Cele mai vechi jurnale se găsesc în cultura japoneză, unde au existat încă din perioada medievală

celebrele cărți sau caiete de pernă (Makura no soshi, a lui Sei Shonagon este cea mai cunoscută), dar
și jurnale de călătorie răspîndite în China Japonia sau Coreea sunt printre cele mai vechi specimene a
acestui tip aparte de scriitură (în limba engleză ele se numesc travel log, jurnale de călătorie). Ultima
modă în materie de jurnal este jurnalul care folosește drept suport Internetul, cu mare succes după cîte
se pare( un asemenea jurnal se numește web log sau blog). În lumea occidentală, jurnalele au fost
folosite inițial pentru a înregistra tranzacții de tip comercial; casele de comerț sau de export țineau
asemenea registre, unele vechi de cîteva sute de ani. Samuel Pepys este primul autor de jurnal în sens
modern, căci jurnalul său este primul în care evenimentele personale ocupă un spațiu mai mare decît
cel consacrat acestor tranzacții comerciale.Jurnalul ca specie literara a început să înflorească în
perioada Renașterii, cînd importanța individualului a început să crească. Pe lîngă puterea lor de
revelare a personalității diaristului, jurnalele au o importanță enormă prin materialul socio-istoric pe care
îl stochează. Journal d'un bourgeois de Paris, ținut de un preot francez anonim din 1409 pînă în 1431 și
continuat de altcineva pînă în 1449, de exemplu, este de neprețuit pentru istoricii domniilor lui Carol al
VI-lea și Carol al VII-lea. Aceeași atenție pentru evenimentele istorice caracterizează și Memorialul
afacerilor engleze al avocatului și omului politic, parlamentarul Bulstrode Whitelocke (1605-75), precum
și jurnalul francezului Marquis de Dangeau (1638-1720), care se întinde din 1684 pînă la moartea
acestuia.