Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie

Departamentul de Geografie

STRUCTURI DE CAZARE PRINCIPALE

Specializarea: Geografia turismului

Profesor: Asist. univ. dr. Popescu Florentina

Student: Florea Anamaria

Anul I, grupa I

Timișoara
2014
 Cuprins

 Infrastructura turistică
 Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare
 Tipuri de structuri de cazare
 Concluzii
 Bibliografie
 Webografie
 Infrastructura turistică

Infrastructura turistică cuprinde toate bunurile și mijloacele create de om, menite să pună în
valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu.
Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și
mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare sau
complementare. ( Nedelcu A., 2011)

Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

Baza de cazare reprezintă componenta principală a infrastructurii turistice ce impulsează

dezvoltarea de ansamblu a turismului, circulația turistică, condiționând sejurul într-un teritoriu cu
resurse turistice. Capacitățile de cazare sunt acele dotări care asigură turiștilor înnoptarea și
odihna pentru un anumit interval de timp și în baza unor tarife diferențiate în funcție de gradul
lor de confort, sezon și alte funcții caracteristice (alimentație, agrement).
Clasificarea spațiilor de cazare se face în practica turistică după mai multe criterii:
 După structura rețelei de cazare se pot diferenția structuri de primire turistice cu funcțiuni
de cazare de bază (hoteluri, moteluri, cabane, vile, hanuri turistice) și structuri de primire
turistice complementare (campinguri, pensiuni, adăposturi și refugii);
 După categoria de confort; se deosebesc în clasificarea românească cinci categorii de
confort, apreciate de la 1 la 5 stele;
 După modul de funcționare se pot distinge unități de cazare cu activitate permanentă sau
cu activitate sezonieră;
 După durata sejurului, unități de cazare de tranzit (sejururi medii, scurte, chiar numai o
innoptare), de sejur (sejururi relativ mai lungi, în perioada concediilor) sau mixte;
 După amplasarea în teritoriu și funcția turistică se pot menționa structuri de cazare
turistice în: stațiuni montane, stațiuni de litoral, stațiuni balneoclimaterice, centre turistice
și localități urbane, pensiuni turistice rurale;
 După capacitatea fizică a unității de cazare se disting: unități mici (20-40 locuri), unități
mijlocii (41-200, până la 400 de locuri) și mari ( >400 de locuri);
 După forma de proprietate se pot diferenția unități de cazare aflate în proprietate deplină,
în coproprietate sau în proprietate multiplă. (Nedelcu A., 2011)
 Tipuri de structuri de cazare

Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare au ca motivație asigurarea condițiilor și

confortului pentru adăpostirea călătorilor și cuprind o multitudine de forme diverse. (Nedelcu A.,
2011)

Analiza structurilor de cazare turistică trebuie să vizeze următoarele criterii:

 Localizarea spațială în situl localității sau în raport cu căile de acces;
 Capacitatea de primire (numărul de locuri/paturi disponibile);
 Coeficientul de utilizare al capacității de cazare (o pondere de 50-60% asigură o
rentabilitate satisfăcătoare);
 Calitatea cazării;
 Apartenența la o rețea internațională.
În definirea tipurilor, se ține seama de diferiți parametri: mărime, confort, funcționalitate,
perioada de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc, funcție de vechimea inițierii activităților
turistice, nivelul de dezvoltare socio-economică și tradițiile arhitectonice locale.
Bazale de cazare principale alcătuiesc o grupă distinctă în care fac parte: hotelurile, motelurile,
vilele, cabanele și hanurile.
Hotelurile au ca și funcție principală cazarea, dar acesteia i se asociază și alte atribute care le
transformă adesea în celule clasice ale habitatului turistic sau chiar în obiective turistice de sine
stătătoare.
Hotelul este o unitate etalon a gradului de dezvoltare a turismului într-o regiune, fiind considerat,
în unele țări, ca un reper al stadiului atins de economie în context general. Din această cauză,
hotelurile îndeplinesc un evident rol promotional.
Primele unități hoteliere au fost consemnate în cadrul marilor orașe: Londra anului 1774 fiind
gazda primului imobil destinat a satisface minimul de cerințe – Covent Garden (Fig.1), urmat
peste două decenii de City Hotel (New York). La începutul secolului al XIX-lea, se construiește
la Boston hotelul Tremont (prima unitate hotelieră dotată cu instalații de apă și canalizare)
(Fig.2), tot în aceeași perioadă fiind consemnată și apariția unor unități hoteliere la Rigii (1816)
și Arcachon (1823). (Cocean P., Dezsi S., 2009)

Fig.2 Tremont House (www.wyndham.com)

Fig.1 Covent Garden (www.lerablog.org)

Primul hotel din București a fost Hotel Europa, construit de austriacul Brener și considerat la
mijlocul secolului al XIX-lea drept un hotel „bine modelat și înzestrat cu cele necesare”. Unele
dintre hotelurile construite în secolul al XIX-lea sau la începutul secolului al XX-lea sunt
renumite și astăzi: Hotel Luvru (construit în 1882, astăzi Hotel Capitol), Hotel Regal (construit
în 1867), Casa Capșa, Hotel Majestic, Hotel Athenee Palace (Fig.3) (construit între anii 1912-
1914) – astăzi un hotel de 5 stele integrat în lanțul hotelier Hilton. (Nedelcu A., 2011)

Fig. 3 Hotel Athenee Palace (www.hiltonbucharest.com)

Motelurile(Fig.4) se aseamănă structural și funțional cu hotelurile, singura diferență majoră

constând în dependența lor de turismul de tranzit căruia ii „datorează”, practic, afirmarea acestei
forme de turism. Acest fapt explică nu doar durata scurtă a sejurului (care rareori depășeste o
noapte), ci și dispoziția lor preferențială în lungul sau la intersecția arterelor rutiere importante.
Se caracterizează printr-o afirmare puternică a funcției de deservire în detrimentul celei de cazare
(turistul preferă să se cazare într-un loc liniștit și nu în vecinătatea unor artere intens circulate și
poluate) și o diversitate ridicată a serviciilor de deservire (stații de carboranți, service auto,
stațiile de spălare a autovehiculelor, garaje și locuri de parcare mai extinse, magazine generale și
pentru piese de schimb, restaurante de tip fast-food).
Totodată, amplasarea acestora variază la distanțe cuprinse între 50-200 km între ele sau în raport
cu centrele populate. Alegerea locului de amplasare va fi dictată de îmbinarea catorva factori de
ordin economic (prezența rețelelor de electricitate, surse de alimentare cu apă, trafic turistic
intens, lipsa concurenței în proxima vecinătate) sau natural (climat de adăpost, peisaj cat mai
pitoresc). Deosebit de spectaculoase sunt însă și motelurile construite, aidoma unor păsărele,
deasupra sectiunilor de autostrăzi.
Dintre toate tipurile de baze de cazare, în cazul motelurilor, durata sejurului este cea mai scurtă.
(Cocean P., Dezsi S., 2009)
Primul motel este inaugurat la 12 decembrie 1925, la San Luis Obispo (California). (Nedelcu A.,
2011)

Fig. 4 Motel (www.tippscout.de)

Vilele sunt structuri de primire cu o arhitectură specifică și o capacitate redusă; apărute în secolul
al XIX-lea în Austria, Elveția sau Germania, vilele sunt legate mai cu seamă de turismul curativ
(în stațiuni balneare sau balneoclimatice) și de recreere și medie durată (Sittendorf – Austria,
Predeal, Bușteni – România). (Nedelcu A., 2011)
Capacitatea redusă a edificiilor, numărul limitat al locurilor de cazare și localizarea în edificii
separate a bazelor de alimentație și dotărilor auxiliare (restaurante, cofetării, piscine), dublate de
amplasarea într-un cadru natural pitoresc se constituie în „ingrediente” care concura la
creionarea unei atmosfere intime, reconfortante, familiare, benefice pentru atingerea
dezideratelor reclamate de un act turistic complet și complex.
Vilele caută să se mențină printre bazale de cazare solicitate intens prin completarea funcției de
cazare cu elemente indispensabile confortului turistic, chiar daca amplasarea și varietatea
acestora este limitată (baruri, săli de recepție și dans, cluburi). (Cocean P., Dezsi S., 2009)
Cabanele (Fig.5) constituie o grupă de unități de cazare cu o largă răspândire spațială,
regăsindu-se atât în regiuni de câmpie, cat și în cele de deal sau munte (cu o frecvență mult mai
ridicată în cazul spațiilor montane).
Capacitatea de cazare a cabanelor diferă în
raport de tipul de turism deservit și resursele
atractive exploatate, dar și de distanța în raport
cu marile centre emițătoare de turiști, variind,
în medie, între 20-80 de locuri. Se întâlnesc
însă și cabane a căror capacitate poate fi
multiplicată ad-hoc prin adaptări ocazionale.
Perioada de funcționare a cabanelor este
influențată de caracteristicile zonei în care sunt
amplasate, respectiv resursele atractive și
tipurile de turism care le valorifica.
Prin prețurile mai modeste și prin singularitatea lor în teritoriu, cabanele se adreseaza unui număr
mare de vizitatori, îndeosebi autohtoni. (Cocean P., Dezsi S., 2009)
Hanurile turistice sunt unități de cazare și Fig. 5 Cabana turistica din Romania
alimentație publică tradiționale, fiind
(www.turistinfo.ro)
precursoarele motelurilor de astăzi. Anterior,
în secolele XVII-XVIII, aveau menirea de a
adăposti negustorii și poștalioanele. Amplasarea tipică era la răscrucea drumurilor sau de-a
lungul acestora (Hanu Ancuței). În prima etapă, multe hanuri s-au construit în interiorul
așezărilor mai intens populate („Serban Voda” și „Crețulescu” în București).
Funcției de cazare limitate (de regulă 10-15 locuri) i se asociază cea de deservire. Prin vechimea
și arhitectura lor multe hanuri îmbracă și o funcție atractivă, devenind obiective turistice de
rezonanță (Hanul lui Manuc)(Fig. 6).
Considerăm că pentru țara noastră hanul poate fi asimilat, prin modernizare și adaptare
funcțională, motelurilor din alte țări, conservându-se astfel bogate tradiții arhitecturale și
spirituale. (Cocean P., Dezsi S., 2009)

Fig. 6 Hanul lui Manuc

 Concluzii

Bazele de cazare au un rol determinant în valorificarea patrimoniului turistic, mai ales în cazul
unor teritorii posesoare ale unor resurse atractive valoroase, dar rămase izolate ca urmare a unei
echipări necorespunzătoare. Totodată, bazale de cazare influențează prin caracteristicile lor
cantitative și calitative nu numai dezvoltarea turismului, dar și eficiența acestuia pe diverse
planuri (economic, social).

Bibliografie

 Cocean P., Dezsi S., 2009, Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca;
 Nedelcu A., 2011, Geografia Turismului, Editura Universitară, București.

Webografie

 http://www.hiltonbucharest.com/photo-gallery/gallery-hotel.html
 http://www.tippscout.de/motels-in-den-usa-nach-discount-fragen_tipp_5130.html
 http://www.turistinfo.ro/rasnov/cazare-rasnov/cabana_cheile_cetatii/poze-
cabana_cheile_cetatii-c43078.html
 http://lerablog.org/home-and-family/travel-and-living/the-top-luxury-hotels-in-the-west-
end-of-london/
 http://www.wyndham.com/hotels/texas/galveston/the-tremont-house-a-wyndham-grand-
hotel/hotel-overview