Alexandru Lapusneanul – Costache Negruzzi

-nuvela romantica si istorica-

Nuvela “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi a fost publicata in 1840 , in primul

numar al revistei “Dacia Literara” si este prima nuvela istorica din literature romana. Opera
este o nuvela pentru ca are o dimensiune medie , un singur fir narativ si un conflict
concentrat in special asupra personajului principal.

Nuvela este romantica deoarece tema este inspirata din istoria nationala , personajul este
exceptional , se remarca prin cruzime si actioneaza in imprejurari exceptionale . Este folosita
antiteza ca procedeu artistic , cruzimea si vointa lui Lapusneanul se evidentiaza prin opozitie
cu blandetea doamnei Ruxanda si lasitatea lui Moțoc.

“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica deoarece recompune artistic o epoca redand
culoarea locala prin obiceiuri, descrierea vestimentatiei si prin limbajul presarat cu arhaisme.
Principala sursa de inspiratie a fost “Letopisețul Țării Moldovei” al lui Grigore Ureche de unde
scriitorul preia replici autentice devenite motto-uri pentru primul si ultimul capitol. Negruzzi nu
respecta insa intru totul adevarul istoric , de pilda , boierii Moțoc , Spancioc si Stoici au existat
in realitate dar nu mai traiau in timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul. Ei apar ca
personaje pentru a reprezenta tipuri: tradatorul si boierii patrioti.

Perspectiva narativa presupune un narator preponderent obiectiv , omniscient si omniprezent

, naratiunea fiind la persoana a III a , intamplarile fiind inlatuite logic si cronologic.

Tema nuvelei o constituie evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei de la
sfarsitul secolului al XVI lea , caracterizata prin dese schimbari de domnie si prin conflictul
dintre domn si boieri.

Discursul narativ este structurat in patru capitole, fiecare cu un motto sugestiv. Primul
capitol are drept motto replica adresata de Lapusneanul boierilor la intrarea in tara si care
sugereaza atat vointa lui puternica , dar si conflictul dintre el si boieri: “ Daca voi nu ma
vreti, eu va vreu!”. Lapusneanul se intoarce in Moldova pentru a doua domnie si este
intampinat de boierii care ii cer sa renunte la tron, caci “tara nu-l vrea”. Lapusneanul le
raspunde cu celebra replica , apoi se instaleaza domn si incepe sa se razbune pe boierii care il
tradasera. Doar lui Moțoc ii promite ca nu isi va pata sabia cu sangele lui . Capitolul al doilea
are ca motto “Ai sa dai samă , doamnă”. Este replica vaduvei unui boier, ucis de Lapusneanul
,adresata doamnei Ruxanda, si prin care se exprima un avertisment premonitoriu. Doamna
Ruxanda ii cere sotului sau sa inceteze crimele caci se teme , insa Lapusneanul ii promite “un
leac de frica”. Motto-ul celui de-al treilea capitol exprima ura poporului impotriva boierului
care il exploata: “Capul lui Motoc vrem!”. Lapusneanul se duce la mitropolie , se preface
foarte smerit si la sfarsitul slujbei tine un discurs prin care pretinde ca vrea sa se impace cu
boierii si ii invita la un ospat la curte. In afara de Spancioc si de Stoici care nu cred vorbele
lui Lapusneanul si fug in Polonia , ceilalti cad in capcana lui , care porunceste sa li se taie
capetele celor 47 de boieri si le asaza in forma de piramida , apoi o cheama pe doamna
Ruxanda sa ii arate “leacul de frica”. Poporul se rascoala din cauza dărilor prea mari , insa
multimea neorganizata nu stie sa isi formuleze cererile. Lapusneanul ii intreaba ce vor si ,
cand unul striga “ Capul lui Motoc” ceilalti repeta , iar domnitorul profita de ocazie si il da pe
Motoc multimii care il linseaza. El se razbuna astfel pe tradator si potoleste si revolta.

Ultimul capitol are ca motto replica prin care Lapusneanul ii ameninta cu moartea pe cei din
jur: “De ma voi scula , pre multi am sa popesc si eu!” Dupa patru ani , Lapusneanul se retrage
in cetatea Hotinului, se imbolnaveste si cere sa fie calugarit dupa obiceiul vremii. Cand isi
revine , ii ameninta pe toti cu moartea . Spancioc si Stroici se intorc din exil si o indeamna pe
doamna Ruxanda sa il otraveasca pentru a scapa lumea de un tiran. Finalul nuvelei prezinta
moartea in chinuri a lui Lapusneanul otravit de doamna Ruxanda , scena tipic romantica.

Personajul principal al nuvelei este un erou romantic , un personaj exceptional care

actioneaza in imprejurari exceptionale. El reprezinta tipul monarhului absolut,tiran si crud.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, care ii descrie vestimentatia si
ii surprinde reactiile : “imbracat cu toata pompa domneasca , impotriva obiceiului sau”; “in
minutul acela era foarte galben la fata”.

In mod indirect, prin fapte, atitudine si limbaj se releva trasaturile morale. Principala
trasatura de caracter este vointa puternica , relevata din prima replica adresata boierilor la
intrarea in tara si unde se repeta verbul “a vrea” : “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”.O alta
trasatura dominanta este cruzimea dusa pana la sadism si evidentiata in atitudinea fata de
boieri pe care ii schingiuieste si culmineaza cu decapitarea celor 47 de boieri si asezarea
capetelor in forma de piramida. Capacitatea de disimulare se evidentiaza mai ales in scena din
biserica , unde Lapusneanul se preface smerit , saruta icoanele si la sfarsitul slujbei tine
discursul in care pretinde ca vrea sa se impace cu boierii si ii invita la ospat. In realitate, in
acel timp el punea la cale planul diabolic prin care ii strange pe toti si le taie capetele.

O alta trasatura de caracter este cea de bun psiholog, Lapusneanul cunoaste atat psihologia
individuala , cat si pe cea colectiva. El stie ca Moțoc este las si tradator, dar stie si ca
multimea dezorganizata este usor de stapanit. Astfel, el il da pe Moțoc multimii care il
linșeaza si astfel potoleste revolta si se razbuna si pe tradator, tinandu-si promisiunea ca nu
isi pateaza sabia cu sangele lui.

Lapusneanul este un personaj complex , el incercase sa-si stapaneasca impulsivitatea in timpul

primei domnii cand incercase sa convietuiasca pasnic cu boierii , insa acestia il tradasera si de
aceea el revine la tron doar ca gandul razbunarii.

Un procedeu artistic specific romantic de caracterizare este antiteza. Cruzimea lui

Lapusneanul se evidentiaza prin opozitie cu blandetea doamnei Ruxanda , iar vointa lui
puternica apare in opozitie cu lasitatea lui Motoc. Acesta este lipsit de demnitate , il
linguseste pe Lapusneanul si se preface ca este de acord cu uciderea celor 47 de boieri , iar
cand multimea ii cere capul, tremura de frica si se roaga sa fie aparat.

In concluzie , “Alexandru Lapusneanul” este o nuvela reprezentativa pentru curentul

romantic prin tema inspirata din istoria nationala , prin prezentarea personajului principal ,
remarcat prin cruzime si ale carui trasaturi sunt reliefate prin antiteza , dar si prin scene
specifice precum moartea prin otravire sau piramida de capete.