„După primul val de proză scurtă, într-adevăr, optzeciștii au început să scrie roman, urmând

schema clasică, în care, după victoria unei revoluții, radicalii de altădată, ajungând la guvernare,
devin establishment. .. Cîteva dintre cele mai valoroase scrieri ale optzeciștilor au fost romane:
Zmeura de cîmpie și Tratament fabulatoriu ale lui Nedelciu, Parțial color și Plus minus o zi de Sorin
Preda,..”
„Transformarea optzecismului în postmodernism curat se produce cel mai vizibil în
romanele lui Cochinescu, Crăciun, Cușnarencu și Mircea Nedelciu.
„Femeia în roșu apare simbolic, imediat după decembrie 1989, deschizînd eclatant o nouă
epocă literară în proza românească. ”
Mircea Nedelciu este unul dintre prozatorii cu cel mai evident apetit teoretic din ultimii ani.
Femeia în roșu e o carte-puzzle, multietajată, minuțios îmbrăcată, în care alternează registre și
tonuri narative de o neobișnuită bogăție. (Mircea Cartarescu)
Optzecismul din care Femeia în roșu s-a desprins e prezent în carte ca o creangă viguroasă
pe care s-a plantat un altoi. Avem aici o tipică proză optzecistă, a cotidianului mărunt, a
microistoriei și spațiilor microsociale, cu inserturi de acte originale, cu vorbire în priză directă.

Romanul intitulat Femeia în roşu relatează traseul biografic, evenimentele care i-au marcat viaţa
unui personaj real Ana Cumpănaş, cunoscută şi ca Ana Sage, Tuşa Ana sau „Femeia în roşu”.