Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexandru Lapusneanu Rezumat
Alexandru Lapusneanu Rezumat
Lângă Tecuci, unde oastea face popas într-o dumbravă, patru boieri, Vornicul Moţoc,
Postelnicul Veveriţă, Spătarul Spancioc şi Stroici, sunt primiţi, la cererea lor,
de către
Lăpuşneanul în cort. Unde Moţoc comunică pretendentului la domnie că „obştia ne-au
trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte”, însă „– Dacă
voi nu mă vreţi eu vă vreu, răspunde Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un
fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia,
ori fără voia voastră”. Apoi viitorul domn întreabă,
referindu-se la perioada cât a condus ţara: „Cum a fost oblăduirea mea? Ce sânge am
vărsat? Care s-au întors de la uşa mea, fără să câştige dreptate şi mângâiere? Şi
însă, acum nu mă vreţi, nu mă iubiţi?”.
Pleacă Spancioc, Veveriţă şi Stroici dar Moţoc rămâne, propunându-i lui Lăpuşneanul
să renunţe la oştile turceşti, căci îl vor sprijini boierii cu oamenii lor în lupta
pentrutron. Ca răspuns, Lăpuşneanul îşi arată neîncrederea: „învechit în zile rele,
deprins a te ciocoi la toţi domnii, ai vândut pre Despot, m-ai vândut şi pre mine,
vei vinde şi pre Tomşa; spune-mi, n-aş fi un nătărău de frunte, când m-aş încrede
în tine?”. Dar îi făgăduieşte lui Moţoc să nu îl ucidă („sabia mea nu se va mânji
în sângele tău”) căci va avea nevoie de el „ca să mă uşurezi [completează
Lăpuşneanul] de blăstemurile norodului”.
II
Noul domn pune să fie umplute cu lemne şi arde toate cetăţile Moldovei, cu excepţia
Hotinului,
cetăţile fiind locuri de rezistenţă şi comploturi ale boierilor împotriva
domnitorului.
În sala tronului intră Doamna Ruxandra, soţia lui Lăpuşneanul şi fiica lui Petru
Rareş („avea acea frumuseţă, care făcea odinioară vestite pre femeile României.”);
soţul ei o ia „ca pe o pană” şi şi-o aşează pe genunchi. Ruxandra îşi imploră soţul
să cruţe pe boieri, spunându-i şi motivul ce a îndemnat-o să i se adreseze: „–
De-aş şti că mă vei şi omorî, nu pot să tac. Ieri, când voiam să întru, o jupâneasă
cu cinci copii s-au aruncat înaintea rădvanului meu şi m-au oprit arătându-mi un
cap ţintuit în poarta curţii. «Ai să dai seamă, doamnă, îmi zise, că laşi pre
bărbatul tău să ne taie părinţii, bărbaţii şi fraţii... Uită-te, doamnă, acesta-i
bărbatul meu,
tatăl copiilor acestora, care au rămas săraci! Uită-te!»”. După ce Doamna îi cere
să înceteze omorurile, Lăpuşneanul îi promite că îi va îndeplini dorinţa „de
poimâine”, zice el, după ce îi va da Doamnei, a doua zi „un leac de frică”.
III
Sunt anunţaţi boierii „să se adune a doua zi, fiind sărbătoare, la mitropolie,
unde era să fie şi domnul, ca să asculte liturghia şi apoi să vie să prânzească la
curte”.
Masa ce s-a servit era simplă, conform obiceiurilor vremii: „Cel mai mare ospăţ se
cuprindea în câteva feluri de bucate. După borşul polonez, veneau mâncări greceşti
ferte cu verdeţuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc şi, în sfârşit,
fripturile cosmopolite. Pânza mesii şi şervetele erau de filaliu ţesute în casă,
tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele şi tipsiile erau de argint”.
IV
În acest timp îşi ţinuse promisiunea făcută Doamnei Ruxandra, în sensul că nu mai
omora, dar „Scotea ochi, tăia mâni, ciuntea şi seca pe care avea prepus”.
Sosesc Spancioc şi Stroici, ajung în faţa camerei unde se afla Lăpuşneanul bolnav
şi, ascultând la uşă, aud acuzele aduse de către acesta mitropolitului şi
călugărilor care se aflau acolo, ca urmare a călugăririi sale, precum şi
ameninţarea rostită („M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să
popesc şi eu!”).
Intrând în camera fostului domn, care băuse deja din otravă, cei doi îl silesc să
bea şi
resturile ei.