Nu cunosc pe deplin care este tradiția purtării vestimentației preoțești, mă
refer la costumul preoțesc, de fiecare zi. La una din conferințele de orientare preoțească, am îndrăznit în biserica episcopală de la Râmnicu Vâlcea și în fața evlaviosului episcop Gherasim, să spun preoților prezenți, că este potrivit ca la asemenea întruniri, să vină în strai civil, curat și decent. Mare bucurie, cu aplauzele preoților prezenți. -Așa, așa, nu ai voie să vorbești astfel. Nu cunoști rânduiala Sfântului Calinic. El a poruncit cum să se îmbrace preoții. Nu ai voie să strici rânduiala unui Sfânt ca și Calinic. M-am simțit rușinat și a început să-mi crească în spate cocoașa. Cu toate acestea, eu rămâneam la părerea mea, zicându-le răspicat: -Decât să se vină de acasă îmbrăcați civili și să-și ia reverenda după ce se dau jos din mașină, în văzul lumii, mai bine să vină fără reverendă. Doar noi știm că sunt preoți. O, de-ar purta haina preoțească la slujbele din parohie și ar fi de ajuns! Vlădica Gherasim a ținut o vreme supărare pe mine. Mergând pe drumuri în vizită canonică de lucru, consilierul Ion Grigorescu, îmi arată o fotocopie de epocă. Am văzut chipul a doi preoți din veacul trecut. Atât preotul Ariniș, născut în Berindeștii Argeșului, fost preot la Corbii de Muscel, cât și preotul ...... din Lerești, au același fel de a se îmbrăca în toate zilele. Parcă am văzut voievozii basarabi, cei dintâi, cu ținută autohtonă și nu cu haine din mătăsuri și scule de argint sau alte mărgăritare. Cred că aceeași ținută o aveau din material nobil țesut de mâinile iscusite ale femeilor argeșene și muscelene. Nu vă bucurați văzând cum erau îmbrăcați preoții români, de altădată?