Cursuri SC

Sisteme de Comuicaţii
Curs 1
Cuprins
 Introducere
 Medii de transmisiune
 Transmisiunea analogică şi digitală a informaţiei
 Tehnici multiplexare (retele de transport)
 Tehnici de comutatie
 Tehnici de acces multiplu
 Sisteme de comunicații:
• Telefonia publica cu comutatie de circuite
• Sisteme de difuziune TV si radio analogice si digitale
• Sisteme de comunicaţii mobile:
− GSM, UMTS, WiFi, WiMAX , Bluetooth, ZigBee, LTE
• Sisteme de navigatie satelitara – GPS, Galileo Beidou
Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 3
Introducere
 Sistem de comunicaţie
(cel mai simplu model)
 sursa de informaţie - generează informaţia;
 receptorul informaţiei - îi este destinată informaţia;
 canalul de comunicaţie - legătură dintre sursă şi receptor, pe
unde informaţia ajunge la receptor;
Semnalul Estimatul mesajului

mesaj transmis
Sursa de Canal Receptorul de

informaţie informaţie
Sistemul de comunicaţie

Introducere
 Sistem de telecomunicaţii (de transmisiune)
 transmiţătorul - converteşte semnalul mesaj de la sursa de
informaţie într-o formă adecvată transmisiei;
 canalul de telecomunicaţie
• căile de comunicaţie - mediul de propagare
• mijloacele de transport - undele electromagnetice
 receptorul - reface semnalul recepţionat, îl converteşze în
mesajul de informaţie;
Sursa de Canal Receptorul de

transmiţător Receptor
informaţie telecom informaţie
Semnalul Semnalul Semnalul Estimatul

mesaj transmis recepţionat mesajului
transmis
Sistemul de telecomunicaţie

Introducere
Clasificări ale sistemelor de telecomunicaţii:
 după tehnologie
 digitale - informaţia este codificată binar, se utilizează

tehnologie digitală;
 analogice - informaţia este reprezentată cu forme de undă
analogice, se utilizează tehnologie analogică;
 după modelul de comunicaţie
 comunicaţii punct la punct
 comunicaţii punct la multipunct (difuzare = broadcast)
 comunicaţii multipunct la multipunct sau punct la

multipunct selectiv (multicast)

Introducere
 după sensul comunicaţiei
 comunicaţii unidirecţionale - informaţia este transmisă
într-un singur sens ;
 comunicaţii bidirecţionale – entităţile care comunică sunt şi
emiţător şi receptor;
• semiduplex - comunicaţia în cele două sensuri are loc
alternativ (separarea sensurilor de comunicaţie – în timp);
• full duplex - comunicaţia bidirecţională se realizează simultan
(din perspectiva mesajului pentru utilizator), necesită separarea
sensurilor de comunicaţie;
Metodele de separare – tehnici de duplexare:
- în timp TDD (Time Division Duplexing), exp: telefonie digitala PCM ;
- în frecvență FDD (Frequency Division Duplexing), exp: modem cablu ;
- în spațiu SDD (Space Division Duplexing), exp: Ethernet 100Mbps;
- combinate : TDD + FDD, exp: GSM;

Introducere
 Sisteme şi reţele de telecomunicație
 Transmisiuni ( semnale de date, voce, audio, video – se ocupă
de transmisia semnalelor prin mediu între emițător si receptor
(codare, modulație, interfaţare, integritatea semnalelor,
multiplexare, etc.);
 Reţele – topologii şi arhitecturi pentru interconectarea
dispozitivelor de telecomunicaţii (sistemelor de transmisiuni) – de
obicei aceeași tehnologie;
 Componentele unui sistem de telecom digital
 Dispozitivele de comunicaţie
 Canalele de comunicaţie
 Software-ul de comunicaţie
 Tehnologia de comunicaţie

Introducere
 Dispozitive de comunicaţie
- Orice hardware capabil să transmită date, instrucţiuni şi informaţie între
componentele (receptor, transmiţător, adaptor, convertor, etc);
- criterii: cât de repede, cât de departe şi cât de multe date poate transmite.
- Exemple:
- Modem dial-up – utilizabil pe liniile telefonice;

- Converteşte informaţia din digital în analogic şi invers prin (de)modulaţie
- Conţine un modulator şi un demodulator;
- Modem radio – utilizabil pe legătură radio (similar cu dial-up)
- Modem de cablu – se utilizează pe cablul CATV
- Separă în frecvenţă semnalele de date de cele de TV;
- Utilizează modulator şi demodulator
- Modem DSL – utilizabil pe linii telefonice (similar cu modemul de
cablu, permite şi convorbirea telefonică simultană);
- Modem ISDN – permite comunicaţie digitală între reţea şi PC;
- Placă reţea (NIC) – permite conectarea la reţeaua de date digitală;
- etc.

Introducere
 Informaţia
- tot ceea ce are sens pentru receptor, într-un anumit context.
Pentru o sursă de informaţie discretă cu alfabetul finit S ={s0 , s1 ,..., sK −1}
cu probabilităţile K −1
Pr(S = sk ) = pk , k = 0,1,...,K −1 cu  pk =1
k =0
 Cantitatea de informaţie a simbolului sk : Ik = logn  1 

 pk 
 Proprietăţile informaţiei:
• are valori reale pozitive; I (sk )≥0 deoarece 0≤ pk ≤1
• este nulă pentru un eveniment sigur; I (sk ) = 0 pentru pk =1
• este mare cu pt realizare mai puţin previzibilă; I (sk )≥ I (si ) pentru pk ≤ pi
• este cumulativă pentru evenimente statistic independente;
I (sk ,si ) = I (sk ) + I (si )
• se măsoară în bit (binary digit); Ik = log2  1 
 pk 
Introducere
 Entropia
- Valoarea medie a informaţiei unei surse de informaţie (a alfabetului);
K −1 K −1
H (S ) = E{I (sk )}=  pk I (sk ) =− pk log2 ( pk )
k =0 k =0
 Proprietăţile entropiei
• are valoare pozitivă, dar este limitată superior: 0 ≤ H (S ) ≤ log2 K
• extinderea alfabetului sursei de informaţie creşte entropia
sursei: H (S n ) ≤ n⋅H (S )
Exemplu : pentru o sursă cu 4 mesaje echiprobabile, informaţia unui

mesaj şi entropia sursei sunt:
−1 3 3
Ik =log2 1
4 ()= 2 biti H (S ) =  pk I (sk ) =  2 = 2 biti
k =0 k =0 4
Prin gruparea a două mesaje entropia devine H (S 2 ) = 2 H (S ) = 4 biti

Introducere
 Transinformația
- informația mutuală asupra mesajului (simbolului), xi de intrare in canalul
de telecomunicații (afectat de zgomot, perturbații) atunci când la ieșire
se observă mesajul yj:  
i( xi , y j ) = log2 
p xi y j

( )
 p( xi ) 
 
În absența zgomotului, informația mutuală este informația proprie a
( ) ( )
mesajului xi . p xi y j =1  i xi , y j =−log2 ( p( xi )) =i( xi )
( )
În prezența zgomotului p xi y j ≤ 1  i xi , y j ≤ i( xi ) ( )
 Valoarea medie a informației mutuale - se iau în calcul toate
perechile intrare- ieșire (x , y ) și probabilitățile reunite p(x , y ) :
i j i j
 p( x , y ) 
I ( X ,Y ) = i( x , y ) p( x , y ) =  p( x , y )log 
i j

i j i j
 p( x ) p( y ) 
i j 2
i j i
 j
 i j

Introducere
 Transinformația
I ( X ,Y ) = H ( X ) + H (Y ) − H ( X ,Y )
I ( X ,Y ) = H ( X ) − H ( X Y )
- unde H ( X Y ) =−  p( x , y )log ( p(x y ))
i j
i j 2 i j este echivocația, măsură a
echivocului asupra mesajului emis când se cunoaște mesajul recepționat;
I ( X ,Y ) = H (Y ) − H (Y X )
- unde H (Y X ) =−  p( x , y )log ( p( y x ))
i j
i j 2 j i este eroarea medie, măsură
a incertitudinii asupra mesajului recepționat când se cunoaște mesajul
emis;
Transinformația I(X,Y) = cantitatea de informație transmisă prin canal →
valoarea maximă : capacitatea canalului.

Introducere
Resurse primare pentru transmisiune
 puterea transmisă - puterea medie a semnalului transmis;
 banda de frecvenţă a canalului - banda de frecvenţă

alocată pentru transmisia semnalului;
Tipuri de canale:
 canale de putere limitată (radio, fibră optică);
 canale de bandă limitată (radio, canale pentru voce);
Capacitatea unui canal - tr. Shannon

C = B⋅log2 (1+ SNR) [b/s]
PS Uef _ S
SNR - Raportul Semnal per Zgomot : SNR dB =10⋅log10 = 20⋅log10
Pzg Uef _ zg
Fiabilitatea: BER - rata de eroare per bit (estimat al probabilităţii de eroare
per bit de informaţie )

Introducere
 Reţele de telecomunicaţii
- Colecţie de dispozitive de telecom. interconectate cu rol de a transmite
informaţia între utilizatori din arii geografice diverse (clădire, regiune, ţară, etc)
Utilizatorii reţelei - sursele şi destinatarii informaţiei;

 Traficul reţelei - mesajele pe drumul de la sursă la destinaţie;
Metode de interconectare:
 legături individuale, n(n-1) / 2 legături;
 prin centru de comutaţie, n legături;

 prin centre de comutaţie şi legături partajate, n legături.
User User
2 3
User Centru de User

1 comutaţie 4
User User
6 5

Introducere
Principiul partajării resurselor
- mai mulţi utilizatori folosesc împreună aceleaşi resurse pentru comunicaţie.
 Joncţiune (trunk) - legătură partajată de traficul utilizatorilor;
 Reţea de acces – reţeaua prin care utilizatorii (finali) au acces
la sistemul de telecomunicaţii. Utilizatorii → Noduri terminale
 Reţea de transport – reţea care Interconectează Nodurile
intermediare (se transmit partajat mesajele nodurilor terminale).
Reţea de Reţea de
acces A acces B

Introducere
Structură ierarhică – management şi tehnologie
Retea de Nod intermediar
transport
Nod terminal
Configuraţii de reţele:
arbore plasă neregulată
• stea
stea
• arbore
• bus
• mesh (plasă – interconectare totală)
• alte configuraţii: evantai , neregulată

Introducere
Exemple de rețele de acces
Acces fix

Introducere
Exemple de rețele de acces
Acces mobil

Introducere
Funcţii suplimentare ale reţelelor de telecomunicaţii:
• multiplexarea - selectarea pentru o ieşire din multiplexor a unei singure
intrări;
• comutaţia - selectarea unei anumite ieşiri din comutator pt o intrare;
• rutarea - stabilirea drumului pe care trebuie să-l parcurgă informaţia între
sursă şi destinaţie ;
• adresarea - alocarea unui identificator unic pentru fiecare utilizator :
− Adresare plată (identif): adresa MAC A0:1F:16:32:B1:05; (- 6 gr de 8 biti)
− Adresare ierarhică (identif+rutare): nr tel “xxx.yyy.zzz” sau adresa IPv4 :
141.85.123.12 / 24 (adresa reţea+host), IPv6 (128 biti) - 8 gr de 16 biti
• controlul traficului - supraveghere a transferurilor în vederea prevenirii

coliziunilor şi congestiei în reţea
• controlul congestiei (suprasarcinii) - menţinere a unui anumit grad de
servire în condiţiile deranjamentelor în reţea
• managementul reţelei - monitorizarea performanţelor, detectarea şi
repararea defecţiunilor, configurarea resurselor, înregistrarea informaţiei de taxare

Introducere
Tipuri de legături în reţele
 Legături fixe sau închiriate - sunt alocate administrativ
comunicaţiilor între anumiţi utilizatori, fără posibilitatea alocării lor dinamice
altor comunicaţii;
 Legături comutate - legăturile sunt partajate de mai multe
comunicaţii succesive sau simultane; Tipuri de legături comutate:
• Comutaţie de circuite
• Comutaţie de pachete

Introducere
 Comutaţia de circuite
- furnizează o cale de comunicaţie dedicată, circuit, între doi utilizatori pe toată
durata comunicaţiei;
- la începutul comunicaţiei, pe baza adresei destinaţie se stabileşte conexiunea
(circuitul );
- circuitul rămâne activ (resursele alocate) pe toată durata comunicaţiei;
- la sfârşitul acesteia circuitul este întrerupt şi resursele eliberate pentru o altă
comunicaţie ;
- pe durata comunicaţiei reţeaua nu mai consumă resurse pentru căutarea căii
către destinaţie (informaţiile de control sunt mai reduse);

- este realizată, printr-un mecanism de control ierarhic centralizat, care
cunoaşte organizarea reţelei;

- nodurile intermediare - inteligente, iar nodurile terminale – neinteligente;
- alocare rigidă şi puţin flexibilă a resurselor;
- Exemplu: reţeaua comutată de telefonie publică (PSTN), cu centralele de
comutaţie - noduri intermediare, iar telefoanele - noduri terminale. (Durata

medie a unei convorbiri telefonice (3 min) este cu mult mai mare decât timpul
necesar stabilirii conexiunii (0,2s-1s) );

Introducere
 Comutaţia de pachete
- Pachetul = segmente din mesaj de dimensiuni maxime specifice (divizare -
asamblare);
- Doar comunicatii digitale;
- partajează resursele reţelei la cerere (când se transmite efectiv);
- Principiul memorează şi îndrumă (store and forward);
- fiecare pachet conţinând informaţie despre rutare
- în timpul comunicaţiei, resursele reţelei sunt partajate dinamic;
- Resursele legaturilor reţelei se aloca doar pentru transmiterea unui pachet
între două noduri adiacente
- Mai adecvată transmisiei mesajelor în rafale (burst) – comunicaţia între PC-uri
• Fără conexiune
- nu se garantează aceeaşi cale prin reţea pentru toate pachetele unui mesaj
- nu se garantează ordinea de sosire a pachetelor sau sosirea tuturor
- trebuie să conţină informaţie suplimentară de îndrumare prin reţea
- pentru servicii de tip datagrame : plati distante, ATM-uri, TFTP, DNS, etc.
Introducere
 Comutaţia de pachete
• Cu conexiune
- se garantează aceeaşi cale pentru toate pachetele unei comuicaţii
- are trei faze distincte:
• o fază inţială de stabilire a “circuitul virtual”
• Faza de comunicaţie a datelor utilizator
• Faza finală de eliberare a “circuitul virtual”
- pachetele necesită o informaţie redusă pentru dirijare (low overhead)
- mod de transfer eficient pentru mesajele de dimensiuni mari
- exemplu servicii: FTP, HTTP, SMTP, POP3, IMAP

Introducere
 Modelul de referinţă OSI (comutația de pachete)
Protocol de nivel 7 (cap-la-cap)
Aplicaţie Aplicaţie APDU
Prezentare Prezentare PPDU
Sesiune Sesiune SPDU
Transport Transport segmente
Protocol Protocol
Nivel 3 Nivel 3
Reţea Reţea Reţea pachete
Protocol Protocol
Nivel 2 Nivel 2
Legătură de date Legătură de date Legătură de date cadre
Fizic Fizic Fizic biţi
Legătură fizică Legătură fizică
- este un concept modular, ierarhic, cuprinde 7 straturi (Phy, DL, N, T, S, P, A);

- un strat oferă servicii stratului superior, bazându-se pe serviciile oferite de
stratul inferior
- o interfaţa care defineşte serviciile - punct de acces la serviciu (SAP)
- un nivel unui nod comunică cu nivelul corespunzător al unui alt nod - protocol

Introducere
 Modelul încapsulării în OSI
- valabil doar pt comutația de
pachete;
- fiecare nivel introduce
propria informaţie de control
(header / tail) – protocolul;
- la trecerea pachetului printr-un
nod intermediar, PDU-urile sunt
despachetate (informația de
control citită/modificată) de toate
nivelele implementate pe nod
de la nivelul 1 către 7;

Introducere
 Modelul încapsulării în OSI
- fluxul prelucrari datelor pentru trimiterea mesajelor intre doi utilizatori de
capăt

Introducere
 Nivelul Aplicaţie (Application)
- furnizează accesul utilizatorului la reţea;
- asigură software pentru diferite aplicaţii ale utilizatorilor (transfer fişiere,
control distant, etc.);

Introducere
• Nivel Prezentare (Presentation)
- conţine funcţii pentru reprezentarea datelor si formatarea codurilor, pentru
criptarea și compresia datelor, pentru sintaxa negocierii transferului de date;
- furnizează servicii de formatare şi conversie a codurilor (conversia între
codurile ASCII şi ECBDIC);

Introducere
• Nivel Sesiune (Session)
- cuprinde funcţiile de control al dialogului între sisteme: stabilirea,
sincronizarea, autentificarea, menţinerea, gestionarea şi terminarea
sesiunilor între aplicaţii ;

Introducere
 Nivel Transport (Transport)
- “izolează” mesajele faţă de nivelele inferioare, asigurând independenţa
comunicaţiei faţă de tehnologiile reţelei
-conţine funcţiile pentru asigurarea comunicaţiei fiabile între sistemele terminale
(capăt-la-capăt): asigură ordinea de emisie a pachetelor;

- monitorizează calitatea căii de comunicaţie capăt-la-capăt;
- realizează segmentarea şi reasamblarea mesajelor;
- asigură controlul fluxului şi al erorilor;

- selectează serviciul
eficient de comunicaţie
pentru o anumită
transmisiune;
- unităţile de date de protocol (PDU)

- segmente

Introducere
• Nivel Reţea (Network)
- este responsabil cu rutarea pachetelor prin reţea (protocoale rutate)
- gestionează informaţia de stabilire a rutelor (protocoale de rutare)
- folosește o schema de adresare logică: Exp: adresa IP;
- realizează prioritizarea pachetelor, dar nu are mecanism de rezervare de
resurse → serviciu best effort.
- unităţile de date de protocol (PDU) – pachete
- Ex1: pentru adresa 192.168.80.134/26 determinati:
a. Valoarea măștii rețelei
b. Adresa IP a rețelei
c. Numarul de hosturi din
rețea
d. Adresa de broadcast
penru rețelei
e. Adesa IP a primului
host din rețea

Introducere
• Nivel Legătură de Date (Data Link)
- se ocupă de comunicaţia fiabilă pe o legătură;
- PDU – cadre (frames)
- adresare plată pentru identificarea destinatarului în mediu;
 Controlul accesului la mediu (MAC)

-conţine mecanisme de acces la mediu partajat (pt evitarea coliziunilor) (exp:
aloha, CSMA/CD, CSMA/CA, FDDI, ISDN, DSL, etc)
 Controlul legăturii logice (LLC)
- are funcţii pentru controlul erorilor şi al fluxului (exp. HDLC, PPP, L2TP);
• Nivel Fizic (Physical)
- are funcţia de transmisie a biţilor prin canalul fizic;
- sunt definite interfeţe electrice, mecanice si funcţionale pentru realizarea si
menţinerea legăturii fizice între sisteme conectate direct;

- implementat prin hardware (exp. RS232, AUI, RJ11, RJ45, etc.)

Introducere
 Exemple nivele inferioare standardizate

Introducere
 Exemplu comunicării prin protocoale

Introducere
 Corespondenţă stiva OSI - Stiva TCP/IP
- Stiva TCP/IP are 4 nivele:
 Aplicaţie
(Telnet, FTP, SMTP, DNS…)
 Transport
(TCP, UDP, SCTP)
 Internet
(IP)
 Interfață de reţea
(acces/incapsulare: Ethernet,
Token Ring, Token Bus,
FDDI,Frame Relay, ATM, etc)

Introducere
 Tipuri de adrese în TCP/IP
- Adresă fizică (MAC) pe 48 biți – identificare PC în LAN;
- Adresă IP (IPv4 – 32 biți;
IPv6 – 128 biți) – identificare PC în
rețeaua Internet ;
- Adresa port (punct de acces la
serviciile niv. transport) – identifică
tipul de aplicație
- Adresă specifică - identifică
instanța aplicației;
Obs: fiecare adresă identifică

o instanță la nivelul OSI
corespunzător.
- socket = o pereche port+adresa IP
identifică o conexiune (TCP).
Exp port: SSH -22, HTTP – 80, HTTPS – 443, SIP – 560, SMTP- 25, POP3 – 110,
telnet – 23, FTP – 20,21,DNS - 53, IMAP – 143, SNMP – 161, RTSP – 554, etc

Introducere
 Exemple de comunicație între calculatoare (1)
- comunicație între PC-uri aflate în același LAN (Local Area Network);
- există conexiune directă prin mediul fizic;
- se utilizează doar adresele MAC sursă și destinație pt identificare ;
- Tehnica se folosește și la interconectarea prin dispozitive active
(amplificare, logică) cu protocoale de nivel 1-fizic și 2- legătură de
date. Exp: hub-uri, switch-uri;

Introducere
 Exemple de comunicație între calculatoare (2)
- comunicație între PC-uri aflate LAN-uri diferite interconectate prin
routere (de nivel 3-rețea);
- Adresele MAC se modifică
la trecerea dintr-un LAN în
altul (la ieșirea din routere);
- Adresele IP (folosite și pt
dirijarea pachetelor) rămân
nemodificate;

Introducere
 Software de comunicaţie (pentru Internet)
Exemple de aplicaţii (nivel 7):
 Hypertext Transfer Protocol (HTTP) – aplicaţie client/sever care
utilizează TCP din nivelul transport pentru a recepţiona pagini HTML;
• Domain Name Service (DNS): aplicaţie de translatarea a numelui în
adresă IP folosind TCP şi UDP.
• Telnet: aplicaţie de terminal virtual, utilizează TCP pt transport.
• File Transport Protocol (FTP): aplicaţie de transfer de fişiere,

utilizează TCP pt transport.
• Trivial File Transfer Protocol (TFTP): aplicaţie de transfer de
fişiere, utilizează UDP pt transport.
• Network Time Protocol (NTP): aplicaţie sincronizare a ceasului cu
o sursă, utilizează UDP pt transport. .
• Border Gateway Protocol (BGP): un protocol de rutare intre
domenii autonome; foloseşte TCP pentru transport. BGP este utilizat
pentru a schimba informaţii despre tabelele de rutare

Introducere
 Evoluţia reţelelor de telecomunicaţii
- deţinerea tehnologiei
- existenţa uni cadru legislativ
- formarea unei pieţe de desfacere a echipamentelor
- crearea şi respectarea standardelor
Evoluţia în timp a posibilităţilor tehnologice

Introducere
 Standardizare
- Necesară pt interacțiunea (interconectarea) sistemelor de comunicații diferite
Organisme de standardizare (comitete Naționale sau Internaționale):
- TIA - Telecommunications Industry Association;
- ITU - International Telecommunications Union;
- ETSI - European Telecommunications Standards Institute;
- IEEE - Institute of Electrical & Electronics Engineers;
- IETF - Internet Engineering Task Force ;
- IANA - Internet Assigned Numbers Authority ;
- EIA - Electronic Industries Alliance;
- ANCOM – Autoritatea Națională pt Administrare și Reglementare
în Telecomunicații (Romania).

Introducere
 Istoric și Contribuții la Sistemele de Telecom. moderne (1)
- 1836 W.F. Cook, C. Wheatstone – prima comunicație telegraf (Anglia);
- 1837 Samule Morse – patent telegraful electric (primul sist de telecom digital)
- 1844 S. Morse – codul Morse (reprezentarea literelor in sist telegraf), cod ternar
(trei simboluri: punct, linie, pauză), de lungime variabilă (lungimea invers
proporțională cu frecvența de apariție);
- 1850 – primul cablu submarin pt telegraf (Franța - Anglia);
- 1854 J. Lindsay – demo prima transmisiune telegrafică fără fir (prin apă);
- 1858 – primul cablu transaltantic (test) pt telegraf, 1866 comercial ;
- 1864 James Clerk Maxwell - teoria electromagnetică a luminii (precedent
descoperirii undelor electromagnetice):
- 1875 Emile Baudot – cod binar cu lungime fixă pt telegraf automat și
teleimprimatoare (cuvinte binare de 5 biți – 32 simboluri);
- 1876 Alexander Graham Bell – inventare telefon (comunicație vocală în timp
real pe distanțe scurte);
- 1880 A.G. Bell și G.S. Tainer – primul apel telefonic fără fir cu fotofon
(modularea fascicolului luminos - folosit apoi în comunicații optice anii 1960);
- 1887 Heinrich Hertz – stabilire experimentală a undelor radio;
-1893 N. Tesla – receptoare pentru energia undelor de radiofrecvență;
Introducere
- 1894 Olivier Lodge – prima transmisiune radio pe distanță scurtă;
- 1897 A.B. Strowger – primul comutator automat pas cu pas: realizarea
rețelei de telefonie publică fixă (PSTN – Public Switched Telephone Network);
- 1901 G. Marconi – prima comunicație radio de voce transatlantica (1907
serviciu comercial de transmisiune);
- 1904 John Ambrose Fleming – dioda tub cu vid;
- 1906 Lee de Forest și R. Fessenden – modulația AM și trioda cu vid:
amplificatorul din sistemele de telefonie transcontinentală (1913) și
transmisiuni radio (pînă la inventarea tranzistorului);
- 1906 C.D. Herold – primul sistem de difuziune radio (San Jose - California);
- 1918 Edwin H.Amstrong - receptorul radio superheterodină;
-1920 - primele programe de radiodifuziune (divertisment – Argentina, stiri- SUA);
- 1927 prima convorbire telefonica transatlantică (prin legătură radio); -1928 Philo
T. Farnsworth și 1929 Vladimir K. Zworykin – demonstrează posibilitatea
realizării uni sistem de televiziune complet electronic
-1928 Harry Nyquist – teoria transmisiei semnalelor în telegrafie (recepția corectă
a semnalelor prin canale fără zgomot);
- 1933 E.H.Amstrong – inventează tehnica modulației analogice de frecvență
Introducere
- 1937 Alec Reeves – tehnica modulației impulsurilor în cod (PCM - pulse code
modulation) – pt transmisiunea semnalelor vocale;
- 1939 BBC (British Broadcast Corporation) – primul sistem de TV comercial;
- 1943 D.O. North- filtru adaptat pt detecția optimă a uni semnal cunoscut afectat
de zgomot (aditiv, gaussian, alb);
- 1947 V.V. Kotelnikov – reprezentarea geometrică a semnalelor;
- 1947 J. Bardeen, etc. – inventarea tranzistorului;
- 1948 Claude Shannon – teoria comunicațiilor digitale (”The Matematical Theory
of Communication”);
- 1956 primul cablu transatlantic pentru telefonie (36 convorbiri);
- 1957 Sputnik 1 - primul satelit cu emițător radio (durată: 1410 rotații în 94 zile)
- 1959 Kilby – primul circuit integrat funcțional;
- 1962 Telstar – primul satelit transpoder (releu) activ;

Introducere
 Bibliografie
- William Stallings, “Data and Computer Communications”, 2004;
- www.wikipedia.org;
- A. Spătaru, ”Teoria transmisiei informației”, Ed. Pedagogică, 1983;

Canale de transmisiune
Capitolul 2
Mediul de transmisiune - reprezintă
p calea de
comunicaţie, care conectează fizic nodurile reţelei;
Mijloacele de transport – undele electromagnetice
(
(u.e.m.);
)
- Comportarea u.e.m. in mediul de transmisiune.
- cuprinde mediul fizic + dispozitivele electronice /optice, care generează uem;
Clasificare după modelare

• Canale liniare – modelare cu funcţie de transfer cu paramerii
− Deteminişti;
− Aleatori;
− Variabili în timp;
− Liniari / neliniari;
• Canale neliniare – modelare cu caracteristică de transfer
(diagramă)
Sisteme de Comunicaţii - ETTI - 3A - sl.dr.A.F.Păun 2

Schema sistem de transmisiune analogic sau digital

Etape transm. analogică:
- modulație analogică;
- multiplexare în frecvență (opt.)
- la recepție operații inverse
Etape transm. dgitală:

- conversie A/D (optional)
- multiplexare (timp, frecvență)
- codare de canal ((cod corector
sau detector de erori)
- modulație digitală (in banda
d b
de baza / cu purtător
tăt sin.)
i )
- la recepție operații inverse

Clasificarea mediilor de transmisiune

medii ghidante (pt transmisiuni ghidate)
• Fire de cupru (metalice)
− Perechi torsadate;
− Cablu coaxial;
• Fibră optică
medii neghidant (pt transmisiuni neghidate) - aerul
• Comunicaţii radio
− Terestre
− Satelitare
• Comunicaţii prin infraroşu

Parametrii canalelor de transmisiune

Atenuarea [[dB/km],], funcţia
ţ de transfer– limitează distanţa
ţ de
transmisie
Banda de frecvenţă [Hz] - limitează debitul maxim (viteza) de
transmisiune (apare interferenţa intersimbol ISI) ;
Impedanţa caracteristică [Ω] – necesită adaptare;
Viteza de propagare - întârziere de propagare (în comunic.
bidirecționale de timp real);
Interferenţe
• IInterne
t ffascicolului
i l l i ((cablului):
bl l i) di
diafonia;
f i
• Externe fascicolului : interferenţă electromagnetică EMI;
Limitează suplimentar şi viteza de transmisie şi distanţa maximă;
Posibilitatea de difuziune - conectare directă la mai multor
receptoare şi emiţătoare – creşte suplimentar atenuarea
Costul de mentenanţă şi utilizare
Spectrul electromagnetic utilizabil în telecomunicaţii

Frecvenţă
(Hz)
Transpotrul energ. electr. RADIO MICROUNDE INFRAROŞU Lumină

T l f i fixă,
Telefonia fi ă IInstrumente
t t Transmisiuni radio şi TV Radar Lasere vizibilă
muzicale, microfoane voce, Tuburi electronice Antene de microunde Proiectile ghidate
Comunicaţii maritime Circ integrate digitale Magnetroane
Telefonie celulară
Perechi torsadate
Transmisiuni
pe Fibră optică
Cablu Coaxial
Modualaţie AM Modualaţie FM Transmisiuni terestre

radio TV şi satelitare
Lungime de
undă (m)

Perechi torsadate
- două cabluri ((metalice)) subţiri,
ţ izolate, răsucite între ele;
- se grupează mai multe perechi într-un cablu;
i olator
izolator conductor
- se utilizează şi perechi netorsadate pt frecv. 10Hz-5kHz , pe distanţe scurte

Efectul torsadării – reducerea interferenţelor:
Sursă de zgomot
g Sursă de zgomot
Zgomot indus
Zgomot indus =10
emiţător
ţ receptor
emiţător
receptor
Zgomot indus =7
Zgomot indus

Tipuri constructive de cabluri TP
Perechi torsadate neecranate (UTP)
( )
Perechi torsadate ecranate (STP sau FTP)
Perechi torsadate cu cablul ș

și p
perechile ecranate
(SSTP)
UTP STP SSTP
Cablurile TP cu 8 fire/ 4 perechi sunt clasificate conf. ANSI/TIA/EIA 568-A în

şapte categorii principale de cabluri: 1…7.

Caracteristici generale ale TP
¾ banda maximă de frecvenţe 1MHz (atenuare mare la frecvenţe mari);
¾ rată
tă redusă
d ăd de ttransmisie
i i addatelor
t l ((< 100MH
100MHz); )
¾ utilizare pe distanţe scurte fără repetoare sau regeneratoare;
¾ transmisiuni analogice - repetoare la fiecare 5 - 6 km;
¾ transmisiuni digitale - repetoare la fiecare 2 - 3 km;
¾ sensibile la interferenţe electromagnetice externe (EMI - Electromagnetic
Interference) , zgomot, umezeală şi corodare;
¾ afectate de diafonie;
Tipuri de diafonie (cuplaj):
¾ NEXT – Near-End Cross Talk;
¾ FEXT - Far-End
F E dC Cross TTalk
lk
¾ sunt ieftine şi uşor de utilizat;
¾ calitatea - pasul de torsadare şi diametrul conductorului;

Parametrii specifici TP (mediilor ghidante)
¾ Timpul de propagare – timpul în care semnalul ajunge la recepție
( it
(viteza de
d propagare aprox. 230k 230km/s)
/ );
¾ Atenuarea de inserție (insertion loss - IL) – atenuarea puterii semnalului
datorită propagării lui prin TP; se exprimă în dB;
⎧ 15 dB , 0≤ f ≤ 20 MHz
RL dB =10⋅log( Pi / Pr ) =⎨
⎩15 −10lg( f 20)dB , 20≤ f ≤100 MHz
¾ Atenuarea de reflexie (return/reflexion loss - RL) – atenuarea puterii
semnalului față de cea emisă, din cauza unei discontinuități in linia de
transmisiune (neadaptare de impedanță); se exprimă în dB;
l ( Pi / Pr ) =2.1⋅ fMHz
IL dB =10⋅log 0 529
0.529
+.4// fMHz [dB
d ]
¾ Atenuarea de neadaptare (mismatch loss - ML) – raportul puterii care se
pierde din p
p puterea emisă;; se exprimă
p în dB;;
ML dB =10⋅log(( Pt − Pr ) Pt )
¾ Diferență de întârziere (Delay skew) – diferența dintre timpii de propagare
ai perechilor dintr-un cablu. Ideal zero, practic: 25-50ns pt lungime = 100m.

¾ Diafonia NEXT (Near-End Crosstalk) – raportul dintre puterea de emisie (pe
o pereche) și puterea semnalului recepționat pe o altă pereche,
pereche indus de
semnalul emis la același capăt), dacă perechile sa află în același cablu ; Se
măsoară (de obicei) la 30m față de capătul de recepție;
¾ Diafonia NEXT cumulată (Power Sum NEXT) – puterea totală indusă la un
capăt al cablului, în perechea de recepție de către toate perechile de emisie
¾ Diafonia FEXT (Far-End Crosstalk) – raportul dintre puterea de emisie (pe o
pereche)) șși p
p puterea semnalului recepționat
pț (pe o altă p
(p perechea din capătul
p
opus) indus de semnalul emis;
¾ Diafonia FEXT cumulată (Power Sum FEXT) – puterea totală indusă la
capătul de recepție al unei perechi, de semnalele emise distant pe celeleate
perechi;
hi
Tran.1 Rec.1
Rec.2 Tran.2
Exp: Utr=1V, NEXT =40dB → Urec=10mV
Tran.1
Utr=1V, FEXT =60dB → Urec=1mV Rec.1
Tran.2 Rec 2
Rec.2

¾ Raportul total dintre atenuare și diafonie (PSACR- power sum attenuation to
crosstalk ratio) – raportul (in dB) dintre puterea semnalului util recepționat și a
semnalelor nedorite induse de celelalte perechi din cablu, presupunând toate
puterile de emise egale;
¾ Rezistența buclei în CC (DC loop resistance) – rezistența în curent continuu a
unei perechi (scurtcircuitată la capătul distant), diferită de impedanța
caracteristică. Nu influențează atenuarea globală a cablului, ci eficiența de
alimentare prin cablul de date (exp: power over Ethernet);
Exp: Un cablu cu 8 perechi (4 comunicații full-duplex) are NEXT=40dB,

FEXT=60dB, Ptr = 20dBm, SNRrec_m >6dB, Pn =-30dBm. Calculați PSACR și
lungimea max a cablului dacă aten=0.22dB/m.
PNEXT= Ptr – NEXT = -20dBm → PNEXT = 10μW → PPSNEXT = 40μW
PFEXT= Ptr – FEXT = -40dBm → PFEXT = 0.1μW → PPSFEXT = 0.3μW
Pn_tot =Pn +PPSNEXT +PPSFEXT = (40+1+0.3) μW = 41.3 μW
Prec >Pn_tot[dB]+SNRrec_m≈-13.8dBm+6dB=-7.8dBm → PSACR=Prec-PPS=-7.8+14=6.2dB
Lmax =(P
( tr – Prec ))/aten= 27.8 /.22 ≈ 126.4m
Fara diafonie: L0_max=(Ptr – Pn -SNR)/aten [dB]= 44 /.22 = 200 m
Parametrii cablurilor TP
Debit binar/ Tip
Categorie Bandă utilă Utilizare
Lungime maximă modulaţie
< 100 kbps

1 <10 kHz Analogică
g Telefonie – bucla de abonat
(5 10 k
(5-10 km))
2 Mbps Analogică/
2 < 2 MHz Linii multiplexate T-1, E-1; LAN: token-ring
(100 m) digitală
10 Mbps
3 16 MHz Digitală LAN: Ethernet,
Ethernet token-ring
token ring
(100 m)
20 Mbps
4 20 MHz Digitală LAN : Ethernet, token-ring
(100 m)
100 Mbps
5 100 MHz
MH Di i lă
Digitală LAN 100Base-Tx;
LAN: 100B T FDDI,
FDDI ATM
(100 m)
100 Mbps
5e 100 MHz Digitală LAN: 1000Base-T
(100 m)
200 Mbps
6 200 MHz Digitală LAN: Gigabit ethernet
(100 m)
200 Mbps
6e 200 MHz Digitală LAN: Gigabit ethernet, 10GBase-T (55m)
(100 m)
600 Mbps
7 600 MHz Digitală LAN: Gigabit ethernet, 10GBase-T
(100 m)

Conductorii metalici sunt clasificaţi

după AWG (American Wire Gauge) -
indică diametrul conductorului:
- aplicaţii casnice : AWG 12 sau 14;
- aplicaţii de comunicaţii : AWG 18,
22 24 sau 26
22,
Comparaţie cabluri UTP şi STP

Atenuarea (dB per 100m) Diafonia de la capete (dB per 100 m)
Frecvenţa Categoria Categoria Categoria Categoria Categoria Categoria

(MHz) 3 UTP 5 UTP STP 150Ω 3 UTP 5 UTP STP 150Ω
1 2,6 2 1,1 41 62 58
4 56
5,6 41
4,1 22
2,2 32 53 58
16 13,1 8,2 4,4 23 44 50,4
25 - 10,4 6,2 - 41 47,5
100 - 22 0
22,0 12 3
12,3 - 32 38 5
38,5
300 - - 21,4 - - 31,3

Tipuri de conectori pentru cablurile TP (EIA-TIA )
4P4C ((4 p
poziţii
ţ - 4 contacte))
6P6C (6 poziţii - 6 contacte)
8P8C ((8 p
poziţii
ţ - 8 contacte))
Conector 4P4C Conector 6P6C Conector 8P8C
Tipuri de conexiuni (EIA-TIA )
2 fire ((RJ-11))
RJ11
4 fire (RJ-14)
8 fire ((RJ-45,, Telco 8P8C))
RJ14
Telco 8P8C RJ45

Aplicaţii tipice ale cablurilor TP

In reţele
• ţ telefonice publice
p fixe – conectarea nodului
terminal (telefonul) la centrul de comutaţie local (centrala) – bucla de
abonat (bucla locală);
• In
I reţelele
ţ l l dde ttelefonie
l f i fifixă
ă private
i t - conectarea
t nodului
d l i
terminal (telefonul) la centrul de comutaţie privat (PBX);
• Interconectarea dispozitivelor în reţelele locale de
calculatoare: 10Mbps, 100Mbps, 1000Mbps (PC-uri, hub,
switch, router) ;
Î l
Înlocuiesc
i cablurile
bl il coaxiale
i l îîn reţelele
ţ l l fifixe d
de acces.

Cablul coaxial
Constructiv, conţine două conductoare metalice, unul interior si altul exterior
( l
(plasa metalică
t li ă - ecranul)
l) separate
t de
d o iizolaţie.
l ţi
Caracteristici
- banda de frecvenţă până la 500MHz - capacitate mai mare decât TP;
- are atenuare mai mică decât TP;
- repetoare la 1 -20 km pentru transmisiuni analogice şi digitale;
Înveliş exterior
- mai insensibil la EMI; Conductor
Co ducto
- mai multe dimensiuni şi impedanţe caracteristice: exterior
- RG 59 (AWG 20, 22, cu Z=75Ω) Izolaţie
- RG 58 ((AWG 20,, 22,, cu Z=50Ω))
- RG 6, RG 8 (AWG 20, 22, cu Z=50Ω)
- RG 11 (AWG 20, 22, cu Z=75Ω), etc. Conductor interior
- este mai scump şi are costuri de instalare mai ridicate;
- necesită protecţie la fulgere pentru lungimi mari;
- poate fi un mediu difuzant;
- necesită modernizare bidirecţională (upgradare);
Structuri practice

Atenuarea – creşte cu frecvenţa
şi cu micşorarea diametrului.
Atenuarea canalului– este influenţată

de adaptare
adaptare. (lipsa ei creşte
suplimentar atenuarea sistemului
de transmisiune).
Lipsa adaptării – apariţia undelor
staţionare – limitarea suplimentară
a puterii de emisie.

Tipuri de conectori (conectorul trebuie să aibă aceeaşi impedanţă
caracteristică cu a cablului):
Conector BNC (Z=50Ω şi o bandă utilă: 0 – 4GHz);
− semnalul video - interfeţele analogică şi digitală serială
− conectarea la antenă (fider) în radio amatorism
− în interconectarea modulelor electronice din aviaţie
− conectarea dispozitivelor de măsură (osciloscop)
− LAN: 10Base2 Conectori BNC
Conector F (bandă utilă: 250MHz – 1GHz);

− IImpedanţă
d ţă caracteristică
t i ti ă Z
Z=75Ω;
75Ω
− Semnalul TV – terestru, CATV, satelit
− conectarea la antenă (fider)
− Conectarea modemului de cablu
Conectori F

Conector FME (For Mobile Equipment, banda : 0 – 2GHz )

− conectare cablului coaxial de tip RG-58
− Utilizare în echipamente mobile
Conectori FME
Conector N (Z=50Ω sau 75Ω , banda : 0 – 5GHz )
− un zgomot de cuplaj mic
− rezistenţă sporită la umezeală, şocuri şi vibraţii
− infrastructură terestră a reţelelor mobile (50Ω )
− reţele radio de date;
− sistemele de paging;
− infrastructura sistemelor de TV prin cablu (75Ω ) Conectori N
Conector APC-7 ( banda : 0 – 18GHz )

Impedanţa caracteristică Z=50Ω sau 75Ω
−
− Mecanic robust, aplicaţii: laboratoare măsurarea
microunde meteorologie
microunde, meteorologie, etc
Conector APC-7

Conector UHF (banda : 0 – 300MHz )

− Utilizat în aplicaţii radar (WW2 - 1980);
− cabluri RG8, RG9, RG58, RG59;
− Puteri de emisie <1kW: Conector UHF
− Tinde să fie înlocuit cu BNC şi conector NN.
Conector mini-UHF (banda : 0 – 2,5GHz )
− Conector UHF de dimensiuni mici;
− Utilizat în telefonia mobila (staţia de bază); Conector mini-UHF
− Introdus în 1970.
C
Conector
t GR900BT (banda
b d : 0 – 8,5GHz)
8 5GH )
− Utilizat în laboratoare metrologice de microunde;
− Un singur
g tip p ((nu are p
pereche))
Conector GR900BT

Benzile de frecvență ale conectorilor coaxiali

Aplicaţii ale cablului coaxial

LAN-uri
LAN uri (primele generaţii): 10BASE5
10BASE5, 10BASE2;
Jonctiuni in reţelele de telefonie fixă (PSTN);
Televiziune prin cablu – CATV;
Reţele mainframe;
Alte aplicatii de distante scurte: fider pentru antene,
pentru conexiuni ale aparatelor de măsură de medie
frecvenţă
Tind să fie inlocuite:
- în reţelele LAN de cabluri UTP (mai ieftine) si switch-uri;
- în jjoncţiuni
ţ din sistemul PSTN cu fibra optică
p

Fibra optică
Utilizează p
principiul
p transmisiei g
ghidate a luminii p
prin reflexii totale multiple
p în
miezul optic. Viteza de propagare impuls aprox. 200km/s.
Structura FO: Înveliş exterior
400μm
• Miez optic;
Mi ti Strat tampon
250μm
• Înveliş optic Înveliş optic
• Înveliş protecţie (strat tampon, kevlar, etc) 125μm
Miez
ˆ ˆ n2 8 μm
i >
Reflexie totală: i cri = arcsin
n1
U hi l d
Unghiul de iincidenţă:
id ţă
Raze absorbite
iˆin <arcsin( AN )
Înveliş optic
n0
de înveliş
n2
n1
Conul de Miez
acceptanţă
Apertura numerică:
Unghi de Unghi de
n − n n1
2 2
n −n incidenţă reflexie
AN = 1
≈ 2
2Δ unde Δ
Δ= 1 2
n0 n0 n1

Tipuri de fibre optice:
FO multimod
• Cu salt de indice de refracţie
• Cu indice de refracţie gradat
FO monomod
Profil al indicelui Impuls Impuls
de refracţie transmis recepţionat
FO cu salt de indice de refracţie
FO cu iindice
di ded refracţie
f ţi gradat
d t
FO monomod

Parametrii tipurilor de FO
Diametrul Diametrul Atenuarea maximă (dB/km)
Lărgimea de
Tipul fibrei optice miezului învelişului
850nm 1300nm 1500nm bandă (MHz/km)
(μm) optic (μm)
5.0 85 sau 125 2.3 5000 @ 850nm
monomod
8.3 125 0.5 0.25
600 @ 850nm
50 125 2.4 0.6 0.5
1500 @ 1300nm
Multimod, indice 600 @ 850nm
62.5 125 3.0 0.7 0.3
gradat 1500 @ 1300nm
600 @ 850nm
100 140 3.5 1.5 0.9
1500 @ 1300nm
Multimod, salt de
200 sau 300 380 sau 440 6.0 6
i di
indice

Domeniul de frecvenţe utilizat de FO
Atenuare Banda Banda Banda
((dB/km)) (0.85 μm) (1.3 μm) (1.55 μm)
Lungime de undă (μm)
Fereastra de Valoarea λ
Etichete benzii Tipul FO Aplicatie
t l
telecom (î vid)
(în id) [nm]
[ ]
1 820-900 multimod LAN
1260-1360 O (original) monomod diverse
2
1360 1460
1360-1460 E (extended) monomod diverse
1460-1530 S (short wavelengths) monomod diverse
1530-1565 C (conventional) monomod WDM
3
1565-1625 L (long wavelengths) monomod WDM
1625-1675 U (ultralong wavelengths) monomod WDM

Fenomene specifice FO
Atenuarea [[dB/km]] – scăderea intensităţii
ţ optice
p cu distanţa
ţ
Exemplu: Lungimea maximă pentru FO monomod, cu atenuare=0,25dB/km,
putere emisie +1dBm, prag detecţie= –27dBm, pierderile de cuplaj=0.7dB,
pierderile
p e de e dato
datorate
ate cu
curbării
bă fibrei
b e su
suntt 2dB,
d , rezerva
e e a de receptie=3dB.
ecept e 3d
(1-(-27)-2⋅0,7-2-3)dB =86,4km
Bugetul puterii: rec dB em dB (
P = P − aten +margine ) ⇒ d =
0,25dB/km

Fenomene specifice FO
Dispersia
p
• Intermodală [ps/km] – lăţirea impulsului optic recepţionat (faţă de
cel emis) datorită propagării pe mai multe căi;
tM −tm n 1 ⎛ n1 ⎞ n1 ( AN ) n1Δ
2
2
n1 − n2
( )im
Δt = = ⎜ −1⎟ = Δ≅ = ; Δ=
L c0 ⎜⎝ n2 ⎟⎠ c0 n2 2c0 n1 c0 n1
• Cromatică [p [ps/λ·km]] - lăţirea
ţ impulsului
p recepţionat
pţ D(λ)
( ) datorită
variaţiei indicelui de refracţie cu λ .
n1Δ
Exp.
p Pt o FO multimod cu Δ=0,95%
, , șși L = 1km rezultă (Δt )im = = 46ns/km
, n1= 1,45
c0
Pentru o lățire cu max 50% a impulsului la recepție:0,5⋅Tb =(Δt )im ⋅ L = 46ns
Si debitul binar maxim este: Db =1/Tb =10.87Mbps
Exp O FO monomod cu D(λ) =17ps/nm·km
Exp. 17ps/nm km , de lungime L=20km,
L 20km cu ILD cu
Δλ=2nm se poate utiliza pentru STM4 (622Mbps) și pt STM16 (2,5Gbps)?
Dispersia cromatică, ΔTcr = D ( λ ) ⋅ Δλ ⋅ L = 680ps ⇒ 200ps < ΔTcr < 0.8ns

Surse de radiaţie utilizate în FO
-modulaţie a intensităţii optice: ASK, OOK;
LED (light-emitting diodes)
- radiaţie luminoasă necoerentă prin electroluminiscenţă;
- lărgimea spectrală a benzii 30 - 60nm;
- pentru FO multimod;
- putere de emisie tipică de –15dBm
de cuplaj mari (cca 97%);
- bandă de modulaţie relativ mică, 50MHz
Dioda Laser - ILD (Injection Laser Diode)
- lărgimea spectrală a benzii < 2 - 4nm;
- utilizată pt FO monomod;
- putere de emisie relativ mare, +5dBm;
- banda de modulaţie minimă de 1GHz;
- scumpe şi de viaţă mai mică;

Receptori de radiaţie utilizate în FO (fotodetectori)
Dioda PIN (Positive-Intrinsec-Negative)
( g )
- nu au câştig de detecţie;
- maxim de sensibilit: 800-900 nm, pt Si;
- durata de viaţă mai lungă;
Dioda foto cu avalanşă (AFD)
- au câştig de detecţie de 15-20dB;
15 20dB;
- utilizabile în toate ferestrele optice de emisie (850nm, 1.3μm , 1,55μm);
- timp de răspuns mai bun decât fotodiodele PIN;
- necesită
ită o ttensiune
i d
de alimentare
li t maii mare (100V) şii circuit
i it complex;
l

Tehnologii noi în FO
Amplificatoare optice (fotonice)
• EDFA (erbium doped optical amplifiers – 1550nm)
• SOA (semiconductor optical laser type amplifiers) – 1550nm;
• PDFA (praseodymium-doped fiber amplifiers -1300nm);
• Raman (pentru FO nedopată )
Raman

Tehnologii noi în FO
multiplexare
p cu diviziune în lungime
g );
de undă (WDM)
(

Caracteristici generale ale FO

Capacitate foarte mare (cea mai mare lărgime de bandă
100-1000GHz);
Dimensiuni şi masă reduse (diametrul aprox. 1 cm faţă
de 10-20 cm pentru cablurile electrice - coaxiale);
se utilizează în cabluri cu mai multe perechi;
distanţă mare între repetoare (zeci km);
imunitate la interferenţele uem (EMI);
nu radiază câmp electromagnetic;
este vulnerabilă la distrugerile fizice;

Conectori pentru FO
Conector ST – FO multimod; Conector FC
Conector SC – comun. datacom, telecom;

Conector ST
Conector FC – FO monomod,, datacom,
telecom, echipamente de măsură;
Conector SC
Conector FDDI – pentru reţele FDDI
Conector LC – panel cu mulţi conectori
Conector FDDI
Conector MT-RJ – conectare duplex (pereche)
Conector LC
Conector MT-RJ

Aplicaţii ale FO
Joncţiuni long-haul
long haul (lungime medie 1500km, Capacitate
mare, tipic 20000-60000 canale vocale);
Joncţini metropolitane
• Interconectează centrele de comutaţie dintr-o arie
metropolitană
• Lungimea medie 20km;
• Capacitate de 100.000 canale vocale;
Joncţiuni rurale (lungimi 40-150km
40 150km, capacitate 500
canale vocale);
LAN-uri de 100Mbps şi 1Gbps;
Bucle de abonat pentru servicii integrate de banda
largă (telefonie, internet, TV)

Parametrii comparativi a mediilor pentru comunicaţii ghidate
Domeniul Atenuarea Întârzierea Distanţa

frecvenţei tipică tipică între repet.
Pereche 0.2 dB/km @ 50 µs/km 2 km
torsadate 1 kHz
(încărcată) 0 - 3.5 kHz
Pereche 0.7 dB/km @ 5 µs/km 2 km
torsadată (mai 1 kHz
multe în cablu) 0 - 1 MHz
Cablu coaxial 7 dB/km @ 4 µs/km 1 - 9 km
0 - 500 MHz 10 MHz
Fibră optică
p 0.2 to 0.5 5 µs/km 40 km
186 - 370 THz dB/km

Cabluri folosite în rețelele LAN fixe
Perechi torsadate:
- 10Base-T (Ethernet) – rata de transfer = 10Mbps

- 100Base-T (Fast Ethernet) – rata de transfer = 100Mbps
- 1000Base-T (Gigabit Ethernet) – rata de transfer = 1Gbps
- Token ring – rata de transfer = 4-16 Mbps
Cablu Coaxial:
- 10Base-2 (ThinWire Ethernet) – rata de transfer = 10Mbps
- 10Base-5 ((ThickWire Ethernet)) – rata de transfer = 10Mbps
p
Cablu de fibră optica:
- 10Base-F (Ethernet) – rata de transfer = 10Mbps
- 100Base-FX (Fast Ethernet) – rata de transfer = 100Mbps
- FDDI token ring – rata de transfer = 100Mbps

Atenuarea comparativă a mediilor pentru comunicaţii ghidate

Medii pentru transmisiuni neghidate

Domeniul de frecvenţe utilizate pentru transmisiuni radio
Modulaţie analogică Modulaţie digitală
Domeniul de Lungimile de Aplicaţii
Denumire Lărgime
frecvenţe undă Modulaţie Modulaţie Rata binară principale
Bandă
LF (frecvenţe ASK, FSK, 0,1 -
30 – 300 kHz 1 – 10 km Neutilizată (în general) Navigaţie
joase) MSK, QAM 100bps
100 – 1000 MF (frecvenţe ASK, FSK, 10 –
300 – 3000 kHz MA 4kHz Radio AM)
m medii) MSK, QAM 1000bps
HF (frecvenţe ASK, FSK, 10-
3 – 30 MHz 10 – 100 m MA, BLU 4kHz Radio US
înalte) MSK, QAM 3000bps
Radio FM,
VHF (frecvenţe MA, BLU, 5kHz - FSK, PSK,
30 – 300 MHz 1- 10 m < 100kbps Televiziune
foarte înalte) MF 5MHz QAM
VHF
Televiziune
UHF (frecvenţe PSK, QAM, UHF
300 – 3000 MHz 10 – 100 cm BLU, MF < 20MHz < 54Mbps
ultra-înalte) (OFDM) microunde
terestre
Microunde
SHF (frecvenţe PSK, QAM,
3 – 30 GHz 1 - 10 cm MF < 500MHz <108Mbps terestre şi
super-înalte ) (OFDM)
satelitare
EHF (frecvenţe Aplicaţii
30 – 300 GHz 1 – 10 mm extrem de MF < 1GHz PSK < 750Mbps experimentale
înalte) punct la punct

Medii de transmisiune
Benzile de frecvenţă pentru sistemele radio comerciale (analog & digit)
Domeniul de frecvenţe Descriere

150kHz - 290kHz Banda radio (UL)
550kHz – 1640 kHz Banda radio AM (107 canale distanţate la 10kHz), (UM)
3 – 30 MHz Banda radio de difuziune internaţională, (US)
5,95 – 26,1 MHz Banda radio de unde scurte (8 canale) (US)
54 – 88 MHz Banda VHF de televiziune analogică (canalele 1-6) (UUS)
88 – 108 MHz Banda de radiodifuziune FM (UUS)
174 – 216 MHz Banda VHF de televiziune analogică (canalele 7-13) (UUS)
470 - 890 MHz Banda VHF de televiziune analogică (canalele 14-83) (UUS)
746 -764 MHz, 776 – 794 MHz Benzile pt Rețele 3G - UMTS
806 – 902 MHz Benzile telefonie digitală mobilă 1G, 2G (GSM)
902 – 828 MHz Bandă nelicențiată ISM (telefon fără fir
fir- DECT, 1G WLAN)
1.7-1.85 GHz Banda pt Rețele 3G - UMTS
1.85 – 1.99 GHz Benda pt servicii de comunicații personale 2G (GSM)
2 305 – 2.32
2.305 2 32 GHz
GHz, 2
2.345-2.36
345 2 36 Ghz Benda pt servicii de comunicații radio

Benzile de frecvenţă pentru sistemele radio comerciale (analog & digit)
Domeniul de frecvenţe Descriere

2.32 - 2.325 GHz Banda de radio digital prin satelit
2.4 - 2.4835 GHz Banda nelicențiată ISM (WLAN, Bluetooth, ZigBee)
2.15 - 2.68 GHz Serviciul de distribuție mutipunct multicanal (MMDS)
2.5 - 2.69 GHz Banda pt Rețele 3G - UMTS
5.15 - 5.25 GHz Banda NII (pt sisteme de interior, WLAN 802.11a)
5.25 - 5.35 GHz Banda NII (aplicații de campus și exterior de rază mică)
Banda NII (pt legături punct la punct de exterior de distanță
5.725 - 5.825 GHz
mare)
5.725 - 5.85 GHz Banda nelicențiată ISM (PBX radio)
12.2 – 12.7 GHz Banda pt televiziune digitală prin satelit
27.5 – 29.5 GHz, 31-31.3 GHz Benzile pt Serviciul de distribuție multipunct local (LMDS)
38.6 – 40 GHz Banda pt servicii radio fixe

Schema bloc a emiţătorului şi receptorului radio

Semnal pe
Semnal frecvenţa Semnal Semnal
emis intermediară modulat informaţie
Etaj final Etaj intermediar Modulator

Mixer Mixer
HPMX-2007
The lkhefw
esjlkh qwh wlkhq
wlh The lkhefw
wklhjr wlkhq The lkhefw wlkhq
wejklh
wklhjr
wilehr qlih qilh q wejklh qlih qilh q
wejklh
wilehr
wklhjr
wejklh
wilehr
qlih qilh q
lihewrw
esjlkh
wejklh qwh wlh q3wih
esjlkh q
qwh wlh q3wih
esjlkh
wklhjr q
qwh wlh
qlih qilh q
wajkhrqwilu
q3wih q wae. wajkhrqwilu
wajkhrqwilu wae.
wae. wajkhrqwilu wae.
wklhjr
esjlkh
lihewrw qlih qilh
qwh
wajkhrqwilu wlh q
wae. wklhjr qlih
wklhjr
lihewrwqlih qilh
qilh qq wklhjr qqlih qilh q
wejklh
lihewrw
q3wih
wejklh
wklhjr
q3wih
lihewrwqqlih qilh q wejklh
q3wih qq wejklh
esjlkh
q3wih qqwh wlh
wajkhrqwilu wae. q3wih
esjlkh
wklhjr qwh wlh
qlih qilh
wajkhrqwilu q
wae. wajkhrqwilu
esjlkh
wklhjr qwh wae.
wlh
qlih qilh
wajkhrqwilu q
wae.
q3wih q
esjlkh
wklhjr qwh wlhq
qlih qilh wklhjr
wejklh qlih qilh q lihewrw
wejklh
wklhjr qlih qilh q
wklhjr
wejklh qqlih qilh q lihewrw
q3wih
wejklh
esjlkh q
qwh wlh lihewrw
q3wih
wejklh
esjlkh q
qwh wlh
lihewrw
q3wih
wejklh
esjlkh qwh wlh q3wih
esjlkh
wklhjr q
wajkhrqwilu
qwh wae.
wlh
qlih qilh q wajkhrqwilu
q3wih q
esjlkh
wklhjr qwh wae.
wlh
qlih qilh q
q3wih q
wajkhrqwilu wae. wajkhrqwilu
lihewrw wae. wajkhrqwilu
lihewrw wae.
wklhjr qlih qilh q wejklh wklhjr qqlih qilh q
Antenă
wajkhrqwilu
lihewrw
wejklh wae. lihewrw
q3wih
esjlkh q
qwh wlh lihewrw
q3wih
wejklh
q3wih q
esjlkh qwh wlh wajkhrqwilu
wklhjr wae. q3wih q
wajkhrqwilu
wklhjr wae.
qlih qilh q lihewrwqlih qilh q
wklhjr
esjlkh qwh wlh
wajkhrqwilu wae.
lihewrw q3wih qqlih qilh q
wejklh
wklhjr
lihewrw
wejklh
qlih qilh q
q3wih q q3wih q
esjlkh qwh wlh q3wih q
wajkhrqwilu wae. wajkhrqwilu wae.
lihewrw
Amplif
FTB Filtru FI
de putere Filtru Amplificator
Oscilator 2 mod
Oscilator 1
Oscilator
Local 3
Schema bloc simplificată a unui emiţător radio

Semnal pe Semnal Semnal
Semnal frecvenţa modulat informaţie
recepţionat intermediară ţi t
recepţionat ţi
recepţionatt
Etaj de intrare Etaj intermediar Demodulator

Mixer Mixer HPMX-2007
The lkhefw The lkhefw The lkhefw

wejklh
wlkhq qwh
wilehrwlh wejklh
wlkhq qwh
wilehrwlh wejklh
wlkhq wilehr
esjlkh
wajkhrqwilu esjlkh
wajkhrqwilu esjlkh qwh wlh
wajkhrqwilu
wklhjr
lihewrwqlih qilh q wklhjr
lihewrwqlih qilh q wklhjr
lihewrwqlih qilh q
wejklh
wae.
q3wih q wejklh
wae.
q3wih q wejklh
wae.
q3wih q
wajkhrqwilu esjlkh qwh
wajkhrqwilu wlh esjlkh qwh wlh
wajkhrqwilu
esjlkh qwh wlh wklhjr qlih qilh q
lihewrw wklhjr qlih qilh q
lihewrw
wklhjr
wae.
lihewrwqlih qilh q wejklh
wae.
q3wih qwh
q wejklh q
wae.
q3wih
wejklh
q3wih q esjlkh
wajkhrqwilu wlh esjlkh qwh wlh
wajkhrqwilu
esjlkh qwh wlh wklhjr qlih qilh q wklhjr qlih qilh q
wajkhrqwilu
wklhjr qlih qilh q lihewrw
wae. q
wejklh lihewrw
wae. q
lihewrw
wejklh q3wih
wklhjr qlih qilh q
wae.
q3wih
esjlkh q
qwh wlh wajkhrqwilu
wajkhrqwilu wklhjr
lihewrwqlih qilh q wejklh
q3wih
wklhjr qlih qilh q
lihewrw wae. q
q3wih esjlkh q
qwh wlh
wajkhrqwilu
wae. q
q3wih wklhjr qlih qilh q wklhjr
lihewrwqlih qilh q
wklhjr qlih qilh q wejklh wejklh
wae. q
wejklh q3wih qwh
esjlkh q wlh q3wih
esjlkh qwh wlh
Antenă
q3wih q
esjlkh qwh wlh wajkhrqwilu
wklhjr qlih qilh q wajkhrqwilu
wklhjr qlih qilh q
wajkhrqwilu
wae. q
wejklh lihewrw
wae. qqlih qilh q
wklhjr
lihewrw
wejklh
wae. q3wih
wejklh
q3wih
esjlkh q
qwh wlh wajkhrqwilu
wklhjr qlih qilh q q3wih q
esjlkh qwh wlh
wajkhrqwilu
wklhjr wajkhrqwilu
lihewrw wae. qqlih qilh q
q3wih wklhjr
lihewrwqlih qilh q
wae. q
q3wih wejklh
q3wih q wae. q
wejklh
q3wih
esjlkh
wajkhrqwilu wlh
qwh wajkhrqwilu
lihewrw
wae. wae.
A lif
Amplif
FTB Filtru FI Amplif. FTJ
cu zg. mic
Oscilator 2 Oscilator 1
Oscilator
Local 3
Schema bloc simplificată a unui receptor radio

Antena
- un conductor electric (sau sistem de conductoare electrice)
folosit pentru a radia sau colecta energia electromagnetică.
Parametrii principali ai antenei:
• Caracteristica de radiaţie
• diagrama intensităţii câmpului electromagnetic emis de antenă
î spaţiul
în ţi l îînconjurător;
j ăt
• se descrie prin modelul de elevaţie şi azimutal (în plan vertical
- referința orizontală; în plan orizontal – referința axa nordului);

Parametrii: unghi azimutal (φ) și unghi
al elevației (θ);
• clasifică antenele:
• izotrope
• omnidirecţionale;
• directive
Exemple de caracteristici de radiaţie:
Axa
Lobului principal
caracteristica
câmpului
antenă izotropă Componentele
câmpului
Lobul
(fascicolul)
(f i l l)
principal
Câmpul pe
direcţia θ, φ
Lobi
laterali Zerouri
Lobi
posteriori
antenă omnidirecţională Carateristica de radiaţie 3D al unei antene directive

polarizată vertical

Parametrii caracteristicii de radiaţie: Lob frontal 0

0
(principal)
direcţia de intensitate maximă 450

Punctul de
½ putere
Lăţimea
fasciculului
½ putere
450
(lob principal) Lăţimea

(HPBW)
fasciculului
primului nul Lobi lateral
celelalte direcţii
ţ semnificative 900
(FNBW) (secundari)
900
(lobi secundari)
HPBW (Half Power Beamwidth) Lobi posteriori
lăţimea (unghiul) fascicolului din lobul 1350 1350
principal la ½ din puterea maximă; 1800
FNBW (First
(Fi t Null
N ll Beamwidth)
B idth)
lăţimea unghiul fascicolului pentru
Pn (θ ) = En (θ )
2
primul nul;
Caracterizarea se face in planele azimut

și elevației (pereche de unghiuri φ × θ ).
Parametrii principali ai antenei (2):
Câştigul
ş g antenei
• raportul dintre intensitatea radiată de antenă pe o anumită
direcţie, la o distanţă oarecare şi intensitatea radiată la aceeaşi
distanţă de o antenă izotropă echivalentă (teoretică);
• se măsoară în dB
• reprezentarea
p g
grafică pe
p toate direcţiile
ţ reprezintă
p
caracteristica de directivitate a antenei
Directivitatea
• raportul dintre intensitatea câmpului electric emis pe o
anumită direcţie faţă de intensitatea de radiaţie medie:
U (θ ,φ ) 4π ⋅U (θ ,φ )
D(θ ,φ ) = =
Umed Prad
P t un radiator
Pentru di t iizotrop,
t di
directivitatea
ti it t este
t constantă:
t tă D(θ ,φ ) =1

Eficienţa de radiaţie – indică fracţiunea din puterea emiţătorului
care este radiată de către antenă (restul se pierde prin efect Joule);
câştigul di ti it t × eficienţă
â ti l = directivitate fi i ţă
Frecvenţa de rezonanţă – este frecvenţa centrală pentru care
randamentul de radiaţie este maxim
Lărgimea de bandă – intervalul de frecvenţe pentru care antena
radiază eficient. Banda este centrată pe frecvenţa de rezonanţă.
Impedanţa antenei
• trebuie asigurării adaptării cu emiţătorul şi fiderul;
• neadaptarea micşorează eficienţa de radiaţie prin antenă;
Polarizarea – reprezintă orientarea câmpului electric (din unda
electromagnetică radiată) faţă de suprafaţa pământului.
• Eficiență maximă la distanță fixă → dacă unda e.m. incidentă și
antena de recepție au același sens și aceeași orientare a polarizării.
Exemple de polarizări: verticală, orizontală, oblică, circulară de mâna stânga
(rotaţia câmpului în sensul acelor de ceas), circulară de mâna dreapta,
eliptică de mâna stânga, eliptică de mâna dreaptă, etc.

Tipuri constructive de antene

Atena dipol - conductor rectiliniu
de lungimi tipice λ/2 , 5λ/8 , λ/4.
Cea mai comună: radio analogic şi digital,
comunicaţii mobile
mobile, WLAN,
WLAN Bluetooth,
Bluetooth etc.
etc
Antena dipol cu elemente multiple

- este mai directivă în plan azimutal

Atena Yagi – cu reflector liniar

- un reflector, un driver, mai mulţi directori
- aplicaţii:
li ţii TV
Driver
Directori
R fl
Reflector
( ) modelul
(a) d l l antenei
t i Yagi
Y i (b) caracteristica
i i de d radiaţie
di i 3D
((c)) caracteristica de radiaţie

ţ azimutală ((d)) caracteristica de radiaţie
ţ în pplan vertical

Atena plană
- aplicaţii: WiMAX, WLAN
caracteristica radiaţie plan vertical caracteristica radiaţie azimutală

Antena cu reflector parabolic

- undele reflectate de suprafaţa paraboloidului,
care pleacă sau ajung în focar parcurg acelaşi
drum → creează un fascicul plan paralel; f Focar
- distanţa focală: D2
f= D
16d
- Reflectorul nu trebuie să fie compact
d
- Directivitatea cea mai mare
caracteristica radiaţie plan vertical caracteristica radiaţie azimutală

Parametrii ai antenelor parabolice
Frecv.\diam 0,3m 0,6m 1,2m 1,8m 2,4m 3m 3,7m 4,5m
HPBW [°] 2GHz

6GHz
35
11,67
17,5
5,83
8,75
2,92
5,83
1,94
4,38
1,46
3,5
1,17
2,84
0,95
2,33
0,78
Pentru lobul princial 8GHz 8,75 4,38 2,19 1,46 1 0,88 0,71 0,58
funcţie
ţ de frecvenţă
ţ 11GHz ,
6,36 3,18
, 1,59
, 1 0,8
, 0,64
, 0,52
, 0,42
,
şi diametru 14GHz 5 2,5 1,25 0,83 0,63 0,5 0,41 0,33

18GHz 3,89 1,94 0,97 0,65 0,49 0,39 0,32 0,26
23GHz 3 1,52 0,76 0,51 0,38 0,3 0,25 0,2
38GHz 1,84 0,92 0,46 0,31 0,23 0,18 0,15 0,12
Frecv.\diam 0,6m 1,2m 1,8m 2,4m 3m 3,7m 4,5m

Câştigul [dB] 2GHz 19 5
19,5 25 5
25,5 29 1
29,1 31 6
31,6 33 5
33,5 35 1
35,1 37
funcţie de frecvenţă 4GHz 25,5 31,6 35,1 37,6 39,5 41,1 43,1
şi diametru (câștigul 6GHz 29,1 35,1 38,6 41,1 43,1 44,6 46,6
maxim)) 8GHz 31,6 37,6 41,1 43,6 45,5 47,1 49,1

11GHz 34,3 40,4 43,9 46,4 48,3 49,9 51,8
14GHz 37 43,1 46,6 49,1 51 52,6 -
18GHz 38,6 44,6 48,2 50,7 - - -
23GHz 40 4
40,4 46 4
46,4 49 9
49,9 - - - -
38GHz 45,1 51,1 - - - - -

Tipuri de fideri pentru antenele parabolice

în focar ((a)) – p
proiectare simplă,
p , dar fider lung
g la amplificatorul
p electronic.
Decalat (offset – fider în focar, reflectorul redus) (b) – prindere
ușoară pe acoperiș, dar fider lung;
C
Cassegrain
i ((subreflector
b fl t secundar
d circular
i l hiperbolic)
hi b li ) (c)
( ) –
fider scurt (pierderi mici), dar scump (reflectorul secundar);
Gregorian (subreflector secundar eliptic) (d)
Reflectorul parabolic
principal
p p
Signal
input/output
Signal
Signal input/output
input/output
(a) ((b)) (c) (d)

0 0
Antena sectorială
-15 -15
-20 -20
-30 -30
270 0 -3 -6 -10 dB 90 270 0 -3 -6 -10 dB 90
Antena “sloted”
sloted 180 180
Polarizare orizontală / verticală
Antena
A t microstrip
i ti
Arii de antene
- antene distanţate la λ/2

Moduri de propagare ale undelor radio

Unde de suprafaţă (ground wave);
Unde în vizibilitate directă (light-of-sight);
Unde ionosferice (sky wave);
Unde spaţiale (space wave)
Undă
spaţială
Undă ionosferică
Ionosferă (80 - 720 km)

Mezosferă (50 - 80 km)
Undă vizibilitate directă
Stratosferă (12 - 50 km)
Undă de suprafaţă
Troposferă (0 - 12 km)
Emiţător Terra Receptor

Unde de suprafaţă
- se p
propagă
p g aproape
p p de suprafaţa
p ţ Pământului, urmărindu-i conturul;
- pentru frecvenţe < 2MHz, din benzile UL şi UM;
- Aplicaţii:
- radiodifuziunea civilă (MA)
- aplicaţii militare pentru comunicaţii între nave
- radare cu detecţie peste linia orizontului
Unde ionosferice
- sunt reflectate de ionosferă;;
- Pentru frecvenţe 3 – 30 MHz, în banda US
- Aplicaţii:
- radioamatori
- radiodifuziunea şi televiziune

Unde în vizibilitate directă

- Emiţătorul
ţ şi
ş receptorul
p trebuie să se afle în vizibilitate radio;
- Orizontul radio depăşeşte orizontul optic, din cauza refracţiei;
- pentru frecvenţe > 30MHz , benzile VHF, UHF, SHF, EHF;
- Aplicaţii:
A li ţii
- radiodifuziunea (FM) şi difuziune TV analogică;
- comunicaţiilor locale radio;
- Comunicaţii între radio-relee
Unde spaţiale
- Tip particular de unde în vizibilitate directă utilizate pentru comunicaţiile cu
sateliţii de telecomunicaţii;

Aspecte şi mecanisme ale propagării

Atenuarea
- Scăderea puterii de recepţie cu distanţa - scade intensitatea câmpului EM
Reflexia
- schimbarea direcţiei de propagare a undei prin întoarcerea în mediul de
incidenţă la întâlnirea separaţiei a două medii
Împrăştierea
- Apare ca reflexie a unui fascicul pe o suprafaţă cu rugozităţi, rezultă mai
multe fascicule;
Difracţia
– propagarea undelor EM “ocolesc” obiectele obturatoare de dimensiuni
comparabile cu lungimea de undă
undă, datorită apariţiei undelor secundare (princ
(princ.
Huygens).

Aspecte şi mecanisme ale propagării

Orizontul radio
De obicei se utilizează doar p
pentru undele în vizibilitate directă.
• Orizontul optic Tangenta la suprafaţă
d
= ( R + h ) − R2
2
2
d optic ; R ≅ 6370 km h
d optic ≅ 2 ⋅ R ⋅ h ⇒ doptic [ km ] ≅ 3,57 h [ m] R

R
• Orizontul radio
- este mai mare decât orizontul optic
pentru zona temperată:
4 4
d radio = d optic cu notatia R ' = R
3 3
⇒ d radio ≅ 2 ⋅ R '⋅ h ⇒ d radio [ km ] ≅ 4,123 ⋅ h [ m ]

Pierderile legăturii radio

Gt Gr Pt
Datorită efectelor ppropagării,
p g puterea recepţionată
p pţ este: Pr =
-Pr - puterea recepţionată
LT
- Pt - puterea transmisă
-Gr - câştigul antenei de recepţie
- Gt - câştigul antenei de emisie
- LT – pierderile totale ale legăturii

Pr dB = Pt dB + Gt dB
+ Gr dB
− LT dB
Pierderile totale L T = L ⋅ Lsist

• pierderile de propagare prin mediu (L) L = LP ⋅ LS ⋅ LF
− Pierderi
Pi d i medii
dii d
de propagare (LP) – path
th lloss
− Fading lent – umbriere (LS) - shadowing
− Fading rapid (LF) - fading
• piederile sistemelor de emisie Lsist_em şi recepţie L sist_rec
-Modelele de propagare evaluează pierderile medii ale legăturii radio cauzate
de propagare

Pierderile legăturii radio

Puterea
semnal rec.
[dB]
- Pierderile se exprimă în dB
L dΒ = LP + LS + LF [dB]
Distanţa
- Abordare
Ab d clasică:
l i ă separarea tipurilor
ti il d de atenuare/defazare
t /d f d
dupăă metodele
t d l d
de
dinamica lor și metodele de caracterizare matematică: atenuarea de
propagare (deterministă), umbrirea (proces aleator lent), fading (proces
aleatoriu rapid)

Pierderile de propagare
Puterea
Fading rapid
semnalului
(Fading pe termen scurt)
[dB]
Distanţa
Puterea
P t
semnalului Fading lent
[dB] (Fading pe termen lung)
Distanţa
Puterea
semnalului
[dB] Pierderi medii
de propagare
Di
Distanţa

Propagarea undelor de suprafaţă
Intensitate
B (μV/m))
ntensitatea ccâmpului (dB
ea câmpului (μV/m)
In
Distanţa (km)

Modele de propagare pentru pierderi medii

Propagarea
p g în spaţiul
p ţ liber
- Ţine cont doar de atenuare de propagare; (comunicaţii cu sateliţi)
Propagarea a două raze
- Ţine
Ţi contt de
d reflexia
fl i dde o suprafaţă
f ţă netedă;
t dă (comunicaţii
( i ţii tterestre
t didistanţe
t ţ
mari: radiorelee);
Modele de propagare propuse de ITU-T
Descriu mai exact propagarea reală a u.e.m. în anumite medii (ţine cont şi de
efectele umbririi) şi se utilizează pentru proiectarea sistemelor de
telecomunicaţii radio terestre, mobile, etc.
• Modelul Egli
• Longley Rice
• Young
• Okumura
• Hata, etc.

Modelul propagării în spaţiul liber

- se aplică
p în cazul vizibilităţii
ţ directe şşi p
pentru comunicaţii
ţ satelitare;
- Pentru un radiator izotrop, puterea recepţionată, Pr(d ), la distanţa d , (d>>λ),
ţinând cont doar de pierderile în spaţiu liber:
PG G λ 2
PG
t t Gr
Pr (d ) = ≈ E (d ;t)
2
Ecuaţia lui Friis
t t r
=
(4π ) d L p_ FS
2 2
- Pt - puterea de emisie;
- Gt - câştigul antenei de emisie:
4π Ae_t , r
Gt , r =
- Gr - câştigul
ş g antenei de recepţie:
pţ λ2
- Lp_FS - factorul de pierderi în spaţiul liber
- λ - lungimea de undă a radiaţiei: λ = c = 2π c

fc ωc
- Ae - aria efectivă a antenei;
- E (d ;t ) - amplitudinea intensităţii câmpului electric la distanţa d de punctul de
emisie;
- fc – frecvenţa purtătoarei

Modelul propagării în spaţiul liber

- EIRP – p p EIRP = PG
puterea echivalentă a unui radiator izotrop: t t
- Pierderile de propagare în spaţiu liber, cu Gt= Gr = 1:
⎛ Pt ⎞ ⎛ λ2 ⎞
Lp _ FS =10⋅log⎜ ⎟ = −10⋅log⎜ 2 2⎟
≅ 32.45
32 45+ 20lg f(MHz) + 20lg d(km)
⎝ Pr ⎠ ⎝ (4π ) d ⎠
Exp 1: Calculaţi distanţa maximă a unei legături radio cu Pem= 100W, f=20MHz
Prec =10μW (minim),
( ) cu antene cu câştig unitar.
⎛ Pt _1 ⎞
max{Lp_ FS}=10⋅log⎜ ⎟ =70dB ⇒ 20lgd(km) =70−58.5 ⇒ d =1011.5/20 ≅3.76 km
⎜P ⎟
⎝ r _1 ⎠
Exp 2: Cât devine distanţa maximă a legăturii radio, dacă în plus se utilizează
antene direcţionale la emisie şi recepţie
recepţie, cu câştigurile GT = 3dB şi GR=6dB?
6dB?
⎛ Pt _1 ⎞
max{Lp}= max{Lp_ FS}+GT +GR =10⋅log⎜ ⎟ +GT +GR =79dB ⇒ d =1020.5/20 ≅10.5 km
⎜P ⎟
⎝ r _11 ⎠

Modelul propagării a două raze

TX
- Câmpul
p electric
ELOS
d’
E ⎡ ⎤
E (d ; t ) = 0 ⋅cos ⎢ωc ⎛⎜t − d ⎞⎟⎥ = Re{Ed }
RX
d ⎣ ⎝ c ⎠⎦ ht Eg hr
E ⎛ ⎞
Ed = 0 exp⎜ jωc ⎛⎜ t − d ⎞⎟ ⎟ d’’
d ⎝ ⎝ c ⎠⎠ θi θ0
- Câmpul electric în RX
Etot (d ;t ) = Re{Ed ' − Ed ''}

d
Modelul de recepţie cu undă directă şi o undă reflectată
⎧ ⎡ ⎛ ⎞⎤ ⎫ 2π (d ''− d ')
⎝ ⎝ c ⎠⎠⎦ ⎭
{
Etot (d ;t ) = Re⎨Ed ' ⎢1− exp⎜ − jωc ⎜⎛ d '− d ''⎟⎞⎟⎥ ⎬= Re E d ' ⎡⎣1− exp(− jθd )⎤⎦ } cu θd =
λ
⎩ ⎣
E0 E0 E0 2ht hr
şi d '− d ''= (ht + hr ) + d 2 − (ht − hr ) + d 2 ≅
2 2
Pentru d>>ht şi d>>hr : ≅ ≅
d d ' d '' d
2
E ⎛θ ⎞ ⎛ 2π ht hr ⎞
θd ≅ 2π ⋅ t r
2h h 2 2
⇒ ETOT ≅ 4 0 ⋅sin2 ⎜ d ⎟ ≅ 4⋅ E fsf ⋅sin2 ⎜ ⎟
λ d d ⎝2⎠ ⎝ λd ⎠

Puterea recepţionată este:
2
2 ⎛ 2π ht hr ⎞ ⎛ c ⎞ 2 ⎛ 2π ht hr fc ⎞
Pr (d ) = Pr _ fs (d ) ⋅ 4sin ⎜ ⎟ = 4 PG G
t t r⎜ ⎟ sin ⎜ ⎟
⎝ λd ⎠ ⎝ 4π f d
c ⎠ ⎝ cd ⎠
θ θ 2π ht hr
- la distanţă mare de emiţător: ⎜⎛ d > t r ⇒ θd <0,3⎟⎞ ⇒ sin⎜⎛ d ⎟⎞ ≅ d =
20h h
⎝ λ ⎠ ⎝2⎠ 2 λd
2
⎛ h t hr ⎞ ⎛ Pt ⎞
Pr d =Gt Gr Pt ⎜ 2 ⎟ ⇒ Lp =10⋅log⎜ ⎟ =120 + 40lg(d km ) − 20lg ht − 20lg hr
( )
⎝ d ⎠
dB
⎝ Pr ⎠
m m
( ) ( )
4h h
emiţător, h t < d < dc = t r , apar interferenţe „constructive
- aproape de emiţător constructive” şi
λ
distructive → anularea semnalului. Minimele apar pentru diferenţa de drum
d’-d’’ = n·λ/2, cu n>0 şi n impar.
Locul geometric al punctelor din spaţiu care satisfac această condiţie este o
familie de elipsoide de revoluţie confocale, cu focarele în cele două puncte
((antene)) de emisie şşi de recepţie,
pţ , numite elipsoide
p ((zone)) Fresnel.
- Foarte aproape d ≤ h t , dacă h t >> hr apar interferențe constructive;

Zonele valorii medie a lui Pr Pr
- d ≤ ht - constantă Pt dB
4h
4 ht hr
- d< - atenuare cu 20dB/dec
λ
4ht hr
- d > dc = - aten. cu 40dB/dec
λ

Zonele Fresnel
- Familie de elipsoide cu focarele în cele două antene (A,B) ale căror puncte
(M) satisfac
ti f relaţia:
l ţi
A B
MA + MB =n⋅ λ /2
Fn
- n – numărul zonei Fresnel M
- Fn raza zonei Fresnel n d1 d2
nλd1d2 n⋅d 1 km ⋅d2 km

Fn = ⇒ Fn m ≅ 550⋅ O zonă Fresnel într-o legătură radio
d1 + d2 (d1 km + d2 km )⋅ f MHz
O legătură se consideră în vizibilitate directă dacă dacă prima zonă Fresnel nu
este obstrucţionată. Pentru înălţimi egale ale antenelor de emisie (ht) şi de
recepţie (hr) avem:
λd1d2
F1 = ⇒ ht =hr = F1_max = λd pt d1 = d2 = d
d1 + d2 2 2

Zonele Fresnel
- Estimarea orizontului optic și radio pt
o comunicaţie în vizibilitate directă:
Pentru h1 << R si h2 << R (6370 km)
( )
dmax_radio ≈ 2 R' h 1 + h 2 cu R'= 4/3⋅R =8500 km
Pt vizibilitate radio directă (datorită curburii Terrei): ht =h1 + F1_max si hr =h 2 + F1_max
Pentru obstacole fixe înalte (h0)
ht 2 =h0 + h t si hr 2 =h0 + h r d1 d2
F1_max
În practică,
practică pt teren neted
neted,
ht2 hr2
se acceptă o acoperire de maxim ho
40% a primei zone Fresnel
Relaţia pentru distanţa maximă: d
Df ⋅Dh km Df =38,9⋅10−6 f MHz ⋅ht ⋅h r

d60% _max = km unde km
)
m m
km
Df
km
+ Dh km
(
Dh km =4,123⋅ ht + hr
m m

Alte modele de propagare

Egli – comunicaţii mobile,
mobile teren neregulat,
neregulat frecvenţe VHF
VHF,UHF
UHF
GB - câştigul staţiei de bază
2 2 GM - câştigul staţiei de mobile
⎛h h ⎞ ⎛ 40⎞
Lp =GBGM ⎜ B 2M ⎟ ⎜ ⎟ hB - înălţimea antenei staţiei de bază (m)
⎝ d ⎠ ⎝f⎠ hM - înălţimea antenei staţiei mobile (m)
d - distanţa (km)
f frecvenţa
f– f ţ (MHz)
(MH )
Young – com. mobile, oraşe cu mari cădiri înalte ,

frecv = 150-3700MHz
GB - câştigul staţiei de bază
GM - câştigul staţiei de mobile
2
⎛ hB hM ⎞ hB - înălţimea
î ălţi antenei
t i staţiei
t ţi i d
de b
bază
ă (m)
( )
Lp =GBGM ⎜ 2 ⎟ β
⎝ d ⎠ hM - înălţimea antenei staţiei mobile (m)
d - distanţa (km)
β – factor
f t de d dezordine
d di


Hata U (urban) – mobile,
mobile arii urbane,
urbane frecv
frecv.=
= 150-1500MHz
150 1500MHz
Lp =69,55+ 26,16⋅lg( f ) −13,82⋅lg(hB ) −CH +(44,99−6,55⋅lg(hB ))⋅lg(d )
⎧ 8,29 ( ( ) )
2
⎪ 8 29 ⋅ lg 1
1,54
54⋅hM −1,1
11 pt 150≤ f ≤200MHz
Pentru oraşe mari: CH =⎨
⎪⎩3,2⋅(lg(11,75⋅hM )) −4,97 pt 200≤ f ≤1500MHz
2
Lp - atenuarea
t in
i modelul
d l lH Hatat U (dB)
Pentru oraşe mici: hB - înălţimea antenei staţiei de bază (30-200m)
CH =0,8+(11⋅lg( f ) −0,7)⋅hM −1,56⋅lg( f )
hM - înălţimea antenei staţiei mobile (1-10m)
d - distanţa (1-20
( km))
f – frecvenţa (MHz)
Hata SU (suburban) – mobile,

mobile cădiri medii , f = 150
150-1500MHz
1500MHz
2 Lp U - atenuarea in modelul Hata U (dB)
⎛ f⎞
Lp = Lp_U −2⋅⎜lg ⎟ −5,4 f - frecvenţa (MHz)
⎝ 28⎠


Hata O (rural) – mobile,
mobile cădiri mici , f = 150
150-1500MHz
1500MHz
Lp = Lp_U −4.78⋅(lg f ) +18.33lg( f ) −40,94
2
Lp U - atenuarea in modelul Hata U (dB)

f - frecvenţa (MHz)
COST 231 – mobile,

bil ariiii urbane,
b ffrecv.= 1
1.5-2GHz
5 2GH
Lp =46,3+33,9⋅lg( f ) −13,82⋅lg(hB ) −a(hR ) +(44,99−6,55⋅lg(hB ))⋅lg(d ) +C
Lp - atenuarea in modelul COST Hata (dB)
a(hR ) =(1.1⋅(lg f ) −0,7)⋅hR −(1.56⋅(lg f ) −0,8)
hB - înălţimea antenei staţiei de bază (m)
hM - înălţimea
ţ antenei staţiei
ţ mobile (m)
( )
⎧0 ptt orase mici
i i sii medii
dii
C =⎨ d - distanţa (km)
⎩3 pt orase mari f – frecvenţa (MHz)
a(h
( R) – factor de corecţie
ţ ptp înălţimea
ţ MS

Diagrame de atenuare pentru modele HATA

Path Loss in Urban Area in Large City Path Loss in Urban Area for Small & Medium Cities
180 180
fc=200MHz
170 170
fc=400MHz fc=150MHz
Path Losss Lpu (dB)

Path Losss Lpu (dB)
160 fc=800MHz 160 fc=200MHz

150 fc=1000MHz 150
fc=1500MHz
fc=400MHz
140 140
fc=150MHz fc=800MHz
130 130
120 120 fc=1000MHz
110 110 fc=1500MHz
100 100
0 10 20 30 0 10 20 30
Distance d (km) Distance d (km)
Path Loss in Suburban Area Path Loss in Open Area
170 150
160
P a th L o s s L p s (d B )
fc=150MHz 140
Path Losss Lpo (dB)

fc=150MHz
150 fc=200MHz 130
fc=200MHz
140
fc=400MHz 120 fc=400MHz
130
f 800MH
fc=800MHz 110 fc=800MHz
120
fc=1000MHz fc=1000MHz
110 100
fc=1500MHz fc=1500MHz
100 90
90
80
0 5 10 15 20 25 30 0 5 10 15 20 25 30
Distance d (km) Distance d (km)

Modele de propagare simplificate

γ
⎛ ⎞
d
Cu o pantă Pr = Pt ⋅K ⋅⎜ 0 ⎟
⎝d ⎠
Pr dBm = Pt dBm + K dB +10⋅γ ⋅[lg d0 −lg d ] Pt - puterea de emisie
Pr - puterea
p terea de recepție
γ - exponentul de atenuare
⎛ ⎞
K dB =20⋅lg⎜ λ ⎟ d0 – distanța de referință pt câmp îndepărtat
⎝ 4π d0 ⎠ d – distanța
di t di t emitit șii receptor
dintre t
K – constantă care depinde de aten. medie
Mediu Interval γ Mediu Interval γ

Macrocelulă urbană 3.7 - 6.5 Magazin (Mall) 1.8 – 2.2
Microcelulă urbană 2.7 – 3.5 Hală industrială 1.6 – 3.3
Clădire de birouri (același etaj) 1.6 – 3.5 Casă 3
Clădire de birouri (etaje diferite) 2-6

Umbrirea – fading-ul lent

Obstacolele de dimensiuni mari determină variția ț p
puterii semnalului recepționat
pț
după o distribuție log-normală (gaussiană în dB) caracterizată de media
logaritmică μψ dB și dispersia logaritmică σψ dB :
⎛ ψ −μ ( )
2
⎞ unde ψ = Pt ⇒ ψ =10(lg P −lg P )
p(ψ dB ) = 1 ⋅exp⎜ − ⎟
dB ψ dB dB t r
Pr
2πσψ dB ⎜ σψ2dB ⎟ iar μ este atenuarea de propagare in dB
⎝ ⎠ ψ dB
Pt atenuarea liniara se obține:
(
⎛ 10⋅lgψ − μ
) ⎞⎟
2
ξ
p(ψ ) = ⋅exp⎜ − cu ψ >0 sii ξ = 10
ψ dB
2π ⋅σψdB ⋅ψ ⎜ 2σψ2dB ⎟ ln10

⎝ ⎠
Cu valoarea medie a atenuării compozite (de propagare + umbrire)
⎛ μψ dB σψ2dB ⎞ σψ2dB
μψ = E{ψ }=exp⎜ + de unde ⇒ μψ [dB] =10⋅lgμψ = μψ dB +
⎜ ξ 2ξ 2 ⎟⎟ 2ξ
⎝ ⎠

Fading-ul (rapid)
Semnalul emis p poate suferi multe reflexii de obiectele din mediu → semnalul
recepționat este suma tuturor replicilor intîrziate, defazate și atenuate diferit.
Tipuri de distribuții ale anvelopei semnalului recepționat:
- Distribuția Rayleigh a anvelopei – dacă semnalul se propagă
pe multe căi și nu există vizibilitate directă între emițător și receptor:
r ⎛ r2 ⎞ ⎛ r2 ⎞
pdf: p(r) = 2 ⋅exp⎜ − 2 ⎟ , cu r >0 ; cdf: F (r) =1−exp⎜ − 2 ⎟
σg ⎜ 2σ ⎟ ⎜ 2σ ⎟
⎝ g⎠ ⎝ g⎠
cu media și varianța:
2
{2
}
μr = E{r}=σ g π sii σ r2 =E (r − μr ) = 4−π σ g2
2
O v.a. Rayleigh,
y g , r , se poate
p ț
obține din două v.a. g
gaussiene independente
p ((x,y)
,y)
2 2 2 2
(
cu media nulă și varianța σ g : r = x + y ; p( x) =1 2πσ g ⋅exp − x 2σ g
2 2
)
O v.a. Rayleigh,
y g , r , se poate
p ț
obține dintr-o v.a. uniformă u∈(0,1
,):
r =σ g ⋅ −2⋅ln(1−u)
Fading-ul (rapid)
- Distribuția Rice a anvelopei – dacă semnalul se propagă pe
multe căi și există o cale de vizibilitate directă între emițător și receptor:
r
pdf: p(r) = 2 ⋅exp
p
⎛
p⎜ −
(r 2
+ν 2
) ⎞ ⎛ xν ⎞
⎟ ⋅I0 ⎜ 2 ⎟ , cu r >0 ;
σg ⎜ 2σ g ⎟ ⎜⎝σ g ⎟⎠
2
⎝ ⎠
unde I0 (x) este funcția Bessel modificată de prima speță și de ordin zero.
Media și varianța:
π ⋅L − ν⎛ 2 ⎞ πσ 2
⎛ ν2 ⎞
μrc = E{r}=σ g 1/2 ⎜ 2⎟
si σ rc =σ g +ν −
2 2 2 g 2
L1/2 ⎜ − 2 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ 2σ ⎟
2 ⎝ 2σ g ⎠ 2 ⎝ g⎠
L
Unde 1/2 ( x) = exp( x2
2)⋅⎡⎣(1− x) I0 (− x 2) − xI1 (− x 2)⎤⎦ este polinomul Laguerre.
O v.a.
v a Rayleigh
Rayleigh, r , se poate obține din două v.a.
v a gaussiene independente (x
(x,y)
y)
cu media ν (v2 – puterea medie rec. pe calea directă LOS) și varianța σ g :
2
r = x2 + y2 ; p( x) =1 (
2πσ g2 ⋅exp − ( x − μx ) 2σ g2
2
)
Fading-ul (rapid)
Distribuția Rayleigh Distribuția Rice
pdf pdf
r r

Fading-ul (rapid)
- Caracteristicile amplitudinii instantanee:
- Rata de trecere printr-un nivel: numărul mediu de treceri pe secundă a
anvelopei semnalului recepționat printr-un anumit nivel în sens pozitiv;
- Probabilitatea de întrerupere: probabilitatea ca puterea instantanee a
semnalului recepționat să fie sub pragul pt care poate avea loc comunicația;
- Durata fading-ului: valoarea medie a timpului în care anvelopa
semnalului ți
l l i recepționat
t este
t subb pragull ptt care poate
t avea loc i ți
l comunicația;
- Adîncimea fading-ului: raportul dintre valoarea pătratică medie și
valoarea pătratică a minimului semnalului afectat de fading;

Fading-ul (rapid)
- Deviația Doppler:
- Efectul Doppler- frecvența pe care este recepționat semnalul este
diferită de cea pe care este emis datorită deplasării relative a receptorului față
de emițător:
- frecvența de recepție este mai mare decât cea de emisie dacă
emițătorul și receptorul se apropie;
f ț de
- frecvența d recepțieți este
t maii mică
i ă decât
d ât cea d de emisie
i i d
dacă
ă
emițătorul și receptorul se depărtează;
f R =f E − f D θ
MS
- fR frecvența purtătoarei de recepție; Directie
Viteza (v),
direcție deplasare
- fE frecvența purtătoarei de emisie; semnal
- frecvența Doppler fD = v cos(θ ) BS

λ
Raze IR prin aer

Sistemele IR- asemănătoare cu sistemele FO, dar se transmite p
prin aer.
Sursa – de obicei LED (dar şi ILD)
Receptor PIN sau fototranzistor
- Comunicaţia puternic afectată de fum, ploaie densă, smog şi ceaţă.
Aplicaţii:
- Punct la punct,
punct perfect aliniate,
aliniate pot atinge 16Mbps la 1km – legături de date;
- In mod difuzare, în spaţii închise (25m), interconectare periferice la PC, cu
debit binar <1Mbps ;
- Controlul distant al echipamentelor audio/video şi casnice (general).
Clasa de sig. Interpretare Aplicaţii
Aplicaţii sigure în orice circumstanţe:

Clasa 1 Nepericulos în codiţii de operare normală
normală. Nu necesită nici un fel de protecţie
telecomenzi, porturi IrDA ale PC-urilor
Clasa 2 Foarte periculoasă. Ochii trebuie protejaţi de fasciculul direct şi de reflexii Neutilizate în spaţii deschise
Puţin periculos. Privirea directă în fascicul poate fi periculoasă, pentru reflexii

Clasa 3A Legături cu debite medii la distanţe mici <20m
nu este necesară protecţie
Parţial periculos. Privirea directă în fascicul este periculoasă, pentru reflexii nu Legături de date cu debite mari la distanţe
Clasa 3B
este necesară protecţie moderate cca 40-50m

Bibliografie
- D. Ciurea, “Transmisiuni telefonice”, Ed Matrixrom, 2004;
- S. Saunders, “Antennas and Propagation for Wireless Comm. Systems”,
Wiley, 2000;
- www.complextoreal.com;
p ;
- www.wikipedia.org;
- I.C. Botez, “Structuri Optoelectronice”, Ed Canova, 2001;
- W.
W Stallings,
Stallings “Data
Data and Computer Communications”
Communications , 2004;

Tehnici de transmisiune a
informaţiei
Capitolul 3
Tehnici de transmisiune a informaţiei
 Semale - mărime fizică care evoluează în timp;
• Utile;
• Perturbaţii (zgomot alb, colorat, etc.);
 Clasificare matematică:
• Deterministe – pot fi descrise cu o funcţie în timp sau în
frecvenţă;
• Aleatoare – se descriu cu instrumente statistice (probabilităţi)
În telecomunicaţii semnalele utile sunt aleatoare, semnalele de test sau
auxiliare (purtătoare) sunt deterministe.
 Tipuri de semnale
• Semnale analogice – nu prezintă discontinuităţi în timp şi
valori;
• Semnale eşantionate (discretizate în timp) – valorile
(continue) se cunosc doar la anumite momente de timp;
Sisteme de Comunicaţii -ETTI - 3A - sl.dr.A.F.Păun 2

 Tipuri de semnale
• Semnale analogice (valori continuă, continue în timp);
• Semnale cuantizate (valori discretizate, continue în timp);
• Semnale eşantionate şi cuantizate (digitale);
Semnale: (a) analogic, (b) eşantionat, (c) cuantizat, (d) eşantionat şi cuantizat

 Transmisiuni – analogice (semnal informaţional analogic)
- digitale (semnal informaţional digital)
 Purtătoarea:
• sinusoidală
- “translatează” spectrul
semnalului modulator
- În modulaţii analogice şi
digitale – telecomunicaţii pe
distanţe mari: cabluri metalice,
fibre optice, unde radio;
- mod. analog. şi digitale
• impulsuri
- “eşantionarea” sgnl. modulator
- Transm. digit. prin medii ghidante
- transm. în “banda de bază”
- mod. digit. sau eşantionate.

Tehnici de transmisiune analogică a informaţiei
 Exemple de semnale informaţionale în telecom
 Semnalul audio
• Spectrul de audiofrecvenţă : 20Hz – 20kHz;
• Val. min. – pragul audibilităţii, val. max. – pragul durerii;
• Max/Min = 100…120dB;
• Clasificare:
− Semnal vocal (semnal telefonic) 300Hz – 3,4kHz;
− Semnal muzical (semnal radiofonic) 20Hz – 20kHz;
 Semnalul TV complex (video compozit + sunet)

Banda: 7MHz (PAL), 8MHz (SECAM), 6MHz (NTSC-M);
• Semnal de videofrecvenţă (luminanţă+crominanţă);
• Semnale de sincronizare cadre, linii;
• Semnale burst;
• Semnal de sunet;

 Semnalul vocal
 Energie concentrată între 200Hz-2kHz;
 Banda 300Hz - 3,4KHz (pt. identificare);
- Sunetul = variaţie a presiunii aerului p;
- intensitate sonoră : I S = ct ⋅ p 2
- intensitate sonoră de referinţă Is0 (presiunea
auditivă p0 = 2·10-4 bar , la frecvenţa 1000 Hz - pragul auditiv convenţional)
IS
I S dB =10lg = 20lg P
IS 0 P0
- Tăria auditivă (T) senzaţia auditivă raportată la

pragul de audibilitate (variază cu f ) – sensibilitatea urechii
senzaţia la intensitatea sonoră aplicată (I S )

T dB = 20⋅log
senzaţia la pagul auditiv (I S 0 )

 Semnalul TV analogic
 Semnalul video compozit
• Semnal de videofrecvenţă
- Original trei semnale: RGB
(R- roşu, G - verde şi B - albastru ;
(ochiul mai sensibil la luminozitate decât la culoare)
- semnalul de luminanţă - nu conţine informaţie
de culoare (Rec. 709): Y = kR R + kG G + kB B ; kR = 0,2126; kG = 0,7152; kB = 0,0722;
(este modulat RBL pe subpurtătoarea de luminanţă fL=1,25MHz).
- semnalul de crominanţă - conţine doar inform.
de culoare (Rec. 709): ( R −Y ) , ( B −Y ) .
După ponderarea diferenţei de culoare:
U (t ) = kU ( B(t)−Y (t)) V (t) = kV ( R(t)−Y (t))
Standarde TV color clasic: PAL (625 linii/50Hz),
NTSC (525 linii/60Hz), SECAM (625 linii/50Hz).

- Semnalul de crominanţă – modulat QAM cu frecvenţele subpurtătoarelor
fsc= 4,43MHz (PAL-B), fsc= 3,58MHz (NTSC-M):
C ( t ) = U ( t ) cos (ω sc t ) + V ( t ) sin (ω sc t ) pentru linia n
C ( t ) = U ( t ) cos (ω sc t ) − V ( t ) sin (ω sc t ) pentru linia n + 1
– modulat FM cu frecvenţele subpurtătoarelor
fsc_1= 4,25MHz , fsc_2= 4,0625MHz (SECAM):
• Semnale de sincronizare: linii, cadre, subpurtătoare
crominanţă (burst);

• Semnalul audio modulat FM
Pe subpurtătoare 4,5, 5.5 sau 6 MHz.
NTSC
Concluzii:
- Semnal de bandă limitată (6 – 8 MHz);
- Conţine mai multe semnale de informaţie
multiplexate în frecvenţă: video (luminanţă
+ crominanţă), audio + informaţii de
sincronizare şi comandă, PAL
“multiplexate” în timp
(în semnalul de luminanţă).
SECAM

 Transmisiuni analogice
 Purtătoare sinusoidală
 Semnal informaţional: analogic, real de bandă limitată
valoare medie nulă
F
g (t ) ←
→ G (ω ), G (ω ) =0 pentru ω >ωmM , ωmM <ω0 si ω = 2π f
T /2
g (t )∈R  G(-ω ) =G (ω ) *
gc = g (t ) = lim 1  g (τ )dτ = 0
T →∞ T
− T /2
g (t ) =Um fg (t ) cu max fg (t ) =1 , F { fg (t )}= Fg (ω ) si G(ω ) =Um ⋅ Fg (ω )

ω
- frecvenţa modulatoare maximă: fmM = mM
g( t ) 2π G(ω )
F
←→
0 t − ω mM 0 + ω mM ω
Reprezentare simbolică a
spectrului în cazul G ( ω ) ∈ R
 Modulaţia liniară FF
se(t) sML(t)
Schema bloc conţine : g(t)
H(ω)
 multiplicator
 filtru de formare (FF) p(t)=cos(ω0t)
Cu funcţia pondere h(t) şi funcţia de transfer H(ω):

F
h(t ) ← → H (ω )
se (t ) = g (t ) cos ω0t
Semnalul modulat liniar sML(t) :
+∞
sML ( t ) = h ( t ) ∗ se ( t ) =  h (τ ) s ( t − τ ) dτ =
−∞
e
+∞ +∞
= cos (ω0 t ) ⋅  g ( t − τ ) h (τ ) cos (ω τ ) dτ + sin (ω t ) ⋅  g ( t − τ ) h (τ ) sin (ω τ ) dτ
−∞
0 0
−∞
0
hI (τ ) hQ (τ )
=  g ( t ) ∗ hI ( t )  ⋅ cos (ω0 t ) +  g ( t ) ∗ hQ ( t )  ⋅ sin (ω0 t )

 Modulaţia liniară
Semnalul modulat liniar sML(t) :  
 g ( t ) ∗ hQ ( t ) 
sML ( t ) =  g ( t ) ∗ hI ( t )  +  g ( t ) ∗ hQ ( t )  ⋅ cos  ω0 t − arctg 
2 2
 g ( t ) ∗ hI ( t ) 
A( t ) - amplitudinea  
 Φ ( t ) − faza 
{ (
= A ( t ) ⋅ cos (ω0 t − Φ ( t ) ) = Re A ( t ) exp j ⋅ ω0 t − Φ ( t )  )}
•Dacă A(t) variabilă, Φ(t) const. – modulaţie liniară
• Dacă A(t) const, Φ(t) var. – modulaţie exponenţială
- Anvelopa complexă, s ML ( t ) :
{ }
sML ( t ) = Re A ( t ) ⋅ exp ( − j ⋅ Φ ( t ) ) ⋅ exp ( j ⋅ ω0 t ) = Re { s ML ( t ) ⋅ exp ( jω0 t )}
+∞ +∞
În domeniul frecvenţă: F {sML (t )} = s (t ) ⋅ e −2π jft dt si F {S ( f )} = S ( f ) ⋅ e2π jft df

1
ML ML ML
−∞ −∞
1
S ML ( f ) = F {sML (t )} = H ( f ) [G ( f − f 0 ) + G ( f + f 0 ) ]
2
 Tipuri de modulaţii liniare:
BLD – PS (bandă laterală dublă - purtătoare
suprimată ); Aplicaţie: producerea semnalului “multiplex
stereofonic”;
MA (bandă laterală dublă cu purtătoare - modulaţie
de amplitudine); Aplicaţie: transmisiunile în radiodifuziune pe
unde lungi, medii sau scurte;
 BLU - bandă laterală unică; Aplicaţie: în telefonie şi
radiocomunicaţii - multiplexare în frecvenţă;
 RBL - rest de bandă laterală; Aplicaţie: televiziunea
analogică - transmisia semnalului de luminanţă;
 MAQ – modulaţia de amplitudine în cuadratură;
Aplicaţie: televiziunea analogică - transmisia semnalului de
crominanţă (PAL, NTSC);
 Modulaţia BLD-PS g(t) sBLD-PS(t)
Expresia în domeniul timp:

sBLD − PS ( t ) = g ( t ) ⋅ cos (ω0t ) p(t)=cos(ω0t)
Schema bloc de modulaţie
- nu conţine componenta în cuadratură;
• Particularităţi:
- anvelopa pozitivă: s+ (t ) = sBLD − PS (t ) cos(ω0t )=1 = g (t )
- anvelopa negativă: s− (t ) = sBLD − PS (t ) cos(ω0t )=−1 = − g (t )
- la trecerea sa prin zero, anvelopa schimbă semnul
(un salt de fază de 180º)
cos (ω0t ) → − cos (ω0t ) = cos(ω0t − π )
• Puterea medie a semnalului
T /2 T /2
PBLD−PS = lim 1  sBLD
2 1
− PS (t )dt = Pg unde Pg = lim 1  g 2 (t )dt
T →∞T
−T /2
2 T →∞T
−T /2

 Modulaţia BLD-PS
Expresia în domeniul frecvenţă:
s BLD−PS (t ) = g (t )cosω0t ←→ S BLD−PS ( f ) = 1G( f − f0 ) + 1G( f − f0 )
F
2 2
- Banda ocupată este B = 2 f mM
(semnificaţie fizică au doar frecvenţele pozitive) G(ω )
- Semnalul BLD-PS conţine 2 benzi laterale:
- BLS corespunde lui G(ω ) pentru ω ≥ 0
- BLI corespunde lui G(ω ) pentru ω ≤ 0
− ω mM 0 + ω mM ω
S BLD−PS ( ω )
1 BLI 1
G(ω + ω 0 ) G(ω − ω 0 )
2 2
−ω 0 − ω mM − ω 0 − ω 0 + ω mM ⁄⁄ 0
⁄⁄ ω 0 − ω mM ω 0 ω 0 + ω mM ω
2ω mM
BLS

 Demodularea semnalelor BPD-PS
sBLD(t) s1(t) FTJ gR(t)
- demodulare coerentă HFTJ(f )
(necesită refacerea purtătoarei la recepţie)
cos ω0t
s1 (t ) = sBLD−PS (t )⋅cos(ω0t ) = 1 g (t ) + 1 g (t )⋅cos(2ω0t) ←→F

S1 ( f ) = 1G( f ) + 1G( f + 2 f0 ) + 1G( f − 2 f0 )
2 2 2 4 4
k k
gR (t) = s1(t)∗hFTJ (t )= FTJ g (t) ←→ F
GR ( f ) = S1( f )⋅HFTJ ( f ) = FTJ G( f )
2 2
FTJ selectează doar |S1(f)|

componentele semnalului g(t). |HFTJ(f)| kFTJ
|GR(f)|
-2f0 -fmM 0 fmM 2f0-fmM 2f0 2f0+fmM f

 Efectul zgomotului în demodularea BLD-PS
- semnalul de intrare în demodulator - si ( t ) = sBLD − PS ( t ) + z ( t )
- semnalul de ieşire din demodulator - se ( t )
- zgomotul z(t) – Gaussian, alb, de medie nulă, cu DSP constantă N0/2 .
- la ieşire din filtrul selectiv de intrare: z ( t ) = x ( t ) cos (ω0t ) − y ( t ) sin (ω0t )
- x(t) , y(t) - zgomote albe de JF, necorelate, gaussiene,cu DSP-uri egale:
 N 0 pt f ∈ 0, f
R xy ( t ) = 0 ; R xx ( t ) = R yy ( t ) = σ δ ( t ) ←→ wx ( f ) = wy ( f ) =  2
2 F [ mM ]
 0 in rest
După multiplicarea cu purtătoarea, la intrarea în filtrul FTJ, se obţine:

s3 (t) = si (t)⋅cos(ω0 t) = 1 g (t) + x(t)+ 1 g (t) + x t ⋅cos 2ω t − 1 y t ⋅sin 2ω t
 2 ( ) ( 0 ) ( ) ( 0 )
2 2
După filtrare FTJ (ideală) cu fmM < ft << 2f0-fmM , se obţine:
FTJ ideal
k P
se (t )= FTJ g(t )+ x(t )  SNRe = se =
kFTJ = 1
{
2⋅Um2 E fg2 (t)} ft = fmM
=
{ }=
Um2 E fg2 (t ) PBLD−PS
2 Pze N0⋅2⋅(2⋅ ft ) 2⋅N0⋅ fmM 2⋅N0 ⋅ fmM
semnal util ; zgomot

 Modulaţia MA g0+g(t) sMA(t)
sMA ( t ) = U 1 + k MA g ( t )  ⋅ cos (ω0t ) p(t)=U∙cos(ω0t)
 U  Schema bloc de modulaţie

= U ⋅ g c 1 + m f g (t )  cos ω0t = U 0 1 + mMA f g (t )  cos ω0t
 gc 
- nu conţine componenta în cuadratură;

- conţine şi purtătoarea, pentru m<1:
- anvelopa negativă: s− (t ) = −U 0 1 + mMA f g (t )  = − g (t )
- anvelopa pozitivă: s+ (t ) = U 0 1 + mMA f g (t )  = g (t )
• Puterea medie a semnalului

T /2
1 U02 mMA
2
U02
PMA = lim  sMA (t )dt = +
2
Pfg = P0 + Pbenzi lat.
T →∞T
−T /2
2 2
2
1
T /2
P m Pfg
unde Pfg = lim  fg (t )dt si ηMA =
2 benzi lat. MA
= 2
T →∞T
−T /2
P MA 1+ mMA Pfg
 Modulaţia MA
Expresia în domeniul frecvenţă:
U U m U m U
S MA ( f ) = 0 δ ( f − f0 ) + 0 δ ( f + f0 ) + MA 0 Fg ( f − f 0 ) + MA 0 Fg ( f + f 0 )
2 2 2 2
unde Fg ( f ) = F { fg (t )} ½U0δ( f+f0 )

|SMA( f )|
½U0δ( f-f0 )
-f0-fmM -f0 -f0+fmM 0 f0-fmM f0 f0+fmM f
- banda semnalului este B = 2 f mM

- Spectrul semnalului modulat MA este similar cu al semnalului BLD-PS, dar
conţine în plus un impuls Dirac la frecvenţa purtătoare.

 Demodularea MA
C∞
- demodulare necoerentă: sMA(t) s1(t) FTJ gR(t)
Redresare
redresarea semnalului modulat HFTJ (f )
(mono-alternanţă sau dublă-alternanţă) şi filtrare cu FTJ;
 1 pentru cos (ω0 t ) > 0
s1 ( t ) = sMA ( t ) ⋅ scom ( t ) unde scom ( t ) = 
 −1 pentru cos (ω0 t ) < 0
Dezvoltare în Serie Fourier Armonică:
∞
2
scom ( t ) =  ( −1)
k
cos ( 2k + 1) ω0 t 
k =0 ( 2k + 1) π
∞  
U 0 U 0 mMA f g ( t )  U 0 U 0 mMA f g ( t )  k  U0 U 0 mMA f g ( t )  1
s1 ( t ) = + + +  cos ( 2ω0t ) +  ( −1)  +  cos ( 2kω0t ) + cos  2 ( k + 1) ω0t   
2 2  2 2  k =1   2 2  ( 2k + 1) π 
U 0 mMA f g ( t ) g R ( t ) = η DU 0 mMA f g ( t )
g R ( t ) = k FTJ |S1(f )|
2 |HFTJ(f )| kFTJ η D − constanta detectorului de anvelopa
|GR(f )|
-4f0 -2f0 0 2f0 4f0 f

 Efectul zgomotului în demodularea MA
- semnalul de intrare în demodulator - si ( t ) = sMA ( t ) + z ( t )
 N 0 pt f ∈ 0, f
2 F [ mM ]
 0 in rest
 R ( t ) = x 2 ( t ) + y 2 ( t ) - distribuitie Rayleigh
z ( t ) = R ( t ) cos (ω0t + θ ( t ) ) , 
θ ( t ) = arctg ( y ( t ) / x ( t ) ) - distribuitie uniforma [ −π , +π ]
Semnalul de intrare se poate scrie:
( )
si ( t ) = U 0 1 + mMA f g (t )  + x ( t ) cos ω0t − y ( t ) sin ω0t
{ } { } {
= Re U ( t ) ⋅ e jω0t + Re  x ( t ) + j ⋅ y ( t )  ⋅ e jω0t = Re U i ( t ) ⋅ e ( 0
( ))
j ω t +φ t
}
= U ( t ) cos (ω t + φ ( t ) ) unde U ( t ) = U 0 1 + mMA f g (t ) 
i 0

 Efectul zgomotului în demodularea MA
2 2x (t ) R2 (t )
Ui (t ) = (U 0 )
1 + mMA f g (t )  + x ( t ) + y 2 ( t ) = U ( t ) 1 + +
U (t ) U 2 (t )
≈ U (t ) + x (t )
U ( t ) >> R ( t )
 x (t ) 
U i ( t ) ≈ U 0 1 + mMA f g (t ) +   s ( t ) = η D (U 0 mMA f g ( t ) + x ( t ) )
U e
 0 
SEMNALUL UTIL ; ZGOMOT IESIRE
Puterea semnalului şi a zgomotului după demodulare:

Pse = 1 / 2 ⋅η D2 U 02 mMA
2
{ }
E f g2 ( t ) ≤ 1 / 2 ⋅η D2 U 02 E f g2 ( t ) { }
f mM
N0
D {
Pze = η E x ( t ) =η
2 2
} 2
D  2
df = η D2 ⋅ N 0 ⋅ f mM
− f mM
Raportul semnal per zgomot al semnalului demodulat este egal cu raportul RSZ
pentru semnalul util (din benzile laterale) de la recepţie (intrare în demodulator):
Filtrul de selecţie FTB de la intrare şi FTJ din demod, s-au considerat ideale.
Pse
=
U 02 mMA
2
{
E f g2 ( t ) } = U E { f ( t )} =
2
m g
2
Pbenzi lat. η ⋅P
= MA MA
Pze 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM
 Modulaţia BLU ĝ ( t )
g(t) Filtru Hilbert
 Transformata Hilbert HH(ω)=-j∙sin(ω)
∞ A
g (τ )
1 1 g (τ )
gˆ (t ) = H {g(t)} = ⋅VP  dτ = lim ε t − τ dτ h H (t)
π −∞
t −τ A→∞ π
ε →0
1
gˆ (t ) = g (t ) ∗ ⇔ F { gˆ (t )} = G (ω ) ⋅ H H (ω ) = G (ω ) ⋅ (− j sgn ω )
πt t
Funcţia pondere şi funcţia de transfer

1 π
h H (t ) = ; H H (ω ) = − j ⋅ sign (ω )  H H (ω ) = 1 , arg {H H (ω )} = − sign (ω )
πt 2
Puterea semnalului de la ieşirea filtrului Hilbert

2
Pgˆ = H H (ω ) Pg  Pgˆ = Pg

 Modulaţia BLU g(t) sBLD(t) FF sBLU(t)
HFF(f )
Expresia în domeniul timp: cos ω0t
1 1
s BLU ( t ) = g( t )cos ω 0 t ± gɵ ( t )sin ω 0 t unde pentru +  BLI
2 2
−  BLS
Filtrul de formare HFF(ω):

- Banda laterala superioară (BLS)
H S (ω ) =
RS 1 pentru ω ≥ ω 0
T0 pentru ω ≤ ω 0
- Banda laterala inferioară (BLI)
H I ( ω ) = 1 − HS ( ω )

 Modulaţia BLU
Particularităţi:
- componenta în fază conţine direct semnalul modulator;
- componenta în cuadratură este proporţională cu TH a semnalului modulator;
- banda semnalului este: B = f mM − fmm
 Puterea medie a semnalului
T /2 T /2 T /2
PBLU = lim 1  sBLU
2
(t )dt = 1 Pg + 1 Pgˆ = 1 Pg unde Pg = lim 1  g 2 (t )dt si Pgˆ = lim 1  gˆ 2 (t )dt
T →∞T
−T /2
8 8 4 T →∞T
−T /2
T →∞T
−T /2
1 1
sBLU (t ) = g (t ) cos ω 0 t ± gˆ (t ) sin ω 0 t
2 2
Schemă de sinteză
a semnalului BLU

 Demodularea BLU
s (t) s1(t) FTJ gR(t)
- demodulare coerentă BLU
HFTJ(f )
(necesită refacerea purtătoarei la recepţie
cos ω0t
si filtrare FTJ sau FTB care selecteaza
doar semnalul informational de frecventa joasa).
s1 (t )= sBLU −S (t)⋅cos(ω0t ) = 1 g (t )+ 1 g (t)⋅cos(2ω0t ) − 1 gˆ (t )⋅sin(2ω0t)

4 4 4
s1 (t )= sBLU −I (t )⋅cos(ω0t) = 1 g (t) + 1 g (t)⋅cos(2ω0t) + 1 gˆ (t )⋅sin(2ω0t )
4 4 4
kFTJ
gR (t )= g (t )
4
După filtrare FTJ cu fmM < ft << 2f0-fmM , se obţine:

 Efectul zgomotului în demodularea BLU
- semnalul de intrare în demodulator - si ( t ) = sBLU ( t ) + z ( t )
 N 0 pt f ∈ 0, f
2 F [ mM ]
 0 in rest
După multiplicarea cu purtătoarea, la intrarea în filtrul FTJ, se obţine:

s3 (t) = sBLU (t)⋅cos(ω0 t) = 1 g (t) + x(t)+ 1 g (t) + x t ⋅cos 2ω t ∓ 1 gˆ (t) + y t ⋅sin 2ω t
 4 ( ) ( 0 )  ( ) ( 0 )
4 4
După filtrare FTJ (ideală) cu fmM < ft << 2f0-fmM , se obţine:
FTJ ideal
kFTJ Pse 2⋅Um2 E{ fg2 (t )} ft = fmM Um2 E{ fg2 (t)} PBLU
( )
se t = g t + x(t)  SNRe = =
( ) = =
4 Pze N0 ⋅2⋅ ft N0 ⋅ fmM N0 ⋅ fmM
 Modulaţia cu rest de bandă laterală RBL
g(t) sBLD(t) FF sRBL(t)
Expresia în domeniul timp: HFF(f )
1 1 cos ω0t
s RBL (t) = g(t)cos ω0t ± gq (t)sin ω0t
2 2 S BLD− PS ( ω )
comp.identica cu BLU 1 1
G(ω + ω 0 ) G(ω − ω 0 )
2 2
Caracterisitici:
- se elimină o porţiune din banda −ω 0 − ω mM − ω 0 + ω mM ⁄⁄ 0
⁄⁄ ω 0 − ω mM ω 0 + ω mM ω
− ω0 ω0
laterală transmisă, reţinându-se
H(ω )
un rest din cealaltă bandă; H ( − ω ) = H (ω )
~
H (ω )
1
- componenta în fază a semnalului
trebuie să fie proporţională cu −ω 0 − ω r −ω 0 + ω r ⁄⁄ 0 ⁄⁄ ω0 − ωr ω0 + ωr ω
ω0
semnalul modulator pentru a se − ω0
ω r < ω0
putea realiza operaţia de demodulare;
Caracteristica de fază a filtrului de formare - liniar variabilă cu frecvenţa:
arg H FF (ω ) = − (ω −ω 0 )tg +ϕ 0 pentru ω > 0
½ gp(t)
 Modulaţia MAQ
Expresia în domeniul timp: cos ω0t
1 1
s QAM (t ) = g p (t ) cos ω0 t − g q (t ) sin ω0 t π/2
sQAM(t)
2 2
Cele două semnale gp(t), gq(i) au aceeaşi bandă fmM ½gq(t)
- Banda semnalului MAQ este: B=2∙fmM ;
 Demodularea semnalelor MAQ (demodulare coerentă)

s1(t) = sMAQ (t )⋅cos(ω0t)
gp_R(t)
= 1 g p (t)+ 1 g p (t )⋅cos(2ω0t) − 1 gq (t)⋅sin(2ω0t)
FTJ
HFTJ(ω)
4 4 4
cos ω0t
s2 (t )= sMAQ (t )⋅(−sin(ω0t)) sQAM(t)
= 1 gq (t)− 1 gq (t)⋅cos(2ω0t ) − 1 g p (t)⋅sin(2ω0t)

π/2
4 4 4 gq_R(t)
FTJ
După filtrare FTJ ideală: kFTJ k HFTJ(ω)
g p_ R (t ) = g p (t ) si gq_ R (t) = FTJ gq (t)
4 4
 Efectul zgomotului în demodularea ML
- semnalul recepţionat ML - si ( t ) = sML ( t ) + z ( t )
- zgomotul z(t) – Gaussian, alb, de medie nulă, cu DSP constantă N0 .
- la ieşire din filtrul selectiv de intrare:
 R ( t ) = x 2 ( t ) + y 2 ( t )
{
z ( t ) = x ( t ) cos (ω0t ) − y ( t ) sin (ω0t ) = Re R ( t ) e
j ( jω0t +θ ( t ) )
}
cu 
θ ( t ) = arctg ( y ( t ) / x ( t ) )
 N /2 pt f ∈ [ 0, f mM ]
R xy ( t ) = 0 ;
R xx ( t ) = R yy ( t ) = σ 2δ ( t ) ←
F
→ wx ( f ) = wy ( f ) =  0
 0 in rest
Valorile RSZ ale semnalelor demodulate ML sunt:
RSZ MA =
U 02 mMA
2
{
E f g2 ( t )}= η MA ⋅ PMA
; RSZ BLD − PS =
{
U m2 E f g2 ( t ) }= PBLD − PS
;
2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM
RSZ BLU =
{ }=
U m2 E f g2 ( t ) PBLU
; RSZ MAQ _ p ,q =
{
U m2 E f g2_ p ( t ) } = U E { f ( t )} =
2
m
2
g_q PMAQ
N 0 ⋅ BBLU N 0 ⋅ f mM 2 N 0 ⋅ f mM 2 N 0 ⋅ f mM 2 ⋅ N 0 ⋅ f mM
Factorul de îmbunătăţire al RSZ este unitar pt BLU şi MAQ, max 2 pt BLD-PS;

 Dimensionarea filtrului FTJ la demodulare
Exemplul 1: dimensionaţi FTJ ( prototip Butterworth) pt a
demodula semnalul MA cu banda 10kHz cu purtătoarea
pe frecvenţa f0=455kHz. (atenuare max în banda
utilă 3dB, atenuare min a semnalelor nedorite 60dB).
- Banda MA = 10kHz → frecvenţa utilă max - fmM=5kHz;
- Demodulare MA → detector anvelopă (redresare +
filtrare FTJ).
sMA(t) s1(t) FTJ gR(t)
sMA ( t ) = U 0 1 + mMA f g (t )  cos ω0t Redresare
HFTJ (f )
U U 0 mMA f g ( t )  U 0 U 0 mMA f g ( t ) 
s1 ( t ) = 0 + + +  cos ( 2ω0t ) + {comp. frecv ≥ 2 f 0 }
2 2  2 2 
- Frecvenţa minimă a semnalului nedorit, de atenuat → 2f0-fmM ;
2 1   f 2n 
H FTJ ( f ) =  a ( f ) dB = 10 lg 1 +   
 f 
2n
  ft  
1+    
 ft 
- Condiţiile pentru dimensionarea FTJ
   f 2n   ft = f mM = 5kHz
 a ( f mM ) = 10 lg  1 +  mM   = 3dB 
  f 
  t     2 f 0 − f t 
2n
6
   ≥ 10 − 1
   2 f − f 2 n   ft 
 a ( 2 f 0 − f mM ) = 10 lg  1 +    ≥ 60dB
0 mM
 ft  
  
 f t = 5kHz
 f t = f mM = 5kHz 
 H ( f ) = 1

n =
1 lg (
10 6
− )
1
≥ 1,33  n = 2
  FTJ
 f 
2
 
 2 lg ( 2 f 0 − ft ) − lg ( ft ) 
1+ j  
  ft 

- Proiectarea asimptotică a FTJ
   f 2n 
 a ( f mM ) = 10 lg  1 +  mM   = 3dB
   ft  
  
  f 
 pentru f > f t  a ( f ) ≅ 20 ⋅ n ⋅ lg  
  ft 
 ft = f mM = 5kHz

 a ( f ) dB 3
 n ≥ = =1,329  n = 2
  f   2 f0 − ft 
 20 ⋅ lg   lg  
 f
 t  f t 
- Se obţine acelaşi rezultat.
Obs: Pentru a obţine un RSZ cât mai mare la ieşirea demodulatorului ML, filtrul
de selecţie trebuie să limiteze puterea zgomotului recepţionat:
Pzi = N 0 ⋅ BML
 Aplicaţii ale modulaţiei liniare
 Translaţia de frecvenţă (mixare de frecvenţă, heterodinare) -
generalizare a modulaţiei şi demodulării BLU;
- Schema de mixare (din fig.) permite
s1(t) sL(t) FTB s2(t)
unui semnal s1(t) centrat (cu purtătoarea) pe
HFTB(f )
frecvenţa f1 să-i fie translatată frecvenţa
cos ω0Lt
centrală la valoarea f2, cu oscilator local f0L .
- Pentru creşterea frecvenţei (up conversion) ca în figură:
|S1( f )|
f 2 = f1 + f 0L  f 0L = f 2 − f1
- Pentru micşorarea frecvenţei -f1 f1 f

B B
(down conversion)
|HFTB( f )| |S2( f )| |HFTB( f )|
f 2 = f1 − f 0L  f 0L = f1 − f 2
-f2 f2 f
B B

 Multiplexarea în frecvenţă
- Mai mute semnale independente sunt combinate (în frecvenţă) într-un semnal
compozit care poate fi apoi transmis către receptor, fără a altera recepţionarea
semnalelor componente.
- Exemplu: semnalul TV compozit, multiplexarea în frecvenţă a comunicaţiilor
telefonice analogice:

• Multiplexarea în frecvenţă a canalelor telefonice analogice
- Semnalul telefonic – banda 0,3 – 3,4KHz. (0-4kHz, cu intervale de gardă)
- 12 canale telefonice sunt multiplexate într-un grup de bază folosind purtătoare
(BLU) de frecvenţe fc=60+4∙n kHz. (60-108 kHz)
- 5 grupuri de bază sunt multiplexate într-un grup secundar (BLU) cu purtătoare
de frecvenţe fc=372+48∙n kHz. (312-552kHz)
- Obs: se utilizează oscilatoare locale cu frecvenţa mai mare decât a
semnalului (superheterodină).
Exemplul 2: Determinaţi frecvenţele oscilatorului local pentru a translata un

semnal telefonic în banda 72-76kHz;
- Superheterodină : fc-fmM=fmax → fc=fmax+fmM = 76kHz + 4kHz = 80kHz;
- Infraheterodină : fc+fmM=fmax → fc=fmax-fmM = 76kHz - 4kHz = 72kHz;

 Modulaţia exponenţială
Expresia semnalului modulat exponenţial cu purtătoare sinusoidală:
{
s (t ) = Acos[ω0t +ϕv (t )]  s (t ) = Re Ae }
j [ω0t +ϕv ( t )]
- are amplitudinea constantă;

- faza sau frecvenţa variază liniar cu semnalul informaţional;
Tipuri de modulaţii exponenţiale:

 Modulaţia de frecvenţă (MF)
t
ϕv (t ) = kF  g (τ )dτ  MF
 Modulaţia de fază (MP)

ϕv (t ) = kP g (t )  MP

 Modulaţia de frecvenţă (MF)
Expresia semnalului în domeniul timp:
sMF (t ) =U0 cos ω0t + kMF  g (τ )dτ 

 t
 
- semnalul modulator g(t), de bandă limitată şi amplitudine Um:
g (t ) =Um fg (t ), fg (t ) ≤1
- constanta modulatorului MF t
- deviaţia maximă de frecvenţă, Δω: ∆ω = kMFUm si ΦMF (t) = ∆ω  fg (τ )dτ
 
fg (τ )dτ =U0 cos ω0t + ∆ω  fg (τ )dτ  =U0 cos ω0t +ΦMF (t)

t t
sMF (t ) =U0 cos ω0t + kMFUm  
   
 ∆ω 
d Φ (t )
- frecvenţa unghiulară instantanee ωi (t ) = =ω0 + ∆ω fg (t )
dt

 Exemplu – MF semnal modulator sinusoidal
g (t ) =Um cosωmt  fg (t ) =cosωmt
∆ω
- Semnalul modulat MF: sMF (t ) =U0 cos[ω0t + β sinωmt], unde β=
ωm
- indice de modulaţie în frecvenţă : β.
- anvelopa complexă a semnalului MF are expresia:
∞
S MF (t ) =U0  Jk ( β )e jkωmt
k =−∞
- expresia pentru semnalul MF:
∞
{
sMF (t ) = Re S MF (t )e jω0t
}=U  J (β )cos (ω + kω )t
0 k 0 m
k =−∞
- spectrul semnalului modulat în frecvenţă :
∞
SMF (ω ) =πU0  Jk ( β ) δ (ω −ω0 − kωm ) +δ (ω +ω0 + kωm )
k =−∞
- Jk (β ) : funcţii Bessel de speţa I, ordin k şi argument β

Proprietăţi ale funcţiilor Bessel de speţa I, ordin k şi argument β
J− k ( β ) = ( −1)k Jk ( β )
∞
J
k =−∞
2
k ( β ) =1
Jk +1 ( β ) + Jk −1 ( β ) = 2k Jk ( β )
β
- teoretic spectrul ocupă o bandă de lărgime
infinită, este grupat în jurul purtătoarei şi este
simetric faţă de aceasta
- puterea medie totală este constantă
(amplitudine constantă)
∞
PMF = 1  U02 Jk2 (β ) = 1U02
2k =−∞ 2
- Indicele β modifică doar distribuţia puterii în banda de frecvenţe;


• modulaţia de frecvenţă de bandă îngustă (β<0,3)
cos β ⋅sin(2π fmt ) ≅1 sin β ⋅sin(2π fmt ) ≅ β ⋅sin(2π fmt )
- expresia semnalului modulat MF:

sMF (t ) =U0 cos(ω0t )cos(β sinωm t ) −sin(ω0t )sin(β sinωm t ) ≅U0 cos(ω0t ) − βU0 sin(ωm t )sin(ω0t )
β
- cu aproximaţiile: J0 ( β ) ≅1 J1 ( β ) ≅ Jk ( β ) ≅ 0 pentru k ≥ 2
2
- banda ocupată de semnal este 2fmM la fel cu banda semnalului BLD-PS;
• modulaţia de frecvenţă de bandă largă (β>0,3)
- Lărgime de bandă practică – include componentele care asigură un procent
(exp. 99%) din puterea totală: 1 N 2 2 2
 99 U0
U J (β ) =
0 k  N si BMF = 2 N fm
2 k =− N 100 2
(
- Relaţia generală de aproximare a lui Carson: BMF = 2 fm 1+ β + β - pt sinusoidal )
∆ωm
Pentru orice semnal de bandă limitată: (
BMF = 2 fmM 1+ βtr + βtr ) ; βtr =
2π fmM
 Demodularea semnalului MF
- Una dintre metodele de demodulare conţine un circuit de derivare şi apoi
un detector de anvelopă;
sMF(t) d s1(t) Detector de anvelopă gR(t)
−KD MA (ηd)
dt
dsMF (t)  t

( )
s1 t =− KD = KdU0 ω0 +ΦMF (t)sin Φ(t ) = KdU0 ω0 +∆ω ⋅ fg t sin ω 0t +∆ω  fg τ dτ 
( ) ( )
dt  
t
cu ΦMF (t) =∆ω  fg (τ )dτ si Φ(t) =ω 0t +ΦMF (t )
Cu anvelopa: V (t ) = KdU0 ω0 +∆ω ⋅ fg (t )=

 ct ⋅ω0 +ΦMF (t )
După eliminarea componentei continue: gR (t ) =ηd KdU0 ⋅∆ω ⋅ fg (t ) ≈ g (t )

 Efectul zgomotului în demodularea MF
- semnalul de intrare în demodulator - si ( t ) = sMF ( t ) + z ( t )
- zgomotul z(t) – Gaussian, alb, de medie nulă, cu DSP constantă N0 .
 N /2 pt f ∈ [ 0, f mM ]
R xy ( t ) = 0 ; R xx ( t ) = R yy ( t ) = σ 2δ ( t ) ←
F
→ wx ( f ) = wy ( f ) =  0
 0 in rest
 R ( t ) = x 2 ( t ) + y 2 ( t ) - distribuitie Rayleigh
z ( t ) = R ( t ) cos (ω0t + θ ( t ) ) , 
θ ( t ) = arctg ( y ( t ) / x ( t ) ) - distribuitie uniforma [ −π , +π ]
Semnalul de intrare se poate scrie:
si ( t ) = U 0 ( t ) cos (ω0t + Φ MF ( t ) ) + R ( t ) cos (ω0t + θ ( t ) )
{ } {
= Re U 0 ( t ) ⋅ e ( 0 MF ) + Re R ( t ) ⋅ e ( 0
j ω t +Φ ( t ) j ω t +θ ( t ) )
} {
= Re U i ( t ) ⋅ e ( 0
j ω t +Ψ ( t ) )
}
= U i ( t ) cos (ω0t + Ψ ( t ) )
R(t )sin(θ (t ) −Φ (t)) MF
unde Ψ(t) =Φ (t ) + arctg
U + R(t )cos(θ (t) −Φ (t))
MF
0 MF
Pentru RSZ mare ( U0 >> R(t) ) → arctg(x)=x

R(t ) α (t)
aproximarea: Ψ(t ) ≅ΦMF (t ) + sin(θ (t ) −ΦMF (t )) =ΦMF (t) +
U0 U0
Semnalul de ieşire din demodulator (după derivare)
dΨ(t) dΦMF (t) dα (t) 1 dα (t) 1

se (t )= ct = ct ⋅ + ct ⋅ ⋅ = ct ⋅∆ω ⋅ fg (t) + ct ⋅ ⋅
dt dt dt U 0 dt U 0
SEMNALUL UTIL
ZGOMOT REZIDUAL
Puterea semnalului de ieşire:
Pse = E{se2 (t )} = ct 2 ⋅∆ω 2 ⋅ E{ fg2 (t )} (fara zgomot)

R(t )=0

Puterea zgomotului de ieşire (fără modulaţie MF):
ct2 
 d (α 2
(t ))
 ct 
2  d ( R 2
(t )⋅sin 2
θ (t ))
 ct 
2 d ( y 2
(t))
Pze = E{se (t )}∆ω =0  = 2 ⋅ E 
2
= 2 ⋅E   = 2 ⋅E  
ΦMF (t )=0 U 0 d t U d t U d t
  0   0  
2 2
R yy (t ) ←→wy ( f )  R yyɺɺ (t ) ←→wyɺ ( f ) = HD ( f ) wy ( f ) =(2π f ) wy ( f )
F F
fmM
2 N0
2 2 N
ct
Pze = 2 ⋅  (2π f ) ct 2 3
df = ⋅ 02 ⋅(2π ) fmM
U0 − fmM 2 3 U0
Raportul semnal /zgomot de la ieşirea demodulatorului
Pse 3⋅∆ω ⋅U0 ⋅ E{ fg (t )}  ∆ω 2 U0 ⋅ E{ fg (t )} { g (t )}

2 2 2 2 2 2 2
2
U 0 ⋅ E f
RSZe = = 2 3
= 3 2  = 3βtr ⋅
Pze N0 (2π ) fmM ω
 mM  N f
0 mM N0 fmM
U02 ⋅
Pentru semnal sinusoidal: fg (t ) = sin(2π fm t )  E{ f (t )} =1/2  RSZe = 3β ⋅
g
2 2
tr
2 N0 fmM

Raportul semnal /zgomot pentru semnalul recepţionat (intrare demod.)
U02 
Psi = E{s (t )}=
2
i 
2  Psi U02
f0 + BMF / 2  RSZi = =
N N  Pzi 2 N0 BMF
Pzi = E{z2 (t )}=   0 + 0  df = N0 BMF 
f0 − BMF /2
2 2 

Factorul de îmbunătăţire al SRZ (demod MF):
semnal
ηdemod _ MF =
RSZe 2
= 6βtr ⋅
BMF ⋅ E { f g
2
(t)} sinusoidal 2 BMF
= 3βtr ⋅
RSZi fmM fmM
Exemplu: De câte ori este mai mare SRZ pentru demodulare MF faţă de MA pt
acelaşi semnal modulator (fg(t) cu mMA=1)?
2
RSZMF = 3βtr ⋅
U 2
0 ⋅ E{ f g
2
(t )} 2
= 3βtr ⋅
U 2
0 ⋅ m2
MA ⋅ E{ f g
2
(t )}
= 3βtr2 ⋅ RSZMA m
MA =1
N0 fmM N0 fmM
mMA =1

 Semnale modulate MP
Expresia semnalului în domeniul timp:
sMP (t ) =U0 cos ω0t + kMP g (t ) =U0 cos ω0t +∆φ ⋅ fg (t )
- constanta de modulaţie MP: kMP
- deviaţia maximă de fază : ∆φ = kMPUm
condiţia pentru demodularea semnalului MP este ca Δφ<π;
Frecvenţa unghiulară instantanee a semnalului modulat MP:
dfg (t )
ωi (t ) =ω0 + ∆φ
dt
- Pentru semnal modulator sinusoidal: g (t ) =Um sinωm t  fg (t ) =sinωm t
sMP (t ) =U0 cos ω0t +∆φ ⋅sin(ωm t )

 Semnale modulate MP
Expresia a spectrului semnalului MP, doar pentru semnal sinusoidal:
- Anvelopa complexă a semnalului MP este:
S MP (t ) =U0 e
j ∆φ sin(ωm t )
, {
sMP (t ) = Re S MP (t )e j ω0t }
∞ ∞
S MP (t ) =U0  Jk (∆φ )e
jk (ωm t )
s MP (t ) =U0  Jk (∆φ )cos (ω0 + kωm )t
k =−∞ k =−∞
Formulă de aproximare
a benzii ocupate
(
BMP = 2 fm 1+∆φ + ∆φ )

 Demodularea semnalului MP
- Schemă de demodulare pentru C
sMP(t) s1(t) FTJ gR(t)
semnale MP cu deviaţie mică HFTJ(ω)
( Δφ<1 radiani)
sin ω0t
U U
s1 (t ) = 0 sin ∆φ ⋅ fg (t ) + 0 sin 2ω0t +∆φ ⋅ fg (t )
2 2
După filtrare FTJ şi eliminarea componentei continue:
U0 U
gR (t ) = ⋅sin ∆φ ⋅ fg (t ) ≈ 0 ⋅∆φ ⋅ fg (t )
2 2

 Aplicaţie: Receptor superheterodină

- În sistemele analogice de difuziune se utilizează modulaţia MA sau MF
- Receptorul superheterodină cuprinde: MA FM TV
• Blocul RF de intrare; Banda RF 0,535-1,605 88-108 470-806
• Oscilator + mixer; MHz MHz MHz
Frecv Int
• Blocul de frecv interm (FI); 455 kHz 10,7MHz 45 MHz
(FI)
• Demod. + amplif. de putere JF; Banda FI 10 kHz 200 kHz 6; 7; 8; MHz
Obs: tehnica frecvenţei intermediare

Semnal pe
este utilizată şi în emiţătoare.
Semnal de Semnal
Semnal frecvenţa frecvenţa Semnal de
modulat informaţie
recepţionat radio intermediară
recepţionat
Etaj de intrare Etaj intermediar Demodulator
Selecţie RF Mixer Mixer
Antenă Amplif
FTB cu zg. mic Filtru FI Amplif. FTJ Amplif.
audio
Oscilator 2 Oscilator 1
Oscilator
Local 3
Schema bloc simplificată a unui receptor superheterodină

 Mixarea de frecvenţă - heterodinare
 Principiul: - similar cu BLU
- utilizează circuite
neliniare
- apare semnalul
original, semnalul
oscilatorului local fOL,
semnale pe frecvenţele fOL+fx1 , fOL-fx1 , 2fOL±fx1 , 3fOL±fx1 , etc.
- filtrul de frecvenţă intermediară FI trebuie să selecteze doar frecvenţa dorită
fOL-fx1 (down conversion) sau fOL+fx1 (up conversion)

 Mixare de frecvenţă superheterodină
Exemplul 3: determinaţi frecvenţa
oscilatorului local şi dimensionaţi
FTB ( prototip Butterworth) pt a
translata semnalul MA cu banda 10kHz
de pe frecvenţa f01=455kHz pe frecvenţa
f02= 555kHz. (atenuare max în banda
utilă 3dB, atenuare min a semnalului
imagine 60dB).
- superheterodină → f02= fL- f01 , fL= f02+ f01 =1010kHz
- Filtru FTB Butterworth: 2 1 ft1 = f02 − B /2 =550kHz
H( f ) =
- Q factorul de calitate al filtrului;   f fc 
2n ft 2 = f02 + B /2=560kHz
1+ Q − 
- B banda utilă (de trecere);
  fc f 
- ft1 , ft2 frecvenţele minimă şi maximă ale B;
f fc
- fc frecvenţa centrală a benzii B: fc = ft 2 ⋅ ft1 ; Q= c = =55,5
B ft 2 − ft1
 Mixare de frecvenţă - superheterodină
Exemplul 3 (cont’d)    f f 2 n 
- atenuarea: a( f ) dB =10⋅lg1+ Q − c  
   fc f  

- din condiţia: a( ft1 ) dB = a( ft 2 ) dB =3dB  fc = ft1 ⋅ ft 2 ≅554,98kHz

- în urma mixării, mai apare un semnal – imagine – pe frecvenţa: f03= fL+ f01 ;
- Componenta de pe frecvenţa imagine minimă trebuie atenuată cu 60dB;
fimg _min = f03 − B /2 =1505kHz-5kHz=1500kHz
lg(106 −1)
(
- Din condiţia: a fimg _min ) ≥60dB  n≥ 1⋅ ≅1,43  n = 2
dB 2  fimg _min fc 
lgQ + lg − 
 fc f
 img _min 

 Bibliografie
 I. Constantin, Semnale și răspunsul circuitelor (1999)
 I. Constantin, I. Marghescu, Transmisiuni analogice și
digitale (1995)
 Field Antenna Handbook (1999)

Tehnici de transmisiune a
informaţiei
Capitolul 3
(continuare)
Tehnici de transmisiune digitală a informaţiei
Transmisiuni digitale – semnal informaţional digital;
Sursele de informaţie:
Discrete: fişiere , text, etc;
• codarea sursei - reprezentarea digitală a informaţiei discrete;
• compresie - minimizează cantitatea necesară pentru
transmisa informaţiei; (operaţie distinctă, compr. fără pierderi);
Analogice: semnalul vocal, semnalul video, imagini fixe, etc;
• Digitizarea informaţiei (eşantionare, cuantizare);
• Compresia cu sau fără pierderi (uneori se realizează în domeniul
analogic sau odată cu digitizarea);
Inf num. Inf num.
Sincronizare (date, text)
(date, text)
Canal digital
A/D Compr. Codor / Canal decodor /

Decompr. D/A
sursei mod. analogic demod.
Inf analog. Inf analog.
(voce, imag) Controlul erorii (voce, imag)

Codarea (reprezentarea) digitală a informaţiei
Text
• Cod ASCII – 7 biţi/caracter (American Standard Code for
Information Interchange) ;
• Cod ECBDIC - 8 biţi/caracter (Extended Binary Coded Decimal
Interchange Code) ;
• Unicode - 16 biţi/caracter (suport Java, XML);
Obs: - există şi coduri pentru a “coda” informaţia binară în format text

(reprezentabil prin caractere) – utilizabile în sistemele orientate pe text
(e-mail):
− HEX: poate fi citit de om;
− Base64 (MIME): 3 octeţi codificaţi în 4 caractere
printabile;
− Base32 : 5 octeţi codificaţi în 8 caractere printabile;

Codarea digitală a semnalelor vocale
Semnalul vocal
• În frecvenţă: banda de frecvenţe 0,3-3,4kHz; Alte semnale:
vorbire de bandă largă (50Hz-7kHz), audio bandă medie (10Hz-11kHz), audio
bandă largă (10Hz-22kHz);
• Caracterizare statistică pentru sinteză (obţinut prin prelucrarea
unui semnal folosind un sistem dinamic)
- În frecvenţă are armonici (multiplii fundamentalei f0 ) pentru vocale;
- Anvelopa spectrului prezintă vârfuri – formanţi;
- Descrierea perceptuală a sunetului – foneme:
− Sonore (vocale) – semnal cvasiperiodic;
− Nesonore (consoane: plozive, ocluzive, etc) – asemănător
cu un zgomot alb;
- Este cvasistaţionar pe segmente de
10-20 ms;
- Autocorelaţia dintre segmente
succesive are valori mari (0.8 – 0.9);
Codarea digitală a semnalelor vocale
Codarea formai de undă în timp
• Eşantionare (uniformă);
• Cuantizare (uniformă sau neuniformă – cu compandare);
x(t) xe(t) xq(nTS)

kTS
eşantionare cuantizare 101001001101
Eşantionarea
- semnalul analogic x(t) un semnal de bandă limitată;
- semnalul x(t) eşantionat ideal cu perioada Ts
∞ ∞ ∞
xe (t ) = x(t ) ∑ δ (t − nTS ) = ∑ x(nTS ) ≡ ∑ xn
n=−∞ n=−∞ k =−∞

Eşantionarea x(t)
|X(ω)|
ideală ⇒
t -ωM ωM ω
 ∞  2π ∞  2π 
F {δT (t )}=F  ∑ δ (t − nTS )= ∑ δ ω − k 
n=−∞  TS k =−∞  TS 
x(t) xe(t)
kTS t t
kTS
(k+1)TS (k+1)TS
1  ∞  2π 
X e (ω ) = F {xe (t )}= X (ω )∗F {δT (t )}=  ∑ X ω − k 
1
2π TS k =−∞  TS 
f
XFTJ(ω)
Xe(ω)
fmax ≤ ft < 1 = s
Teorema eşantionării 2Ts 2
∞
t 
x(t ) = ∑ xn ⋅sinc − n
n=−∞  TS  2π/Ts -π/Ts -ωM ωM π/Ts 2π/Ts ω

Eşantionarea naturală
XFTJ(ω) Xe(ω)
x(t)
nTS t 2π/Ts -π/Ts -ωM ωM π/Ts 2π/Ts ω
Eşantionarea uniformă (cu memorie)

XFTJ(ω) Xe(ω)
x(t)
nTS t 2π/Ts -π/Ts -ωM ωM π/Ts 2π/Ts ω

Cuantizarea
• Uniformă – pas de cuantizare constant;
• Neuniformă - pas de cuantizare variabil (mic pt valori mici şi
mare pt valori mari ale semnalului)
- Legea µ
Vout (nTS ) =
(
ln 1+ µ Vin (nTS ) ) , µ = 255
ln(1+ µ )
- Legea A
 A⋅ Vin (nTS ) 1
 Vout (nTS ) = pentru 0≤ Vin (nTS ) ≤
 1+ ln( A) ln A

 (
1+ ln A⋅ Vin (nTS ) ) 1
Vout (nTS ) = 1+ ln( A)
pentru
ln A
≤ Vin (nTS ) ≤1

Cuantizare pe 8 biţi (1 semn + 7 modulul) ; pentru semnale mici – zgomot

→cuantizare pe 13 biţi.

Codarea eşantioanelor
• Unipolară: binar natural;
• Bipolară: binar deplasat, complement faţă de 2, etc
xq(t)
111
110
⇒ 100 101 010 001 100 011 010 110 110
101
111 111 110 111 …
100
011 Succesiunea de biţi care reprezintă
010 eşantioanele semnalului
001
000 t
Banda Frecvenţă de Rezoluţie a Rată binară

Format semnalului eşantionare eşantioanelor de transfer
(Hz) FS=1/TS (kHz) (b/eşant.) Rb (kb/s)
Voce de calitate telefonică 200 - 3400 8 8 64
50 - 7000 16 8 128
Voce de calitate radio AM
50 - 7000 16 16 256
Audio
(calitate radio FM) 20 - 15000 32 16 1024
HiFi
Stereo (calitate CD-ROM) 10 - 20000 44,1 16 1411,2
HiFi (calitate DAT) 10 - 20000 48 16 1536

Compresia (codarea) semnalului vocal
• Eliminarea pauzelor (în timp: VAD – voice activity detector);
• Codare entropică (exploatează corelaţiile dintre eşantioane):
DPCM, delta, delta adaptiv, etc;
• Codare perceptuală (se elimină componentele nepercepute
de urechea umană);
• Codarea în domeniul frecvenţă:
- Codarea transformatei (FT, DCT, sau
MDCT) se determină Transformata Fourier,
Cosinus discretă, Cosinus discretă
modificată, şi se transmit coeficienţii
cuantizaţi.
- Codarea pe sub-benzi
Semnalul filtrat cu banc de filtre
(M filtre FTB) şi transmişi parametrii de ieşire.

Codarea liniar predictivă (utilizată în comunicaţiile mobile)
(analiză prin sinteză): Eşantioane Filtrul de Coeficienţii predictorului
anterioare predicţie
• Codare RPE-LPT
Eşantion
(Codare liniar predictivă cu curent Filtrul formant e(n) Generator
de excitaţie
excitaţie cu impuls multiplu )
Parametrii sursei
- un cadru 10-30ms: coeficienţi ai filtrelor ficşi; Filtru de predicţie
- Un subcadru 5-15ms: valorile excitaţiei; pe termen lung
- Rate binare <16kbps;

• Codare CELP (în CDMA-IS 95 )
(code excited linear prediction)
- Un cadru – 20ms
- Se transmit: coeficienţii filtrelor,
Codul excitaţiei, câştigul;

Standarde ale codări vocale
− Calitatea subiectivă – perceptuală
(MOS – Mean Opinion Score)
− Rata binară generată
− Complexitatea
aritmetică (delay de
prelucrare)

Sumar al Codor vocal (codec) Rată de intrare (kb/s)
Debit binar
Rata compresiei
Calitate Complex.
(kb/s) (MOS) relativa
Codecurilor Calitate telefonică 8 biţi
PCM 8 biţi (G.711) 64 1 (ref) 4,3 1 (ref)
Vocale şi PCM 7 biţi 56 1,14 3,9 1
PCM 6 biţi 48 1,33 3,8 1
Audio PCM 5 biţi 40 1,6 2,65 1
PCM 4 biţi 32 2 2,3 1
ADPCM 5 biţi (G.726) 40 1,6 4,3 200
ADPCM 4 biţi (G.721) 32 2 4,1 200
ADPCM 3 biţi (G.726) 24 2,67 3,4 200
ADPCM 2 biţi (G.726) 64 16 4 2,4 200
LD-CELP (G.728) 16 4 4,0 1 900
RPE-LTP (GSM) 13 4,92 3,5 600
MPLP 9,6 6,67 3,4 1 100
VSELP (IS-54) 8 8 3,45 1 350
ACELP (G.729) 8 8 4,0 1 050
MP-MLQ (G.723) 6,3 10,16 4,0 1 460
ACELP (G.723) 5,3 12,08 3,5 1 600
CELP (FS-1016) 4,8 13,33 3,2 1 600
Calitate radio AM 8 biţi 16 biţi
64 2 4 4,1 1000
SB-ADPCM (G.722) 56 2,9 4,58 4,0 1000
128 256 48 2,67 5,33 3,7 1000
32 4 8 4,1 10000
LD-CELP
16 8 16 3,8 40000
Calitate stereo HiFi 32 kHz 44,1 kHz 48 kHz 32 kHz 44,1 kHz 48 kHz
MUSICAM-I 384 2,67 3,67 4,0 4,2 <10000
MUSICAM-II 256 4,0 5,5 6,0 4,1 <10000
AC-2 256 4,0 5,5 6,0 4,1 <10000
1024 1411 1536
4SB-ADPCM 256 4,0 5,5 6,0 4,0 2000
ASPEC 128 8,0 11,0 12,0 3,5 17500
PAC 128 8,0 11,0 12,0 4,5 25000

Codarea digitală a semnalelor imagine
• Imagini fixe (N1×N2 pixeli)
x = {x(n1 , n2 ) | 0 ≤ n1 ≤ N1 − 1, 0 ≤ n2 ≤ N 2 − 1}
{ }
x( i , j ) ∈ 0 ,1,2 ,...,2 n − 1
- n=numărul de biţi pt un pixel

- n=8 imagini domeniul comercial
- n=12 imagini domeniul medical
- n=16 imagini domeniul militar
Exemplu:
Imagine gri calitate SVGA (un octet/pixel): 800×600×8=480kB;
Imagine color SVGA : 800×600×8×3=1,44MB (un octet per culoare R,G,B per
pixel);

• Cu transformata “cosinus discreta” DCT
- După aplicarea DCT semnalului imagine (gri) se păstrează cei mai importanţi
coeficienţi (mai mic decât numărul de pixeli ai imaginii), care se cuantizează pe
32 sau 16 biţi.
nc ⋅ nl ⋅ n _ bit _ per _ pixel
- Rata de compresie: RC =
n _ coef ⋅ n _ bit _ per _ coef
RC = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 4.45 RC = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 162

3677 ⋅ 32 101 ⋅ 32
DCT se utilizează în toate standardele de compresie a imaginilor: GIF, JPEG,

dar şi pentru compresie video: MPEG.

• Compresie cu cuantizare vectorială
- metoda de compresie cu pierdere de informatiei;
- Se descompunerea imaginea numerică in blocuri dreptunghiulare/patrate de
dimensiune fixată ;
- un bloc este descris de un vector de dimensiune K (într-un spaţiu dimens. K);
- Spaţiul complet (K-dimensional) este împărţit în regiuni disjuncte (regiuni
Voronoi), fiecare regiune având un vector de cod reprezentativ, mulţimea
cuvintelor de cod formând dicţionarul;
- Fiecărui vector (al unui bloc) i se asociază cuvântul de cod corespunzător
regiunii Voronoi, al cărui index (din dicţionar) se codează şi se transmite;
Exemplu: imaginea “cameraman”, dimensiune 256 × 256 × 8 biti şi blocuri 4×4;
RC = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 3.65

11944 ⋅ [ log 2 11944] 11944 ⋅ 14
RC = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 256 ⋅ 256 ⋅ 8 = 4.56

8200 ⋅ [ log 2 8200] 8200 ⋅ 14

• Compresia JPEG
- Utilizează DCT pe blocuri de dimensiuni 8×8;
- După accentuare, coeficienţii DCT (parcurgere în zig-zag) sunt cuantizaţi pe 8
biţi şi apoi codaţi Huffamn, (operaţii în ordine inversă la recepţie);
Exemplu compresie/calitate

Compresia (codarea) video
- Semnal video analogic - 5MHz, cuantizat 8biţi/eşantion→ 80Mbps;
- Semnal video digital ne-într., calitate SVGA : 800×600×8×3/20ms=576Mbps;
Standardul pt compresie Video MPEG (Moving Pictures Expert Group):
- tehnici predictive de
estimare a mişcării – deplasarea
relativă, între cadre succesive de
imagine → se transmite doar
Vectorul de deplasare;
- Tehnici predictive de Compensare
a mişcării (utilizând predicţia mişcării
în timp între cadre alăturate;
- Utilizează transformata DCT;

Compresia (codarea) video MPEG
tipuri de predicţie:
• predicţie înainte (utilizează ca predicţie vectorul mişcării faţă
de cadrul de referinţă anterior);
• predicţie înapoi (utilizează ca predicţie vectorul mişcării faţă
de cadrul de referinţă viitor);
• predicţie bidirecţională (utilizează ca predicţie media vectorilor
mişcării din cadrele de referinţă anterior şi respectiv viitor);
Tipuri de cadre:
• Cadre I (intercadru) – referinţă pentru cadrele P şi B;
compresie minimă (20:1), ca la JPEG (MC-DCT);
• Cadre P (predicţie directă)- referinţă pentru cadrele B; rată de
compresie medie (80:1);
• Cadre B (predicţie bidirecţională ), rata de compresie maximă
(320:1);
Compresia (codarea) video MPEG
- GOP: pattern-ul de repetare al întercadrelor; exemplu (IBBPBBPBB);
- Raportul între numărul cadrelor I, P şi B determină rata compresiei şi calitatea
imaginilor reconstruite;

Alte facilităţi ale standardelor MPEG-2,4
• Scalabilitate:
- Spaţială - în aplicaţii de telecomunicaţii, interacţiuni între formate standarde
video, acces la baze de date video, etc;
- Temporală – pt trecerea de la
rezoluţii temporale reduse la
Rezoluţii temporale mari;
- calităţii - pt aplicaţii implicând
servicii cu calităţi multiple, etc;

Parametrii caracteristici ai semnalelor video digitale
Rezol. Rezol. Rată de

Rezoluţie spatiala Volum
ITU-T Format (aproximativ) ISO TV culoare temp. transfer
(pixeli) cadru (Mb)
(b/pixel) (cadre/s) (Mb/s)
SubCIF 120 x 96 16 0,18 5 0,92
180 x 144 16 0,41 10 4,15
QCIF
180 x 144 16 0,41 15 6,22
CIF MPEG low VHS 360 x 288 24 2,45 30 74,65
4CIF MPEG main CCIR 601 720 x 576 24 9,95 30 298,60
16CIF MPEG 1440high 1440 x 1152 24 39,81 60 2388,80
MPEG high HDTV 1920 x 1152 24 53,08 60 3185,05
SHDTV 2048 x 2048 24 100,66 60 6039,80

Standardele de compresie MPEG:
- MPEG1: generează un debit de până la 1,5Mbps. Este standard de compresie
pentru film (aplicaţii video CD-ROM, video înregistrat prin internet - .mpg şi
VideoCD) şi audio (nivelul 3 al MPEG-1 →mp3);
- MPEG2: generează debite între 1,5-15Mbps. Este standard pentru televiziunea
digitală, compresia DVD, şi compresie pentru HDTV. Îmbunătăţire faţă de
MPEG-1 → comprimare eficientă a imaginilor întreţesute;
- MPEG-4: standard de compresie orientată pe obiecte pentru multimedia şi Web
(similar cu limbajul de modelare a realităţii virtuale). Obiectele individuale dintr-o
scenă (film, sunet, subtitrare, etc.) sunt urmărite separat, dar comprimate
împreună într-un fişier MPEG4. Permite o compresie scalabilă, controlarea
independentă a obiectelor în scenă şi oferă suport pentru interactivitate;
- MPEG-7: (Interfaţă de descriere a conţinutului multimedia) – oferă cadru pt
manipularea, filtrarea şi personalizarea conţinutului multimedia: a integrităţii, a
securităţii, etc.
- MPEG-21: - standard în elaborare care să descrie elementele necesare pt
construirea unei infrastructuri pt furnizarea şi consumul diversificat de conţinut
multimedia;
Modulaţii digitale
Modulaţia informaţiei digitale – asocierea unică între o secvenţă de informaţie
de k biţi, k = log2 M unei forme de undă deterministă {sm (t) , m =1,...,M } - simbol,
de durată T (perioadă de simbol).
• Viteza de semnalizare
− numărul de simboluri transmise per secundă;
− egală numeric cu 1/T;
− se măsoară în baud (simboluri per secundă);
• Debit binar (Db)
−numărul de biţi transmişi per secundă;
− egal numeric cu 1/Tb;
− se măsoară în bps (biţi per secundă);
În transmisiunile digitale interesează ce debit binar (rată binară Rb în biţi per
secundă) se poate transmite printr-un canal. Factorii care determină Db sunt:
banda disponibilă – W (Hz), numărul de nivele ale semnalului şi calitatea
canalului (nivelul de zgomot).

Modulaţii digitale
Canal de bandă limitată (W Hz):
• Fără zgomot: - debitul maxim de informaţie care se poate transmite
fără eroare (capacitatea canalului) Nyquist:
C = Db max = 2⋅W ⋅log2 M = 2⋅ k ⋅W cu k biti mapati per simbol
• Cu zgomot: - capacitatea canalului (C. Shannon):
- N0 – densitatea spectrală de putere a zgomotului (alb şi aditiv) → PN = N0 ⋅W
- Eb - energia per bit de informaţie
 PS  Db max
C  C Eb 
C =W ⋅log2 1+  ⇔ =log2 1+ ⋅ 
 PN  W  W N0 
- Pentru debit maxim: PS = Es / T= Eb ·k/ T=C· Eb;
- La limită, W → ∞ (C/W → 0),
Eb 1
- Pragul teoretic de zgomot de la care ≥ ≅ 0,693 → −1.6dB
se poate realiza o comunicaţie digitală. N0 log2 e
Modulaţii digitale
Cu purtătoare impulsuri (Modulaţii în banda de bază);
Cu purtătoare sinusoidală (trece bandă)
Modulaţia în banda de bază - coduri de linie
- Banda de bază - domeniul de frecvenţe ocupat de semnalul digital, purtător
de informaţie, care nu a suferit o translaţie de frecvenţă (modulaţie cu
purtătoare sinusoidală);
- utilizată pentru a transmite datele la distanţe de câteva sute, mii de metri pe
cabluri electrice sau fibră optică;
Expresia generală: ∑ ( )
s(t) = gT t − nT ;am ,n ;σ n
n
- T – durata (perioada) de simbol
- am,n - simbolurile emise de sursă am ∈A la momentul de timp n; A - alfabetul
sursei; ( an este o variabilă aleatoare discretă )
- σn - starea modulatorului;
-n - o precizare temporală (un moment de eşantionare);

- Pentru modulaţia fără memorie:
s(t ) = ∑an ⋅ gT (t − nT )
gT(t)
n
- Exemplu: MIA pe M niveluri
an ∈{(2m −1− M )⋅ d} , m =1...M , M = 2k 0 T t
Criterii de performanţă:
• Maximizarea ratei binare de transmisie;
• Minimizarea probabilităţii de eroare binară;
• Minimizarea puterii de emisie;
• Minimizarea benzii ocupate (pt acelaşi debit binar);
• Uşurinţa de realizarea a sincronizării de simbol (bit);
• Minimizarea complexităţii sistemului;

Modelul modulaţiei în banda de bază (BB)
∑ a δ ( t − nT ) ∑ a g ( t − nT ) ∑ a p ( t − nT )
n
n
n
n T
n
n
n0 ( t )
Emiţător Canal receptor

Sursă Decizie
G(f) C(f) U(f)
r (t ) y (t ) Eşantionare { yn } {aˆ n }
- Sursa - generează o secvenţă staţionară v.a. i.i.d, {an } cu E {an } = 0 şi

{ }
E an2 = σ a2 ; semnalul emis de sursă: anδ ( t − nT )∑n
- Emiţătorul - gT ( t ) ←→ G ( f ); semnalul transmis pe canal:

F
∑ a g ( t − nT )
n
n T
- Canalul - c ( t ) ←
F
→ C ( f ) (se comportă ca un filtru FTJ – modelul cu o cale)
→ semnalul recepţionat, cu zgomot AWGN:
r ( t ) = ∑ an p ( t − nT ) + n0 ( t ) ; cu p ( t ) = gT ( t ) ∗ c ( t ) ⇔ P ( f ) = G ( f ) ⋅ C ( f )
n

Modelul modulaţiei în banda de bază
∑ a δ ( t − nT )
n
n ∑ a g ( t − nT ) ∑ a p ( t − nT )
n
n
n
n
n0 ( t )

Sursă Decizie
G(f) C(f) U(f)
r (t ) y (t ) Eşantionare { yn } {aˆ n }
- Receptorul - u ( t ) ←
F
→U ( f ) semnalul recepţionat după filtrarea de la
recepţie (necesară pentru limitarea puterii zgomotului captat) :
y ( t ) = ∑ an q ( t − nT ) + n ( t ) ; cu q ( t ) = g ( t ) ∗ c ( t ) ∗ u ( t ) ⇒ Q ( f ) = G ( f ) ⋅ C ( f ) ⋅ U ( f )
n
si n ( t ) = n0 ( t ) ∗ u ( t ) Sn ( f ) = U ( f ) Sn0 ( f )
2
⇒
- Circuitul de eşantionare – care este momentul de sondare pt performanţe
optime? +∞ −1 +∞
yk = y ( t 0 + kT ) = ∑ an qk − n + nk = ak q0 + ∑ an qk − n + ∑ an qk − n + nk
n =−∞
n =−∞ n =1

simbolul zgomotul
curent ISI - interferenta intersimbol filtrat

Modelul modulaţiei în banda de bază
∑ a δ ( t − nT )
n ∑ a g ( t − nT ) ∑ a p ( t − nT )
n n n0 ( t ) y (t )
{aˆ n }
n n n
r (t )
Sursă Decizie
G(f) C(f) U(f)
{a n }
a1 a2
Eşantionare { yn }
T a3 T T
Modelul canalului echivalent (BB)
a1 a2 Canal
n (t ) y (t ) {aˆ n }
{a n }
Sursă Echivalent Decizie
T a3 Q(f) T Eşantionare { yn }
q ( t ) = g ( t ) ∗ c ( t ) ∗ u ( t ) Q ( f ) = G ( f ) ⋅ C ( f ) ⋅U ( f ) y ( t ) = ∑ an q ( t − nT ) + n ( t ) ;
 ; 
 n ( t ) = n0 ( t ) ∗ u ( t )
n
( ) ( ) Sn0 ( f )
2
 nS f = U f −1 +∞
yk = ak q0 + ∑ an qk − n + ∑ an qk − n + nk
n = −∞ n =1

simbol filtrat zg.
curent
ISI - interferenta intersimbol
Modelul modulaţiei în banda de bază (pentru
canalul cu o cale de transmisie inter Em si Rec)
MIA digital am = (2m +1− M )d , m = 0,1,...,M −1
- decizii eronate dacă:
ISI+nk > d pentru m = 0,...,M −1; am = (− M +1)d ...(M −1)d
Obs: şi în absenţa zgomotului

pot apare decizii eronate din
cauza ISI≠0.
- Criterii pentru eliminare ISI:

Criteriul I al lui Nyquist.
(forma pt funcţia pondere globală
g ( t ) ∗ u ( t ) ←
F
→ G ( f ) ⋅U ( f )
pentru ISI=0)

Criteriul I al lui Nyquist (pt ISI=0)
- condiţiile ce trebuie îndeplinite de factorul de transfer global Q(f) pentru
anularea interferenţei intersimbol (ISI) la momentul de eşantionare :
1 pt n = 0
qn = q[n]= q(t0 + nT ) =δ (n) = 
0 in rest
Pt MIA digital cu impuls purtător δT (t ) = ∑δ (t − nT )
n

qδ (t ) = ∑ q(nT )δ (t − nT ) 
→
F
Qθ ( f ) = 1 ∑Q f − n 
⇒ n T n  T  ⇒ Qθ ( f ) =1= 1 ∑Q f − n 
T n  T
impunind qδ (t ) =δ (t ) 

- se defineşte factorul de transfer echivalent în tensiune, restrâns la o perioadă:
Qeq ( f ) =T ⋅Qδ ( f )⋅ P1 ( f ) ; cu P1 ( f ) =σ  f + 1  −σ  f − 1  ; fN = 1 frecventa Nyquist
2T 2T  2T   2T  2T
π π (t - nT ) 
⇒ qeq (t ) = F {Qδ ( f )}= qδ (t )*sinc  = ∑ q(nT )⋅sinc
1  t 

T  n  T 
- Funcţiile q(t) şi qeq(t) au aceleaşi valori ale eşantioanelor la momentele nT .
Soluţia de bandă minimă (pt ISI=0)
Qeq ( f ) =T ⋅ p 1 ( f ) ⇒ qeq (t ) = sincπ t  = sinc(ωN t ) = sinc(2π fN t )
2T T 
Concluzie: dacă un sistem in BB are caracteristica de transfer globală Qeq ( f )
care asigură ISI=0 (la momentele de eşantionare), fără zgomot poate transmite
fără eroare un simbol de durată T ocupând o bandă de frecvenţă fN=1/2T.
Exemplul 1. dacă numărul biţilor mapaţi per un simbol este log2M=1, rezultă un
debit binar maxim: R=Db=1/T= 2·fN bit/s şi
o eficienţă spectrală maxima: η=Db/W=Db/W= 2·fN / fN =2 bit/s/Hz.
Exemplul 2. pt o modulaţie multinivel log2M>1, rezultă un
debit binar maxim: R=Db=log2M·1/T= log2M· 2·fN bit/s şi
eficienţa spectrală maxima: η=Db/W=Db/W= log2M· 2·fN / fN = log2M· 2 bit/s/Hz.
Exemplul 3. dacă se consideră în plus şi zgomot aditiv, Gaussian, alb (AWGN)
se poate stabili Eb / N0 minimă pentru eficienţa spectrală η (limita Shannon):
 PS   Eb  Eb 2η −1
Db < Db _ max =W ⋅log2 1+  ⇒ η < log2 1+η ⋅  ⇒ ≥
 PN   N0  N0 η
Soluţia de bandă minimă (pt ISI=0)
Neajunsuri: - funcţia pondere nu este cauzală - se poate realiza fizic dacă se
acceptă o întârziere:
qeq (t ) = sincωN (t − t0 ) ; qeq (t ) = 0 ⇒ Qeq ( f ) =T ⋅ p 1 ( f )⋅e− jωN t0

t <0
2T
- este foarte sensibilă la eroarea momentului de eşantionare optim;
Q( f ) q(t ) = sinc(t / T )
T 1
−1 1
2T f
0 2T
f ⋅T − 2T − T 0 T 2T t
t /T

Soluţia de bandă ne-minimă (pt ISI=0)
- Se acceptă o bandă mai mare decât fN=1/2T , cu un procent – factor de
depăşire (roll-off) – β, dar cu păstrarea ISI=0 şi aceeaşi rată de simbol 1/T →
banda: W=(1+β)·fN , cu 0<β<1. (Există multe soluţii posibile);
Criterii pentru forma pulsului
- Să reducă ISI la recepţie;
- Să ocupe banda de frecvenţă eficient (bandă mică);
- Să asigure robusteţe la eroarea de sincronizare (jiter) – lobi laterali mici ai
formei în timp;
Pulsuri (filtre) de tip Nyquist
- ISI = 0 la momentele de eşantionare (în timp);
- Funcţia de transfer (în frecvenţă) – convoluţia dintre o funcţie rectangulară şi o
funcţie reală pară;
- Forma pulsului (în timp) – reprezentată ca produsul dintre sinc(t/T) şi o funcţie
de timp;
Exemplu: caracteristica cosinus ridicat ;

Familia de caracteristici de tip cosinus ridicat
 T ; ω ≤ ω N (1 − β ) ω N = 2π f N = π T

T  T  cos (ω N t )
QRC (ω ) =  1 + cos  ( ω − ω N (1 − β ) )  ; ω N (1 − β ) < ω ≤ ω N (1 + α ) ⇒ q RC ( t ) = sinc (ω N t )
 2β  2β t 
2
2  
1−  

 0 ; ω N (1 + β ) < ω  T 
W − fN
W − f N : exces de banda → β =
fN
• Lăţimea de bandă necesară:

- pt BB: W=(1+β)·fN /2
- pt trece bandă: W=(1+β)·fN
• Obs
- În practică se utilizează caract. radical din RC (RRC)
G ( f ) = U ( f ) = H RRC ( f ) = QRC ( f )
g ( t ) = u ( t ) = hRRC ( t ) = F −1
{H ( f )}
RRC

Exemple impulsuri
Ampl.
Forma de undă pt Ampl. Forma de undă pt
[V] caracteristica RC cu ISI=0 [V] caracteristica RRC
Simboluri de date Simboluri de date
Al doilea impuls Al doilea impuls
t/T t/T
Primul impuls Primul impuls
Al treilea impuls Al treilea impuls
La t =nT, forma de undă are valorile La t =nT, forma de undă are valori diferite
simbolurilor transmise (ISI=0) de simbolurilor transmise

Diagrama ochiului
- Afişarea semnalului BB în domeniul timp (osciloscopt) pe durata T , centrat pe
momentul optim de eşantionare (Tn-T/2 , Tn+T/2);
Distorsiunea
datorată ISI Marginea de
Se evaluează: zgomot
Amplitudinee [V]
-Distorsiunea datorată ISI;
-Sensibilitatea la err de sincro;

Prag de
decizie
-Marginea de zgomot;
Sensibilitate la
eroare de
sincronizare
jiter de timp
sincronizare

Exemple diagrame ale ochiului
Diagrama ochiului: ISI=0, zg=0 Diagrama ochiului: ISI≠0, zg=0
Diagrama ochiului: ISI=0, Eb/N0=20dB Diagrama ochiului: ISI ≠ 0, Eb/N0=20dB
Sisteme de Comunicaţii - ETTI - 3A - sl.dr.A.F.Păun

q(t ) = δ (t ) + 0.7δ (t − T39
)
Observaţie – capacitatea canalului AWGN
Pentru evaluarea posibilităţilor de îmbunătăţire ale unei transmisiuni pentru
canale AWGN (distanţa până la limita Shannon) - capacitatea canalului per
dimensiune “reală”, Cd şi eficienţa per dimensiune “reală”, ηd .
Cu un semnal real de bandă W =fN se pot transmite (cu ISI=0) 2·fN
eşantioane independente per sec → 2·fN dimensiuni (dim) per sec.
• Capacitatea normată a canalului ( per dimensiune: Cd = C / 2·fN );
• rata binară normată (per dimensiune a semnalului : Db_d =Db / 2·fN );

Astfel:
C W  PS 
Cd = = ⋅log2 1+ 
2 fN 2 fN  PN 
1  DE  1  E 
= ⋅log2 1+ b b  = ⋅log2 1+ 2⋅ Db _ d ⋅ b 
2  W ⋅ N0  2  ⋅ N0 
Db _ d =Cd
1  Eb  Eb 22Cd −1
= ⋅log2 1+ 2⋅Cd ⋅  ⇒ ≥
2  ⋅ N0  N0 2Cd
Exemple:
• NRZ-L (Non-return-to-zero)
− Simplu curent: {0 , +A} (au comp. DC), aplicaţii: FO;
− Dublu curent: {-A / +A ↔ 1 / 0} (comp. DC redusă),
aplicaţii:TP, cablu coaxial; (exp: RS232);
− Probleme cu sincronizarea;
• NRZI (Non-Return-to-Zero Inverted): 1→ tranziţie, 0→lipsă
tranziţie la începutul intervalului; (simplu curent sau dublu curent);
− mai robuste la zgomot decât NRZ;
− probleme de sincronizare;
• RZ (Return-to-zero)- trei nivele de tensiune: 1→ {+A} pt T/2 şi
{0V} pt T/2; 0→ {-A} pt T/2 şi {0V} pt T/2:
− Comp DC redusă;
− Fără probleme de sincronizare;
− Bandă necesară mai mare (dublarea numărului tranziţiilor);

Exemple:
• Manchester (bifazic): 1→ front “+” al semnalului ckl, 0→ front
“-” al semnalului ckl; aplicaţie: IEEE802.3 (Ethernet)
− Tranziţii la mijlocul fiecărui interval;
− fără probleme de sincronizare;
− Bandă mai mare ca NRZ (dublarea numărului tranziţiilor);
− Utilizare ca semnal dublu curent;
− Capacitate de detecţie a erorilor;
• Manchester diferenţial (bifazic diferenţial): 1→ modificarea
fazei semnalului ckl cu 180º, 0→ fază nemodificată; aplicaţie
IEEE802.5 (token ring):
− Similar cu Manchester dar mai robust la zgomot;
• Miller - divizare numerică cu 2 a codului bifazic diferenţial:
− Bandă necesară mai mică (reducere la ½ a frecvenţei
tranziţiilor faţă de Manchester diferenţial);
• AMI (Alternate Mark Inversion): 0→0V, 1→ valoare alternativă
{+A sau -A}; aplicaţie: prima generaţie PCM;
− Probleme de sincronizare pt secvenţă lungă de 0, soluţie
utilizează un scambler; (Scamblare = egalizare probabilităţi
pt 1 şi 0 păstrând lungimea secvenţei; descramblare la
recepţie);
− Capabilitatea de detecţie a erorilor;
− Pseudoternary – codificare inversă a lui 0 şi 1 ;
− Comp. continuă nulă;
− Mai sensibil la erori, necesită o putere dublă pt acelaşi
BER faţă de NRZ;
•B3ZS (cod bipolar cu înlocuirea a trei 0 consecutivi) : 0→0V,
1→ valoare alternată {+A sau -A};
− un grup de 3 zerouri (000) se transmite 00Vi;
− Pt o succesiune mai lunga de 3 zerouri, fiecare grup de 3
zerouri, după prima violare, se modulează B0Vi;

• B8ZS (Bipolar with 8 Zeros Substitution): un bloc de 8 zerouri
consecutive este înlocuit cu pulsuri care violează alternanţa:
− Ultimul impuls pozitiv → 0,0,0,+A,-A,0,-A,+A;
− Ultimul impuls negativ → 0,0,0,-A,+A,0,+A,-A;
• CMI (Coded Mark Inversion): 0→ tranziţie pozitivă, la mijlocul
intervalului; 1→ valoare alternată {+A sau -A}; aplicaţie: ierarhia
digitală PDH fluxul E4;
• 2B1Q - caz particular de modulaţia multinivel: unui grup de
doi biţi îi corespunde un simbol cuaternar din valorile posibile
{ -450mV, -150 mV, 150 mV si 450 mV}. Aplicaţie: in reţelele
ISDN în interfaţa cu rata de bază (BRI - Basic Rate Interface).

• HDB3 (High Density Bipolar of order 3 code): 0→0V, 1→
valoare alternativă {+A sau -A}; un grup de 4 zerouri (0000) se
transmite 000Vi;
- dacă între două grupe de 4 zerouri avem un număr impar de 1 atunci 000Vi;
- dacă avem un număr par de 1 atunci B00Vi;
• mBnB - pentru un grup de m biţi (cuvânt de date) se transmit
n biţi (cuvânt de cod); reprezentare de tip NRZ (dublu curent pt
comunicaţii pe fire metalice şi simplu curent pentru comunicaţii
pe FO);
− 4B5B , aplicaţii: LAN 100BASE-TX , AES10-2003 MADI
(interfaţa audio digitala a PC-ului), aplicaţii pe FO;
− 6B/8B , aplicaţie pe FO;
− 8B/10B aplicaţii: interfaţa PCI Express, IEEE 1394b
(firewire), Serial ATA, SAS , Fibre Channel, SSA, Gigabit
Ethernet, XAUI, DVI, DVB Interfata Seriala Asincrona (ASI)
− 64B/66B - eficienţa maximă, propus în 2002
− EFM (8B/14B) aplicaţii: CD şi DVD;

Coduri de linie Date/biţi 0 1 1 0 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 0 1 1
Asigură frecvenţa Tact (clock)
tranziţiilor semnalului NRZ
pt sincronizarea de NRZI
simbol sau bit; RZ
Manchester
Manchester
diferenţial
Miller
AMI
V
B3ZS V
CMI
V
HDB3 V
00
10
2B1Q 11
01

• Proprietăţile semnalelor de linie
- să ocupe o bandă de frecvenţe cât mai mică;
- să nu aibă componente la frecvenţe joase;
- să permită refacerea semnalului de tact;
- să fie cât mai robuste la zgomot;
• Exemple:
- Semnalul codat Miller are bandă îngustă de frecvenţă, componenta pe
frecvenţa de tact mică;
- Semnalul bifazic nu are componente la frecvenţele joase, are componentă
importantă pe frecvenţa de tact, dar ocupă o bandă mare de frecvenţe;
- Semnalul simplu curent are spectrul mai îngust decât semnalul bifazic,
componente importante la frecvenţe joase şi nu are componentă pe frecvenţa
de tact;

Densitatea spectrală de putere
Remember:
- x(t) proces aleatoriu, real cu densitatea de probabilitate de ordin 1: p1 ( x) = p( x1 ,t1 )
+∞
- Momentul de ordin n :
{ 1 } ∫
E xn (t ) = xn p( x ,t )dt 1 1
−∞
+∞
- Media statistică: mx = E{x(t )}= ∫ xp( x,t )dx =ct pentru procese SSL;
−∞
σ = E{x (t1 )}−( E{x(t1 )})

2
2 2
- Varianţa x
- Deviaţia standard (dispersie): σ x = σ x2

+∞
{
- Funcţia de intercorelaţie: rxy (t1 ,t2 ) = E x(t1 ) y(t2 ) = } ∫ x y p( x , y ;t ,t )dx dy
1 2 1 2 1 2 1 2
−∞ +∞
- Funcţia de autocorelaţie statistică rxx

+∞
(t ,t )= E{x(t ) x(t )}= ∫ x x p( x , x ;t ,t )dx dx
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
rxx (τ ) = E{x(t1 ) x(t1 +τ )}= ∫ x1 x2 p( x1 , x2 ;t1 ,t1 +τ )dx1dx2

−∞
pentru SSL
−∞
Remember (cont):
- z(t)= x(t) +jy(t) proces aleator complex
- Funcţia de autocorelaţie statistică
rzz (t1 ,t2 ) = E{z(t1 ) z* (t2 )}= rxx (t1 ,t2 ) + ryy (t1 ,t2 ) + j ryx (t1 ,t2 ) − rxy (t1 ,t2 )
- Funcţia de intercorelaţie:
rzw (t1 ,t2 ) = E{z(t1 )w* (t2 )}= rxu (t1 ,t2 ) + ryv (t1 ,t2 ) + j ryu (t1 ,t2 ) − rxv (t1 ,t2 )
- Pentru procese SSL: mz = mz (t1 ) =const.


rzz (t1 ,t2 ) = r (τ ) , τ =t1 −t2
r (t +τ ,t) = r (τ )=r (−τ )
 zz* zz* z*z
- Procese ciclostaţionare:
mz (t) = mz (t + kT ) media procesului este periodica

rzz (t +τ ,t ) =(t +τ + kT ,t + kT ) si rzz* (t +τ ,t) =(t +τ + kT ,t + kT )
Densitatea spectrală de putere (DSP)
- Semnale deterministe – teorema lui Parceval:
∞ +∞
Es = ∫ s (t)dt = ∫ S ( f ) df
2 2
−∞ −∞
W ( f )= S ( f )
2
reprezintă densitatea spectrala de putere a semnalului s(t);
- Semnale aleatore – Teorema Wiener-Hincine:
+∞ +∞ +∞
rs (τ ) = E{s(t +τ )s* (t )}= ∫ s(t +τ )s* (t )dt = ∫ S ( f ) e j 2π f τ dτ = ∫ W ( f )e j 2π f τ dτ
2
−∞ −∞ −∞
{ }
not
- DSP pentru un proces complex z(t )∈C : Szz ( f ) = Wz ( f ) =F rzz (τ )
Syy ( f ) = H ( f ) Sxx ( f )
2
x(t) h(t) y(t)

my = H (0)⋅mx H(f)
Sx(f) Sy(f)
- DSmP pentru un proces ciclostaţionar:
⇒ Szz ( f ) = Wz ( f ) =F {rzz (τ )}
not
rzz (τ )= 1 ∫ rzz (t +τ ,t )dτ
T T
Funcţia medie de autocorelaţie Densitatea spectrală medie de putere
- Pentru modulaţie în banda de bază fără memorie (MIA digital)
gT(t)
s(t ) = ∑an ⋅ gT (t − nT )
n
- gT(t) impulsul de bază (exp: dreptunghiular);
cu gT (t )∈R , G( f )=F {gT (t )}
0 T t
- an – simbolul transmis în intervalul [nT, (n+1)T] şi E{an}= ma , E{an+k ,an}= raa (k )

- Funcţia de autocorelaţie:
rss (τ ) = E{s(t +τ )s(t )}= ∑raa (k )∑ gT (t +τ −T (k + m)) gT (t − mT )
k m
- Procesul este ciclostaţionat cu perioada T → Funcţia medie de autocorelaţie:

T +∞
rss (τ ) = 1 ∫ rss (t +τ ;t )dt = 1 ∑raa (k ) ∫ gT (u +τ − kT ) gT (u)du
T0 T k −∞
F {rss (τ )}= Sss ( f ) = 1 G( f ) ∑k raa (k )⋅e- jk 2π fT =T1 G( f ) Saa ( f )

2 2

F {rss (τ )}= Sss ( f ) = 1 G( f ) ∑raa [k]⋅e- jk 2π fT = 1 G( f ) Saa ( f )
2 2
T k T
G( f ) 
( )
2
+∞ k =+∞

S ss ( f ) =  raa [0]− ma + 2∑raa [ k ]− ma  cos( 2π kf T )+ ma ∑ δ f − 
2
 2
 2 k
T  k =1 k =−∞ T 
• DSmP a semnalului transmis în BB depinde de:
- Proprietăţile impulsului de bază: g (t ) ←
→ G( f )
F
- DSP a secvenţei emise de sursă: Saa ( f )

Pt secventa {an} proces aleator discret, staţionar cu variabile mutual necorelate
raa [k]= E{an+k an}= E{an+k}E{an}= ma2 pentru k ≠ 0

raa [0]= E{a }= m +σ δ [k] ;
2
n
2
a
2
a ( { 2
a }
σ = E (an − ma ) = E{an2}− ma2
2
)
• DSmP pentru proces SSS şi variabile mutual necorelate:
2 2 - jk 2π fT  σ a
2 2
Sss ( f ) = G( f ) σ a + ma ∑e
2 m  f −k 
1
( ) ( )
2
=
 T G f + a
G f ∑ δ  
T  k  T 2
k  T 
σ a2
2
ma2 k  δ f −k 
G( f ) +
2
= 2∑
G    
T
T
k T
  T
partea continua partea discreta
(contine informatia) (nu contine informatia → pentru sincronizare de simbol)
• DSmP pentru procese cu media nulă ma=0
σ a2
Sss ( f ) = G( f )
2

• Expresii compacte ale DSP pt impuls g(t) dreptunghiular
- NRZ şi NRZI
 sin(π f ⋅T ) 
2
Ws 1 ( f ) = A T   = A T sinc (π f ⋅T )
2 2 2
 π f ⋅T 
- Manchester şi Manchester dif
Ws 2 ( f ) = A2T ⋅sin 2  π f ⋅ T ⋅sinc 2  π f ⋅ T 

 2  2
- multinivel
d 2 pTbit
Ws 4 ( f ) =
3
( M 2 −1)sinc 2 (π pfTbit )
- Miller
1+ 4⋅cos(π f ⋅T ) + 4⋅cos 2 (π f ⋅T ) − 4⋅cos 3 (π f ⋅T )
Ws 3 ( f ) = A T 2
⋅sinc 2  π f ⋅ T 
1−8⋅cos (π f ⋅T ) + 32⋅cos (π f ⋅T )
2 4
 2

Modulaţii de tip trece bandă
- purtătoare sinusoidală de frecvenţă fc, care are rolul de a translata densitatea
spectrală de putere a semnalului modulat în jurul frecvenţei fc. (similar cu
modulaţia analogică);
Exemple de modulaţie digitale:
• ASK - Amplitude Shift Keying;
• PSK - Phase Shift Keying; (caz partic.: BPSK – Binary PSK);
• QAM - Quadrature Shift Keying;
• FSK - Frequency Shift Keying;
CPFSK - Continuous Phase FSK (MSK- Minimum Shift
−
Keying , GMSK – Gaussian Minimum Shift Keying );
− OFDM – Orthogonal Frequency Division Multiplexing;

ASK – modulaţia digitală de amplitudine
Relaţia: +∞ g(t)
sASK (t ) = ∑ am ,n gT (t − nT )cos(2π fc t ) cu m = 0,...,M −1
n=−∞
- fc este frecvenţa purtătoarei sinusoidale;
- g(t) este impulsul unui semnal real, de durată T; 0 T t
- am,n - valoarea am a amplitudinii pe durata intervalului de timp n, (nT… (n+1)T)
{am , 0≤m≤ M −1} M = 2k sup { gT ( t )} = [ 0, T ]
sm (t) = Re{am gT (t )e j 2π f t}= am gT (t)cos(2π fc t )
c
cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T
am =(2m +1− M )d , m = 0,1,...,M −1
- 2d este distanţa dintre două amplitudini adiacente;
- Debitul binar = numărul de biţi transmişi în unitatea de timp şi se măsoară în
biţi per secundă (bps). Db - debitul binar, → perioada de bit, Tb =1/Rb;
- Rata de simbol (viteză de semnalizare) = numărul de simboluri transmise în
unitatea de timp (1s) ; se măsoară în baud (simb/s). Dacă R este rata de
simbol, → perioada de simbol sau interval de simbol (intervalul de timp pe care
se transmite un singur simbol), T =1/R;

ASK
- Energia medie a unui simbol: 1 0 0 1 0
T T
εm = ∫ sm2 (t )dt = 1 am2 ∫ gT2 (t )dt = 1 am2 ε g
2 0 2 T
ε g = ∫ g 2 (t )dt
0
- εg energia per o perioadă de simbol a impulsului g(t)
0
 ()
Scriere vectorială: sm (t) = sm f (t ) f t = ( c)
2 g (t )cos 2π f t
 εg
- simbolul (amplitudinea) transmis sm 
 1ε = 2d ⋅ m 1ε
- f(t) - formă de undă comună tuturor simbolurilor, sm = Am 2
g
2
g
T
de energie unitară: 2
∫f (t)dt=1
0 T 2
- Funcţiile fk(t) asociate formelor de undă ∫ fkk (t)dt =1
Sunt ortonormate (pe perioada de simbol T) 0
T
- ASK – o singură dimensiune – o singură funcţie f(t) ;  f 2 (t)dt =0 cu k ≠l
∫0 kl

ASK
Reprezentarea vectorială – constelaţia modulaţiei:
(Mapare Gray)
(a) M=2
- distanţa Euclidiană dintre două simboluri
(sm − sp )
(b) M=4
= 1ε g Am − Ap = d 2ε g m − p
(e)
=
2
d m, p
2
()
- distanţa Euclidiană minimă :
e
dmin = d 2ε g (c) M=8
(e)
- Detecţie eronată de simbol ← valoarea zgomotului > 1/ 2⋅d min ;
Obs: ASK este de tip BLD;
ASK cu bandă laterală unică (BLU) - transformata Hilbert ,gˆT (t ) =H{gT (t)} :
sm (t ) = Re{am gT (t )e j 2π fct ± jam gˆT (t)e j 2π fct} cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T

ASK
Puterea medie a modulatiei (puterea medie de emisie) , simboluri
echiprobabile
ε
Pmed = 1 ⋅∑εm ⋅Prob(s = sm ) = 1 ⋅ g ∑am2
T m T 2M m
ε ε
( )
2
d
Pmed _2 ASK Pmed _ BPSK = 1 ⋅ g (−d ) + d 2 = g
2
- Exemple
T 4 2T
εg 2 ε 2
Pmed _4 ASK = ⋅ (2d + 2⋅9d 2 ) =

1 5 g d
T 16 4T
εg
Puterea maxima a modulatiei Pmax = ⋅max{εm}= ⋅max{am2 }
1
T m 2T m
εg d 2 9ε g d 2
Pmax_2 ASK = ; Pmax_4 ASK =
2T 2T
Pmax
Raportul dintre putere maxima si medie (PAPR) : PAPR =
Pmax_2 ASK Pmax_4 ASK 18 Pmed
PAPR 2 ASK = =1 ; PAPR 4 ASK = = =3.6
Pmed_2 ASK Pmed_4 ASK 5
PSK – modulaţia digitală de fază pΠ(t)
Relaţia: +∞ +∞ 1
π
sPSK (t) = ∑ Acos(2π fc t +θ (t − nT ))= ∑ sm (t − nT ) cu θ (t ) = ⋅m⋅ pΠ (t )
2
n=−∞ n=−∞ M
- fc este frecvenţa purtătoarei sinusoidale;
0 T t
- A – amplitudinea purtătoarei;
- pΠ(t) impulsul de valoare 1 şi durată T ;
Formele de undă pentru cele M simboluri diferite (faze diferite):
{
sm (t )= Re g (t )e } ( )
e j 2π fct = g (t )cos 2π fc t + 2π m cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T
j 2π m
M
M
M( ) M ( )
= g (t )cos 2π m cos(2π fct ) − g (t )sin 2π m sin(2π fc t )
g(t)
- g(t) este impulsul unui semnal real, de durată T;

- Energia semnalelor PSK aceeaşi pentru toate simbolurile:
T T 0 T t
εm = ∫ s (t )dt = 1 ∫ g 2 (t)dt = 1ε g
2
m
0
20 2

PSK
• cu funcţii ortonormate: sm (t) = sm1 f1 (t) + sm 2 f2 (t )
- amplitudinile transmise sm1 , sm2
( )
 ()  εg
 f1 t = ε gT (t )cos(2π fc t ) cos 2π m
2
- f1(t), f2(t) – funcţii ortonormate sm1 =
 g  2 M
cu care se descriu formele de  si 
sin(2π m)
undă pentru modulaţia PSK;  f (t )=− 2 g (t )sin(2π f t )  ε
sm 2 =
g
2 ε T c
 g  2 M
T
1 pentru a =b
∫ a b ( ) 0 pentru a ≠b
f (t ) f t d t = cu a,b∈{1,2}
0
- sm se reprezintă printr-un punct într-un spaţiu cartezian, (bidimensional) cu

axele reprezentate de cele două funcţii f1(t) şi f2(t):
( ) ( )
 εg εg 
sm =[sm1 sm 2 ]=  cos 2π m sin 2π m cu m =0,...,M −1
 2 M 2 M 

f2 (t ) f2 (t ) f2 (t )
PSK Zona de 01 s2 011 s3
decizie pt s4 001
010 s2
simb s3 ε g /2
ε g /2 1
ε g /2 00 ft1 ( ) s5 000
0 11
s2 s1 f1 (t ) s s1 110 s1 f1 (t )
3
111 s8
s6 100 Zona de
10 s4 s7 decizie pt
101
simb s8
(a) BPSK (b) QPSK (b) 8-PSK
- distanţa Euclidiană dintre două simboluri:

εg 
( ) ( ) ( ) ( ) 
( )
2 2
π π   π π   2π 
 = ε g 1−cos (m − p) 
(e) 2 2 2 2
dm , p = sm −s p =  cos m − cos p  + sin m − sin p 
2  M M   M M    M 
- distanţa Euclidiană minimă:
(e)
dmin = ε g 1− cos 2π 

 M 

( )
PSK
Puterea medie a modulatiei PSK, simboluri echiprobabile
εg
Pmed = ⋅∑εm ⋅Prob(s = sm ) = ⋅
1 1
∑ am2
T m T 2M m
εg εg d 2
- Exemple
T 4
(
Pmed _ BPSK = ⋅ (−d ) + d =
1 2 2
) 2T
εg 2 εg d 2
Pmed _QPSK = ⋅ (4d ) =

1
T 16 2T
εg
1
T m 2 2T m
ε d 2
ε d
Pmax_ BSK = g ; Pmax_QPSK = g
2T 2T
Pmax
Pmed
Pmax_ BPSK Pmax_QPSK
PAPR BPSK = =1 ; PAPR QPSK = =1
Pmed_ BPSK Pmed_QPSK
Exemplu: BPSK (Binary Phase Shift Keying)
+ Ag(t − nTb )cos(ωc t ), daca bn =1
sBPSK (t) = 
− Ag (t − nTb )cos(ωct ) =+ Ag(t − nTb )cos(ωc t +π ) daca bn =0
Tb
Definid d (t )= 2⋅bn −1 , t∈[nTb ,(n +1)Tb ] ; gT (t ) =σ (t) −σ (t −Tb ) cu ε g = ∫ gT2 (t )dt =T =Tb
0
∞ ∞
sBPSK (t ) = ∑ A⋅d (nTb )gT (t − nTb )cosωc t = ∑ A⋅cos(ωc t + d (nTb )⋅ gT (t − nTb )⋅π )
n =−∞ n =−∞
-reprezentarea în spaţiul semnalelor : 

 f (t) = 2 cos(2π fct )
 Tb

s =− A 1T s = A 1T
 1
2
b 2
2
b
- distanţa Euclidiană (minimă):
Tb
()
= (s1 − s2 ) = 2 A
e 2
dmin
2
- Debitul binar = viteza de semnalizare (Tb=T)

Exemplu: BPSK (Binary Phase Shift Keying)
- Reprezentarea constelaţiei şi forma de undă în domeniul timp
s1 s2
f(t)
Tb 0 Tb
−A +A
2 2
() Tb
e
dmin =2 A
2
1 0 0 1 0
t

QAM
- Se utilizează două purtătoare în cuadratură cos(2π fc t) , sin(2π fct) ;
+∞
sQAM (t) = ∑  Amc ,n ⋅ gT (t − nT )⋅cos(2π fc t ) − Ams ,n ⋅ gT (t − nT )⋅sin(2π fc t )
n=−∞
- Un simbol din secvenţa QAM
sm (t ) = Re{( Amc + jAms ) g (t )e j 2π fct} cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T
= Amc g (t )cos(2π fct ) − Ams g (t )sin(2π fc t)
- Amc şi Ams sunt amplitudinile semnalului

Altă reprezentare sm (t)= Re{Vm e jθ gT (t)e j 2π f t}=Vm gT (t)cos(2π fc t +θm ) cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T
m c
- echivalentul de joasă frecvenţă al semnalului :

Ams
s m (t ) LF =Vm e jθm gT (t ) cu Vm = Amc
2
+ Ams
2
si tg(θm ) =
Amc

QAM
- reprezentarea cu două funcţii ortonormate
 ()
 1f t = ( c)
2 g (t)cos 2π f t
 ε
sm (t )= sm1 f1 (t) + sm 2 f2 (t )
g
unde 
 f (t) =− 2 g (t)sin(2π f t)
2 ε c
 g
- Descrierea sub formă vectorială (un punct în planul constelaţiei simbolurilor)

 εg εg 
sm =[sm1 sm 2 ]=  Amc Ams  cu m =0,...,M −1
 2 2 
- Distanţa Euclidiană
dm(e,)p = sm −s p = 1ε g ( Amc − Apc ) +( Ams − Aps ) 

2 2
2  
- Amplitudini discrete Am =(2m +1− M )d si Ap =(2 p +1− M )d m, p =0,1,...,M −1
(e)
- Distanţa Euclidiană minimă : d min = d 2ε g

QAM
- Reprezentarea constelaţiilor modulaţiilor QAM rectangulare:
f2(t)
M ∈{4,16, 32, 64,128, 256}
f1(t)

QAM
Puterea medie a modulatiei QAM, simboluri echiprobabile
εg
Pmed = ⋅∑εm ⋅Prob(s = sm ) = ⋅
1 1
∑ am2
T m T 2M m
ε ⋅ε 2
Pmed _16QAM = 1 ⋅ (4⋅2d 2 +8⋅10d 2 + 4⋅18d 2 ) =

g 10 g d
- Exemple
T 32 2T
εg
1
T m 2T m
ε g d 2 (9+9) 18ε g d 2
Pmax_16QAM = =
2T 2T
Pmax
Pmed
Pmax_16QAM 18
APR 16QAM = = =1.8
Pmed_16QAM 10

FSK
- o bandă de frecvenţă de lărgime M∆f este divizată în M subbenzi, fiecare de
lărgime ∆f ; pe fiecare sub-bandă se transmite sau nu câte o purtătoare în
funcţie de semnalul informaţional digital.
Relaţia:
 j 2π (m∆f ) t j 2π fc t 
sm (t ) = Re 2ε ⋅e e =
2ε cos 2π f t + 2π m∆f t
( c ) cu m=0,...,M −1 si 0≤t ≤T
 T  T
Modulaţia BFSK în timp: 1 0 0 1
f1 f0 f0 f1
- echivalentul de joasă frecvenţă (anvelopa complexă)
sl m (t) = 2ε ⋅e
j 2π (m∆f ) t
cu m =0,...,M −1 si 0≤t ≤T
T T
- Toate formele de undă (simbolurile) au aceeaşi energie pe T : ∫ sl m (t ) dt = 2ε

2
0
FSK
- Se defineşte coeficientul de corelaţie dintre două forme de undă :
T
ε
T
sin π T (m − n)∆f  jπ T (m−n)∆f
ρmn = ∫ sl m (t )sl n (t )dt =
1 2 ⋅∫e ( ) dt = 
* j 2π m−n ∆f t
e
2ε 0 2ε T 0 π T (m − n)∆f
sin π T (m − n)∆f 
- Cu partea reală: ρ = Re { ρ } = ⋅cos π T (m − n)∆f 
r mn
π T (m − n)∆f
ρ = 0 ⇒ ∆f = k cu m ≠ n, k∈Z
- Pt simboluri independente trebuie ca: r
2T
- distanţa minimă dintre două subpurtătoare adiacente: ∆f = 1 pentru m − n =1
2T
- Reprezentarea vectorială a modulaţiei M-FSK s1 =  ε 0 0 ⋯ 0 0
într-un spaţiu M-dimensional:   
s2 = 0
 ε 0 ⋯ 0 0

- distanţa Euclidiană dintre simbolurile m şi n ⋮
s = 0 0 0 ⋯ 0 ε 
egală cu distanţa minimă: M 
dm(e,)n = sm −sn = 2ε =dmin
(e)

FSK
- Reprezentarea în spaţiul vectorial a modulaţiei 3-FSK
f2(t)
s2
2ε
2ε
ε s1 f1(t)
s3
f3(t) 2ε
- Numărul de frecvenţe utilizat este o putere a lui 2 (egal cu numărul de

simboluri ale modulaţiei);
- Un caz particular îl reprezintă modulaţia BPSK sau M-QAM a fiecărei
frecvenţe ortogonale cu un alt simbol → OFDM;

Alte tipuri de modulaţii digitale
• QPSK (Quadrature Phase Shift Keying) – 2 biţi per simbol;
• OQPSK (offset-QPSK) – reducerea benzii de frecvenţă;
• DPSQ (Differential QPSK) – demodulare necoerentă;
• CPSK (continuous PSK) – reducerea benzii de frecvenţă;
• MSK (Minimum-shift keying) – modulaţie binară FSK cu banda

minimă;
• GMSK(Gaussian MSK ) – modulaţie MSK cu impuls
Gaussian, utilizată în GSM – modulaţia pe interfaţa radio;
• OFDM (Orthogonal frequency-division multiplexing) schemă
de modulaţie complexă care reduce efectul ISI.

Modulaţia OFDM → banda canalului =W
Spatiere ∆f = W / N = 1/ NT
- Tip special de modulaţie în frecvenţă;
- Se împarte spectrul disponibil în mai
multe subcanale (subpurtătoare);
- Fiecare canal este de bandă îngustă
(fading plat) – nu introduce ISI;
- Pe fiecare subpurtătoare se modulează
un alt simbol de transmis de la acelaşi
emiţător (se utilizează impuls dreptunghiular
sau cosinus ridicat);
- Pentru emisie se grupează N
simboluri în cadre sau
simboluri OFDM ;
- Implementare simplă
cu IFFT şi FFT;

Modulaţia OFDM Prefixul ciclic
- Expresia semnalului modulat OFDM
+∞ N −1
s (t ) = φk ( t − lT )
CP
∑ ∑x
l =−∞ k = 0
k ,l
- T durata simbolului OFDM

 1  W  - TCP durata prefixului ciclic
 ⋅ exp  j 2π k ( t − TCP  , pt t ∈ [ 0, T ]
)
φk ( t ) =  T − Tcp
- W lărgimea de bandă a
 N 
canalului;
 - N numărul de subpurtătoare
 0 , in rest
- Porţiunea de la sfârşitul simbolului OFDM se repetă la început – prefixul ciclic;
FH
- Capacitatea OFDM: C = ∫ log 2 1 + ρ ( f )  df FL , FH –frecv min şi max ale canalului

FL ρ(f ) – SNR per Hz

Modulaţia OFDM
- Prefixul ciclic conţine toată ISI datorată întârzierilor căilor diferite de
propagare, dacă TCP > τmax (întârzierea maximă);
- CP asigură ortogonalitatea subpurtătoarelor în semnalul recepţionat (ICI=0);
- La recepţie, datele aferente prefixului ciclic se elimină;
- Implică o reducere a SNR echivalent şi a capacităţii de (T-TCP /T ) ori;
Cadrul curent
 T 
SNRLOSS = −10 log10 1 − CP 
Porţiune afectată de Porţiune utilizabilă
interferenţa multicale (ISI)
 T  Date utile
Obs: Cadrul anterior C P Cadrul curent Cadrul

următor
- OFDM permite multiplexarea CP

mai multor tipuri de informaţii
pe subpurtătoare diferite: informaţii CP
de date, pentru sincronizare, pentru
estimarea canalului, şi chiar a informaţiilor τ max
de la mai mulţi utilizatori → OFDMA (acces multiplu cu diviziune în OF);
DSmP pt modulaţiile de tip trece bandă
Se defineşte sLF(t) echivalentul de joasă frecvenţă al semnalului modulat trece
bandă s(t). () {
( ) j 2π fct
s t =Re sLF t ⋅e } ()
cu sLF t =∑am gT (t − nT )
n
- am secvenţă de v.a. complexe, cu funcţia discreta de autocorelaţie raa[k];
- gT(t) – impuls determinist (de joasă frecvenţă);
- sLF(t) – proces ciclostaţionar cu perioada T (pt medie şi fct autocorelaţie);
- DSmP pentru semnalul modulat de tip trece bandă:
1 1
S( f ) = S sLF sLF ( f − f c ) + S sLF sLF ( f + f c )
4 4

Receptorul optim
- Criteriul: rata de eroare binară (BER – bit error rate).
Modelul recepţiei pentru un canal AWGN (cu zgomot aditiv, alb, Gaussian):
r(t) = sm (t) + z(t) , 0≤ t ≤T

- La recepţie: reducerea efectului zgomotului, detecţie de simbol, demapare.
z(t)
Decizie
sm(t) r(t) Demodulator
rout(t) rout(nT)
Detector
sˆm ( nT )
Demapare
{bˆ }n
nT
- SNR maxim la t=nT, la ieşirea demodulatorului, cu funcţia de transfer H(f) :

+∞ 2
H ( f )S ( f )e j 2π t0
(t ) = ∫
df
S( f )
2
+∞
 Pr  2
r 0 max
  = out −∞
≤∫ df ⇒ H ( f ) = S* ( f )e− j 2π t0
 Pnoise out zout (t0 )
2 +∞
P (f)
∫ H ( f ) Pzz ( f )df
2
−∞ zz
−∞

Receptorul optim
+∞ T
- SNRmax la ieşirea demodulatorului:
2 ∫ S ( f ) df 2 ∫ s2 (t )dt
2
 P  2ε
H ( f ) = S ( f ) e− j 2π tT
*
⇔ h(t )= F {H ( f )}=s(T −t)
−1
⇒  r  = −∞ = 0 = s
 Pnoise out N0 N0 N0
- f1(t), f2(t) ,…, fN(t) - funcţiile ortonormate
f1(t)
r1
∫ ( ) dt
T
Realizare: 0
- Înmulţire cu funcţiile f2(t)
Ortonormate; r2
∫0 ( ) dt
T
Semnal La blocul de
- Integrare pe o perioadă recepţionat decizie
r(t)
de simbol T; fN(t)
- Se eşantionează la momentele nT; rN
∫0 ( ) dt
T
- Se decide simbolul cu rezultatul maxim;

Eşantionare
t=T

Probabilitatea de eroare binară AWGN (semnal real)
- Se consideră modulaţia BPSK: s1 (t ) =− s2 (t ) ∈ R , t∈[nTb ,(n +1)Tb ]
- semnalul eşantionat cu perioada T la ieşirea filtrului adaptat formei de undă :
Tb Tb
N0
r(nT ) = rn = rn out + zn out =± ε + zn out cu ε = ∫ s12 (t )dt = ∫ s22 (t )dt si zn out ∈R , σ z2out =
0 0
2
- Probabilităţile de decizie sunt: pr(x)
pr(x|s1) pr(x|s2)
(
 x+ ε
) 
2
prout (rout = x s1 ) = 1 ⋅exp − 


π N0  N0 
 
(
 x− ε
) 
2
s1 =− ε s2 =+ ε x
prout (rout = x s2 )= 1 ⋅exp −  0
π N0  N0 
 
  probabilitatea de eroare binară
Pb = P(r < 0 s2 )⋅ P(s2 ) + P(r > 0 s1 )⋅ P(s1 ) = PS egală cu a simbolurilor
+∞ 0 ∞
 x2   2ε   ε   d (e) 2 
Pb = 1⋅ ∫ prout ( x s1 ) dx + 1⋅ ∫ prout ( x s2 ) dx = 1 ⋅ 1
∫ exp − 2  dx =Q N0  = 2erfc N0  =Q 2min 
2 0 2 −∞ π     N0 
2ε  
N0

Probabilitatea de eroare binară AWGN (semnal complex)
- Se consideră modulaţia BPSK: s1 (t ) =− s2 (t ) ∈ R , t∈[nTb ,(n +1)Tb ]
- semnalul eşantionat cu perioada T la ieşirea filtrului adaptat formei de undă :
Tb Tb
N0
r(nT ) = rn = rn out + zn out =± ε + zn out cu ε = ∫ s12 (t )dt = ∫ s22 (t )dt si zn out ∈R , σ z2out =
0 0
2
- Probabilităţile de decizie sunt: pr(x)
pr(x|s1) pr(x|s2)
(
 x+ ε
) 
2
prout (rout = x s1 ) = 1 ⋅exp − 


π N0  N0 
 
(
 x− ε
) 
2
s1 =− ε s2 =+ ε x
prout (rout = x s2 )= 1 ⋅exp −  0
π N0  N0 
 
  probabilitatea de eroare binară
Pb = P(r < 0 s2 )⋅ P(s2 ) + P(r > 0 s1 )⋅ P(s1 ) = PS egală cu a simbolurilor
+∞ 0 ∞
 x2   2ε   ε   d (e) 2 
Pb = 1⋅ ∫ prout ( x s1 ) dx + 1⋅ ∫ prout ( x s2 ) dx = 1 ⋅ 1
∫ exp − 2  dx =Q N0  = 2erfc N0  =Q 2min 
2 0 2 −∞ π     N0 
2ε  
N0

Probabilitatea de eroare binară şi de simbol AWGN
- În funcţie de tipul de mapare al biţilor. PS
≤ Pb ≤ PS
log2 M
- εb , εs - energia medie per bit (Tb), respectiv per simbol (T) transmis;
M - ASK (multinivel) 2(M −1)  d 2ε g  2(M −1)  6⋅εS av

PS = PM = Q = Q 
M  N0 
 
M 
 (M −1) N0 
2
M - PSK
 2εb 
• BPSK- Pb = PS =Q 
 N 0 
 
QPSK (M =4) PS = P4 =1−(1− P2 )2 = 2Q 2εb 1− 1⋅Q 2εb 
 
•
   
 N0  2  N0 
 2εs π  2⋅log2 M ⋅εb π
• M-PSK (M>4) PS = PM ≅ 2Q ⋅sin  = 2Q ⋅sin 
 N 0 M  N0 M 
 εs av   ε 
M-FSK PS = PM ≤(M −1)⋅Q  = (M −1)⋅Q log2 (M )⋅ b 
 N0   N0 
 

Probabilitatea de eroare binară AWGN
M – QAM (rectangulară)
2
    3 εS av 
PM =1− 1− 21− 1
Q M −1⋅ N 
  M  0 

- εs av , PS av - energia medie, respectiv puterea medie per simbol transmis;
- εb av - energia medie per bit transmis;
M −1 εS av εS av
Pav = ∑( Amc + Ams ) , εS av = PS av ⋅T , εb av =
1 2 2
=
M m=0 log2 M k
2
  1   3 εav   1   3⋅log2 M εb av 
PM ≤ 1− 1− 21− Q M −1⋅ N  ≤ 4⋅1− ⋅Q M −1 ⋅ N 
  M  0 
  M  0 
- Cu aceeaşi putere medie per simbol, şi acelaşi M, modulaţia M-QAM are

performanţe mai bune decât M-PSK;

Prob. de eroare binară canal radio Rayleigh fading plat
−1
   
1 N
BPSK Pb = 1− 1+ 0  
2   εb_av  

  −1
   
1 N
Pb ≈ 1− 1+ 0  
QPSK (mapare Gray) 2   εb_av  
 
−1
   
3 5 N
(mapare Gray) Pb ≈ 1− 1+  
0
16-QAM
2εb_av  

8 
 
−1
   
7 N
64-QAM rectangulara (mapare Gray) Pb ≈ 7 1− 1+ 0  
24   εb_av  
 
−1
   
15 85 N
256-QAM (mapare Gray) Pb ≈ 1− 1+ 0
 
64   4εb_av  
 
Funcţia Q(x) şi eroare complementară erfc(x)
∞
∞
 τ2 1erfc x
erfc( x) = ⋅∫exp(−τ ) dτ =1−erf ( x)
2 2 Q( x) = 1 ⋅ ∫  
exp − dτ =  
π x
2π x  2
2
2  2
− x x2
1 ⋅e− 2 ;
x ⋅ e 2
< Q( x) <
2π (1+ x2 )
−x
erfc( x)≅ e ⋅1− 1 2 + 12⋅34 −1⋅33⋅56 +...
2
2π ⋅ x 2
x π  2x 2 x 2 x  −x
pt x > 3 ⇒ Q( x) ≅ e
2
2π x
x Q(x) x Q(x) x Q(x) x Q(x) x Q(x)
0.0 0.50000 1.0 0.15866 2.0 0.02275 3.0 1.350e-3 4.0 3.1671e-5
0.1 0.46017 1.1 0.13567 2.1 0.017864 3.1 9.676e-4 4.1 2.0658e-5
0.2 0.42074 1.2 0.11507 2.2 0.01390 3.2 6.8714e-4 4.2 1.3346e-5
0.3 0.38209 1.3 0.09680 2.3 0.010724 3.3 4.8342e-4 4.3 8.5399e-6
0.4 0.34458 1.4 0.080757 2.4 8.1975e-3 3.4 3.3693e-4 4.4 5.4125e-6
0.5 0.30854 1.5 0.066807 2.5 6.2096e-3 3.5 2.3263e-4 4.5 3.3977e-6
0.6 0.27425 1.6 0.0548 2.6 4.6612e-3 3.6 1.591e-4 4.6 2.1152e-6
0.7 0.24196 1.7 0.044565 2.7 3.467e-3 3.7 1.0780e-4 4.7 1.3008e-6
0.8 0.21186 1.8 0.03593 2.8 2.555e-3 3.8 7.2348e-5 4.8 7.9333e-7
0.9 0.18406 1.9 0.028717 2.9 1.866e-3 3.9 4.8096e-5 4.9 4.7918e-7
5.0 2.8665e-7

Exemple BER în funcţie de SNR (per bit – Eb/N0)
M-PSK M-FSK
BER (ratăă de eroare binară)
binară
Mod. cu eficienţă spectrală Mod. cu eficienţă a puterii

k=5
k=4
k=1
k=2
k=4
k=3
k=5
k=1,2
E b / N 0 [dB] E b / N 0 [dB]
Exemple BER în funcţie de SNR, modulaţii necodate
- PAM = pulse amplitude modulation (anvelopa modulaţiei ASK)
- Echivalentul de joasă frecvenţă (BB) al unui semnal trece bandă are aceleaşi
proprietăţi BER. Spectrul lui este identic cu al unui semnal trece bandă, dar
este centrat pe frecvenţa f=0 în loc de f=fC ;

Exemple BER în funcţie de SNR, modulaţii necodate,
canal radio Rayleigh cu o singura cale de propagare;

Eficienţa spectrală a modulaţiilor digitale
- Indică debitul binar (Rb , Db) care se transmite pe 1Hz din banda utilizată a
canalului de transmisiune.
Rb log 2 M 1
- Pentru modulaţii multinivel (M) : η= = = [bits/s/Hz]
W WTs WTb
- Presupunând soluţia de bandă minimă (ISI=0) pentru echivalentul de joasă
frecvenţă, lăţimea benzii pentru modulaţia de tip trece bandă este:
W = 1 / Ts = Rs [Hz]
M-PSK , M-QAM, M-ASK – modulaţii pt sisteme de bandă
limitată Rb / W = log 2 M [bits/s/Hz]
- Eficienţa spectrală creşte odată cu creşterea lui M;
M-FSK – modulaţii pt sisteme de putere limitată
Rb / W = log 2 M / M [bits/s/Hz]
- Eficienţa spectrală scade cu creşterea lui M;

Eficienţa spectrală a modulaţiilor digitale
R=C
R/W [bits/s/Hz] R>C M=256
Regiune inutilizabilă
M=64
M=16
r Eb 2η −1
η= ⇒ ≥ M=8
W N0 η Canale de bandă limitată
M=4
M=2 R<C
Regiune utilizabilă
M=4 M=2
M=8
M=16
Limita Shannon MPSK
pt comunicaţii MQAM PB = 10 −5
digitale (-1,6dB) Canale de putere limitată MFSK
Eb / N 0 [dB]
Eficienţa spectrală pt transmisiuni de bandă limitată
BER = 10-5 256QAM
Eficienţa spectrală, η, [bits/s/Hz] (bits/ 2dim)

Mod. Eb/N0 η
128QAM
BPSK 9.6 dB 2
64QAM
8PSK 12.8 dB 3
16QAM 13.5 dB 4 32QAM
32QAM 16.6 dB 5 16QAM
64QAM 17.9 dB 6
8PSK
128QAM 20.9 dB 7
BPSK /QPSK
256QAM 22.8 dB 8
BER = 10-10
Mod. Eb/N0 η
Eb/N0 [dB]
8PSK 16.8 dB 3
Eficienţa spectrală a modulaţiilor pentru BER = 10-5,
16QAM 17.2 dB 4 folosind semnale bidimensionale
(simbolurile se reprezintă în planul complex)

Aplicaţia 1
- Alegeţi schema de modulaţie optimă (într-un sistem necodat), dacă la recepţie
trebuie să se atingă un BER=10-5, în condiţiile unui SNR, Pr /N0= 53dB·Hz, la
ieşire filtrului adaptat, comunicaţia realizându-se cu debitul binar Db=9,6kbps
printr-un canal AWGN cu banda WC=4kHz (cu impuls fără depăşire de bandă).
 Pr 
Capacitatea canalului : C = WC ⋅ log 2 1 +  = 22, 7kbps > Db = R = 9, 6kbps
 N 0 ⋅ WC 
R = Db > WC ⇒ modulaţie multinivel (canal de bandă limitată)

D   9, 6 
k =  b  + (1) =   + (1) = 3 biţi per simbol ⇒ M = 2 3
=8
WC   4 
Db
⇒ Rs = = 3200 [simb/s] < WC = 4000 [Hz]
log 2 M
 2ε S π  2 ⋅ log 2 8 ⋅ Pr π
•M − PSK ( 8 − PSK ) ⇒ PS ≅ 2Q  ⋅ sin  = 2Q  ⋅ sin  ≅ 1,88 ⋅ 10 −5
 8   N 0 ⋅ Db 8 
 N0 
P (M )
Pb ≈ S = 6.3 × 10 −6 < 10 −5 ⇒ 8 − PSK este o solutie
log 2 M

Aplicaţia 1 (cont’d)
2 ( M − 1)  6⋅εS 
•M − ASK ( 8 − ASK ) ⇒ PS = Q 
av
M 
 ( M − 1) N 0 
2
2 ( M − 1)  6 ⋅ log ( M ) P 
= Q 2
⋅ r  = 13 ⋅ 10 −3
M  ( M 2 − 1) N 0 Db 
 
PS
⇒ BER = Pb ≅ = 4,3 ⋅ 10 −3 > 10 −5 ⇒ 8 − ASK nu este solutie
log 2 ( M )
2
  1   3 ε S av 
• M − QAM (16 − QAM ) ⇒ PS = 1 − 1 − 2 1 −
  Q  M − 1 ⋅ N 
( ortogonala )   M   
0 
2
  1   3 ⋅ log 2 ( M ) Pr 
= 1 − 1 − 2 1 −  Q  ⋅   ≅ 6, 7 ⋅ 10 −5
  M   M −1 N 0 Db 
 
PS
⇒ BER = Pb ≅ = 1, 67 ⋅ 10 −5 > 10 −5 - 16-QAM nu este solutie
log 2 ( M )

Aplicaţia 2
ieşire filtrului adaptat, comunicaţia realizându-se cu debitul binar Db=9,6kbps
printr-un canal AWGN cu banda WC=45kHz (fără depăşire de bandă).
 Pr 
Capacitatea canalului : C = WC ⋅ log 2  1 +  = 56,9kbps > Db = R = 9, 6kbps
 N 0 ⋅ WC 
Eb P 1 Eb
= r = 6.61 ⇒ = 8.2 [dB]
N0 N0 R b N0 dB
Db < WC si Eb / N 0 mic ⇒ modulaţie multinivel (canal de putere limitată) ⇒ MFSK

k = [WC Db ] = [ 45 / 9, 6] = 4 biţi per simbol ⇒ M = 2 4 = 16
εs Eb P 1
= (log 2 M ) = (log 2 M ) r = 26.29
N0 N0 N0 R b
 ε s  ( M − 1)  εs 
PS = ( M − 1) ⋅ Q   = ⋅ erfc   ≅ 2, 2 ⋅ 10 −6
 N  2  2N 
 0   0 
2 k −1
⇒ BER = PB ≈ k PE ( M ) = 1.18 × 10 −6 < 10 −5 ⇒ 16 − FSK este o solutie
2 −1
Aplicaţia 3
ieşirea filtrului adaptat, comunicaţia realizându-se cu debitul binar Db=9,6kbps
printr-un canal AWGN cu banda WC=30kHz (α=0).
 Pr 
Capacitatea canalului : C = WC ⋅ log 2 1 +  = 36, 67kbps > Db = 9, 6kbps ( cerinte realizabile )
 N 0 ⋅ W C 
Eb P 1 Eb
= r = 4.1667 ⇒ = 6.2 [dB]
N0 N0 R b N 0 dB
Db < WC si Eb / N 0 mic ⇒ modulaţie multinivel (canal de putere limitată) ⇒ MFSK
k = [WC Db ] = [30 / 9, 6] = 3 biţi per simbol ⇒ M = 23 = 8
εs E P 1
= (log 2 M ) b = (log 2 M ) r = 12.5
N0 N0 N0 R b
 ε s  ( M − 1)  εs 
PS = ( M − 1) ⋅ Q   = ⋅ erfc   ≅ 1, 4 ⋅ 10 −3
 N  2  2N 
 0   0 
k −1
2
⇒ BER = PB ≈ k PS ( M ) = 8.14 × 10 −4 > 10 −5 ⇒ 8 − FSK nu este o solutie
2 −1
⇒ este necesara o schema de codare corectoare de eroare - un sistem cu modulatie necodata
nu satisface cerintele impuse
Aplicaţia 4
Un sistem de comunicaţii digitale necodate, punct la punct, prin cablu,
modulaţie BPSK, transmite informaţia pe distanţa 200km. Pentru refacerea
semnalului digital, din 2 în 2 km sunt amplasate ori repetoare analogice ori
regeneratoare digitale. Determinaţi raportul dintre puterile de emisie dacă la
recepţie trebuie să se atingă un BER=10-5.
- pt utilizarea regeneratoarelor, probabilitatea de eroare şi recepţie corectă pe
prima secţiune este: Pb err
 2εb 
Pb err 1 = Q si Pcorect 1 =1− Pb err 1
 N 
 0 
- Pt un lanţ de K secţiuni, probabilităţile de recepţie corectă şi de eroare binară:

=(1− Pb err 1 ) =1− C1K Pb err 1 + C2K Pb2err 1 −... ≅1− K ⋅ Pb err 1 ⇒ Pb err K ≅ K ⋅ Pb err 1
K
Pcorect K = P K
corect 1
Rezultă:
 2εb  −5
 2εb  εb _ d
Pb err ≅100⋅ Pb err =100 ⋅Q  ≤10 ⇒ Q  ≤10−7 ⇒ ≥11,3dB
K 1  N   N  N0
 0   0  dB

Aplicaţia 4 (cont’d)
- cazul utilizării unor repetoare analogice:
− nu se refacere semnalul binar;
− se amplifică şi zgomotul recepţionat;
− puterea zgomotului creşte proporţional cu nr. de secţiuni;
- probabilitatea de eroare binară după K secţiuni:

 2εb   2εb  −5
εb _ a
Pb = Q  = Q  ≤10 ⇒ ≥ 29,6dB
err K  K ⋅N   100⋅ N  N0
 0  0 dB
- Puterea medie a semnalului emis:

PwS = 1 ⋅εb ⋅atenuare
Tb
- Raportul dintre puterile de emisie în sist. cu repetoare şi regeneratoare:
1 ⋅ε ⋅atenuare
b_ a
PwS _ a Tb PwS _ a
= = 29,6dB-11,3dB = 18,3dB ⇒ ≅ 70
PwS _ d 1 ⋅εb _ d ⋅atenuare PwS _ d
dB
Tb dB

Bibliografie
I. Constantin. Principiile transmisiunilor de date. Ed Politehnica Press, 2002;
I. Marghescu. Transmisiuni analogice și digitale. Ed. Tehnica, 1995;
Tutorials in Digital Communications, www.complextoreal.com/tutorial.htm
I. Ceapă, Note de curs;
J. Proakis, Digital Communications 4-th Ed., 2004.

Tehnici de comutaţie
Capitolul 4
Introducere
Reţeaua
ţ de telecomunicaţii
ţ - sistem gglobal de echipamente
p şşi
mijloace de comunicare la distanţă între utilizatori diferiţi (clienţi, abonaţi);
Telecomunicaţiile:
• Transmisiuni (transmisia la distanţă a semnalului care poartă
informaţia):
− Radio-sisteme;
− Transmisiuni
T i i i pe fifir;
• Comutaţie
− Planificare:
− Trafic;
− Îndrumare;
− Comutaţie
ţ ppropriu-zisă:
p
− Semnalizare;
− Numerotare (adresare);
− Sisteme de comutaţie;
Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Paun

Introducere
Principiul
p p partajării
j resurselor
(mai mulţi utilizatori folosesc împreună aceleaşi resurse pentru comunicaţie);
Tipuri de noduri (în reţea ierarhizată):
• N d i tterminale
Noduri i l – utilizatorii finali
f (clienţii)
( ) care doresc să
comunice prin intermediul reţelei;
• Noduri intermediare – (comutatoare) concentrează traficul primit
d lla nodurile
de d il terminale
t i l pentru
t a optimiza
ti i utilizarea
tili resurselor
l
(legăturilor);
Tipuri
p de legături:
g
• Fixe (închiriate): între anumiţi utilizatori, între abonaţi şi centrul de
comutaţie (linii de abonat);
• Comutate (joncţiuni, trunks): între centre de comutaţie;
− Comutaţie de circuite;
− Comutaţie de pachete;

Exemplu: centrală telefonică
• Utilizatorii – abonaţii telefonici;
• Apel - tentativă de stabilire a unei legături de comunicaţie între sursă
(abonat chemător) şi destinaţie (abonat chemat);
• Trafic – informaţia transmisă prin reţea pentru stabilirea
stabilirea, pe
parcursul şi pentru terminarea apelului;
− Se poate stoca – comutaţia de pachete (are întârziere mai mare
şii maii fluctuantă);
fl t tă)
− Nu se poate stoca – comutaţia de circuite (întârziere mai mică şi
constantă – pentru comunicaţii bi-direcţionale de timp real);
• Trafic oferit – încărcarea reţelei;

Modelare matematică
• Cererea de servicii – p
proces Poisson de p
parametru λ;;
− λ – rata medie de apel [apel/ora];
• Durata de servire a cererilor – funcţie exponenţială negativă
de parametru
parametr μ;
− μ – rata medie de servire [apel/ora];
λ
Intensitatea traficului produs : A=
− Se măsoară în Erlang;
μ
− Erlang-ul - traficul de ocupare continuă a unui circuit în într-o oră;
• E l
Evaluare empirică
i i ă a intensităţii
i t ităţii de
d trafic:
t fi C ⋅T
A=
− C - numărul cererilor de serviciu; Δt
− T - durata medie de servire a unei cereri;
− Δt – intervalul de timp de observaţie (exp: 1 oră, 1 zi, 1 luna);
Probabilitatea de blocare (Erlang-B): As / s !
pB ( s , A ) = s
∑ j!
j =0
Modelare matematică
Exp:
p Într-o oră intră într-un comutator 450 apeluri,
p rezolvarea unui durând 5 s,
iar 10 apeluri sunt refuzate. Ce valori au parametrii de trafic?
C ⋅ T 450 ⋅ 5
Traficului oferit : L= = = 0.625 Erlang
g
Δt 3600
C ⋅ T ( 450 − 10 ) ⋅ 5
Intensitatea de trafic (rezolvat): A= = = 0.4861 Erlang
Δt 3600
apeluri refuzate 10
Probabilitatea de blocare: PB = = = 2.22%
apeluri totale 450
Exp: În 90 min, au loc 10 convorbiri telefonice, cu duratele: {60, 74, 90, 92, 80,
70, 64, 96, 48, 126} s. Determinați intensitatea traficului?
10
R t d
Rata de sosire
i a apelurilor:
l il λ= = 6.667
6 667 apeluri/ora
l i/
1.5
∑
10
t
Durata medie de rezolvare a aunui apel: μ = i =1 i
=80 s/apel
10
Intensitatea traficului produs este A = λ μ = 6.667 ⋅ 80 3600 = 0.148 Erlang
Îndrumarea traficului
• Configuraţia
g ţ tipică
p a unei reţele
ţ ierarhizate ((ITU-T))
- Configuraţie arbore pentru legăturile de la nodurile
terminale la nodurile intermediare de nivel inferior;
- Configuraţie
C fi ţi arbore
b ptt legăturile
l ăt il di dintre
t nodurile
d il iintermediare
t di
de nivel inferior şi cele de nivel superior;
- Configuraţie plasă (mesh) pt legăturile dintre nodurile intermediare de nivel
superior;
• Configuraţia reală a unei reţele ierarhizate
În plus faţă de legăturile normale (din configuraţia tipică)
- Legături transversale directe (A-B, A-C, D-E);
- Legături transversale de tranzit (A-T2, T1-D);

Îndrumarea traficului
O reţea reală ierarhizată permite realizarea automată a unei rutări alternative:
- dacă centrala de origine nu găseşte un circuit liber pe fasciculul transversal
direct către centrala de destinaţie, atunci în mod automat apelul este îndrumat
spre centrul ierarhic superior (de tranzit) prin fascicul transversal de tranzit ,
apoi normal.
- cale de primă alegere - pe ruta directă între centre: modelul Erlang-B;
- cale de alegere suplimentară, pe care se prelucrează traficul respins de calea
primară: modelul hazardului echivalent (Wilkinson);

Ierarhizarea reţelei (CCITT)
Trei niveluri ierarhice de centre de tranzit:
- centre de grup (CG) – centre de tranzit primar fiind instalate în majoritate
oraşelor; la ele se leagă centrele urbane pentru comunicare interurbană;
- centre de distribuţie (CD)
În reşedinţele de judeţ;
- centre de zonă (CZ)
Pentru fiecare
f regiune;

Centru de comutaţie
- are rolul de a realiza funcţia
ţ de comutaţie:
ţ stabilirea la cerere a unei legături
g
(conexiuni) temporare între o anumită linie de intrare şi o anumită cale de
ieşire;
Categorii de apeluri (trafic)
• apel local (1);
• apel
p de ieşire
ş din A (2);
( )
• apel de intrare în B (3);
• apel de tranzit prin C (4);
Tipuri de apeluri:
• Apel satisfăcut (taxabil);
• A l nesatisfăcut
Apel ti fă t (netaxabil);
( t bil)
(generează trafic ineficace);

Arhitectura generală a unei centrale
• Cale de date: ((informaţia
ţ utilizator))
• Cale de comandă (semnalizare, etc.)
Reţeaua de conexiune, RCX
Conectează o cale de intrare la o cale de ieşire,
sub coordonarea unităţii de comandă.
U ităţil d
Unităţile de liliniiii tterminale
i l
- Interfaţa între mediul de transmisiune şi RCX.
• Interfeţe: linii de abonat, joncţiuni,
serviciul de exploatare şi întreţinere.
Unitatea de comandă şi control
supervizează sistemul;
Auxiliare: generatoare de tonuri, etc.

Tipuri de comutatoare
Analogice – cu comutaţie spaţială;
digitale cu comutaţie:
• Spaţială;
• Temporală;
• Temporală extinsă (spaţio-temporală);
Comutatorul spaţial (numeric)
-LI – linie de intrare (M);
-LE – linie de ieşire (N);
-n – numărul “circuitului” (căii
de comunicaţie) cu multiplexare
temporală;
Exp: telefonie digitală fixă
(PSTN) 1≤n ≤30
(PSTN),

Comutatorul spaţial controlat pe ieşire
- MX multiplexor M:1 (N multiplexoare);
- MC – memorie de comandă n×(log2M);
Adresa din MC → identitatea căii temporale de
ieşire; conţinutul adresei din MC → identitatea
liniei multiplex de intrare selectată pt ieşire.
- Intrările sunt sincrone între ele şi cu numărătorul
d adrese
de d di
din MC
MC; (4) 12 ⇒ LI12(4) →LE
MC2(4)=12 LE2(4)
Comutatorul spaţial controlat pe intrare
- DX demultiplexor
- MC – memorie de comandă n×(log2N);
MC2(4)=12 ⇒ LI2(4) →LE12(4)

Comutatorul numeric temporal
• Memorie tampon
p ((MT)) p
pt memorarea eşantioanelor
ş convorbirii;;
(dimensiune n×biţi per eşantion)
• Memoria de comandă (MC);
(dimensiune
(di i n×log
l 2n))
- Eşantioanele convorbirii se scriu în MT în momentul intrării şi se citesc ulterior
la momentul de timp corespunzător comutaţiei.
- perioada de citire, scriere durează 125μs (un cadru pentru telefonie digitală);

Comutatorul temporal controlat pe ieşire
• CNT – comutator numeric temporal
• NA - numărător de adrese;
• τs , τc impulsuri de validare a adreselor, apar succesiv pe o

durată τ;
- Scrierea în MT se realizează succesiv
(în ordine, adresa de la NA);
- Citirea din MT conform MC;
- MC se parcurge în ordine;
- Adresa MC = numărul liniei de intrare;
- Conţinutul MC = numărul liniei de iesire;
MC(12) 4 ⇒ MUXI(12) →MUXE(4)

MC(12)=4 MUXE(4)

Comutatorul temporal controlat pe intrare
• CNT – comutator numeric temporal
• NA - numărător de adrese;
• τs , τc impulsuri de validare a adreselor;
- Scrierea
S i în
î MT conform
f MC;
MC
- Citirea din MT se realizează succesiv (în ordine)
- MC se parcurge în ordine;
- Adresa MC = numărul liniei de ieşire;

- Conţinutul MC = numărul liniei de intrare;
MC(4)=12 ⇒ MUXI(12) →MUXE(4)

Comutatorul numeric temporal extins
- Realizează o comutaţie complexă

spaţio-temporală
p ţ p
- MNI – multiplexor numeric pe intrare;
- DNE – demultiplexor numeric pe ieşire;
- k linii cu n intervale temporale sunt multiplexate pe n
n’=k×n
=k×n intervale temporale;
- MT – dimensiune: k×n×8 biţi;
- MC – dimensiune: k×n×( ⎡log2n⎤ + ⎡log2k⎤ ) biţi;

Fazele apelului
1. Preselecţia
ţ ((abonatului))
2. Numerotare (adresa dest)
3. Traducere
4. Selecţie
(stabilirea circuitului, alocare resurse);
Poate apare blocare:
- Externă: - dest. ocupat;
- joncţiune ocupată;
- Internă – comutator saturat;
5. Sonerie
6
6. Conversaţie
(se taxează);
7. Eliberare (a circuitului)

Tehnici de multiplexare
Capitolul 5
Introducere
Multiplexare – tehnică de transmisie a mai multor comunicaţii
simultan pentru mai mulţi utilizatori partajând mediul de
transmisiune.
Tipuri de multiplexare
• Multiplexare în domeniul frecvenţă (FDM) – pt sisteme
analogice şi digitale;
• Multiplexare temporală (TDM) – sisteme digitale;
• Multiplexare în polarizare – pt transmisiuni radio;
• Multiplexare statistică – sisteme digitale – comutaţia de

pachete;
• Multiplexare în cod cu acces multiplu (CDMA) – sisteme
digitale;

Multiplexarea în frecvenţă
- Translatarea spectrelor
p semnalelor în benzi
de frecvenţă separate, apropiate, formând
o bandă contiguă în apropierea unei purtătoare.
- Tehnica de multiplexare - modulaţie cu
purtătoare sinusoidală (de tip BLU);
- Demultiplexarea - demodulare, prin heterodinare
şi filtrare;
Exemple:
E l
- Multiplexarea semnalul vocal, calitate telefonică;
g
- Multiplexarea semnalelor pentru TV analogică;

Exemplul 1: Multiplexare semnalului telefonic
(analogic) – Sistemul de curenţi purtători (SCP)
- banda de frecvenţă a semnalului analogic - 300Hz-3400Hz;
- Banda de frecvenţă alocată pentru multiplexare = 4kHz – canal;
Grupul primar – 12 canale de 4kHz → lărgime
bandă=48kHz;
− Grupul primar de bază tip A: modulaţie BLU-S,
BLU S, banda 12 – 60kHz;
− Grupul primar de bază tip B: modulaţie BLU-I, banda 60 – 108kHz;

• Obţinerea grupului primar de bază
−Cu premodulare (cu frecvenţă intermediară fi);
1. Modulaţie BLU-S cu
fi=48kHz;
2. Modulaţie
ţ BLU-I cu
purtătoarele: 112, 116,…
…, 152, 156kHz;
− Cu pregrupare

Grupul secundar
− Banda 240kHz - 5 grupuri primare (60 canale vocale);
− Grupul secundar de bază : 312-552kHz;
kHz
312 360 408 456 504 552
Grupul terţiar
− Banda 1200kHz - 5 grupuri secundare (300 canale telefonice);
− Grupul terţiar de bază : 812-2044kHz, inclusiv interval de gardă;
Grupul cuaternar
− 3 grupuri terţiare, 3.6MHz, (900 canale telefonice)
Alt grup : 3 grupuri cuaternare, 10.8MHz (2700 canale vocale);

Exemplul 2: Multiplexare semnalului TV (analogic)
• banda de bază a semnalului TV analogic:
- Semnal video complex fără audio ≈ 5-6 MHz;
- Semnal audio ≈ 15 kHz;
• banda de frecvenţă a semnalului TV modulat ≈ 36MHz :
- Semnal video modulat MF cu deviaţie de frecvenţă (Δf)video=10,5MHz ;
- Semnal audio modulat MF cu deviaţie de frecvenţă (Δf)sunet=2MHz ;
• Comunicaţia prin satelit (24 canale TV):
- Banda C: 6GHz legătura ascendentă; 4GHz legătura descendentă, lărgime de
bandă =500MHz;
500MHz; multiplexare în frecvenţă (gardă 4MHz) şi polarizare;
Interval
Canal gardă
36MHz 4MHz
Polarizare
C1 C3 C5 C7 C9 C11 C13 C15 C17 C19 C21 C23
orizontală f (GHz)
3.72
3.76
3.88
3.92
3.96
4.04
4.08
4.12
4.16
4.20
3.84
3.7
3.8
4.0
Polarizare C2 C4 C6 C8 C10 C12 C14 C16 C18 C20 C22 C24 f (GHz)
verticală
3.744
3.788
3.822
3.944
3.988
4.022
4.066
4.144
4.188
4.200
3.866
3.9
4.1
3.7

Multiplexarea în timp (digitală)
Etape digitizare:
- eşantionare;
- cuantizare;
- demultiplexare corectă → sincronizarea comutatoarelor de la transmiţător

(KT) şi de la receptor (KR).
ş
- Perioada de eşantionare TS < ½
½Tmin ((durata impulsului
p τi < ½
½Tmin );
- Reducerea τi → mai multe semnale eşantionate cu TS (multiplexare);
- Teoretic Nmax= TS / τi ; practic (cu interval de gardă) Nmax= TS / (2· τi );
- Reprezentarea unui eşantion pe nb biţi cu impulsuri de durată τb , numărul de
comunicaţii digitale multiplexate: Nmax= TS / (2· nb · τb );

Exemplul 1: multiplexarea semnalului telefonic
digital (modulaţia impulsurilor în cod - PCM)
- Banda de frecvenţă a semnalului vocal: 300 Hz-3,4kHz (fM = 3,4kHz );
- Frecvenţa de eşantionare fS=8kHz (TS=125μs );
- Cuantizare neuniformă (legea A sau legea μ) pe nb=8 biţi;
- Debitul binar : Db=TS · nb =64kbps;
- Debit binar Db1=2,048Mbps → Nmux=Db1 / Db =32 canale multiplexate;
CCITT – G272 → modul de multiplexare a canalelor vocale (64kbps) în ierarhia

digitală plesiocronă (PDH) în Europa:
• E1: 2048 Kb/s (32 x 64 Kb/s) – multiplexul primar;
• E2: 8448 Kb/s (E1 x 4) ;
• E3 34
E3: 34.368
368 Kb/
Kb/s (E2 x 4)
4);
• E4: 139.264 Kb/s (E3 x 4);
O ierarhie similară în USA şi Japonia (T1 – T4);

JAPONIA N. AMERICA EUROPA
Ierarhia PDH
Ordinul 5 397200 kbit/s 274176 kbit/s 564992 kbit/s
- Pentru Europa şi USA x4 x4
- Legăturile dintre cele Ordinul 4 97728 kbit/s x6 139264 kbit/s
x3 x3 x4
2 multiplexări; Ordinul 3 32064 kbit/s 44736 kbit/s 34368 kbit/s
- Mai multe nivele de x5 x7 x4

Ordinul 2 6312 kbit/s 8448 kbit/s
Multiplexare; x4
x3
x4
Ordinul 1 1544 kbit/s 2048 kbit/s
x 24
x 32
Un canal 64 kbit/s
de voce
Sistem de comunicaţii
digital utilizând PCM

Cadrul E1
- Structura PDH – nivel 1:
- un multicadru = 16 cadre
(semnalizarea pt 30 canale)
- un cadru = 32 canale
- 30 canale comunicaţii
IT0 -
- 2 canale semnalizări
( i
(sincronizare
i cadru,
d alarme
l IT0 -
Bit de semn
pt căi, alte semnalizări );
- un canal = un octet în cadru;
Sincronizarea PDH:
• de cadru (IT0);
• de bit (cod de linie);
• de purtătoare
(pt transmisiuni trece bandă);

• Sincronizarea de cadru
- Detecţia in fluxul binar a cuvântului 0011011 (IT0 din cadrul par) + 1 (bitul 2
din IT0 din cadrul următor)+ cuvântului 0011011 (IT0 din următ
următ. cadre pare);
• Sincronizarea de bit
- Cu circuite cu calare de fază (PLL), tranziţiile asigurate de codul de linie
(HDB3 AMI
(HDB3, AMI, );
• Sincronizarea de purtătoare
- Cu circuite cu calare de fază (PLL);
- Cu
C circuit
i it cu bbuclă lă Costas;
C t
- Multiplicare + filtrare + divizare (semnal recepţionat);
- Cu decizie directă (presupune decizia simbolurilor).
• Dezavantajele multiplexării PDH:
- întreţeserea cuvintelor din cadru → pentru extragerea unui multiplex inferior
din unul superior trebuie demultiplexat până la nivelul E1;
- Multiplexarea de ordin superior → alocarea unor biţi de umplere (pentru
realizarea sincronizării);
- Informaţie de control redusă → capacitate mică de gestionare;

• Aplicaţii ale PCM
Frecv.de
Frecv de Lungime
Tip de Nr. nivele Viteza de Legea de
Aplicaţie esantionare cuvânt
cuantizare M trans. a inf. compresie
fe cod
KHz biti Kb/s
Transmitere semnale A, aprox.13
8 Neuniforma 256 8 64
telefonice segmente
Uniforma 16384 14 448 –
Transmitere
semnale 32 Compresie
muzicale Neuniforma 4096 12 384 numerica cu
5 segmente
Transmitere
256 sau 8 sau 106400 sau
semnale 13 300 Uniforma –
512 9 119700
video
Înregistrare
semnale 44,1 Uniforma 65536 16 800 –
muzicale

Exemplul 2 – multiplexare şi ierarhia sincronă (SDH)
- accesul direct la fiecare flux primar în structura semnalului multiplex;
- debit
d bit bi
binar iimportant
t t pentru
t gestiunea
ti sii îîntreţinerea
t ţi reţelei;
ţ l i
- Standardul SDH oferă compatibilitate cu reţelele PDH,
- SDH - suportul comun de transport pentru PDH, reţelele de calculatoare LAN,
WAN MAN d
WAN, de mare viteză,
it ă TV,
TV mutimedia,
ti di etc; t
• Structura reţelei SDH

- Nivelul fizic (mediul de transm.):
fibră optică, legătură radio PDH PDH
ATM ATM
terestră sau p prin satelit ; IP IP
SDH
− Secţiuni: SDH
- Secţiunea de regenerare;
(RSOH-Regenerator
(RSOH Regenerator Section
Overhaed )- refacerea ceasului şi a datelor;
- Secţiunea de multiplexare (MOSH Multiplex Section Overhaed ) - controlul
multiplexării;
utpe ă ;

− Topologii şi dispozitive ale reţelei SDH
- Topologie dublu inel sau bus;
- Regeneratoare
R t (refac
( f semnalul l l di
digital)
it l)
- Echip. multiplexare terminale (T-MUX)
(multiplex. alte fluxuri în SDH - intrarea) D
X
- echip. de inserţie-extracţie (ADM) C
(introduc/extrag din SDH fluxuri cu debite mici);

- echip.
echip de interconectare -DXC (mapare PDH
în SDH, comutarea între containere virtuale VC);
ADM DXC
T-MUX

• Stiva de protocoale SDH
- Container Virtual (VC) – entitatea logică
fundamentală a reţelei (similar pachetului);
- conţine POH (Path Overhead) – identif. flux;
- Container ((C)) – transportă
p datele utilizator;;
- Tipuri de VC ;
- VC-12 pentru E1 si ISDN (2 Mbps);
- VC-4
VC 4 pentru ATM (140 Mbps) şi pachete IP;
VC-4
Overhead
- Structura cadrului STM-1 3 rânduri RSOH
(fiecare câmp – un octet); P Date utilizator
1 rând AU Pointer O
(container)
- RSOH – info control regenerare; H
5 rânduri MSOH
- MSOH - info control multiplexare;
- Pointer AU – indică poziţia în VC 1 coloană
260 coloane
a începutului fluxului de nivel 9 coloane
I f i – formează
Inferior f ă TU(
TU(unitate
i tributară)
ib ă) sau AU(unitate
AU( i administrativă);
d i i i ă)

− Exemplu: prelucrarea fluxului E4 pentru mapare în STM-1
• Ierarhia de multiplexare SDH
Rata de bit Presc rtare

Prescurtare SDH Capacitatea SDH
51,84 Mbps 51 Mbps STM-0 21 E1

, Mbps
155,52 p 155 Mbps
p STM-1 63 E1 sau 1 E4
622,08 Mbps 622 Mbps STM-4 252 E1 sau 4 E4
2488,32 Mbps 2,4 Gbps STM-16 1008 E1 sau 16 E4
9953,28 Mbps 10 Gbps STM-64
STM 64 4032 E1 sau 64 E4
39813,12 Mbps 40 Gbiţi/s STM-256 16128 E1 sau 256 E4

• Ierarhia de multiplexare SDH

• Comparaţie PDH / SDH
Fluxuri client transportate cu

• PDH:
- Telefonie (PSTN)
- facsimili;
- Date 65kbps (X.25)
- Acces
A LAN;
LAN
- ISDN
• SDH
- Fluxuri PDH (64kbps, E1, E4)
- Frame relay;
- ATM (asinchronous transfer mode)
- TV digitizată;
- HDTV;

Multiplexare statistică - ATM
(Asynchronous Transfer Mode )
- ATM combină reţeaua de date cu reţeaua telefonică.
- Permite integrarea serviciilor ( voce, imagini, date, video, multimedia, video la
cerere), cu adaptare la diferitele cerinţe şi pofile de trafic;
- Transmisia este independentă de mediul utilizat: PDH, SDH sau altele care
pot transporta celule ATM;
- ATM este scalabil, lărgimea de bandă putând fi adaptată foarte uşor la
cerinţele utilizatorului şi are mecanisme de garantare a calităţii transmisiei
(Quality of Service);
- Standardizează componentelor şi structurile reţelei la nivelul OSI 2;

Reţea ATM
Defineşte interfeţele de interconectare:

- UNI (user-network interfaces) - conectează switch-ul ATM la un echipament
terminal pentru reţeaua ATM : PCPC, router ATM
ATM, etc;
- NNI (network-node interfaces) - interconectează două switch-uri ATM ;

Structura celulei ATM 1 GFC / VPI VPI
2 VPI VCI
- 48 octeţi
t ţi d
de d
date;
t 3 VCI
- 5 octeţi de control (overhead); 4 VCI PTI CLP

5 HEC
6 53
6-53 48 bytes informaţie
GFC (Generic Flow Control) -4 biţi (pt UNI);

VPI (Virtual Path Identifier) 8 biţi (UNI) sau 12 biţi (NNI)
adună mai multe canale virtuale la un loc, permiţând
direcţionarea rapidă a celulelor prin reţea
VCI ((Virtual Channel Identifier)) – 16 biţiţ p
pt adresare ATM;;
toate VCI-urile la un loc marchează calea prin reţea.
PTI (Payload Type Identifier) – 3 biţi pt distincţia între informaţiile pt utilizator şi
cele ale reţelei;
ţ ;
CLP (Cell Loss Priority) – 1 bit : valoare 0 → prioritate maximă;
HEC (Header Error Control) – 8 biţi pt detecţia erorilor header-ului cu CRC;

• Stiva de protocoale ATM (nivele 1 şi 2)
−Nivelul ATM:
- transportul şi comutarea celulelor ATM;
- Comutarea celulelor → hardware;
- adaugă
g antete ((headere)) datelor primite
p
de la AAL;
- antetele conţin toate informaţiile de
control şi adresare;
- câmpurile VPI/VCI ale celulelor ATM
Sunt utilizate pentru comutaţie;
- Protecţia faţă de erori (HEC) → hardware;

− Nivelul de adaptare ATM (AAL)
- segmentează (în celule de 48 octeţi) şi reasamblează datelor de nivele superioare;
- egalizează variaţiile de întârziere ale celulelor;
Subnivele
- CS (Convergence Sublayer);
- SAR - nivelul de segmentare şi reasamblare;
AAL implementează un sistem de garantare a calităţii serviciilor (QoS) :
- AAL1 –transportul informaţiilor în timp real şi cu rată de bit constantă (CBR):
semnale voce sau video, (PDH E1);
- AAL2 – transportul informaţiilor în timp real, cu rată de bit variabilă (VBT), exp:
reţelele radio mobile.
- AAL ¾ - pentru serviciile orientate sau nu pe conexiuni fără constrângeri temporale
între sursă şi destinaţie (date, fişiere);
- AAL5 – definit pentru servicii cu rată de bit variabilă care nu necesită sincronizare
între staţiile finale. Datele se împart pentru a se potrivi într-un număr întreg de celule.
ATM suportă două tipuri de conexiuni:
- Punct la punct unidirecţional sau bidirecţional, între două sisteme de capăt;
- Punct la multipunct doar unidirecţional (se utilizează pt emularea LAN - LANE);
Tehnici de acces multiplu
Capitolul 6
Introducere
Acces multiplu
• capabilitatea staţiilor de a partaja resursele sistemului de
comunicaţie (bandă de frecvenţă, timp de lucru, echipamentele
d emisie/recepţie)
de i i / i ) pentru a comunicai simultan
i l cu un dispozitiv
di ii
central (sau între ele), fără a se perturba reciproc;
• Scopul
p - eficientizarea utilizării resurselor ((similar multiplex.);
p );
Deosebire acces multiplu - multiplexare
• multiplexarea - folosirea resursei de comunicaţie în comun prin
alocare apriori, combinarea căilor făcându-se foarte aproape de utilizator;
• Accesul multiplu - folosirea în comun a unei resurse de
comunicaţie de la distanţă
comunicaţie, distanţă, printr-o
printr o alocare dinamică a căilor de comunicaţie;

Tehnici de multiplexare – acces multiplu:
• Diviziunea în frecvenţă (FD): banda totală de împarte în subbenzi
şi fiecare utilizator are alocată o subbandă;
• Diviziunea în timp (TD): timpul de lucru se împarte în segmente
temporale fiecărui utilizator fiindu-i
temporale, fiindu i alocat un segment care se repetă periodic.
periodic
• Diviziunea în cod (CD): în sistemele de comunicaţie cu spectru
împrăştiat (spread spectrum) informaţia de transmis este împrăştiată cu ajutorul
unui cod de împrăştiere. Recuperarea ei se face numai cunoscând codul.
Folosind coduri diferite se pot separa semnalele transmise de utilizatori diferiţi.
• Diviziunea spaţială
p ţ ((SD):
) în comunicaţii
ţ radio cu antene directive
frecvenţele se reutilizează prin transmisia în fascicule; semnalele pe aceeaşi
frecvenţă nu se perturbă dacă sunt transmise în fascicule diferite, către
utilizatori aflaţii pe direcţii diferite (sateliţi cu mai multe fascicule);
• Diviziunea prin polarizare (PD): în comunicaţiile radio în care
nu se modifică polarizarea semnalului, se poate utiliza aceeaşi bandă, dar cu
plane
l d
de polarizare
l i perpendiculare
di l ((semnalele
l l suntt ortogonale).
t l )

Tipuri de acces multiplu
• FDMA – acces multiplu cu diviziune în frecvenţă;
• TDMA – acces multiplu cu diviziune în timp;
• CDMA – acces multiplu cu diviziune în cod;
• SDMA – acces multiplu
lti l cu di
diviziune
i i îîn spaţiu;
ţi
• PRMA – acces multiplu cu pachete radio;
Tipuri de divizare:
• acces fix (acces pre-asignat) - alocare fixă a resursei;
• acces la cerere;;

Duplexarea- separarea sensurilor în comunicaţii bidirecţionale;
• În frecvenţă (FDD) – comunicaţii analogice şi digitale,
(necesită un duplexor – filtre cu pantă abruptă pt separarea canalelor aferente
celor două sensuri; cu atât mai complexe şi mai scumpe cu cât intervalul de
frecvenţă
ţ de g
gardă între sensuri este mai mic ) – comunicaţii
ţ fixe şi
ş mobile;
• În timp (TDD) – utilizează aceeaşi bandă de frecvenţă
comunicaţii digitale (necesită sincronizare exactă, nu are nevoie de duplexor ) –
comunicaţii fixe şi mobile;
• în spaţiu (SDD) – comunicaţii pe cabluri – doar comunicaţii fixe
(perechi separate pe sensuri).
S1 S2
FDD TDD SDD

Sisteme de comunicaţii
• De bandă îngustă - banda ocupată de un utilizator este mai mică
decât banda de coerenţă a canalului de transmisiune; utilizează TDMA, CDMA;
• De bandă largă - banda ocupată de un utilizator depăşeşte banda
de coerenţă; utilizează CDMA,
CDMA PRMA;
Remember :
- banda de coerenţă a canalului (Bcorr) - domeniul de frecvente în interiorul
căruia amplitudinile a doua componente cosinusoidale, pe frecvente diferite,
sunt corelate între ele (afectate identic de canal);
- canal selectiv în frecvenţă dacă banda semnalului modulat (transmis)
depăşeşte banda de coerenţă a canalului → interferenţă intersimbol .
- ca
canal
a neselectiv
ese ect în frecvenţă
ec e ţă ((fading
ad g pplat)
at) dacă ba
banda
da de coe
coerenţă
e ţă a ca
canalului
auu
depăşeşte banda semnalului transmis (toate componentele de frecvenţă ale
semnalului sunt afectate identic de funcţia de transfer a canal )

FDMA (Frequency division multiple access)
- Divizarea benzii alocate în mai multe canale ((sub-benzi de frecvenţă)ţ ) alocate
individual utilizatorilor pe toată durata comunicaţiei;
- foloseşte tehnici de modulaţie cu purtătoare sinusoidală şi filtre selective;
- Numărul maxim de utilizatori depinde de banda totală şi de banda unui canal:
Btot − 2 Bguard Btot − 2 Bguard

N= =
Bc Bt + Bg
Btot= banda totală alocată sistemului;

Bguard = banda de gardă
gardă, la marginile benzii alocate;
Bc = banda alocată unui canal, (include banda de transmisiune Bt şi intervalul
de gardă faţă de canalele adiacente Bg);
Pentru comunicaţii bidirecţionale se utilizează duplexarea în frecvenţă
(FDMA/FDD): ori două antene (una pt fiecare sens) ori o antenă şi un duplexor
((sistem de filtre de radiofrecvenţă
ţ care atenuează semnalul emis pentru
p a nu
intra în etajul de recepţie – cele două blocuri funcţionând simultan).
FDMA (de bandă îngustă)
• Principalele
p caracteristici:
- utilizare pentru transmisiuni analogice şi digitale;
- tehnică simplă, dar alocare rigidă a resursei (Bc este fixat);
- fiecare
fi canall FDMA estet folosit
f l it lla un momentt d
datt d
de un singur
i utilizator;
tili t
- În cazul unei pauze de transmisiune a utilizatorului, canalul este neutilizat dar
nu poate fi alocat altui utilizator;
- Comunicaţia se realizează continuu → cantitate mică de informaţie de control
(sincronizare/împărţire pe cadre);
- Complexitate de prelucrare redusă;
- necesitatea realizarea unei alocări cât mai judicioase a benzilor de frecvenţă
ocupate şi a puterilor disipate în afara benzii de către fiecare utilizator;
- trebuie prevăzute benzi de garda (BG) între utilizatorii adiacenti
adiacenti, pentru a
minimiza interferentele între canale (“cross-talk”)
- Consum energetic şi dacă este pauză în comunicaţie;

FDMA (de bandă îngustă)
Principalele caracteristici:
- Costuri ridicate: - filtre cu pantă de atenuare abruptă pentru separarea
canalelor (eliminarea interferenţei inter-canal) şi pentru duplexare FDD (fiecare
staţie emite şi recepţionează simultan);
- neutilizare foarte judicioasă a resurselor (pauze în transmis);
- Aplicaţii : comunicaţii radio (difuziune TV, radio), comunicaţii satelitare,

comunicaţii ţ mobile;
Notă: tip special - OFDMA (accesul multiplu cu diviziune în frecvenţe
ortogonale) → pt legătura descendentă comunicaţii mobile (WiMAX)

TDMA (Time division multiple access)
- toţi utilizatorii folosesc aceeaşi banda de frecvenţe (comună);
- fiecare utilizator are alocat periodic un slot temporal (canal) în care poate
transmite sau recepţiona mesaje;
- doar în sistemele digitale;
- transmisia: datele se memorează într-un
buffer la emisie, şi apoi se transmit cu o
rată de N ori mai mare p pe durata slotului
alocat → transmisie discontinuă;
- Datele transmise de la diferiţi utilizatori sunt grupate într-o structură – cadru;
- Duplexare în timp sau în frecvenţă TDD, FDD;
- TDMA / TDD: jumătate din sloturile din cadru sunt folosite pt un sens,
cealaltă jumătate pentru cea sens invers – comunicaţie cvasisimultană.
- TDMA / FDD: structuri de cadre identice pt ambele sensuri, frecvenţele pe
care sunt transmise datele fiind diferite. De obicei în sistemele TDMA/FDD se
introduce un decalaj temporal între datele transmise pe cele două sensuri ale
aceleiaşi comunicaţii
comunicaţii, pentru a evita necesitatea introducerii duplexoarelor
duplexoarelor.

TDMA (bandă îngustă)
- Structura unui cadru TDMA
- Eficienţa unui cadru TDMA:
⎛ bsup ⎞
η F _ TDMA = ⎜1 − ⎟ ⋅ 100
⎝ btot ⎠
- btot biţii dintr-un cadru;
btot = T f ⋅ Rb
- Tf durata unui cadru;
- Rb rata de transmisie;
- bsup biţii suplimentari;
bsup = N r br + N t b p + N t bg + N r bg
- Nr număr sloturi de referinţă; - br nr biţi într-un slot de referinţă;
- Nt număr sloturi de date; - bp nr biţi preambul per cadru;
- bg nr biţi echivalenţi coresp. intervalului
de gardă;
• Numărul de canale oferite de un sistem TDMA cu banda
alocată Btot în care sunt definite canale TDMA cu banda BC (numărul
comunicaţiilor care se pot desfăşura simultan);
Btot − 2 Bguard Btot= banda totală alocată sistemului;

N = m⋅ Bguard = banda de gardă, la marginile benzii alocate;
Bc Bc = banda alocată unui canal TDMA ;
m = numărul de utilizatori dintr-un canal TDMA;
Principalele caracteristici
- sistemele TDMA utilizează o singură bandă de frecvenţe (o singura frecvenţă
purtătoare), fiecărui utilizator fiindu-i alocat un slot temporal. Numarul de sloturi
pe fiecare
fi cadru
d depinde
d i d de d ttehnologia
h l i d de realizare,
li titipull d
de modulaţie
d l ţi ffolosit,
l it
banda de frecvente alocata, de rata binară pentru un canal, etc.;
- transmisia datelor se face în mod discontinuu (doar în sloturile alocate →
consum redus
d (important
(i t t pt.t staţiile
t ţiil mobile,
bil cu baterii);
b t ii)

Principalele
p caracteristici
- Comunicaţie robustă la întreruperi ale comunicaţiei de scurtă durată (< Tf);
- permite monitorizarea puterii semnalului si a probabilitatii de eroare la
pţ per
recepţie p cadru;;
- Pentru TDD nu sunt necesare duplexoare;
- Deşi este bandă îngustă pentru un utilizator, în transmisiune apare ISI,
((necesită tehnici de compensare:
p egalizare
g , OFDM,, etc.))
- Informaţie de control mai multă decât la FDMA: biţii de sincronizare (fiecare
cadru se sincronizează independent la recepţie), interval de gardă (pentru a
evita suprapunerea sloturilor provenite de la utilizatori diferiţi);
- Flexibilitate pt rate binare diferite – se poate aloca număr diferit de sloturi
temporale utilizatorilor;
- permite utilizarea unor domenii largi de rate de transmisie în funcţie de
necesităţile
ităţil utilizatorilor,
tili t il îîn generall multiplii
lti lii îîntregi
t i aii ratei
t idde b
bază)
ă) → se pott
utiliza procedee si tehnici de codare cu rate de bit diferite (asigurând calităţi
diferite impuse de aplicaţie);

CDMA (Code division multiple access)
- Spectru
p împrăştiat
p ş = metode de modulaţieţ care pproduc un semnal al cărui
spectru este mult mai larg decât cel al semnalului de date propriu zis, banda de
frecvente ocupata fiind independentă de banda semnalului de date.
- Utilizează o singură
g bandă largă
g de frecvenţăţ (canal
( de frecvenţă
ţ comun))
comunicaţia mai mulţi utilizatori realizându-se simultan;
- Fiecărui utilizator i se alocă un cod individual
dintr-un set de coduri ortogonale (care se
utilizează pentru împrăştierea spectrului);
- Numărul de utilizatori în sistemul CDMA = numărul
codurilor ortogonale folosite pentru împrăştiere.
- În cazul codurilor pseudoaleatoare (PN) generate cu
registre
g de deplasare
p de lungime
g n,, numărul de utilizatori
este:
N = 2 −1 n
- Duplexarea se poate realiza în frecvenţă (FDD) sau în timp (TDD);

Tipuri de sisteme CDMA
• DS-CDMA (Direct sequence - CDMA) – CDMA de tip secvenţă
directă
- Partajarea resurselor → modulaţia (înmulţirea) semnalului original cu codul
digital
g individual.
-Tb perioada de bit a semnalului s(t )
-Tc perioada de chip a codului c(t )
împrăştiere modulator demodulator despreading

s(t )⋅c(t ) s(t )⋅c(t )⋅cos(ωt ) s(t )⋅c(t )⋅cos(ωt ) s(t )⋅c(t )
cos(ωt )
S ( f ) − semnal
s(t )
semnalul împrăştiat
f
f
c(t )
C ( f ) − cod
Tc
s(t )⋅c(t ) f
Codul de împrăştiere

• FH-CDMA (Frequency hopping - CDMA) – CDMA de tip salt de
frecvenţă
- frecvenţa purtătoare se modifică în funcţie de secvenţa de cod;
- Asigură o securitate ridicată (cu echipamente mai complexe)
Semnal
Date M d l t
Modulator cu salt de
frecvenţă
Sintetizor de
Oscilator
frecvenţă
Bază de Generator
timp secvenţă PN
• TH-CDMA (Time hopping - CDMA) – CDMA de tip salt în timp

- utilizează impulsuri purtătoare de durată mult mai mică decât intervalul de timp
alocat pentru transmiterea lui, poziţia acestui impuls în interiorul intervalului fiind
dictata de codul individual pseudoaleator.
- TH-CDMA combinata cu modularea impulsurilor în poziţie (PPM - Pulse
Position Modulation) → tehnica de comunicaţie de bandă ultra largă (Ultra Wide
B d communications
Band i i -UWB);
UWB)

CDMA (Code division multiple access)
Principalele caracteristici
- Banda de frecventa a semnalului transmis este mult mai larga decât banda de
frecventa a semnalului de date şi nu depinde de rata semnalului de date, fiind
dictata doar de rata codului de împrăştiere (rata de chip)
chip).
- Receptia se realizează prin corelatia semnalului de banda larga receptionat cu
codul pseudoaleator generat local, care trebuie sa fie identic (atât din punct de
vedere al formei
f cât si al fazei
f instantanee)) cu cel folosit
f la emisie.
- Parametru important: câstigul de procesare (GP): BSS Rc Tb
GP = = =
Binf Rb Tc
− BSS banda totală ocupată de semnalul cu spectru
împrăştiat (la emisie);
− Binf este banda de bază a semnalului informaţional;
ţ ;
− Rc este rata de bit a codului (rata de chip);
− Rb este rata de bit a datelor.

CDMA
Principalele caracteristici:
- în comunicaţiile radio, efectul fenomenului de fading datorat propagării pe căi
multiple este redus datorită împrăştierii spectrale (banda ocupată de semnal
este mai mare decât banda de coerenta a canalului → diversitate în frecvenţă);
- durata unui impuls (chip - Tc) este mult mai mica decât împrăştierea temporală
a canalului → se poate utiliza un receptor RAKE care combină mai multe replici
întârziate ale semnalului recepţionat → diversitate temporală;
- o problemă importantă - bruiajului propriu, datorat faptului ca secvenţele de
împrăştiere folosite nu sunt perfect ortogonale între ele → la decorelarea unui
anumit it semnall vor apare sii anumite
it contribuţii
t ib ţii d
datorate
t t altor
lt utilizatori;
tili t i
- o alta problema posibilă - captare a receptorului de către un alt semnal daca
puterea acestuia este mult mai mare decât cea a semnalului dorit.
- sistemele CDMA au o limita soft a capacităţii (faţă de TDMA si FDMA). Prin
creşterea numărului de utilizatori (cu coduri perfect ortogonale) va creste
valoarea nivelului de zgomot la recepţie → performanţele sistemului sa se
degradeze pentru toţi utilizatorii pe măsura ce numărul acestora creste.

Capacitatea unui sistem CDMA
- K surse transmit simultan semnale modulate, dar numai una este de interes
pentru un receptor dat → celelalte K - 1 semnale modulate reprezintă
interferenţe - semnale de bruiaj (jamming).
- Dacă cele K surse emit cu aceeaşi putere medie P → energia medie per chip
(egală cu puterea medie per bit) este Ec= P·Tc , astfel P = Ec/Tc= Ec·Rc = Eb·Rb
- Astfel, suplimentar faţă de zgomotul AWGN de recepţie cu d.s.p.= N0 , mai apar
şi interferenţele de la ceilalţi utilizatori → zgomot cu d.s.p.=(K-1)·Ec·Rc /Bss
- zgomotul echivalent:
ER B N' ⎛ N ⎞
N '0 = N 0 + ( K −1) c c ⇒ M =1+ ss 0 ⎜1− 0 ⎟
Bss Eb Rb ⎝ N '0 ⎠
Exemplu: pentru un sistem cu Bss=10MHz , impunându-se un SNR=Eb/N’0=9dB,
acceptându-se o creştere de 10 ori a zgomotului echivalent, N’0=10N0 , se pot
transmite simultan K semnale vocale comprimate VSELP, Rb=1/Tb= 8kb/s (cu
modulaţie BPSK → Rc=1/Tc≈Bss /2, cu ISI=0 pentru chip)
N '0 ⎛ N 0 ⎞ ⎢ 1250 ⎛ 1 ⎞⎥
K =1+ 2G p ⎜1− ⎟ ≈ ⎢1+ 2⋅ ⋅⎜1− ⎟⎥ = 284
8
Eb ⎝ N ' 0 ⎠ ⎣ 7.95 ⎝ 10 ⎠⎦

Sisteme de comunicaţii care utilizează tehnici de acces
multiplu (centralizat), şi schemele de duplexare:
Sistemul celular Tehnica de acces Mod de operare Rata binară (kps)
multiplu
AMPS (Advanced Mobile FDMA/FDD
Ph
Phone S
System)
t )
GSM (Global System for TDMA/FDD digital 271
Mobile)
USDC (US Digital Cellular) TDMA/FDD digital
JDC (Japanese Digital Cellular) TDMA/FDD digital
CT2 (Cordless Telephone) FDMA/TDD digital 72
DECT (Digital European FDMA/TDD digital 1152

Cordless Telephone)
IS95 (US Narrowband Spread DS-CDMA/FDD digital / 1228.8
Spectrum) FDMA /FDD analogic FM
IS136 (US ) TDMA /FDD digital 48 6
48.6
UMTS (Universal Mobile CDMA/FDD, digital

Telecommunication System) CDMA/TDD

Capacitatea schemelor FDMA, TDMA, CDMA
- Rata maximă g
globală de transmisie a datelor;
• Ipoteze simplificatoare:
canal de comunicaţii ideal (fără ISI), afectat de zgomot alb (AWGN)
−
cu DSmP=N
DS P N0/2,/2 per dimensiune
di i a modulaţiei
d l ţi i (DS
(DSmPP=d densitatea
it t spectrală
t lă
medie de putere);
− lărgimea de bandă disponibilă pentru sistem = W (Hz).
− există K utilizatori activi, fiecare transmite date cu puterea medie PS;
• Capacitatea pentru un singur utilizator – Th C. Shannon
(pt cazul un singur utilizator
utilizator, capacitatea canalului ideal de banda W afectat de
zgomot alb, gaussian, aditiv)
⎛ PS ⎞ ⎛ PS ⎞
C =W ⋅log
l 2 ⎜1+ ⎟=W ⋅log
l 2 ⎜1+ ⎟
⎝ PN ⎠ ⎝ N 0 ⋅W ⎠

FDMA - fiecărui utilizator îi este alocata o bandă egală
g cu a celorlalţi;
ţ;
capacitatea canalului pentru un singur utilizator este:
W ⎛ PS ⎞
Ck = ⋅log2 ⎜⎜1+ ⎟⎟
K ⎝ N 0 ⋅(W / K ) ⎠ ⎛ K ⋅ PS ⎞
⇒ capacitatea totala a celor K utilizatori este C = KCk =W ⋅log2 ⎜1+ ⎟
⎝ N 0 ⋅W ⎠
- Situaţie echivalent cu cea a unui canal ideal
ideal, cu un singur utilizator
utilizator, ce
transmite date cu o putere medie de K ori mai mare.
⇒ se utilizează Capacitatea individuală normată la W ( se presupunere că totţi
utilizatorii transmit cu Ck= const.)
Ck 1 ⎛ C E ⎞ E
= ⋅log2 ⎜1+ K k ⋅ b ⎟ unde PS = b = Rb ⋅ Eb = Eb ⋅Ck
W K ⎝ W N0 ⎠ Tb
Obs: prin însumarea tuturor capacităţilor individuale se obţine capacitatea totală
a canalului :
K ⋅Ck ⎛ E ⎞
Cn = = log2 ⎜1+ Cn ⋅ b ⎟
W ⎝ N0 ⎠
TDMA - fiecare utilizator transmite o fractiune 1/K din intervalul de timp
alocat printr-un canal cu lărgimea de banda W, cu puterea medie PS (putere
instantanee K·PS) → capacitatea canalului pentru un singur utilizator este:
1 ⎛ K ⋅ PS ⎞
Ck = ⋅W log2 ⎜1+ ⎟
K ⎝ N 0 ⋅W ⎠
Identic cu FDMA.
⇒ capacitatea totala a celor K utilizatori este

⎛ K ⋅ PS ⎞
C = KCk =W ⋅log2 ⎜1+ ⎟
⎝ N 0 ⋅W ⎠
Obs: dacă intervalul de emisie este prea mic (K mare) se poate ajunge la puteri
instantanee (K·PS) nepractice.

CDMA - fiecare utilizator foloseşte un cod pseudoaleator pentru
împrăştierea semnalului de date semnalul transmis ocupând toată banda. În
cazul ideal (coduri perfect ortogonale), după deîmprăştiere, semnalul de la ceilalţi
utilizatori este văzut ca un zgomot AWGN;
→ capacitatea canalului pt un singur utilizator care emite cu puterea PS este:
⎛ PS ⎞
Ck =W log
l 2 ⎜⎜1+ ⎟⎟
⎝ N0 ⋅W + ( K −1) PS ⎠ ⎛ Eb ⎞
Ck ⎜ C N ⎟
Şi capacitatea individuală normată = log2 ⎜1+ k ⋅ 0 ⎟
W ⎜ W Eb Ck ⎟
⎜ 1+ ( ) ⋅ ⎟
K −1
⎝ N0 W ⎠
Utilizând inegalitatea ln(1+ x) ≤ x
Eb
Ck Ck N0 Ck 1 ⎛ N0 ⎞
⇒ ≤ ⋅ ⋅log2 e ⇒ ≤ ⎜ log2 e − ⎟
W W E C W K⎝ Eb ⎠
1+ K b ⋅ k
N0 W
CDMA
⇒ capacitatea normată, totală a celor K utilizatori este
Ck ⎛ N0 ⎞ 1 N0 1
Cn = K ≤ ⎜ log2 e − ⎟ ≤ − ≤
W ⎝ Eb ⎠ ln2 Eb ln2

PRMA (Packet radio multiple access)
- Utilizată în sistemele cu comutaţieţ de p pachete ca mecanism de acces al
utilizatorilor la un mediu partajat (bus, radio – aceeaşi bandă de frecvenţă) în
mod necoordonat sau minim coordonat);
- Caracteristică: transmisia se face în p pachete de date într-un mod aleatoriu
(pentru reţea), atunci când staţiile doresc să transmită.
- în momentul în care doi sau mai mulţi utilizatori transmit simultan, se
produc coliziuni
coliziuni, datele recepţionate de destinatari fiind alterate;
- Pentru reducerea coliziunilor → un set de reguli de transmitere a datelor prin
canalul comun → protocol de acces.
- Avantaje:
A t j uşor de d iimplementat,
l t t cu iinformaţie
f ţi d
de control
t l redusă;
d ă
- Dezavantaje: eficienţă spectrală redusă şi întârzieri foarte variabile (uneori
mari, pt coliziuni succesive) faţă de tehnicile coordonate;
Exemple:
• ALOHA: P-ALOHA, S-ALOHA, R-ALOHA;
• CSMA: CSMA,
CSMA CSMA/CD
CSMA/CD, CSMA/CA;

P-Aloha (pur - Aloha)
- Scenariul: K utilizatori, fiecare dintre ei transmiţând pachete de date cu
dimensiune fixă b biţi, de durata Tp cu particularitatea K·Tp <<1;
• Descriere:
- daca oricare dintre cei K utilizatori doreşte să transmită date, el o face imediat,
utilizând toata banda de frecvente disponibilă;
- daca doi utilizatori transmit în acelaşi interval de timp → coliziune (date eronate);
- după transmisie utilizatorul trece pe receptie asteptând o confirmare pozitivă
(ACK – s-a recepţionat corect) sau negativă (NACK – nu s-a recepţionat corect
informaţia de către destinatar).
- După primirea ACK
ACK, emiţătorul trimite următorul mesaj;
- Dacă primeşte NACK, emiţătorul aşteaptă un interval de timp aleatoriu (pentru a
evita încă o posibilă coliziune) şi retrimite mesaj care a ajuns eronat;
- Dacă într-un anumit interval de timp (maxim de confirmare) nu primeşte nici o
confirmare (confirmarea s-a eronat) → retransmite ultimul mesaj ;

• Parametrii statistici:
rata medie de transmitere a pachetelor acceptate: λ ;
−
− rata medie de transmisie a pachetelor rejectate: λr ;
− rata de transmisie totală a pahjetelor: λT = λ +λr ;
− rata de transmisie binară (lărgime de bandă): R bit/sec;
− debitul mediu de transmitere a informaţiei: D = b·λ bit/sec ;
Debitul mediu de informaţie, normat: ρ = b·λ / R, 0≤ ρ ≤1;
− traficul total normat: G = b·λT / R, 0≤ G <∞;
- Apare
p coliziune dacă un alt utilizator transmite în intervalul 2Tp faţă
ţ de
momentul de început al mesajului.
t
Obs: timpul de transmitere a unui
pachet b
Tp =
R

(λT τ ) e -λTτ
m
- Pentru utilizatori independenţi, probabilitatea ca
m pachete de date să intre în reţea în intervalul de P(m,τ ) = , m≥0
m!
timp τ este data de distribuţia Poisson:
- Probabilitatea ca un mesaj să fie transmis fara a apare o coliziune este
probabilitatea ca în intervalul τ= 2Tp să nu se transmita nici un mesaj:
λ ρ
P0 = P(m = 0,τ = 2T p ) = exp(-2λT T p ) = exp(−2G) = =
λT G
(
- Probabilitatea de coliziune: PC =1− P0 =1− exp -2λT T p )
- Debitul de informaţie normat : ρ = G ⋅exp(−2G)
Cu valoarea maximă:
1 1
ρ max = = 0,184 pt N tr =e ⇒ G =
2⋅e 2

S-Aloha (Aloha sincronizat)
- Se divide axa temporala în intervale de timp egale cu durata unui pachet Tp,
numite sloturi;
- utilizatorii pot transmite datele numai de la începutul sloturilor ;
- o coliziune apare numai dacă cel puţin doi utilizatori transmit date în acelaşi slot;
- domeniul de restrictionare
se reducându-se de la 2Tp
( lla P
(ca P-ALOHA)
ALOHA) lla Tp.
- Probabilitatea transmisie fără
coliziune ((m=0, τ =Tp )
ρ - λT T p
P0 = =e = e −G
G
⇒ ρ = G ⋅e − G
1
ρ max = = 0,37 ppt G =1
e

R-Aloha (Aloha cu rezervare)
- Variantă îmbunătăţită a protocolului S-Aloha;
- o statie emite numai dupa o cerere prealabilă de rezervare ;
- Există intervalele normale Tp (pt trafic ) şi intervale mai scurte pt transmiterea
cererilor de rezervare ((este necesar un dispecer
p distribuit);
);
- In intervalul de rezervare se comunica controlerului dorinta de a transmite date;
- Controlerul alocă un număr de segmente pt transmisia datelor fără coliziune;
Exemplu: utilizatorul n are de transmis 5 pachete şi i se atribuie intervalele

(periodice) 3 si 4, până la sfârşitul mesajului;
- CR-cerere de rezervare;
- AR -atribuire de canale;
- pk- p
pachet de date transmis

Comparaţie între protocoalele Aloha
- Eficienţa cu care un protocol de acces foloseşte canalul de comunicaţie poate fi
evaluată prin analiza debitului de informaţiei transmisă cu succes (ρ) faţă de
capacitatea canalului (G). Se poate aplica pt P-Aloha şi S-Aloha;
- Pentru sistemul R-Aloha (unde s-a eliminat existenţa coliziunilor), eficienţa
protocolului se evaluează ca varianţa întârzierii medii a pachetelor.
ρ
0.37
τD
S-Aloha R-Aloha
0.184
G G
0.37 0.8

Protocolul CSMA (cu ascultarea mediului)
- înaintea transmisie datelor, utilizatorul determina mai întâi starea canalului
(ascultă): ocupat/activ sau liber/ inactiv;
- Dacă este liber (inactiv) → efectuează transmisia ;
- Dacă este ocupat,
ocupat se întârzie transmisia datelor (backoff) în mod aleatoriu pt
staţii diferite;
- Ascultarea mediului este eficientă dacă timpul de propagare al semnalului prin
tot canalul este mai mic decât timpul de transmisie al unui cadru → se
utilizează în reţele Ethernet de tip LAN (utilizatorii sunt apropiaţi geografic unii
de alţii );
Ti i de
Tipuri d protocoale
t l CSMA:
CSMA
• CSMA (Carrier Sense Multiple Access)
− Nepersistent;
− Persistent;
• CSMA / CD (collision detection)
• CSMA / CA (collision avoidance)
CSMA
Eficienţa protocoalelor de acces CSMA poate fi evaluată prin analiza debitului de
informaţiei transmisă cu succes (ρ) faţă de capacitatea normată a canalului (G).
• Nepersistent:
p ascultă mediul din când în când ((nu continuu);
);
Daca mediul este liber – transmite cadrul, dacă nu amână transmisia cu un
interval aleatoriu (backoff), după care reia ascultarea (repetând etapele de la
început);
p );
G ⋅exp(−aG) Tp – durata de transmisie a unui cadru

- nesincronizat: ρ=
G(1+ 2a) + exp(−aG) τD – timpul
p maxim de ppropagare
p g
a = τD / Tp
a ⋅G ⋅exp(−aG)
- Sincronizat (slotted): ρ = G – traficul total normat
1− exp(−aG
G) + a ρ – traficul transmis cu succes, normat

CSMA (variante: sincronizat sau nesincronizat)
• p – persistent: transmisia este sincronizată cu sloturi temporale
egale cu întârzierea maximă pe legătură. Dacă mediul este liber la începutul
unui slot, atunci staţia va transmite cu probabilitatea p, şi va aştepta următorul
slot cu p
probabilitatea 1-pp ((când va verifica din nou mediul);
) Dacă mediul este
ocupat, atunci continuă ascultarea până când se eliberează, după care
transmite cu probabilitatea p în primul slot liber şi cu 1-p în următoarele sloturi
(dacă mediul este liber);
• 1 – persistent: caz particular al lui p - persistent cu p=1;
- Eficienţa – var nesincronizată:
G ⋅ ⎡⎣1+ G + aG(1+ G + aG /2)⎤⎦G ⋅exp ⎡⎣−G(1+ 2a)⎤⎦
ρ=
G ⋅(1+ 2a) − ⎡⎣1− exp(− aG)⎤⎦ + (1+ aG)⋅exp⎡⎣−G(1+ a)⎤⎦
⎡⎣1+ a − exp(−aG)⎤⎦G ⋅exp ⎡⎣−G(1+ a)⎤⎦

- Eficienţa – var sincronizată: ρ=
(1+ a)⎡⎣1− exp(−aG)⎤⎦ + a ⋅exp⎡⎣−G(1+ a)⎤⎦

Aplicaţie: O reţea WLAN cu rata binară 10Mbps utilizează protocolul CSMA
şi prezintă o întârziere maximă τD= 0,4s. Ştiind că se utilizează cadre de 400 biţi
şi rata totală a pachetelor este 25000 cadre/s
cadre/s, să se determine debitul normat
al informaţiei transmise cu succes pentru variantele nepersistent sincronizat
nesincronizat şi 1-persistent sincronizat ale protocolului CSMA.
biti/cadru 400
- Durata de transmisie a uni pachet: Tp = = = 40μs
Rb 10Mbps
τD
- Raportul a : a= = 0,01
Tp
400 biti ⋅ 25000
- Traficul total normat G : G= =1
Rb
- Traficul util normat este:
p(−0,01)
0,01⋅1⋅exp 1⋅exp(−0,01)
ρ nepersistent_sincro = = 0,495
0 495 ρ nepersistent_nesincro = = 0,493
0 493
1− exp(−0,01) + 0,01 (1+ 0,02) + exp(−0,01)
exp(−1,01)⋅ ⎡⎣0,01+1− exp(−0,01)⎦⎤
ρ1-persistent_sincro = = 0,531
0 531
(1+ 0,01)⎡⎣1− exp(−0,01)⎤⎦ + 0,01⋅exp(−1,01)
Capacitatea protocoalelor Aloha şi CSMA

Protocolul CSMA/CD (cu ascultarea mediului)
- Este un protocol CSMA completat cu funcţii de detecţie a coliziunilor:
Stările protocolului
- Detecţia purtătoarei - un utilizator nu trebuie să transmită dacă o purtătoare
(semnal) este prezentă sau după dispariţia purtătoarei pe durata unui cadru;
- Transmisia – dacă mediul este liber, utilizatorul transmite simultan cu
ascultarea mediului până termină sau până detectează o coliziune;
- Renunţarea (abort)- dacă se detectează o coliziune (semnalul urmărit în
ti
timpul l transmisiei
t i i i diferă
dif ă ffaţă
ţă d
de semnalul
l l ttransmis),
i ) utilizatorul
tili t l opreşte
t
transmiterea cadrului şi transmite un semnal scurt de eroare (jamming) pentru
a se asigura că toţi partenerii au sesizat coliziunea;
- Retransmisia - utilizatorul aşteaptă un interval aleator înainte de a reîncerca
transmiterea. Pentru calculul întârzierii (algoritmul backoff): înaintea celui de a
n-a încercare de transmisie se aşteaptă un interval aleator asociat unui număr
aleator din intervalul (0…2n-1) pentru 0<n ≤10. Pentru n>10 intervalul rămâne
(0…1023).
- Mecanismul de detecţie a coliziunilor reduce probabilitatea de coliziune
ulterioară şi timpul necesar retransmiterii → creşterea capacităţii sistemului;

• Eficienţa protocolului CSMA/CD nepersistent:
Tp – durata de transmisie a unui cadru

τD – timpul maxim de propagare
a = τD / Tp
G – traficul total normat
ρ – traficul transmis cu succes, normat
bjam – lungimea cadrului de eroare - jamming)
exp(−aG)
ρ nesincro =
b jam G + 2aG + 2 − (2a + b jam − G +1)exp(−aG)
aG ⋅exp(−aG)
ρ sincro =
2a + b jjam − (b jam
j + ab jam
j + a + a 2
G − aG)exp(−aG)

Protocolul CSMA /CA (cu evitarea coliziunilor)
-se foloseste in retelele WLAN unde nu se poate folosi CSMA/CD (nu se poate
asculta
lt mediul
di l iin titimp ce se ttransmiteit şii nu se pott detecta
d t t coliziunile
li i il de d ttoate
t
staţiile – problemele staţiei ascunse şi a staţiei expuse);
- Este eficient în reţele unde încărcarea nu este mare (în standardul std. 802.11)
D
Descriere:
i
- o statie, care are de transmis un cadru, asculta mai intâi mediul pt un timp
predefinit (DIFS - distributed inter-frame space) pentru a detecta orice activitate;
- Dacă
D ă mediuldi l estet ocupatt sau îîncepe a fi utilizat
tili t pe d
durata
t DIFS
DIFS, staţia
t ţi va
amâna încercarea de transmisie conform algoritmului backoff exponenţial: un
număr de sloturi () Numărul (timpul de aşteptare) se decrementează doar dacă
este sesizat mediul liber (dacă nu se opreşte decrementarea, care se reia când
mediul se eliberează). Când numărul a ajuns la zero, se reîncearcă transmisia;
- dacă mediul este liber pe tot intervalul DIFS, → se transmite cadrul dorit,
- Receptorul
ecepto u îl verifică
e că (C (CRC)
C) şşi îl co
confirmă ăeemiţătorului
ţăto u u → ttrimite
te ((ACK);
C );
- Dacă emiţătorul primeşte ACK → transmisie completă, fără coliziune;
- Dacă emiţătorul nu primeşte confirmarea → a avut loc o coliziune şi va încerca
retransmisia cadrului după p aplicarea
p algoritmului
g backoff exponenţial.
p ţ

• Mecanismul purtătoarei virtuale – (cu DCF)
- o staţie care are de transmis un cadru, şi poate transmite (mediul a fost liber
pe durata DIFS)
DIFS), emite o cerere către destinaţie–
destinaţie un cadru scurt RTS (Request
To Send), care conţine adresa sursei, a destinaţiei şi durata tranzacţiei care va
urma (incluzând datele şi ACK);
- Staţia
St ţi ddestinaţie
ti ţi răspunde
ă d (d (dacă
ă mediul
di l este
t liber)
lib ) cu un cadru
d d de control
t l
scurt – CTS (Clear to Send), cu aceleaşi informaţii ca şi RTS;
- Toate celelalte staţii care recepţionează RTS şi/sau CTS îşi setează
i di t l d
indicatorul de purtătoare
tăt virtuală
i t lă – NAV (N
(Network
t k All
Allocation
ti V Vector)
t ) lla d
durata
t
tranzacţiei → mediul este ocupat pe acest interval (completând mecanismul de
ascultare fizică a mediului);
- Pe durata NAV celelalte staţii nu
Sursă
vor încerca să transmită → se reduce
probabilitatea coliziunilor;;
p ţ
Destinaţie
DIFS - Distributed inter-frame deferral Alte staţii CW

SIFS – Short inter-frame deferral (SIFS<DIFS)
CW - Contention Window
NAV - Network Allocation Vector Amânarea transmisiei Algoritm
backoff
Alte tehnici de acces de pachete
Cu mecanisme de interogare a tuturor staţiilor sau coordonare centralizată a
accesului:
• CSMA/CA cu PDF (Point Coordination Function)
• ISMA (idle signal casting multiple access)
• Acces multiplu de pachete cu rezervare (Packet Reservation

Multiple Access)
• Token ring
• Token bus

Comunicaţii mobile –
sisteme celulare (GSM)
Capitolul 7
Comunicaţii mobile
Noţiuni introductive
Comunicaţii mobile – orice sistem de comunicaţie la care cel puţin unul dintre
terminale se poate deplasa chiar dacă la un moment dat nu este în mişcare →
comunicaţii radio;
Canalul de comunicaţie: frecvenţa, mediul de transmisiune, echipamentele de
transmisie şi recepţie radio;
• Clasificare:
După modul de constituire a canalului de comunicaţie pentru
−
accesul la reţea: cu diviziune în frecvenţă (FDMA)
(FDMA), în timp (TDMA)
(TDMA), în cod
(CDMA), sau diviziune de pachete radio (PRMA);
− după structura legăturii de comunicaţie: unilaterală, bilaterală,
simplex duplex (semiduplex);
simplex,
− după relaţia cu alte sisteme de comunicaţie: închise, deschise
(există sau nu protocoale care permit interconectarea sistemelor – transmiterea
informaţiei de control dintr
dintr-unul
unul în celălalt);
− după procedeul folosit pentru acoperirea radio a teritoriului:
celulare, necelulare;

Comunicaţii mobile
• Sistemele necelulare
- Sisteme cu o singură celulă: o staţie de bază (BS) şi mai multe staţii mobile
(MS) care pot comunica doar cu BS;
- MS conţine echipamentul mobil (ME) şi eventual alte dispozitive;
- “celula” acoperită de BS de dimensiuni mari (30-50km);
- Necesită emiţătoare de puteri mari atât pentru BS cât şi pentru MS, cu
consum energetic important;
- Realizarea accesului cu FDMA ((epuizarea
p rapidă
p a canalelor disponibile);
p );
- capacitate redusă a sistemului (număr fix de canale disponibile);
- dezvoltarea şi extinderea ulterioară a sistemului forte dificilă (sistem închis);
- folosirea ineficientă a spectr
spectrului
l i de frec
frecvenţe
enţe radio
radio;
- calitatea redusă a serviciului (timp de aşteptare: zeci de
minute, chiar ore).
- Schemă utilizată în prima generaţie de sisteme de comunicaţii mobile –
analogice;

Comunicaţii mobile
• Sistemele celulare
- Sisteme cu mai multe celule (reprezentate printr-un hexagon), fiecăreia fiindu-i
alocată o frecvenţă şi acoperind o arie spaţială mai redusă decât aria acoperită de
sistem;
- Alocarea frecvenţelor → să nu apară arii vecine funcţionând pe aceeaşi frecvenţă
→ principiul
i i i l reutilizării
tili ă ii ffrecvenţelor
ţ l - două
d ă celule
l l ne-învecinate
î i t pott utiliza
tili aceeaşii
frecvenţă (îmbinarea FDMA cu SDMA);
- La trecerea utilizatorului mobil dintr-o celulă în alta,
este preluat de BS vecină.
- În fiecare celulă (de dimensiune mică) este câte
o staţie de bază (BS);
- “celula” acoperită de BS de dimensiuni mici (diferite): sute metri – 10km ;
- Necesită emiţătoare de puteri micii;
- Creşte
C t complexităţii
l ităţii d
de prelucrare
l susţinută
ţi tă dde ddezvoltarea
lt ttehnologică
h l i ă (di
(digitală);
it lă)
- Conceptul propus şi introdus de Bell Labs;
- Schema se utilizează în sisteme de comunicaţii mobile analogice şi digitale;

Comunicaţii mobile
• Sistemele celulare analogice
Banda frecv Banda canal Data Nr abonaţi

Parametrii Ţara Si
Sistemul
(MHz) radio (KHz) lansării (mii)
reţelelor CM: Marea TACS 900 30 1985 1200
Britanie
- Acoperirea
p Norvegia NMT 450 25 1981 1300
(naţională, regională) Suedia; 900 1986
Finlanda;
- capacitatea Danemarca
(nr apeluri satisfăcute Franţa Radiocom 450, 900
450 25 1985 300
2000 450 1989 90
per arie/ per timp) NMT
- densitatea Italia RTMS 450 25 1985 60
TACS 900 1989 560
(procentaj de abonaţi Germania C – 450 450 20/10 1985 600
per 100 locuitori) Elveţia NMT 900 25 1987 180
Olanda NMT 450 25 1985 130
900 1989
Austria NMT 450 25 1984 60
TACS 900 1990 60
Spania NMT 450 25 1982 60
TACS 900 1990 60

Comunicaţii mobile
• Sistemele celulare – alte aspecte
- O celulă poate fi acoperită radio cu un emiţător cu antenă omnidirecţională,
sau mai mute emiţătoare cu antene directive (sectoriale);
- Fiecărei celule i se alocă un set de canale radio individual din mulţimea
canalelor sistemului;
Perturbaţii:
- Interferenţa Co-canal (CI – Co-channel interference) = perturbaţii care apar
între staţiile care folosesc acelaşi canal de frecvenţă (din celule diferite);
- perturbaţii datorate interferenţei cu un canale vecine din aceeaşi celulă;
- perturbaţii datorate intermodulaţiilor;
j
Zona de reutilizare (cluster)
2 7
- cluster=aria în care se utilizează un canal radio 3 5 2
o singură dată; 1 6 3 i
4 1 6
- Fiecare celulă din cluster utilizează un set de canale unic; 2 7 4
- Numărul de celule din cluster
cluster, k=i +j +ij , (i≠j; i>j) ;
2 2 5 2 7
3 5
(i,j ) coordonatele într-un sistem de axe cu unghi de 60º; 1 6 3
exp: i =2, j =1 k = 2 +1 +2·1=7
2 2 4 1
2 7
5
Comunicaţii mobile
Zona de reutilizare (cluster)
- distanţa minimă de reutilizare (Dmin)= distanţa minimă dintre centrele a 2 celule
ce utilizează acelaşi set de canale ; Dmin = R 3k
- R raza unei celule;
- distanţa de reutilizare (D) dintre centrele a 2 celule ce utilizează acelaşi set de
( )
canale ;
D = R 3 ⋅ ( x1 − x2 ) 2 + ( x1 − x2 )( y1 − y 2 ) + ( y1 − y 2 ) 2
- x1 , x2 , y1 , y 2 sunt coordonatele punctelor între care dorim să aflăm distanţa

de reutilizare
Exemple: k = 4 4, 7 (pt zone rurale)
rurale), 12 , 19 (pt zone urbane cu trafic intens);
si Dmin= 3.46R , 4.58R sau Dmin= 6R , 7.55R
Algoritmi de repartizare a canalelor între staţiile de bază

- Algoritmul de alocare fixă
Numărul total de canale ((M)) se repartizează
p uniform între toate staţiile
ţ de bază;;

Comunicaţii mobile
- Algoritmul de alocare fixă (cont’d)
ΔF – banda de frecvenţă alocată sistemului;
Δfc – banda
b d d de ffrecvenţă
ţă a unuii canall radio
di (i
(inclusiv
l i iintervalul
t l ldde gardă)
dă)
ΔF
M – numărul total de canale radio: M=
Δf c
nBS – numărul de canale radio dintr-o celulă: nBS = M //kk
Cînd nBS nu este un număr întreg primele celule vor avea cu un canal mai mult;
p M=50,, k=9 → nBS = M / k = 5.55
Exemplu:
celulă 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Alocare
- celulele
l l l 11…5
5 au 6 canale;
l 10 11 12 13 14 15 16 17 18
canale
- celulele 6…9 au 5 canale; 19 20 21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31 32 33 34 35 36
37 38 39 40 41 42 43 44 45
46 47 48 49 50
- Distribuirea dinamică a canalelor;
- Algoritmul de alocare impusă a canalelor;

Comunicaţii mobile
- Transferul comunicaţiei între celule (Handover, Handoff): dacă în timpul
comunicaţiei staţia mobilă trece dintrdintr-o o celulă în alta,
alta sistemul trebuie să
transfere comunicaţia de la BS primei celule la BS noii celule;
- circulaţia liberă între sisteme diferite (roaming): posibilitatea realizării
comunicaţiei
i ţi i cu un abonat
b t all unuii sistem
i t gestionat
ti tdde un administrator
d i i t t atunci
t i
când MS se află în aria de acoperire a unui alt administrator (operator de sistem
mobil);
- Căutarea
Că t – reprezintă
i tă obţinerea
bţi unuii canall d
de ttrafic
fi pentru
t comunicaţie
i ţi cînd
î d
apelul este adresat către un abonat mobil ;
- Accesul – reprezintă obţinerea unui canal de trafic cînd apelul este iniţiat de
abonatul mobil ;
- Localizarea – este procedura de aflare a poziţiei MS pentru a determina aria
de transmitere a apelului;
- Actualizarea poziţiei – constă în menţinerea informaţiilor despre schimbarea
actuală a poziţiei MS. Această procedură se efectuează automat în regimul
stadby al MS;

Comunicaţii mobile
Evoluţia sistemelor de comunicaţii celulare
• Generaţia 1 (1G) – sisteme analogice;
- Advanced Mobile Phone System (AMPS) – SUA;
- Nordic Mobile Telephone (NMT);
- Total Access Communication System (TACS);
• Generaţia a 2-a (2G) – sisteme digitale (12kbps)
- GSM (Global System for Mobile Communications) – Europa;
- D-AMPS S ((Digital
g a AMPS); S);
- PDC (Personal Digital Cellular);
- IS-95 (numit şi CDMA);
• Generaţia 2 2.5
5 (2G) – sisteme 2G cu debit de date îmbunătăţit
- HSCSD, EDGE, GPRS
• Generaţia a 3-a (3G) - Sisteme digitale de bandă largă (2 Mbps)
- UMTS (Universal
(U i l Mobile
M bil TTelecommunications
l i i S
System))
- CDMA 2000
- TD-SCDMA

Comunicaţii mobile
• Generaţia 3.5 (3.5G) - sisteme 3G îmbunătăţite (42Mbps);
- HSPDA (High-Speed Downlink Packet Access);
- HSUPA, Evolved HSPA;
• Generaţia a 4
4-a
a (4G) – sisteme digitale cu debit mare (100Mbps)
- tehnologii de comunicaţie digitale cu comutaţie de pachete (suport IP);
- acces Orthogonal Frequency Division Multiple Access (OFDMA);
- tehnologie MIMO (Multiple Input Multiple Output);
- Flash-OFDM;
Flash OFDM;
- 3GPP LTE (Long Term Evolution);
Integrarea diferitelor
f tehnologii de acces
(fix sau mobil) cu reţeaua de transport IP
((all IP);
)

Comunicaţii mobile
Mobilitate versus debit binar
Mobilitate
Evoluţia sistemelor de comunicaţii mobile
Mobilitate
ridicată
Mobilitate
scăzută
mutabil
Static
Debit binar

Comunicaţii mobile
• Exemple de sisteme de comunicaţie mobilă
Sistemul de telefonie fără fir CT2
− Variante: - analogic;
- digital;
Caracteristicile sistemului CT2 analogic:
- accesul multiplu de tip FDMA;
- Banda de frecvenţe pe sensul ascendent: ΔF(MS→BS) = 914÷915MHz;
- Banda de frecvenţe pe sensul descendent: ΔF(BS→MS) = 959÷960MHz
- Intervalul de frecvenţe dintre cele două sensuri: ΔFd = 45MHz
- Banda de frecvenţă a unui canal radio: Δfc = 25kHz
- Numărul de canale radio M = 40
- Puteri medii de emisie pentru BS şi ME = 10mW
- Alocarea
Al canalelor
l l radio
di se fface lla cererea echipamentelor
hi t l ce se iiniţializează
iţi li ă
la convorbire.
- Distanţa maximă la care funcţionează CT2 este d=50m (în interiorul clădirii) şi
d 200 (î
d=200m (în afara
f ei);
i)

Comunicaţii mobile
Sistemul de telefonie fără fir DECT
Caracteristicile sistemului DECT (digital):
- accesul multiplu de tipul TDD-TDMA ;
- Banda de frecvenţe: 1880 ÷ 1900MHz ;
- Banda de frecvenţă a unui canal radio: Δfc = 1,728MHz
1 728MHz ;
- Numărul de canale radio M = 10;
- Timpul de lucru al unui canal radio se divizează în secvenţe de timp → Cadre
DECT TDMA cu durata unui cadru 10ms;
DECT-TDMA
- Cadrul DECT-TDMA conţine 24 de sloturi temporale: primele 12 pt transmisia
ascendentă MS→BS, celelalte pt transmisia descendentă BS→MS;
- Putere maximă de emisie pentru BS şi ME = 250mW
- Debitul binar total de transmisiune a informaţiei = 1152kbps;
- Debitul binar de trafic p
pe slot = 34kbps;
p ;
- Debitul de transmisiune de semnalizare şi control = 6,4kbps;
- Distanţa maximă la care funcţionează DECT este d=50m (în interiorul clădirii)
şi d=200m (în afara ei);

Comunicaţii mobile
Sistemul de telefonie fără fir DECT
- Structura unui cadru TDD-TDMA
F[MHz]
- Fiecare cadru conţine cîte 24 sloturi
de timp cu durata 416,4μsec n n+1
Cadru
- Sloturile 0-11
0 11 pentru un sens DECT-TDMA
DECT TDMA
F2
- Sloturile 12-23 pentru sens invers Canalul i 0 ..... 23 0 ..... 23
F1
- Un slot temporal 10msec
t
- 32 biţi ptt sincronizare;
i i
- 56 biţi de control pt sistem;
BS→ME ME→BS
- cîmp
pA–p pt semnalizare; 0 1 ...... 10 11 12 13 ......... 22 23
- cîmp B – câmp de trafic pt date;
1slot=416,7μsec=480
- câmpul X – pt detecţia erorilor;
32b 392b 56b
- cîmpul Z – pt corecţia erorilor; Sincro- Controlul
Date
nizare sistemei
392biţi
48b 16b 320b 4 4
X Z
cîmp A cîmp B

Comunicaţii mobile
Sistemul de telefonie celulară AMPS - Advanced
Mobile Phone System
- AMPS –un sistem analogice de telefonie celulară mobilă (SUA);
Caracteristicile sistemului AMPS:
- accesul multiplu de tipul FDD-FDMA ;
- Banda de frecv calea ascendentă (ME→BS): 825 ÷ 845MHz (ΔF=20MHz);
- Banda de frecv calea descendentă (BS→ME): 870 ÷ 890MHz (ΔF=20MHz);
- Banda de frecvenţă a unui canal radio: Δfc = 30kHz ;
- Numărul de canale radio M = ΔF/ Δfc=20MHz/30kHz = 666;
- Planul de frecvenţă
ţ al sistemului AMPS
ME→BS BS→ME
fp1 = 825,015MHz fp2 = 870,015MHz
-ME= echipament mobil 1 2 ....... 666 1 2 666 MHz
Ob uneorii MS iinclude
Obs: l d şii alte
lt 825 845 870 890
blocuri în plus faţă de ME; Canal duplex 1

1 1 MHz
ΔFd = 45MHz

Comunicaţii mobile
Sistemul de telefonie celulară NMT- Nordic Mobile
Telephone
- Există 2 variante ale sistemului analogic NMT: NMT 450 şi NMT 900
Caracteristicile sistemului NMT 450:
- accesul multiplu de tipul FDD-FDMA ;
- Banda de frecv calea ascendentă (ME→BS): 453 ÷ 457.5MHz (ΔF =4.5MHz);
- Banda de frecv calea descendentă (BS→ME): 870 ÷ 890MHz (ΔF =4.5MHz);
- Intervalul de gardă pentru duplexare: ΔFd = 10MHz;
- Banda de frecvenţă a unui canal radio: Δfc = 25kHz sau Δfc = 20kHz ;
- Numărul de canale radio M = ΔF/ Δfc=4.5MHz/25kHz ((sau 20kHz)= ) 180 ((225);
);
Caracteristicile sistemului NMT 900:
- Benzile de fercv (25MHz) ascend= 890÷915 MHz / descend=935÷960 MHz ;
- Intervalul
I t l l de
d gardă
dă pentru
t duplexare:
d l ΔFd = 45MHz;
45MH
- Banda de frecv canal radio: Δfc = 25kHz → M=1000 canale
sau Δfc = 12.5kHz → M=2000 canale ;

Comunicaţii mobile
Sistemul de comunicaţii mobile GSM-Global
System Mobile Communication
• Variante de sisteme GSM:

Variantă Uplink (MHz) Downlink Banda totală Intervalul de Număr de
(MHz) frecvenţă pt canale radio
duplexare
GSM 400
GSM-400 451-458
451 458 şi 461-468
461 468 şi 2×14 MHz 10 MHz 72 bidirect
479-486 489-496
GSM-900 890-915 935-960 2×25 MHz 45 MHz 124 bidirect
(primary
b d)
band)
Extended 880-915 925-960 2×35 MHz 45 MHz 174 bidirect
GSM-900
GSM R
GSM-R 876 880
876-880 921 925
921-925 2×4 MHz 45 MHz 19 bidirect
DCS-1800 1,710-1,785 1,805-1,880 2× 75 MHz 95 MHz 373 bidirect

PCS-1900 1,850-1,910 1,930-1,990 2×60 MHz 80 MHz 300 bidirect

GSM
Caracteristicile sistemului GSM (benzile 850,900,1800,1900MHz):
- accesul multiplu de tipul TDD-TDMA ;
- Banda
B d d de ffrecvenţe
ţ uplink:
li k 890 ÷ 915MHz
915MH ;
- Banda de frecvenţe downlink: 935 ÷ 960MHz (ΔFd = 45MHz) ;
- Banda de frecvenţă a unui canal radio: Δfc = 200kHz ;
- Nr de canale radio M = 124;
Caracteristica de
- Nr sloturilor temporale/canal radio = 8 canale emisie pt GMSK
de trafic;
- Modulaţie GMSK (Gaussian dB
Minimum Shift Keying);

- Putere maximă de emisie pt ME,
P = -27dB, -25dB, -23dB,…,3dB (2W);
- Debitul
eb tu b binar
a tota
total de ttransmisiune
a s su ea
informaţiei = 271kbps/ canal radio ;
f
GSM
Arhitectura sistemului GSM
BSS EIR NSS
A F F
BTS
E PSTN
BSC
ISDN
B
BTS Base transceiver station C
BSC Base station controller MSC GMSC
BTS A D
BSS Base station subsystem (BTS + BSC) VLR
Abis
MSC Mobile services switching center BSC H SS7
GMSC Gateway MSC semnalizări
HLR
MS Mobile station Date
HLR Home location register X.25 utilizator
MS BTS AuC
VLR Visited
Vi it d llocation
ti register
i t
EIR Equipment identity register
AuC Authentication center
PSTN Public switched telephone network OMS
ISDN Integrated services digital network
OMC NMC
- Trei subsisteme:
RSS – Radio
R di S Subsystem
b t
NSS – Network and Switching Subsystem
OMS – Operating g and Switching
g Mentinance Subsystem
y

GSM
RSS (subsistemul radio)
• Staţia mobilă (MS)
− Echipamentul mobil (ME) – indentificat cu codul IMEI;
− Cartela SIM (Subscriber Identity module):
- conţine informaţii necesare pentru conectarea unui abonat la reţeareţea,
secretizare a informaţiei, TSME(Temporaly Subscible Mobile Equipment)
Info despre aria de localizare a abonatului (LAI);
P l
Prelucrarea semnalului
l l i vocall lla emisie:
i i compresiei vocală,
lă codare
d d
de canall
(pentru corecţia erorilor), criptare, modulaţie, emisie (translaţie de frecvenţă); la
recepţie operaţiile inverse;

GSM
− Prelucrarea semnalului în MS
- Debit la ieşirea codorului hibrid de voce : 260 biti/ 20 ms = 13Kbps (full-rate) sau
6.5Kbps (half-rate);
(half rate);
- Debit voce protejata la erori (FEC): 456 biti/20ms = 22,8 Kbps (full rate);
- Debit emisie prin interf. radio după formare salvei (burst)= 33,88 Kbps (full-rate);
Structura unui burst

GSM
• Subsistemul staţiei de bază (BSS)
− Staţie transceiver de bază (BTS);
- Asigură legătura radio cu MS (emiţător şi receptor radio) a reţelei fixe;
- Foloseşte accesul multiplu FDMA, TDMA cu TDD (şi FDD);
- Conţine
ţ câte o unitate emisie-recepţie
pţ distinctă (TRX)
( )ppt fiecare canal de
frecvenţă; suportă maxim 16 canale.
- Alocarea canalelor este hibridă (unele fixe altele alocate dinamic BTS-urilor);
- Configuraţii de BTS: standard,
standard umbrelă,
umbrelă celulă sectorizată (un BTS pt un sector
de celulă);
standard
t d d umbrelă Celulă sectorizată

GSM
• Subsistemul staţiei de bază (BSS)
−Controlerul staţiei de bază (BSC):
- Realizează managementul resurselor radio pt mai multe BTS-uri subordonate;
- legătura cu BTS prin interf Abis cu fluxuri PDH: E1(≈2Mbps) sau T1 (≈1,5Mbps);
- Conţine
ţ un comutator de circuite p
pentru fluxuri PDH;;
- Topologii: stea, bus;
Semnale prin Abis:
- Voce 13kbps +3kbps (aliniere)
- Semnalizare TRX =16kbps/TRX
- Semnalizare OM= 16kbps/celulă
BTS1 BTS2 BTS3 BTS2

BTS3
BTS1
Abis
Abis (E1)
Abis
(E1)
(E1)
BSC
BSC

GSM
NSS - subsistemul reţea si comutaţie (Network and
Switching Subsystem)
- include principalele funcţii de comutare, bazele de date de gestiune a mobilităţii
şi a echipamentelor, de autentificare, etc.
- transportă informaţia BTS - BSC - (G)MSC pe leg. PDH sau SDH;
•MSC - centru de comutatie a serviciilor mobile (Mobile services
Switching Centre ) - principalele funcţii:
- comutaţie
t ţi pentru
t abonaţii
b ţii mobili;
bili
- realizează legătura dintre abonaţii mobili şi alte reţele (cu care comunică prin 5
interfeţe diferite) ;
- deserveşte mai multe BSC-uri;
- supraveghează stabilirea şi rutarea apelurilor în interiorul reţelei;
- funcţii de taxare
taxare, de conversie a numerotării
numerotării, de realizare statistici;
- Procedura de identificare a abonatului şi permitere a accesului;
- Iniţierea şi supravegherea procedurilor de transfer şi localizare pt apelurile cu
abonaţii din alte reţele;

GSM
• GMSC - Gateway MSC (MSC de tip gateway); MSC+interfata cu alte
retele
• HLR - Registru cu localizarile abonatilor proprii (Home Location Register)
- Baza de date cu informaţii despre abonaţii reţelei GSM:
- statice (numerotare, categorie abonat, etc.)
- dinamice (aria de localizare a MS
MS, servicii suplimentare activate
activate, etc
etc.))
• VLR – Registru cu localizările vizitatorilor (Visitor Location Register)
- Baza de date cu info despre abonaţii care se află în aria geografică deservită de
MSC l asociat ccu VLR
MSC-ul VLR-ul;l
- un VLR poate gestiona mai multe arii de localizare (fiecare conţinând max 30
celule) şi informează HLR la fiecare modificare a ariei de localizare a unui abonat
(MS) propriu;
• AUC - Authentication Centre (centru de autentificare)
- responsabil de procesul de autentif. abonat şi conectare la reţea de fiecare dată
când ME este pornit;
• EIR - Registru cu identitatea echipamentelor (Equipment Identity Register)
- bază de date pentru validarea ME prin IMEI → Lista albă (cu IMEI de acceptat),
Lista neagră (cu IMEI de neacceptat)
neacceptat), şi Lista gri (cu IMEI discutabil) ;

GSM
OMS - subsistemul de operare şi întreţinere (Operation
and Maintenance Subsystem)
- Are funcţii de OAM şi conţine echip. de calcul si periferice.;
• OMC - centru de operare şi întreţinere (Operation and Maintenance
Centre )
- culege informaţii de la unităţile reţelei, le memorează şi le prelucrează, rezultatele
putând determina o comandă sau control asupra unei entităţi sau putând fi
transmisă spre NMC.
NMC
- Funcţii de gestionare a defectelor şi repunerea automată în funcţiune;
• NMC - centru întreţinere al reţelei (Netwrk Maintenance Centre )
- Gestionează traficului la nivelul de reţea (nivel ierarhic superior), depistează cu
supratrafic şi poate efectua deservirea apelurilor cu prioritate sau poate refuza un
număr de apeluri mai mare ca cel stabilit;
- Supraveghează joncţiunile de canale şi liniile de semnalizare;

GSM
Alte module funcţionale
• TRAU (Transcoding Rate and Adaptation Unit)
- Amplasat între BSC şi MSC , dar se poate şi între BSC şi BTS-uri;
- Adaptează (bidirecţional) fluxul de 64kbps, voce PCM (dintre MSC-uri), la
16kbps, voce comprimată dintre BTS şi BSC (13kbps voce furnizat de MS +
3kbps informaţie suplimentară);
- utilizează vocodere cu aceiaşi parametrii cu cele din MS: flux complet (calitate
bună) sau la jumătate (calitate redusă);
- Informaţia suplimentare (3kbps): pt sincronizare segmente vorbire de 20ms;
- Se utilizează doar pentru comunicaţii de voce. Pentru comunicaţii de date,
TRAU este oprit.
oprit

GSM
Alte module funcţionale
• IWF - Modulul pentru integrarea de funcţii cu alte reţele
- Permite interconectare reţelei GSM cu alte tipuri de reţele de comunicaţie,
publice şi/sau private ;
- Are funcţie de translator de protocoale;
• EC - Modulul de eliminare al ecoului
- Timpul de întârziere a semnalului vocal, capăt la capăt în GSM, este de 80ms;
- asigură eliminarea ecourilor mai mare de 68 ms în conexiunea cu linia
telefonică terestră

GSM
PLMN (Public Land Mobile Network) – Reţeaua GSM
fixă
- Conţine infrastructura fixă din reţeaua GSM;
Un sistem GSM conţine mai multe subreţelePLMN În fiecare ţară un sistem

conţine unul sau mai multe PLMN-uri, în funcţie de dimensiunea sistemului.

GSM
Interfaţa radio în reţeaua GSM
- datele de informaţie (voce sau semnalizări) sunt divizate în blocuri de 57 biţi;
- Blocurile de date sunt organizate în salve (bursturi) cu durata 0.577ms
(2 blocuri de 57 biţi + 26 biţi de antrenare + 2*3 biţi de terminaţie = 1 burst)
- Interval de g
gardă de 8,25
, biţiţ între două bursturi consecutive;;
- Datele, cu rata de 271kbps sunt modulate GMSK (Gaussian Minimum Shift
Keying) într-un canal de frecvenţă
de 200kHz;
- Fiecare canal de frecvenţă

este utilizat de 8 abonaţi folosind metoda de acces multiplu TDMA;
- Fiecare abonat are acces la canalul radio,, periodic
p la 4,615ms,
, , pe
p durata unui
segment de timp (TS) cu durata de 577μs;
- un canal fizic este reprezentat de o pereche canal de frecvenţă + slot
temporal, (fp,TSk), 11≤p≤124,
p 124, 0≤k≤7
0 k 7;

GSM
Interfaţa radio în reţeaua GSM
- Duplexarea este în frecvenţă FDD (diferenţă de 45MHz) cu decalaj temporal
păstrându-se numărul segmentului temporal (TS) ;

GSM
Interfaţa radio
- Gruparea salvelor în cadre
multicadre şi hipercadre;
- Fiecare canal logic este asociat cu
unul fizic;

GSM
Tipuri de bursturi (156.25 biţi → 577μs):
- Burst normal ;
- Burst
B t ded acces;
- Burst de corecţie frecvenţă;
- Burst de sincronizare;
- Burst de umplere;
Canale logice:
- TCH/F - de trafic complet (22.8kbps);
- TCH/H - de trafic redus (11.4kbps);
- BCCH
CC – de d difuziune,
u u e, BTSS → MS; S;
- CCH - de control comun, bidirecţional;
- FCCH - de corecţie a frecvenţei;
- SCH – de
d sincronizare
i i d
de canal;
l

GSM
Interfaţa Abis dintre BTS-BSC
Semnalele de la BTS este transmis către BSC prin legături E1 (32×64kbps) sau
T1 (24×64kbps).
− Semnale prin Abis:
- Voce TCH/F=13kbps p +3kbps
p ((aliniere)) sau voce TCH/H = 6.5kbps+1.5kbps
p p
- Semnalizare TRX =16kbps/TRX
- Semnalizare OM= 16kbps/celulă
Aplicaţie: determinaţi nr maxim de TRX şi de comunicaţii simultane dintr
dintr-o
o
celulă cu un BTS conectat radial la BSC prin E1.
- E1 are 32 sloturi temporale (de 64kps) din care 1 pt sincronizare E1;
- Traficul unui TRX (8 comunicaţii full cu MS) ocupă 2 TS în cadrul E1;
8 × 16kpbs = 2 × 64kbps
-ppt fiecare TRX se transmite un flux de date de 16 kbpsp fără mux cu TCH;;
- pt fiecare celulă se transmite un flux de date de 16 kbps fără mux cu TCH;
Număr TRX: NTRX =

⎡ 31 − 1 ⎤ N
Nr comunicaţii simultane: N utilizatori = 8 ⋅ TRX = 40
= 10
⎣⎢ 3 ⎥⎦ 2
GSM
Exemple de operaţii în sistemul GSM
• Apel de la MS la PSTN
1. MS foloseşte canalul RACH pentru a solicita canalul de semnalizare,
SDCCH, pentru a stabili un apel;
2. BSC alocă un canal de semnalizare, utilizând ACCH
3. MS trimite o cerere de stabilire a unui apel via SDCCH către MSC. Toate
semnalele ce preced un apel trec prin SDCCH. Din acestea fac parte:
marcarea MS “ocupat”
ocupat în VRL,
VRL procedura de autentificare
autentificare, trimiterea
numărului către abonatul apelat (un abonat PLMN în acest caz) şi
verificarea dacă abonatul are serviciul “Barring of outgoing calls” activat.
4 MSC cere ca BSC să aloce un TCH (traffic channel) liber
4. liber. Acesta este trimis
mai departe către BTS şi MS, căruia i se cere să activeze TCH.
5. MSC trimite numărul mai departe către GMSC, şi mai departe la PSTN, care
stabileşte legătura cu următorul abonat
6. Abonatul apelat răspunde şi legătura e stabilită;

GSM
• Apel de la PSTN la MS
- în acest caz trebuie să cunoscută localizarea abonatului:
1. Abonatul PSTN formează numărul MSISDN,, (MS ( telephone
p number). ) MSISDN este
analizat de către comutatorul PSTN local, care îl trimite către GMSC, după ce a
recunoscut că apelul este adresat unui abonat GSM
2. GMSC analizează MSISDN pentru a afla în ce HLR este înregistrat MS, şi întreabă HLR
pentru a afla calea către MSC-ul de serviciu.
p
3. HLR traduce MSISDN în IMSI, şi află de către ce MSC/VLR este servit MS
4. HLR cere un număr MSRN (Mobile Station Roaming Number), de la MSC/VLR care
serveşte MS pentru rutarea prin reţeaua fixă a GSM, (NSS). MSRN conţine adresa
MSC/VLR
5. MSC returnează MSRN via HLR către GMSC
6. GMSC redirecţionează apelul către MSC, şi include informaţiile de la PSTN
7. MSC ştie în ce LA se află MS. Un “Paging message” este trimis BSC-urilor care
controlează LA
8. BSC-urile distribuie acest mesaj la BTS în LA dorită. BTS transmite mesajul folosind
PAGCH. Pentru apelarea MS, este utilizat fie IMSI (International Mobile Subscriber
Identity) fie TMSI (Temporary Mobile Subscriber Identity, valid numai în aria curentă de
serviciu a MSC/VLR)
9. Când MS detectează mesajul de paging trimite o cerere pentru un canal de semnalizare,
SDCCH
10. BSC creează SDCCH, folosind AGCH
11 SDCCH este utilizat în procedura de stabilire a uni apel
11. apel, ca şi în cazul “apelului
apelului de la
MS”, şi apoi este alocat un TCH. SDCCH este eliberat;
GSM
• Apel de la PSTN la MS

GSM
• Handover între celule controlate de acelaşi BSC
1. În funcţie de măsurătorile primite de la BTS şi MS, BSC decide necesitatea
handover-ului şi identitatea noii celule (BTS)
2. BSC cere noului BTS să activeze un TCH
3. BSC trimite un mesajj staţiei
ţ mobile,, prin
p BSC vechi,, printr-un
p canal FACCH cu
informaţii privind frecvenţa şi intervalul temporal pe care să emită.
4. MS comută pe noua frecvenţă şi trimite un pachet “Handover access-HO” în
time slot-ul corect. Deoarece MS nu are informaţii ţ despre
p avansul temporal
p
pachetul HO este foarte scurt (8 biţi). Se transmite pe FACCH
5. Când noul BTS detectează pachetul HO trimite informaţii despre avansul
temporal şi puterea de emisie ce trebuie folosită.
6. MS trimite un mesaj “Handover Complete” la BSC prin noul BTS.
7. BSC permite vechiului BTS să elibereze vechiul canal TCH

GSM
• Handover între celule controlate de BSC diferite cu MSC-uri diferite
1. BSC-ul trimite o cerere de Handover către MSC-A,, împreună

p cu identitatea noii celule.
2. MSC-A determină că celula aparţine altui MSC (MSC-B) şi ia legătura cu acesta.
3. MSC-B alocă un nr de handover pt a reruta apelul. Cererea de Handover este trimisă noului
BSC.
4. Noul BSC cere BTS ţintă să activeze un canal TCH.
5. MSC-B primeşte informaţiile de la BTS şi le transmite MAC-A împreună cu numărul de
handover.
6 Se stabileşte o legătură între MSC-A şi MSC-B
6. MSC-B, posibil prin PSTN
PSTN.
7. MSC-A trimite o comandă de Handover (HO command) către MS, conţinând informaţia
despre frecvenţa şi time slotul care trebuie folosite (primite de la MCS-B).
8. MS comuta pe noua frecvenţă şi trimite un pachet de acces HO în time slot-ul corect
9. Când noul BTS primeşte pachetul de HO informează MS prin canalul FACCH despre datele
cu privire la avansul temporal şi puterea de emisie a staţiei
10. MS transmite mesajul Handover Complete către vechiul BSC utilizând legătura prin noul
BTS şi BSC
BSC, pentru a elibera canalul TCH pe unde ss-a a desfăşurat până acum convorbirea
convorbirea.
MSC-B va modifica conexiunea în interiorul lui pentru a corespunde noii destinaţii şi o va
păstra până la sfârşitul comunicaţiei. La sfârşitul comunicaţiei MS îşi va reactualiza
locaţia, astfel încât VLR-ul din noua arie de localizare (VLR-B) controlată de MCS-B va
primi informaţia despre MS de la HLR
HLR-ulul abonatului
abonatului, şi va fi ştearsă din VLR
VLR-AA (vechi).
(vechi)

GSM
Conexiune tipică de voce cu telefonia fixă
Conexiune tipică de date

GSM
• Bibliografie
Bekkers, Rudi. Mobile Communications Standards: GSM, UMTS, TETRA, and
ERMES Norwood,
ERMES. Norwood MA: Artech House
House, Inc
Inc., 2001
2001.
Halonen, Romero, and Melero. GSM, GPRS, and EDGE Performance:

Evolution Towards 3G/UMTS. England: John Wiley & Sons Ltd., 2003.
Hillebrand, Friedhelm. GSM and UMTS: The Creation of Global Mobile

Communications. England: John Wiley & Sons Ltd., 2002.
Heine, Gunnar. GSM Networks: Protocols, Terminology, and Implementation.

Norwood, MA: Artech House, Inc., 1999.
Mehrotra, Asha. GSM System Engineering. Norwood, MA: Artech House, Inc.,
1997.
Harte,
H t Levine,
L i andd Li
Livingston.
i t GSM S
Superphones.
h U
United
it d St
States:
t APDG
Publishing, Inc. A Division of McGraw-Hill, 1999.

Cursuri SC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri SC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme de Comuicaţii

Semnalul Estimatul mesajului

Sursa de Canal Receptorul de

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 4

Sursa de Canal Receptorul de

Semnalul Semnalul Semnalul Estimatul

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 5

 digitale - informaţia este codificată binar, se utilizează

 comunicaţii multipunct la multipunct sau punct la

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 6

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 7

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 8

- Modem dial-up – utilizabil pe liniile telefonice;

- Placă reţea (NIC) – permite conectarea la reţeaua de date digitală;

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 9

 Cantitatea de informaţie a simbolului sk : Ik = logn  1 

Exemplu : pentru o sursă cu 4 mesaje echiprobabile, informaţia unui

Prin gruparea a două mesaje entropia devine H (S 2 ) = 2 H (S ) = 4 biti

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 11

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 12

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 13

 banda de frecvenţă a canalului - banda de frecvenţă

 canale de bandă limitată (radio, canale pentru voce);

Capacitatea unui canal - tr. Shannon

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 14

 Traficul reţelei - mesajele pe drumul de la sursă la destinaţie;

 prin centru de comutaţie, n legături;

User Centru de User

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 15

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 16

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 17

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 18

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 19

• controlul traficului - supraveghere a transferurilor în vederea prevenirii

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 20

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 21

- la sfârşitul acesteia circuitul este întrerupt şi resursele eliberate pentru o altă

către destinaţie (informaţiile de control sunt mai reduse);

cunoaşte organizarea reţelei;

- alocare rigidă şi puţin flexibilă a resurselor;

- Exemplu: reţeaua comutată de telefonie publică (PSTN), cu centralele de

comutaţie - noduri intermediare, iar telefoanele - noduri terminale. (Durata

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 22

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 24

Fizic Fizic Fizic biţi

Legătură fizică Legătură fizică

- este un concept modular, ierarhic, cuprinde 7 straturi (Phy, DL, N, T, S, P, A);

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 25

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 26

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 27

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 28

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 29

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 30

(capăt-la-capăt): asigură ordinea de emisie a pachetelor;

- realizează segmentarea şi reasamblarea mesajelor;

- asigură controlul fluxului şi al erorilor;

- unităţile de date de protocol (PDU)

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 31

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 32

- adresare plată pentru identificarea destinatarului în mediu;

 Controlul accesului la mediu (MAC)

menţinerea legăturii fizice între sisteme conectate direct;

Sisteme de Comunicaţii - ETTI 3A - sl.dr.A.F.Păun 33

Schema sistem de transmisiune analogic sau digital

Clasificarea mediilor de transmisiune

Parametrii canalelor de transmisiune

Perechi torsadate cu cablul ș

Aplicaţii tipice ale cablurilor TP

Conector F (bandă utilă: 250MHz – 1GHz);

Conector FME (For Mobile Equipment, banda : 0 – 2GHz )

Conector APC-7 ( banda : 0 – 18GHz )

Conector UHF (banda : 0 – 300MHz )

Benzile de frecvență ale conectorilor coaxiali

Aplicaţii ale cablului coaxial