Sunteți pe pagina 1din 1

IONA

Marin Sorescu

Pentru a ilustra particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text dramatic postbelic
studiat, eu am ales personajul Iona din opera omonimă de Marin Sorescu. El este un personaj principal,
rotund, eponim al şi este caracterizat în mod direct, dar şi indirect.
DATE: Marin Sorescu este creator al unui teatru modern poetic original, un antiteatru ,care, fără
dialog, ar deveni o"carte de filozofie”. Trilogia "Setea muntelui de sare”(1974) cuprinde piesele
„Iona”(care a apărut prima oară în revista „Luceafărul” în 1968), „Paracliserul" şi „Matca".
SURSA primară de inspiraţie pentru opera Iona a fost mitul biblic a lui Iona.
GEN ŞI SPECIE: Opera aparţine genului dramatic, iar ca specie este tragedie în patru tablouri,
după cum consemnează chiar autorul. El nu păstrează în Iona nimic din forma clasică a tragediei,
combinând elementele de tragedie cu cele ale dramei, comediei şi ale teatrului absurd. În tragedia clasică
eroii sunt selectaţi din clasele înalte, pentru că, după credinţa vremii ei erau singurii capabili de trăiri
complexe, apare regula celor trei unităţi, este important corul, iar limbajul este sobru, solemn. În „Iona”
totul este construit în jurul unui pescar, regula celor trei unităţi nu este respectată, registrul este cotidian,
colocvial, apar ironia, umorul negru. Autorul preia forma originară a speciei doar în deznodământul
tragic (moartea protagonistului).
CURENT LITERAR căruia îi aparţine opera este neomodernismul prin ambiguitatea stărilor,
senzaţiilor şi sentimentelor, limbajul metaforic, ambiguizarea discursului, ca principală tehnică, prin
tratarea temei etc. Neomodernismul rezultă şi din faptul că reuşeşte să arunce o privire nouă asupra
lucrurilor vechi prin reinterpretarea miturilor.
TEME ŞI MOTIVE: Tema este condiţia tragică a omului modern însingurat care încearcă să-şi
regăsească identitatea şi adevărata libertate (criza omului contemporan). Alte teme ale operei sunt lipsa
de speranţă / comunicare, întoarcerea omului spre propria interioritate, lipsa de libertate, naşterea,
învierea, moartea, creatorul şi creaţia, lipsa de religiozitate a omului modern. Motivele sunt peştele, apa,
cuţitul, ochii, acvariul, marea, sângele, fereastra etc.
Titlul trimite la mitul biblic a lui Iona, chiar dacă pescarul din textul lui Marin Sorescu nu are
destin asemănător. „Io” în unele limbi arhaice înseamnă eu, iar „na” este o negaţie, lucru care ne poate
duce la ideea de negare a sinelui.
b) Iona este un personaj-simbol prin care vorbeşte vocea umanităţi. El este caracterizat direct,
prin autocaracterizare, dar şi indirect, prin fapte şi acţiuni, prin gânduri şi sentimente, prin relaţia cu alte
personaje etc. Statutul lui social este de pescar. El este un profet ratat. Omul se află într-o singurătate
absolută, într-un univers ostil în care lipsesc comunicarea, solidaritatea, stabilitatea şi siguranţa
c) Trăsătura lui principală este căutarea libertăţii şi identităţii. Iona demonstrează că omul vine pe
lume în interiorul unei închisori (de pildă,trupul e închisoarea spiritului),de aceea el încearcă mereu să se
elibereze. Un episod care subliniază trăsătura principală este încercarea de a se elibera din peşti.
Ferestrele tăiate în burţile peştilor sunt deschideri spre necunoscut. Descoperind în cele din urmă
orizontul închis de burţi de peşte, eroul se redescoperă pe sine şi ultimele sale cuvinte "Răzbim noi
cumva la lumină" exprimă încrederea omului în atingerea ţelului său. Un alt episod este când se
întâlneşte cu cei doi pescari surdo-muţi. Relaţia lor se caracterizează prin lipsa comunicării.
d) Opinia mea este că Iona este un erou măreţ, ca orice erou de tragedie. Se aseamănă cu
Prometeu – în timp ce Prometeu a salvat umanitatea prin focul civilizator, Iona încearcă să vindece
zbuciumul omului modern prin forţa spiritului, prin cunoaşterea de sine.