INULITATEA UNUI CONCORDAT
ine de Statul nostru, și jignește prestigiul bise­
ricii noastre ortodoxe.
Și, după cum se vede, „chestiunea concodatului
la noi nu e numai un act religios, ci e un act
politic, și ca atare are toată greutatea, și urmări
incalculabile11. 4
De aceia:
„Aceasta nu ne trebue. Dorim tot binele cato­
licismului la el șl tot binele ortodoxismului la
noi. Dar ca să vedem înființându-se pe teritoriul
României mănăstiri catolice, cum sună cererile
Papei, cu aceasta nu ne putem învoi**, (') Pentrucă
se știe că politica cuprinde o proiectare pe pla­
nul acțiunei a aspirațiunilor celor mai înalte ale
nnei epoci și ale unei țări.
1) Idem. Economia Națională nr. citat.
Să ardem trupurile sau să le dăm pământului?
Acestea sunt cuvinte dumnezeești, dar pe care,
ca pe toate cele poruncite de Dumnezeu, nu
vrem să le mai ascultăm. Noi suntem oameni
de croială nouă... voim să rupem cu tot trecu­
tul și să-1 aruncăm la coș, ca pe ceva netrebnic.
După multe alte răsturnări, rămăsese încă în
picioare obiceiul de a îngropa pe morții noștri,
Acum însă nu mai voim nici aceasta, ci toate
s’au pregătit pentru a cânta și acestui obicei
veșnica pomenire. Subscripțiuni s’au făcut. Pri­
măria capitalei, care are o mulțime de săraci
și de orfani muritori de foame, atâtea lipsuri și
nevoi de îndeplinit și care de mult așteaptă în­
deplinirea lor, n’a avut pentru toate acestea,
un singur ban, dar pentru îngroparea poruncii
dumnezeești a găsit și loc pe gratis și a arun­
cat cu toată inima, un nimica toată, o jumătate
de milion de lei.
Poeți s’au găsit destui, care să glorifice a-
t
ccastă părăsire a poruncii dumnezeești și cred eu
U:e nu e de crezut în țara noastră) că are să se
pășească toate cele de trebuință pentru ca lu­
mii început să fie dus la bun sfârșit.
Porunca veche a zis: Pământ ești și în pă­
mânt te vei întoarce, dar noi cei de azi, am
i isit că e mai bine să zicem: In foc vei arde!
Nu știu cum se face însă, dar aici ne întâlnim
ni altă poruncă a Dumnezeului celui vechi, care
341
In fine, concordatul ar da naștere la noi lupte
religioase de care până acum am fost scutiți, la
turburări permanente în Stat și societate; la ape-
tituri de dominație, fie dintr’o parte, fie din alta.
Ba mai mult, prin intoduccea unei puteri streine
de S at, afirmă Locke, s’ar putea da naștere chiar
unei revoluții.
Sub regimul concordatelor, ne spune un deplin
cunoscător, marele academician Emil Faguet, nu-i
decât uzurpare și anarhie: „un concordat est toujours
une anarchie organisee, c’est-ă dire une anarchie
couverte, c’est-â dire une anarchie latente''1'.
St. Arion
Magistrat
Pământ ești $1 fn pământ te vel întoarce,
Facerea 3, 19,
a zis: „Fugiți blestemaților, în ‘focul de veci“
(Matei 24, 41). Altă întrebuințare avea focul în
mâna lui Dumnezeu...
Vreți foc ? Ce bine s’a potrivi aceasta pentru
cele vii ale noastre, că am uitat de Dumnezeu
și de tot ce El învață. I Iată dar cum noi sin­
guri ne credem vrednici de osânda focului și ne
dăm singuri trupul focului, pentru că avem sigu­
ranța că nici sufletul nu va fi scăpat de foc!
Noi, cei de azi vrem „crematoriu*1, „încenu-
șător“. Nu mai vrem să avem un mormânt unde
cei scumpi ai noștri să vie să verse o lacrimă
și să depună o floare.
Nu vrem să mai avem la cap, după vechiul
obiceiu, o cruce, semnul biruinții morții și a
acestei vieți plină de tot felul de greutăți; nu
vrem să mai avem la cap o candelă pâlpâitoare,
semnul nemuririi, și care să mângâie pe cei vii
că noi n’am murit, ci dormim. Sufletul nostru,
asemenea luminei din candelă, privighează asu­
pra celor scumpi nouă și se roagă pentru ei.
Și noi, cei de azi, nn mai voim aceste curate
obiceiuri ? Voim să umblăm cu focul altfel de
cum a hotărât Dumnezeu?
Dar creștinii nu au aci nimic de zis?
Voi mame, ale celor rătăciți dacă mai aveți un
pic de licărire dumnezeească în sufletele voa­
stre, răbdați voi să înlocuim mormântul prin foc ?
 342 BISERICA ORTODOXA ROMANA
Răbdați voi ca să nu găsiți nici după moarte
odihnă truditului vostru trup și să nu aveți la
cap o cruce și o candelă ?
Răbdați voi, ca urmașii voștri să n’aibă pu­
tința ca să vă puie o floare pe mormânt ?
Ei bine, dacă nu răbdați toate acestea, pu­
neți toată inima voastră, întrebuințați toată pu­
terea voastră asupra fiilor voștri și impiedicați-i
să facă și această nelegiuire.
Voi, soții, ale celor rătăciți, răbdați voi' ca
după moartea voastră, care nu știți când va fi,
să vie alta în casa soțului vostru și, când, din
nimica toată, se va gâlcevi cu\ soțul vostru, %să
vă batjocorească pumnul de cenușă?
Dacă nu răbdați, rugați pe soții voștri, că-
deți-le în genuchi și rugați-vă ca să vă dea tru­
pul odihnei mormântului, unde scumpii voștri
copilași să vie să-și verse focul și să vă strige
numele. De nu aveți copii, rugați-vă ca tot mor­
mântului să vă dea, ca trecând poate cel strein, să
se roage pentru voi zicând: ,,Doamne, iartă păca­
tele și ale acestei părăsite, pe care toți au uitat-ou.
IN OPERA DE CONCENTRARE A CREȘTINISMULUI
VI.
Curentul spre întregire aiurea
Este foarte vrednic de aflat că, pe când noi
ne punem întrebarea: Cum am putea ajunge să
vedem gândirea ortodoxă întinzându-se peste
toată creștinătatea, iar Biserica Ortodoxă să a-
jungă a fi așezământul în care omenirea să-și
caute unirea cu lisus Hristos, mai mult decât în
altă în Biserică, este vrednic de aflat, zic, că,
tot în aceiași vreme, și alte Biserici își pun în­
trebarea cum ar putea ajunge ele la această
stare? Dar, spre fericirea noastră, această între­
bare o găsim pusă în sânul Bisericii Anglicane,
adică tocmai în Biserica tradițională care caută
unirea cu noi. Deci una cu alta se întâlnesc în
căutarea dezlegării aceleiași probleme. Lucrul
interesant este că în Biserica Angiicană
O se ri-
' dică glasuri care văd chemarea acestei Biserici
în faptul întinderii ei peste cât mai mulți creștini,
încât să se petreacă în sânul ei manifestarea văzută
a împărăției Iui Hristos pe pământ. Insă această
perspectivă ea n’o vede într’un fapt răzleț al ei, ci
într’o formă foarte potrivită pentru concepțiunea
1) Vezi Biserica Ortodoxă pe Aprilie 1924.
Voi, toți românii, cari ați supt cu laptele
mamei voastre și credința strămoșească, răbdați
voi ca streinii să vă schimbe legea?
Răbdați voi, ca pentru gustul câtorva rătă­
citii să vi să închidă cimitirul,'
deschizându-vă
flacăra focului ?
Nu vi se roșește obrazul ca și para care arp
să vă distrugă trupul ?
Ei bine, dacă vă rușinați și nu răbdați toate a-
cestea, mișcați-vă cu toții, strigați cu toții și opriți
avântul rătăciților, întorcându-i dela rătăcirea lor.
Iar dacă lor le este așâ de drag focul, să aibă
răbdare, că Dumnezeul nostru cel adevărat, la
ziua cea de apoi, le va face parte de focul cel
mult dorit. Dacă n’au răbdare până atunci, să-și
facă singuri cuptoare și să-și ardă trupurile lor,
pentrucă nimeni nu-i oprește.
Numai pe noi să ne lase în credința și obi­
ceiurile noastre, pentrucă frumoase sunt.
Pr. CONST. N. COMAN
Cămincasca, Vlașca
♦
Bisericii Ortodoxe. Căci în sânul ei se vorbește de
o unire pe temeiul vechei credințe creștinești,
așa cum se află ca în sânul Bisericii Ortodoxe.
Când citim rânduri cu astfel de cugetări, a-
părute în sânul Biserici Anglicane, avem impre-
siunea că tocmai ar veni cineva să ne dea
ajutor la deslegarea temei pe care ne-am luat-o
noi. Dar nu. Teologul anglican și-a luat tema
Iui spontaneu. Dacă și el a ajuns la aceiași cu­
getare, înseamnă că în amândouă Bisericile se
simte aceiați trebuință și că, și aici și acolo, se
pune întrebarea: Cum am putea aduna cât mai
mulți creștini în jurul steagului creștinesc tradi­
țional, așa cum se află el în Biserica noastră ?
Noi am fost prea plăcut surprinși, când, în
cursul acestei tratări, am dat în revista bise­
ricească anglicană The Church Times din Lon­
dra (25 Aprilie 1924) peste un amănunțit ar­
ticol, jn care, sub titlul Misiunea Anglicanis-
iliului, un autor arată tocmai ce arătăm noi des­
pre Biserica Ortodoxă. Anume, el vede că atâta
popor vorbește limba engleză. Iși ia motiv de
scriere dela *o expozițiune de artă bisericească,
ținută în JVembley, Londra, unde s’au întâlnit
mulți vizitatori din toate laturile lumei engle­
zești. De aici, autorul își ia urzeala cugetării sale