TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 10

Avantaje:
- operaţia de filtrare şi dizolvare decurge rapid;
- posibilitatea de contaminare cu microorganisme şi fermentarea
siropului sunt mai reduse;
- prin încălzire la fierbere are loc şi sterilizarea siropului, se obţin
preparate clare şi limpezi prin coagularea substanţelor
albuminoase sau eventual a unor substanţe balast prezente în
zahăr, sucuri şi soluţii extractive.
Metoda de preparare:
Zahărul se aduce cu apa distilată în recipient. Amestecul se
încălzeşte pe baia de apă sau direct pe sursa de foc (sticlă termo –
rezistentă). Se agită continuu până la dizolvarea completă a zahărului.
Se preferă o încălzire moderată, iar eventuala spumă care se
formează se îndepărtează. Apa care se evaporă se înlocuieşte până
la masa prevăzută. Se determină concentraţia siropului în 2 moduri:
1. Se introduce un termometru în siropul care fierbe. Temperatura de
1050 C indică concentraţia adecvată. Dacă temperatura este mai
mare se adaugă apă distilată şi se agită şi din nou se ia
temperatura. Dacă temperatura este mai mică se lasă să se
încălzească şi să se evapore apa.
2. Prin cântărire la balanţă a siropului şi comparare cu masa iniţială.
Dacă masa este mai mică se completează cu apă distilată fierbinte.
Filtrarea:
Se face cu siropul fierbinte imediat după preparare prin hârtie de filtru
sau vată umezită.
Condiţionarea:
În recipiente de sticlă, incolore sau brune, bine închise. Se aplică
eticheta de culoare albastră.
Depozitare:
În recipiente cu o capacitate de cel mult 1000 mililitri, bine închise,
complet umplute, la temperaturi cuprinse între 8 – 150 C.
Prepararea în industrie:
Se face prin respectarea de reguli generale. Este necesar un spaţiu de
producţie mare, cu recipiente de capacitate mare având pereţi dubli numite
fierbătoare cu manta.
Recipientele sunt confecţionate din oţel inoxidabil şi sunt prevăzute cu
agitatoare, palete şi sisteme de filtrare la cald. În laboratoarele mici pentru
prepararea la rece se folosesc recipiente numite zaharolizoare.
Zaharolizoarele sunt recipiente cilindrice din oţel inoxidabil prevăzute cu
capac. La mijlocul recipientului sunt diafragme demontabile în care se introduce
un material filtrant cum ar fi hârtia de filtru, vată între straturi de tifon sau pâslă.
Diafragmele se pot scoate şi se curăţă uşor.

1
 Apa şi zahărul se introduc în recipient prevăzut cu sistem de încălzire. Se
reglează temperatura constant, se adaugă apă evaporată. Se adaugă
stabilizatori şi conservanţi pentru a împiedica recristalizarea zahărului.
Clarificarea şi decolorarea:
Constă în modificarea preparării prin încălzire uşoară pentru a coagula
proteinele sau se adaugă adjuvanţi de filtrare ce reţin particulele solide sau
lichide coloidale în suspensie.
Clarificarea se poate face prin următoarele metode:
1. Metode fizice.
2. Metode fizico – chimice.
3. Metode biochimice.
1. Metode fizice – permit separarea mecanică a impurităţilor utilizând
hârtie de filtru sub formă de pastă şi anume la 1 kilogram de sirop se
pune 1 centimetru de hârtie de filtru. Se mai poate folosi cărbune activ,
caolin, talc, iar în cazul soluţiilor extractive apoase alcool şi apă.
2. Metode chimice – folosesc o soluţie de albumină diluată. Aceste
metode se folosesc rar.
3. Metode biochimice – folosesc reacţii enzimatice sau de fermentare.
Se folosesc pentru clarificarea sucurilor de fructe, pentru a precipita
materiile proteice, gumele, mucilagiile şi pectinele.
Stocarea intermediară:
Se controlează periodic pH-ul, densitatea şi concentraţia substanţelor
active.
Condiţionarea siropului:
Flacoane de sticlă incolore sau colorate însoţite de linguriţă sau mensură
dozatoare. Se mai pot condiţiona în flacoane presurizate prevăzute cu sistem
dozator.
Nu se recomandă condiţionarea siropului cald deoarece se formează un
strat diluat la suprafaţa preparatului. Preparatele solide se condiţionează tot în
recipiente de sticlă cu deschidere mai largă şi însoţite de accesorii.
Depozitare:
La loc răcoros, ferit de lumină, până la temperaturi de maxim 250 C.