UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA
MANAGEMENT EDUCATIONAL
MASTER

TIPURI DE SISTEME INFORMATICE UTILIZATE

ÎN MANAGEMENTUL EDUCAŢIONAL DIN
ROMANIA

Popa Razvan
An I Master M.E.
 TIPURI DE SISTEME INFORMATICE UTILIZATE ÎN MANAGEMENTUL
EDUCAŢIONAL DIN ROMANIA

Contextul de dezvoltare a sistemului educaţional din România şi a performanţelor

şcolare pe care le susţine, în conformitate cu standardele Uniunii Europene şi exigenţele
societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere, cât şi analize independente efectuate la nivelul
sistemului de învăţământ românesc, au relevat faptul că simpla dotare a şcolilor cu computere
şi lecţii moderne nu este suficientă. Globalizarea şi schimbările tehnologice au transformat
cunoaşterea într-o măsură determinantă a competitivităţii în economia mondială, iar
Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) şi revoluţia informaţională pe care o
parcurgem reprezintă repere fundamentale pentru procesele educaţiei din secolul 21.
În aceeaşi măsură, dinamica pieţei muncii şi cererea în creştere a competenţelor de
TIC în toate domeniile de activitate fac din aplicarea tehnologiei în educaţie un domeniu
prioritar.
Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a analizat situaţia cu care se
confruntă Uniunea Europeană ca urmare a efectelor globalizării şi dezvoltării economiei
bazate pe cunoaştere şi a fixat ca ţintă strategică pentru anul 2010 ca Uniunea Europeană să
devină cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe cunoaştere pe plan mondial,
capabilă să-şi asigure o creştere susţinută, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o
coeziune socială mai mare. S-a subliniat că aceste schimbări necesită nu numai o transformare
radicală a economiei europene, dar şi un program de modernizare a sistemelor de educaţie şi
formare profesională. În cadrul Strategiei de la Lisabona educaţia şi formarea profesională
constituie domeniul prioritar.
La nivelul Uniunii Europene s-a cerut ca până la sfârşitul anului 2002:
 toate şcolile să aibă acces la internet şi resurse multimedia;
 toate cadrele didactice necesare pentru utilizarea acestor tehnologii să fie instruite
pentru a putea asigura elevii cu o largă alfabetizare digitală.
Problemele cheie care trebuiau rezolvate erau:
 asigurarea de echipamente si programe (software) adecvate astfel încât TIC şi e-
learning să fie optim aplicate în procesele de educaţie şi formare profesională;
 încurajarea utilizării optime a tehnicilor inovative de predare-învăţare bazate pe TIC.
Indicatorii propuşi pentru monitorizarea atingerii obiectivelor strategice şi
pentru măsurarea progresului erau următorii:
 procentul cadrelor didactice care au fost pregătite pentru utilizarea TIC în şcoli;
  procentul elevilor şi studenţilor care utilizează TIC în procesul de învăţare;
 procentul orelor în care se utilizează TIC în procesul de predare.
Guvernul României îşi propune prin politicile sale educaţionale şi prin alocarea
resurselor financiare necesare să reconstruiască sistemul educativ al ţării, în concordanţă cu
evoluţiile europene şi nevoile cetăţenilor, comunităţilor şi societăţii româneşti.
În acest sens, Ministerul Educaţiei s-a implicat în ultimii ani în informatizarea
sistemului de învăţământ şi în furnizarea mijloacelor pentru utilizarea Tehnologiei Informaţiei
şi Comunicaţiilor (TIC) în procesul didactic de la toate nivelurile de învăţământ, cu accent pe
sistemul educaţional preuniversitar. Astfel, pentru atingerea obiectivelor din planul național
de aderare la Uniunea Europeană, Guvernul României a aprobat Proiectul privind
implemenatarea sistemului educativ de educație asistată de calculator prin dotarea unităților
de învățământ preuniversitar din România cu laboratoare informatizate.
Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) este văzută ca un sistem de referinţă
prin care pot fi facilitate oportunităţile de dezvoltare vizând achiziţiile şi performanţele
cognitive ale elevilor, competenţele profesionale ale cadrelor didactice, relaţia şcoală-
comunitate, dezvoltarea instituţională şcolară, susţinerea financiară a inovaţiei în educaţie şi
nu în ultimul rând, managementul sistemului de învăţământ.
Ministerul Educaţiei şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei sprijină
procesul de reformă si dezvoltare a sistemului de învăţământ prin integrarea Tehnologiei
Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) în cadrul sistemului preuniversitar de învăţământ
din România, promovând utilizarea TIC în cadrul tuturor metodelor de predare, studiu,
învăţare şi evaluare, cât şi la nivel managerial, la toate nivelurile sistemului de învăţământ.
Această politică educațională are ca obiectiv general creşterea calităţii şi accesului la
educaţie prin integrarea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) , iar ca obiective
specifice își propune:
 îmbunătăţirea standardelor educaţionale prin integrarea TIC ca mijloc didactic în
procesul de predare – învăţare;
 reducerea decalajului educaţional rural – urban în domeniul TIC;
 asigurarea resurselor umane competente în dezvoltarea pedagogiilor interactive bazate
pe integrarea TIC;
 întărirea capacităţii instituţionale şi creşterea performanţei manageriale prin integrarea
TIC la nivel naţional ( ME), regional ( ISJ-uri şi alte instituţii şi organisme) şi local (
şcoli, autorităţi locale);
  dezvoltarea unui parteneriat real şi eficient pentru utilizarea TIC în educaţie.
În afară de argumentele legate de legislaţia naţională şi internaţională şi de bunele
practici existente la nivel naţional şi internaţional în domeniul integrării tehnologiei
informaţiei şi comunicării în educaţie, putem aduce în discuţie şi conceptul de management al
calităţii totale (TQM), care vizează crearea unei culturi a calităţii, punând accent pe
îmbunătăţirea continuă. În educaţie, TQM ia forma pregătirii multivalente a profesorilor,
inclusiv în domeniul TIC, cu accent pe înnoirea vieţii şcolare, permanenta adaptare a ofertei
educaţionale la nevoile educaţionale ale indivizilor şi ale comunităţii.
Modelul transformaţional al calităţii, apărut odată cu TQM, vede asigurarea calităţii ca
pe un proces continuu şi evolutiv, de îndeplinire a cerinţelor clientului. În educaţia
contemporană, beneficiarul educaţiei este mai exigent şi prin urmare este necesară nu numai
evaluarea externă, ci şi inter-evaluarea şi autoevaluarea, de aceea este obligatoriu ca fiecare
instituţie şcolară să urmărească creşterea calităţii în urma unui proces de auto-reflecţie.
Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu
mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei.
Cuvantul management imprumutat din limba engleza sub forma verbului to manage inseamna
a administra, a conduce. S-a derivat apoi in limba engleza manger si management ceea ce
inseamna conducator sau conducere. In limba engleza verbul to manage, cu substantivul
derivat management a avut initial sensul de a manui, de a” struni caii”. Cu timpul, verbul to
manage a trecut din sfera sportiva a strunirii cailor in domeniul artei operative si al stiintei
militare. In ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat in activitatile economice, iar
astazi este folosit in toate domeniile – educatie, sanatate, sport etc. – cu semnificatia de
conducere eficienta, rationala, moderna.
Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii,
metode specifice (stiinta), metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea
si organizarea institutiilor (tehnica), cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si
eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau
institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. (arta). Dar
managementul astazi ete conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a
eficientei si chiar a calitatii si excelentei.
Managementul desemneaza stiinta, arta si tehnica de a planifica, a conduce, a
organiza, a controla elementele unui sistem, ale unui domeniu de activitate specific. Termenul
a fost utilizat la inceput in economie, iar apoi s-a extins in toate domeniile de activitate si s-a
dovedit a fi eficient prin dezvoltarea caracteristicilor specifice (ex. Managementul resurselor
umane, al prioritatilor, al stresului etc.). Dar acestea isi au la randul lor manifestari particulare
in fiecare domeniu (militar, medical, educational etc.).
Managementul educational este stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma
personalitati potrivit unor finalitati solicitate de societate si acceptate de individ. Acesta poate
fi analizat in sens actional, operational, practic, tactic, procesual, teoretic, global, general,
strategic, stiintific.
Managementul educational presupune o abordare interdisciplinara, care studiaza
evenimentele ce intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in
gestiunea programelor ed ucative. Coducerea manageriala implica si accente pe idei, pe
abordare sistematica, pe schimbare, pe strategie pe inovare.
Managementul educational reprezinta o metodologie de abordare globala, optima,
strategica a activitatii de educatie, ansamblul de principii si functii, de norme si metode de
conducere care asigura realizarea obiectivelor sistemului educativ (in ansamblu sau la nivelul
elementelor componente). Managementul educational are obiective clare si ierarhizate,
principii de eficienta si calitate, functii specifice, elemente strategice, afirmarea creativitatii in
solutionarea situatiilor, abordare interdisciplinara si sistematica, cercetari fundamentale. Se
diferentiaza de managementul general prin raportare specifica lafinalitatile educatiei, la
continut, la resursele umane antrenat, la activitatile centrate pe informare, comunicare si
participare prin strategii educationale specifice la comportamentele actorilor implicati (bazate
pe motivatie, responsabilitate, cooperare, logica, afectivitate).
Managementul educational implica stapanirea teoriei, metodologiei, a principiilor, o
anumita mentalitate, o maniera propri, o arta de dirijare, antrenare a resurselor. Managementul
educational este o disciplina, necesara pentru a fi eficienti si productivi in relatiile
educationale, in stimularea transformarii la nivelul personalitatilor, atat a elevilor, cat si a
cadrelor didactice. Distinctia majora la nivelul acestui concept este cea intre managementul
educational la nivel macrostructural ( la nivelul sistemului de invatamant, regasit in politicile
educationale nationale, europene, mondiale – ex. Minister, inspectorate etc.), la nivel
intermediar (la nivelul institutiei si avem in vedere managerul educational al instittutiei
scolare, directorul scolii) si la nivel microstructural (la nivelul clasei de elevi si avem in
vedere managerul educational al clasei de elevi, profesorul). Distinctia celor trei abordari se
realizeaza nu numai pe baza denumirii, a autoritatii, a elementelor formale, ci are in vedere si
formarea de specialitate, experienta (evaluata nu neaparat in ani de vechime) care se
concretizeaza in cunostinte, competente, atitudini, si valori ce determina manifestarea unei
conduite responsabile, eficiente, autentice in relatiile atat cu elevii, cat si cu profesorii. Cele
trei abordari ala managementului educational vor fi tratate nediferentiat din simplul motiv ca
ele nu pot fi separate, cel putin deocamdata in sistemul educational romanesc (in Canada,
SUA, etc. Institutiile scolare sunt conduse de specialisti in management, nu neaparat de cadre
didactice. Aceasta conditie, ca directorul scolii sa fie cadru didactic, este prevazuta in toate
legislatiile educationale europene).
Sunt aspecte care vizeaza doar managementul clasei asa cum exista si cele specifice
managementului institutiei scolare, dar majoritatea aspectelor tratate se refera la cele trei
abordari.
Managementul sistemului si al institutiilor de invatamant cuprinde: formularea clara a
finalitatilor, proiectarea retelei institutionale, elaborarea continuturilor invatarii, asigurarea
cadrului legislativ-normativ, formarea initiala si pe parcurs a personalului de conducere si
intruire, stabilirea unor tehnici de evaluare care sa permita reglarea pe parcurs a sistemului si
procesului de invatamant si omptimizarea rezultatelor.
Managementul educational cunoaste, integreaza si adapteaza date oferite de stiinte
conexe socio-umane: economie (organizarea su utilizarea eficienta a resurselor educationale
in raport cu obiectivele), sociologie (managementul organizatiilor, grupurilor, relatiilor,
fenomenelor sociale generate in contex educational), psihosociologie (dimensiunile
personalitatii managerului in exercitarea rolurilor), politologie (luarea deciziilor, organizarea,
conducerea grupurilor conform unor obiective).
Functiile managementului educational, ca si a celui general se concretizeaza in
activitatile de planificare, organizare, coordonare, antrenare, control si evaluare. Aceste
functii sunt indeplinite avand in vedere particularitatile nivelului de invatamant (prescolar,
liceal etc), nivelului ierarhic (inspectorat, minister), tipului de institutie etc. Managerul
educational atat la nivelul institutiei scolare, cat si la nivelul clasei de elevi desfasoara o
activitate de clarificare, de argumentare si convingere, de motivare, formuleaza aprecieri,
aproba sau vritica, stabileste moduri de actiuni practica.
O functie ce se realizeaza specific in managementul educational este cea de
planificare si organizare a sistemului de invatamant. Aceasta functie implica valorificarea
tuturor resurselor pedagogice:
 umane (cadre didactice, personal administrativ, elevi, parinti etc.) -materiale(spatiul,
timpul, baza didactico-materiala);
 financiare (buget central, local, contributiile comunitatii educative);
 informationale (planuri, programe de invatamant, indrumari metodice, materiale
curriculare);
 Principalele functii ale managementului in serviciile educationale sunt: proiectarea,
organizarea,coordonarea,adoptarea deciziilor si evaluarea.
Sistemul educational, ca orice sisem cu activitate specifica sau mecanism specific, are
un sistem informational specific.
Pentru o mai buna intelegere a fluxurilor informationale in cadrul unui sistem trebuie
sa intelegem cum este organizat acest sistem. O directie prin care putem examina structura
unui sistem este de a cunoaste functiile organizationale ale acestuia (financiare, marketing,
resurse umane, productie si cercetare – dezvoltare) si de a cunoaste activitatile specifice
corespunzatoare fiecarei functii.
O alta informatie despre sistem este cea legata de nivelele de conducere.
Se poate vorbi de trei nivele de conducere :
 Nivel de varf;
 Nivel mijlociu;
 Nivel de supravehere si de conducere.
Stabilirea fluxului informational tine seama atat de functiile organizationale cat si de
nivelele de conducere. Fiecare nivel de conducere are propriile lui nevoi informationale.
Nivelul de varf are nevoie in general de informatii centralizate din cadrul sistemului
dar si de informatii externe ale acestuia pentru a putea stabili politicile in domeniul respective
pentru actiunile viitoare, fiind considerat un nivel strategic, orientat spre actiunile viitoare.
Nivelul mijlociu are in general nevoie de informatii mai detaliate si pastreaza un
istoric al informatiilor interne, fiind considerat un nivel tactic.
Nivelulde supraveghere si executie detine informatii foarte detaliate si actualizate la zi
fiind considerat un nivel operational.
Functiile organiaztorice de regasesc la fiecare nivel, importanta lor fiind data de
nivelul de descentralizare a sistemului.
Literatura de specialitate considera sistemul informational ca unul dintre cele trei
subsisteme de baza ale managementului, alaturi de cel conducator si de cel condus.
Pe masura aprofundarii conditiilor pentru un management de succes se defineste mai
clar si rolul sistemului informational:
 Unifica elementele procesului managerial;
 Asigura suportul desfasurarii acestuia;
 Permite cunoasterea continua a starii procesului didactic, pentru a putea interveni
oportun;
  Permite, sugereaza analize variate ale datelor, asigurand cadrul pentru conturarea
variantelor de solutionare a situatiilor;
Sta la baza realizarii functiilor manageriale, in principal a deciziei, proiectarii,
coordonarii;
Asigura suportul pentru stabilirea relatiilor de comunicare variata in sistem;
Permite asigurarea realizarii si functionarii unui puternic sistem informatic, a unei
baze de date (stocare si procesare) atat de necesare procesului educational, care poate fi mai
usor de condus astfel, chiar la nivelul clasei, al specialitatii predate;
Este un instrument managerial deosebit pentru dezvoltarea procesului educational, a
formarii profesorului insusi pentru implicarea lui in cercetarea ameliorative (formarea pentru
tehnologia informatiei este acum un element de continut obligatoriu);
Multitudinea datelor asupra procesului evolutiei elevilor, rezolvarii situatiilor
instructiv – educative, cat si dinamica lor solicita un sistem bine organizat, rapiditate in
prelucrare si in decizie, chiar intr-o lectie la o clasa numeroasa;
Utilizarea sistemului informational inclusive a I.A.C. (instruire asistata de calculator)
sporeste autonomia profesorului, diminuarea ponderii transmiterii clasice a informatiilor
curriculare si castigarea efectiva a managementului procesului didactic.
Componentele sistemului informational:
Datele si informatiile manageriale, ca stiri, imagini ale aspectelor realitatii
educationale in clasa nu se confunda cu cele ce alcatuiesc continutul curricular a
invatamantului, continutul stiintific al discilinei predate.
In sensul avut aici in vedere, ele ofera stiri, relatari, descrieri, prezentari, anunturi
despre situatii, actiuni, fenomene, relatii, adica despre tot ceea ce se intampla in pregatirea,
desfasurarea, finalizarea activitatii, in realizarea obiectivelor, a functiilor manageriale, a
stilului de conducere si participare, a deciziilor si rezolvarii situatiilor problematice aparute, a
influentelor externe procesului, a efectelor.
Circuitele si fluxurile informationale arata drumul parcurs de la emitator la receptor ca
si cantitatea de informatii vehiculate astfel.
In clasa circuitul este classic, de la professor la elevi (magistrocentrism) sau de la elevi
doar la solicitare. Or, schimbarea azi a acestor raporturi face ca sa fie si inversat, mai bines
pus echilibrat. Si tocmai aceasta modificare de sens si volum ofera informatii asupra realitatii
evolutiei procesului, a conducerii sale : daca deciziile sunt bine pregatite si formulate, daca
proiectele si organizarea corespund cu obiectivele si cu asteptarile elevilor, daca situatiile
create sunt adecvate si pot fi rezolvate efficient, daca strategiile sprijina participarea elevilor
in atingerea performantelor, daca relatiile stimulative au efectele asteptate.
In cadrul activitatii in clasa, informatiile pot circula:
 pe verticala (in ambele sensuri : profesori – elevi, profesor – elev, profesor – grup;
elev – profesor, grup – profesor, elevi – profesori; profesor – director, elevi – lideri de
grup – profesori si invers );
 pe orizontala (elev – elev, grup – grup, lider de grup – lider de grup, profesor –
profesor, profesor – diriginte , profesor – parinte );
 combinat, alternativ;
 in mod periodic, in anumite etape ale activitatii, ale realizarii proiectelor sau dupa un
sistem de activitati (capitol, semestru, an, ciclu curricular);
 in mod ocazional, in situatiile problematice sau nou ivite, conflictuale sau de
introducere a unor schimbari.
Procedurile informationale reprezinta ansamblul elementelor de acumulare, inregistrare,
transmitere, prelucrare, stocare a informatiilor manageriale.
Tratarea informatiilor se refera la operatiile efectuate cu stirile, datele primare pentru a
vedea valoarea informationala si apoi a fi utilizate in procesul managerial (in decizii, in
proiectare, in organizare).
Sisteme informationale computerizate:
Partea automatizata, cu ajutorul calculatorului si a mijloacelor moderne de
comunicare, din cadrul unui sistem informational se numeste sistem informatic. In
dezvoltarea sistemelor informatice sunt incluse si fluxurile informationale atat pe orizontala
cat si pe verticala.
Un sistem informatic se imparte in patru subsisteme, corespunzatoare activitatilor
specifice nivelelor de conducere:
 Sistemul de procesare a tranzactiilor;
 Sistemul informational de management;
 Sistemul suport decizional;
 Sistemul executiv.
Sistemul Informational Educational din Romania (S.I.E.) este o parte componenta a
Serviciilor Suport Educationale.

SIE furnizeaza consultanta, instruire si suport pentru scoala in utilizarea tehnologiei

informationale (IT) in clase si in activitatile zilnice de management si administrative.
 In cadrul sistemului informational educational se identifica urmatoarele nivele
ierarhice :

 Ministerul Educatiei si Cercetarii;

 Inspectoratele scolare;
 Unitatea de invatamant,
precum si urmatoarele domenii:

- educational;

- administrativ;
- financiar contabil;
- legislativ;
- dimensiune internationala.
Ministerul Educatiei si Cercetarii – se centralizeaza date transmise din judete (SCI –
SCO (situatia operativa la inceputul anului scolar)).

Cerinte informationale pe domenii

Pentru MEC domeniile avute in vedere sunt:

a) Domeniul educational indicatori statistici la nivel national – privind :

- domeniul continutului procesului de invatamant;
- domeniul populatia scolara;
- domeniul resurse umane pentru educatie :
- norme didactice

- persoane fizice

- domeniul formare continua;

- domeniul formare continua pentru educatie;
- domeniul evaluare si certificare;
b) Domeniul financiar – contabil
- centralizare la nivel tara a datelor transmise de inspectorate - bilant
contabil
- cont de executie a bugetului

- indicatori statistici privind domeniul financiar – contabil.

c) Domeniul administrativ
d) Domeniul legislativ
e) Dimensiune internationala
Aceleasi lucruri pentru Inspectoratele Scolare si pentru unitatile de invatamant.

Arhitectura de comunicatii a sistemului informational pentru managementul

educational preuniversitar din Romania (SIME), este conceputa pe trei niveluri.

Comunicarea intre aceste trei niveluri se realizeaza pe mai multe cai.

NIVELUL 1 contine locatia MECT.

NIVELUL 2 contine cele 41 de ISJ si IS al Municipiului Bucuresti, cu extensie

catre cele 6 Inspectorate de Sector.

Comunicatia intre nivelele 0 si 1 se realizeaza pe doua cai :

 Legatura principala este prevazuta printr-o retea private peste infrastructura de

comunicatii a educatiei nationale ROEDU.NET. Astfel, Ministerul si toate inspectoratele
scolare sunt conectate prin legaturi permanente la ROEDU.NET, care asigura legaturile la
nivel national.
 Legatura secundara (de rezerva) este prevazuta prin legaturi comunitate (“dial -
up”) dintre inspectoratele scolare directe in centrul de comunicatii ale ministerului.
NIVELUL 3 al SIME contine unitatile de invatamant. Comunicatia intre
nivelele 2 si 3 se realizeaza pe mai multe cai :

a) Prin ROEDU.NET, daca unitatea respective are o conexiune

permanenta sau comutata la ROEDU.NET (varianta principala).
b) Prin internet, daca unitatea respectiva are o conexiune permanenta sau
comutata la un furnizor commercial de servicii internet (varianta principala).
c) Prin legatura comutata direct in centrul de comunicatii al
Inspectoratului Scolar Judetean (varianta secundara).
d) Pe discheta, prin deplasare la Inspectoratul Scolar Judetean, in cazul in
care primele variante nu functioneaza (varianta de rezerva).
Pentru a acoperi deficientele de resurse, nivelul 3 are si o impartire pe doua sub-
niveluri.
 In fiecare judet, unitatile mai bine dotate sunt organizate si sustinute ca centre de
colectare a datelor.

Exemple de aplicații utilizate in managementul educațional:

1. BDNE:
BDNE reprezintă:
 O soluţie completă pentru managementul educaţiei
 Un set de unelte integrate ce susţin procesul de luare a deciziilor,
 evaluare, planificare şi prognoză
 O soluţie ce oferă informaţii relevante publicului şi factorilor de
 decizie prin intermediul Hărţii Şcolare
Datele colectate cu ajutorul BDNE sunt utilizate ca sursă de date pentru alte aplicaţii
suport:
 Reţeaua şcolară pentru:
 Bacalaureat
 Titularizare
 ADLIC – Admiterea şi repartizarea elevilor în Licee şi
Grupuri Școlare;
 Planul de şcolarizare pentru ADLIC
2. REPLIC - Repartizarea în licee
Modulul Repartizarea in licee este utilizat pentru colectarea reţelei şcolare şi a planului
de şcolarizare pentru ADLIC utilizând datele disponibile in aplicaţia BDNE.
3. AEL SCHOOL MANAGER
AeL School Manager (ASM) este aplicaţia de gestiune a şcolii distribuită în cadrul
programului educaţional SEI, alături de sistemul AeL.
4. HARTA ŞCOLARĂ
Harta Şcolară este un portal informativ disponibil atât actorilor din sistemul de
învăţământ (factori de decizie, profesori, elevi, părinţi) cât şi publicului larg.
5. TITULARIZARE
Aplicaţia TITULARIZARE are scopul de a oferi suport pentru organizarea şi
monitorizarea procesului de titularizare, mişcare a personalului didactic, ocuparea locurilor
vacante în învăţământul preuniversitar, în mod securizat la nivel naţional.
6. BAC
 Bacalaureat este o aplicaţie de colectare şi centralizare a rezultatelor la examenul de
Bacalaureat, a candidaţilor şi a opţiunilor acestora.
7. EDUSAL
Aplicaţia are ca obiectiv calcularea şi plata salariilor la nivelul şcolilor precum şi
validarea acestora la nivelul inspectoratelor judeţene.
Sistemul EDUSAL este format din două componente :
 Desktop: folosita de scoli in principal pentru introducerea de date primare,
calcularea salariilor taxelor, reţinerilor.
 Portal: folosita in principal de ISJ-uri pentru vizualizare, aprobare sau
respingere state de plata.
8. EURO200 ŞI BANI DE LICEU
Proiectele se adresează elevilor şi studenţilor şi urmăresc acordarea unui ajutor financiar
în valoare de 200 de euro pentru achiziţionarea de calculatoare, respectiv acordarea de burse
sociale elevilor de liceu.

Bibliografie:

1. Ghergut A. – Managementul general si strategic in educatie, Ed Polirom 2007

2. Joita Elena – Management educational, Ed Polirom 2000
3. Ioan Toca – Management educational, Ed. Didactica si Pedagogica
4. Roxana Tudorica – Managementul educatiei in context european, Ed. Meronia 2007