Doi prieteni

După Mihail Enache

Într-o zi de vară, în cotețul găinilor de lângă casa bunicului meu, ieși din găoace
un puișor de găină. Puișorul era tare curios și într-o zi plecă hai-hui prin ogradă.

Nu merse mult și înaintea lui văzu o namilă care se ridică în patru labe și-i zise
puiului de găină:
- Unde ai plecat prichindelule, singur prin ograda mare?
- Am plecat să-mi găsesc un prieten! Dar matale cine ești?
- Eu sunt Codiță, câinele de pază și am grijă de casă, de ogradă, de tot ce este
în ea. Dar dacă tot cauți un prieten, hai să fim prieteni! Hai să îți arăt ograda!

Codiță îi arată micului prieten rațele, gâștele, curcile și purceii; îi arătă și unde
stau oile și calul cel roib și apoi Codiță îi spuse:
- Să nu ieși din ogradă nici pe uliță și nici spre poiana din spatele casei, căci te
pândesc multe pericole. Să asculți de mama ta și ferește-te de uliu. Dacă auzi că eu
latru să nu ieși din coteț, căci dihorul sau vulpea sunt pe aproape.

Trecu vara, trecu iarna și primăvara și puiul de găină era de acum un cocoș
puternic. Se gândi că nu mai are nevoie de sfaturile lui Codiță și se duse în poiana din
spatele casei spre pârâu să caute râme.
Nu era atent la dihorul ce se strecura prin iarbă gata să-l înhațe. Doar îl zări pe
prietenul său Codiță care ajunsese în fugă, la timp pentru a-l salva.
- Cum ai venit așa repede? Iți mulțumesc că m-ai scăpat de la o moarte sigură!
- Un prieten bun la nevoie se cunoaște, zise Codiță.
 ______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Copie sfatul pe care i l-a dat Codiță!
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________