul câmpului vostru de energie se află instrumentele și puterea să creați
orice prin visul vostru: sănătate, sens, să îndreptați o relație destrămatăm să
ajutați un om să moară sau să se nască. Să vă iertați pe voi înșivă pentru toate
lucrurile pe care le-ați fi putut face mai bine, pentru oamenii pe care i-ați făcut să
sufere. Totul este iertat.
Wiracocha își amintește toate viețile pe care le-ați trăit, în care ați fost bărbat
sau femeie, în care ați trăit mult sau ați murit tineri, prin sabie, sau foc,. Vieți în
care ați fost răniți sau uciși, sau în care ați rănit voi sau ați ucis. În care v-ați
vindecat și ați iertat, în care i-ați ajutat pe alții în nevoie. Toată înțelepciunea
este acolo și vă este disponibilă. Ea se extinde și în viitor, Cine veți fi și Cine veți
deveni.

7/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

În afara timpului, Wiracocha observă lucruri din trecut și din viitor, simultan. Și,
deși trecutul a fost deja stabilit, viitorul este al vostru ca să-l visați și să-l alegeți.
Totul vă este la dispoziție. Iar noi alegem o viață lungă, un creier puternic, o
inimă bună și un corp sănătos. Alegem sens, scop, dorința de a ajuta. Creăm o
lume a păcii și a frumuseții, prin visul nostru în care suntem doar un fir de nisip
în acest vis sacru, dar suntem indispensabili, absolut esențiali, în dezvoltarea
acestei planete, a acestui Pământ. Și în care suntem susținuți și iubiți de mama
noastră, Pământul.
Reveniți la respirație ...
„Eu sunt ..... Respirația mea”
Și apoi adunați Wiracocha, din nou, într-un soare strălucitor, deasupra capului
vostru. Acesta este sinele vostru atemporal, infinit și aduceți acea vindecare în
corpul vostru fizic (palmele se trec de-a lungul corpului). Astfel, unificați Spiritul
și corpul, care devin unul.
„Eu sunt ..... Respirația mea”
Exersăm, spunând: „Eu sunt ..... Respirația mea”, fiindcă dacă spun „Eu sunt
Alberto”, eu sunt Alberto pentru o scurtă perioadă de timp – ani, decenii ...
Alberto are visuri limitate, el nu poate visa decât Alberto. Când „Eu sunt ...
respirația mea”, pot crea întregul Univers prin visul meu. Pot practica co-crearea,
pot afla misiunea mea pentru care am venit. În acel punct, puteți să faceți
marele test șamanic, adică puteți răspunde la trei întrebări profunde. El vă va
permite să profitați de cele 9 vieți pe care le aveți, ca o pisică, ca un jaguar.
Astfel, vă veți putea manifesta ca o ființă luminoasă și veți atinge trezirea totală.
Cele trei întrebări sunt:
„Cine sunt eu?”
„De unde vin” și
„Încotro mă îndrept”
Trebuie să descoperiți răspunsurile în voi înșivă, nu răspunsiurile date de religie,
ci răspunsurile șamanilor.
Hemoglobina din corp care dă sângelui culoarea roșie este formată din celule
care transportă oxigen. Ele conțin fier, iar tot fierul de pe Pământ, inclusiv cel din
sângele vostru, a venit din centrul unor stele, ale unor supernove care au
explodat acum 3 miliarde de ani. Sunteți făcuți din stele.
„De unde vin?” și „Încotro mă îndrept?”
Meditând asupra acestor întrebări, căutând răspunsuri, veți scrie cea de a II-a
carte, Cartea de aur care reprezintă marea poveste a infinitului, prin ochii voștri.
Visul sacru al șamanului se produce în afara timpului obișnuit. Una din lecțiile
șamanilor te învață cum să stăpânești timpul, cum să te poți elibera de timpul
cunoscut. Cunoaștem doar un fel de timp care zboară ca săgeata și este liniar și
problema cu acest timp este că trecutul pătrunde întotdeauna în prezent și îl
cucerește. Suntem întotdeauna produsul evenimentelor din copilărie, al relației
eșuate din adolescență sau al genelor moștenite de la părinți.
Șamanii cunosc un altfel de timp, care nu zboară ca o săgeată și se întoarce
înapoi înspre sine, ca un covrig. Formează un „opt”, ca simbolul infinitului. În
acest timp, poți influența evenimentele care s-au întâmplat în trecut și pot afecta
destinul. Acest timp nu este bazat pe cauză și efect. Nu mai suntem efectul

8/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

evenimentelor întâmplate la vârsta de 10 ani. Putem fi rezultatul unei întâmplări
care se va produce în viitor. Aici viitorul se poate întinde către tine, ca o mână
uriașă și să te tragă către un destin pe care ți-l dorești, un destin al sănătății
solide, un destin în care poți contribui mai complet și mai amplu la lumea din jur.
Orice destin alegi, îl poți „instala” în viitorul tău, fiindcă șamanii știu să se
elibereze de timp.
Dacă erai șaman, în vechime, trebuia să duci pescarul acolo unde era peștele în
ziua de pescuit și vânătorul acolo unde era bizonul, în ziua destinată vânătorii.
Pentru aceasta, trebuia să sondezi viitorul și să alegi acea linie temporală unde
timpul bizonului se intersecta cu timpul vânătorului. Altfel, îți pierdeai slujba.
Șamanii puteau repara evenimentele trecute în spațiul atemporal, înainte ca ele
să se manifeste în timp, fiindcă, după aceea, le-ar fi fost mult mai greu să le
repare.
VISUL IUBIRII NECONDIȚIONATE
Trezirea din coșmarul iubirii necondiționate, astfel încât să începem să creăm
adevărata iubire prin visul nostru.
Pentru șamani, visul reflectă o calitate a interacțiunii noastre cu realitatea ce se
produce în câmpul energetic.
Există fire luminoase care ne leagă pe noi și conștiința noastră de tot ceea ce
percepem în lume ca fiind solid, material, real. Gândiți-vă la o rețea de lumină
ale cărei însușiri reflectă către voi, înapoi, însușirile visului vostru.
Primul lucru de făcut este să intrăm în acea rețea luminoasă, să interacționăm cu
firele de lumină ce crează realitatea ca pe o oglindă a visului nostru.
Vă invit să deschidem împreună spațiul sacru – este ceea ce șamanii numesc
extinderea celei de a VIII-a chakre, acel soare auriu, strălucitor de deasupra
corpului fizic, dar în interiorul câmpului vostru energetic, luminos. A VIII-a
chakra este cea care a dat naștere corpului vostru, ceea ce sunteți înainte de
naștere și ceea ce veți deveni după moarte.
Când murim, încărcam informațiile celor 7 ckakras, în a VIII-a chakra, apoi, când
găsim familia în care ne vom naște, descărcăm în cele 7 chakras, informațiile
despre copilul care vom deveni. (wow!!!)
Apoi, al VIII-lea centru energetic rămâne deschis în infinit, în eternitate.
Haideți să extindem împreună acest corp de lumină și să pășim împreună în
atemporal, dincolo de timp, către infinit.
1. apropiem palmele una de cealaltă, ca în rugăciune și le ducem în dreptul
inimii,
2. cu mîinile în această poziție, facem câteva cicluri complete de respirații
profunde, pentru a induce o stare de relaxare și a egaliza respirația;
3. acum ridicăm mâinile, ușor, până deasupra capului, unde desfacem ușor
palmele, în lateral, dar lăsând ca degetele mare și arătător ale celor două
palme să rămână în atingere, astfel încât să se formeze un triunghi
echilateral cu baza formată din cele două degete mari și vârful triunghiului
rezultând din atingerea celor două degete arătătoare;

9/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 4. apoi, triunghiul se desface, palmele se răsucesc înspre exterior, în timp ce
le coborâm, încet, vizualizând globul de lumină care se extinde și ne
învăluiește în întregime; acum suntem cuprinși în acest glob de lumină.
Este lumina care este reprezentată în jurul lui Budha și lui Christos, este
lumina lui Budha și a lui Christos din voi.
În timp de faceți aceasta, toate firele care vă organizează realitatea, încep să
facă loc acestei noi arhitecturi: voi ca ființe luminoase, nu doar ca produs al
genelor sau istoriei de familie, ce reprezintă un alt vis urât din care trebuie să
ne trezim, istoria și dramele familiale moștenite, care credeam că sunt
adevărate, precum și predispozițiile genetice moștenite, boli cardiace, cancer,
demență .... Extinzând acest glob de lumină, aceasta a VIII-a chakra, reușiți
să ștergeți tot cu buretele, devenind, astfel voi visătorii, nu cei care sunt
visați.
Primul vis pe care îl vom analiza este visul iubirii necondiționate, visul de a
găsi acel partener, persoana care te va recunoaște, care te va vedea ca
persoana care crezi că poți fi, în loc de ceea ce ești, cu adevărat. Sigur, la
început, asta este tot ce veți vedea: o persoană care este perfectă pentru voi,
care vă completează și vă face să vă simțiți împliniți Apoi, după un timp, veți
descoperi că acea persoană nu face decât să îl refelecte pe cel care sunteți în
realitate.
Un prieten mi-a spus odată că-și iubește soția exact așa cum este el însuși:
„Îmi iubesc soția exact așa cum sunt eu”, în loc de a spune: „Te iubesc exact
așa cum ești tu.”
Când ne trezim din coșmarul acestui tip de iubire, în care sperăm să găsim
persoana care ne va înțelege, privi și accepta exact așa cum suntem, abia
atunci putem să ne iubim, accepta și înțelege exact așa cum suntem și putem
descoperi tipul de iubire care alimentează însuși visul sacru al creației care se
bazează pe auto-acceptarea completă, exacta așa cum suntem.
Apoi, puteți practica tipul de iubire în care dispăreți.
Rumi spunea, adresându-se lui Dumnezeu:
„Pentru că eu am încetat să exist, doar Tu ești aici!”
De obicei, noi spunem iubitului/iubitei: „Pentru că tu ai încetat să exiști, doar
eu sunt aici.” – aceasta o spune ego-ul. Ego-ul preia conducerea și distruge
posibilitatea iubirii necondiționate. Trezirea din visul iubirii necondiționate e
cea mai dificilă, pentru că sperăm ca părinții să ne fi iubit altfel, sperăm ca
foștii parteneri să ne fi cunoscut și admirat.
Suferim, pentru că nu am găsit iubirea pe care am căutat-o în lume. Ceea ce
nu știm este că acea iubire a existat întotdeauna în noi. În clipa în care ne
acceptăm, în care ne deschidem către o experiență a iubirii divine care stă la
baza întregii Creații și care este peste tot în jurul nostru, reușim să rupem
vraja și ieșim din coșmar.
Țin minte când spuneam că nu vreau să mă mai îndrăgostesc. Am suferit de
câte ori am iubit, am pierdut și am suferit. Nu mai vreau. Poate dacă mă duc
la o mânăstire sau dacă nu mă mai însor niciodată, voi fi fericit. Asta se
întâmpla deoarece evitam conștient iubirea care stă la baza întregii creații.
Această iubire este de nestăpânit, vă va devora, vă va ține deasupra focului
până când veți arde și veți dispărea complet, fiindcă ea nu mai reprezintă

10/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 fascinația față de voi înșivă, ci fascinația față de creație. Această iubire vă
desparte de abordarea narcisistă asupra lumii, în care doar voi contați. Și vă
face să înțelegeți că nu contează decât ajutorul și manifestarea frumuseții,
contează disponibilitatea pentru iubire, în loc de căutarea acesteia.
(n.p.: EFT pentru a fi disponibil pentru iubire, în loc de căutarea acesteia –
combinată cu Th. Healing)
Disponibilitatea pentru iubire înseamnă să deveniți deschiși și neînfricați.
Aceasta este formula ce ne scoate din coșmarul în care trebuie să găsim
iubirea și să fim acceptați necondiționat. Trebuie să devenim neînfricați, să
știm că viața ne va da lecții și prin durere și prin suferință și să-i spunem:
„Iată-mă, sunt gata! Învață-mă!”
Și permiteți iubirii pentru creație, care organizează galaxiile și celulele
voastre, să vă organizeze și pe voi. Să ne lăsăm în voia ei, acesta este lucrul
cel mai dificil: să ne lăsăm în voia iubirii care este peste tot, în jurul nostru, în
loc să o căutăm și să încercăm să-i dăm forma, chipul de iubire la care
năzuim.
Procesul constă în a te preda pe tine însuți. Astfel devii complet lipsit de
teamă. Aceasta e practica șamanică. Lipsa fricii în aceste vremuri dominate
de o imensă frică.
Înțelegeți că nu aveți nimic de pierdut și că nu vi se poate lua nimic, pentru
că aceasta e iubirea creației. E abundența infinită care vă înconjoară
permanent.
Abia apoi, după ce am învățat aceasta, putem împărtăși cu altcineva acea
abundență infinită. Putem crea iubirea împreună cu altcineva, în loc să o
găsim cu altcineva. În loc să o căutăm, putem deveni expresia ei și să
manifestăm, într-un mod unic și neobișnuit iubirea care este prezentă în acel
moment.
Exercițiul este neînfricarea. Fără ea nu ne vom trezi niciodată din acel coșmar
în care nu simțim destulă iubire și în care avem nevoie să o găsim la părinții
și partenerii noștri.
Recent, fiica mea mi-a spus:
„Tată, de ce m-ai adus pe lume? Te urăsc!”
Voiam să-i explic:
„Scumpo, de fapt, tu ți-ai ales părinții!” Dar nu mi s-a părut momentul
potrivit. N-am putut să-i spun decât: „Te iubesc și nu-i nimic în neregulă să
simți asta! N-am nevoie să mă iubești, să mă accepți sau să mă placi, ca să te
iubesc, fiindcă nu fac comerț cu iubirea mea, iubirea nu este moneda mea de
schimb. Nu! Eu te iubesc!”
Dacă putem practica neînfricarea chiar și cu cei care ne rănesc, chiar și cu cei
care ne dau lecții prin suferință ...
Nu uitați, suferința apare atunci când nu învățăm direct prin cunoaștere.
Trebuie să le fim recunoscători acestor oameni: „Mulțumesc că m-ai învățat,
mulțumesc pentru lecție, chiar dacă a fost dureroasă!”
Trebuie să putem practica recunoștința și iubirea. Atunci, Universul vi le va
reflecta către voi, în orice context. Nu uitați că aceste fire de aur, aceste fire

11/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 de lumină care crează realitatea în spațiul tridimensional, în jurul vostru, în
oamenii pe care îi cunoaștem și în calitatea relațiilor noastre, nu sunt decât o
oglindă a calității și purității iubirii voastre. Și dacă vrem să schimbăm lumea
și calitatea iubirii pe care o trăim în lume, trebuie să schimbăm calitatea iubirii
pe care o trăim noi înșine și pe care o oferim lumii.
Coșmarul iubirii e primul coșmar cu care ne întâlnim și peste care dăm în timp
ce ne trezim. În primii ani de viață descoperim că dacă suntem copii cuminți,
mama ne va răsplăti cu un zâmbet.
Am învățat, de asemenea, ce lucruri răsplătește Dumnezeu și ne-am adaptat
identitatea ca să obținem un zâmbet de la mama, tata, de la profesori și
prieteni și am uitat cine suntem, am pierdut complet noțiunea propriei
identități. Am făcut-o și eu. Am crezut că dacă fac oamenii fericiți, dacă ei mă
aprobă, sunt un om bun și, într-o zi, am descoperit că nu aveam idee cine
sunt. Mă pierdusem. Îmi pierdusem sufletul. Eram atât de amabil, făceam
orice pentru un zâmbet. Uneori, câd primeam o recenzie negativă, a uneia
dintre cărțile mele, mă înfuriam îngrozitor: „e clar că această persoană nu
înțelege cine sunt cu adevărat!”
Azi, însă, le mulțumesc: „Mulțumesc pentru că mi-ai arătat un aspect pe care
eu nu-l văzusem!”
Nu mai caut recompense sub formă de zâmbete, nu mai tânjesc să fiu plăcut
de oameni, mă interesează mai puțin aceasta, decât să am o valoare.
Asta se întâmplă când alegem neînfricarea, alegem să fim de folos.
Preferăm să avem o valoare, în loc să fim plăcuți, iar aceasta ne aduce la
autenticitate. Astfel, nu facem troc cu sentimentele și cu iubirea, ci putem să
ne îndeplinim misiunea pe lume. Acesta este lucrul care vă oferă o sănătate
excelentă. De fapt, când recunoști că ai o misiune, că te-ai născut cu un scop
și îmbrățișezi acel scop, Universul te răsplătește cu abundență și iubire
infinite. Dar acest lucru necesită practicarea neînfricării absolute, ceea ce e
greu în aceste vremuri dominate de o imensă frică. Ne temem că nu avem
destule like-uri, pe rețelele sociale, ne tememe că rămânem șomeri sau că ne
pierdem partenerii dacă nu ne purtăm într-un anume fel. În aceste vremuri
ale fricii, neînfricarea devine practica esențială a șamanilor. După aceea vi se
deschide calea către iubire infinită. Deveniți iubire, nu mai găsiți iubirea, ci
deveniți iubirea însăși.
Cum devenim neînfricați? Tot timpul sunt întrebat asta.
Vreau să vă prezint un exercițiu care să vă ajute să vă treziți din coșmarul
iubirii și din celelalte în care trăim și prin care veți putea începe practica
neînfricării.
Acest exercițiu se numește „când ... atunci”
Vi-l voi explica și vă voi da exemple din viața mea:
- „Când voi avea destui bani, atunci voi putea răspunde chemării Domnului.”
- „Când voi fi liber și odihnit bine, atunci voi putea să fac exerciții spirituale.”
- „Când voi fi destul de puternic și sănătos, atunci îi voi putea ajuta pe alții.”
Aceatsa este dilema „când ... atunci”. Ea întotdeauna amână ceea ce vreți și
ați fost meniți să faceți aici.

12/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 Până când Domnul întrunește o listă de cerințe pe care le aveți, soluția este
să inversați această formulă:
„Când voi avea destui bani, atunci voi putea face ceea ce doresc” ...
Cu fraza inversată:
„Când voi face ceea ce sunt menit să fac, ceea ce îmi doresc, cu adevărat,
atunci voi avea destui bani.”
„Când voi deveni vindecător, atunci voi deveni sănătos.”
Inversați formula. Începeți să exersați rezultatul pe care l-ați plasat într-un
viitor îndepărtat, chiar acum. Atunci, lucrurile de care credeți că aveți nevoie
ca să fiți vindecați, să aveți succes, să aveți bogăție, să obțineți iubire și sens,
vor veni singura la voi. Nu-i veți mai spune Domnului: „Iată ce condiție am
pentru Tine, înainte să devin cea ce am fost menit să fiu.”
Nu! Întruchipați-vă menirea azi! Deveniți vindecători, apoi sănătatea vă va
urma.
Și eu mi-am spus asta. Acum șapte ani, am avut o criză medicală gravă. Ca
antropolog, am călătorit prin junglele din Brazilia și Peru, prin Indonezia și în
deșerturile africane și am contactat paraziți și virusuri care îmi distrugeau
sănătatea. Într-o zi m-am simțit atât de rău, încât mi-am făcut analizele
complete și, după câteva zile, doctorul mi-a spus: „Ar trebui să fii mort!”
Aveam paraziți care îmi perforaseră inima. Aveam virusuri care îmi
distruseseră ficatul. Mi s-a spus să fac un transplant de ficat, eventual și de
inimă. Aveam paraziți și în creier. știam că aș putea obține un ficat și o inimă
nouă, dar de unde să iau un creier bun? Așa că am decis să îmi dezvolt un
corp nou, dar îmi spuneam: „Când voi fi sănătos, atunci îmi voi dedica viața
ajutorului față de ceilalți.”
Nu doar ca să promovez o carte, să fac un alt atelier sau să ajut un pacient
care mă plătește ca să-l vindec.
Spuneam: „Când îmi voi recăpăta sănătatea, mă voi dedica ajutorului către
ceilalți.”
Apoi, am avut revelația! Trebuia să inversez formula. Am inversat-o și mi-am
dedicat viața ajutorului către ceilalți. Zilnic, mă trezeam și spuneam:
„Dedic această zi acelor oameni care au nevoie de ajutor”, iar sănătatea mea
a revenit în clipa în care am inversat această frază condițională în care eu îi
spuneam Marelui Spirit: „Da, dar ...”, sau „Da, dacă faci asta, atunci eu ...”
Când am reușit să captez formula acestei noi formule, m-am însănătoșit.
Aflați care sunt frazele voastre de tip „când ... atunci”. Ele sunt structurile de
convingeri imprimate în creier și în corp, care spun că atunci când veți avea
destui bani, vă veți putea pregăti ca să deveniți vindecători. Deseori dau
peste problema asta la programele noastre de pregătire.
Uneori, lumea întreabă:
„De ce programele tale sunt așa de scumpe?”
Eu le spun: „Avem și un program de burse. Dacă nu vă permiteți un program,
vă putem oferi o bursă, chiar una integrală.”
Și atunci persoana spune:

13/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 „Dar nu am timp!”
Iar eu le răspund:
„Dar am crezut că nu ai bani.”
„Nu am nici bani, nici timp.”
Astfel de persoane, își complică lista și îi spun Domnului: „Voi răspunde
chemării mele, dar doar când voi avea bani, timp, când mă va lăsa soțul,
după ce cresc copiii și, poate, când voi fi destul de odihnit, când voi fi dormit
îndeajuns.”
Nu-i poți spune lui Dumnezeu: „Așteaptă să dorm cât îmi trebuie!”, fiindcă
îngerul care v-a adus acea invitație, va merge mai departe, nu vă va aștepta.
În viață trebuie să trăim starea de „Da!” pentru aceasta, trebuie să ne
inversăm acele structuri de convingeri de tipul: „când voi reuși să dau din kg
jos, sau când voi avea resursele necesare, sau când îmi vor crește copiii ...”
Tot timpul spuneam și eu asta, atât mie, cât și lui Dumnezeu: „am doi copii
mici, când vor crește, voi putea să răspund, în totalitate, chemării mele.”
Apoi, într-o zi, Domnul mi-a spus: „Cât mă mai lași să aștept?”
În acea zi i-am spus lui Dumnezeu: „Da! Acum este timpul!”
Deci, inversați frazele. Faceți o listă cu 3 fraze, v-am dat câteva exemple:
„Când voi fi sănătos, voi putea să mă dedic ajutorului celorlalți”; „Când voi
avea destiui bani, voi putea să ...”; „Când voi fi dat câteva kg jos, voi putea
să ...”
Mulți oameni se chinuie să elimine kg excedentare: „Când voi fi dat câteva kg
jos, mă voi simți bine cu mine însumi”.
Când te vei simți bine cu tine însuți, vei putea să dai jos kg excedentare,
fiindcă îți vei recăpăta puterea. Formula devine o afirmație, o declarație
încurajatoare, care programează creierul și sistemul nervos, să creeze o nouă
realitate, o realitate în care kilogramele dispar, în care resursele financiare și
energetice de care ai nevoie, vin la tine, în care Universul te caută el pentru
orice ai avea nevoie. Și asta face parte dintr-o practică șamanică mai amplă,
practica de a deveni adevărat, de a deveni sincer cu tine însuți. Asta se
întâmplă odată cu practicarea adevărului, cu exercițiul de a spune adevărul și
de a deveni Adevărul însuși.
Dacă exersați practica adevărului, cu îndeajuns de multă sârguință, până la
urmă tot ceea ce spuneți devine adevărat. Simplul vostru cuvânt va crea
lumea, o va transforma pentru a vă reflecta inteția. Aceasta este natura
universului, a acestui vis foarte maleabil în care trăim. Dar, mai întâi, trebuie
să ne eliberăm de acel coșmar al iubirii necondiționate. Odată ce o facem și
recunoaștem că trăim într-o mare a iubiri, că acesta este oceanul în care
înotăm, că în Cosmos există doar iubire, chiar și ceea ce percepem ca
urâțenie și suferință, în acea clipă vom avea puterea să fim din nou visători,
să devenim visători, să nu mai fim cei visați, care speră să găsescă prin
ceilalți ceea ce-i va împlini și-i va întregi.
Așadar, găsiți-vă trei fraze de tip „când-atunci” și împărtășiți-le comunității.
Veți vedea că ceilalți vă vor arăta fraze pe care nici nu știați că le aveți în
convingerile voastre, iar visul iubirii, coșmarul iubirii, acel când-atunci al
iubirii, e primul pas care trebuie făcut.

14/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo

 „Când voi elimina kilogramele în plus, voi găsi persoana care mă va iubi așa
cum sunt”.
„Când mă voi descurca bine la muncă, atunci voi avea succes.”
Aflați care sunt cele trei fraze când-atunci despre iubire și despre iubirea pe
care o așteptați de la partener, de la părinți, de la copii, de la șefi, de la colegi
... și aflați cum ați făcut: „Ce am făcut eu mult timp, adică cum m-am purtat
eu, cum am vorbit ca să fac oamenii să îmi zâmbească ...”; astfel veți reuși
transformarea: în loc să încercați să fiți populari, veți deveni valoroși, veți
deveni utili, îi veți ajuta pe alții că iubirea e singurul lucru care există.

15/15 Tehnica visării – Alberto Villoldo