- Campaniile din orient

După moartea lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon, în vârstă de numai 20 ani, a fost recunoscut rege
al Macedoniei şi conducătorul ligii panhellenice care trebuia să înceapă războiul împotriva Imperiului
persan.

În anul 334 a.C., Alexandru cel Mare începe campania împotriva Imperiului persan. Pentru aceasta el
a mobilizat forţele armate macedonene şi greceşti, la care se adăugau unele contingente tracice şi
illyrice. Această armată era însă mult mai mică decât aceea pe care o putea opune Imperiul Persan. În
ciuda acestei evidenţe, Alexandru a înfrânt pe perşi în câteva bătălii (Granicos şi Issos), profitând şi de
incapacitatea regelui persan Darius al III-lea, care nu a ştiut să pună în valoare superioritatea
numerică a armatei sale. În urma acestor victorii, Alexandru a cucerit cea mai mare parte a Asiei Mici,
regiunea siro-palestiniană, pentru ca în anul 332 a.C. să cucerească Egiptul. Încă din această fază a
războiului, s-a putut observa politica pe care Alexandru înţelegea să o ducă în teritoriile cucerite. Este
vorba de atragerea aristocraţiei locale de partea cuceritorilor, cu scopul de a realiza o fuziune etnică
şi culturală între greco-macedoneni şi orientali. De asemenea, el a acceptat să fie recunoscut ca
faraon al Egiptului, iar în anii următori Alexandru a devenit moştenitorul imperiului Ahemenizilor.

În anul 331 are loc bătălia de la Gaugamela, la est de Tigru, încheiată cu victoria lui Alexandru. Regele
Darius al III-lea s-a retras, împreună cu numeroşi satrapi, în partea de răsărit a imperiului. Curând
după această bătălie, el va fi asasinat de satrapul Besos, care s-a proclamat «Rege al regilor». După ce
îşi consolidează stăpânirea în Babilonia şi în vestul Iranului, Alexandru continuă urmărirea lui Darius şi
a succesorului său. Campania orientală durează până în anul 326 a.C., în timpul căreia vaste teritorii,
până în centrul Indiei, au ajuns sub stăpânirea lui Alexandru, care a desfiinţat astfel, pentru multe
secole, statul iranian. Revenit în Babilon, Alexandru se îmbolnăveşte şi moare în anul 323 a.C., la doar
33 de ani.

d. Perioada diadohilor

Imperiul creat de Alexandru era prea puţin consolidat. Din această cauză, după moartea sa a început
o lungă dispută pentru moştenirea sa, mai cu seamă că el nu avea un moştenitor adult. Această luptă
pentru succesiunea lui Alexandru este denumită epoca diadohilor (= a urmaşilor). Diadohii erau
principalii generali ai lui Alexandru, precum Antigonos Monophtalmos, Ptolemaios, Antipatros,
Lysimahos, Perdiccas şi Seleucos, sau oameni apropiaţi lui precum Eumenes din Cardia şi Crateros.
Epoca diadohilor ţine până în anul 281 a.C., când ultimii urmaşi ai lui Alexandru, Lysimachos şi
Seleucos, mor asasinaţi. În timpul epocii diadohilor, s-au cristalizat principalele state elenistice,
Egiptul Lagizilor, întemeiat de Ptolemaios I Soterul, regatul Seleucizilor, întemeiat de Seleucos I
Nicator şi regatul Macedoniei care cuprindea şi o mare parte a cetăţilor greceşti. Dintre aceste state,
cel mai întins dar şi cel mai pestriţ din punct de vedere etnic a fost regatul Seleucizilor, care se
întindea de la marea Egee, până în India.
Istoria epocii elenistice se împleteşte, de la finele secolului III a.C., cu istoria statului roman. Încă din
timpul celui de-al doilea război punic, romanii vor declanşa primul război macedonean, care a marcat
imixtiunea din ce în ce mai puternică a Romei în treburile statelor elenistice. În anul 200 a.C.,
armatele romane pun pentru prima oară piciorul în Asia Mică, ceea ce a marcat începutul declinului
statului Seleucizilor. Între anii 148 şi 146 Macedonia şi Grecia au fost transformate în provincie
romană. Un secol mai târziu (63 a.C.), generalul roman Pompeius a desfiinţat statul Seleucizilor,
pentru ca ceva mai târziu, (31 a.C.), în urma războiului civil de la Roma dintre gruparea lui Octavianus
şi cea a lui Antonius, ultimul regat elenistic, Egiptul Lagizilor, să fie transformat în provincie romană.
Dacă anul 31 marchează sfârşitul politic al lumii elenistice, spiritul său va supravieţui încă mult timp în
filozofie, literatură şi artele plastice.