Papa este vrăjmaș de neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Maicii

Domnului și prieten preaiubit al diavolului

Interviu cu Gheronda Gavriil aghioritul cu tema ”Papa și ecumeniștii”
 Gheronda, ce este Papa, în fond? Ce spun Părinții Bisericii despre acesta?
Născocitor de dogme neortodoxe, foarte îndeletnicit. Izvoditor al denaturării adevărului, foarte
abil. Răstălmăcitor și reformator al tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, de neîntrecut. Cap
și plăsmuitor al tuturor învățăturilor strâmbe. Măsluitor al învățăturilor drepte, cu neputință de
imitat. Răstălmăcitor al învățăturilor sănătoase, cu totul necruțător.Este vrăjmaș de neîmpăcat al
lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și prieten preaiubit al diavolului. Călăuzitor pe drumul
pierzaniei și plăsmuitor al învățăturilor eretice și rău-slăvitoare. Răstălmăcitor și reformator al
tradițiilor Apostolice și a Sfinților Părinți, fără egal în istoria omenirii. Lucrarea lui unică și
exclusivă o reprezintă reaua și cu totul străina învățătură pe care a adus-o în umanitate, faptul de
a nu urma dogmele Apostolilor, ale Învățătorilor și Sfinților Părinți. Inovator foarte iscusit al
miilor de reforme în credință, în viață și în Biserică. După învățătura Sfinților Părinți, Papa este
hristos mincinos și antihrist, cel mai mare eretic din toate timpurile și veacurile. Ce au fost
arienii în secolul al patrulea, sunt acum papistașii. Gheronda Filόtheos Zervákos, unul dintre cei
mai mari combatanți contemporani ai papismului și a următorilor acestuia, spunea că papismul
este înainte-mergător al Antihristului. Sfântul Cosma Etolianul, înflăcăratul pentru credință,
întocmai cu apostolii și martir al neamului, predica: ”Pe Papa să-l blestemați, căci acesta este
pricina răutății” (a nouăzecea Prorocie). Sfântul Justin Popovici, acest mare sfânt contemporan
sârb, ne-a învățat faptul că ”în istoria neamului omenesc, există trei mari căderi: a lui Adam, a lui
Iuda și a Papei” (Omul și Dumnezeu-Omul – precizare: cartea este publicată cu titlul Omul și
Dumnezeul Om, care, după părerea mea sună puțin eretic, de aceea eu am tradus Omul și
Dumnezeu-Omul). Este începătorul răutăților și dezastrelor din întreaga umanitatea. Papa este
personificarea perfectă a înșelării și întruchiparea deplină a ereziei. Născocitor eminent al
stricăciunii și întinării adevărului. Protagonist și specialist fără asemănare al inițiativelor anti-
canonice și anti-tradiționale. Catalizator negativ și batjocoritor neîntrecut al Canoanelor
Apostolice și al Canoanelor Ecumenice și Locale. Dezbinator și sfâșietor neasemuit al
veșmântului celui de sus al Bisericii, nefăcut de mână omenească. Plin de egoism luciferic și
suveran, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se poziționează deasupra Sinoadelor Locale
și Ecumenice. Scrutător inovator al învățăturilor păcătoase.
Papa este începătorul ereziilor și conducătorul învățăturilor eretice. Înaintemergător al
Antihristului, după cum spun Sfinții Părinți. Cel mai mare arhieresiarh și paneresiarh al tuturor
veacurilor și vremurilor.

 Gheronda Gavriil, biserica papistașă este Biserică?

Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre ei, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați
(Erminie la Canonul 47 Apostolic).”Biserica” papistașă nu este Biserică. Nu are Taine. Hristos,
pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Atunci când rostim Simbolul Credinței, ce
mărturisim? Faptul că noi credem ”Întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.
Nu a făurit Hristos mai multe Biserici. Papa nu este Biserică. Papistașii nu au Taine.
  Gheronda, pentru papistași ce este valabil, în realitate?
În vremea aceea, în afara mănăstirii bulgare, într-o chilie, viețuia un bătrân. Într-o seară, pe când
spunea Acatistul Buneivestiri înaintea icoanei Maicii Domnului și ajunsese la ”Bucură-te,
Mireasă nenuntită”, i-a vorbit Maica Domnului din icoană și i-a spus: ”Nu te teme! Aleargă la
mănăstire și le spune părinților că vrăjmașii mei și vrăjmașii Fiului meu se apropie. Și toți care
vor dori să scape, să fugă în păduri. Iar cei care vor voi, să rămană să se trudească”. Atunci,
bătrânul a alergat la mănăstire și le-a spus părinților toate câte i le spusese Maica Domnului.
Câțiva părinți au fugit în păduri. Douăzeci și șase părinți împreună cu egumenul s-au închis în
turn, iar Maica Domnului însăși a mers la ei să îi întărească. Au ajuns așadar latinii și le cereau
monahilor să recunoacă drept cap al Bisericii pe Papa. Au refuzat cu toții, răspunzând: ”Noi
recunoaștem doar pe Domnul Iisus Hristos drept cap al Bisericii”. După un asemenea răspuns, nu
au mai așteptat și le-au dat foc, iar numele lor s-au scris în sinaxarele bulgare. Cine face
prieteșug cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului, se face automat el însuși vrăjmaș al
lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și se va pierde împreună cu aceia. Dumnezeiescul Gură de
Aur spune: ”celui ce face tovărășie cu dușmanii împăratului, nu îi este cu putință a fi prieten al
împăratului, și nici vieții nu se face face vrednic, ci cu vrăjmașii se pierde”. Se face referire încă
și la un ascet care a văzut, într-o seară, în afara chiliei sale, pe Maica Domnului și doi bărbați
sfinți. A alergat către ei, le-a pus metanie și a zis: ”Maica Domnului, rogu-te, vino să-mi
blagoslovești chilia.” Iar Maica Domnului a răspuns: ”Nu vin, pentru că îl ai înăuntru pe
vrăjmașul meu”. Gheronda s-a mâhnit, căci nu avea pe nimeni în chilie… Înainte cu ceva vreme
împrumutase o carte de la un alt ascet. Și, citind-o, spre sfârșit, a descoperit că erau două cuvinte
ale Nestorie împotriva Născătoarei de Dumnezeu. Acesta o numea hristotόkos, adică ”născătoare
de Hristos” și anthropotόkos – ”născătoare de om”, iar nu theotόkos, adică Născătoare de
Dumnezeu. Aceasta era pricina pentru care Maica Domnului a spus: ”Nu vin, pentru că îl ai
înăuntru pe vrăjmașul meu”. Papistașii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. La
minunea care s-a întâmplat cu monahul aghiorit care viețuia într-o chilie a mănăstirii Zográfou,
și au mes acolo latinii să îi convingă pe părinții agioriți să accepte unirea, însăși Maica Domnului
a spus ce sunt papistașii. Se întâmpla în vremea domniei Împăratului Mihail al VIII-lea
Paleologul și Patriarhului latinofil Ioánnis Vékkos (1275 – 1282). Pe Sfântul Kosmás
Vatopedinul (numit și Prόtosul (martirizat în 1280 și prăznuit anual la 5 decembrie , n.tr.) l-au
spânzurat, pe ceilalți părinți Kareόți i-au decapitat, iar pe Iviríți i-au înecat.
Mulți patriarhi și episcopi, Gheronda, auzim că spun despre Papa că este, într-adevăr,
Biserică. Noi ce trebuie să facem? Trebuie să facem ascultare față de aceștia?
Avem datorie față de părinții noștri duhovnicești și avem datorie față de Dumnezeu. Datoria față
de Dumnezeu, însă, este mai maredecât datoria față de părinții noștri duhovnicești. Dacă datoria
față de părintele duhovnicesc este în opoziție cu datoria față de Dumnezeu, atunci aceea se
anulează. Iată ce le spune și Apostolul Pavel galatenilor: ”Dar chiar dacă noi sau
un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!”
(Gal 1, 8). Era, oare, cu putință, ca un Înger să meargă la galateni și să îi învețe altele decât le
predase lor Apostolul Pavel? Desigur, nu. Așadar, pentru ce a scris aceasta Pavel? Fără sens? Să
fie de prisos? Să fie fără vreun scop? I s-a năzărit și a scris așa, la întâmplare? Dacă citiți viața
Sfântului Simeon Noul Teolog, vedeți ce scrie: Sfântul, vrând să lase scaunul stăreției, l-a chemat
pe noul egumen și întreaga obște pentru a le da ultimele îndrumări. La sfârșit, ce le-a spus?
”Dacă acesta (noul stareț), ca om, va face ceva străin de învățătura Bisericii, atunci să faceți
vremelnic ascultare, iar bătrânii să meargă și să îi spună cele spre îndreptare. Dacă nu se va
îndrepta, să încetați a-i face ascultare, nu numai lui, ci și vreunui înger din cer de ar veni să vă
ceară ascultare.” Acestea sunt, iubiților, cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog. Cum tâlcuiește,
însă, dumnezeiescul Hrisostom cuvântul: ” Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor”?
Întreabă Sfântul Ioan: ”Ce vei face, dar, când va veni cineva cu viclenie și va încerca să te
convingă? Ce înseamnă viclean? Acela care, chipurile, îți va vorbi în numele credinței; dar tu
fugi și lasă-l, nu doar om de va fi, ci și înger din cer să coboare” (Comentariu la Epistola către
Evrei, Omilia a paisprezecea, 1, EPE 25).Când vlădica ne cere ceva în conformitate cu învățătura
Bisericii, suntem datori să ascultăm, însă când spune ceva contrar Bisericii, cum vom face
ascultare? Celor care spun că trebuie să facem ascultare necondiționată, le răspunde un fericit
bătrân aghiorit cu viață sfântă: ”Aceștia sunt niște evlavioși proști!”Acolo vom merge, împreună
cu Ánna și Caiafa, în focul gheenei, dacă urmăm Vlădicilor noștri care spun că Papa este
Biserică și că acolo sunt Taine și că trebuie să ne unim.Acel Patriarh, Arhiepiscop, Episcop, sau
orice ar fi el, care spune lucruri în dezacord cu Biserica, în contradicție cu cele predate de Sfinții
Apostoli și de Părinții Bisericii, acela nu este păstor, ci lup deghizat în păstor și vrăjmaș al lui
Dumnezeu și al Maicii Domnului. Vin la chilia mea mulți candidați la preoție și mă întreabă: ”E
blagoslovit să mă fac preot?”, iar eu îi întreb, la rândul meu: ”ai avut vreo legătură trupească
înainte, cu vreo femeie sau vreun bărbat? Sau, cumva, căsătorit fiind, ai preacurvit?” și îmi spun:
”Dar Vlădica mi-a spus că pot”. Eu le răspund că ”în ziua Judecății, nu te va judeca episcopul, ci
Stăpânul Hristos” și îmi spun, iarăși: ”Mi-au spus că dacă există pocăință adevărată, dragostea
lui Dumnezeu poate să acopere”. Important nu este ce vă spun eu, sau ce îmi spuneți frățiile
voastre, sau cele pe care vi le spun alții, ci cele spuse de Sfinți. Important este să vedem care este
voia lui Dumnezeu. Mulți spun: ”De vreme ce este episcop și spune acestea, vom face ascultare”.
Dar, atunci când Nestorie, care era patriarh, spunea despre Maica Domnului că a fost
anthropotόkos și hristotόkos, creștinii trebuiau să asculte de el pentru că era patriarh și să spună
creștinii că ”dacă o spune Patriarhul, trebuie să facem ascultare”? Ce-ar fi fost atunci? Ce s-ar fi
ales? Ar fi devenit cu toții eretici și s-ar fi pierdut. Nu se mai mântuia nimeni, dacă îl urmau pe
acel patriarh. Dacă vreunul dintre aceștia, fie Patriarh, Episcop sau orice ar fi el, nu respectă
Canoanele Apostolice, nu respectă Canoanele sinoadelor Ecumenice și Locale, nu păstrează cele
predate de marii Părinți ai Bisericii, acesta nu este păstor. Ce este, vă intrebați? Ne spune un
mare Părinte al Bisericii din veacul întâi: ”Tot cel ce face sau vorbește străin de cele rânduite, fie
el cineva vrednic de crezare, sau postitor, sau feciorelnic, sau semne și minuni să facă, tu să îl ai
ca pe un lup care lucrează stricăciunea în staulul oilor” (Sfântul Ignatie Teoforul, P.G. 5, 912).
Marele Atanasie, acest stâlp al Ortodoxiei, spune în scrierile sale: ”Dacă episcopul sau preotul,
ochii vii ai Bisericii, umblă strâmb și smintesc poporul, să îi scoateți ca pe niște… χρή αυτούς
εκβάλλεσθαι. Dacă vor avea interes străin, συναθροίζεσθαι εις ευκτήριον οίκον ή μετ’αυτών,
εμβρηθήναι ως μετά Άννα και Καιάφα εις την γέεναν του πυρός”… (P.G. 35, 33 – VEPES 33,
199)
Spun unii creștini: ”Dacă așa a spus Vlădica, trebuie să facem ascultare!”. Dar întrebăm și noi:
dacă ți-ar fi spus Vlădica să nu mănânci timp de jumătate de an, ai fi făcut ascultare? ”–Nu, în
aceasta nu facem ascultare!”, mi-ați fi răspuns. Vedeți, când e vorba de hrana trupului, nu facem
ascultare, căci ne vatămă ceea ce ne cere vlădica, însă în chestiunile duhovnicești care ne
primejduiesc veșnicia, cum facem ascultare? Vin unii preoți și îmi spun: ”- Mi-a spus episcopul
să cunun ortodox cu eterodox. Dacă i-am spus că acest lucru nu se face, că este interzis de
canoane, după cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul în Pidalion, mi-a răspuns: – Acela nu e
Sfânt. Noi suntem! Ce zice Apostolul? Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor… (Evrei
13, 17)”. Și iată cum cer preoților să facă ascultare în lucruri potrivnice învățăturii Bisericii. A
scris aceasta ca să nu fim tentați să spunem că stăpânul nostru este Sfânt. Cu rugăciunea lui poate
învia și morți, sau îndrepta paralizați și deschide ochii orbilor, încă și să mute munții cu porunca
sa. Pe toate acestea le poate face, însă dacă va spune ceva potrivnic învățăturii Bisericii, se
cuvine să nu îi dăm ascultare. Avem drept exemplu Sfânta Scriptură. Ce citim în Faptele
Apostolilor? Cărturarii și fariseii, arhiereii iudei erau liderii duhovnicești în vremea
Mântuitorului. I-au prins pe Apostoli, i-au închis în temnițe și le-au interzis să mai predice. După
ce ieșeau din temnițe, Apostolii mergeau iar la propovăduire și iarăși erau prinși și iarăși erau
întrebați: ”- Ce v-am spus? De ce nu faceți ascultare? Noi suntem conducătorii spirituali!”. A
răspuns, atunci, Sfântul Apostol Petru: ”Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe
oameni” (Fapte 5, 29). Suntem datori să ascultăm de stăpânii noștri, de duhovnicii noștri atunci
când aceștia drept învață cuvântul Adevărului. Când, însă, ei nu învață drept cuvântul
Adevărului, și spun lucruri eretice, nu doar că suntem datori să nu facem ascultare față de
aceștia, ci și înger din cer dacă ar coborî să ne spună altele decât cele predate de Biserică, trebuie
să nu le dăm ascultare.
Gheronda, ce poziție trebuie să avem noi, laicii, față de preoții papistași și față de
simpatizanții Papei?
Sfântul Gherman al doilea, Patriarhul Constantinopolului (1222 – 1240) le-a scris atunci o
epistolă ciprioților și le-a spus: ”Vă conjur pe toți creștinii care sunteți fii adevărați ai Bisericii
Universale Ortodoxe, să fugiți în cea mai mare grabă de la preoții care au căzut în supunerea
latină, și să nu vă mai adunați în bisericile lor, nici vreo binecuvântare să nu mai luați din mâinile
lor. Mai de folos este să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre, singuri, decât să vă adunați la
un loc cu latinofronii. Altfel, veți fi părtași aceluiași iad cu ei”. În perioada stăpânirii franceze, în
Cipru, episcopii ortodocși au fost izgoniți și s-a impus, în bisericile ortodoxe și în mănăstiri,
pomenirea episcopilor latini. Poporul ortodox, însă, nu mai mergea în acele biserici și mănăstiri,
din cauză că se pomeneau episcopii catolici.
Gheronda, este importantă păstrarea credinței cu acrivie și netăgăduire? Trebuie să ne
luptăm pentru păstrarea acesteia?
Tot în viața Sfântului Atanasie cel Mare vedem că ani întregi a fost chinuit și surghiunit. Până și
Marele Constantin l-a trimis în exil, din cauză că Împăratul fusese atras, pentru o vreme, în
învățătura strâmbă a lui Evsevie al Nicomidiei, dar și de către sora lui, Constanția, care își
însușise cugetările arianiste. Împotriva unui ”i” s-a luptat Sfântul! Arienii spuneau că Fiul este
omoioúsios, adică are fire asemănătoare cu a Tatălui. Sfântul le spunea că Fiul nu este
omoioúsios, după cum susțineau ei, ci omooúsios, adică de o ființă cu Tatăl, are aceeași fire cu
El. Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi au aceeași ființă (Dumnezeu este o singură ființă în trei
ipostasuri, n.tr.). Și, drept exemplu, le-a spus despre câine că seamănă cu lupul, însă câinele nu
este lup, sau arama seamănă cu aurul, dar arama nu este aur. Argintul, de asemenea, seamănă cu
cositorul (staniul), dar argintul nu este cositor. Vedeți, împotriva unui ”i” (omoioúsios) s-a luptat
Sfântul și a fost trimis în exil pentru atâția ani (16 ani a petrecut în exil; din cauza ridicărilor și
căderilor influenței arianismului, Sfântul Atanasie a fost alungat din Alexandria cel puțin de cinci
ori, n. tr.). Nu putem să ne trădăm Credința și să nu luăm în seamă până și cel mai neînsemnat, în
aparență, lucru. Citim în viața Marelui Paisie († 19 iunie) următoarele: L-a trimis Sfântul, într-o
zi, pe ucenicul său cu o treabă. Pe drum, ucenicul întâlnește un evreu care îi spune că Mesia încă
nu S-a născut și că omenirea Îl așteaptă încă. Ucenicul îi răspunde: ”-Se poate să fie și așa”, deci
nu a fost cu totul de acord. Iar când s-a întors la bătrânul său, voind să-i pună metanie, Sfântul îi
spune: ”- Nu te cunosc, cine ești?”, iar cu acest cuvânt S-a îndepărtat Harul Lui Dumnezeu de la
ucenic.
Există, Gheronda, vreo șansă să îi acceptăm vreodată pe Papă și pe acoluții lui?Filioque
este erezie. Sfinții Bisericii noastre au condamnat-o ca fiind erezie, pentru că așa este.
Sfântul Duh purcede numai din Tatăl, nu și din Fiul. În Sfânta Treime există monarhie
(puterea supremă aparține unei singure persoane, n.tr.), nu diarhie (guvernare simultană a
doi suverani, n.tr.).
Îl vom accepta pe Papă și vom purcede la unire numai atunci când va renega toate doctrinele
eretice și va accepta faptul că Biserica Ortodoxă este singura Biserică. Atunci ne vom uni. Însă,
tocmai acest lucru este foarte greu. S-ar putea vreodată ca Soarele să înceteze să mai răsară de la
Est și să meargă la Apus, să răsară de acolo, însă Papa nu va renunța niciodată la Primat,
niciodată nu va renunța la infailibilitate, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Ar putea,
pesemne, în chestiuni mai mici să facă pogorăminte, dar de la acestea nu va face niciodată
concesie.
Gheronda, mulți preoți ne spun că ne putem ruga împreună cu catolicii, că nu este nimic
rău în a se ruga unul aici, celălalt acolo, alături, adică.Sfântul Spiridon, s-a arătat în vis
guvernatorului, două nopți la rând, îmbrăcat în port monahal ortodox și i-a poruncit să nu
facă ce și-a pus în gând, altfel va regreta. Pizánis nu a luat în seamă. În seara următoare,
santinela de la intrarea în fortăreață, chiar lângă depozitul de praf de pușcă, vede un
monah oarecare cu o făclie aprinsă în mână că se apropie și vrea să intre în fort. Îl întreabă
santinela: ”Cine ești?”, iar răspunsul fu: ”Sunt Spiridon” și, imediat, fortăreața a fost
aruncată în aer și toate casele din jurul ei. Au murit o mie de oameni, inclusiv guvernatorul
Pizánis.Canonul 45 Apostolic spune: ”Dacă vreun episcop, preot sau diacon se va fi rugat
împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora (ereticilor) ca să facă
vreo faptă, ca și clerici, să se caterisească”. Așadar, Patriarhul care a adus în 2006 pe Papa
la sărbătoarea tronului, și l-a primit la Sfânta Liturghie și i-a permis să spună Rugăciunea
Domnească, după Canonul 45 Apostolic, este afurisit și se află, de fapt, sub caterisire. Ar
trebui să se întrunească Sinod și să-l înlăture.
Nu poate fi amestecată Ortodoxia cu Papismul. E imposibil. Nu se cuvine să ne rugăm cu
împreună cu ereticii. Acest lucru este interzis de sfintele canoane, precum și a primi catolici în
biserică, sau a le da anafură.
 – În 1716 turcii au asediat Kérkira, și de pe mare, și de pe uscat. Sfântul Spiridon a fost acela
care a salvat atunci, în chip minunat, insula. Guvernatorul insulei, din vremea aceea, Andréas
Pizánis, dorind să mulțumească Sfântului pentru că i-a scăpat, a hotărât să ridice în biserica
Sfântului un jertfelnic, un altar, și să se facă pe acesta taina Sfintei Euharistii după dogma latină,
alături de Sfânta Masă a ortodocșilor. În acel loc, așadar, s-ar fi săvârșit Sfânta Liturghie de către
preot catolic.
Gheronda Gavriil, sunt unii preoți care susțin că și catolicii au preoție. Ce le răspundem
acestora?
Ce sunt ”catehumenii”? Sunt cei chemaţi să devină creştini, cărora li se fac cateheze și sunt
pregătiți în tinda Bisericii pentru primirea botezului, dar nici acestora nu le este îngăduit să
participe la toată Sfânta Liturghie, ci doar până la acest moment al ”ecteniei catehumenilor”.Să
vă mai spun ceva: Patriarhul Athinagόras a procedat la ridicarea anatemelor. Și a murit. Părintele
Theόklitos Dionisiatul trăia și, într-o seară, i se arătă în somn Athinagόras, ca un urs, și îi spuse
părintelui Theόklitos: ”-Theόklite, Theόklite, ce am făcut, ce am făcut?…”.
Când săvârșiți Dumnezeieasca Liturghie, teatru faceți? Oare nu credeți celor pe care le spuneți
acolo? Cum să primești un eretic și să îi dai și anafură (în gr. aντίδωρο înseamnă ”în loc de
(Cinstitele) Daruri”, n.tr.)?
– Nu, nu au preoție. O spun chiar Sfinții. Sfântul Nicodim, în Pidalion, spune că papistașii sunt
nebotezați, eretici din cele mai vechi timpuri. Cum să aibă preoție? Și apoi să-i întrebăm și acești
preoți care spun că papistașii sunt Biserică și că trebuie să ne unim cu ei, și îi mai aduc și în
bisericile noastre și le dau anafură: Când săvârșesc Dumnezeiasca Liturghie și citesc ectenia
catehumenilor, ce se spune acolo? ”Câți sunteți chemați, ieșiti… cei chemați, ieșiți… Câți sunteți
chemați, ieșiți, ca nimenea din cei chemați să nu rămână…”

 Gheronda, care sunt consecințele căderii unui om în erezie?

Ereticii sunt vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. Nu se cuvine să avem, așadar,
prietenii cu aceștia. Papa este arhieresiarh. Este Antihrist, înaintemergătorul lui Antihrist. Unealtă
a satanei. Citiți anatemele. Citiți și vedeți ce anateme se citesc în Biserică în Duminica
Ortodoxiei, pentru acești eretici.
– Cândva, au mers la Avva Agaton niște părinți să încerce răbdarea bătrânului. Îi spun: ”- Ești
curvar”. ”- Sunt”, răspunde. ”- Ești lacom”, îi spun din nou, iar el răspunde: ”- Sunt”. ”- Ești
mânios”. ”- Sunt și mânios”. I-au mai spus că e plin de mândrie, flecar şi bârfitor. Pe toate le-a
primit senin și cu smerenie. ”- Ești eretic!”… Atunci bătrânul a refuzat să primească această
acuzație. L-au întrebat părinții de ce a făcut asta. „- Cele dintâi (acuze) mi le însuşesc, pentru că
sunt de folos sufletului meu“. Iar apoi le explică: „a fi eretic înseamnă a te rupe de Dumnezeu,
iar eu nu vreau să mă rup de Dumnezeu“.
Gheronda, dar în cele ce privesc credința, Dumnezeu cum îl vrea pe om?
Merge cineva la Sfântul și îi spune: ”Sunt întristat, părinte, din cauză că s-a pierdut Împăratul
Solomon, deși avea atâta înțelepciune”. Și îi răspunde Sfântul: ”Și eu fusesem biruit de această
tristețe, într-o vreme”. Închinătorul îl rugă, atunci, stăruitor, pe Sfântul, să-i spună mai multe cu
privire la acel lucru. Lăsându-se înduplecat de rugăminți, Sfântul îi spune: ”Și eu am avut acest
gând, că Solomon s-a pierdut, dar mi-a apărut Domnul Hristos și mi-a spus: « – Nu s-a pierdut
Solomon, după cum socotiți voi. A fost înșelat de către țiitoare și a ridicat altare idolilor păgâni,
dar cu cuvântul nu s-a lepădat de Mine. De aceea, Eu, ca un Dumnezeu care mântuiesc pe câți
voiesc, am văzut câți ani s-a chinuit în Iad și l-am mântuit».Domnul cu îngăduință va judeca pe
creștinii care au slăbiciuni, dar se luptă și se pocăiesc. În cele ale credinței, însă, va fi foarte
aspru. Nu se va mântui nimeni din cei care își vor nega credința. Fie și un lucru neînsemnat, dar
care primejduiește credința, va fi pricină de osândire.
Apostolul Pavel scrie într-una dintre Epistolele sale: ”Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc
de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin
credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele” (Evrei 11, 32 – 33).
Samson, care era nazireu, căzuse în păcatul curviei cu Dalila, care era idololatră și, cu toate
acestea, Marele Pavel îl așază împreună cu cei mântuiți, iar aceasta pentru că Samson nu și-a
negat credința.
– Se povestesc, într-o carte a Sfântului Nifon, următoarele:
Spun, Gheronda, o parte a clerului, că bine face Patriarhul că se apropie în acest fel, spre
papistași. Pentru că, dacă se va face unirea, să spunem așa, toți acești romano-catolici (pe
care, unii, îi consideră deja catehumeni!) vor recunoaște temeinicia credinței noastre și vor
deveni ortodocși.
Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) este în afara legii, pentru că nu primește poruncă de Sus.
Oare nu știa Apostolul Pavel ce scria? Un eretic nu se întoarce niciodată, dacă nu intervine
Dumnezeu să îl lumineze. ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te”.
Pleacă, depărtează-te de el. Nu te mai preocupa, ci mai curând fă rugăciune, ca să îl lumineze
Dumnezeu.
– Am spus-o la început. Mai lesne i-ar fi Soarelui să înceteze să mai răsară de la Est și să meargă
la Apus, să răsară de acolo, decât Papei să renunțe vreoodată la Primat. Niciodată nu își va
renega infailibilitatea, niciodată nu va denunța dogma Filioque. Nu ne va urma pe noi Papa
niciodată, ci pretinde ca noi să-l urmăm și să i ne închinăm. Ce spune dumnezeiescul Pavel în
Epistola către Tit? ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3, 10).
Gheronda, când se va ajunge ca să ne ceară să ne împărtășim din același potir, noi de la
catolici și ei de la noi, când se va ajunge la pomenirea numelui Papei în cadrul
Dumnezeieștilor Liturghii ortodoxe, atunci ce vom face?
Ne vom despărți de aceia și nu vom avea nici o legătură cu dânșii, pentru că dacă îi vom urma,
vom ajunge împreună cu ei în iad.
Gheronda, sunt unii care cred că Patriarhul Ecumenic, precum și alți Patriarhi,
Arhiepiscopul Atenei și mulți episcopi, nu sunt creștini ortodocși, ci masoni în loje înalte și,
de fapt, nici nu ar crede în Dumnezeu. Se întreabă, cum este posibil să fie ortodocși, de
vreme ce, cu atâta nerușinare și fără nici o teamă, încalcă și nesocotesc Canoanele
Apostolice, Sinoadele Ecumenice și Locale, înlătură și se dezic de învățătura marilor
Părinți ai Bisericii noastre? Se întreabă dacă, în cele din urmă, cred în Dumnezeu, în
veșnicia sufletului, în lumea nevăzută, în Îngeri și demoni, în Iad și Rai, în Judecata de
Apoi și în răsplată (după fapte, n.tr)? Oare nu consideră toate acestea ca fiind povești?
Numele de Arhierei cele mai înfricoșătoare și, în plus, cele mai respingătoare pe care le-a
cunoscut lumea din toate timpurile precreștine și postcreștine, în decursul veacurilor, sunt două:
Anna și Caiafa, ucigașii de Hristos și ucigașii de Dumnezeu.Cu adevărat, văzând cineva și
cercetând toate aceste mișcări, își amintește, printre altele, și de acele referiri din Epistola către
Evrei: ”fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură”
(Evrei 6, 6). Răstignirea din nou a Domnului Hristos se întâmplă întocmai, iar aceasta din cauză
că, deși credința în Dumnezeirea lui Hristos suferă, dar este denaturată învățătura dreaptă
Dogmatică, așa cum o deține Biserica Ortodoxă, atunci simpla credința nu folosește la nimic și
nu poate conduce pe om la mântuire.Altminteri, cum scrie și Sfântul Apostol Iacov, ruda
Domnului, în Epistola lui sobornicească: ” Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi
demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19).Ați vrea, oare, să spunem ”Repede, repede, unește-
ne cu înșelarea papistașă”, care înseamnă ”Ia-L (”repede”, de la gr. ᾶρον)! Ia-L! Răstignește-L”
pe Hristos, iarăși și de multe ori?Noi nu încuviințăm și nu vom accepta vreodată toate câte faceți
și plănuiți să mai faceți.
Noi îmbrățișăm hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice și învățăturile Sfinților și de Dumnezeu
purtătorilor Părinți și propovăduim Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.
Papismul susține faptul că recunoaște firea dumnezeiască a lui Hristos, dar prin pângărirea și
neacceptarea Dogmelor, în esență, reneagă și batjocurește Dumnezeirea. Vă purtați ca niște noi
”Ánne și Caiáfe”. În cumplitele și antiortodoxele fapte și afirmații ale voastre, atunci când noi le
combatem și denunțăm, nu vă rupeți veșmintele, ci fie în ascuns, fie în mod vădit, ne asupriți, ne
mustrați, ne amenințați pe noi, adevărații ortodocși, din mila lui Dumnezeu, și ne ”botezați”
antiecumeniști, fundamentaliști, ș.a. Ecumenismul, cu toate consecințele lui, desființează în mod
flagrant Singura Apocalipsă (descoperire) a lui Dumnezeu, de care ne asigură învățătura
Dogmatică Ortodoxă, care s-a păstrat dreaptă și neîntinată. Ar putea cineva să se adreseze
Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cu respect neîmpuținat față de sfântul Tron Ecumenic, care a
fost izvor și apărător al dogmelor ortodoxe până la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea,
spunându-i astfel: ”Preafericite, întrunirile acestea ”liturgice” și toate lucrurile inadmisibile care
s-au semnat ca și înțelegeri, și, chipurile, texte teologice, amintesc de însuși Sinediul Iudaic al lui
Caiafa, acel nelegiut Sinedriu care a consimțit Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. – Ne
rugăm să fie ortodocși și să creadă în Dumnezeu. Măcar să nu fie, într-adevăr, masoni și vrăjmași
ai Lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului și antihriști. Dar, dacă aceștia sunt masoni, atei și
necredincioși, cu toate însemnele (gradelor), vor avea parte de cele mai cumplite chinuri ale
Iadului.
Traducere Mihaela Teșcu (G.O.)
Graiul Ortodox