Sfântul Nou Mucenic Veniamin,

mitropolit de Sankt-Petersburg

(31 iulie)

După numirea sa în scaunul de mitropolit din anul 1917, sfântul

Veniamin îşi păstră simplitatea în care vieţuise până atunci.

Astfel, continuă să meargă la cei care îl chemau, mai ales în cele mai
sărace cartiere ale oraşului, pentru a se ruga acolo sau a ţine slujbele religioase
care i se cereau. Muncitorii îl chemau adesea să boteze copii, iar sfântul ierarh
cobora cu bucurie în întunecatele subsoluri, fără să poate vreun semn exterior
al înaltei demnităţi ecleziastice pe care o avea.

Sala de primire a sa era mereu plină de oameni modeşti. El asculta

uneori pe vizitatori până la ore târzii, şi nu lăsa pe nimeni să plece fără a fi
mângâiat, uitând chiar şi de propria sa odihnă şi hrană.

Sfântul Veniamin nu era un orator strălucit, însă predicile sale foarte

simple aveau o căldură duhovnicească aparte, astfel, mulţimea umplea
întotdeauna biserica unde se ştia că va sluji el.

Împotrivindu-se formării unei Biserici revoluţionare cu calm şi fermitate

şi ştiind că avea să urmeze arestarea şi condamnarea sa, îşi puse la punct
problemele cele mai urgente ale eparhiei şi îşi luă rămas bun de la prieteni. În
ziua rânduită de Dumnezeu, fu arestat împreună cu mulţi din membrii
Direcţiei centrale a parohiilor.

La 10 iunie 1922, în ziua procesului, 10000 de oameni aşteptau în linişte

şi nemişcate sosirea acuzaţilor şi, întâi de toate, a mitropolitului. Când îl
zăriră, căzură în genunchi şi începură a cânta „Mântuieşte, Doamne, poporul
Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Şi cu Crucea Ta cea Sfântă păzeşte
oraşul Tău!”. Priviră cu ochii în lacrimi pe ierarhul lor binecuvântându-i de la
fereastra maşinii.

În vremea procesului, sfântul Veniamin rămase calm şi plin de bunătate

ca întotdeauna. La sfârşitul îndelungatului şi greului proces, sfântul ierarh
mărturisi:

- Am spus întotdeauna şi repet în faţa judecătorilor ca şi în faţa

poporului că numai eu sunt singurul vinovat. Cei care sunt acuzaţi aici nu
reprezintă decât oastea lui Hristos, aflată sub oblăduirea mea şi care
îndeplineşte cu supusă credincioşie poruncile lui Dumnezeu.

Fiind condamnat la moarte dimpreună cu alţi preoţi, fură tunşi şi raşi,

apoi duşi într-o sală de la sinistrul subsol al Lubiankăi fură împuşcaţi, primind
astfel cununa cea nestricăcioasă a mărturisirii.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin!

Troparul, glasul 1:

Arătatu-te-ai mare luminător și păstor blând al orașului Sankt-

Petersburg, Sfinte Mucenice Veniamin. Dragostea și milostivirea le-ai sădit în
inimile credincioșilor tăi și i-ai îndemnat pe toți la milă față de cei săraci și
lipsiți. Pentru aceasta și noi alergăm la tine, părinte, și cu credință strigăm:
Roagă pe Milostivul Dumnezeu să întărească neamul nostru în dreapta
credință și în fapte bune, să dăruiască Bisericii pace, iar sufletelor noastre mare
milă.

Condacul, glasul al 6-lea:

Din tinerețe jugul lui Hristos pe umeri ai luat, slujitor adevărat al

Bisericii dreptmăritoare arătându-te, Sfinte Mucenice Veniamin. Îndurat-ai cu
bărbăție clevetirea, exilul, necazurile și judecata nedreaptă de la cei fără de
lege, ferind sfintele odoare ale Bisericii de batjocorire. Pentru aceasta, Hristos
te-a împodobit cu darul răbdării și al dragostei, mai înainte de sfârșitul tău
mucenicesc, cu mulțumire strigând: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!