Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epoca elenistică
a. Macedonia
Macedonia se află în nordul Greciei. Numele semnifică «ţara oamenilor înalţi» sau «ţara muntoasă»
(de la gr. makednos = înalt). Este un teritoriu în general muntos şi deluros. La nord şi nord-est se
învecinează cu teritoriile tracice, iar la nord-vest cu cele illyrice. Cercetările arheologice din ultimele
decenii făcute în unele aşezări macedonene mai importante au evidenţiat că civilizaţia care s-a creat
pe teritoriul Macedoniei în epoca istorică era sub o puternică influienţă grecească, ea putând fi
încadrată în sfera civilizaţiei elenice.
Limba vorbită de macedoneni în timpul domniei lui Filip al II-lea şi a lui Alexandru Macedon era în
mod sigur greaca, dar sunt suficiente temeiuri care permit concluzia că în perioadele mai vechi
situaţia era aceeaşi. După tradiţia greacă, Makednos, eponimul macedonenilor, era inserat în
arborele genealogic al neamurilor greceşti; de asemenea, regii macedoneni se numeau Argeiazi sau
Temenizi deoarece ei considerau că erau originari din Argos, unde ar fi avut cândva un temenos
(domeniu). Numele regilor şi aristocraţilor macedoneni, atât cât le cunoaştem din sursele literare şi
epigrafice, sunt greceşti. Că macedonenii erau greci, rezultă indubitabil din faptul că în regatele
elenistice, unde pătura dominantă era formată din macedoneni, toate inscripţiile, fără excepţie, erau
redactate în limba greacă. Macedonenii se deosebeau totuşi de grecii polisurilor prin aceea că au
evoluat mai lent din punct de vedere economic şi cultural, fiind o populaţie care se ocupa mai cu
seamă cu creşterea vitelor şi agricultura. Dar, ceea ce îi diferenţia pe macedoneni de grecii cetăţilor,
era mai ales faptul că ei aveau o formă de guvernare monarhică şi o organizare militară aristocratică.
În ceea ce priveşte organizarea politică şi socială a Macedoniei, aceasta se deosebea de restul lumii
greceşti. În fruntea statului era regele, care se deosebea însă de monarhii orientali prin aceea că el nu
era de drept divin şi nici nu avea o putere absolută. El era un primus inter pares (= primul între egali).
El conducea statul sprijinit pe o puternică aristocraţie.
În timpul regelui Filip al II-lea (359-336), Macedonia a devenit cea mai mare putere din Peninsula
Balcanică impunându-şi hegemonia şi asupra cetăţilor greceşti. Punctul culminant al raporturilor
Macedoniei cu lumea greacă a fost în anul 338 a.C., când o coaliţie formată din mai multe cetăţi
elene a fost înfrântă la Cheroneea în Beoţia. În urma acestei victorii, cetăţile greceşti au recunoscut
hegemonia macedoneană, iar la congresul din Corinth, din anul 337 a.C., s-a hotărât deschiderea
ostilităţilor împotriva Imperiului persan, sub pretextul răzbunării atrocităţilor făcute de perşi în
Grecia în timpul războaielor medice. Comandantul expediţiei a fost numit Filip al II-lea. El nu a reuşit
să a ducă la îndeplinire acest plan, deoarece, în anul 336 a.C., a fost asasinat de complotişti din
anturajul său. El a fost înmormântat la Aigai (azi Vergina).
b. Generalitati
Epoca elenistică este deschisă de campaniile lui Alexandru cel Mare (Alexandru al III-lea), fiul lui Filip
al II-lea, împotriva Imperiului persan. Denumirea de «elenistică» a fost dată acestei perioade de
istoricii din secolul XIX, pentru a marca întreaga perioadă cuprinsă de la campaniile lui Alexandru
până în anul 31 a.C., când ultimul stat elenistic, Egiptul, a căzut sub dominaţia romană.
Prin epoca elenistică, istoricii înţeleg adeseori realităţi diferite. Unii consideră că epoca elenistică este
mai ales un fenomen cultural, caracterizat prin răspândirea limbii şi civilizaţiei elenice peste vastul
teritoriu cucerit de Alexandru. Alţii cred că elenismul este un fenomen mult mai complex care nu
trebuie redus doar la aspectele culturale, şi mai ales nu trebuie înţeles numai ca o pătrundere şi
răspândire a culturii greceşti printre popoare din fostul Imperiu persan, deoarece, la rândul lor,
aceste popoare au influenţat pe greco-macedoneni. Într-adevăr, dacă la prima vedere se pare că
elementul grec a avut rolul cel mai important, deoarece limba greacă s-a răspândit foarte mult, fiind
limba oficială din statele elenistice, nu este mai puţin adevărat că populaţiile asiatice şi din Egipt au
influenţat pe greco-macedoneni. Această influenţă este foarte clară în ceea ce priveşte religia.
Vechile divinităţi greceşti olimpiene continuă să fie adorate, dar numărul adoratorilor este în scădere
deoarece în panteonul grec pătrund numeroase culte orientale, care răspundeau mai bine nevoii
oamenilor. Este vorba mai ales de culte de misterii, care presupuneau iniţierea credincioşilor, şi de
culte care propovăduiau viaţa de apoi. Un alt domeniu în care Orientul şi-a pus pecetea asupra lumii
elenistice este forma de stat, care era cea monarhică, de tip oriental, în care regele avea puteri
depline. Această formă de stat a avut consecinţe importante în plan religios, ideologic şi cultural. În
domeniul economic şi social, regatele elenistice au preluat în general sistemul economic oriental, în
care statul-proprietar avea un mare rol în organizarea şi în repartiţia producţiei. O consecinţă foarte
evidentă a acestei stări de lucruri a fost decăderea oratoriei politice, înlocuită tot mai mult de
retorică, apariţia unor noi şcoli filosofice cu un idealuri care ilustrau precaritatea şi anxietata
individului în noile condiţii politice, precum şi îndepărtarea oamenilor de litere de problematica vieţii
cetăţii.
Datorită acestor caracteristici, epoca elenistică nu se confundă decât în mică măsură cu istoria
greacă, ea fiind mai degrabă o parte distinctă a istoriei antice, care a reprezentat timp de circa trei
secole istoria lumii civilizate de atunci.
- Repere biografice
de la Mytilene (din Insula Lesbos), încă din 340 Alexandru este asociat la
Protest, iar ulterior va stârni mînia lui Filip prin tratativele separate şi