Articole principale: 

Athelstan, Cronica anglo-saxonă
Alfred cel Mare a murit în 899, succesorul său fiind Eduard cel Bătrân. Edward și Ethelred de
Mercia, au realizat un plan de extindere, construind forturi și orașe după modelul lui Alfred. La
moartea lui Ethelred, soția sa și în același timp sora lui Edward, Æthelflæd a domnit cu titlul
'Doamna de Mercia', și a continuat expansiunea. Se pare că Edward și-a trimis fiul, pe Athelstan, la
curtea din Mercia, și la moartea lui Edward, Athelstan a preluat tronul regatului Merciei, și mai târziu,
posibil, pe cel al regatului Wessex.
Athelstan a continuat extinderea plănuită de către tatăl și mătușa sa, devenind primul rege care a
reusit să conducă direct toate teritoriile pe care le numim astăzi 'Anglia'. Această expansiune nu era
privită cu ochi buni de către celălalte regate din Britania, Athelstan înfruntând o armată compusă din
scoțieni și vikingi la Bătălia de la Brunanburh. Victoria sa, menționată în Cronica anglo-saxonă sub
forma unui poem, a fost un mare pas pe drumul pentru formarea Angliei.
Chiar și așa, stabilitatea Angliei nu era încă o certitudine, și sub succesorii lui Athelstan regatul a
fost reformat de nenumărate ori. Edgar a reușit însă să conducă un teritoriu asemănator cu cel al lui
Athelstan, reușind să consolideze regatul până la momentul venirii la tron a fiului său, Ethelred
Nepregătitul în 978.
În secolul al X-lea în vestul Europei s-au produs importante schimbări. Autoritatea Carolingienilor era
din ce în ce mai firavă, fiind înlocuită de capețieni în Francia de Vest și de regii din Saxonia în
Francia de Est, aceștia devenind sfinți împărați romani. În același timp, Anglia anglo-saxonă era
probabil cel mai dezvoltat regat al vremii; regii englezi deținând mult mai multă autoritate regală
asupra supușilor decât cei de pe continent.