Exerciții Psihologie Experimentală

1. Un studiu a examinat efectul prezenței animalelor de companie asupra comportamentelor de

interactiunea socială a copiilor cu autism si a copiilor cu dezvoltare normală. La studiu au
participat 180 de copii din invatamantul primar incluziv, cu varsta între 7-10 ani, respectiv
copii diagnosticati cu autism și copii cu dezvoltare normală, fără diagnostic. Copii au fost
observați timp de 10 minute în sesiuni de joc liber în grupuri mixte de 3 copiii cu vârste
apopiate: o parte dintre grupurile de copii au fost observați într-o situație de joc cu diferite
jucării, iar altă parte au fost au fost observați într-o situație de joc cu animale de companie
(porcusori de guineea). Sesiunile au fost inregistrate iar comportamentele de interacțiune
socială a copiilor au fost evaluate de doi observatori.

a. identificați variabilele studiului (și nivelurile);

VI 1 - diagnosticul copilului: autism (nivel. 1); dezvoltare normală, fără diagnostic (nivel 2)
VI 2 - tipul situației de joc: cu jucării (nivel 1); cu animale de companie (nivel 2)
VD - comportamente de interacțiune socială

b. precizați tipul studiului. Argumentați răspunsul!

Studiul este non-experiment: Variabila independentă 2 - tipul situației de joc, reprezintă o
variabilă manipulată asupra căreia experimentatorul are control deplin acesta stabilind
nivelurile variabilei și modul de împărțire a participanților în grupele experimentale.
Distribuția aleatorie a participanților în grupe este posibilă, astfel încât fiecare participant are
șanse egale de a face parte din oricare condiție experimentală. În schimb, Variabila
Independentă 1 - diagnosticul copilului este o variabilă invocată deoarece reprezintă o
caracteristică psihologică a participanților la studiu, care nu poate fi manipulată de cercetător,
acesta neavând control pentru a-i determina nivelul și nu poate distribui aleatoriu participanții
în grupele experimentale, ci acestea sunt formate în funcție de diagnosticul copilului. Astfel,
întrucât include o variabilă independentă invocată studiul este non-experiment.

c. menționați tipul designului (argumentați răspunsul!); desenați planul de cercetare;

Studiul utilizează un design factorial 2x2 intergrup deoarece conține două variabile
independente cu câte două niveluri ce presupun comparații intergrup, astfel:
VI 1 - diagnosticul copilului presupune comparații intergrup deoarece pentru fiecare
nivel al variabilei există un grup diferit de participanți. Astfel, o parte din participanți sunt
copii diagnosticați cu autism, iar altă parte din participanți sunt copii cu dezvoltare normală,
fără diagnostic. Comparațiile la nivelul comportamentelor de interacțiune socială se fac între
cele două grupuri diferite de participanți, corespunzătoare celor două nivelui ale VI (cu
autism / cu dezvoltare normală). VI 2 - tipul situației de joc presupune comparații intergrup
deoarece fiecare nivel al variabilei este prezentat unui grup diferit de participanți. Astfel,
jumătate din participanți vor participa la sesiuni de joc cu jucării iar cealaltă jumătate din copii
vor participa la sesiuni de joc cu animale. Comparațiile privind comportamentelor de
interacțiune socială observate pe parcursul jocului se realizează între cele două grupuri de
participanți corespunzătoare nivelurilor variabilei tipul de joc (cu jucării/cu animale). Întrucât
ambele variabile independente presupun comparații intergrup, designul studiului este 2x2
intergrup.
 VI2 - tipul situației de joc (intergrup)
1. cu jucării 2.cu animale
1. autism
VI 1 - G1 G3
diagnosticul copilului
2. dezvoltare
(intergrup) G2 G4
normală

d. identificați o variabilă parazită relevantă care amenință validitatea internă, și

explicați modul în care poate influența rezultatele studiului;
Exemplul 1.Deținerea unui animal de companie poate influența pozitiv comportamentul
copilului în sensul că, interacțiunea și familiaritatea cu un animal de companie ar putea
amplifica comportamentele sociale ale acestuia în prezența animalului folosit ca manipulare
experimentală, spre deosebire de cazul copiilor care nu au un animal de companie, fiind mai
puțin familiarizați cu interacțiunea cu un animal în context social, ar putea fi mai rezervați în
prezența acestuia prezetând un nivel mai redus al comportamentelor de interacțiune socială.
Exemplul 2. Dacă participantul are frați sau surori îi poate influența pozitiv
comportamentele de interacțiune socială în relația cu alți copii. Dacă copilul este singur la
părinți ar putea avea mai puține oportunități de a interacționa cu alți copii în cadrul familial și
ar putea manifesta comportamente de interacțiune socială mai reduse în grupul de copii. Este
posibil ca copii cu frați și surori să beneficieze de mai multe ocazii de interacțiune socială în
familie și astfel să își antreneze comportamentele de interacțiune socială care ar putea să fie
mai bine frecvente în grupul de copii, indiferent de tipul situației experimentale de joc.
e. menționați o strategie de control și explicați cum poate fi utilizată pentru a
diminua/ elimina influența variabilei menționate la pct.d;
(ex. 1) Echivalența prin Menținerea constantă a variabilei parazite prin care selectăm
doar un singur nivel al variabilei parazite incluzând în studiu doar copii care nu dețin animale
de companie astfel încât aceasta va fi constantă în toate grupele de participanți și nu va crea
diferențe între grupele experimentale. Astfel, grupele formate vor fi echivalente din perspectiva
deținerii unui animal de companie (copii fără animale de companie), variabila parazită find
astfel controlată deoarece nu va putea influența în mod diferențial rezultatele studiului și nu va
mai afecta validitatea interna.
(ex. 2) Echivalența prin Construcția unei noi variabile în studiu implică transformarea
variabilei parazite în variabilă independentă. Variabila parazită prezența fraților, va fi inclusă
ca o nouă variabilă independentă în studiu. Vor fi obtinute informatii despre prezenta si
numarul de frati/surori, iar in functie de acestea copiii vor fi impartiti in doua categorii: singuri
la părinți (nivel 1) sau cu frați/surori (nivel 2). În acest mod vom putea analiza efectul
variabilelor independente în mod diferențial pentru cele două categorii de copii (efect de
interacțiune). Astfel vom putea compara comportamentul social în funcție de situațiile de joc
vizate și de diagnosticul copilului, separat pentru copii singuri la părinți și cei cu frați/surori.
f. precizați dacă factorul maturizarea poate interveni în acest studiu și modul în
care poate fi controlat. Argumentați răspunsul!
Maturizarea se referă la schimbarea condiţiilor interne, biologice sau psihologice, ale
unei persoane ca urmare a trecerii timpului, care pot influența schimbările înregistrate de
participanți la variabila dependentă, în momentul testării sale repetate. Astfel, modificările
dintre test și retest ar putea fi explicate și prin existența unei evoluții firești, naturale a
participanților din punct de vedere al variabilei dependente. Întrucât studiul nu a presupus
măsurări repetate, nu poate interveni influența maturizării.

g. comentați validitatea eșantionului.

Intrucât studiul a fost realizat pe copii cu vârsta între 7-10 ani din învățământul primar
incluziv, cuprinzând atât copii cu autism cât și copii cu dezvoltare normală, rezultatele
studiului ar putea fi generalizate cel mult copiilor cu aceleași caracteristici de vârstă, cu și fără
autism. Măsura în care putem generaliza rezultatele depinde de mărimea eșantionul utilizat în
studiu și gradul de reprezentativitate al eșantionului în raport cu populația de referință (un
eșantion reprezentativ ar trebui selectat în mod aleatoriu din populație astfel încât fiecare
membru al populației să aibă șanse egale de a fi selectat în studiu). Gradul de generalizare al
rezultatelor ar putea fi crescut prin extinderea cercetării și replicarea studiului pe alte categorii
de vârstă a copiilor (sub 7 ani/ peste 10 ani), dar și pe copii cu alte afecțiuni care ar putea
beneficia de prezența animalelor pentru facilitarea interacțiunilor sociale (ex. ADHD).

2. Într-un studiu care vizează comportamentul de ajutorare, participanții au vizionat un film cu

privire la o persoană bolnavă care solicita ajutor și trebuiau să menționeze ce sumă de bani ar
dona pentru acel caz. Pentru jumătate din participanți personajul din film era copil iar pentru
cealaltă era adult. Cercetătorii au identificat starea afectivă ca variabilă parazită care trebuia
controlată prin echivalarea grupelor de participanți. Scorurile obținute la un chestionar de
evaluare a stării afective au fost: 24, 15, 21, 18, 14, 24, 20, 17, 28, 16, 19, 23, 15, 18, 16, 23,
20, 26, 21, 27. Realizați echivalența grupurilor, folosind metoda rangurilor ordonate.

Deoarece studiul implică două condiții experimentale, vom forma două grupuri echivalente
privind variabila parazită starea afectivă care va fi controlată prin realizarea grupelor perechi,
folosind metoda rangurilor ordonate:
- ordonăm participanții descrescător în funcție de scorurile obținute la starea afectivă:
28, 27, 26, 24, 24, 23, 23, 21, 21, 20, 20, 19,18, 18, 17, 16, 16, 15, 15, 14
(Ranguri: 1, 2, 3, 4, 4, 5, 5, 6, 6, 7, 7, 8, 9, 9, 10, 11, 11, 12, 12, 13)
- formăm perechile de câte doi participanți cu scoruri apropiate în ordinea scorurilor:
perechea 1: 28, 27 perechea 6: 20, 19
perechea 2: 26, 24 perechea 7: 18, 18
perechea 3: 24, 23 perechea 8: 17, 16
perechea 4: 23, 21 perechea 9: 16, 15
perechea 5: 21, 20 perechea10: 14, 15
(toți participanții au o pereche cu scor similar deoarece nu există o limită a diferenței acceptate
și nu vor fi eliminați participanți din studiu)
- distribuim aleatoriu fiecare membru al fiecărei perechi într-una din grupele experimentale
(șanse egale de a face parte din oricare grupa):
grupa 1: 28, 26, 23, 23, 20, 19, 18, 16, 16, 14
grupa 2: 27, 24, 24, 21, 21, 20, 18, 17, 15, 15
Grupele experimentale vor fi echivalente din perspectiva stării afective, variabila parazită
controlată care nu va putea contamina rezultatele și nu va afecta validitate internă a studiului.
2. Un studiu a comparat eficiența a două metode diferite de predare asupra performanței
elevilor, fiecare dintre acestea fiind aplicată la jumătate din eșantionul de participanți.
Cercetătorii au identificat nivelul de inteligență ca variabilă parazită care trebuia controlată
prin echivalarea grupelor de participanți. Scorurile obținute la un test de inteligență au fost:
120, 113, 88, 96, 117, 107, 126, 100, 94, 112, 108, 103. Realizați echivalența grupurilor,
folosind metoda rangurilor.
Deoarece studiul implică două condiții experimentale, vom forma două grupuri echivalente
privind variabila parazită nivelul de inteligența care va fi controlată prin realizarea grupelor
perechi, folosind metoda rangurilor:
- scoruri Nivel Inteligență: 126, 120, 117, 113, 112, 108, 107, 103, 100, 96, 94, 88
- stabilim valoarea rangului, adică diferența acceptată (discrepanța tolerată) de maxim 3 puncte
între scoruri pentru formarea perechilor de subiecți echivalenți
- formăm perechi de câte doi participanți cu scoruri similare, în limita diferenței acceptate:
perechea 1: 120, 117 perechea 4: 107, 108
perechea 2: 113, 112 perechea 5: 100, 103
perechea 3: 96, 94
- subiecții cu scorul 88 și cu scorul 126 vor fi eliminați pentru că nu au fost potriviți pentru
realizarea perechilor, neavând echivalent în limita diferenței acceptate de maxim 3 puncte
- distribuim aleatoriu fiecare membru al fiecărei perechi într-una din grupele experimentale
(șanse egale de a face parte din oricare grupa):
grupa 1: 120, 112, 94, 107, 103
grupa 2: 117, 113, 96, 108, 100
Grupele experimentale sunt echivalente din punct de vedere al inteligenței, variabila parazită
controlată ce nu va putea contamina rezultatele și nu va afecta validitate internă a studiului.
(dacă un studiu ar avea 3 condiții experimentale, am forma perechi de câte 3 participanți cu
scoruri apropiate, în funcție de metoda ceruta și i-am distribui aleatoriu în 3 grupe
echivalente)

4. Propuneți un design experimental de tipul 2x3 mixt (Argumentați alegerea!)

VI 1 – stare afectivă: 1. pozitivă, 2. negativă ( intergrup)

VI 2 – expresia fețelor prezentate: 1. fețe vesele, 2. fețe triste, 3. fețe neutre (intragrup)
VD – recunoașterea fețelor prezentate

VI 2 - Expresia facială (intragrup)

Fețe vesele Fețe triste Fețe neutre
VI 1 Pozitivă G1 G1' G1"
Starea afectivă
Negativă G2 G2' G2"
(intergrup)

Studiul propus este un experiment deoarece toate VI sunt manipulate:

VI 1 starea afectivă indusă participanților este o variabilă independentă manipulată prin
intermediul stimulilor experimentali prezentați de cercetător, respectiv filme cu valență
pozitivă sau cu valență negativă. Variabila este manipulată deoarece cercetătorul stabilește
nivelurile variabilei și stimulii experimentați, având control deplin asupra situației de cercetare,
și poate distribui aleatoriu participanții în grupele experimentale, astfel încât fiecare participant
are șanse egale de a face parte din oricare condiție experimentală. Astfel, jumătate din subiecți
vor fi expuși la un film cu valență pozitivă, iar cealaltă jumătate la un film cu valență negativă.
VI 2 expresia fețelor prezentate este o variabilă independentă manipulată prin intermediul
stimulilor experimentali utilizați de cercetător: fotografii cu fețe vesele, fețe triste și fețe neutre
pe care subiecții trebuie să le recunoască ulterior. Cercetătorul stabilește nivelurile variabilei,
stimulii experimentali și modalitatea de prezentare a acestora, având control deplin asupra
situației de cercetare. Toți participanții vor fi expuși la toate cele trei tipuri de stimuli
experimentali corespunzători celor trei expresii faciale, vizionând pe rând imagini cu fețe
vesele, fețe triste și fețe neutre, pe care vor trebui să le recunoască ulterior.
Studiul presupune un design mixt, deoarece avem atât comparații intergrup (VI 1), cât și
intragrup (VI 2):
VI 1 - starea afectivă presupune comparații intergrup deoarece fiecare nivel al variabilei este
administrat unui grup diferit de participanți. Astfel, la jumătate din participanți li se induce o
starea afectivă pozitivă, iar la cealaltă jumătate li se induce starea afectivă negativă. Ulterior se
compară performanța obținută de cele două grupuri în recunoașterea fețelor prezentate.
VI 2 - expresia fețelor prezentate presupune comparații intragrup deoarece tuturor
participanțiilor le vor fi prezentate toate cele trei niveluri ale variabilei. Toți participanții vor
viziona pe rând atât imagini cu fețe vesele cât și imagini cu fețe triste și fețe neutre, și ulterior
se va compara performanța obținută de aceeași subiecți în recunoașterea fețelor prezentate în
urma expunerii la toate cele trei condiții create în funcție de expresia facială din imagini.

3. Într-o cercetare s-a examinat influența zgomotului și a lungimii cuvintelor asupra numărul
de cuvinte memorate într-un interval de timp. Rezultatele arată că participanţii din condiţia de
zgomot memorează 7 cuvinte, atunci când acestea sunt scurte şi 3 cuvinte, când acestea sunt
lungi. De asemenea, participanţii din condiţia de absenţă a zgomotului memorează 7 cuvinte,
când acestea sunt scurte şi 5 când acestea sunt lungi.
a. Reprezentați grafic rezultatele obținute
b. Specificați tipul efectelor prezentate în grafic
 8

VD - Număr cuvinte memorate

7
6
5
4 zgomot
fara zgomot
3
2
1
0
scurte lungi

8
VD - Număr cuvinte memorate

7
6
5
4 scurte
lungi
3
2
1
0
zgomot fara zgomot

(folosiți doar o singura varianta din cele două modalități de reprezentare grafică, în funcție de cum
alegeti voi să plasați cele două VI pe grafic)

 Apare un efect principal al VI zgomot asupra numărului de cuvinte memorate în sensul că

participanții memorează mai puține cuvinte în condiția cu zgomot decât în condiția fără
zgomot
 Apare un efect de interacțiune al VI lungimea cuvintelor și VI zgomot asupra numărului de
cuvinte memorate (efectul zgomotului asupra VD diferă în funcție de lungimea cuvintelor):
în cazul cuvintelor lungi, participanții memorează mai puține cuvinte în condiția cu zgomot
decât în condiția fără zgomot. În schimb, în cazul cuvintelor scurte, participanții memorează
același număr de cuvinte atât în condiția cu zgomot cât și în condiția fără zgomot.