Chimie analitică

cantitativă (chimie
analitica II)
 Distributia orelor
• PPP – 2 ore curs + 2 ore laborator –
– examen oral 5 credite
• CATB – 2 ore curs + 1 ora seminar + 3 ore
laborator
– examen oral – 6 credite
• Chimie – 2 ore curs + 3 ore laborator
– examen oral – 6 credite
 Materiale didactice
CURS
• Chirila Elisabeta, Dobrinas Simona,
Metode chimice de analiză cantitativă,
Editura Ovidius University Press, 2011
APLICATII
• Chirila Elisabeta, Dobrinas Simona,
Metode chimice de analiză cantitativă.
Aplicaţii. Editura Ovidius University Press,
2010
 Tematica cursului
1. Metode de analiză cantitativă. Clasificare şi
consideraţii teoretice generale
2. Operaţii preliminare în analiza cantitativă
3. Gravimetrie Formarea precipitatelor. Prelucrarea
precipitatelor. Precipitarea omogenă.Forme de
precipitare şi cântărire a anionilor şi cationilor.
Exemple gravimetrice
4. Titrimetrie.Principii generale. Clasificare.
 Tematica cursului
5.Titrimetria de neutralizare. Curbe de titrare.
Indicarea punctului de echivalenta.
6.Titrimetria redox. Consideratii teoretice. Indicarea
punctului de echivalenta. Titranti oxidanti si titranti
reducatori.
7.Titrimetria de precipitare. Consideratii teoretice.
Indicarea punctului de echivalenta. Aplicatii.
8.Titrimetria de complexare. Consideratii teoretice.
Indicarea punctului de echivalenta. Aplicatii
 Laborator
1. Lucrări introductive de analiză cantitativă. Cântărirea la balanţa
analitică. Trecerea cantitativă a unei substanţe în balonul cotat.
Măsurarea şi transvazarea unei părţi alicote de soluţie. Citirea
corectă a volumului la biuretă.
2. Aducerea la masă constantă a sticlăriei de laborator. Determinarea
umidităţii unei probe.
3. Prepararea soluţiei de HCl aproximativ 0,1N şi determinarea
factorului de corecţie. Determinarea masei necunoscute de borax
dintr-o soluţie prin titrare cu HCl 0,1 N.
4. Determinarea concentraţiei unei soluţii de NaOH prin titrare cu
soluţie de HCl 0,1N. Determinarea alcalinităţii produselor de
cofetărie.
5.Prepararea soluţiei de NaOH aproximativ 0,1N şi determinarea
factorului de corecţie. Determinarea masei necunoscute de acid
oxalic dintr-o soluţie prin titrare cu NaOH 0,1N.
6. Analiza acidului acetic din oţet. Determinarea concentraţiei H2SO4
în soluţiile pentru acumulatori.
 Laborator
7. Permanganatometria. Prepararea soluţiei de KMnO4 aproximativ 0,01N
şi determinarea factorului de corecţie. Determinarea masei necunoscute
de acid oxalic dintr-o soluţie prin titrare cu KMnO4 0,01N.
8.Tiosulfatometria. Prepararea soluţiei de Na2S2O3 aproximativ 0,01N şi
determinarea factorului de corecţie. Determinarea masei necunoscute de
bicromat de potasiu dintr-o soluţie prin titrare cu soluţie de Na2S2O3
0,01N.
9.Iodometria. Prepararea soluţiei de iod aproximativ 0,01N şi determinarea
factorului de corecţie al soluţiei de iod aproximativ 0,01N. Determinarea
concentraţiei necunoscute a soluţiei de tiosulfat de sodiu prin titrarea
excesului de iod.
10.Argintometria.Prepararea soluţiei de AgNO3 aproximativ 0,01N şi
determinarea factorului de corecţie. Determinarea masei necunoscute de
NaCl dintr-o soluţie prin titrare cu AgNO3 0,01N
11.Complexometria. Prepararea soluţiei de Complexan III aproximativ
0,01N şi determinarea factorului de corecţie.Determinarea masei
necunoscute de magneziu dintr-o soluţie prin titrare cu complexan III
0,01N.
12. Determinarea durităţii apelor
Colocviul de laborator
 Bibliografie
• Chirila E., S Dobrinas, Metode chimice de analiza cantitativa. Ovidius
University Press, 2011
• Chirila E., S Dobrinas, Metode chimice de analiza cantitativa. Aplicatii si
probleme, Ovidius University Press, 2011
• Vladescu L., „Echilibre chimice in chimia analitica”, Ed. Did. Si Ped.,
Bucuresti, 2004
• Birghila S., “Chimie analitica cantitativa”, Ovidius University Press,
Constanta, 2000.
• Chirila E., „Chimie analitică calitativă”, Ovidius University Press,
Constanta, 2004.
• Chirila E., Birghilă S., Dobrinaş S. „Chimie analitică. Consideraţii teoretice
şi probleme”, Ovidius University Press, Constanta, 2005.
• Chirilă E. „Chimie analitică. Aplicaţii”, Ovidius University Press, Constanta,
2002.
• Sava C. „Chimie analitica cantitativa”, Ovidius University Press, Constanta,
2001
• Liteanu C., “Chimie analitică cantitativă. Volumetrie”, Ed.Did. şi
Ped.,Bucureşti, 1969.
 Bibliografie
• Luca C., “pH-ul şi aplicaţiile lui”, Ed Tehnică, Bucureşti, 1972.
• Luca C., Duca Al., Crişan I.Al., “Chimie analitică şi analiză
instrumentală”, Ed.Did. şi Ped.,Bucureşti, 1983.
• Magearu V., “Chimie analitică”, Ed.Did. şi Ped., Bucureşti, 1979.
• Pătroescu C., Gănescu I., “Analiza apelor”, Ed Scrisul Românesc,
Craiova, 1980.
• Pietrzyk Donald J., Frank Clyde W, “Chimie analitică”, Ed.Tehnică,
Bucureşti, 1989.
• Seracu, D.I. “Îndreptar de chimie analitică”, Ed.Tehnică, Bucureşti,
1989
• Kealey D, Haines P.J., Analytical chemistry, BIOS Scientific
Publishers Ltd., 2002
• Skoog A. D., S., West D. M., Holler F.J., Analytical Chemistry,
Seventh Edition, Saunders College Publishing, 1996.
• Skoog A.D., Holler F.J, Nieman T.A., Principles of Instrumental
Analysis, Fifth Edition, Saunders Golden Sunburst Series, 1998.
 Chimia analitică
• disciplină ştiinţifică care elaborează şi
aplică metode, instrumente şi strategii
pentru a obţine informaţii despre
compoziţia şi natura materiei în spaţiu
şi timp.
–Calitative
–Cantitative
–Structurale
Domenii în care sunt aplicate
curent diverse tehnici analitice

• Controlul calităţii proceselor

industriale şi a produselor finite;
• Monitorizarea şi controlul poluării;
• Studiile clinice şi biologice;
• Prospecţiunile geologice;
• Cercetarea fundamentală şi
aplicativă
 Chimia analitică - analiza
chimică
• chimia analitică - îmbunătăţirea
metodelor cunoscute, extinderea
acestora la noi tipuri de probe sau
dezvoltarea a noi metode pentru
măsurarea fenomenelor chimice
• analiza chimică - aplicarea zilnică a
unor metode deja puse la punct.
 Chimia analitică - analiza
chimică
Exemplu – evaluarea oportunităţii
deschiderii unor noi exploatări miniere
prin cunoaşterea cu exactitate a
conţinutului în minereu util.
Chimia analitică - dezvoltă şi validează
noi metode capabile să furnizeze
informaţiile dorite
Analiza chimică - aplică aceste metode
în activitatea zilnică de producţie.
 Exemple de probleme
• evaluarea cantităţii de particule de praf provenite
din atmosferă sau din sol ingerată de copii, ca un
indicator al expunerii la această categorie de
poluanţi din mediu;
• dezvoltarea unor detectori rapizi şi sensibili
pentru determinarea unor agenţi chimici degajaţi
în mediu;
• evaluarea contaminanţilor antrenaţi în pânza
freatică dintr-un depozit de deşeuri;
 Exemple de probleme
• evidenţierea autenticităţii unei opere de artă;
• găsirea unei metode de detectare a prezenţei
materialelor explozibile în bagajele dintr-un
aeroport;
• determinarea structurii unui virus nou descoperit;
• verificarea unui nou indicator vizual pentru
titrările acido bazice;
• găsirea unei metode pentru evaluarea cantităţii
de monoxid de carbon emis de automobile.
 Soluţionarea problemelor
analitice
1. Definirea problemei
2. Alegerea metodei şi tehnicii analitice celei mai
potrivite
3. Realizarea experimentală
– Prelevarea probei
– Pretratarea sau condiţionarea probei
– Analiza calitativă pentru identificarea speciilor
chimice prezente
– Analiza cantitativă pentru determinarea
concentraţiei speciilor identificate
 Soluţionarea problemelor
analitice
4. Interpretarea rezultatelor în sensul
importanţei lor pentru rezolvarea problemei
originale

5. Evidenţierea soluţiei găsite pentru problema

dată.
– se vor prezenta în rezumat procedeul analitic,
rezultatele, eventual prelucrarea lor statistică şi
detalii privind orice problemă ivită pe parcursul
analizei;
 Definirea problemei
• Care este natura probei (organică sau anorganică)
şi starea ei de agregare (solidă, lichidă, gazoasă
etc.);
• Ce cantitate de probă este disponibilă (de la
macroprobe până la microprobe) şi câte probe
trebuie analizate;
• Ce informaţie de caută (calitativă, cantitativă,
structurală);
• Care este gradul de precizie cerut pentru
determinări (în cazul analizei cantitative);
• Există echipament şi personal corespunzător
Alegerea metodei şi tehnicii
analitice
• Metodele analitice au la bază proprietăţile
analiţilor (chimice sau fizice)
• metode chimice
• metode instrumentale.

• Mărimea fizică măsurată, corelată cu natura şi

concentraţia analitului - semnal analitic.
Alegerea metodei şi tehnicii
analitice
• Aceeaşi metodă se poate dezvolta în
diferite tehnici analitice
Exemplu:
Tehnici ale metodei cromatografice
• pe strat subţire
• pe coloană (clasică sau capilară).
 Metode analitice
disponibile şi
principalele lor aplicaţii
 Metodă Proprietate măsurată Tip analiză Nivelul de
concentraţie
al analiţilor
Cromatografie Timpi sau volume de Calitativă Majori, Minori,
retenţie Cantitativă Urme

Electroforeză Timpi de migrare Calitativă Majori, Minori,

Cantitativă Urme

Gravimetrie Masa analitului pur sau a Cantitativă Majori,

unui compus cu Minori
stoechiometria cunoscută
Titrimetrie Volumul soluţiei unui Cantitativă Majori,
reactiv standard ce Minori
reacţionează cu analitul
 Metodă Proprietate măsurată Tip analiză Nivelul de
concentraţie
al analiţilor
Metode Proprietăţi electrice ale Calitativă Majori, Minori,
electrochimice analiţilor în soluţie Cantitativă Urme

Spectrometrie Lungimea de undă şi Calitativă Majori, Minori,

atomică şi intensitatea radiaţiei Cantitativă Urme
moleculară electromagnetice emisă Structurală
sau absorbită de analit

Spectrometrie de Raportul masa/sarcină Calitativă Majori, Minori,

masă specifică analitului sau a Cantitativă Urme
fragmentelor sale Structurală

Radiometrie Radiaţia nucleară Calitativă Majori, Minori,

ionizantă caracteristică Cantitativă Urme
emisă de analit
Factori determinanţi în alegerea
metodei analitice
Factori care depind de probă
• tipul probei (natura şi sursa);
• procedeul de pregătire în vederea măsurării;
• posibilele interferenţe în detecţia sau măsurarea
concentraţiei analiţilor şi eliminarea acestora;
• precizia cerută în analiza cantitativă;
• nivelul concentraţiei analiţilor şi limita de detecţie
cerută;
• gradul de selectivitate – metodele pot fi
selective pentru un număr mic de analiţi sau
specifice – numai pentru un analit;
Factori determinanţi în alegerea
metodei analitice
Factori care depind de laboratorul de
analiză
• scopul analizei, timpul şi costurile;
• existenţa aparaturii, materialelor de
referinţă (standarde, reactivi);
• controlul calităţii şi protecţia muncii.
 Precizia analizei
• scop ştiinţific - precizie mare

compoziţia elementală a unei substanţe pentru a i se
stabili formula chimică

aflarea structurii mineralogice a unui mineral

determinarea acţiunii fiziologice a substanţelor
• analizele tehnice - metode rapide

determinarea valorii substanţelor naturale sau
artificiale

controlul proceselor tehnologice
 Mărimile şi unităţile fundamentale ale
Sistemului Internaţional
Nr. Mărime măsurată Simbol Unitate Simbol
1 lungime l metru m
2 masă m kilogram kg
3 timp t secundă s
4 intensitate de curent I amper A
5 temperatură T kelvin K
termodinamică
6. cantitate de substanţă n mol mol
7 intensitate luminoasă Iv candelă cd
 Mărimi şi unităţi derivate din SI

Mărime Simbol Relaţie de definiţie Unitate de măsură

densitate ρ ρ = m/V kg/m3 (g/L)

viteză v v = l/t m/s

volum V V = l3 m3, (L)

 Alte unităţi de măsură SI şi non-SI

Mărime măsurată Unitate Simbol Transformare în SI

lungime angstrom Å 1Å=1x10-10m
forţă newton N 1N=1m · kg/s
presiune pascal Pa 1Pa=1N/m2=1kg/(m · s2)
atmosferă atm 1atm=101,325Pa
energie, căldură joule J 1J=1N · m=1m2 · kg/s2
putere wat W 1W=1J/s=1m2 · kg/s3
sarcină coulomb C 1C=1A · s
potenţial volt V 1V=1W/A=1m2 · kg/(s3 · A)
temperatură grad Celsius ºC ºC= K – 273,15
Mărimi şi unităţi de
măsură
• un mol conţine 602213670000000000000000
particule
• unele tehnici analitice pot detecta până la
0,000000000000001g dintr-o specie.
• notarea ştiinţifică
– un mol conţine 6,0221367x1023 particule
– masa detectată este 1x10-15g.
• Este preferabil să se exprime măsurătorile fără
termenii exponenţiali, înlocuindu-i cu un prefix.
 Prefixe comune pentru notarea
exponenţială
Exponenţială Prefix Simbol Exponenţială Prefix Simbol

1012 tera T 10-6 micro µ

109 giga G 10-9 nano n

106 mega M 10-12 pico p

103 kilo k 10-15 femto f

10-1 deci d 10-18 atto a

10-2 centi c 10-21 zepto z

10-3 mili m 10-24 yocto y

 Aplicaţii
Să se efectueze următoarele transformări folosind înmulţirea cu 10 la
puteri pozitive sau negative:
• 10g = mg = pg = kg = µg= ng
• 2L= mL = m3 = dm3 = µL= cm3
• 100 moli = mmoli = pmoli = kmoli = µmoli=
nmoli
Să se exprime următoarele mărimi în unităţi ale SI:
• 5·1010 pg; 178·1012 µg; 1500000000·10-8 g; 2300000·10-10 µg;
2,5·1015 ng
• 3·107 µL; 7·10-3 mL; 5·107 µL; 1500000 nL; 7500·103 µL; 50mL;
50m3; 3·10-7m3
• 0,000000000001 kmoli; 0,00005 mmoli; 3· 107 mmoli; 3· 10 -2
kmoli; 2,53·108 µmoli
 Unităţi de exprimare a
concentraţiei
Nume Expresie (unităţi) Simbol
molaritate Moli solut/litri soluţie M
normalitate Nr Eg solut/litri soluţie N
molalitate Moli solut/100g soluţie m
procente de masă g solut/100g soluţie %w/w
procente de volum mL solut/100mL soluţie %v/v
masă pe volum, % g solut/100mL soluţie %w/v
părţi pe milion g solut/106 g soluţie ppm
părţi pe bilion g solut/109 g soluţie ppb

Eg echivalenţi gram
 Calculul echivalentului gram
• Eg = µ /p - p - număr întreg
• pentru acizi - numărul de protoni cedaţi;
• Exemple:
– pentru acizi monobazici p = 1, deci echivalentul gram
este egal cu masa molară. Eg HCl = µ.
– Eg H2SO4 poate fi µ când neutralizarea se face la sare
acidă sau µ /2 când neutralizarea se face până la sare
neutră
– Eg H3PO4 poate avea valori variabile în funcţie de
numărul de protoni cedaţi:
• H3PO4 + OH- => H2O + H2PO4- (Eg = µ)
• H2PO4- + OH- => H2O + HPO42- (Eg = µ/2)
• HPO42- + OH- => H2O + PO43- (Eg = µ /3)
 Calculul echivalentului gram
• pentru hidroxizi p = numărul de protoni acceptaţi;
• Exemple:
– Pentru bazele monoacide (NaOH, KOH) p=1 (Eg= µ)
– Pentru bazele biacide (Ca(OH)2, Ba(OH)2)
• Eg= µ daca accepta un proton
• Eg= µ/2 dacă acceptă doi protoni.
• pentru săruri p = nr atomi de metal x valenţa metalului;
• Exemple:
– Eg NaCl = µ
– Eg CaSO4 = µ /2
– Eg Al2(SO4)3 = µ /6
 Calculul echivalentului gram
• pentru cationi şi anioni p = sarcina ionului;
• Exemple:
– pentru ionii de calciu - 1 mol = 40 g,
• Eg Ca2+= µ/2; 1 val = 20g
– pentru ionii de Fe(III) -1 mol = 55,8g
• Eg Fe3+ = µ/3; 1 val = 18,6g
– pentru ionii carbonat -1 mol = 60g
• Eg CO32- = µ/2; 1 val = 30 g
– pentru ionii fosfat -1 mol = 95g
• Eg PO43- = µ /3;1 val = 31,66g
 Calculul echivalentului gram
• în cazul reacţiilor cu transfer de electroni, p =
numărul de electroni transferaţi de substanţa
respectivă.
• Exemplu:
– în reacţia redox
• 2FeCl3 + SnCl2 => 2FeCl2 + SnCl4
– echivalentul gram al FeCl3 şi al FeCl2 este egal cu masa
moleculară (p=1) - procesul redox implică transferul unui singur
electron între Fe(II) şi Fe (III)
– echivalentul gram al SnCl2 şi SnCl4 este egal cu µ /2 (p=2).
• Eg Cr2O72-/2Cr3+ = µ/6
• Eg MnO4-/Mn2+ = µ/5
 Calculul echivalentului gram
• În funcţie de reacţia chimică la care participă, valoarea
echivalentului gram al aceleiaşi substanţe poate fi
variabilă.
Alte exemple
• Oxalatul acid de potasiu KHC2O4 poate avea doi
echivalenţi:
– dacă este utilizat într-o reacţie de neutralizare Eg =
µ;
– dacă este utilizat ca agent reducător C2O42- => 2CO2
+ 2e- , Eg = µ/2.
• Acidul azotic HNO3 poate avea trei valori ale Eg:
– în reacţiile de neutralizare Eg= µ (acid monoprotic)
– în reacţiile redox, dacă e folosit ca agent oxidant,
Eg= µ, Eg= µ/3 sau Eg= µ/8 dacă din reacţie rezultă
NO2, NO şi respectiv NH3.
 Aplicaţii
• Să se scrie expresia de calcul a echivalentului gram
pentru următoarele substanţe, în reacţii în care nu se
schimbă numărul de oxidare:
• carbonat de calciu, acid clorhidric, acid sulfuric
(neutralizare totală), acid fosforic (neutralizare totală),
acid azotic, hidroxid de sodiu, hidroxid de calciu,
hidroxid de aluminiu, hidroxid de fier (II), hidroxid de
fier (III), hidroxid de magneziu, hidroxid de zinc, clorură
de sodiu, clorură de calciu, clorură de aluminiu, clorură
de magneziu, sulfat de cupru (II), sulfat de calciu,
sulfat de fier (II), sulfat de fier (III), sulfat de aluminiu,
carbonat de Fe(III), azotat de sodiu, fosfat de
magneziu, sulfură de amoniu, carbonat de sodiu.