Noi contribuţii în cercetarea etniei germane din România:

Cosmin Budeancă, Imaginea etnicilor germani la românii din Transilvania după

1918. Studiu de caz: judeţele Hunedoara, Alba, Sibiu. Cercetare de istorie orală
(Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2016), p. 448

În contextul Centenarului Marii Uniri din 1918, studiul minorităţilor existente pe

teritoriul României în momentul unificării, cât şi evoluţia lor ulterioară în cadrul statului
român apare ca un demers firesc in istoriografie, mai ales în ceea ce priveşte cercetarea
unor minorităţi cu aport important demografic, social, economic şi politic în România
după 1918, precum germanii şi maghiarii, etnii care la momentul recensământului din
1930 însumau împreună peste 10% din populaţia ţării1.
Odată cu aşezarea lor în teritoriul românesc în Evul Mediu, etnia germană a avut,
cel puţin în Transilvania, un rol social, politic şi economic dominant împreună cu
naţionalitatea maghiară, fie ca ne raportăm la regatul medieval maghiar, la principatul
transilvănean supus turcilor sau mai târziu la monarhia dualistă austro-ungară. Cei
aproape 750.000 de etnici germani erau localizaţi masiv în anumite zone geografice
precum teritoriul actualelor judeţe Bistriţa, Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Timiş etc.
După Unire, noul stat român a garantat prin tratate internaţionale respectarea drepturilor
pentru minorităţi, astfel că în continuare, minoritatea germană a beneficiat de un climat
social şi economic favorabil existenţei pe teritoriul românesc. Până la declanşarea celui
de Al Doilea Război Mondial, etnicii germani din România au fost o minoritate
puternică, cu reprezentare politică distinctă şi cu un nivel economic în general superior
românilor.
Declinul etnic al germanicilor în ţara noastră a început odată cu regimul comunist,
perioadă în care minoritatea germană a fost considerată element ostil, mai ales în
contextul în care numeroşi germani s-au înrolat de partea Reich-ului în conflagraţia
mondială. Prigoniţi de regim la începutul anilor 1950, treptat pe fondul unor înţelegeri
între guvernul român şi cel al Republicii Federale Germane, marea majoritate a

1
Sabin Manuilă, Recensământul General al populaţiei României din 29 decembrie 1930, Vol. II: Neam,
limbă, religie, Editura Institutului Central de Statistică, Bucureşti, 1931. Conform datelor recensământului,
etnia maghiară atingea peste 7% din populaţie, în timp ce etnicii germani erau cotaţi cu 4%.
germanilor au imigrat, exod care a continuat şi în primii ani de după Revoluţia din 1989.
În prezent, numărul minorităţii germane este foarte redus, ultimul recensământ din 2011
indicând cifra de 36.000 de locuitori ai acestei etnii în România2.
Studiul minorităţii germane din România este o temă relativ nouă pentru
istoriografia naţională, mai ales datorită faptului că în perioada dictaturii comuniste
cercetarea istoriei minorităţii germane nu era deloc încurajată de către regimul naţional
comunist care încerca să creeze o imagine negativă germanicilor prezentaţi ca asupritori
ai românilor în perioada de până la 1918 sau ca şi colaboratori ai nazismului ulterior.
Perioada de după 1989 a fost din nou una în care etnicii germani au fost în anonimat în
ceea ce priveşte cercetarea istorică şi pe fondul cvasi dispariţiei acestei etnii din România.
În ultimii ani au apărut o serie de lucrări dedicate germanicilor din România, în
special pentru perioada secolului XX. Una din primele cercetări reper în ceea ce priveşte
studiul minorităţii germane o reprezintă lucrarea lui Vasile Ciobanu, Contribuţii la
cunoaşterea saşilor transilvăneni. 1918-1944 (Ed. Hora, Sibiu, 2001). Merită menţionat
în acest sens şi o apariţie colectivă coordonată de Ottmar Traşcă şi Remus Anghel, Un
veac frământat. Germanii din România după 1918 (Ed. Institutului pentru Studierea
Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj Napoca, 2018). Volumul este valoros,
realizând o sinteză a principalelor evenimente care au marcat evoluţia etniei germane din
România. Cercetători în general din spaţiul transilvănean precum Vasile Ciobanu,
Hannelore Baier, Ulrich Wien, Remus Anghel sau Claudiu Florian ating în paginile
volumului o serie de problematici precum situaţia germanilor în România interbelică,
organizarea politică a minorităţii în aceeaşi perioadă, deportarea germanilor în primii ani
ai comunismului, tranzacţionarea acestora între Republica Federală Germană şi
Republica Socialistă România, declinul demografic, viaţa cotidiană a germanilor,
patrimoniu cultural lăsat României etc.
Pe lângă lucrările generale menţionate anterior, istoriografia dedicată etnicilor
germani din România conţine şi o serie de lucrări cu caracter tematic, din care putem
menţiona cercetarea lui Paul Milata, Între Hitler, Stalin şi Antonescu. Germanii din
România în Waffen SS (Ed. Schiller, Sibiu, 2018). Autorul prezintă un amplu tablou
social şi politic al etnicilor germani din România prinşi în relaţia dintre România şi
2
Institutul Naţional de Statistică, Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor, Vol II: Populaţia stabilă:
structura etnică şi confesională, Bucureşti, 2012.
Germania Nazistă, minoritate care s-a înrolat masiv în trupele germane în timpul celui de
Al Doilea Război Mondial, în comparaţie cu situaţia din alte state europene în care exista
minoritate germană.
Tot în seria cercetărilor de nişă dedicate minorităţii germane din România vine şi
Cosmin Budeancă, cercetător în cadrul Institutului De Investigare a Crimelor
Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMR). După o primă cercetare
coordonată de el în anul 2003 şi dedicată germanicilor, sub egida Ministerului Educaţiei
Naţionale,numită Imaginea celuilalt în comunităţile mixte româno-germane din judeţele
Hunedoara, Alba şi Sibiu, Cosmin Budeancă a publicat în anul 2016, lucrarea Imaginea
etnicilor germani la românii din Transilvania după 1918. Studiu de caz: judeţele
Hunedoara, Alba, Sibiu. Cercetare de istorie orală (Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte,
2016). Cercetarea lui Cosmin Budeancă are la bază teza sa de doctorat cu acelaşi nume
susţinută în anul 2009. Lucrarea publicată la Târgovişte a avut ca referent ştiinţific pe
unul din cei mai cunoscuţi cercetători ai etniei germane din România, Vasile Ciobanu,
cercetător ştiinţific grad I de la Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei
Române din Sibiu şi pe Hannelore Baier, cunoscută pentru studiile sale dedicate
germanilor din România. Autorul aduce un plus de informaţie asupra imaginii
germanicilor în România ultimului veac deoarece aduce două elemente inedite: primul
reprezintă folosirea istoriei orale ca principală sursă de informare, iar al doilea element de
noutate este prezentarea germanilor din perspectiva populaţiei româneşti, conlocuitoare.
Dacă lucrările generale menţionate anterior au ca principale surse de informare
documente sau presă ale minorităţii germane, Cosmin Budeancă se foloseşte în
cercetarea sa de informaţii culese de la publicul românesc prin interviuri.
Având la bază o cercetare doctorală, lucrarea este una metodică, bine structurată,
cu o organizare şi redactare concisă, care evidenţiază punctele forte ale tezei doctorale,
autorul bazându-se pe 122 de interviuri luate în localităţi urbane şi rurale din trei judeţe:
Hunedoara, Alba şi Sibiu, localităţi care în trecut aveau o pondere importantă a
minorităţii germanice chiar şi în perioada primilor ani ai regimului comunist.
Prima parte a lucrării poate să fie considerată de publicul neavizat neinteresantă,
deoarece este compusă dintr-un amplu capitol teoretic şi metodologic. Autorul prezintă
pe larg o serie de repere teoretice care au stat la baza lucrării precum o serie de
consideraţii despre ce este istoria orală, care este gradul de subiectivism al cercetării
orale, care sunt plusurile şi minusurile cercetării orale, cum este percepută imaginea
celuilalt, cum funcţionează memoria colectivă şi individuală. Dacă pentru publicul larg
această parte a lucrării este relativ plictisitoare, pentru tinerii cercetători este deosebit de
valoroasă, deoarece indică reperele tehnice şi metodologice care stau la baza istoriei
orale, autorul prezentând eşantionul interogat, ghidul de interviu folosit (interviu semi
deschis, deschis), metode de identificare a martorilor, modul de interpretare al
răspunsurilor şi prelucrarea informaţilor. Considerăm că din punct de vedere sociologic,
acest capitol al cercetării lui Budeancă este bine realizat şi absolut necesar în construcţia
lucrării.
Partea a doua a lucrării conţine o serie de consideraţii de natură generală despre
etnicii germani din Transilvania, coroborate cu situaţiile particulare întâlnite în interviuri,
temele atinse fiind unele de interes general, căutându-se să se răspundă la o serie de
întrebări precum cine erau germanii din localitate? cu ce se ocupau aceştia ? care era
ponderea lor? când au plecat?.
Capitolul III este unul vast şi important ca tematică tratată. Autorul a încercat în
aceste pagini să prezinte din răspunsurile celor 122 de intervievaţi cum se reflectau
principalele momente din evoluţia istorică a germanilor din România ultimilor 100 de
ani.
Cronologic, autorul a reuşit să atingă o serie de evenimente importante din istoria
ultimului veac precum situaţia germanilor în perioada interbelică, organizarea lor politică,
perioada celui de Al Doilea Război Mondial şi înrolarea în trupele Waffen SS, dar şi
situaţia celor rămaşi pe „frontul de acasă”, relaţionarea româno-germană în cadrul
localităţilor în anii războiului etc.
Prin prisma apropierii cronologice de timpul prezent mult mai multe informaţii
din interviuri apar în prezentarea situaţiei germanicilor după 1945. Cosmin Budeancă prin
cazurile particulare oferite de interviuri a putut prezenta evoluţia generală: deportări în
URSS, prigoana etnicilor germani în România socialistă, efecte ale naţionalizării şi
colectivizării, începutul exodului spre Republica Federală Germană început în anii 1970
şi continuat şi după 1989. Interviurile luate românilor conlocuitori portretizează o
naţionalitate germană aflată în declin economic, social şi mai ales demografic, o etnie în
curs de extincţie de pe teritoriul românesc.
Considerăm valoroase mărturiile din perspectiva românilor despre traiul
germanilor în perioada comunistă. Autorul a surprins aspecte interesante de la căsătorii
mixte, până la activităţi economice realizate de această minoritate şi de la poziţionarea
politică, reinserţie profesională şi imigraţie până la actualele legături păstrate de cei
plecaţi cu cei care au rămas în ţară.
Partea a patra, ultima este poate cea mai interesantă a cercetării din prisma
gradului de percepţie avut de români vis a vis de etnia germană. In spaţiul proximităţii cu
populaţia germană, românii au avut mai mereu o poziţionare în termeni relativ laudativi
faţă de minoritarii germani. Interviurile luate au surprins o serie de consideraţii despre
principalele aspecte cotidiene ale germanilor, cât şi atitudinea românilor faţă de
comunitatea germană conlocuitoare.
Prin prisma interviurilor, Cosmin Budeancă prezintă imaginea şi opinia
românilor despre sărbătorile etnicilor germani, sărbători atât de natură religioasă precum
Crăciunul sau Paştele, cât şi cele cu iz civil precum căsătoria sau zilele vecinătăţii. Acest
ultim capitol completează portretul etnicilor germani din perspectiva românilor şi asupra
unor aspecte cotidiene precum gospodăria, felul germanilor de interacţionare cu românii,
percepţia asupra limbii germanice, viaţa familială şi normele morale ale etniei germane.
Cosmin Budeancă completează acest ultim capitol al lucrării cu o serie de
consideraţii despre stereotipuri şi tipologii reliefate din răspunsurile interviurilor. Autorul
ne expune un tablou interesant al etnicilor germani prin ochiul vecinilor români,
portretizând chiar un tipar al etnicului german: inteligent, corect, cumpătat, echilibrat,
ambiţios, dar puţin mai sobru şi mai distanţi atât cu românii, cât şi chiar între ei. De
asemenea, acest ultim capitol capătă valoare şi prin prisma unor informaţii inedite despre
reguli şi obiceiuri în cadrul unor veritabile asociaţii la nivel local ale germanilor,
cunoscute ca vecinătăţi, asociaţii care de multe ori au servit pentru români ca reper de
organizare şi dezvoltare.
Nu în ultimul rând, autorul încheie lucrarea şi cu observaţii asupra unor aspecte
cotidiene, precum atitudinea germanilor faţă de muncă, faţă de gospodărie, alimentaţie
sau consum de alcool, dar mai ales asupra a ceea ce au învăţat românii de la vecini lor
germani de-a lungul traiului în comun, într-un secol al XX-lea în care etnia germană se
afla din toate punctele de vedere la un nivel superior de modernizare şi cultură faţă de
vecinii români sau chiar maghiari din aşezările mixte ale Transilvaniei.
Pentru publicul interesat de acest segment al istoriei orale dedicată minorităţii
naţionale a germanilor din România, acelaşi autor, Cosmin Budeancă vine în întâmpinare
cu publicarea în trei volume, pe larg şi cu explicaţii, a tuturor interviurilor ce au stat la
baza acestei lucrări. Astfel, în anul 2019, tot la editura Cetatea de Scaun din Târgovişte a
fost lansată în paralel cu trei volume, câte unul pentru fiecare judeţ, Sibiu, Hunedoara şi
Alba, lucrarea Imaginea etnicilor germani la românii din Transilvania după 1918.
Interviuri. Cele trei volume conţin pentru fiecare judeţ interviurile complete, grupate pe
localităţi. Parcurgerea celor trei volume oferă cititorului, pe larg, răspunsurile sintetizate
şi interpretate de Cosmin Budeancă în lucrarea iniţială ce a avut ca bază teza de doctorat,
în limbajul locului, în funcţie de gradul de pregătire al celui intervievat, distingându-se de
la răspunsuri date ambiguu şi incert în limbaj ţărănesc specific, până la răspunsuri
elaborate, complexe, cu un grad de detaliere mare, unele răspunsuri parcă nefiind afectate
de patina timpului conferită de uitarea subiectului chestionat. Pentru o aprofundare mai
amplă a subiectului acestei lucrări, recomandăm parcurgerea celor trei volume de
interviuri mai ales pentru a se observa percepţia neaoşă, realistă, autohtonă a românilor
asupra vecinilor germani.
Concluzionând, lucrarea lui Cosmin Budeancă bazată pe teza de doctorat, cât şi
publicarea celor trei volume de interviuri sub acelaşi titlu, continuă tendinţa de cercetare
a etniei germane pe teme specializate, de nisă, cu o arie geografică mai restrânsă,
existentă în ultima vreme in istoriografia românească. Recomandăm parcurgerea lor cu
interes atât de către publicul larg, amator de istorie, cât şi de publicul specializat din
domeniul istoriei sau sociologiei, cercetarea lui Budeancă aducând o viziune nouă asupra
etniei germane din România, o imagine reliefată chiar din perspectiva vecinilor majoritari
români, prin prisma unor evenimente desfăşurate în ultima sută de ani.

Popa Răzvan.