Modelul OSI pentru studiul si dezvoltarea retelelor.

Modelul TCP/IP
In literatura este adesea intalnita denumirea "OSI Reference Model " (modelul de
referinta OSI). OSI a fost emis in 1984, este un model in sapte straturi dezvoltat de ISO
(Iternational Standardization Organization) pentru descierea modului in care se pot
combina diverse dispozitive pentru a comunica intre ele. Acest model este conceput ca
avand sapte straturi (sau invelisuri, sau niveluri), iar fiecaruia i se asociaza o anumita
functie (mai exact un anumit set de functii). Aceste sapte straturi formeaza o ierarhie
plecand de la stratul cel mai de sus 7 – application (aplicatie ) si pana la ultimul din partea
de jos a stivei startul 1 – physical (fizic).

OSI a fost elaborat pentru a furniza producatorilor de echipamente de comunicatie

un set de standarde, respectarea carora asigurand compatibilitatea si interoperabilitatea
intre diverse tehnologii/echipamente furnizate de firme diferite. Insusi termenul de Open,
din denumire, semnifica faptul ca utilizarea standardelor este publica si gratuita spre
deosebire de sistemele « proprietary » a caror folosire trebuie licentiata de firma care le-a
produs si distribuit.

Inainte de a trece mai departe cu descrierea modelului OSI este necesar sa

lamurim cateva aspecte legat de ceea ce numim, in general, in networking protocol-ul
(din fericire cele doua limbi, Romana si Engleza recunosc acelasi termen). Ca si intre
oameni, pentru a putea sa comunice intre ele, calculatoarele trebuie sa vorbeasca aceeasi
limba, sau altfel spus, sa folosesca acelasi protocol. Asadar, un protocol este un set de
reguli pe care fiecare calculator trebuie sa-l respecte pentru a comunica cu un altul. O
definitie ceva mai tehnica ar suna cam asa: un protocol de comunicare reprezinta un set de reguli
care determina formatul si modalitatea in care datele sau informatia pot fi trimise sau primite.

Pe langa modul de impartire pe verticala, in modelul OSI se mai apeleaza la

unul pe orizontala, adica fiecare start este subdivizat pe orizontala - in aceste locuri
aflandu-se protocoalele. Ca si principiu, un protocol M dintr-un strat 4 al calculatorului
sursa va comunica in calculatorul destinatie cu protocolul M din stratul 4 al masini
respective. Spre exemplu TCP de strat 4 comunica cu TCP de strat 4 din calculatorul cu
care a stabilit o conexiune. Imaginea de mai jos cred eu ca evidentiaza cel mai bine modul
de comunicare intre protocoale.
Care sunt scopurile pentru care a fost propus acest sistem? Desi astazi sunt si alte
sisteme in functiune, cei mai multi distribuitori de echipamente de comunicatie folosesc
OSI pentru a educa utilizatorii in folosirea echipamentelor. Se considera ca OSI este cel
mai bun mijloc prin care se poate face inteles modul in care informatia este trimisa si
primita. In modelul OSI sunt sapte straturi sifiecare strat are functii diferite in retea;
aceasta repartitie purtand numele de stratificare (in engleza layering).

Se pot enunta astfel schematic cateva dintre avantajele folosirii OSI:

 Descompune fenomenul de comunicare in retea in parti mai mici si

implicit mai simple.
 Standardizeaza componentele unei retele permitand dezvoltarea
independenta de un anumit producator.
 Permite comunicarea intre diferite tipuri de hardware si software.
 Permite o intelegere mai usoara a fenomenelor de comunicatie.

Care sunt functiile fiecarui strat in modelul OSI? In principiu sunt cele din imaginea
de mai jos.
Stratul 7 (layer 7- application) este cel mai aproape de utilizator si are rolul de a face
legatura dintre aplicatie si serviciile oferite de retea pentru acea aplicatie. El este mai
aparte decat celelalte straturi in aceea ca nu furnizeza servicii altor straturi. Spre exemplu:
o aplicatie ca editorul de text pe care tocmai am scris acest text foloseste stratul 7 cand ii
comand sa salvez pe un disc care este in retea. Daca este sa asociem acest strat cu un
cuvant, cel mai potrivit ar fi: browser.
La acest nivel se afla situate network shell-urile care permit de exemplu uni
workstation sa se integreze in retea. Programe si protocoale la acest nivel: NICE –
facilitati pentru monitorizarea retelei, FTP – facilitati pentru transferul de fisiere,
SNMP – folosit pentru monitorizarea si controlul retelei, telnet, rlogin .
Stratul 6 (layer 6 - presentation) are ca scop traducerea informatiilor in formate pe
care masinile care comunica le pot intelege. Poate fi asociat principial cu sintagma:
formatul informatiei.
Converteste cele doua formate EBCDIc si ASCII , formate de imagine , audio , video
etc.
Stratul 5 (layer 5 – session) porneste, administreaza si termina sesiunile de comunicare
intre calculatoare. Este asociat cu termenul de dialog.
Protocoale pentru acest strat: ADSP, NetBEUI, NetBIOS.
Stratul 4 (layer 4 – transport) segmenteaza si reasambleaza informatia care circula
intre noduri. Granita dintre acest strat si cel de deasupra lui este foarte importanta pentru
ca delimiteaza straturile care se ocupa cu procesarea locala a informatiei (7-application, 6-
presentation si 5-session) si pe cele care au ca functie definirea modului in care trebuie sa
circule datele intre echipamente (4-transport , 3-network , 2-data link si 1-phisycal).
Functiile principale ale stratului transport ar fi: defineste caracteristicile transportului intre
noduri, se asigura ca datele au ajuns la destinatie, stabileste, mentine si termina circuite
virtuale, detecteaza si remediaza erorile care au aparut in procesul de transport,
controleaza fluxul de date. Daca trebuie gandit in cateva cuvinte, cele mai bune ar fi:
calitatea serviciului si increderea in serviciu.
Protocoale: TCP si UDP, SPX, PEP, VOTS.
Stratul 3 (layer 3 – network) poate fi gandit avand doua functii: rezolva adresarea intre
hosturi si gaseste cea mai buna cale pe care informatia trebuie sa o parcurga pentru a
junge la destinatie. Aici se desfasoara procesul de routing.
Protocoale ARP (mapeaza adrese MAC cu IP) ICMP (folosit pentru anuntarea
erorilor), IGP, IS-IS, IGRP, EIGRP, RIP (toate routing protocoale folosite pentru
schibarea tabelelor de routare intre routere), IPX, IP.
Stratul 2 (layer 2 – data link) face trecerea informatiei din calculator in mediul prin
care este trimisa informatia (cablu, fibra optica sau unde radio). Acest strat mai
controleaza fluxul de date in mediul de transport, ofera adresarea fizica (adresele MAC),
aici se regasesc tehnologiile care asigura diferite topoligii logice ale retelelor (Ethernet,
IEEE 802.3, IEEE 802.5, FDDI, Token Ring etc). Ne putem aminti usor de acest strat
asociindul cu frame-uri si MAC.
Protocoale :HDLC, LAPB, LAPD, PPP, SLIP. Multe dintre acestea definesc
modalitatea de incapsulare in liniile seriale.
Stratul 1 (layer 1 – phisycal) defineste la nivel electric, mecanic, procedural si
functional legatura fizica intre calculatoarele care comunica. Spre exemplu are in grija:
nivelele de voltaj din cablu, tipurile de cablu, transmisie radio, microunde, infrarosu sau
prin fibra optica, distanta maxima dintre doua capete ale legaturii, etc. Il putem asocia cu
termenii semnal si cablu.
Tipuri de specificatii pentru acest strat: EIA-232D (specifica interfetele si semnalul
intre DTE si DCE) , Ethernet, IEEE 802.3 (asemanator cu Ethernetul dar standardizat
public), IEEE 802.5 (forma standardizata de IEEE pentru Token Ring).

Cum circula informatia? Odata ce a fost creata (spre exemplu dupa ce am scris un
email) informatia trebuie sa treaca prin toate cele 7 starturi unde va fi procesata pentru
trimitere. Aceasta procesare presupune desfacerea si asamblarea ei in niste pachete de
date procesul purtand numele de incapsulare. Acest proces consta, pe langa crearea
pachetelor si intr-un fenomen prin care se adauga la fiecare pachet header-e si trailere
care definesc un anumit protocol care va procesa la destinatie acel pachet. Pentru o mai
simpla intelegere a fenomenului se poate lua exemplul cu email-ul. Asadar pasii vor fi
urmatorii:
1.Construirea datelor. Utilizatorul scrie email-ul al carui text si eventual imagine vor fi
procesate in straturile superioare pentru a avea un format care sa poata fi trimis in retea.
2.Segmentare datelor. Se face la stratul 4, in felul acesta se garanteaza ca datele vor
ajunge in siguranta de la o masina la alta.
3.Adaugarea adreselor de retea. Se face la nivelul stratului 3 si se face prin adaugarea
unui header la segmentul stratului 3, rezultand ceea ce numim pachet. Acest header vine
cu informatii deosebit de pretioase: adresa logica catre care va fi expediat pachetul, adresa
logica a sursei. Tot la acest nivel se decide care va fi urmatoarea masina careia i se va livra
pachetul (next hop).

4.Adugarea headerului de strat 2. Aici se adauga un header care contine informatii cu

privire la urmatoarea masina care va primi acea informatie. Rezultatul acestei asamblari
fiind ceea ce numim un frame. Trebuie deosebita aceasta adresare de cea de la layer 3:
spre exemplu daca sunt intr-o retea R si trimit informatie in aceesai retea IP-ul destinatiei
va fi al masinii catre care trimit, MAC-ul deasemeni; pe cand daca trimit intr-o alta retea
IP-ul va fi al destinatiei, iar MAC-ul va fi al default gateway-ul din reteaua R in care ma
flu eu.
5.Convertirea frame-ului intr-o secventa de biti (0 si 1). Asa circula informatia in
mediul de propagare. Aici se mai afla si un ceas care permite celor doua masini care
comunica sa se poata sincroniza.

Acelasi parcurs il are informatia odata ce a atins destinatia, dar in sens contrar: de la
stratul 1 pana la 7. In sensul acesta trebuie precizat ca fiecare strat comunica cu
echivalentul sau din masina cu care s-a stabilit o conexiune. Acest tip de comunicare se
numeste comunicare peer-to peer si implica folosirea unor PDU-uri (Prodocol Data
Units). Pentru layer 4 PDU-ul este segmentul, pentru layer 3 packet-ul, iar pentru layer 2
frame-ul.

Despre TCP/IP
Desi modelul OSI este universal recunoscut, din punct de vedere istoric si tehnic
vorbind, in ceea ce priveste Internetul standardul aplicat este TCP/IP, adica
Tarnsmission Control Protocol/Internet Protocol. Modelul de referinta TCP/IP si stiva
sa de protocoale fac posibila comunicarea intre doua calculatoare care se afla in orice colt
al lumii la viteze care cresc pe zi ce trece. TCP/IP a luat nastere in laboratoarele armatei
americane in speranta de a crea un mod de comunicare posibil in orice conditii de lupta.
Datorita fiabilitatii sale a fost mai tarziu preluat de dezvolatatorii de UNIX si adus la un
nivel care sa permita comunicarea; in Internet, astazi, fiind cea mai raspandita “limba” in
care « vorbesc computerele » oriunde in lume. TCP/IP este un model in patru straturi:
application, transport, internet si network access (sau mai simplu network).

Intre cele doua modele exista similaritudini. Stratul application include si straturile
session si presentation ale modelului OSI. Stratul transport al modelului TCP/IP are in
grija calitatea serviciului de comunicare, siguranta liniei de transport, controlul fluxului si
detectia si corectia erorilor.
La nivelul stratului transport se afla si protocolul TCP care este un protocol orientat pe
conexiune (spre deosebire de colegul sau de strat UDP care nu este orientat pe
conexiune). Aceasta inseamna ca doua computere pot comunica asigurandu-se ca aud
exact ceea ce interlocutorul spune si anuntand periodic acel interlocutor ca a inteles exact.
Aceasta este tehnica acknowledgement-urilor. Totodata TCP permite si comunicarea rapida,
adaptata la posibilitatile retelei prin folosirea window-ingului.
Stratul internet este cel care face adresarea logica in stiva TCP/IP. Pe scurt, iata care
sunt cele doua lucruri pe care le face: primul, gaseste care este cea mai buna cale pe care
trebuie sa o urmeze un packet pentru a ajunge la destinatie, iar cel de al doilea consta in
switching-ul acelui pachet, aceasta fiind posibilitatea de a trimite pachetul printr-o alta
interfata decat aceea de primire. Acesta este locul unde actioneaza routerul in internet.
Stratul network access este acela unde rezida ambele tehnologii, LAN si WAN. Asadar,
aici se gasesc toate lucrurile mentionate la nivelele 1 si 2 ale modelului OSI. LAN – Local
Area Network sau retea locala. Un LAN este o colectie alcatuita dintr-unul sau mai multe
computere localizate la o distanta limitata unul de celalalt si care comunica reciproc
(direct sau indirect). LAN-urile difera prin modul in care computerele sunt conectate
intre ele, prin modul in care informatia circula intre ele si prin modul in care se
repartizeaza functiile fiecarui calculator component. Computerele dintr-un LAN pot fi
PC-uri, statii Macintosh, minicomputere, mainframe-uri, etc.
In general computerele care se afla intr-un LAN sunt denumite noduri care la randul lor
pot sa fie statii sau servere. De asemenea mai pot fi intalnite si alte tipuri de componente:
imprimante de retea, scanere, switchiuri, etc. Calculatoarele dintr-un LAN sunt legate
prin intremediul placii de retea (Network Interface Card – NIC) care se monteaza in
sloturi ale PCI-urilor. Serverele pot sa aiba mai multe NIC-uri.

Mai jos, in imagine, este o harta a tehnologiilor cele mai raspandite la realizarea unui
LAN. Se poate vedea ca aceste tehnologii sunt in principal implementate la primele doua
straturi ale modelului OSI. Ar mai fi de remarcat si fatptul ca stratul 2 (data link) este
subimpartit in doua substraturi: Logical Link Control (LLC)-independent de tehnologii si
Media Access Control-care este total dependent de tehnologia implementata.