CONSILIUL SUPREM PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

al ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL EDUCAŢIEI
Universitatea Tehnică a Moldovei
(denumirea instituţiei şi apartenenţa ei)

Nr. de înregistrare de stat APROB:

Prorector pentru cercetarea ştiinţifică
Prof. univ., dr. hab. V. Dorogan

__________________________________

”___”______________ 2009

RAPORT ŞTIINŢIFIC FINAL

pe anul 2009
la proiectul ”Reducerea răspândirii în mediul înconjurător a reziduurilor centralelor
electrice termice prin utilizarea lor la producerea materialelor de construcţii (amestecuri
uscate pentru construcţii, betoane celulare, grunduri, chituri şi masticuri, lacuri şi
vopsele)”
(denumirea proiectului)

(contract de finanţare nr. 29/ind din 26 ianuarie 2009)

termen de executare – ianuarie 2008-decembrie 2009

Conducătorul proiectului
Rusu Ion
(numele, prenumele)

________________
(semnătura)

Chişinău, 2009

1 Rezumatul proiectului şi caracteristica sarcinilor propuse spre realizare

 Raportul conţine rezultatele studiului patento-bibliografic, cercetărilor ştiinţifice privind
posibilitatea producerii din reziduurile de la purificarea şi dedurizarea apei la Centralele
Electrice Termice (C.E.T.) a pulberii minerale şi utilizării ei la producerea diferitor materiale
de construcţii.
Studiul patento-bibliografic efectuat detaliat a arătat că în marea majoritate a cazurilor la
întreprinderile industriale din diferite ramuri cele mai frecvente reziduuri sunt zgura şi cenuşa
de la arderea combustibilului solid (cărbune, turbă, cocs), zgura metalurgică, reziduurile de la
tăierea sau concasarea rocilor naturale, prelucrarea lemnului, mâlurile şi şlamurile de la
C.E.T. Toate aceste reziduuri industriale pot fi folosite la producerea diferitor materiale de
construcţii – cimenturi, ipsos, amestecuri uscate pentru construcţii, materiale de umplutură
pentru betoane şi mortare etc.
În funcţie de componenţa chimică rezuduurile industriale fiind prelucrate în mod special
pot obţine activitate chimică şi în aşa cazuri ele pot servi drept materii prime pentru
producerea diferitor lianţi sau în combinaţie cu diferite adaosuri pot forma materiale cu
rezistenţă mecanică suficientă pentru a fi folosite în construcţii drept materiale de umplutură,
materiale constructive sau de finisare.
La C.E.T. o cantitate considerabilă de reziduuri se formează în rezultatul purificării şi
dedurizare a apei înainte de a fi încălzită în cazane.
În raport sunt prezentate rezultatele studiului reziduurilor de la dedurizarea apei la C.E.T.
nr. 2 din or. Chişinău, care au arătat că ele prezintă o pulbere minerală, ce se obţine în
rezultatul purificării apei înainte de a fi încălzită în cazane. Necesitatea purificării şi
dedurizării apei înainte de încălzire este cauzată de faptul, fiindcă în caz contrar într-un timp
foarte scurt pe suprafaţa interioară a cazanelor se va depune un sediment cu grosime mare,
ceea ce ar contribui la curăţarea mai frecventă a căzanelor şi ca urmare a stopării mai dese a
exploatării ultimilor şi micşorării randamentului exploatării lor. Aceste pulberi conţin CaCO 3,
SiO2, Fe2O3, MgO, Al2O3 alţi oxizi şi deasemenea conţin impurităţi organice. Umiditatea
acetor reziduuri variază în limite mari, deoarece în bazinele de filtrare ele se pompează în
formă de şlamuri, iar treptat pe parcursul păstrării în rezultatul filtrării apei umiditatea lor
scade şi straturile de la suprafaţa în timp de vară pot atinge umiditatea de până la câteva
procente (2...3). Conţinutul granulometric nu variază în limite mari şi se limitează cu
dimensiuni maxime a granulelor de până la 1 mm. În cea mai mare parte se conţin granule cu
dimensiunile de până la 0,14 mm, care după clasificarea din domeniul materialelor de
construcţii prezintă pulberi.
2 Lista executanţilor proiectului de cercetare ”Reducerea răspândirii în mediul
înconjurător a reziduurilor centralelor electrice termice prin utilizarea lor la producerea
materialelor de construcţii (amestecuri uscate pentru construcţii, betoane celulare, grunduri,
chituri şi masticuri, lacuri şi vopsele)”
(denumirea proiectului)

(contract de finanţare nr. 29/ind din 26 ianuarie 2009)

Nr. Numele, prenumele Mod de angajare Funcţia Grad ştiinţific Semnătura

crt.
1 Rusu Ion Netitular Consultant Dr. hab. în tehn.
ştiinţific
2 Gorbatiuc Arina Netitular C. şt. stag. -
3 Naval Daniela Netitular C. şt. stag. -
4 Osipov Tatiana Netitular C. şt. stag. -
5 Zestrea Petru Netitular C. şt. stag. -
6 Râşcovoi Alexandru Netitular C. şt. stag. -

Cuprins
 1. Rezumatul proiectului şi caracteristica sarcinilor propuse spre realizare................... 2
2. Lista executanţilor cu numirea funcţiei în cadrul proiectului, gradul ştiinţific şi
semnăturile............................................................................................................................... 3
3. Întroducere................................................................................................................... 5
4. Rezultatele studiului patento-bibliografic privind posibilităţile utilizării
diferitor reziduuri industriale, inclusiv reziduurilor C.E.T., la producerea diferitor
materiale de construcţii ........................................................................................................... 7
4.1 Amestecuri uscate ........................................................................................................ 7
4.2 Betoane şi materiale liante .......................................................................................... 8
4.3 Diverse materiale de construcţii ................................................................................... 9
5 Caracteristica proprietăţilor iniţiale a reziduurilor C.E.T. ...........................................10
6 Elaborarea tehnologiei de purificare a reziduurilor C.E.T. şi proprietăţile lor finale ..11
7 Elaborarea tehnologiilor de producere a materialelor de construcţii cu utilizarea
pulberilor minerale din reziduurile C.E.T. ....................................................................... 12
7.1 Elaborarea tehnologiei de producere a amestecurilor uscate ......................................12
7.2 Elaborarea tehnologiei de producere a betoanelor celulare .......................................18
7.3 Elaborarea tehnologiei de producere a vopselelor .................................................... 19
8 Concluzii şi propuneri ................................................................................................ 21
1. Bibliografie ................................................................................................................. 22
 3 Întroducere
Problema utilizării reziduurilor industriale este într-o relaţie direct proporţională cu
problema folosirii raţionale a resurselor naturale şi rezolvarea a multor probleme ecologice
[1,2,3].
Din sursele bibliografice rezultă, că pierderile economice anuale din cauza poluării
mediului înconjurător cu reziduuri industriale în majoritatea statelor industrial dezvoltate
alcătuiesc circa 10 % de la volumul de producţie [1,4].
Cea mai raţională direcţie de utilizare a reziduurilor industriale este folosirea lor drept
materii prime la producerea diferitor materiale de construcţii [5].
Construcţiile folosesc circa o treime din tot volumul de bunuri materiale produse şi
resursele materiale alcătuiesc mai mult de 50 % din toate cheltuielile de construcţie-montaj.
Problema economisirii resurselor naturale în construcţii poate fi rezolvată prin utilizarea
reziduurilor naturale la producerea diferitor materiale de construcţii.
Volumul reziduurilor industriale din an în an creşte şi cheltuielile pentru transportarea şi
depozitarea lor alcătuiesc circa 8-18 % din costul producţiei produse.
În prezent la C.E.T. din Republică sau acumulat cantităţi enorme de şlamuri, hidromase,
mâluri şi alte reziduuri. Aceste reziduuri, ce se obţin în procesul de funcţionare a C.E.T., se
păstrează în recipiente speciale, care în prezent sunt supraîncărcate. Numai la C.E.T.-2 din or.
Chişinău volumul precipitatului acumulat de la purificarea apei alcătuieşte în prezent 30...35
mii tone. Anual, volumul acestui precipitat creşte cu 500...1000 tone. Volumul anual de
reziduuri de la arderea varului la C.E.T.-2 alcătuieşte 200...300 tone. Aceste reziduuri conţin, în
temei, CaCO3, Mg(OH)2, Fe(OH)3, alte impurităţi neoganice şi în cantităţi mici impurităţi
organice.

Acumularea de mai departe a acestor reziduuri necesită construcţia de recipiente

adăugătoare şi alocarea de terenuri noi pentru plasarea lor. Construcţia în prezent a acestor
recipiente este destul de costisitoare, iar în împrejurimile C.E.T. terenuri libere pentru plasarea
lor practic nu există. Totodată aceste reziduuri, în marea lor majoritate, prezintă substanţe, care
influenţează negativ asupra ecologiei mediului înconjurător. Fiind răspândite în mediul
înconjurător de către apele de ploaie şi de la topirea zăpezii, de vânt, ele influienţează negativ
asupra solului, plantelor, apei.
 Utilizarea acestor reziduuri va permite eliberarea periodică a recipientelor, reducerea
considerabilă a cheltuielilor pentru depozitarea lor şi rezolvarea problemei limitării răspândirii
în mediul înconjurător.

Soluţia optimală a acestei probleme constă în utilizarea acestor reziduuri la producerea

diferitor materiale de construcţii, ca de exemplu a betoanelor celulare, amestecurilor uscate
pentru construcţii, materialelor de umplutură pentru vopsele (grunduri, chituri, masticuri),
cauciucuri, mase plastice etc. ceea ce ar reduce în acelaşi timp la minim cantităţile de materii
prime extrase din depozitele naturale.

Utilizarea acestor reziduuri la producerea grundurilor, chiturilor, masticurilor,

cauciucurilor, maselor plastice ar putea reduce rezervele lor acumulate cu aproximativ 1000…
1500 tone pe an. În acelaşi timp utilizarea reziduurilor C.E.T. la producerea materialelor de
lacuri şi vopsele ar limita importul ultimilor, iar pulberile pregătite din aceste reziduuri ar putea
fi exportate ca semifabricate petru producerea a altor materiale, inclusiv de construcţii.

În plan social organizarea producerii în Republica Moldova a unei game de materiale de

construcţii din materii prime locale va permite de a dezvolta şi ridica nivelul tehnic al industriei
producerii materialelor de construcţii, va crea noi locuri de muncă, va permite modificarea şi
crearea unei infrastructuri de tip nou.
În plan economic aceste cercetări ştiinţifice vor prmite organizarea producerii autohtone a
unor materiale de construcţii din materii prime locale. În acelaşi timp se va putea micşora
volumul importului unor materiale de construcţii.
Problemă analogică privind utilizarea reziduurilor C.E.T există în toate statele C.S.I.
Cercetările ştiinţifice îndeplinite în această direcţie permit acumularea de mai departe de
rezultate şi experienţă şi o posibilitate de cooperare mai sigură cu alte state în rezolvarea
acestei probleme.
Pentru producerea în Republică a amestecurilor uscate pentru construcţii, betoanelor
celulare, lacurilor şi vopselelor, grundurilor, chiturilor şi masticurilor există toate condiţiile
tehnice şi tehnologice necesare. De asemenea există întreprinderi cu specialişti bine pregătiţi
pentru organizarea producerii a acestor materiale, linii tehnologice şi tot utilajul necesar,
mijloace şi metode de verificare a calităţii materiei prime şi producţiei finite.

Utilizarea reziduurilor C.E.T la producerea materialelor de construcţii va permite

micşorarea esenţială a costului lor, economisirea materiilor prime din depozitele naturale, va
permite micşorarea volumului de import a unor materiale de construcţii. Deasemenea eliberarea
recipientelor C.E.T va exclude necesitatea de a construi noi recipiente.

4 Rezultatele studiului patento-bibliografic privind posibilităţile utilizării diferitor

reziduuri industriale, inclusiv reziduurilor C.E.T., la producerea diferitor
materiale de construcţii
4.1 Amestecuri uscate
Amestecurile uscate pentru constucţii au obţinut în ultimii circa 10 ani o folosire largă
pentru îndeplinirea lucrăruilor de finisare obişnuită şi decorativă interioară şi exterioară,
zidărie, hidroizolare şi protecţie anticorozivă, fono- şi termoizolare, etc.
Pentru producerea acestor amestecuri uscate se folosesc diferiţi ingredienţi în formă de
materiale liante, materiale de umplutură, adaosuri active şi aditivi.
În calitate de materiale liante de regulă se foloseşe cimentul de portland şi varietăţile lui,
ipsosul şi varul.
Drept materiale de umplutură se folosesc nisipul de cuarţ şi nisipul de construcţii, creta,
reziduurilre de la tăierea blocurilor de piatră de var şi concasării rocilor naturale, microdioxidul
de siliciu, caolinul, dolomita, alte materiale de umplutură [6].
În multe cazuri şi în multe state pentru producerea amestecurilor uscate se folosesc diferite
reziduuri indistriale şi deseuri menagiere [7,8,9].
Pentru producerea amestecurilor uscate de construcţii, utilizate la finisarea betoanelor
celulare în calitate de material de umplutură a fost propus reziduulul de la producerea betonului
spumant [10]. Densitatea aparentă a amestecurilor elaborate este în limita de 700-1000 kg/m 3.
Deasemenea, pentru producerea amestecurilor uscate termoizolatoare în calitate de agregat
de umplutură a fost folosită zgura de furnal granulată [11]. Acest agregat permite de a
îmbunătăţi calitatea amestecurilor uscate şi de a economisi consumul de adaosuri de import.
Zgura şi cenuşa C.E.T. deasemenea au fost studiate şi propuse pentru producerea
amestecurilor uscte de construcţii [12]. În Republica Federativă Rusă reziduurile C.E.T. anual
cresc cu circa 50 mln. t., iar consumul lor anual este de circa 4 mln. t., ceea ce face necesar de a
căuta domenii noi de utilizare a lor.
 Pentru producerea amestecurilor uşoare de construcţii a fost propusă în calitate de adaos
pulberea de perlit [13], care permite de a mări rezistenţa la transferul termic a acestor
amestecuri.
Făina de calcar se foloseşte în caslitate de material de umplutură, care asigură o densitate
mai înaltă a amestecurilor de construcţii şi deasemenea rezistenţe la compresiune şi încovoiere
mai mari [14].
În calitaste de materiale de umplutură în Republica Moldova în marea majoritate a cazurilor
se foloseşte nisipul de construcţie sau reziduurile de la prelucrarea rocilor naturale în procesul
de concasare şi producere a pietrei sparte sau tăierea blocurilor de calcar. Reziduurile C.E.T.
după o prelucrare corespunzătoare ar putea fi folosite drept materiale de umplutură.
4.2 Betoane şi materiale liante
Pentru producerea elementelor de beton pe baza materialului liant cu conţinut mic de
clincher [15] au fost folosite reziduurile C.E.T. sub formă de zgură. Prin prelucrare preventivă,
care constă în concasarea şi măcinarea zgurei, şi apoi prin amestecarea cu argila
montmorilonitică se produc materiale de construcţii, care nu necesită ca pentru întărirea lor şi
obţinerea de proprietăţi mecanice să fie prelucrate termic.
Cenuşile care se formează în rezultatul arderii cărbunelui la C.E.T. au fost studiate şi
propuse pentru producerea cimentului de portland [15]. Ele sunt alcătuite din următorii oxizi,
%: SiO2 - 42, Al2O3 - 10, Fe2O3 - 10, CaO - 27, MgO - 5. Aceste cenuşi prezintă nişte pulberi
disperse (la cernere prin sita 008 restul alcătuieşte 8...9 %), care nu necesită concasare sau
măcinare în procesul de producere.
Din reziduuri cu conţinut de cenuşă, cenuşă şi zgură, calcar, arjilă, nisip de cuarţ autorii
[16] au elaborat tehnologia de producere a clincherului pentru cimentul de portland. Aceste
reziduuri conţin în componenţa sa toţi oxizii necesari pentru producerea cimentului de portland:
SiO2, Al2O3, Fe2O3, CaO, MgO. În rezultatul arderii din aceste reziduuri se obţine clincher care
conţine principalii minerali ce alcătuiesc cimentul, %: C3S – 63...65, C 2S – 11...13,
C3A – 4...7, C4AF – 14...18. În aşa cantităţi aceşti minerali se conţin în clincherul obişnuit
pentru producerea cimentului de portland.
Reziduurile de la întreprinderile unde în procesul de producţie sunt folosite procesele
galvanice [16] sau fost studiate cu scopul de a produce betoane. Rezultatele cercetărilor au
arătat, că din ele se pot produce betoane cu rezistenţa la compresiune R c = 15 MPa. Studiul
componenţei chimice a acestor şlamuri a arătat că ele conţin următoarele substanţe: γ-
CaO·SiO2, CaCO3, FeO, MgO, Fe(OH)3, CaSiO3, CaCuSi4O10, CuCO3, Ni(OH)2,
(CuNi)2CO3(OH)2, Al(OH)3. O altă direcţie perspectivă de utilizare a acestor şlamuri este
folosirea lor în calitete de adaosuri fungicide în betoane şi mortare.
Reziduurile de la concasarea şi tăierea rocilor de calcar au fost studiate şi elaborată
tehnologia de producere a varului de construcţie şi a adaosului mineral pntru producerea
betonului asfaltic [4]. Deasemenea aceste reziduuri au fost studiate şi propuse pentru
producerea cimentului belitic şi a cărămidei silicatice, care posedă rezistenţă la compresiune în
limitele de 15... 20 MPa şi rezistenţă la îngheţ-dezgheţ de minim 25 cicluri.
În procesul de prelucrare a dolomitei se obţin reziduuri care au fost studiate şi propuse [4]
pentru producerea varului. Varul, obţinut la temperatura de ardere de circa 900 oC posedă
densitate aparentă în limitele 1,6...1,7 g/cm 3, temperatura de stingere este de 48...50 oC, durata
de stingere este de circa 4 min. Acest var se voloseşte la producerea cărămidei silicatice de
marca M 200. În combinaţie cu cimentul de portland acest var serveşte drept liant pentru
producerea gazobetonului cu densitatea aparentă de 700 kg/m3 şi rezistenţa la compresiune de
5...6 MPa.
Lianţii magnezialici produşi din reziduurile de dolomită se folosesc larg pentru producerea
amestecurilor uscate de construcţii.
Pentru producerea betonului uşor în calitate de adaos a fost folosită cenuşa de la C.E.T.
[17]. Betonul uşor posedă următoarele proprietăţi: Rc = 1,5...2,0 MPa, rezistenţa la îngheţ-
dezgheţ F = 50, λ = 0,09...0,12 W(m· oC). Deasemenea din cenuşa de la C.E.T. a fost propusă
producerea materialelor liante [23].
4.3 Diverse materiale de construcţii
Din cenuşa de la C.E.T. a fost propusă producerea de cărămidă, blocuri, plăci pentru
fasade, plăci pentru finisare interioară [18], betonului celular [19], amestecurilor de betoane
[20], plăcilor de finisare exterioară [21], materialelor termoizolante [22,24], materialelor liante
[23].
Un deosebit interes prezintă prelucrarea complexă a reziduurilor C.E.T.-2 din
or. Vladivostok [25]. Studiul compex şi cercetările ştiinţifice au permis de a elabora o gamă
largă de materiale de construcţii. Din aceste reziduuri s-a propus de a produce: amestec de
beton greu şi uşor marfă, cărămidă, material liant, blocuri, beton celular (spumant şi gazo-),
ţiglă. Din reziduurile C.E.T. a or. Omsk deasemenea a fost elaborată tehnologia de producere a
blocurilor termoizolante [33]. Pereţii exteriori a cladirilor de locuit din aşa blocuri nu necesită
o termoizolare suplimentară, deoarece blocurile cu stuctură poroasă posedă proprietăţi
termoizolante înalte, suficiente pentru asigurarea rezistenţei la transferul termic, stabilit de
normativele în vigoare. Aceste blocuri deasemenea asigură şi fonoizolare a încăperilor.
Din reziduurile uzinelor metalurgice, termoenergetice, de dobândire a minereurilor, chimice
se propune producerea diferitor materiale de construcţii: materiale liante, cărămidă, blocuri,
plăci pentru trotuare etc. [26,27,28,29,30,31,32].
Practic toate riziduuile de la aceste întreprinderi se caracterizează cu conţinut de substanţe
minerale. Conţinutul impurităţilor organice este foarte mic sau ele practic lipsesc. Aşa
componenţă a ceastor reziduuri permite de a poduce din ele o gamă largă de materiale de
construcţii minerale.

5 Caracteristica proprietăţilor iniţiale a reziduurilor C.E.T. – 2 din or. Chişinău

În scopul determinării domeniilor şi posibilităţilor optimale de utilizare a reziduurilor C.E.T
a fost efectuată analiza chmică, mineralogică şi granulometrică a reziduurilor C.E.T.
- 2 din or. Chişinău.

Purificarea apei la C.E.T. - 2 din or. Chişinău se efectuază în două etape.

La prima etapă se efectuază purificarea apei care vine prin conductele de alimentare.
Impurităţile care se separă prezintă CaCO3 în cantitate de circa 90 %, Mg(OH) 3…4 %, SiO 2
2…3%, Fe2O3, diferite impurităţi organice.

Umiditatea acetor reziduuri variază în limite mari, deoarece în bazinele de filtrare ele se
pompează în formă de şlamuri, iar treptat pe parcursul păstrării în rezultatul filtrării apei
umiditatea lor scade şi în straturile de la suprafaţa în timp de vară umiditatea poate scădea de
până la câteva procente (2...3).
Compomenţa granulometrică a acestor reziduuri a fost determinată după uscarea lor până la
umiditate de 0 %. La ciuruirea prin sita cu dimensiunile de 0,14 mm sa dovedit că rămăşiţa lor
a alcătuit 4 % în masă. Aceste reziduuri, după clasificarea granulometrică a materialelor de
construcţii, prezintă, în temei, pulberi. Curuirea de mai departe a reziduurilor pin sita 008 a
constatat că rămăşiţa a alcătuit circa 6%.

Rezultatele acestui studiu confirmă că aceste reziduuri prezintă un material foarte dispers,
care nu necesită de a fi concasat şi în majoritatea cazurilor nu necesită de a fi măcinat pentru
pruducerea diferitor materiale de consrtucţii.
 La a doua etapă de purificare a apei (purificarea chimică) din apă se separă NaCl, CaCl 2,
MgCl2, CaSO4, Na2SO4, NaOH, MgSO4. Aceste reziduuri se conţin în cantităţi mult mai mici şi
posibilitatea utilizării lor necesită un studiu suplimentar.

Aceste impurităţi se păstrează separat conform etapelor de purificare, ceea ce permite de a

asigura o componenţă chimică şi mineralogică mai stabilă.

Din reziduurile de la prima etapă de separare se pot produce diferite materiale de

construcţii: betoane celulare (gazo- şi beton spumant), plăci de finisare interioară, materiale de
umplutură pentru amestecuri uscate de construcţii, chituri şi masticuri, lacuri şi vopsele.

Umiditatea acetor reziduuri variază în limite mari, deoarece în bazinele de filtrare ele se
pompează în formă de şlamuri, iar treptat pe parcursul păstrării în rezultatul filtrării apei
umiditatea lor scade şi straturile de la suprafaţa în timp de vară pot atinge umiditatea de până la
câteva procente (2...3).

6 Elaborarea tehnologiei de purificare a reziduurilor C.E.T. şi proprietăţile lor finale

Pentru prelucrarea şi pregătirea reziduurilor C.E.T. se propune următoarea schemă

tehnologică (fig. 6.1). Tehnologia propusă va permite de a obţine pulbere minerală în formă
absolut uscată. Aşa pulbere la rândul său permite de a produce materiale de construcţii care
necesită ca materiile prime să fie absolut uscate. Această gamă de materiale de construcţii o
alcătuiesc: amestecurile uscate, lacurile şi vopselele, chiturile şi masticurile.

Schema tehnologică de producere a pulberii minerale a fost propusă reeşind din aceste
considerente

Reziduu

Controlul calităţii Uscare

Controlul calităţii Ciuruire Impurităţi

(organice sau
granule mari)

Controlul calităţii Măcinare

(după caz)

Ciuruire
 (după caz)

Ambalare
(după caz)

Depozitare

Fig. 6.1

Pentru producerea altor materiale de construcţii, care nu necesită ca materiile prime să fie
uscate aceste pulberi (în stare absolut uscată) prezindă anumite comodităţi tehnologice: păstrare
în ambalaje, dozare simplă, ameastecare simplă şi obţinere a compoziţiilor omogene.

Pulberea minerală, obţinută conform acestei tehnologii posedă următoarele proprietăţi:

culoare – galbenă deschisă; umiditatea – maxim 0,5 %; rămăşiţa pe ciurul 02- maxim 2 %;
densitatea reală – 1,6 g/cm3; densitatea în stivă – 0,6 g/cm3.
În baza rezultatelor obţinute a fost elaborat şi aprobat Standardul de Firmă ”Pulbere
minerală din reziduurile C.E.T. Condiţii tehnice”.

7 Elaborarea tehnologiilor de producere a materialelor de construcţii cu utilizarea

pulberilor minerale din reziduurile C.E.T.
7.1 Elaborarea tehnologiei de producere a amestecurilor uscate
Amestecurile uscate de construcţii se clasifica după mai multe principii: destinaţie, tipul
materialului liant, condiţiile de exploatare, rezistenţa chimică, mecanică, microbiologică etc.
O condiţie deosebită cărei trebuie să corespundă amestecurile uscate este poziţia suprafeţei
pe care ele vor fi aplicate - orizontală sau verticală.
De poziţia suprafeţei în mare măsură depind condiţiile de exploatare a construcţiilor şi,
respectiv, a amestecurilor uscate.
Suprafeţele orizontale ale diferitor construcţii (pardoseli, partea sedentară a rezervoarelor,
bazinelor, buncărelor, diferitor recipiente etc.) sunt supuse la cele mai complexe condiţii de
exploatare. Pe aceste suprafaţe se acumulează şi se reţin în cantităţi mai mari substanţe
agresive, ele sunt supuse mai des acţiunii forţelor mecanice şi uzurii. În condiţii destul de
complexe sunt exploatate pardoselile [35,36,37].
Specificul procesului de producţie de la întreprinderile din industriile uşoară, alimentară,
chimică, electronică, farmaceutică etc., impune condiţii speciale de calitate pentru pardoseli
[37,38,39].

În funcţie de condiţiile specifice ale domeniului industrial, cerinţele faţă de pardoseli pot fi
următoarele: rezistenţă mărită la acţiunea mediilor chimice speciale; rezistenţă la acţiunea
diferitelor microorganisme; rezistenţe mecanică si la uzură înalte; impermeabilitate la lichide
mare; asigurarea cerinţelor igienico-sanitare; rezistenţă la variaţiile de temperatură şi umiditate;
posibilităţi simple de refaceri; proprietăţi antistatice si antiscânteie; culoare uniformă etc.
Acestor cerinţe le corespund pardoselile cu strat final polimeric turnat în câmp continuu, care
asigură rezistenţă chimică, biologică, mecanică, nu generează praf şi permit întreţinere simplă
[40,41,42].

Lipsa rosturilor nu permite acumularea şi dezvoltarea microorganismelor – o cerinţă

esenţială în industria alimentară şi farmaceutică, precum şi în depozitele pentru păstrarea
produselor acestor întreprinderi [43,44,45].

Stratul final al pardoselilor pe bază de polimeri poate asigura rezistenţe mecanice si la

uzură, impermeabilitate si protecţie anticorozivă a stratului intermediar al pardoselilor, precum
şi alte cerinţe, numai dacă are grosime optimă şi uniformă [46,47,48]. Grosimea uniformă a
stratului polimeric final poate fi asigurată numai dacă stratul intermediar, pe care se aplică, este
perfect plan [45,49].

Pentru obţinerea stratului intermediar perfect plan al pardoselilor a fost realizat un amestec
uscat cu proprietăţi autonivelante [45,50,51]. Amestecul uscat reprezintă un compozitul, care
după adăugarea apei, formează un material şi fiind aplicat pe o suprafaţă orizontală, se
autonivelează, asigurând o suprafaţă netedă care nu necesită prelucrări suplimentare [45]. Pe
lângă proprietatea de autonivelare, amestecul uscat amestecat cu apă, trebuie să prezinte
anumite proprietăţi reologice, iar după întărire, proprietăţi fizico-mecanice bine definite
[50,51,52]. Cerinţele faţă de amestecul uscat cu proprietăţi autonivelante se îndeplinesc prin
utilizarea de adaosuri (aditivi) [53,54,55].

Pentru cercetări au fost pregătite epruvete (grinzi cu dimensiunile de 40x40x160 mm şi

cuburi cu latura de 70,7 mm) din amestecuri uscate (compozitii) pe bază de ciment de portland
de marca M 500 şi pulbere minerală în raport de 1:1 cu conţinut de fibră sintetică de
polipropilenă de tipul ”Fibrin” şi aditivi. Fibră sintetică pe bază de polipropilenă corespunde
prevederilor standardului ISO 14001:1996 şi serveşte drept material de armare, care exclude
posibilitatea apariţiei şi dezvoltării fisurilor în straturile de mortar aplicate.

Optimizarea compozitelor s-a efectuat conform planului D-optim [56,57] cu patru aditivi:
plastifiant Plast. 0,5≤X1≤1,5; colmatant Colm. 1,0≤X2≤2,0; biocidic Bio. 0,6≤X3≤1,0;
accelerator de întărire Acc 2,0≤X4≤3,0 şi raportul apă/amestec uscat A/AU 0,25≤X5≤0,35.

Pe baza cercetărilor de laborator a fost determinat conţinutul optim în aditivi care să asigure
proprietăţile reologice, tehnologice şi fizico-mecanice ale amestecului uscat elaborat.

Plasticitatea. Variind conţinutul de aditivi în amestecul uscat efectul de autonivelare s-a

atins când plasticitatea mortarului, determinată cu un aparat tip Suttard, a avut valoarea în
limitele 250-300 mm. În această condiţie mortarul se autonivelează şi asigură obţinerea unei
suprafeţe plane [37,45,58]. Pentru plasticitatea mortarului (D a) în limitele de 250-300 mm a
fost obţinut următorul model matematic (F kr = 1,6480):

Da = 242,54 + 26,67X1 – 3,89X2 – 2,22X3 + 18,33X5 – 3,12X1X4 – 4,37X3X5 – 14,29X12 –

5,11X42 + 9,29X52 (7.1.1)
Din diagramele prezentate în figura 7.1.1 şi din ecuaţia de regresie 7.1.1 rezultă că cu
mărirea conţinutului de adaos plastifiant (X 1) şi a raportului A/C (X5) proprietatea de
autonivelare a compoziţiei se măreşte. Adaosurile pentru reţinerea apei (X 2), Bio. (X3) şi Colm.
(X4) nu influenţează esenţial proprietatea de autonivelare a compoziţiei.
Desigur, pentru a asigura o autonivelare mai completă a mortarului şi în acelaşi timp
pentru a înlătura aerul antrenat în compoziţie în timpul aplicării lui se recomandă de a-l
prelucra suplimentar cu o rola cu ace [45]. De asemenea, se recomandă de a aplica compoziţia
autonivelantă în două straturi, ceea ce permite de a exclude apariţia fisurilor în stratul superior.
Stratul superior se recomandă de a fi aplicat nemijlocit după întărirea primului strat până la
duritatea ce permite circularea pe el a pietonilor fără apariţia petelor.
valoarea autonivelării, Da, mm
 3
60
3
40
3
20
3
00
2
80
2
60

-1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1
X1 X2 X3 X4 X5

Figura 7.1.1 Influenţa factorilor (X i) în zonele de minim (-1) şi maxim (+1) asupra
diametrului cercului de autonivelare (Da, mm) a amestecului uscat autonivelant
X1 – adaos Plast.; X2 – adaos Colm.; X3 – adaos Bio.; X4 – adaos Acc. de întărire; X5
– A/AU.
Influienţa factorilor X1, X2 şi X4 asupra diametrului cercului de autonivelare (Da, mm) este
prezentată în figura 7.1.2.
Da

Figura 7.1.2

Timpii de priză. Rezultatele experimentale au demonstrat că posibilitatea tehnologică de

punere în lucrare a amestecului uscat cu proprietăţi autonivelante (şi obţinerea de suprafeţe
netede) este cel mai bine caracterizată de indicatorul de viabilitate determinat pe baza măsurării
timpului în care consistenţa (plasticitatea), măsurată cu un aparat tip Suttard, se reduce de la
300 la 250 mm [37,45]. În caz ideal viabilitatea trebuie să fie destul de mare, iar proprietăţile
fizico-mecanice (şi în special rezistenţa la compresiune) să aibă o creştere cât mai rapidă.
Posibilitatea îndeplinirii acestor două cerinţe, concomitent, de unul şi acelaşi material, nu este
posibilă. Încercările experimentale de turnare a stratului intermediar al pardoselilor din mortar
autonivelant elaborat, au arătat că viabilitatea trebuie să fie cuprinsă între 30...100 min., iar
începutul de priză – între 40...120 min.
 Tendinţa de segregare. Segregarea în timpul transportului şi punerii în lucrare a
amestecului uscat cercetat conduce la apariţia pe suprafaţa sa a unei dispersii de ciment în apă
care în stare întărită are structură poroasă şi proprietăţi fizico-mecanice reduse [45]. Peliculele
polimerice aplicate pe astfel de suprafeţe prezintă aderenţă redusă, şi sub acţiunea unor
încărcări statice sau dinamice se exfoliază. Experimental s-a demonstrat că segregarea nu
trebuie să depăşească 5%, ceea ce s-a asigurat prin folosirea agregatelor cu granulozitate fină şi
prin obţinerea amestecului uscat prin măcinarea componentelor în moara cu bile.

Capacitatea de reţinere a apei. Pierderea apei din amestecului uscat conduce la

reducerea plasticităţii şi a proprietăţii sale de autonivelare şi poate avea loc prin absorbţia de
apă din mortar de către suport (stratul portant al pardoselii). Absorbţia de apă a fost redusă
parţial prin îmbibarea prealabilă cu apă şi grunduirea stratului suport. Limita de reţinere a apei
de către amestecului uscat la care acestuia i se păstrează proprietăţile autonivelante, a fost de 95
% din cea conţinută iniţial.

Rezistenţa la compresiune. Această caracteristică trebuie să fie diferenţiată în funcţie de

destinaţia pardoselii. Pentru pardoseli cu strat final din polimeri, turnat în câmp continuu,
rezistenţa la compresiune, conform normativelor, trebuie sa fie de minim 20 MPa [37,45,59]. În
condiţiile severe de exploatare rezistenţa la compresiune a stratului intermediar al pardoselilor
trebuie să fie mai măre şi poate atinge 40 MPa.

Pentru determinarea limitei de rezistenţă la compresiune la vârsta de 28 zile (R c 28) a fost

obţinut următorul model matematic (F kr = 1,6374):

Rc 28 = 25,2 + 1,2X1 + 1,0X3 – 1,8X4 – 1,1X12 – 1,6X22 – 2,2X32 – 3,1X42 + 1,7X1X2 +

2,5X1X3 – 2,9X2X4 (7.1.2)

Fiind aplicate pe suprafeţele verticale ale construcţiilor mortarele trebuie să prezinte în primul
rând rezistenţă la alunecare (S a) [49]. În acelaşi timp ele trebuie să prezinte aderenţă înaltă la
suport (beton), rezistenţă mecanică şi biochimică, acelaşi coeficient de dilatare liniară şi
volumică ca şi betonul, alte proprietăţi care ar asigura protecţia betonului [60].

Rezistenţa la alunecare (Sa) a mortarelor se caracterizează prin grosimea maximă (mm) a

stratului aplicat pe suprafaţa verticală de beton de pe care el nu alunecă. Pornind de la
prevederile standardelor şi recomandărilor privind cerinţele pentru suprafeţele de beton destinate
protecţiei cu acoperiri polimerice [61,62], rugozitatea lor, gradul de degradare corozivă a
betonului construcţiilor, instalaţiilor şi recipientelor de la aceste întreprinderi, grosimea stratului
de mortar la finisarea suprafeţelor de beton poate constitui până la 20 mm. Aşadar, rezistenţa la
alunecare (Sa) a mortarelor, aplicate pe suprafeţe verticale, trebuie să fie de minim 20 mm [49].
Pentru refacerea suprafeţelor verticale de beton ale construcţiilor de la aceste întreprinderi a
fost elaborată şi optimizată compoziţia unui amestec (uscat) special pe bază de ciment şi nisip în
raport 1:2 (în masă) şi adaosuri (uscate) [49,63].
Amestecul uscat a fost preparat prin măcinare la o moară cu bile, ceea ce permite o activare
mecano-cimică a componentelor amestecului şi obţinerea unui amestec omogen [64,65,66].
Diferenţa dintre procesele de amestecare simplă a componentelor unui amestecul uscat şi de
măcinare a lor constă în faptul că sub acţiunea forţelor mecanice în procesul de măcinare,
materialele sunt supuse modificărilor la nivelul reţelei cristaline, devenind astfel energetic active
şi capabile de a interacţiona între ele [67,68,69În acest caz apar efectele specifice proceselor de
difuzie a fazelor solide, adică particulele unei substanţe pot fi introduse în reţeaua cristalină a
altei substanţe [66,70,71 Deoarece gradul de combinare a componentelor în procesul de activare
mecano-chimică este cu mult mai înalt decât în cazurile amestecării obişnuite [72,73,74], apare
posibilitatea de a economisi componentele costisitoare şi totodată de a produce compoziţii cu
caracteristici speciale necesare [75,76].
Pentru elaborarea unui astfel de amestecul uscat a fost realizat un experiment conform planului
D-optim ortogonal cu 5 factori [64,77]. Valorile factorilor (în unităţi de masă la 100 unităţi de
masă de ciment) au constituit: adaos tixotrop (X 1 = 3,0±0,5) Tix; adaos polimeric (X 2 = 2,0±0,5)
Pol; adaos colmatant (X3 = 1,5 ±0,5) Colm; adaos biocid (X4 = 2,5±0,5) Bio; raportul apă/ciment
(X5 = 0,5±0,05) A/C.
Pentru stabilitatea la alunecare (Sa) a fost obţinut următorul model matematic (F kr = 0,8598):
Sa = 13,33 + 3,33X1 + 1,39X4 – 0,83X5 – 1,25X3X5 + 2,22X12 (7.1.3)
Din diagramele prezentate în figura 7.1.3 şi din ecuaţia de regresie (7.1.3) rezultă că cu
mărirea conţinutului de adaosuri Tix. (X 1) şi Bio. (X4) rezistenţa la alunecare (Sa) a mortarului
se măreşte.
Adaosul Pol. (X2) practic nu influenţează rezistenţa la alunecare, iar adaosul Colm. (X 3) în
cantitatea maximă stabilită nu influenţează esenţial. Raportul A/C (X 5) micşorează esenţial
rezistenţa la alunecare a mortarului. Compoziţia elaborată trebuie să prezinte în acelaşi timp şi o
rezistenţă biochimică înaltă [78,79,80] în care scop a fost studiată influenţa separată a adaosurilor
compoziţiei asupra valorii coeficientului de rezistenţă biochimică (K rbc), care se determină ca
re, Sa, mm

6.00 2
4.00 2
raportul dintre rezistenţa la încovoiere, după o anumită perioadă de exploatare în condiţiile date
(Rînc τ), şi rezistenţa la încovoiere iniţială (Rînc o).

-1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1 -1 0 +1
X1 X2 X3 X4 X5
Figura 7.1.3 Influenţa factorilor (Xi) în zonele de minim (-1) şi maxim (+1) asupra valorii
rezistenţei la alunecare (Sa) a compoziţiei.

Influenţa factorilor X1, X2 şi X3 asupra rezistenţei la alunecare (S a) este prezentată în

figura 7.1.4
Sa

Figura 7.1.4
7.2 Elaborarea tehnologiei de producere a betoanelor celulare
Folosirea pulberii minerale în calitate de agregat pentru producerea betoanelor celulare este
argumentată de faptul că ea prezintă o substanţă dispersă – condiţie necesară pentru producerea
betoanelor celulare.
Pentru producerea betonului celular cu densitatea aparentă în limitele 500...900 kg/m 3 a fost
calculat şi folosit următorul dozaj al compuşilor, % în masă:
 pulbere minerală – 65...69;
var nestins – 1,2...1,33;
cimen de portland – 30...34;
pulbere de aluminiu – 0,03...0,08.
Total – 100.
apă – 55 % de la masa substanţelor solide.
Schema tehnologică de pregătire a amestecului de beton este prezentată în figura 7.2.1
Ciment Pulbere A Adaos spumant
de portland minerală pă

Pregătirea Pregătirea
amsestecului adaosului spumant

Pegătirea
amestecului de beton

Turnarea
articolelor

Întărirea
articolelor

Decofrarea
articolelor

Depozitarea

Figura 7.2.1

7.3 Elaborarea tehnologiei de producere a vopselelor

În prezent există mai multe metode de determinare a componenţei optimale a lacurilor şi
vopselelor. La elaborarea compoziţilor lacurilor şi vopselelor soluţiile optime se obţin în cazul
în care se asigură condiţia de tehnologizare a lor. Tehnologizarea lacurilor şi vopselelor se
determină prin raportul dintre substanţele componente. În practică lacurile şi vopselele se
consideră tehnologice dacă viscozitatea permite aplicarea lor prin procedee mecanizate.
Viscozitatea optimă a lacurilor şi vopselelor asigură, la aplicarea lor, o grosime maximă a
stratului de acoperire fără apariţia de scurgeri, o adâncime maximă de impregnare a stratului
superficial al suportului, respectiv o aderenţă maximă şi o peliculă cu grosimea uniformă.

Compoziţia optimă a lacurilor a fost stabilită prin determinarea concentraţiei critice de

peliculogen în lacul respectiv (Ccl – curba 1), iar compoziţia optimă a vopselelor - prin
determinarea concentraţiei critice (Ccv – curba 2) a materialelor de umplutură şi/sau coloranţilor
în lacurile cu concentraţie optimă [34] (figura 7.3.1).
În calitate de material peliculogen pentru elaborarea componenţei optimale a lacului şi
vopselei, cu utilizarea în calitate de material de umplutură a puberii minerale din reziduurile de
la purificarea şi dedurizarea apei la C.E.T., a fost folosită răşina epoxidică de marca ED-
20.
2 1
Vâscozitatea, η, с

Ccl Ccv
Concentraţia critică, (Cc, % în masă)
Fig. 7.3.1 Dependenţa concentraţiei critice a lacului (Ccl – curba 1) şi
emailului/grundului (Ccv – curba 2) de vâscozitate (η, с).

Concentraţia optimală a materialelor de umplutură în grund sau email a fost stabilită în

conformitate cu recomandările existente privind elaborarea compoziţiilor optimale de lacuri
şi vopsele în limita de 60 % în masă de la valoarea critică (C c) a lor. Соnţinutul materialelor
de umplutură în chit a fost stabilită în mărimea concentraţiilor lor critice în lac.
Proprietăţile grundului, chitului şi emailului pe baza răşinei epoxidice cu material de
umplutură din pulberea minerală de la prelucrarea reziduurilor C.E.T. sun prezentate în
tabelui 7.3.1, iar sistemul acoperirii polimerice în tabelul 7.3.2
Tabelul 7.3.1
№ crt. Denumirea caracteristicilor Grund Chit Email
1 Aspectul exterior Pelicolă omogenă, netedă fără
 includeri mecanice
2 Gradul de fineţe conform 25 - 30
aparatului ”Clin” (grindometru),
μm, maxim
3 Vâscozitatea convenţională a 40-50 - 70-80
semifabricatului conform
Vâscozimetrului VZ-246 (VZ-4)
la temperatura (20±2) oC
4 Conţinutul substanţelor 30-35 75-80 65-70
nevolatile, % în mas.
5 Puterea de acoperire, g/m2, 80 60 100
maxim
6 Timpul de uscare până la gradul
3 la temperatura (20±2) oC, h,
maxim 12 16 16
7 Duritatea pelicolei conform
aparatului cu pendul, un. conv., 16 16 16
maxim
8 Rezistenţa pelicolei la şoc, сm,
maxim 40 40 45
9 Elasticitatea pelicolei la 16 18 16
încovoiere
10 Viabilitatea la temperatura
o
(20±2) C, h, maxim 1,5 2,0 1,5

Tabelul 7.3.2
№ crt. Denumirea vopselelor Numărul Grosimea acoperirii,
acoperirii de μm
grosimea unui grosimea
straturi
strat totală
1 Grund 2-3 - -
2 Chit 1 35-100 35-100
3 Email 2 40-45 80-90
Grosimea totală a acoperirii 115 - 190

Proprietăţile de protecţie anticorosivă a acoperirii polimerice elaborate urmează a fi

determinate în funcţie de condiţiile de exploatare şi materialul protejat.

8 Concluzii şi propuneri
8.1 Reziduurile C.E.T. de la purificarea apei se clasifică în două grupe: după prima etapă şi
după a doua etapă de purificare a apei.
 8.2 După prima etapă de purificare a apei reziduurile prezentă în temei CaCO 3,
Mg(OH) 3…4 %, SiO2 2…3%, Fe2O3. La a doua etapă de purificare a apei (purificarea
chimică) din apă se separă NaCl, CaCl2, MgCl2, CaSO4, Na2SO4, NaOH, MgSO4. Aceste
reziduuri se conţin în cantităţi mult mai mici şi posibilitatea utilizării lor necesită un studiu
suplimentar.

8.3 Reziduurile C.E.T. prezintă hidromase cu conşinut de substanţe minerale cu granulaţie

fină cu conţinut mic sau pactic fără conţinut de impurităţi organice.
8.4 Umiditatea iniţială a acestor hidromase este de peste 50 %. Treptat pe parcursul păstrării
în bazine (câmpuri de filtrare) în rezultatul filtrării apei umiditatea reziduurilor se micşorează şi
ele prezintă o masă umedă, semiuscată sau practic uscată.
8.5 Reeşind din componenţa chimică şi granulometrică din reziduurile de la prima etapă de
purificare a apei se pot produce diferite materiale de construcţii: betoane celulare (gazo- şi
beton spumant), plăci de finisare interioară, materiale de umplutură pentru alestecuri uscate de
construcţii, chituri şi masticuri, lacuri şi vopsele.

7 Biabliografie
 1 Л.И.Дворкин, О.Л.Дворкин. Строительные материалы из отходов
промышленности. - Изд-во «Феникс». - Ростов-на-Дону: - 2007. 368 с.

2 Н.В.Ширина, Л.Х.Загороднюк. Перлитовая пыль – эффективный наполнитель

для сухих строительных смесей//Строительные материалы. – М.: – 2007. – май.
– с. 44-45.

3 И.И.Проскурина, С.В.Сверхгузова. Использование шламов водоочистки

//Строительные материалы. – М.: – 2006. – апрель. – с. 66-67.

4 Е.Г.Щукина, Р.Р. Беппле, Н.В.Архинчеева. Комплексное использование

минерального сырья и отходов промышленности при производстве строительных
материалов/Учебное пособие. – Улан-Удэ: – 2004.

5 Использование отходов, попутных продуктов в производстве строительных

материалов и изделий/Охрана окружающей среды. Научно-технический реферативный
сборник. - Вып. 12. – М.: – 1996.

6 Л.В.Соколовский, Е.А.Урецкая. Современное состояние и перспективы развития

производства сухих смесей в Республике Беларусь//Строительные материалы. – М.: –
2002. – 11. – с. 2-4.

7 М.В.Кудоманов, Г.А.Зимакова, Н.К.Иванов. Исследование доменного

гранулированного шлака и полипропиленового волокна в производстве сухих
строительных смесей//Строительные материалы. – М.: – 2006. – март. – с. 21-21.

8 Ю.В.Гонта, Ф.И.Чалова. Модифицированные сухие смеси для отделочных

работ// Строительные материалы. – М.: – 2001. – № 4. – с. 8-10.

9 А.П. Пустовгар. Эффкутивность применения активированного диатомита в

сухих строительных смесях//Строительные материалы. – М.: – 2006. – октябрь –
с. 62-64.

10 C.А. Удодов, В.Ф.Черных. Особенности свойств сухих смесей с применением

пористых заполнителей//Строительные материалы. – М.: – 2006. – март – с. 15-17.

11 Н.П.Сигнайко, А.П.Лихопуд, Т.В.Бабаевская. Комплексные добавки в бетоны,

цементы и сухие строительные смеси системы «РЕЛАКСОЛ»//Строительные
материалы. – М.: – 2006. – октябрь – с. 26-29.
 12 Г.А.Денисов. Заводы ССС, безотходные ЕЭС и экологически чистые
технологии//Строительные материалы. – М.: – 2002. – №9 – с. 37-38.

13 Н.В.Ширина, Л.Х.Загороднюк. Перлитовая пыль – эффективный наполнитель

для сухих строительных смесей//Строительные материалы. – М.: – 2007. – май.
– с. 44-45.

14 Е.В.Парикова, В.А.Безбородов, Г.И.Бердов. Влияние органических минеральных

добавок на свойства сухих гипсовых строительных смесей//Строительные материалы.
– М.: – 2005. – № 9 – с. 8-10.
15 В.М. Селиванов. Безобжиговые строительные материалы и изделия на основе
безклинкерных и малоклинкерных глиносодержащих вяжущих/Авт. дисс. докт. техн.
наук. – Томск: – 2002. – 38 с.
16 C.В.Барсуков. Особенности процессов получения портландцементного клинкера
из золосодержащих сырьевых смесей/Авт. дисс. канд. техн. наук. – Барнаул: – 2006. –
21 с.
17 С.М.Иванова, И.Л.Чулкова, Г.М.Погребинский/Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_8building_materi...
6/19/2008.
18 С.Н.Гришин, С.Г.Евдокимов, Ю.В.Евтеев, С.Е.Злобин/Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_8building_materi...
4/19/2008.
19 В.А.Гершанок и др. /Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_8building_materi...
6/19/2008.
20 А.И.Вольхин и др. /Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_8building_materi..
6 /19/2008.
21 А.П.Зубекин, Н.Д.Яценко, В.П.Ратькова/Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_1building_materi...
6 /19/2008.
22 В.Г.Хозин/Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_2building_materi...
6 /19/2008.
 23 В.В.Шарова, Е.Н.Подвольская/Патент России.
http//www.ntpo.com/patеnts_building_materials/building_materials_1building_materi...
6 /19/2008.
24 http//www.wastes.ru/nevs/nevs17.html 6/19/2008.
25 http//www.nev-garbage.com/?id=&page=1&part=33 6/19/2008.
26 http//www.kroma-sm.ru/tech/brick.php 6/19/2008.
27 http//www.viems.ru/asnti/kat2004/kat214.html 6/19/2008.
28 http//www.managerial.ru/newws.php?id=108 6/19/2008.
29 http//www.businesspress.ru/newspaper/article_mld_37_ald_61908.html 6/19/2008.
30 http//www.omskinvest/news_body.php?id=744 6/19/2008.
31 http//www.uran.ru/reports/usspe_c_2003/thesesofreports/t124.htm 6/19/2008.
32 http//stroysibir.ru/news/346 6/19/2008.
33 http//www.ramble.ru/news.russia/0/12149650.html.
34 Rusu Ion. Coroziunea şi protecţia betonului construcţiilor din întreprinderile de
prelucrare a fructelor şi legumelor: Autoreferat al tezei de doctor habilitat în tehnică. –
Chişinău: – 2005. – 54 p.
35 Золотов М.С., Гапонова Л.В. Влияние некоторых механических воздействий на
долговечность покрытий полов из акриловых полимеррастворов//Материалы к 42-му
международному семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: –
2003. – С. 93.
36 Золотов М.С., Болквадзе З.Р., Гапонова Л.В. Воздействие агрессивных сред на
покрытия полов из акрилбетона//Материалы к 40-му международному семинару по
моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: – 2001. – С. 84-85.
37 SP MD 91–26–002–97 ”COMPOZIŢIE AUTOEGALIZATOARE. Condiţii tehnice”.
– Chişinău: – 1997. – 12 p.

38 Сафрончик В.И. Защита от коррозии строительных конструкций и

технологического оборудования. – Л.: Стройиздат, – 1988. – 255 с.

39 Соха В.Г., Карапузов Е.К. Полимерцементные покрытия для промышленных

полов и предъявляемые к ним требования//Материалы к 43-му международному
семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: – 2004. –
С. 101-103.
 40 Зайцев Ю.В. Особенности механики разрушения бетона и железобетона при
длительном действии нагрузки и внешней среды//Строительные материала,
оборудование, технологии ХХI века. – M.: – 2001, – № 1, – С. 28-29.

41 Золотов М.С., Гапонова Л.В. Новые формы использования акриловых

компаундов для покрытий полов//Современные материалы и технологии в
строительстве. Межд. сб. научн. трудов. – Новосибирск: – 2003. – С. 70-73.

42 Хазин В.И. Реконструкция полов производственных зданий с применением

современных полимер-минеральных материалов//Современные материалы и
технологии в строительстве. Межд. сб. научн. Трудов. – Новосибирск: – 2003.
– С. 165-168.

43 Акимов А.В., Руссу И.В., Морозова Л.В., Елецких А.А. Проблемы

гидроизоляции и антикоррозионной защиты конструкций хладобоен для
скота//Антикоррозионные работы в строительстве. – М.: – 1991. вып. 2. – С. 11-12,
ISSN 0208 – 0443.
44 Болквадзе З.Р. Кинетика уменьшения усадочных деформаций акриловых
полимеррастворов для покрытий полов//Материалы к 42-му международному
семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: – 2003. – С. 96-98.
45 Rusu Ion. Compoziţie autonivelantă pentru stratul intermediar al pardoselilor//Revista
Română de Materiale. – B.: – 2003. – №3. – P. 230-233, ISSN 1583-3186.

46 Большаков Э.Л. Сухие смеси для бетонов с повышенной водонепроницаемостью

//Строительные материалы. – M.: – 1998. – № 11. – С. 24.25.
47 Вознесенский В.А., Довгань А.Д., Ляшенко Т.В., Подагелис И., Шаршунов А.Б.
Поиск составов модифицированного эпоксидного композита при компромиссной
минимизации водо- и нефтепоглощения методом Монте-Карло//Материалы к 43-му
международному семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса:
– 2004. – С. 3-7.

48 Золотов М.С., Гапонова Л.В., Болквадзе З.Р. Виды воздействия на покрытия

полов из акриловых полимеров//Материалы к 43-му международному семинару по
моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: – 2004. – С. 127-128.

49 Rusu Ion. Coroziunea şi protecţia betonului expus mediilor alimentare lichide.

– Chişinău: Editura ”PRIMEX-COM”. – 2004. – 151 p, ISBN 9975-9841-5-0.
 50 Brevet de invenţie nr. 1671/Amestec de beton. Ion Rusu, Eduard Proaspăt. BOPI
nr. 5/2001, – 6 p.

51 Brevet de invenţie nr. 1551/Amestec pentru construcţie. Ion Rusu. BOPI nr. 10/2000, –
5 p.

52 Brevet de invenţie nr. 708/Compoziţie din polimerciment. Ion Rusu. BOPI nr. 4/1997, –
6 p.

53 Андреева Н.П. Применение диатомитовой земли в сухих строительных смесях//

Строительные материалы. – M.: – 2003. – № 4, – С. 16-17.

54 Brevet de invenţie nr. 2145/Compoziţie pentru protecţia betonului. Ion Rusu, Arina
Tverdohleb. BOPI nr. 4/2003, – 5 p.

55 Демьянова В.С., Калашников В.И., Борисов А.А. Об использовании дисперсных

наполнителей в цементных системах//Жилищное строительство. – М.: – 1999. –
№ 1.

56 Brevet de invenţie nr. 1448/Compoziţie pentru finisarea şi izolarea suprafeţei betonului.

Ion Rusu. BOPI nr. 4/2000, – 5 p.

57 Вознесенский В.А., Коваль С.В., Ляшенко Т.В., Феофанов В.А.

Экспериментально-статистическое моделирование и оптимизация вероятностных
показателей качества строительных композитов. – Киев: Знание, – 1991. – 24 с.

58 Батраков В.Г. Справочное пособие. Добавки в бетонны. - М.: Стройиздат.

– 1986. – 456 с.

59 Чекулаева Е. И. и др. Защита строительных конструкций и химической

аппаратуры от коррозии. – М.: Стройиздат, – 1989, – 207 с.

60 СТБ 1307-2002. СМЕСИ РАСТВОРНЫЕ И РАСТВОРЫ СТРОИТЕЛЬНЫЕ.

Технические условия. – Минск: – 2002. – 15 с.
61 СНиП 3.04.03-85 Защита строительных конструкций и сооружений от коррозии.
– М.: Стройиздат, – 1986, – 28 с.

62 СНиП 3.04.01-87 Изоляционные и отделочные покрытия. – М.: Стройиздат,

– 1988, – 56 с.
 63 Руссу И.В. Композиция для ремонта вертикальных бетонных поверхностей//
Материалы к 43-му международному семинару по моделированию и оптимизации
композитов. – Одесса: – 2004. – С. 25-27.

64 Барабаш И.В., Проскуряков А.О., Матковский В.Д. Основные направления

использования механоактивированных минеральных вяжущих. Материалы к 44-му
международному семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: –
2005. – С. 129.
65 Барабаш И.В., Выровой В.Н., Панкратов Ю.Г. Моделирование механизмов
механохимической активации минеральных вяжущих // Материалы к 41-му
международному семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: –
2002. – С. 79-83.
66 Руссу И.В. Механохимическая активация при производстве сухих строительных
композиций/Вестник национального технического университета ”ХПИ” 13'2003. –
Харьков: – С. 130-137.

67 Барабаш И.В. Бетоны на механоактивированных минеральных вяжущих.

Материалы к 43-му международному семинару по моделированию и оптимизации
композитов. – Одесса: – 2004. – С. 79-83.
68 Дмитриева В.А., Акунов В.И. Механохимическая активация
многокомпонентных цементов//Цемент. M.: – 1981. – № 10. – С. 18-19.

69 Иванов А.И. Интенсификация рабочих процессов в трубных мельницах//Теория

и практика процессов разрушения, разделения, смешения и уплотнения. Сб. научн.
трудов. Вып. 10. – Одесса: ОНМА. – 2003. – С. 77-81.

70 Пунагин В.Н., Руденко Н.Н. Получение бетонов с высокими эксплуатационными

свойствами на активированном вяжущем//Международный сборник научных трудов. –
Новосибирск: – 2000. – С. 63-67.

71 Усов Б.А., Домокеев А.А., Усов Е.А., Кальгин А.А. Эффект предварительного
активирования добавок в производстве железобетона//Бетон и железобетон. – M.:
– 1989, – № 7, – С. 28-30.

72 Аввакумов Е.Г. Механические методы активации химических процессов.

– Новосибирск: – Наука. – 1986. – 305 с.
 73 Барабаш И.В. Бетоны на механоактивированных минеральных вяжущих.
Автореф. дис. докт. техн. наук (05.23.05). – Одесса: – 2005. – 35 с.
74 Барабаш Т.И. Особенности изменения комплекса свойств
механоактивированных твердеющих цементых композиций // Материалы к 41-му
международному семинару по моделированию и оптимизации композитов. – Одесса: –
2002. – С. 111-112.
75 Жилкин В.Н., Мандрикевич В.Н., Трубицин М.Н., Франчук В.П. Способ
интенсификации процесса измельчения мягких пород в роторных мельницах//Теория и
практика процессов разрушения, разделения, смешения и уплотнения. Сб. научн.
трудов. Вып. 10. – Одесса: ОНМА. – 2003. – С. 67-76.

76 Молчанов В.И., Селезнева О.Г., Жирнов Е.Н. Активация минералов при

измельчении. – М.: Недра. – 1988. – 208 с.

77 Руссу И.В. Разработка и оптимизация свойств сухой био- и химически стойкой

композиции//Строительные материалы. – М.: – 2003. – № 4. – С. 20-21,
ISSN 0585-430X.

78 Руссу И.В. Повышение долговечности бетона конструкций перерабатывающих

предприятий агропромышленного комплекса//Бетон и железобетон. – М.: – 2003,
– № 1, – С. 30-32, ISSN 0005-9889.

79 Соломатов В.И., Черкасов В.Д., Ерофеев В.Т. Начало строительной биологии//

Промышленное и гражданское строительство. – M.: – 2000, – № 3, – С. 42-43.

80 Соломатов В.И., Черкасов В.Д., Ерофеев В.Т. Начало строительной биологии//

Промышленное и гражданское строительство. – M.: – 2000, – № 4, – С. 44-45.