Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins:
1
2. De ce trebuie să cunoştem statistica
Aşadar, statistica reprezintă ştiinţa colectării datelor, a prezentării lor într-o formă
sistematică, a analizării acestora şi a interpretării informaţiilor numerice obţinute.
2
interpretare a rezultatelor obţinute prin metodele statisticii descriptive, utilizate apoi la luarea
deciziilor. Deseori, decidenţii sunt nevoiţi să adopte decizii pe baza datelor care nu provin de
la toate unităţile colectivităţii investigate, ci de la o parte a acestora şi, cu ajutorul statisticii
inferenţiale, ei pot formula concluzii valabile, în anumiţi termeni probabilistici, pentru
întreaga colectivitate.
☺ Exemplul nr. 1
De exemplu, metodele statisticii descriptive pot ajuta pe managerul unei reţele de
magazine de produse electrocasnice să compare vânzările săptămânale din ultimul an în două
puncte de vânzare diferite, astfel: sunt sintetizate vânzările săptămânale (eventual grupate pe
tipuri de produse electrocasnice) în câteva niveluri numerice: nivelul mediu al vânzărilor
săptămânale, gradul de variaţie al vânzărilor faţă de media lor. Tabelele şi graficele ajută la
prezentarea mai facilă, mai clară şi mai uşor de reţinut a informaţiilor obţinute, astfel încât să
poată fi repede identificate diferenţele esenţiale între vânzările celor două puncte de vânzare.
3
studiem un număr suficient de mare de cazuri pentru ca ele să fie sub incidenţa legii
numerelor mari.
Fenomenele studiate de statistică (fenomene stochastice sau statistice) sunt fenomene
nedeterministe, influenţate, de regulă, de un număr mare de factori cu acţiune sistematică sau
aleatoare, esenţială sau neesenţială, cu acţiune într-un acelaşi sens sau în sensuri diferite.
Acest tip de fenomene sunt guvernate de legi statistice, care se manifestă ca tendinţă şi care
pot fi cunoscute, identificate şi studiate doar prin cercetare ansamblului unităţilor la care se
produc.
În antiteză cu fenomenele stochastice, există fenomene deterministe, univoc
determinate, care apar sub influenţa unui număr restrâns de cauze şi care se manifestă cu
aceeaşi valoare/nivel, dacă şi cauzele care le-au generat sunt aceleaşi. Spre deosebire de
fenomenele de masă, fenomenele deterministe pot fi cunoscute, identificate şi cercetate pe
cale experimentală. Totodată, valabilitatea lor poate fi probată la nivelul fiecărui caz
individual în parte (aşa se întâmplă, de regulă, cu fenomenele din ştiinţele naturii – fizică,
chimie etc.).
Urmărind etapele oricărui proces de cunoaştere, pentru rezolvarea problemelor care
fac obiectul său de studiu, statistica, ca orice ştiinţă şi-a elaborat procedee şi metode speciale
de cercetare, cum sunt cele ale observării de masă, ale centralizării şi grupării, procedee şi
modele de analiză şi de interpretare statistică.
Putem spune că metoda statisticii este constituită din „totalitatea operaţiilor, tehnicilor,
procedeelor şi metodelor de investigare statistică a fenomenelor ce aparţin unor procese
de tip stochastic”.
4
În ideea obţinerii tuturor informaţiilor de care avem nevoie şi a realizării unei economii
de resurse materiale, financiare şi umane este foarte importantă definirea corectă a populaţiei
statistice de interes, cu specificarea dimensiunii temporale, spaţiale şi organizatorice în care se
înscrie populaţia. În trecut, prin populaţie se înţelegea o mulţime (o colectivitate) de persoane
(indivizi), astăzi, însă, ea şi-a extins sensul, sfera de cuprindere, putându-se vorbi de populaţii
de animale, obiecte, opinii, păreri, evenimente, măsurători etc. O populaţie se consideră
integral definită, specificată dacă s-a elaborat lista completă a unităţilor care o compun. Unele
populaţii statistice, având foarte multe elemente şi fiind, deci, foarte numeroase, pot fi
considerate cu caracter infinit.
☺ Exemplul nr. 2
De exemplu: populaţia tuturor absolvenţilor unei instituţii de învăţământ superior
economic este infinită, deoarece ea poate include absolvenţii din trecut, prezent şi viitor; dacă
facem însă nişte precizări, nişte delimitări, circumscrieri în timp, în spaţiu şi ca organizare,
populaţiile infinite pot căpăta caracter infinit (populaţia absolvenţilor din Bucureşti, din anul
universitar 2009-2010, de la Academia de Studii Economice, din cadrul învăţământului la
distanţă).
Cu cât este mai numeroasă o colectivitate, cu atât devine mai dificilă cercetarea tuturor
elementelor ei. O astfel de cercetare poate fi consumatoare de timp şi costisitoare. În acest caz,
soluţia poate fi extragerea unei subcolectivităţi din colectivitatea generală (numită şi colectivitate
parţială, eşantion sau colectivitate de selecţie).
b. Unitatea statistică
Este elementul, entitatea de sine stătătoare a unei populaţii statistice, care posedă o serie
de trăsături caracteristice ce-i conferă apartenenţa la populaţia studiată.
5
- complexe (o grupă de studenţi sau o echipă de salariaţi, o familie sau o gospodărie, o
categorie de mărfuri)
variabile cantitative sau numerice (exprimate prin numere, adică descriu prin
numere rezultatul unei numărători sau măsurători; de exemplu: profitul unor firme,
vârsta în ani împliniţi a unor persoane etc.);
variabile calitative sau nenumerice (exprimate prin cuvinte, care descriu prin
cuvinte un anumit tip calitativ al unităţii de la care s-a înregistrat; de exemplu:
liceul absolvit, limba străină cunoscută cel mai bine de nişte persoane etc.)
☺Exemplul nr. 3
Există situaţii în care datele sunt măsurate în expresie numerică (cantitativă) şi redate în
formă calitativă (de exemplu: măsurarea şi exprimarea gradului de poluare a aerului:
poluarea este măsurată numeric, dar catalogată ca „redusă”, „medie” sau „mare”; la fel şi
măsurarea intensităţii cutremurelor pe scala Richter).
6
III. după tipul variaţiei, variabilele numerice pot fi:
cu variaţie continuă, atunci când pot lua, practic, orice valoare într-un interval din
domeniul lor de valori;
cu variaţie discontinuă (discrete), atunci când pot lua doar anumite valori, strict
determinate într-un interval din domeniul lor de valori.
În cele mai multe cazuri, deosebirea, diferenţa între variabilele cu variaţie continuă şi
cele cu variaţie discretă se poate face stabilind dacă datele provin dintr-o numărătoare sau
dintr-o măsurătoare (primele sunt discrete, cele din urmă continue).
☺ Exemplul nr. 4
Numărul de bolnavi internaţi într-un spital la 31.12.2005, numărul şcolilor generale
existente într-un oraş – sunt variabile discrete, deoarece pot lua doar valori întregi, în timp
ce greutatea şi înălţimea unor persoane, media generală cu care au promovat anul I studenţii
unei facultăţi etc. – sunt variabile continue, întrucât pot lua şi valori fracţionare.
Multe variabile continue pot lua valori aparent discrete (de exemplu: vârsta se
exprimă, de regulă, în ani împliniţi), dar acest lucru se întâmplă deoarece în practică se
limitează, uneori, precizia datelor înregistrate.
☺ Exemplul nr. 5
În unele cazuri, întâlnim variabile discrete, care pot lua valori foarte mari (de exemplu:
populaţia continentelor la 31.12.2005. Datorită diferenţei mari între ordinul de mărime a
datelor şi pasul cu care se discontinuizează variabila (adică 1, în exemplul nostru), ultimul
devine nesemnificativ în raport cu primul, astfel că variabila capătă caracter continuu, chiar
dacă ea are, prin însăşi natura ei, variaţie discretă.
7
variabile nealternative, sunt cele care pot avea cel puţin trei variante de răspuns,
de manifestare (exemplu: salariul – 500 lei, 700 lei, 1000 lei).
variabile primare (sunt variabilele care se obţin, de obicei, direct din procesul de
culegere a datelor, de la unităţile colectivităţii statistice);
variabile derivate (sunt variabilele rezultate în urma aplicării unui model de calcul
asupra caracteristicilor primare).
d. Varianta statistică
Nivelul sau valoarea unei variabile, indiferent de natura/tipul acestei variabile, întâlnită
la o anumită unitate se numeşte variantă.
☺ Exemplul nr. 6
8
De exemplu: un angajat al unei companii are o vechime de 5 ani în muncă. Angajatul
reprezintă unitatea statistică, vechimea în muncă este variabila urmărită, iar 5 este varianta
acestei variabile.
☺ Exemplul nr. 7
De exemplu: dacă 10 angajaţi ai unei companii sunt de profesie „economişti”, atunci:
angajatul este unitatea statistică, profesia este variabila studiată, „economist” reprezintă o
variantă a acestei variabile, iar „10” este frecvenţa acestei variante.
f. Date statistice
9
date bivariate, atunci când datele statistice se referă la două variabile; în acest caz,
se poate studia separat fiecare caracteristică în parte, sau se poate analiza una
dintre variabile, în relaţie cu cealaltă variabilă, punându-se în evidenţă posibila
legătură dintre ele (exemplu: profitul şi forma de proprietate a fiecărui agent
economic dintr-o ramură de activitate);
date multivariate, atuci când datele statistice se referă la trei sau mai multe
variabile statistice; şi în acest caz se pot analiza separat datele, pentru fiecare
variabilă statistică în parte, sau interdependenţa dintre mai multe caracteristici
(exemplu: profitul, forma de proprietate, numărul de ani de activitate, numărul de
angajaţi, numărul de oraşe în care au filiale fiecare dintre agenţii economici ce
activează într-o ramură). În acest ultim exemplu, întâlnim date cantitative (profitul,
numărul de ani de activitate etc. şi date calitative (forma de proprietate); cele
numerice pot fi continue (profitul) sau discrete (numărul de angajaţi, sau numărul
oraşelor în care agenţii economici au filiale).
După momentul sau perioada de timp la care se referă datele înregistrate, putem
întâlni:
date dinamice, atunci când datele se referă la mai multe momente sau perioade de
timp succesive (exemplu: profitul trimestrial şi numărul mediu trimestrial al
angajaţilor unui agent economic din construcţii, înregistrate pentru opt trimestre
consecutive );
date statice, atunci când ele se referă la acelaşi moment / perioadă de timp
(exemplu: profitul şi numărul angajaţilor pentru 10 agenţi economici, la sfârşitul
semestrului I 2005).
Testul de autoevaluare 1
10
e) Numărul copiilor din 2000 de familii.
2. Un cercetător este interesat să compare salariul de încadrare pentru bărbaţii şi femeile care
intră în serviciu imediat după absolvirea facultăţii. Sunt cercetaţi 100 de bărbaţi şi 100 de
femei:
a) Descrieţi populaţia;
b) Descrieţi eşantionul;
c) Descrieţi inferenţa care interesează;
3. Deseori, locuitorii unui oraş preferă să achiziţioneze produse şi servicii din afara ariei lor
comerciale locale. Acest fenomen afectează îndeosebi localităţile mici, întrucât dacă el ia
amploare, poate influenţa negativ prosperitatea localităţii. Pentru a reduce dimensiunea unui
astfel de fenomen şi a determina motivele care îi fac pe unii localnici să cumpere produse şi
servicii din afara localităţii lor, un grup de cercetători au făcut un studiu pe 200 de locuitori ai
unei aşezări.
a) Identificaţi populaţia statistică, eşantionul şi unitatea statistică;
b) Identificaţi câteva caracteristici ce ar putea fi înregistrate.; clasificaţi-le, conform
criteriilor învaţate.
Pentru ca datele statistice să poată fi supuse prelucrării prin metode statistice, ele
trebuie măsurate, adică exprimate cantitativ, cu ajutorul numerelor.
Măsurarea este operaţia prin care fiecărei observaţii, fiecărui aspect cantitativ sau
calitativ al unităţilor statistice (obiectelor, evenimentelor etc.) li se atribuie în mod
sistematic numere.
Modalitatea prin care se atribuie această valoare numerică, precum şi semnificaţia ei
depinde de nivelul de măsurare. Fiecărui nivel de măsurare îi corespunde o anumită scală de
măsurare, care poate fi identificată în funcţie de operaţiile matematice ce pot fi efectuate cu
datele statistice. Toate operaţiile matematice permise pentru o anumită scală sunt valabile şi
pentru toate scalele inferioare ei, dar nu şi pentru cele următoare.
Cele patru scale de măsurare, în ordinea crescătoare a preciziei, sunt:
11
a. Scala nominală (categorială)
Este scala cu cel mai scăzut nivel al preciziei, utilizată pentru a atribui variantelor
caracteristicii măsurate „însuşiri”, cu scopul de a stabili diferenţe calitative între
observaţii.
☺ Exemplul nr. 8
Clasificarea persoanelor intervievate în cadrul unui studiu statistic, după statutul civil
(căsătorit/necăsătorit), după gen (masculin/feminin), după profesie
(inginer/economist/arhitect/avocat etc.).
☺ Exemplul nr. 9
Pentru uşurarea procesului de prelucrare a datelor, aceste variante/categorii nominative se
pot codifica numeric, sub forma: (0 = masculin, 1 = feminin); (1 = inginer, 2 = economist, 3 =
arhitect etc.). Aceste numere nu sunt purtătoare ale vreunei informaţii cantitative, ci doar
separă subiecţii în clase/categorii distincte din punctul de vedere al statutului civil, al sexului,
al profesiei etc. La fel cum numerele de pe tricourile unor jucători de fotbal nu reflectă
importanţa jucătorilor sau nivelul la care evoluează în timpul unui meci, ci în principal au
rolul de a identifica jucătorii. Cu aceste coduri numerice nu se pot determina medii sau alţi
indicatori statistici, nu se pot efectua comparaţii. Putem însă să determinăm frecvenţele de
apariţie ale ficărei categorii (numărul de unităţi care se încadrează în fiecare clasă/categorie).
12
Oferă un plus de precizie în „măsurare”, faţă de scala nominală, deoarece ea nu numai
că împarte unităţile colectivităţii studiate în clase/grupe omogene diferite, din punct de
vedere al unei caracteristici, ci permite şi stabilirea unei relaţii de ordine între aceste
clase/grupe.
În acest caz, valorile numerice atribuite pe această scală pot avea nişte numere de
ordine (numite şi „ranguri”), între care se pot scrie relaţii în termenii unor „inegalităţi”: a<b
sau a>b. Astfel, relaţiile de ordine întâlnite între categoriile acestei scale pot fi: mai mare sau
mai mic, mai rapid sau mai lent, mai mult sau mai puţin inteligent, mai mult sau mai puţin
important etc.
☺ Exemplul nr. 10
Popularitatea de care se bucură candidaţii la o funcţie politică (1 = deloc popular, 10 =
foarte popular); preferinţele consumatorilor faţă de o marcă de băuturi răcoritoare (1 = nu este
deloc bună; 5 = foarte bună); ordinea în care sosesc înotătorii dintr-o cursă acvatică (primul,
al doilea, al treilea etc., fără a putea spune cu câte minute şi secunde a sosit primul înotător
mai repede decât al doilea); calificativele obţinute de şcolarii claselor I-IV la o materie
(insuficient, bine, foarte bine); autopercepţia unor persoane privind greutatea lor corporală
(sub greutatea normală, cu greutate normală, peste greutatea normală); salariul obţinut de
angajaţii unei companii (sub salariul mediu, egal cu salariul mediu, peste salariul mediu);
temperatura înregistrată într-o staţiune montană în 10 zile din luna august (sub cea normală,
normală, peste cea normală sau foarte scăzută, scăzută, normală, ridicată, foarte ridicată).
Aceste expresii numerice sau nenumerice, ce constituie categoriile scalei conţin mai
multă informaţie cantitativă decât în cazul scalei nominale, dar mai puţină decât informaţia
numerică inclusă în cazul scalelor următoare. Scala ordinală indică poziţia unui element într-o
serie ordonată, nu şi magnitudinea sau mărimea diferenţei existente între două poziţii ale
scalei (această scală nu ne permite să afirmăm cu câte „unităţi de măsură” diferă o categorie
de categoria învecinată).
☺ Exemplul nr. 11
Nu putem afirma cu câte grade Celsius diferă temperatura „scăzută” de cea „normală”,
sau cu câte kilograme este mai grea o persoană din categoria „peste greutatea normală” decât
una din categoria „cu greutatea normală”.
13
Caracteristici:
- este prima scală numerică (se aplică variabilelor numerice);
- permite, pe lângă stabilirea unei relaţii de ordine între variantele numerice ale
acestei scale şi determinarea şi interpretarea diferenţelor dintre acestea;
- valorile numerice acordate pe această scală au semnificaţie cantitativă, de aceea
este permisă însumarea sau scăderea lor;
- fixarea punctului de origine (zero) poate fi făcută arbitrar (originea nu este fixă);
- unitatea de măsură poate fi aleasă arbitrar.
☺ Exemplul nr. 12
Pe această scală se măsoară punctajul obţinut la un test de inteligenţă. O persoană X, care
a obţinut la aceste test 60 de puncte a totalizat cu 30 de puncte mai mult decât o altă persoană,
Y, care a obţinut doar 30 de puncte, dar nu putem spune că persoana X este de două ori mai
inteligentă decât persoana Y; pe această scală nu este, aşadar, permisă, multiplicarea sau
divizarea valorilor, ele neavând nici un sens.
☺ Exemplul nr. 13
Să presupunem că avem caracteristica „temperatura medie zilnică într-o localitate în 20
de zile consecutive din luna decembrie”. Dacă în una din zile s-a înregistrat o temperatură de
0 grade Celsius, acest lucru nu înseamnă că în acea zi nu a existat temperatură., ci acesta este
nivelul temperaturii înregistrat în acea zi.
Caracteristici:
- se aplică variabilelor numerice, având cel mai înalt nivel de precizie;
- două valori, măsurate pe această scală se află, indiferent de unitatea de măsură
folosită, în acelaşi raport una faţă de alta;
- pe această scală sunt permise şi operaţiile de multiplicare şi de divizare;
- punctul de origine (zero) este unul fix, rigid, este zero absolut, matematic şi
reprezintă absenţa caracteristicii;
- unitatea de măsură poate fi aleasă arbitrar.
14
☺ Exemplul nr. 14
Dacă un agent economic are 20 de angajaţi şi un altul are 10 angajaţi, putem afirma că
primul are de 2 ori mai mulţi angajaţi decât cel de-al doilea, sau dacă o persoană cântăreşte 90
de kg. şi o alta doar 30 de kg., se poate spune că a doua persoană cântăreşte de 3 ori mai puţin
decât prima persoană.
☺ Exemplul nr. 15
Deşi pe scala de raport valoarea zero a unei variabile înseamnă „absenţă”, nu este necesar
ca această valoare să se fi înregistrat, în practică, la una din unităţile statistice. De exemplu,
vârsta se măsoară cu scala de raport, deşi nu există nici o persoană care să aibă 0 ani (adică 0
ani, 0 luni, 0 zile etc.). Timpul după care participanţii la un concurs de atletism parcurg
distanţa de 400 m se măsoară pe scala de raport, deşi nu există nici o persoană care să străbată
această distanţă în 0,00 minute.
În practică este posibil ca o aceeaşi variabilă să se măsoare cu ajutorul mai multor scale de măsurare.
Alegerea scalei adecvate se face, în funcţie de variantele acelei caracteristici. Dacă avem caracteristica „salariu”,
ne gândim imediat la o scală numerică (scala de raport, de exemplu). Într-adevăr, dacă variantele sunt: 750 RON,
1200 RON, 500 RON etc. vom utiliza pentru măsurare scala de raport. Dacă însă variantele sunt: „sub salariul
mediu”, „egal cu salariul mediu”, „peste salariul mediu”, atunci vom utiliza o scală calitativă: scala ordinală.
15
Operaţii de multiplicare /
divizare
Test de autoevaluare 2
1. Precizaţi care din următoarele asocieri între variabilele statistice şi scalele de măsurare nu
este adevărată;
a) marca de calculator cumpărat cel mai de curând de către 20 de oameni de afaceri – scală
nominală.
b) salariul mediu pe ramuri ale economiei naţionale – scală de raport.
c) luna din anul 2000 în care 41 de firme selectate aleator au realizat cele mai mari vânzări –
scală nominală
d) punctajul obţinut de către 10 concurenţi la un concurs de cultură generală – scală nominală
e) afilierea la un partid politic a 50 de directori executivi selectaţi aleator – scală nominală
3. Ordinea în care sosesc alergătorii dintr-o cursă reprezintă o variabilă statistică ale cărei
valori pot fi măsurate pe o scală:
a) nominală;
b) proporţională;
c) de interval;
d) ordinală
16
e) cardinală
17
În etapa de prelucrare datele sunt sistematizate, centralizate şi sunt calculaţi indicatori
statistici ce caracterizează toate laturile fenomenului urmărit.
În etapa de analiză şi interpretare are loc compararea rezultatelor obţinute, verificarea
ipotezelor, formularea concluziilor şi fundamentarea calculelor de prognoză, cu alte cuvinte se
construieşte fundamentul ştiinţific pe baza căruia se vor adopta deciziile manageriale care să
ducă la soluţionarea problemei reale.
Test de autoevaluare 1
1. a) unitatea statistică: firma; variabila statistică: cifra de afaceri – cantitativă, continuă.
b) unitatea statistică: angajatul; variabila statistică: numărul de zile absentate – numerică,
discretă.
c) unitatea statistică: salariatul; variabila statistică: profesia – calitativă.
d) unitatea statistică: întreprinderea; variabila statistică: numărul de personal – cantitativă,
discretă.
e) unitatea statistică: familia; variabila statistică: numărul de copii – cantitativă, discretă.
2. a) două populaţii - cea a femeilor care s-au încadrat pe un post imediat după absolvirea
facultăţii şi cea a bărbaţilor care s-au încadrat imediat după absolvirea facultăţii;
b) eşantioanele – cei 100 de bărbaţi şi cele 100 de femei;
c) inferenţele – salariile medii de încadrare pentru bărbaţi şi pentru femei
3. a) Populaţia statistică: totalitatea cumpărătorilor din localitatea studiată; Eşantionul: cei
200 de cumpărători; Unitatea statistică: cumpărătorul
b) Caracteristici statistice:
- vârsta cumpărătorilor (numerică, continuă, scală de raport);
- sexul cumpărătorilor (nenumerică, scală nominală);
- ocupaţia cumpărătorilor (nenumerică, scală nominală);
- venitul cumpărătorilor (numerică, continuă, scală de raport);
- tipul produselor preferate a fi achiziţionate din afara localităţii (nenumerică, scală
nominală);
- frecvenţa cu care cumpărătorii achiziţionează produse şi servicii din afara
localităţii. Ea poate fi nenumerică, scală ordinală (dacă variantele de răspuns sunt: niciodată,
foarte rar, rar, des, foarte des etc.) sau numerică, discontinuă, scală de raport (dacă variantele
sunt: o dată, de două ori etc.).
18
Test de autoevaluare 2
1. c), d).
2. a) cantitativă – scală de raport
b) calitativă – scală nominală
c) cantitativă – scală de raport
d) calitativă – scală ordinală
e) calitativă – scală nominală
f) calitativă – scală ordinală (dacă răspunsul este de tipul: rar, des, foarte des etc.)
3. d).
8. Teme de control
1. Pentru următoarele exemple, arătaţi unitatea statistică, variabila statistică, tipul variabilei şi
scala ei de măsurare:
a) numărul de pagini a 300 de cărţi dintr-o bibliotecă;
b) profitul obţinut în anul 2001 de către 200 de agenţi economici;
c) temperatura la sol înregistrată în 30 de zile consecutive, la ora 6 a.m., la staţia Filaret;
d) localitatea de naştere a 100 de salariaţi ai unei întreprinderi;
e) calificativele obţinute de 50 de studenţi la un test de psihologie.
19
c) media la admitere;
d) facultatea;
e) anul de studiu.
5. Următoarele date reprezintă vânzările (mld. lei) şi profitul (pierderile) (mil. lei), realizate de
o firmă în primele 6 luni ale anului 2003:
Vânzări Profit (Pierderi)
105 900
81 700
42 (6)00
84 500
123 1600
117 1400
a) Care este unitatea statistică pentru acest set de date?
b) Datele sunt univariate, bivariate sau multivariate? Justificaţi.
c) Datele sunt cantitative sau calitative?
d) Pe ce scală sunt măsurate variabilele prezentate?
e) Datele sunt statice sau dinamice? Justificaţi.
În această unitate de învăţare aţi făcut cunoştinţă cu ceea ce înseamnă STATISTICA, adică
ştiinţa colectării datelor, a prezentării lor într-o formă sistematică, a analizării acestora şi a
interpretării informaţiilor numerice obţinute.
Obiectul de studiu al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă – adică fenomenele şi procesele
care prezintă următoarele particularităţi:
- se întâlnesc la un număr mare de unităţi;
- variază ca nivel de la o unitate la alta;
- sunt definite, circumscrise în timp, în spaţiu şi ca structură organizatorică (adică sunt entităţi
distincte circumscrise în timp, spaţiu şi organizatoric);
Principalele concepte de bază cu care opereză statistica sunt:
20
- populaţia statistică - totalitatea elementelor de acelaşi fel, cu trăsături esenţiale comune,
supuse studiului statistic;
- unitatea statistică – elementul unei populaţii statistice;
- variabila statistică – o trăsătură, o însuşire a unităţii statistice;
- varianta unei variabile – nivelul pe care-l înregistrează variabila la o unitate statistică;
- frecvenţa unei variante – numărul de apariţii al unei variante;
- date statistice – ansamblul valorilor colectate în urma unei cercetări statistice.
Pentru măsurarea datelor statistice se folosesc patru scale de măsurare:
- scala nominală – destinată variabilelor calitative
- scala ordinală - destinată variabilelor calitative
- scala de inverval - destinată variabilelor numerice
- scala de raport - destinată variabilelor numerice
Efectuarea unui proces de investigaţie statistică presupune parcurgerea a trei etape distincte,
succesive:
- etapa de culege şi înregistrare a datelor (observarea statistică);
- etapa de prelucrare a datelor;
- etapa de analiză şi interpretare a rezultatelor.
1. Anderson D., Sweeney D.,Williams T., Statistics for Business and Economics, Thomson
South Western, 2008
2. Ghiţă S. – “Statistică”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006.
3. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., Statistică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;
4. Ţiţan, E.- Statistică. Teorie şi aplicaţii în sectorul terţiar, Ed. Meteor Press, Bucureşti,
5. Voineagu V., Ţiţan E., Ghiţă S., Boboc C., Todose D. – Statistică. Baze teoretice şi
aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
21