Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Frecventa cardiacă:
Variază cu starea de veghe/somn a copilului.
Scade odată cu creşterea copilului: 120-140 b/min. la nou-născut; 100 b/min. la vârsta de lan; 90
b/min. la vârsta de 5 ani; aproximativ 70 b/min. la vârsta de 16 ani.
Electrocardiograma (E.K.G.):
Are predominanţă dreaptă.
Calibrul vaselor mari:
Este mai mare faţă de adult.
Calibrul mai larg al arterelor la copil este favorabil activităţii inimii şi circulaţiei sangvine.
Raportul de mărime între vena cavă superioară şi cea inferioară se schimbă în funcţie de
creşterea copilului: la naştere vena cavă superioară are dimensiuni mai mari faţă de vena cavă
inferioară, deoarece extremitatea cefalică este mai mare; ulterior, cu creşterea în vârstă a
copilului, situaţia se inversează, calibrul venei cave inferioare ajungând mai mare decât cel al
venei cave superioare.
Tensiunea arterială (T.A.):
Datorită elasticităţii crescute a vaselor şi calibrului lor mai mare, tensiunea arterială este mai
mică la copil faţă de adult.
Formula de calcul pentru T.A. = 2 "x" + 80 ± 10 (unde "x" reprezintă vârsta în ani)
2
2. Malformaţii congenitale de cord fără shunturi: Exemplu: coarctaţia de aortă (îngustarea
aortei la un moment dat).
Tetralogia Fallot
Reprezintă 75% din malforrnaţiile congenitale de cord cianogene.
Sunt asociate patru anomalii: defect septal interventricular, stenoză pulmonară (stenoza căii
de evacuare a V.D.); dextropoziţie a aortei (aortă călare); hipertrofie ventriculară dreaptă. Esenţiale
sunt comunicarea interventriculară şi stenoza căii de evacuare a V.D., presiunea În ventriculul
drept creşte foarte mult, astfel încât sângele trece în ventriculul stâng (sângele fiind venos, apare
cianoza).
Simptomatologie:
- Cianoză sub formă de accese hipoxice (datorită caracterului muscular al stenozei
pulmonare). Este variabilă ca intensitate şi moment de apariţie de la un copil la alt copil, dar chiar
şi la acelaşi copil, în diferite momente ale zilei. Dacă apare de la naştere este semn de gravitate. În
formele medii, apare la vârsta de 1-1 1/2 an.
- Hipocratismul digital.
- Copilul, după vârsta de 2 ani şi după efort, adoptă o poziţie ghemuită ("squatting").
Efectele acestei poziţii sunt de scădere a întoarcerii venoase şi de creşte a rezistenţei arteriale
sistemice, ducând la reducerea shunturilor dreapta/stânga, astfel încât starea copilului se
ameliorează.
- Dispnee şi polipnee.
- Tulburări de creştere (hipotrofie staturo-ponderaIă).
- La auscultaţia cordului se percepe un suflu sistolic de intensitate mare, în spaţiul III
i.c.stg.
Tratament:
Tratament medicamentos.
Tratament chirurgical.
Kinetoterapie:
- Pre şi postoperatorie.
Evoluţia după intervenţia chirurgicală, în general este bună. Fără tratament chirurgical, copii
decedează până la vârsta de 10 ani.
3
3.1.2. Malformaţiile congenitale de cord necianogene
Defectul septal interatrial (D.S.A.)
Este cea mai frecventă malformaţie congenitală de cord necianogenă. Este o comunicare
interatrială, deci presiunea din atriul stâng este mai mare decât cea din atriul drept, astfel sângele
curge din atriul stâng în atriul drept.
Simptomatologie:
- Dispnee.
- Infecţii pulmonare frecvente.
- Hipotrofie staturo-ponderală.
- În timp, pe măsură ce copilul creşte în vârstă, apare încărcarea circulaţiei pulmonare, cu
hipertensiune arterială (HTA) pulmonară secundară. Este mai frecventă la fete şi în sindromul
Down. Evoluţia este bună până la adolescenţă, deoarece la copilul cu defect septal interatrial patul
vascular acceptă, prin distensie, fluxul sangvin crescut şi deci, presiunea arterială pulmonară este
normală sau puţin crescută. Complicaţiile apărute la adolescenţă sunt reprezentate de
hipertensiunea arterială pulmonară şi tulburările de ritm cardiac.
Tratament:
Tratament chirurgical.
Kinetoterapie:
- Pre şi postoperatorie. -
Kinetoterapie cardio-vasculară pentru complicaţii.
4
Simptumatologie: tulburări de vedere; cefalee persistentă; ameţeli; senzaţie de greaţă;
slăbiciune musculară; edeme; dispnee; paloare.
Tratament:
Tratament medicamentos.
Tratament igieno-dietetic: regim alimentar bogat în potasiu (K) şi sărac în sodiu (Na);
scăderea în greutate.
Kinetoterapie:
- Efort fizic gradat, în care să predomine mişcarea voluntară, alternativ cu exerciţii de
relaxare.
- Exerciţii de respiraţie.