Tarile Romane la inceputurile modernitatii in sec.

XVII-XVIII

Statutul politic al Tarilor Romane in prima jumatate a secolului al XVII-lea. Instaurata in

intreg spatiul romanesc, suzeranitatea otomana n-a afectat autonomia tarilor romane, care si-
au mentinut institutiile interne, ca si structura economica si sociala.In timp insa, dependenta
economica si politica fata de Poarta s-a accentuat.
Domniile secolului al XVII-lea in Ţarile Romane se caracterizează prin instabilitatea
domniilor, influenţa crescândă a familiilor boiereşti în numirea domnilor, urmarindu-se
instaurarea unui regim de tip nobiliar,ca reactie la patrunderea elementelor grecesti in viata
politica romaneasca.
In Transilvania a avut loc o perioada de stabilitate sub domnia lui GABRIEL BETHLEN
(1613-1629) care dorea să devină” rege al Daciei”, prin unirea celor 3 ţări române.
Ţara Romaneasca: MATEI BASARAB (1632-1654) stabileşte legături cu împăratul
german şi cu regele Poloniei şi le propune o colaborare împotriva Porţii.
In Moldova,Vasile Lupu( 1634-1653) are raporturi bune cu principele Transilvaniei,
Gheorghe Rakoczi I, cu care încheie un tratat pe poziţii de egalitate (1638), reînnoit în 1646.
Situatia internationala la sfarsitul secolului al XVII-lea a fost marcata de declansarea
crizei orientale .
Criza orientala a inceput in 1683 cand turcii au fost infranti la portile Vienei asediate ,
fapt ce a marcat declinul Imperiului Otoman . De aceasta situatie vor profita Imperiul
Habsburgic si Imperiul Tarist care urmareau sa anexeze teritorii ale Imperiului Otoman , sub
pretextul protejarii crestinilor persecutati .
Tarile Romane, aflate sub dominatie otomana si la intersectia intereselor marilor imperii ,
ocupau un loc important in cadrul “Crizei Orientale” si de aceea , domnitorii romani au
desfasurat o ” politica de echilibru ” , care consta in negocieri cu Rusia si Austria.
Obiectivul acestei politici era câștigarea independenței în contextul declinului Imperiului
Otoman.
Politica sa de echilibru a fost initiata de domnitorul Tarii Romanesti-Serban
Cantacuzino(1678-1688), care participă la asediul Vienei (la cererea otomanilor), dar îi
sprijină pe ascuns pe asediaţi si după înfrângerea otomanilor de la Viena întreprinde tratative
cu Habsburgii. Acestia ii garanteaza domnia ereditară, primeşte titlul de baron al Imperiului .
În 1688 trimite o delegaţie către Imperiul Habsburgic pentru redactarea unui act care să
recunoască independenta Tării Româneşti, dar tratatul nu a fost întocmit datorită morţii sale.
Aceasta politica a fost continuata de Constantin Brancoveanu care a purtat negocieri cu
Austria , dar pe care le-a anulat din cauza pretentiilor teritoriale asupra Olteniei.
In Moldova , Dimitrie Cantemir (1710-1711 ) a semnat Tratatul de la Lutk in 1711 , cu
tarul rus Petru I care se declara ”protector al crestinilor ” si promitea sprijin antiotoman.
Turcii au aflat de existenta acestei coalitii pe care au au infrant-o in batalia de la Stanilesti
pe Prut din 1711 ,iar domnitorul moldovean s-a refugiat in Rusia.
Tendinta domnitorilor romani de a se alia cu puterile vecine pentru a iesi de sub
suzeranitate otomana a determinat Imperiul Otoman sa restranga autonomia Principatelor
si sa inlocuiasca domniile pamantene cu cele fanariote.

Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova ( sec.XVIII-XIX) :

Instaurarea regimului fanariot ( 1711/ 1716 – 1821 in Moldova si Tara

Romaneasca)a fost o consecinta a crizei orientale,turcii urmarind sa-si mentina controlul in
spatiul romanesc,care insa isi pastreaza autonomia,dar mult mai restransa.
Trasaturile regimului fanariot
-domnitorii erau numiti de sultan dintre boierii grecii din carteirul Fanar al Istanbulului,
- domniile erau de scurta durata(2,5 ani)ceea ce determina instabilitate politica
-Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie;
-Economia era subordonata Portii otomane si au crescut obligatiile catre turci
inregistrandu-se o fiscalitate excesiva care , consta in plata unor obligatii precum : tributul,
mucarerul, peschesurile.
-Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari
interesele acestora fiind reprezentate de sultan.
Pe de alta parte, unii domni fanarioti au infaptuit reforme care au permis
modernizarea societatii si si au pregatit terenul pentru realizarea unirii celor doua tari.
Constantin Mavrocordat- a luat masuri pentru reformarea administratiei, justitiei,
finantelor.
1.refoma fiscala: desfiintarea darilor si inlocuirea lor cu un impozit anual fix ce putea fi
platit in 4 rate;
2.reforma sociala, infaptuita in 1746 in Tara Romaneasca si in 1749 in Moldova, a constat
in desfiintarea serbiei ,taranii devenind liberi ca persoane,dar erau obligati sa presteze zile
de claca pe pamantul boierului (12 zile pe an in Tara Romaneasca si 24 in Moldova).
Alte reforme vizau modernizarea legislativa ca urmare a elaborarii unor coduri de legi de
inspiratie austiaca si franceza : “Codul lui Calimachi” -Scarlat Calimachi si ”Legiuirea lui
Caragea” a lui Ioan Gheorge Caragea .
In perioada fanariota , pe teritoriul Tarilor Romane au loc sase razboaie ruso-austro-
turce, care s-au incheiat cu mari pierderi umane, materiale, teritoriale . Aceste razboaie au
reprezentat o consecinta indirecta a crizei orientale.
Pierderile teritoriale suferite de romani in urma acestor razboaie au fost:
-Transilvania a trecut oficial sub dominatia austriaca - prin pacea de la Karlowitz (1699)
-Banat si Oltenia au fost cedate Austriei de catre Turcia prin pacea de la Passarovitz
(1718); Oltenia revenit Tarii Romanesti in 1739,prin pacea de la Belgrad.
- In urma unui razboi ruso-turc , prin pacea de la Kuciuk-Kainargi ( 1774) , Rusia a
castigat dreptul de a interveni pentru protejarea Tarilor Romane. Austria, prin presiuni ale
rusilor asupra turcilor, a reusit sa anexeze partea de nord a Moldovei, Bucovina (1775).
- Basarabia a fost anexata de Rusia prin pacea de la Bucuresti din 1812 .

Regimul habsburgic in Transilvania ( sec.XVII-XVIII)

O consecinta a crizei orientale a fost pierderea Transivaniei de catre otomani in favoarea
Imperiului Habsburgic.
Inca din 1691– a fost emisa Diploma Leopoldina, act ce a jucat rol de constitutie si stabilea
organizarea Transilvaniei care a intrat oficial sub dominatie habsburgica in 1699 ( Pacea de
la Karlowitz ) .
Principalele trasaturi ale regimului habsburgic au fost:
-se mentinea sistemul “celor trei natiuni privilegiate’”(unguri, secui, sasi); romanii erau
considerati tolerati in Transilvania si nu aveau dreptul sa participe la viata politica a tarii;
-nu existau decat 4 religii recepte (recunoscute, oficiale: catolica, calvina, luterana si
unitariana); religia ortodoxa nu era acceptata;
-imparatul avea si titlul de principe si era reprezentat in Transilvania de un comandant
militar .
-Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic era condusa de un guvernator ajutat
de un guberniu (guvern) si de Cancelaria Aulica de la Viena .
- se mentinea Dieta Transilvaniei (adunare a starilor ) dar aceasta avea atributii limitate (i se
incalca dreptul de a alege guvernatorul, care era numit de imparat);
In 1765 – Transilvania a devenit Mare Principat, pastrandu-si autonomia in cadrul Imperiului
Habsburgic.
In secolul al XVIII-lea, sub influenta ideilor iluministe , monarhii Imperiului habsburgic au
infaptuit reforme care s-au aplicat si pe teritoriul Transilvaniei.
-Maria Tereza (1740-1780)
-a reorganizat invatamantul, ceea ce a permis multor romani accesul la educatie;
-Iosif al II-lea (1780-1790):
– desfiinta iobagia ,dar a fost anulata la insistentele nobililor.
Din punct de vedere religios, in 1701, prin Diploma leopoldina se stabileste Unirea cu
Biserica Romei de catre o parte a romanilor ortodocsi ,formandu-se Biserica greco-catolica .
Romanilor li s-a promis ca vor primi drepturi politice egale cu ale celorlalte natiuni ,dar
promisiunile nu au fost niciodata onorate . Unii episcopi uniti , trimisi la studii la Roma , au
contribbuit la formarea identitatii nationale in jurul originii latine si la intarirea ideii nationale
prin intermediul miscarii Supplex-ului si ai Scolii Ardelene.