(FB) - Regele Si Cadavrul

Heinrich Zimmer
REGELE
$1
CADAVRUL
| HUM ANITAS ;•
H E IN R IC H [R O B E R T ] Z IM M E R s-a n äscu t la
G reifsw ald, la 6 d ecem brie 1890, ca fiu al indo-
logului fi celtistului H einrich Z im m er (1851—1910),
§i a m u rit la N ew Y ork, la 2 0 m artie 1943, räp u s, in
p lin ä pu tere creatoare, de o p n eum onie. A fo st pro-
fesor la U niversitatea d in H eid elb erg , ia r d in 1939
§i p in ä la m o a rtea sa p rem a tu rä a p red a t la univer-
sitäji din S .U A . Influenfat de C. G. Jung, H einrich
Z im m er a fäcu t cercetäri apro fu n d ate in dom eniul
tantrism ului, pro p u n in d interpretäri in d räzn eje ale
cu ltu rii §i filo z o fie i in d ie n e. O p ere p rin cip ale:
K u n stfo rm u nd Y oga im indianischen K u ltb ild ,
1926; M a ya . D e r in d ia n isc h e M y th o s , 1936;
W eish e it Indiens, 1938. P ostum , sub in g rijire a lui
Joseph C am pbell, au apärut: M y th s a n d S y m b o ls in
In d ia n A r t an d C iv iliza tio n , 1946 (a p ä ru tä in
rom änegte sub titlul Introducere in arta $i civiliza p a
indianä, M eridiane, 1983, gi reed itatä, in te x t in te
gral, sub titlul M itu ri f i sim b o lu ri in civiliza p a in d i
anä, H um anitas, 1994); T he K in g and the Corpse.
Tales o f the S o u l’s C o n q u est o f E vil, 1948 (tradu-
cere rom äneascä, H um anitas, 1994); P h ilo so p h ies
o f India, 1951 (versiu n ea ro m än eascä v a ap ärea tot
la editura H um anitas); §i T he A r t o f Indian A sia , Its
M y th o lo g y and T ransform ations, 1955.
,P rin toatä fiinja sa, Z im m er a räm as un p u e r aeter-
nus, un vegnic adolescent, care, p e aripile unei limbi
strälucitoare, a fäcut sä se deschidä toate florile din
grädinile legendelor indiene. L e-a im pärtägit gi desti-
nul, cäci «m oare tinär cel iubit de zei»“ (c. G. jung).
H E IN R IC H Z IM M E R
REG ELE §1 CADAVRUL

Meditajii despre biruinja sufletului
asupra räului
Traducere de
SORIN M ÄRCULESCU
HUMANITAS
6 R egele $i cadavrul
W eisheit Indiens, L. C. W ittich Verlag, Darmstadt, 1938,

„Abu Kasems Pantoffeln“, „Die Geschichte vom indischen
König m it dem Leichnam “ ; Prabuddha Bharata, M ayavati
Alm ora, Him alayas, sept.-dec., 1938, „The Story o f the
Indian King and the Corpse“ ; Corona, Zweim onatsschrift,
ed. M artin H. Bodner, Verlag der Corona, Zürich, 1936,
„Abu Kasems Pantoffeln“, 1939, ,B e r lin “ .
J o s e p h C a m pb e l l
N e w Y o r k , 9 septem brie 1947
Diletantul
printre simboluri
Arta de a povesti a fost, de-a lungul vrem urilor, atit o

indeletnicire profitabilä, cit §i un prilej de veselie. An de
an, au fost näscocite pove§ti, a§tem ute in scris, devorate,
uitate. Oare ce s-a ales de eie? Citeva au supraviepiit, §i
acestea, ca o m inä de seminje, au fost räspindite in succe-
siunea generaliilor, propagind noi povestiri §i fum izlnd
hranä spiritualä m ultor popoare. Cea m ai mare parte a m os
ten irii noastre literare ne-a parvenit in felul acesta, din
epoci pierdute in negura vrem urilor, din coljuri indepärtate
§i tainice ale lumii. Fiecare nou poet adaugä ceva din sub-
stanja propriei sale irnaginapi, §i seminjele, astfei hränite,
sunt readuse la viajä. Forja lor germ inativä este perenä, nu
ajteaptä decit sä fie stimulatä. § i astfei, chiar dacä, din cind
in cind, unele soiuri par a fi m urit, eie reapar intr-o bunä zi,
dindu-§i incä o datä m lädilele caracteristice, la fei de
proaspete §i de verzi ca m ai-nainte.
Povestirea tradiponalä §i subiectele inrudite cu ea au fost
discutate in m od exhaustiv din punctele de vedere ale
antropologului, istoricului literar §i poetului, dar psihologul
a avut de spus surprinzätor de put in — de§i e perfect
indreptätit sä-§i facä auzit glasul in acest simpozion. Psi-
hologia radiografiazä im aginile sim bolice ale tradiliei folc-
lorice, aducind la luminä elem ente structurale vitale räm ase
pinä atunci in in tuneric. S ingura d ificu ltate este aceea
cä interpretarea form elor revelate nu poate fi redusä la
un sistem fiabil. Cäci adeväratele sim boluri au in eie ceva
ireductibil. Eie sint inepuizabile ca forjä sugestivä §i
8 R egele p cadavrul
instructivä. Din acest m otiv, savantul, psihologul ca om de

piinjä, simte cä se aflä pe un teren foarte periculos, foarte
nesigur p ambiguu atunci cind se aventureazä in domeniul
interpetärii folclorului. C onpnuturile relevabile ale imagi-
nilor distribuite pe scarä largä i se schim bä m ereu in faja
ochilor in necontenite perm utäri, dupä cum cadrul cultural
se schim bä pretutindeni in lum e p de-a lungul istoriei.
Sem nificapile trebuie recitite perm anent, injelese din nou.
§i efortul acesta de a interpreta m etam orfozele mereu
im previzibile p uim itoare e orice altceva, num ai muncä
m etodicä nu. N ici un clasificator care pune m are pre( pe
reputapa sa nu s-ar armica de bunävoie p neasigurat intr-o
aventurä atit de riscantä. Ea va trebui sä-i revinä, a§adar,
diletantului imprudent. D e aici, cartea ce urmeazä.
Diletantul — de la it. dilettante (participiul prezent al
verbului dilettare „a se desfäta, a se delecta cu“) — este
persoana care gäsepe pläcere (diletto) in ceva. Eseurile de
m ai jos sint destinate celor care savureazä simbolurile,
celor cärora le place sä converseze cu eie p sä träiascä
purtindu-le mereu in minte.
In clipa in care abandonäm aceastä atitudine de diletant
fapi de imaginile folclorului p m itului p incepem sä ne
sim pm siguii in privinta interpretärii lor adecvate (ca n ip e
profesionipi ai injelegerii, m inuind unealta unei metode
infailibile), ne lipsim de contactul insufleptor, de asaltul
genial p dätätor de inspirape ce constituie efectul virtupi
lor intrinseci. Ne pierdem propria um ilinjä p receptivitate
in fapi necunoscutului p refuzäm sä fim instruip, refuzäm
sä ni se arate ceva ce n-a fost niciodatä spus cu adevärat
nici nouä, nici altora. §i incercäm in schimb sä clasificäm
conpnuturile unui mesaj obscur in clase p categorii deja
cunoscute. Asta im piedicä ivirea oricärei noi sem nificapi
sau injelegeri proaspete. Basm ul, legenda infantilä (adicä
purtätorul de mesaj) sunt m etodic considerate ca prea mo-
deste pentru a m erita sä ne aplecäm cu tot respectul asupra
lor, atit povestirea propriu-zisä, cit p zonele naturii noastre
ce reacponeazä la ea fiind com parativ imature. § i to tu p
tocm ai prin interacpunea dintre aceastä inocen(ä exterioarä
Diletantul printre simboluri 9
§i cea interioarä ar fi putut fi activatä for|a roditoare a sim-

bolului §i revelat conpnutul ascuns.
M etoda — sau m ai degrabä obi§nuin(a — de a reduce
nefam iliarul la bine cunoscut e o cale veche, foarte veche
de frustrare intelectualä. Rezultatul e un dogm atism sterili-
zant, erm etic im pachetat in autosatisfacpe m entalä, intr-o
convingere neclintitä de superioritate. Ori de eite ori re
fuzäm sä ne läsäm dezechilibrap (violent sau blind) de vreo
nouä conceppe expresivä precipitatä din sträfundurile
im aginapei noastre de impactul unui sim bol atemporal, ne
amägim in privinja roadelor unei intilniri cu injelepciunea
mileniilor. Dacä nu respeetäm atitudinea de acceptare, nu
prim im nimic. N e e refuzatä favoarea unei conversapi cu
zeii. N u m ai suntem inundap, ca päm intul Egiptului, de
apele sfinte §i fertilizatoare ale Nilului.
Tocmai din cauzä cä sunt vii, capabile sä revinä la viajä
p apte de o eficienjä m ereu prim enitä, imprevizibilä, dar
autocom patibilä in sfera destinului om enesc, im aginile din
folclor p din m it desfid orice incercare de sistem atizare pe
care am face-o. Eie nu au naturä de cadavru, ci de spiridup.
Cu un hohot de ris p cu o rapidä schim bare de pozipe, eie
il ridiculizeazä pe specialistul care-p im agineazä cä a izbu-
tit sä le pntuiascä pe diagram a sa. Ceea ce ne pretind eie nu
e m onologul din raportul unui judeeätor de instruepe, ci
dialogul unei conversapi vii. §i intoem ai cum eroul poves-
tirii-cheie din seria ce urm eazä (un rege nobil p viteaz care
se pom enepe conversind cu spiridugul säläpuitor in ceea
ce lui i se päruse a fi un simplu trup m ort atim at de un
copac) e adus la o mai intensä con§tiin£ä de sine prin um ili-
torul schimb de cuvinte p seäpat de la o m oarte rupnoasä
§i total respingätoare, la fei §i noi am putea fi indrum ap,
salvap pesem ne §i chiar transform ap spiritual, dacä ne-am
smeri suficient ca sä conversäm pe picior de egalitate cu
divinitäple §i figurile folclorice care atimä, nenum ärate, in
copacul miraculos al trecutului.
Abordarea psihologicä a enigm ei simbolului, intenpa de
a-i smulge astfei secretul profunzim ilor sale, e sortitä sä
dea grej, dacä inteligenpi scrutätoare refuzä sä accepte
10 Regele §i cadavrul
§ansa de a inväja ceva din aspectul viu al obiectului aflat

sub observatia sa. Disecarea, sistematizarea §i clasificarea
sunt toate foarte onorabile, dar nu presupun realizarea unei
conversapi cu specimenul. Cercetätorul psiholog trebuie sä
fie gata a face abstracpe de m etoda sa §i sä fie pregätit pen-
tru un taifas prelungit. Apoi, poate, va constata cä m etoda
§i-a pierdut §i hazul, §i utilitatea. A cesta e procedeul dile-
tantului, spre deosebire de tehnica m ai venerabilului dom n
cu deprinderi §tiinpfice.
Ceea ce-1 caracterizeazä pe diletant e pläcerea pe care-o
gäsejte in natura m ereu prelim inarä a acpunn sale de
inêlegere niciodatä incheiate. Asta e insä in cele din urm ä
singura atitudine adecvatä in faja figurilor ajunse pinä la
noi din trecutul cel mai indepärtat, indiferent dacä in epo-
surile m onum entale ale lui Hom er §i Y yäsa ori in fer-
m ecätoarele basm e ale tradijiei folclorice. Eie sunt ora-
colele perm anente ale viepi. Eie trebuie interogate §i con-
sultate din nou, o datä cu fiecare epocä, fiecare epocä abor-
dindu-le cu propria-i varietate de ignoran^ä §i injelegere, cu
propriul ei set de problem e §i cu propriile-i intrebäri
inevitabile. Cäci m odeleie de via$ä pe care noi cei de azi
trebuie sä le jesem nu sunt identice cu cele de odinioarä,
firele de m anevrat §i nodurile de descilcit se deosebesc in
m are m äsurä de cele ale trecutului. Räspunsurile deja date,
a§adar, nu ne pot fi de nici un folos. Puterile trebuie con-
sultate direct, iarä§i §i iarä§i. Sarcina noasträ prim ordialä e
sä afläm nu atit ce se spune cä au spus, ci cum sä le
abordäm, cum sä le provocäm o vorbire proaspätä §i cum
sä injelegem aceastä vorbire.
In fa£a unei asemenea misiuni, trebuie, vrem, nu vrem , sä
räm inem diletanp. Unii dintre noi — oam eni de §tiin;ä —
tind sä favorizeze anumite m etode de interpretare foarte
precise §i prin urmare lim itate, admiîndu-le num ai pe eie
in {arcul influenêi noastre autoritäre. Alp m terprep apärä
cu tot zelul num ai cutare sau cutare linie ezotericä
tradiponalä, privind-o ca pe singura cheie adeväratä, iar
m änunchiul ei special de sim boluri ca pe un oracol al fiinêi
unic, atotcuprinzätor §i suficient sie§i. Dar asem enea rigi-
Diletantul printre simboluri 11
ditäp nu pot decit sä ne lege de ceea ce cunoa§tem §i sun-

tem deja, sä ne inlänpiiascä de un aspect particular al sim-
bolizärii. Prin asem enea crezuri inflexibile §i neclintite ne
izoläm de infinitele tipuri de in spirape care träiesc
mäuntrul form elor simbolice. §i astfei, pinä §i interprepi
m etodici nu sunt pm ä la urm ä altceva decit tot ni§te ama-
tori. Fie cä se bizuie, ca oam eni de §tiinjä, pe m etode strict
filologice, istorice §i com paratiste sau cä urm eazä pios, ca
inipap, doctrinele secrete §i oraculare ale vreunei tradipi
ezoterice autoproclam ate, ei sunt nevoip sä räm inä, in
ultimä instanjä, simpli m cepätori abia angrenap in m unca
nesfirgitä de a sonda bulboana obscurä a sensului.
Pläcerea, pe de altä parte, elibereazä in n oi intuipa crea-
tivä, ii ingäduie sä fie vitalizatä prin contactul cu scenariul
fascinant al v ech ilo r povestiri §i figuri sim bolice.
Nepäsätori apoi la critica m etodologipilor (a cäror cenzurä
e in m are m äsurä inspiratä de ceea ce echivaleazä cu o ago-
rafobie cronicä: fricä m orbidä in fa{a infinitäpi virtuale
care se dezväluie continuu din träsäturile criptice ale scrii-
turii imagistice expresive pe care ar fi profesional obligap
sä o aibä in vedere), ne putem perm ite sä däm fiiu über
oricärei serii de reacpi Creative ce i-ar putea fi sugeratä
injelegerii noastre imaginative. N u vom putea epuiza nicio-
datä profunzimile — de asta putem fi siguri; dar nimeni
altul, oricine ar fi el, n-o poate face. Iar o sorbiturä din
apele proaspete ale viepi este m ai dulce decit un intreg re-
zervor de dogmä, transportatä prin conducte §i garantatä.
,,Bel$ugul e scos din bel§ug, dar bel§ugul räm ine.“ A§a
sunä o veche zicalä din Upanisadele Indiei. R eferinja origi-
narä era ideea cä plinätatea universului nostru — vast in
spapu §i cu m iriadele sale de sfere rotitoare, luminoase,
m ijunind de m ulpm ile fäpturilor vii — provine dintr-un
izvor supraabundent de substanjä transcendentä §i energie
potenpalä: abundenja lum ii acesteia e extrasä din abun-
denpi fiinêi etem e, §i cu toate acestea, de vrem e ce
potenpalul supranatural nu poate fi diminuat, oricit ar fi de
m are darul revärsat de el, abundenja räm ine. Toate
adeväratele simboluri, toate im aginile m itice se raporteazä
12 Regele ?i cadavrul
insä, intr-un fei sau altul, la ideea aceasta §i sunt eie insele
inzestrate cu proprietatea m iraculoasä de a fi inepuizabile.
Cu fiecare fragm ent extras din eie de cätre infelegerea
noasträ imaginativä, m inpi ii e revelat un univers de sem-
nificapi, care reprezintä intr-adevär plinätatea, plinätatea
räm inind insä neatinsä. Oricare ar fi lectura accesibilä vi-
ziunii noastre prezente, ea nu poate fi cea din urmä. Poate
fi doar o ochire preliminarä. § i suntem datori sä o privim
ca pe o inspirape §i un stimulent, nu ca pe o definipe fmalä
ce-ar face cu neputinjä alte intuipi §i abordäri diferite.
Urm ätoarele eseuri, a§adar, nu pretind a fi m ai m ult decit
exem ple de felul in care putem conversa cu figurile fasci-
nante ale folclom lui §i ale mitului. Cartea constituie un
abecedar de conversape, un m anual de lectura pentru
incepätori, o introducere in gram atica unei scriituri imagis-
tice criptice, dar lesne savurate. §i deoarece, in legäturä cu
§tiin{a interpretärii simbolurilor, chiar §i cititorul avansat
poate descoperi in m od inevitabil, de nenum ärate ori, cä §i
el continuä sä fie doar un incepätor, eseurile ce urm eazä ii
sunt destinate §i lui. Acel diletto, pläcerea, pe care il poate
experim enta reparcurgind bine cunoscutele simboluri ale
viepi (proporjia dintre pläcere §i rectitudinea sa cicälitoare)
va reprezenta gradul in care contactul de o viajä cu eie 1-a
impregnat cu beljugul lor de naturä §i spirit. Adeväratul
dilettante va fi intotdeauna gata sä o ia de la capät. In el i§i
vor infige rädäcinile §i vor cre§te in chip miraculos mi-
nunatele seminje din trecut.
P A R T E A IN T II
Papucii lui Abu-Cassem
Cine §tie povestea lui A bu-Cassem p a papucilor lui?

Papucii erau la fei de faim op — ba mai mult, proverbiali
— ln Bagdadul vrem ii sale ca p m arele avar p hräpäre{ in
persoanä. Fiecare ü privea ca pe semnul vizibil al dez-
gustätoarei lui läcomii. Cäci Abu-Cassem era bogat p
incerca sä o ascundä, p plnä p cel m ai zdrenjäros cergetor
din oraj s-ar fi ru p n at sä dea m oartea peste el in asemenea
papuci, atit erau de peticip p cirpäcip in fei p chip. Spin in
ochi p poveste veche pentru top cizm arii din Bagdad, ei au
devenit in cele din urm ä o zicalä pe buzele m ulpm ii.
Oricine dorea un term en care sä exprim e ridicolul n-avea
decit sä-i pomeneaseä.
incalât cu troacele astea mizerabile — inseparabile de
figura sa publicä — vestitul negujätor i p tot tirjea picioarele
prin bazar. Intr-o bunä zi incheie un tirg deosebit de norocos:
un transport uria§ de ppuri de clepar pe care izbuti sä le
cumpere pe o nimica toatä. O tev a zile m ai tirziu i p incvmunä
afacerea achiziponind o mare cantitate de ulei de trandafir de
la un negustor de parfumuri falit. A dat intr-adevär lovitura cu
aceste douä cumpäräturi §i faptul a fost indelung comentat in
bazar. Oricare alml ar fi särbätorit imprejurarea in felul
obijnuit, dind un aldäma§ citorva parteneri de afaceri. Abu-
Cassem s-a simpt insä indemnat sä faeä ceva pentru sine
insup. Se hotäri sä faeä o vizitä la baia publicä, loc unde nu
mai fusese zärit de o bunä bucatä de vreme.
In vestibul, unde se lasä vejm intele §i incäpäm intea, se
intilni cu un cunoscut, care-1 luä la o parte §i-i trase un
16 R egele cadavrul
perdaf despre starea papucilor lui. Tocm ai se descäljase de

ei §i tot omul putea vedea cit de oribili erau. Prietenul ii
atrase atenpa cu m are ingrijorare cä ajunsese de risul intre-
gului ora§; un negustor atit de iscusit ca el putea fi in stare
sä-§i cum peie o pereche de papuci cuviinciop. Abu-Cassem
privi lung m onstruozitäple de care se atajase atit de mult.
Apoi spuse: „M ä gindesc la treaba asta de m ulp ani, dar nu
sunt chiar atit de ponosip incit sä nu-i mai pot folosi.“ Dupä
care cei doi, dezbräcap cum erau, intrarä in baie.
In vrem e ce zgircitul i§i savura fericirea cea rarä, cadiul,
adicä judecätorul Bagdadului, veni §i el sä facä baie. Abu-
Cassem isprävi inaintea lum inäpei sale §i se intoarse in
vestiar ca sä se imbrace. Dar ia papucii de unde nu-s.
Dispäruserä de-a binelea p -n locul lor era altä pereche —
frum op, fä$op, dupä toate aparenêle nou-noup. Sä fi fost
oare un dar surprizä de la prietenul acela care nu m ai supor-
ta sä -p vadä cimoscutul mai bogat m ergind in aceiap pa
puci uzap p dorea sä intre in grapile amicului instärit cu
ajutorul unei atenpi delicate? Nem aizäbovind asupra expli-
capei, Abu-Cassem ii mcäl{ä. II scuteau oricum de buclu-
cul cäutärii p tocm elii pentru o pereche noüä. C u gindurile
astea p cu cugetul im päcat, plecä de la hamam.
La revenirea cadiului a fost o adeväratä dandana. Robii
lui räscolirä peste tot, dar nu izbutirä sä-i gäseascä papucii.
In locul lor era o pereche de gioarse scirboase, pe care top
le recunoscurä num aidecit ca fiind bine cunoscutele
incältäri ale lui Abu-Cassem. Cadiul se fäcu foc p parä,
trim ise dupä vinovat §i-l aruncä in inchisoare, intrucit slu-
jitorii lui il gäsiserä pe avar incältat cu papucii lipsä. §i
bietul om trebui sä cheltuiascä o groazä de bani ca sä scape
din ghearele legii, deoarece top cei de la judecätorie §tiau
prea bine cit de bogat este. Cei pupn ip recäpätä §i odoarele
lui de papuci vechi.
Trist §i inciudat, Abu-Cassem se intoarse acasä §i, intr-o
izbucnire de m inie, i§i aruncä m inunäpile pe fereasträ.
Papucii cäzurä cu un plescäit in Tigru, care curgea lene§ §i
milos pe lingä casa lui. Dupä citeva zile, ni§te pescari i§i
inchipuirä cä prinseserä un pe§te neobi§nuit de greu, dar
Papuch lui A bu -Cassem 17
dupä ce traserä nävodul, sä vezi §i sä nu crezi, erau vestipi
papuci ai zgircitului! Jin te le (una din ideile despre eco-
nomie ale lui Abu-Cassem) sfipaserä in m ai m ulte locuri
ochiurile plasei §i oam enii erau, firepe, furiop. Ei zvirlirä
gioarsele innäm olite p leoarcä de apä printr-o fereasträ
deschisä care s-a intim plat sä fie a lui Abu-Cassem. Zbu-
rind prin väzduh, obiectele recuperate aterizarä violent pe
masa unde el ajezase iinduri-rinduri prepoasele p p u ri de
clepar atit de ieftin cum pärate p devenite acum cu atit mai
prejioase datoritä valorosului ulei de trandafiri cu care le
umpluse, fiind num ai bune de vindut. Toatä m ärepa aceea
sclipitoare p parfum atä a fost rästum atä pe podea p zäcea
acolo intr-o bäläcärealä de cioburi am estecate cu noroi.
N aratorul care ne-a transmis povestirea nu s-a sim pt in
stare sä descrie el in su p am ploarea supärärii zgircitului.
,31estem api ä p ia de papuci“ , strigä Abu-Cassem (§i asta e
tot ce ni se spune), „n-o sä-mi mai pricinuiascä nici un
räu.“ §i zicind acestea, luä un hirlep m erse iute p pe täcute
in grädinä p säpä acolo o groapä ca sä vire-n ea papucii. S-a
intim plat insä ca vecinul lui A bu-Cassem sä stea la pindä
— profund interesat desigur de tot ce se petrecea in casa
bogätajului de aläturi, pe lingä faptul cä, a§a cum e deseori
cazul cu vecinii, nu avea nici un m otiv deosebit sä-i vrea
binele. „Zgircitul äla bätrin are destule slugi“ , i§i spuse el,
„ p to tu p se duce sä sape singur o groapä. Trebuie sä fi
ascuns acolo o comoarä. Päi sigur, e lim pede ca lumina
zilei!“ §i a§a, vecinul dädu fuga la palatul valiului §i-l piri
pe Abu-Cassem , deoarece orice com oarä gäsitä aparpne
prin lege califului, päm intul p tot ce e ingropat intr-insul
fiind de drept ale conducätorului binecredincioplor. Abu-
Cassem a fost adus prin urm are inaintea valiului p
povestea lui, cum cä säpase in päm int num ai ca sä ingroape
o pereche de papuci vechi, ii fäcu pe top sä se präpädeascä
de ns. U n om vinovat se acuzase oare vreodatä in chip mai
bätätor la ochi decit el? Cu cit stäruia mai mult, cu atit mai
incredibilä devenea povestea cunoscutului zgircit p cu atit
apärea m ai vinovat. Hotätindu-i pedeapsa, valiul luä in
considerare com oara ingropatä §i Abu-Cassem räm ase ca
träsnit auzind la cit se ridica amenda.
18 R egele $1 cadavrul
Negustorul era deznädäjduit. I§i blestem ä in fei §i Chip

afurisijii de papuci. Cum sä scape insä de ei? Singura
solu$ie era sä-i scoatä cumva din ora§. A§a cä o pom i la
drum prin jarä §i-i aruncä intr-un iaz, undeva departe. Cind
ü väzu cufundindu-se in strävezimea admcurilor, räsuflä
ujurat. Se descotorosise, in sfirjit, de ei. Cu siguranjä insä
cä dracul i§i viiise aici coada, cäci iazul era un rezervor
care alimenta rejeaua de apä a orajului, iar papucii se ros-
togolirä pinä la gura conductei §i o blocarä. Paznicii venirä
sä repare stricäciunea, gäsirä papucii §i, recunoscindu-i —
eine oare n-ar fi fäcut-o, la drept vorbind? — il reclam arä
pe Abu-Cassem valiului cä spurcä alimentarea cu apä a
ora§ului, drept care se väzu din nou azvirlit in temnijä. A
fost pedepsit cu o amendä §i m ai usturätoare decit cea ante-
rioarä. Ce sä faeä? A plätit. §i §i-a recäpätat §i drägälagii de
papuci vechi, deoarece stringätorul de biruri nu vrea nim ic
din ce nu-i aparjine.
Papucii fäcuserä destule pagube. De astä datä chiar cä
avea sä scape de ei, ca sä nu-i m ai joace nici un fei de
renghiuri. S-a hotäiit sä-i ardä. Dar cum erau incä uzi, i-a
scos pe terasä ca sä se usuce. Un ciine de pe terasa de
aläturi zäri gioarsele cele ciudate §i eie ii stim irä interesul,
a§a incit säri §i inhäjä un papuc. Pe cind se juca insä cu el,
afurisitul papuc ii scäpä, se präväli prin väzduh de la o
Inälpm e considerabilä §i se opri in capul unei fem ei care
toem ai trecea pe stradä. Fem eia, intim plätor, era insärci-
natä. Izbitura bruscä §i for$a loviturii o fäcurä sä lepede
copilul. So{ul ei dädu fuga la cadiu §i pretinse despägubiri
de la zgircitul cel bätrin. Abu-Cassem fu cit pe ce sä-§i iasä
din min$i, dar a fost nevoit sä pläteaseä.
Inainte de a pom i spre casä, distrus de-a binelea, ridicä
nenoroeijii de papuci deasupra capului cu toatä solemni-
tatea §i strigä cu o seriozitate care-1 fäcu pe cadiu sä-1
treaeä fiorii: „Dom nia ta, papucii ä§tia sunt pricina tuturor
belelelor sortite mie. Incäliärile astea blestem ate m-au
adus la cerjetone. Binevoie§te §i dä poruncä sä nu mai fiu
niciodatä socotit räspunzätor de relele pe care cu siguranjä
au sä m i le mai pricinuiascä.“ §i naratom l oriental incheie
Papucii lui A bu -Cassem 19
cu u rm ä to are a m oralä: C adiul n u p u tu resp in g e rugä-

m intea, iar A bu-C assem invä$ä, cu un prel uriag, ce pa-
coste se poate abate asupra ta dacä nu-p schim bi papucii
destul de d e s1.
A cesta insä e oare singum l gind ce poate fi cules dintr-o
poveste atit de faim oasä? E, desigur, un sfat absolut banal,
sä nu devii robul zgirceniei. N u s-ar fi putut spune oare
ceva despre m isterioasele capricii ale sorpi care ii aducea
m ereu inapoi papucii stäpinului lor legiuit? S-ar pärea cä in
aceastä repetipe m alipoasä a aceluiagi evenim ent, ca §i in
crescendoul cu care obiectele dugmänoase afecteazä intrea-
ga natura a posesorului lor vräjit se ascunde un sens. §i
oare nu tot un sens e §i in rem arcabila im binare a tuturor
oam enilor §i lucrurilor ce se prind in m iinile §ansei in
aceastä im prejurare — vecini, ciine, funcponari §i regle-
m entäri de tot felul, bäi publice §i aducpuni de apä — ,
dindu-i posibilitate intim plärii sä-§i ducä la bun sfirpt
lucrarea §i sä lege §i m ai strins nodul destinului? M oralistul
a avut in vedere num ai pe avarul care a gäsit ce m erita §i
viciul care a ajuns sä fie destinul celui ce-1 practica. El a
tratat povestea ca pe o pildä a felului in care cineva se poate
pedepsi pe sine prin interm ediul propriei inclinapi favorite.
Dar ca sä ajungä la aceastä concluzie, nu era nevoie ca
povestea sä fie atit de spiritualä, atit de profundä; m orali-
tatea nu com portä nim ic misterios. R elapa dintre Abu-
Cassem §i papucii säi §i experienfele sale cu ei sunt in reali-
1 D in T ham arat u l-A w ra k (R o a d ele F runzelor) de Ibn H ijjat al-

H am aw i. A ltä tran sp u n ere in englezä p o ate fi g äsitä in H. I.
K atibah, O ther A rabian N ig h ts, C harles S c rib n e r’s S o n s, N ew
Y ork, 1928, „T he S hoes o f A bu K asim “ . R ichard F. B u rto n d a o
v ersiu n e foarte m u it scu rtatä gi m u lt diferitä a po v estirii in cartea
sa S u p p lem en ta l N ig h ts to the B o o k o f the T housand N ig h ts and a
N ig h t, vol. IV , B enares, 1887, pp. 20 9 —217, „H ow D ru m m er A b u
K asim b ecam e a K azi“ , gi „T he Story o f the K azi an d h is S lip p er“ .
A ici gäsim cä, du p ä ce s-a descotorosit de papuci, A b u -K assem a
cäläto rit in Jari sträine gi a dev en it el insugi cadiu. [In rom änegte,
O m ie $i una de n o p p , trad. de H. G räm escu, M in erv a, B P T , vol.
11, 1974, pp. 5—10, „P apucii care n u se m a i p räp äd esc“ — n. t.]
20 Regele $i cadavrul
täte foarte misterioase, la fei de obscure, de fatale §i de

semnificative ca §i inelul lui Policrat1.
O simplä inlänpiire de accidente m alipoase, dar, luate
laolaltä, eie se com binä §i alcätuiesc o configurape stranie,
num ai bunä pentru generarea povegtii, rezultatul fiind o
povestire care nu se uitä u§or. Aceastä pacoste a papucilor
indestructibili care-1 costä pe posesorul lor m ult m ai m ult
decit valoreazä ei, neprepiind nim ic prin ei in§i§i, dar capa-
bili sä-i secätuiascä averea, aceastä temä, cu variapunile ei,
se amplificä pinä la dim ensiunile unei hieroglife sau ale
unui simbol de m ari proporpi, pentru care sunt posibile
m ultiple $i variate interpretäri.
Dintr-o inlänpiire de simple intim pläri se fese un destin.
Fiecare efort pe care-1 face victim a spre a pune capät ne-
cazului säu nu face decit sä m äreascä bulgärele de zäpadä
pinä cind ajunge sä fie o avalangä care il ingroapä sub greu-
tatea ei. Un m ucalit incurcä papucii doar ca sä facä haz de
stinghereala avarului. intim plarea ii aduce inapoi in dreptul
casei de unde fuseserä azvirlip in fluviu. Intim plarea ii
proiecteazä in mijlocul §ipurilor prepoase. Intim plarea
atrage atenpa unui vecin asupra activitäpi avarului din
grädinä. intim plarea rostogolegte papucii in conducta de
apä. intim plarea il aduce pe ciine pe teräsa aläturatä §i-l
face sä scape unui din papuci in capul fem eii gravide care
trecea din intim plare pe acolo. Dar ce anume face oare ca
accidentele acestea sä fie atit de fatidice? Pe stradä trec
m ereu fem ei gravide, cünilor din vecini le place intotdeau-
na sä in §face lucrurile altora, apa curge m ereu prin con-
ducte §i cind §i cind acestea se infundä. Galogi incurcap,
um brele schimbate: genul acesta de lucruri se intim plä zi
1 In tim p ce P olicrat, tiranul S am osului, il in tre p n e a p e

o aspetele säu, regele E giptului, d o vezile d esp re n o ro cu l säu ex tra
ordinär curgeau necontenit. R eg ele E g ip tu lu i se alarm ä gi-1 ru g ä
pe P olicrat sä sacrifice de b un äv o ie un lucru v aloros spre a ev ita
in v id ia zeilor. P o licra t igi aru n c ä in elu l in m are. A d o u a zi acesta
a fo st g äsit de b u cä ta r in tr-u n pegte p e care tocm ai il p reg ätea p e n
tru m a sa regalä. R eg ele E gip tu lu i, in g ro zit, p lecä acasä.
Papucti lui A bu -Cassem 21
de zi, färä ca din asem enea evenim ente inofensive sä se

dezvolte vreo poveste semnificativä. Väzduhul e plin de
firele de praf ale sorpi; eie alcätuiesc atm osfera viepi §i
toate evenim entele ei. Cele care au contribuit la nenoroci-
rile lui Abu-Cassem au fost o simplä gräm äjoarä din ne-
num ärate altele.
Cu papucii lui Abu-Cassem pä§im direct intr-una din
cele mai cuprinzätoare dintre toate intrebärile referitoare la
viaja §i destinul om ului, una din cele pe care India le-a
privit färä ezitare atunci cind a form ulat concepte precum
„karma“ §i „m äyä“. Tot ceea ce un om aduce in contact
nemijlocit cu el insu§i din virtejul m asei de atom i ai posi-
bilitäplor se contopegte in acela§i tipar cu propria-i fiin^ä.
In m äsura in care admite cä un lucru il afecteazä, acesta il
afecteazä cu adevärat §i, dacä e corelat cu cele mai pro
funde {eluri §i dorinê, cu tem erile §i cu gindurile sale incil-
cite, el poate deveni o piesä im portantä a destinului säu. §i,
in sfir§it, dacä simte cä acest lucru ii atacä tem eliile viejii,
insu§i faptul acesta reprezintä punctul lui vulnerabil. Pe de
altä parte insä, §i tocm ai de aceea, in m äsura in care te pop
detaja de propriile pasiuni §i idei, elibeiindu-te astfei de
tine insup, e§ti eliberat in mod autom at de toate lucrurile
care apar ca fiind accidentale. A cestea sunt uneori prea
semnificative, iar alteori aduc prea mult a exprim are perti-
nentä ca sä m erite num ele uzat de sim plu „accident“. Eie
sunt m ateria destinului. §i ar fi o form ä sublimä §i seninä a
libertäjii sä fii despovärat de obligapa naturalä de a alege
dintre eie — de a alege, din roiul de atomi ai sim plei posi-
bilitäji, ceva ce s-ar im plica in tine ca un destin posibil,
atacind poate chiar tem elia propriei fiinje. Existä douä lumi
speculare, §i om ul se aflä intre eie: lum ea din exterior §i cea
din interior. Eie sunt ca douä emisfere de M agdeburg, din-
tre care aerul a fost elim inat prin pom pare §i care aderä una
la cealaltä prin aspirape, astfei incit nici to{i caii regelui nu
le pot desface. Ceea ce le une§te exterior — Inclinapa,
repulsia, interesul intelectual — e reflecjia unei tensiuni
läuntrice, de care nu devenim lesne conjtienp deoarece,
viind, nevrind, suntem noi injine inäuntrul nostru.
Abu-Cassem s-a concentrat asupra papucilor säi la fei de

pom it §i de incäpäfinat ca §i asupra negustoriei §i averii
sale. E la fei de atajat de säräcia lor ca §i de propriile-i
bogäpi. Ei sunt m asca im penetrabilä a prosperitä(,ii sale,
cealaltä fajä a ei. A bsolut semnificativ este faptul cä el
msu§i trebuie sä ia toate m äsurile necesare pentru a se
debarasa de ei, nu poate läsa nim ic in seama slugilor. Asta
m seam nä cä nu poate fi despärpt de ei, papucii sunt un
feti§, im bibat de toatä posesia lui demonicä. Ei au absorbit
intr-ingii toatä pasiunea viejü lui, §i aceastä pasiune este
lucrul secret de care nu se poate desprinde. Chiar §i cind e
inclinat sä-i distrugä, räm ine legat pätima§ de ei. E ceva de
crime passionnel in bucuria feroce pe care o resim te
räm inind singur cu ei cind ii ucide.
§i pasiunea e reciprocä, aici e m arele tilc al pove§tii.
Papucii dräcejti sunt ca doi ciini pu§i in libertate §i care,
dupä o viajä intreagä petrecutä in tovärä§ia stäpinului lor,
se intorc la el iarä §i iarä. Abu-Cassem ii aruncä cit colo,
dar ei devin independenji doar atita cit sä-§i gäseascä dru
m ul inapoi la el. §i insä§i fidelitatea lor se transform ä
intr-un soi de m aliliozitate inocentä. Devotam entul lor dis-
prepiit se räzbunä pentru trädarea lui Abu-Cassem care
incearcä sä se despartä de ei, paznicii credincio§i ai pasiu-
nii lui dominante. Oricum am privi lucrurile, asem enea
obiecte neinsuflepte au de jucat un rol viu. Treptat §i färä
s-o §tim, eie se incarcä de propriile noastre tensiuni, pinä
cind, in cele din urmä, devin m agnetice §i stabilesc cim puri
de influen{ä care ne atrag $i ne fixeazä.
Realizarea de o viajä a omului, personalitatea lui socialä,
m asca definitä care ii ecraneazä caracterul interior: iatä ce
reprezintä papucii lui Abu-Cassem. Ei sunt edificiul per-
sonalitätii con§tiente a posesorului lor. M ai m ult, ei
reprezintä impulsurile tangibile ale incon§tientului säu:
suma totalä a acelor dorinje §i realizäri sub care el se
etaleazä in fa{a sa §i a lum ii §i in virtutea cärora a devenit
un personaj social. Ei sunt suma unei vieji pentru care el a
luptat. Dacä nu au o atare sem nificape secretä, de ce sunt
atunci atit de divers §i de unic recognoscibili, de ce au
Papuch lui A bu -Cassem 23
devenit proverbiali §i prieteni atit de vechi §i de credin-

cio§i? Intocm ai dupä cum reprezintä pentru o lume intreagä
personalitatea lui Abu-Cassem §i avaripa lui, tot a§a ei
semnificä pentru el msu§i virtutea lui cea m ai mare, cea
mai con§tient cultivatä, zgircenia lui de negustor. §i toate
acestea 1-au dus departe, avind ihsä asupra lui m ai m ultä
putere decit bänuie§te el. N u atit Abu-Cassem posedä vir
tutea (sau viciul), cit viciul (sau virtutea) il posedä pe el.
Aceasta a devenit un m otiv suveran al fi infei sale, finindu-1
sub vraja sa. Deodatä, incälfärile incep sä-i joace renghiuri
— in chip räutäcios, crede el. Dar nu cumva el insu§i i§i
joacä singur renghiuri?
M ortificarea lui Abu-Cassem e consecinfa fireascä a fap-
tului de a fi silit sä tirascä dupä sine ceva ce a refuzat sä
abandoneze la mom entul oportun, o idee despre sine care ar
fi trebuit lepädatä. El este unul dintre aceia care nu se
resem neazä sä treacä §i ei o datä cu trecerea vrem ii, ci se
agafä de propria lor pulpanä §i-§i tezaurizeazä sinele pe
care §i 1-au fabricat chiar ei. Ei se cutrem urä la gindul
morfilor consecutive §i periodice care fi se dezväluie, präg
dupä präg, pe m äsurä ce parcurgi incäperile viefii, §i care
reprezintä secretul viefii. Se atim ä cu aviditate de ceea ce
sunt — de ceea ce au fost. §i apoi, in cele din urm ä, per
sonalitatea uzatä, care ar fi trebuit inläturatä prin näpirlire
asemenea penetului anual al unei päsäri, li se lipejte de trup
atit de putem ic, incit nu §i-o mai pot scutura, chiar dacä a
ajuns sä-i exaspereze de-a binelea. Urechile le-au fost
surde cind a bätut ceasul, §i asta s-a intim plat cu m ult tim p
in urmä.
In unele culm ri existä form ule sacramentale pentru de-
barasarea de vechiul Adam — inifieri ce pretind §i pro-
voacä o totalä präbu§ire a tiparului existent care §i-a vräjit
§i legat purtätorul. Acesta e inve§mintat cu un costum pe
de-a-ntregul nou ce-1 aduce sub puterea unui nou farm ec
§i-i deschide drumuri noi. India, bunäoarä, are, cel pufin ca
formulä idealä, cele patru virste sau stadii sacre ale viefii:
cea de inväfäcel sau neofit, cea de cap de familie, cea de
pustnic §i cea de pelerin — fiecare cu costumul caracteris-
24 R egele ?i cadavrul
tic, m ijloacele de trai §i sistemul de drepturi §i datorii pro-

prii. Neofitul, ca adolescent §i tinär, träie§te in castitate,
urm eazä supus indrum area invätätorului säu §i-§i c e rjejte
piinea. Apoi, avansat sacramental in Ifuntea propriei sale
familii, bärbatul i§i ia o sope §i se consacrä datoriei de a
aduce pe lume copii; el munce§te, ci§tigä bani, i§i conduce
gospodäria §i le asigurä slujitorilor säi hranä §i adäpost.
Apoi, se retrage in pädure, nu m ai m uncejte, nu m ai are
legäturi sau indatoriri dom estice §i-§i dirijeazä intreaga
atenpe spre interiorul säu, pe cind mai inainte datoria sa era
sä se däruiascä pe sine pentru binele familiei, al satului §i
al comunitäpi. In sfirjit, ca pelerin, päräse§te sihästria din
pädure §i, nem aidepinzind de nici o locuinpi, färä cämin, i§i
cer§e§te piinea ca in zilele tinerepi, cu deosebirea cä acum
im parte injelepciune, in timp ce atunci o prim ea. Nim ic din
ceea ce a avut, tovärägie om eneascä sau posesiuni lum ejti,
nu-i mai rämine. Toate i-au zburat din miini, ca §i cum i-ar
fi fost date doar cu im prum ut pentru o vreme.
Civilizapile precum cea a Indiei, intem eiate pe un ele-
m ent de magie, i§i ajutä fiii sä treacä prin aceste trans-
formäri necesare pe care oamenii le gäsesc greu de realizat
din interior. Ei fac asta cu ajutorul unor sacramente necon-
testate. Acordarea de verm inte, instrumente, inele cu sigilii
§i cunvmi speciale il re-creeazä efectiv pe individ. Schim-
bärile in alim entape §i reorganizarea cerem onialului exteri-
or al viepi fac cu putin^ä anumite lucruri noi, anumite
acpuni §i sentimente, interzicind altele. Toate seamänä
mult cu ordinele date unui subiect hipnotizat. Inconjtientul
nu mai gäsejte in lum ea exterioarä lucrul la care reac-
ponase atita timp, ci altceva, ceva ce treze§te in el noi
reactii, a§a incit se smulge din tiparele increm enite ale tre-
cutului propriu.
In aceasta constä m area valoare pe care o au sferele m a-
gice ale viepi pentru cäläuzirea sufletului. Puterile spiri
tuale fiind simbolizate ca zei §i dem oni sau ca im agini §i
locuri sfinte, individul este pus in legäturä cu eie prin pro-
cedeele de investittuä §i apoi m enpnut lingä eie prin noile
rutine ritualice. Un sistem sacramental netulburat §i per-
Papucü lui A bu -Cassem 25
fecjionat de acest tip constituie o lum e specularä, care

capteazä toate razele em anate din adlncurile incon§tientu-
lui §i le prezintä ca pe o realitate exterioarä susceptibilä de
manipulare. Cele douä emisfere, cea interioarä §i cea exte
rioarä, se im binä apoi perfect. §i orice schim bare de decor
avutä in vedere in sfera oglinditoare netulburatä determinä,
aproape autom at, o schim bare corespunzätoare in cim pul §i
pimctul de vedere interior.
Ci§tigul pe care 1-a adus om ului m odern respingerea
acestei condi|ionäri m agice — exorcizarea de cätre noi a
tuturor dem onilor §i zeilor din lum e §i am plificarea sub-
secventä a puterii noastre rational directionate asupra
fortelor m ateriale ale päm intului — este plätit cu pierderea
acestui control specular asupra fortelor sufletului. Om ul de
azi e neajutorat in fata m agiei propriului säu psihism invi-
zibil. A cesta il im pinge incotro vrea. §i dintre num eroase-
le posibilitäti existente, el invocä in chip pervers pentru om
mirajul unei realitäti exterioare diabolice, färä a-1 inzestra
§i cu o contram agie sau cu o anum itä intelegere realä a
vräjii care 1-a amägit. Suntem stinjeniti la fiecare pas de
solutii insuficiente ale m arilor problem e ale vietii. Re-
zultatul e un teritoriu incert de suferintä fizicä §i spiritualä
provocatä de ceea ce este m ultiplu insolubil §i atingind o
intensitate atroce prin absenta oricärei ie§iri. Unui ochi lip-
sit de intelegere, toate acestea ii pot pärea am uzante §i, in
domeniul artei, a§a ceva produce com edia — opere de
genul prezentei comedii cu Abu-Cassem.
Basm eie §i m iturile au de obicei un sfirgit fericit: eroul
ucide balaurul, o elibereazä pe fecioarä, im blinzejte calul
inaripat §i inträ in posesia armei fermecate. Asem enea eroi
sunt insä rari in viatä. Conversatiile zilnice din bazar,
clevetelile din piatä §i judecätorii ne spun o poveste dife-
ritä: in locul m iracolului rar al succesului, avem com edia
obi§nuitä a ejecului; in locul lui Perseu invingätor al
M eduzei §i salvator al Androm edei din ghearele m onstru-
lui marin, il avem pe Abu-Cassem venind cu papucii lui
mizerabili. Abu-Cassem e färä indoialä personajul m ai des
intilnit in lum ea de toate zilele. Faptul tine mult m ai mult
de tragicom edie decit de opera mitologicä. Iar cleveteala

care 1-a inconjurat pe Abu-Cassem toatä viaja §i 1-a fäcut
nem uritor ca figurä com icä este m itologia cotidianului.
A necdota ca produs finit al clevetelii corespunde m itului,
chiar dacä ea nu atinge niciodatä asemenea culmi sublime.
Ea prezintä com edia nodului gordian pe care num ai sabia
ferm ecatä a eroului m itic il poate täia.
Prin urmare, sä ne schimbäm pantofii. Ce bine ar fi dacä
ar fi a§a de simplu! Din päcate, pantofii cei vechi, indrägip
§i peticip cu afecpune o viajä-ntreagä, se intorc totdeauna
— a§a ne invajä povestea — cu incäpäpnare §i neabätut,
chiar dacä, in cele din urmä, ne-am decis sä ne desco-
torosim de ei. §i chiar dacä ne punem aripi §i zburäm peste
märi §i Järi, ei sunt acolo cu noi. Elementele nu-i vor accep-
ta, m area ii aruncä inapoi, iar päm intul refuzä sä-i
prim eascä §i, inainte de a-i putea distruge prin foc, ei vor
cädea din väzduh ca sä ne ruineze total. N ici chiar
stringätorul de biruri nu are nevoie de ei. De ce oare s-ar
im povära cineva sau ceva pe lumea asta cu dem onii ajun§i
la deplinä m aturitate ai eului nostru, num ai pentru cä, in
sfxr§it, ne sim pm incom odap in prezenja lor?
Cine trebuie sä-1 elibereze pe Abu-Cassem de el insu§i?
Calea pe care §i-a cäutat el izbävirea era evident inutilä: nu
scapi de propriul eu iubit num ai aruncindu-1 pe fereasträ
cind incepe sä-p joace feste. In cele din urmä, Abu-Cassem
1-a conjurat pe cadiu ca m äcar sä nu-1 m ai considere pe el
räspunzätor pentru nici una dintre nelegiurile pe care le-ar
mai putea sävir§i in viitor papucii lui. Cadiul s-a mulpimit
sä ridä insä de el. §i oare judecätorul nostru nu va face
acela§i lucru, sä ridä de noi? D oar noi suntem räspunzätori
pentru acest inocent proces de o viajä ce constä in constru-
irea propriului nostm eu. Involuntar §i cu drag am tot peticit
incäl^ärile ce ne poartä prin via;ä §i vom räm ine supu§i, in
cele din urmä, constringerii exercitate incontrolabil de eie.
Ceva de genul acesta ne e deja cunoscut din observarea
constringerii incontrolabile ce aeponeazä asupra altora —
de pildä cind le citim gesturile neintenponale. E o fopä care
se manifestä de ju r im prejurul nostru, in tot felul de expre-
Papucb lui A bu -Cassem 27
sii spontane: scrisul de minä, actele ratate, visele §i imagi-

nile incongtiente ale oamenilor. §i ea are m ai multä autori-
tate asupra unui ins decit i§i poate inchipui el in su ji sau ar
crede oricare altul — infinit m ai m ultä decit voinâ sa
conjtientä. Pulsiunile ei incontrolabile sunt caii demonici
inhäma{i la carul viejii noastre, eul conjtient fiind doar vi-
zitiul. Astfel incit nu putem face nim ic altceva decit sä ne
resemnäm, ca Egm ont al lui Goethe, „sä pnem häjurile
stiins §i sä conducem rojile nepoticnit, cind la stinga, cind
la dreapta, ferindu-le aici de o piaträ, dincolo de o prä-
pastie“ .
Soarta se sedim enteazä singurä in vieîle noastre mai
intii prin nenum äratele noastre m ijcäri m ärunte, prin
acpunile §i neglijenjele noastre zilnice prea pujin con-
jtiente; apoi, prin alegerile §i refuzurile noastre, ea se den-
sificä treptat, pinä cind solujia atinge un punct de saturajie
$i e coaptä pentru cristalizare. La sfir§it, e suficient un mic
vas, §i ceea ce m ultä vrem e a alcätuit un lichid tulbure,
ceva indefinit, fiind doar gata sä reacjioneze, se precipitä
sub form ä de destin, cristalin §i dur. In cazul lui Abu-
Cassem, euforia de dupä tranzacpa com ercialä incununatä
de succes, am ejeala provocatä de dubia loviturä miracu-
loasä prin care achiziponase jipurile de clegtar §i uleiul de
trandafiri au fost elementul care 1-a inäljat in ochii säi §i i-a
pus in m ijcare roata destinului. El §i-a inchipuit cä treaba
poate continua tot a§a, cu mici hatiruri ale norocului, mici
chilipiruri pläcute pe care viaja lui cum pätatä §i ham icä i le
agonisise mereu. „Ia te uitä, Abu-Cassem , ciine norocos ce
e§ti, ce cautä papucii ä§tia luxo§i §i nou-nouî in locul celor
vechi! Or fi de la prietenul äla circota§ care nu m ai suporta
sä te tot vadä in gioarsele tale vechi.“
Zgircenia lui Abu-Cassem, um flatä in pene de norocul
lui trecätor, s-a räzvrätit un pic. §i-ar fi ofensat sentimentul
de trium f §i §i-ar fi comprom is inäl{ätoarea Stare su-
fleteascä dacä s-ar fi väzut nevoit sä accepte ideea umili-
toare de a-§i viri m ina in buzunar ca sä-§i cum pere o pe-
reche de incälläri noi. Ar fi putut prea bine sä-§i gäseascä
ji papucii cei vechi in vestiar, a§a cum au §i facut-o robii
judecätorului imediat dupä aceea, dacä gi-ar fi dat citugi de

pujin osteneala sä-i caute, pom ind de la presupunerea inte-
meiatä, dar siciitoare, cä cineva a vrut sä-gi batä joc de el.
El, in schimb, s-a autoflatat gi i-a luat pe cei noi, am ept gi
orbit oarecum de frum usetea lor, mai ales cä ei ii satis-
fäceau realmente nebänuitele pom iri incongtiente. A fost
un act infantil de feericä uitare de sine, o pierdere m omen-
tanä a autocontrolului; astfei s-a putut insä exprim a un ele-
m ent trecut de m ult cu vederea. Ceva ce, pe täcute, de-
venise coplegitor de putem ic a putut ie§i in fine pe scenä,
fiind pus in migcare bulgärul de zäpadä care se am plificä
pinä la proporpile unei avalange.
Aceeagi plasä cu care-gi pescuise cigtigurile tenebroase
din bazar, Abu-Cassem gi-o räsucise acum, färä a-gi da
seama, chiar in jurul säu, o plasä im pletitä din sforile pro-
priei sale avaripi. §i astfei s-a pom enit intr-un bucluc de
toatä frumuseêa, prins gi im obilizat in m rejele lui insugi.
Ceea ce ii acumulase in interior, vrem e indelungatä, o ten-
siune ameninjätoare se descärcase acum im previzibil in
lum ea exterioarä gi-1 aruncase in ghearele legii, cäreia ii
fusese abandonat färä speranjä intr-un virtej de um ilire
publicä, gantaj al vecinilor gi necazuri cu autoritäple. Insugi
com portam entul lui A bu-C assem , prosperitatea lui
hräpäreajä gi supralicitarea avidä a propriei persoane ince-
puserä de m ult sä ascutä dinpi acestei maginärii gi sä-i
monteze la locul cuvenit.
Potrivit form ulei indiene, omul seamänä, dar nu acordä
nici o atenpe felului cum se dezvoltä säminâ. Ea incoltegte
gi se coace, iar apoi fiecare trebuie sä m änince din rodul
propriului säu ogor. Nu numai acpunile, ci gi om isiunile
noastre ne dev in destin. Chiar gi lucrurile pe care n-am re-
ugit sä le dorim sunt contabilizate printre intenpile gi reali-
zärile noastre gi se pot transform a in evenim ente grave.
Aceasta e legea Karmei. Fiecare igi devine propriul cäläu,
fiecare igi devine propria victim ä gi, exact ca in cazul lui
Abu-Cassem, propriul mäscärici. Risul judecätorului este
risul diavolilor din infem in faja osindiplor care gi-au ros-
tit propriile sentinje gi ard in propriile lor fläcäri.
Papucu luj A bu -Cassem 29
Povestea lui Abu-Cassem aratä cit de fin e im pletitä

plasa Karm ei §i cit de delicate ii sunt sforile. Eul säu, ai
cärui dem oni il Jin acum strins in gheare, il poate oare eli-
bera, i§i poate oare da m oartea? In disperarea lui, nu a §i
ajuns el oare pe punctul de a recunoa§te cä nim eni nu-1
poate izbävi de papuci, cä nici o putere de pe päm int nu i-i
poate distruge, ci num ai el trebuie cum va sä gäseascä o cale
de a se descotorisi de ei? Ce bine ar fi fost ca ei sä-i fi
devenit neesenpali, bucäpcä cu bucäjicä, la fei cum ii
deveniserä tot m ai valoroji o datä cu fiecare cirpäcealä! Ce
bine ar fi fost sä se fi eliberat de bäljätura lor, petic dupä
petic, pinä cind n-ar mai fi rämas decit o pereche de troace
indiferente!1
In poveste se spune cä judecätorul nu i-a putut refuza lui
Abu-Cassem acest hatir, ceea ce inseam nä cä nu avea sä
mai fie obsedat de papucii lui groaznici. Lum ina noii sale
zile, cu alte cuvinte, incepuse sä m ijeascä. Acea luminä
1 S trindberg a conceput acest drum inapoi in p erio ad a sa de

infem o. A descoperit in S w edenborg ideea despre pedeap sa pe care
om ul gi-o stringe in ju ru l grum azului, producindu-gi-o d in propriul
incongtient, gi a v äzut din propria sa e x p erien (äin ce m o d straniu ne
pot ju c a renghiuri obiectele neinsuflejite — lucruri ciudate, case gi
slräzi indiferente, institujii gi toate nim icurile de fiecare zi.
A juns la bätrineje, foarte obosit, Strindberg a scris un basm inte-
m eiat pe v echea poveste a papucilor lui A bu-C assem („A bu
C asem s T offler“ , Sam ladc Skrifter, Del. 51, S tockholm , 1919).
V ersiunea lui nu indeplinegte in sä fagäduinja titlului. A u fost m odi-
licate num eroase am änunte esenpale gi in basm ul lui s-au insinuat
num eroase altele neesen|ialc. Papucii ponosi(i nu sunt m u n c a de o
via{ä a lui A bu-C assem , ci i-au fost däruiji de ca lif ca sä-i p unä la
incercare avaripa. In unele scrieri m ai tim purii, pe de altä parte, el
s-a ocupat cu m ai m u lt succes de aceastä problem ä a destinului
autogenerat — teatrul autoconstruit al v iepi, care se a n im ä fi incepe
sä se joace cu noi din cauzä cä recuzita gi culisele lui constituie
cxpresii ale propriei noastre fiinje läuntrice. O prezentase ca pe o
fazä a propriei sale cälätorii in infem in C ätre D am asc (1898), unde
aratä cum lum ea.noasträ m aterialä e produsä din m ateria propriilor
noastre constringeri involuntare — atit cele dugm änoase, cit gi cele
(äcut favorabile.
putea m sä räsäri, in ultim a analizä, dintr-un singur loc, gi

anume din craterul profund al propriului säu interior, care
pinä atunci ii intunecase vederea cu em anajiile-i tulburi.
N em o contra diaboliirn nisi deus ipse. Eul cuprinzätor gi
misteriQS pe care gi-1 Jesuse atit de trudnic in ju r ca pe pro-
pria sa lume — cadiul, vecinii, pescarii, elem entele (cäci
pinä gi eie luau parte la jocul eului säu indrägit in secret),
papucii puturogi gi averea sa — ii trim isese m ereu semne
dupä semne. Ce ar fi putut pretinde mai mult de la sfera sa
oglinditoare exterioarä? Ea i se adresase in felul ei, aplicin-
du-i loviturä dupä loviturä. Descätugarea finalä trebuia sä
vinä acum din el insugi, din interior. Cum msä?
Tocm ai intr-un asem enea moment poate fi de ajutor
semnul unui vis ori o viziune intuitivä ca räspuns la ora-
colul vreunei povegti etem e. Cäci m agicianul ascuns care
proiecteazä deopotrivä eul gi lumea lui oglinditoare poate
face m ai mult decit orice forjä exterioarä pentru a desträm a
noaptea pinza Jesutä ziua. El poate gopti: „Schimbä-Ji
incäljärile.“ §i cu asta nu ne rämine decit sä privim gi sä
vedem din ce anum e ne-au fost confecjionaji papucii.
Un erou pägin §i un
sfint cregtin
1
Au fost odatä ca niciodatä un rege m itic §i regina sa —
regele Conn al Irlandei §i regina Eda a Britaniei, §i
cäsätoria lor a fost o unire atit de desävirgitä, inert a egalat-o
pe cea dintre Cer §i Pämint, care este arhetipul m acrocos-
mic al tuturor nunplor. Istoricii afirm ä cä perfeepunea ca-
racterului §i comportärii lor se reflecta in binecuvintärile
aduse de dom nia lor: „Päm intul dädea recolte im beljugate
§i pom ii de nouä ori mai m ulte roade; riurile, lacurile §i
marea m ijunau de pe§tii cei m ai aleji; cirezile §i turm ele se
inmuljeau neobi§nuit de m ult.“
Asem enea descrieri ale abundenêi naturale nu sunt
neobijnuite in legendele despre dom nii binefäcätoare,
deoarece atunci cind doi cirm uitori ireprogabili se con-
formeazä legilor divine ale universului §i-§i cäläuzesc
poporul prin propria lor conduitä m odel, ei fac sä aeponeze
puterea insufleptoare a perfeepunii. Cei doi m onarhi
desävir§ip fac sä se manifeste ceea ce chinezii numesc
Dao: virtutea ordinii universale. Ei il fac pe Dao sä se m a
nifeste ca Teh: virtutea propriei lor naturi. §i aceastä vir-
tute are capacitatea de a radia. Influenza ei pätrunde ca
magia in centrii vitali a tot ce e in jurul lor, a§a incit pinä §i
spiritul färii pare a fi afectat. Din ea em anä arm onia §i feri-
cirea. Ogoarele rodesc, cirezile se inm uljesc §i orajele
prosperä, ca in Virsta de Aur.
§i regele Conn §i regina Eda au avut un fiu §i intrucit
druizii au prezis cä la nagtere va mo§teni bunele insujiri
ale am bilor pärinp, el a prim it am bele lor num e §i i s-a zis
Conn-eda. §i era, intr-adevär, un copil extraordinär. S-a
fäcut mare fiind idolul regelui §i al reginei §i mindria

poporului säu. Era nespus de respectat $i iubit.
Un fapt trist insä, in tim pul tinerepii lui Conn-eda marea
fägäduinpä a carierei sale a fost brusc intunecatä, deoarece
m am a sa a m urit, iar tatäl säu, urmind sfatul druizilor, s-a
recäsätorit. N oua nevastä era fiica arhidruidului, avea pro-
priii ei copii ji, preväzind cä m ojtenitor al tronului avea sä
fie Conn-eda, §i-a propus, din pizm ä §i urä, sä gäseascä un
mijloc de a-1 pierde. Ii dorea m oaitea sau, in cel m ai räu
caz, surghiunul din parä, §i, pentru a-§i atinge pelul m irjav,
a inceput sä räspindeascä vorbe calomnioase. Tinärul era
insä mai presus de orice bänuialä. A ja cä, num aidecit, ea a
recurs la m ijloace supranaturale §i s-a dus la o vräjitoare
vestitä.
Regina cea rea a fost obligatä sä indeplineascä un num är
de condipii ciudate §i foarte costisitoare, d ar in cele din
urmä a prim it un joc de §ah ferm ecat in aja fei, incit pose-
sorul lui cijtiga neapärat prim a partidä. Ea avea sä-1 pro-
voace pe prinpul nebänuitor ji sä-i facä propunerea ca acela
care va cijtiga o partidä sä poatä impune orice geis sau
„condipie“ i-ar pläcea ji, dupä ce va fi cijtigat ea, avea sä-1
oblige, sub pedeapsa exilului, sä aducä in term en de un an
anumite trofee mitice: trei m ere de aur de pe tärim ul zi-
nelor, ca ji arm äsarul negru §i ciinele de vinätoare näz-
drävan aparpinind regelui zinelor. A cejtia erau atit de
prepioji §i de bine päzipi, incit, dacä prinpul s-ar fi incum etat
sä-i ia, ji-ar fi gäsit färä nici o indoialä moartea.
Jocul a fost pus la cale. Prinpul nu bänuia nim ic räu, iar
regina a cijtigat. Era insä atit de doritoare sä punä cu totul
stäpinire pe el, incit 1-a provocat ji la a doua incercare, dar
de data asta, spre uluirea §i umilinpa ei, a pierdut. N u a mai
vrut sä joace incä o datä. §i-a anunpat geis-ul §i, auzindu-1,
Conn-eda ji-a dat seam a cä fusese trädat. Al doilea geis era
insä la dispozipia lui. A hotärit sä o pinä pe reginä nem ijcatä
pe timpul absenpei lui. Astfel, i-a cerut sä stea pe tum ul cel
m are al castelului §i sä räm inä acolo, bätutä de soare §i vint
ji träind din cel mai säräcäcios tain, pinä la intoarcerea sa
— ori pinä la expirarea anului prescris plus o zi.
Un EROUPÄGtN f l UN SFtNT CREfTIN 33
Conn-eda avea acum m are nevoie de un sfat. A recurs la

un druid putem ic, dar dupä ce m jeleptul §i-a consultat
divinitatea particularä pe care o adora, s-a väzut cä nici
druidului, nici zeului säu nu le stätea in putere sä-1 ajute.
Exista insä — dupä cum i-a sugerat druidul — o anume
Pasäre cu cap de om , o fäpturä aparte vestitä pentru §tiin{a
ei despre trecut, prezent §i viitor, care träia ascunsä intr-o
pustie plinä de prim ejdii, dar pe care, chiar de ai fi gäsit-o,
ar fi fost foarte greu s-o indupleci. Druidul era incredinjat
cä acea pasäre, cu condipa de a o convinge sä vorbeascä, ii
putea fi de neprepiit ajutor. „Ia cäluprl acela m ijos“ , spuse
el, „§i incalecä num aidecit pe el, fiindcä peste trei zile
pasärea are sä se läse väzutä §i micu$ul bidiviu m ip s are sä
te ducä la säla§ul ei. Dacä s-ar intim pla insä ca pasärea sä
refuze a-p räspunde la intrebäri, ia piatra asta scum pä §i
aratä-i-o §i aproape sigur nu trebuie sä te m ai tem i cä nu-p
va da un räspuns neintirziat.“
Conn-eda incälecä pe arm äsarul prea pupn arätos §i läsä
häpirile sä-i atim e pe grumaz, astfei incit anim alul sä poatä
alege singur drumul. Era un cal näzdrävan, inzestrat cu
darul vorbirii, §i §i-a purtat cälärepil nevätäm at printr-un §ir
de aventuri. La tim pul cuvenit, prinpil a ajuns la ascun-
zätoarea päsärii celei ciudate, i-a infäp§at piatra scum pä §i
i-a spus despre cäutarea lui, intrebind-o ce sä facä. Atunci,
creatura, drept räspuns, a zburat pinä pe o stincä inaccesi-
bilä aflatä ceva m ai incolo §i din inaltul ei i-a poruncit cu
glas om enesc putem ic §i dogit: „Conn-eda, fiu al regelui
din Cruachan, dä la o parte piatra aflatä chiar sub piciorul
täu drept §i ia bila de fier §i cupa pe care le vei gäsi sub ea,
apoi incalecä pe cal, aruncä bila in fa$a ta §i, dupä ce vei fi
fäcut toate astea, calul are sä-p spunä tot ce va öebui sä mai §tii.“
Ridicind piatra, Conn-eda luä bila de fier §i cupa, incä-
lecä pe cal §i aruncä bila in faja lui. Ea se rostogolea drept
inainte cu o iujealä m äsuratä §i calul cel mip>s incepu a se
pne dupä ea. Ajunserä, in felul acesta, pe malul lacului
Eme. B ila nu se opri insä, se rostogoli in apä §i dispäru.
In aceastä im prejurare, calul ii dädu cel dintii sfat al säu.
„Descalecä acum “ , spuse el, „§i virä-p m ina in urechea
mea; ia de-acolo sticluja cu «Leac-la-toate» §i cojulejul pe

care ai sä le gäsejti acolo ji incalecä iaräji cit m ai iute, cäci
acum incep pentru tine prim ejdii §i greutäp m ari.“
Intrarä in apä, urm ind calea pe care o apucase bila, §i
lacul li se intindea doar ca un soi de väzduh deasupra
capetelor. Acolo au regäsit §i bila care se rostogolea linij-
titä inainte. Ea ajunse la un riu lat, traversat de un vad, care
insä era päzit de trei jerpi groaznici cu gurile cäscate ju-
iennd inspäim intätor ji cu din|i veninoji cit toate zilele.
„Acum “, zise calul cel mi{os, „deschide cojul §i aruncä
din el eite o halcä de carne in gura fiecärui jarpe; dupä ce
faci asta, prinde-te bine in ja, ca sä putem face toate
pregätirile cuvenite pentru a trece. Dacä arunci bucäjile de
carne färä grej in gura fiecärui jarpe, o sä trecem
nevätämap, dacä nu, suntem pierdup.“
Conn-eda zvirli bucäjile färä grej ca la {intä. „Fii bi-
necuvintat ji biruitor“, spuse cäluprl, „cäci un tihär ca tine
e m enit sä aibä parte de izbinzi m ai presus de fire.“ I§i luä
apoi avint §i, dintr-un singur salt putem ic, trecu §i riul, §i
vadul. „Te mai Jii in ja, prinê Conn-eda?“
„M i-a trebuit doar jum ätate din putere ca sä m ä pn“ , ii
räspunse Conn-eda.
M erserä mai departe, pe urm ele bilei pinä cind li se ivi in
fajä un munte mare acoperit de foc. „Pregätejte-te acum “ ,
il preveni calul, „pentru incä o säriturä prim ejdioasä.“ §i
jijni de la päm int ji zburä ca o sägeatä pe deasupra m un-
telui in fläcäri. „M ai ejti in viajä Conn-eda, fiu al regelui?“
„Abia m ä mai {in in via{ä, cäci sunt pirjolit räu“, räs
punse prinjul.
„Dacä ai mai räm as in via{ä“ , zise cälu{ul, „sunt incre-
dinjat cä un tinär ca tine e m enit sä aibä parte de izbinzi ji
binecuvintäri mai presus de fire. Pentru noi, cele m ai mari
prim ejdii au trecut §i trag nädejdea cä o vom birui §i pe
urmätoarea ji cea din urm ä.“
Sfätuit de bidiviul druidic, Conn-eda iji unse arsurile cu
elixirul „Leac-la-toate“ ji-ji recäpätä puterea ji prospeji-
mea dintotdeauna. Apoi o pom irä iaräji dupä bila de fier ji-n
cele din urmä ajunserä la fortäreaja zinelor — o cetate
U n E R O V P Ä a tN $1 UN s f In t c r e $ t i n 35
vastä, im prejm uitä de ziduri m alte §i apäratä nu de arme, ci
de douä tum uri de foc.
„Descalecä aici pe cim p“ , spuse calul, „scoate-m i din
cealaltä ureche un cu{ita§, §i cu el ucide-m ä §i jupoaie-m ä.
Dupä ce faci asta, infäjoarä-te in pielea m ea §i a§a ai sä po{i
trece pe poartä nevätäm at §i nestingherit. Dupä ce-o sä
intri, o sä pop ie§i dupä plac, deoarece, dacä apuci sä intri
o datä, nu m ai e nici o prim ejdie §i o sä pop trece pe-acolo
ori de eite ori dore§ti; §i aflä cä tot ce am sä-p cer in schimb
este ca, o datä intrat pe poartä, sä te intorci num aidecit §i sä
alungi päsärile de pradä care s-ar putea sä vinä-n zbor ca sä
se-frupte din hoitul meu, iar apoi sä tom i pinä la ultim a
picäturä, dacä a m ai räm as ceva in sticlä, «Leacul-la-toate»
cel putem ic pe cam ea mea, ca sä m i-o feregti de putrezi-
ciune.“
Prinj ul a fost de-a dreptul §ocat. „Uite, preanobilul meu
cal“ , spuse el, „deoarece pinä acum rni-ai fost atit de cre-
dincios §i deoarece §i de acum incolo mi-ai putea fi incä de
folos, eu unul socotesc cä o asem enea propunere imi jig-
ne§te sentimentele de om §i se bäte cap in cap cu un euget
care inêlege prejul recuno§tin£ei, ca sä nu m ai vorbim de
sim^ämintele mele ca prinp Dar, ca prinp pot spune: intim-
ple-se ce s-o intim pla — fie §i m oartea in cele mai
groaznice §iinspäim intätoare chipuri — eu nu voi sacrifica
niciodatä prietenia in folosul meu. §i uite, ju r pe armele
mele neinfricate, sunt pregätit pentru tot ce poate fi m ai räu
- fie §i m oartea — mai curind decit sä ineale legile ome-
niei, onoarei §i prieteniei!“
Calul stärui §i mai mult. ,JMiciodatä, niciodatä!“ repeta
nobilul prin^.
„Bine, atunci, o, fiu al m arelui m onarh din A pus“ , spuse
calul cu o um brä de mihnire, „dacä te impotrive§ti sä-mi
urmezi sfatul in im prejurarea de fajä, aflä cä $i tu, §i eu vom
pieri §i nu ne vom mai ihtilni niciodatä, pe cind, dacä faci
cum te-am inväjat, lucrurile vor lua o intorsäturä m ai feri-
citä §i mai pläeutä decit p-ai putea inchipui. N u te-am
indm m at gregit pinä acum §i, de vrem e ce n-am fäcut-o, ce
36 Re g e le $i cadavrxjl
te-ar putea face oare sä pui la indoialä cea m ai insem natä

parte a povejelor mele? Fä intocm ai ce Ji-am arätat, cäci de
nu, din pricina ta m ä va lovi o soartä m ai cruntä decit
moartea. §i mai m ult incä, nu voi m ai avea de-a face cu tine
pe veci.“
In cele din urmä, cälcindu-§i pe inimä, prinpil scoase
cuptul din urechea calului §i, cu o m inä trem urätoare, ii
indreptä virful spre grumazul lui. §i atunci, ca §i cum ar fi
fost im pinsä de o putere magicä, lam a i se infipse brusc in
git pinä-n pläsele, ucigindu-1. Scos din m in|i, tinärul se
aruncä la pämint lingä le§ §i izbucni in hohote m an de plins
pinä ce nu mai §tiu de sine.
D upä ce-§i reveni in simpri, se asigurä cä bietul cäluj
este m ort §i apoi, cu ezitäri §i lacrim i im beljugate, se
inhäm ä la jupuit. O datä im plinitä datoria, se infä§urä in
pielea lui §i, innebunit, inträ pe poartä. Nim ica nu 1-a
supärat §i nu i s-a-mpotrivit. D ar splendoarea cetäjii zinelor
nu-i spunea nimic, p äjea buim ac, cufundat tot in m area lui
durere.
Cind i§i am inti de ultim a rugäm inte a calului, se
intoarse la stirvul acestuia, izgoni päsärile de pradä §i unse
cu alifia cea prepoasä räm ägitele sfirtecate. Spre m irarea
lui, cam ea neinsufleptä prinse a suferi o schim bare ciudatä
§i, in citeva clipe, spre bucuria lui de nespus, luä
infä{i§area celui m ai chipe§ §i m ai nobil tinär pe care §i 1-ar
fi putut inchipui §i reveni la via^ä. Cei doi se imbräp§arä
cuprinji de fericire.
„Prea nobile §i putem ice prin{“ , gräi proaspät ivitul
tinär, „e§ti privelijtea cea m ai incintätoare häräzitä vreo-
datä ochilor m ei, §i eu sunt cel m ai fericit dintre m uritori
pentru cä te-am intilnit! Privejte-1 in m ine, revenit la
infä{i§area-i fireascä, pe cälupil täu mijos. Eu sunt fratele
regelui din cetatea zinelor. Am fost pnut vrem e indelun-
gatä in robie de cätre druidul cel räu, care insä era gata sä mä
elibereze cind ai venit tu sä-i ceri sfatul, fiindcä atunci fu-
sese sfärtmatä condijia, geis-ul, robiei mele. Totu§i nu-mi
puteam recäpäta infäp§area dintii decit dacä fäceai ceea ce
U N E R O U P Ä G lN $1 V N SF lN T C REfTTN 37
ai §i fäcut cu atita prietenie. Chiar sora mea a indem nat-o
pe reginä, m am a ta vitregä, sä te trim itä in cäutarea
merelor, a arm äsarului §i a ciinelui de vinätoare neintrecut,
care sunt acum in pästrarea fratelui meu. Sorä-m ea, fii
sigur, n-are de gind sä-p facä nici cel mai mic räu, ci
numai bine, dupä cum ai sä vezi m ai tirziu, pentru cä, dacä
ti-ar fi purtat sim betele, §i-ar fi putut atinge scopul färä
nici o bätaie de cap. Pe scurt, ea a vrut doar sä te scape de
orice prim ejdie §i nenorocire viitoare, iar pe m ine sä mä
sm ulgä cu ajutorul täu din ju g u l d u jm a n ilo r m ei
necru£ätori. Vino cu m ine, prietene §i eliberator al meu, §i
armäsarul, ciinele de vinätoare cel näzdrävan §i m erele de
aur vor fi ale tale, §i vei fi prim it din toatä inim a in casa
fratelui m eu.“
Sfir§itul fericit e relatat cu rapiditate. C onn-eda a
ob{inut cele trei trofee §i a fost invitat stäruitor sä-§i
petreacä restul perioadei sale de incercare in Jara zinelor ca
oaspete al regelui. Cind i-a venit tim pul sä plece, a fost
implorat sä se intoarcä cel pujin o datä pe an. Pe drum ul
spre casä n-a m ai intim pinat nici o piedicä §i, la tim pul
cuvenit, ajunse sä o zäreascä pe regina cea rea. Ea Conti
nua sä stea coco$atä neconfortabil in virful tum ului, fiind
insä plinä de speranjä, cäci pentru ea incepuse ultim a zi de
calvar. Prinjul, cu siguranjä, nu avea sä ajungä §i astfei
avea sä-§i piardä toate drepturile la tron.
Dar vai, ce sä vezi! I se päru cä-1 zäregte. Se intorcea
cälare pe un cal negru, ducind cu el un ciine de vinätoare
intr-un lan{ de argint. Cuprinsä de disperare, regina se
aruncä din virful tu m ului §i se fäcu bucäjele. § i cind fu
injtiinjat despre com portarea ei mir§avä, regele porunci
ca räm ä§i|ele päm inte§ti ale reginei sä fie arse.
Prinûl semänä cele trei m ere de aur in grädinä. Räsäri
pe loc un pom m ärej, incärcat cu poam e de aur, §i care a
fäcut ca intreg regatul sä aibä parte de recolte nem ai-
pomenite. Dacä anii de dom nie ai tatälui lui Conn-eda
l useserä sträluciji, ai lui au fost §i m ai sträluciji, iar lunga
lui dom nie e renum itä pinä in zilele noastre pentm
38 R eg ele $i cadavrul
imbel§ugarea ei. Regatul cinnuit de cätre Conn-eda ü

poartä §i astäzi num ele: este provincia Connacht din ves-
tul Irlandei1.
Astfel gläsuie§te vechiul mit pägih, a§a cum ne-a parvenit
in vorbirea simplä a casei Järäne^ti din secolul al X lX -lea §i,
cu toate cä a supravieptit de-a lungul multor veacuri de pre-
faceri, imaginile lui ihcä m ai pästreazä forja invä^äturii pri
mitive, precre§tine, despre suflet. Eie se conformeazä unor
tipare bine cunoscute din numeroase alte m ituii §i basme,
tipare adaptate din bogatul tezaur mondial de forme simbo-
lice, §i care, asemenea cäluptlui m ip s, cind sunt disecate §i
privite cu simpatie, suferä o transformare remarcabilä.
Tinärul prinj Conn-eda este vlästarul desävirjit al cuplu-
lui mitic ideal al bärbatului §i al femeii, intrupind virtuale
ambilor säi pärinp, fapt reprezentat prin num ele säu dublu.
El e salutat ca succesorul perfect al tatälui säu deoarece el
reprezintä de fapt perfecta intrupare omeneascä a lui Dao.
Energiile viepi, atit in om cit §i in natura, trebuie sä func-
poneze armonios §i sä rodeascä abundent sub influenja lui;
o conjuncpe idealä de procese cosmice §i um ane trebuie sä
se manifeste pretutindeni in condipile regatului säu. El e
menit sä fie conducätorul perfect, deopotrivä generös §i pu-
tem ic, verificind, echilibrind §i coordonind toate elementele
reciproc antagoniste care asigurä viaja, deopotrivä pe cele
Creative §i pe cele distructive, pe cele rele §i pe cele bune.
Cu toate acestea, de§i nim eni nu este con§tient de acest
fapt (cel m ai p u p n fiind insu§i Conn-eda), el m cä nu e cu
adevärat pregätit; cäci de§i e desävirgit in v irtu p le
1 „T he Story o f C onn-eda; o r the G olden A p p les o f L ough

E m e “ , traducere de N ich o las O ’K eam ey din irlan d eza o rig in arä a
povestitorului, A b rah am M cC o y , §i p u b licatä de W . B. Y eats,
Irish F airy and F o lk Tales, N ew Y ork, M o d em L ib rary , f.d.
P ov estea a fost tip äritä m a i intii in T h e Cam brian Journal, 1855.
O poveste p aralelä despre u n p rin j irlan d ez $i u n cal m ijos p o atc
fi g äsitä in Jerem iah C u rtin , M y th s and F o lk-lo re o f Ireland,
B oston, L ittle, B row n and C o ., 1890: „T he K ing o f Irelan d and
the Q ueen o f the L o n eso m e Islan d “ .
U n E R O U P Ä G tN ? I UN SF tN T C REfTTN 39
tinerepi, el m cä ignorä posibilitäple räului prezente pre-
tutindeni in regatul säu §i in lum e, atit in natura umanä, cit
§i in fopele elem entare subum ane ale cosm osului. Pu-
ritatea §i splendoarea naturii bäiatului i-au ferit inim a de
toate m otivele m ai sum bre ale existenjei. El nu §tie nim ic
despre cealaltä jum ätate funestä, nim ic despre puterile
distructive nem iloase ce contrabalanseazä virtutea — sil-
niciile egoiste, dezagregante §i diav o lejti ale am bipei §i
agresivitäpi. Eie, sub cirm uirea lui blindä, ar fi ie§it la
suprafajä spre a distruge arm onia regatului. Este atit de
inocent, la drept vorbind, incit nu e con§tient nici m äcar
de räutatea m am ei sale vitrege cu care i§i ducea viapi sub
acelaji acoperi§.
Ceea ce inseam nä cä piinjul Conn-eda are totul de
inväjat. Inainte de a putea infrunta m ultitudinea forjelor
viepi, el trebuie inipat in legea universalä a contrariilor
coexistente. El trebuie sä realizeze cä totalitatea constä din
contrarii ce conlucreazä prin conflict §i cä arm onia este in
primul lind o rezolvare a tensiunilor ireductibile. Cäci el
incä nu injelege cä tiparul existenjei e {esut din conlucrare
antagonistä, din altem äri de inäpare §i declin, cä el e con-
struit din luminä §i intuneric, din zi §i noapte — Yang §i
Yin, in form ularea chinezeascä. Spre a deveni regele per
fect, ajadar, el trebuie sä se intregeascä §i, in acest scop,
trebuie sä infrunte §i sä integreze realitatea cea mai con-
trarä §i m ai antagonistä in raport cu propriul säu caracter.
El trebuie sä se confrunte cu forjele räului, de aici necesi-
tatea de a parcurge drumul ascuns al cäutärii sale dure-
roase. M itul, basmul säu, este o alegorie a autoperfecpo-
närii prin stäpinirea §i asimilaxea contrariilor conflictuale.
Procesul e descris in term enii sim bolici tipici de lupte,
primejdii, isprävi vitejejti ji incercäri.
Conn-eda se confruntä m ai intii cu principiul contradic-
toriu sub form a obstinapei §i poftei de putere a nem iloasei
mame vitrege, care-1 izgone§te din {arä, adicä din regatul
viepi. Intrigile §i calom niile ei anterioare ar fi trebuit sä-1
avertizeze, dar buna lui credinjä adolescentinä il face sä
cadä in cursa jocului am ical1. Dovedindu-se astfei incapa-

bil sä recunoascä räul §i sä se m äsoare cu el pe planul vietii
om enejti, el e silit sä-i pnä piept sub form a subumanä, mult
m ai crudä §i nedeghizatä, a elem entelor distructive ale
naturii. A cesta e sensul coboiirii lui in lacul miraculos.
Acolo el suportä furia oarbä a puterilor vietii sub infä-
Ji§area lui nepacificä, pur distructivä, aspect total opus
celui al cooperärii lor armonioase din regatul terestm al
tatälui säu, unde eie erau tem perate sub inriurirea m agicä a
virtupi omene§ti. Interacpunea contrariilor conflictuale sub
controlul me§te§ugit al regelui perfect nu era citu§i de put in
dezastruoasä, ci integral creativä, m anifestind contra-
rietätile dintre Yang §i Yin ca integrate in plenitudinea
ordinii lui Dao.
Puterile de pe nivelul infraum an sunt reprezentate de
cätre elem entele apei §i focului. Eie sunt indispensabile §i
utile dacä sunt inhäm ate in slujba nevoii um ane §i supuse
controlului inteligent, dar oarbe §i coleric indiferente in
sine §i prin sine. Apa §i focul, energii ale naturii reciproc
antagoniste, se rem arcä amindouä prin efectele lor am biva
lente. Deopotrivä sustinätoare ale vietii §i distructive (intr-o
m äsurä m ult mai evidentä decit celelalte douä elem ente,
aerul §i pämintul), eie reprezintä intregul dom eniu §i forta
lumii extraum ane ca $i caracterul ei creator, prielnic gi
funest totodatä. Eie reprezintä totalitatea energiei vitale §i
intregul procesului vietii, actiunea §i interactiunea con-
stantä a contrariilor conflictuale.
Conn-eda, prin urmare, trebuie sä-§ i croiascä drum prin
urgia apei §i a focului §i prin groaza de eie ca o initiere in
latura haoticä, inum anä a vietii. Intr-un mod asem änätor, in
m isterele antice patronate de Isis §i Osiris, initiatului i se
pretindea sä treacä prin apä, el era obligat cu alte cuvinte sä
treacä prin am enintarea §i experienta mortii, din care urm a
1 P entru 5ah sub aspectu l säu orig in är de co n flict in care

ju c äto rii se p u n c a m iz ä p e ei ingigi, cf. O tto R ank, A rt a n d A rtist,
N ew Y ork, 1932, cap. X , „G am e and D estin y “ .
U N E R O U P Ä G tN ? I U N S F lN r CREgTIN 41
sä iasä renäscut ca un „Cunoscätor“ , ca un „§tiutor“, din-
colo de fticä §i eliberat de orice atajam ent fa{ä de perso-
nalitatea eului pieritor. A ceasta e calea tradiponalä a
inilierii — cale atestatä abundent in mitologiile §i litera-
lurile populäre ale lum ii1.
Conn-eda scapä de distrugere atit prin curajul §i virtutea
proprie, cit §i datoritä sprijinului §i sfaturilor unor ajutori
miraculo§i. Puterile fatale ale apei sunt reprezentate extrem
de adecvat in povestea lui (ca §i indeobjte in mitologie)
prin §erpii uria§i. El ii im buneazä executind — färä fricä,
cu dibäcie §i grijä — un ritual de ofrande; ca Substitute sa-
crificiale pentru propriu-i trup, el le aruncä bucäp de cam e
in fälcile cäscate. A ceasta echivaleazä cu recunoagterea
realitäjii puterilor haotice, cu o acceptare a caracterului lor
ilivin ca prezen(e dem onice indreptäjite sä constituie obiec-
tul unui cult. In loc sä reziste, sä lupte sau sä fugä, eroul
adoptä o atitudine afirmativä. El se confruntä cu realitatea
lor inspäim intätoare §i trateazä cu ea, devenind astfei un
Cunoscätor, care nu da indärät in fa(a cruzim ii lor diaboli-
ce, ci le acordä atenjia necesarä, (inind seama de natura lor
ambivalentä, cäci eie sunt neindurätoare, dar §i susceptibile
ile imbunare, diavolejti, §i totu§i pretinzind sä fie injelese
ji abordate ca divine.
Conn-eda i§i leapädä astfei inocenja. O asem enea Stare
infantilä de gra(ie trebuie depä§itä prin experienjä, §i
anume experien(a a insu§i caracterului intrinsec dublu,
ambivalent pe care-1 are tot ceea ce alcätuiejte urzeala §i
bätätura vie(ii. O atare trezire atrage dupä sine pericolul de
a pierde orice credinjä in virtutea §i in valorile binelui —
pericolul indiferenjei sau insensibilitä(ii fa(ä de distincpa
dintre bine §i räu |i fa(ä de com peti(ia lor necurm atä, ori
poate aduce cu sine catastrofa spiritualä contrarä —
deznädejdea neputincioasä, neincrederea absolutä in capa-
citatea om ului de a realiza m arile idealuri etem e. Conn-eda
1 M ozart prezintä o aleg o rie a a c e lu ia ji m od de in ip e re ui

Flnutul ferm ecat, op erä in sp iratä de d escrierea m isterelo r Isid ei gi
ale lui O siris din rom anul latin al lui A puleius, M ägarul d e aur.
44 Regele $1 cadavrul
Druidul la care s-a dus m ai intii Conn-eda era injelept

mal presus de injelepciunea §tiin{ei sale, cäci $tia cu exacti-
tate ce anume nu §tia. §i e intr-adevär o mare inêlepciune
sä fii lämurit despre lim itele propriei tale informapi, e o
m are mjelepciune sä §tii unde §i de la eine poate fi obpnutä
§tiin{a deficitarä, dupä cum e o npelepciune sä §tii ce anume
ritualuri, ce anume exigenje de abordare trebuie implinite
inainte de a-p putea insu§i injelegerea doritä. Astfel de
mjelepciune era injelepciunea druidului, Bätrmul Injelept,
invä|ätorul arhetipal, guru-ul §i prietenul lui Conn-eda.
Pasärea cu cap de om trebuie injeleasä ca aspectul ani
mal al §tiin£ei atotom enescului druid — intoemai cum, in
simbolul calului §i cälärepilui, anim alul reprezintä aspectul
„inferior“ al cavalerului. Aceastä „pasäre neasem uitä“ este
m ai §tiutoare decit B ätiinul Injelept, deoarece ea este ne-
m ijlocit o parte din naturä, glasul pustietäpi neatinse de
cultura umanä, stäpinul tainei p äd u riiin care locuiejte1. Un
cap de om cumpänit pe un trup aeropurtat, foarte dificil de
abordat, evaziv, greu de intilnit, putind fi im bunat printr-un
plocon, dar gata sä se retragä cind te a§tepp mai pujin,
vocea semiumanä straniu intrupatä, croncänind sfaturi
m äsurate §i decisive, pretinde o supunere oarbä §i absolutä
fajä de cele mai m ulte forje: Conn-eda e pus de ea sub
tutela imei bile de fier care se rostogolejte2.
B ila urmeazä fopa gravitäpi §i ca atare se rostogolejte
cätre centrul tuturor lucrurilor, cätre tärim ul ferm ecat al
fopelor vmiversale, cätre sinul lui Dumnezeu. Ea urmeazä,
§i urmind-o o face vizibilä, cea m ai generalä dintre toate
legile, legea care controleazä mi§cärile corpurilor cerejti,
legea care dirijeazä orbita fieeärei sfere in conform itate
exactä cu greutatea m asei sale, astfei incit päm intul se
1 [T rebuie sä ne ream intim cä „g raiu l p äsärilo r“ este lim bajul

com unicärii angelice. — A K C .]
2 A ceastä b ilä in rosto g o lire am in te jte d e ro ata gi m äru l care se
rostogoleau urm ate d e eroul ep ic irlan d ez C u ch u llin in drum ul säu
cätre regatul Scathach dinco lo de „p u n te“ . Cf. E lean o r H üll, T he
C uchullin Saga in Irish L iterature, L o n d ra, 1898, pp. 57—84.
Un e r o u p ä g In $i u n sf I n t c r e ? t i n 45
rotegte in m od neabätut in jurul soarelui, iar luna in jurul
pämintului. B ila deschide calea direct prin gravitajpe cätre
Migcätorul Nemigcat, acel Principiu Prim de care se ocupä
Giordano Bruno in tratatul säu D e la causa, principio e t uno
— centru din care totul purcede, in jurul cäruia totul se
rotegte gi intru care totul trebuie sä se intoarcä in cele din
urmä.
A fi capabil, asem enea eroului Conn-eda, sä te lagi in
voia drum ului, abandonindu-te increzätor legii fundam en
tale care constä in simpil secret al propriei greutäp gi care,
cu toate acestea, räsunä pretutindeni — in arm onia sferelor,
m elodia prim ordialä a Totului, „al sferelor acord fratem “,
„trecerile necesare ca bolji de tunet“ ale soarelui, in imnul
nem uritor al celei m ai tainice pulsapi a inim ii gi in circu-
lajia organism ului lum ii — inseam nä a rezolva in Chip
absolut totul dintr-o datä. Cäci asta inseam nä a intilni pe
neagteptate vastul ritm al universului gi a te migca o datä cu
el. Aceasta inseam nä a urm a cel mai orb, cel mai inexpre-
siv, cel mai mut impuls — gravitapa purä — pentru ca ast
fei sä descoperi totugi centrul tuturor lucrurilor: acel punct
in care sälägluiegte cea mai mare linigte; acel punct in jurul
cäruia trebuie sä circule totul, tocm ai pentru cä el igi
pästreazä nem igcarea1.
Conn-eda acceptä la fiecare pas ordinele date de cätre
injelepciunea naturii. El recunoagte gi primegte cäläuzirea
instinctualä sub orice mascä, sub orice vejm int i s-ar
infäp§a: cal vorbitor, pasäre vorbitoare sau bilä de fier care
se rostogole§te. §i tocm ai datoritä acestei deschideri fa^ä de
1 A cesta e secretul form ulei chinezef ti W u Wer. ev itarea rezis-

ten|ei §i a autoafirm ärii. T oate stelele trebuie sä se ro tea scä in ju ru l
Stelei P olare, din cauzä cä aceasta räm ine nem igcatä. T o p vasalii
gi toate creaturile pe crugurile lor respective se m igcä sp o n tan su-
punindu-se im päratului, deoarece el gtie cum sä-gi rnenjinä inim a
go alä gi nem igcatä in tim p ce gade p erfect calm p e tro n u l säu. E l nu
sävirgegte nici u n a c t de ingerinjä. N u gtie nim ic despre co nducere
sau planuri. A titudinea lui seninä e ihd rep tatä spre su d gi el rad iazä
cätre om enire gi in tre ag a lum e a naturii virtutea pro p riei lui arm o-
nizäri cu legea jo cu lu i de rotiri a cerului gi päm intului.
46 R e g e l e $i cadavrul
nonrajional e in m äsurä sä urm eze drumul dificil. Fiind

irlandez — §i m ai mult incä, irlandez din perioada tim purie
— el e scutit de eroarea caracteristicä om ului modern,
bizuirea prea exclusivä pe intelect, rapune §i voinjä
conjtient direcjionatä. In ceea ce-1 prive§te pe Conn-eda,
baza problem aticii m oderne nu existä, el nu opune nici un
fei de rezistenjä cäläuzirii de cätre inconjtient. Spontan §i
din toatä inima, el se supune tuturor com enzilor impenetra-
bile §i agenjilor bizari care-1 dirijeazä.
Ezitä sä sävir§eascä insä o faptä ce presupune nere-
cuno§tin{ä §i cruzime. Printre virtujile sale se num ärä o
träsäturä de bunätate om eneascä ce trebuie contracaratä
pentrn a evita propria-i distrugere §i cea a regatului säu, cäci
orice impuls cätre violenjä e atit de sträin naturii sale, orice
motiv de nedreptate e atit de departe de inplegerea lui, incit
in fa{a lor este de-a dreptul dezarmat. Eie 1-au §i surprins
total nepregätit. Incercarea lui ultimä, prin urmare — proba
supremä §i cea mai necesarä — ii va pretinde sä-1 ucidä, cu
o ingratitudine rece §i neomeneascä, pe cel mai apropiat pri-
eten al säu, pe acest cälu{ mi{os §i cäläuzä credincioasä, cu
ajutorul cäruia a realizat ceea ce puterile lui om enejti de
acjiune §i injelegere nu i-ar fi putut aduce niciodatä.
Dificultatea probelor a crescut pinä la acest punct culmi-
nant. La inceput, jerpii au fost potolip cu ajutorul unei ofrande
de substitujie. La cea de-a doua incercare, eroul insu§i a
devenit victima simbolicä §i a suferit arsuri periculoase. Dar la
aceasta din urmä, moartea nu mai poate fi päcälitä §i, mai
mult, Conn-eda insu§i trebuie sä se transforme in agentul ei.
Lui Conn-eda i se pretinde sä fie ingrat, nemilos §i inuman, i
se pretinde sä-§i incalce virtutea cavalereascä, acea virtute ca-
valereascä §i umanä pentru care, in perioada tinerejii §i a ado-
lescenjei lui model, era atit de mult prejuit. I se pretinde, cu
alte cuvinte, sä fie nu numai sacrificatorul, ci §i victima, cäci
ceea ce trebuie sä anihileze el e insu§i caracterul säu cultivat
cu atita grijä, §i nu existä cucerire de sine mai dificilä pentru
cel cu adevärat virtuos decit aceea care constä in abjurarea
naturii superioare, in sacrifxcarea idealului, in negarea rolului
model pe care te-ai sträduit intotdeauna sä-1 reprezinî.
U N E R O U P Ä G tN f l U N SF tN T C K E fU N 47
Conn-eda trebuie sä se im pace cu necesitatea de a fi
nemilos. Cäci cum oare ar putea prinjul sä ajungä un rege
desävirgit farä a injelege, din interior, crim a §i calitatea inu-
manului? Cum ar putea oare prezida regele in chip de
judecätor suprem dacä nu ar fi capabil sä-§i depä§eascä cele
m ai dragi sentimente personale, inclinapa cätre m ila §i
compasitm ea oarbä? Tinärul inocent trebuie sä-ji desä-
vir§eascä iniperea intru injelepciunea räului prin punerea in
scenä a unei crim e, §i acest act sacram ental sim bolic il va
face apt sä im partä nu num ai m ilä, ci §i justipe — va face
din el un adevärat §tiutor, capabil sä controleze forjele
intunericului. Färä a§a ceva, el nu ar fi avut niciodatä com-
petenja de a institui, pästra sau reprezenta el insuji arm onia
lui Dao. Ignoiind intunericul, tinärul rege n-ar fi injeles
niciodatä interacpunea intunericului im potriva luminii,
antagonismul m utual cooperant al celor douä, care este uni
versal atit in cosmos, cit §i in societate: jocul reciproc al
zilei §i noppi, al cre$terii §i descre§terii. §i, ca semn al
transform ärii sale, al accesului säu prin crim ä la o staturä §i
la o putere nouä §i supraomeneascä, tinärul cel inocent este
obligat in cele din urm ä sä im brace pielea singeiindä a vic-
tim ei sale nevinovate. Cu ajutorul ei, apoi, ca verm int pro-
tector, izbutejte sä treacä indem n printre tum urile in
fläcäri, tum urile urgiei naturale, tum urile care slujesc in-
trarea in regatul supranatural, unde-§i au izvom l energiile
atotmenînätoare, atotdistrugätoare ale existenjei1.
Dar asta nu reprezintä intreaga sem nificape a sacrificiu-
lui. Debarasindu-se de calul druidic, Conn-eda i§i ani-
hileazä nu num ai virtutea om eneascä, ci §i puterea aceea
instinctivä, intuitivä, care pinä attmci ii fusese cäläuza
indispensabilä — natura animalä inêleaptä §i blindä intm -
patä in bidiviul cälärepilui. Bravul animal, cu ingeniozi-
tatea atotjtiutoare §i cu puterea sa supranaturalä, 1-a purtat
1 P entru m otivul ju p u irii, cf. A nan d a K. C oom arasw am y , „Sir

G a w a y n e a n d th e G re e n K n ig h t“ , S p e c u lu m , X IX , ian . 1 944,
p. 108, n. 3; de asem enea, P aul R adin, T h e R o a d o f L ife and
D eath, T he B ollingen Series V , 1945, p. 112.
48 R e g e l e ?i cadavrul
prin douä incercäri terifiante. A särit peste genunea apei,

trecind neinfricat pe sub nasul jerpilor, §i s-a avintat ca o
rachetä prin fläcärile craterului tnväpäiat, totul cu norocul
acela miraculos ca dintr-un vis. §i totu§i acum, la ultim ul
obstacol, animalul cere propria-i imolare.
Conn-eda nu va atinge niciodatä perfecpunea, cu alte
cuvinte, declt dacä zona instinctivä a caracterului centainin
este radical schimbatä. Trebuie sä aibä loc o separare cri-
ticä a Eului responsabil §i rational de partea incon§tientä §i
instinctivä. Pinä in prezent, cäläuzirea exercitatä de cätre
incon§tientul profund nu cim oscuse o contrapondere
m oralä — personalitatea m oralä conjtientä nejucind nici un
rol nici in form ularea, nici in aprecierea actelor eroului.
Trebuie sä se producä deci acum o dezintegrare m om en-
tanä a tovärä§iei unitive dintre prietenii ideali, o disociere
hotäritoare intre aspectul raponal §i cel instincm al ale aces-
tei naturi um ane unice. A cesta e m otivul pentru care bunul
cäläuzitor i§i pretinde propria sacrificare cu singe rece.
Acesta e m otivul pentru care Conn-eda trebuie sä devinä
m ina sacrificialä, fum egind de singele fäpturii pe care a
iubit-o §i cäreia ii datoreazä propria sa via{ä. Infigind
cujitul in grumazul calului, el i§i anihileazä nu num ai vir-
tutea om eneascä, ci §i injelepciunea §i sprijinul animal.
Oricit ar fi de crim inal, farä inim ä, irevocabil §i inexplica-
bil sacrificiul, el efectueazä o prefacere §i o renajtere m ira-
culoasä.
Nimic nu moare, nim ic nu piere, nim ic nu e complet ni-
micit. Nici o virtute, nici o energie nu se pierde. Distrugerea
— moartea — nu e decit o mascä exterioarä a transformärii
in ceva mai bun sau in ceva m ai räu, superior sau inferior.
Sacrificiul m iraculos e sävirgit asupra unei victim e
benevole care 1-a §i cerut §i care i se supune ca pentru o slu-
jire supremä. §i opera e sävir§itä cu infricojare §i regret
profund: acesta e amänimtul de m are msemnätate. De§i
aparent färä inimä, egoist §i plin de ingratitudine, actul e
contrabalansat de fapte §i dispozipii com pensatoare diam e
tral opuse: cäin$a §i m ila, iar apoi ungerea cu preposul
elixir „Leac-la-toate“ . Prinpil determ inä producerea unei
U N EROUPÄGtN f l VN SFlNT CREfTLN 49
integräri de antiteze. Biruindu-§i propria bunätate, el totu§i

nu §i-a pierdut-o. Neutralizindu-§i-o, el nu i-a ingäduit sä
moarä. §i tocm ai aceastä im prejurare — bilateralitatea
aceasta — a fäcut cu putin^ä producerea miracolului.
Reinviat, cäläuzul ia infäp§area unui fät-frum os ca insu§i
Conn-eda — mogtenitor prezum tiv la tronul regatului fer-
m ecat al viepi. §i in m äsura in care posedä o infäp§are
um anä, prinpil este egalul lui Conn-eda, dar in m äsura in
care posedä un caracter supranatural, ii e superior. Pe de
altä parte, cälupil era inferior ca infäpgare, dar superior prin
injelepciunea sa instinctivä, fopa neobositä §i buna dis-
pozipe in incercäri, ca §i prin faptul cä stäpinea uneltele
vindecärii §i salvärii pe care le purta in urechi. Sem nificapa
fericitei transform äri constä tocm ai in integrarea acestei
superioritäp pe un plan superior.
A tita tim p cit §i-a pästrat form a anim alä, principiul
cäläuzitor era nevoit sä acponeze pe nivelul inconjtient —
clarväzätor, dar mut §i instinctiv, intocm ai ca m intea unui
som nam bul m ergind in echilibru pe m uchea imui acoperip
Obscur, eventual demonic, iresponsabil, indiferent (de§i
nu atirnci cind s-a aflat in slujba cälärepilui de elecpe), el a
fost supus in strälucirea sa potenpalä. O datä cu m oartea §i
dezvräjirea, „sub“ con§tientul devine insä num aidecit
„supra“ con§tientul. Nem aifiind anim al, ci um an ca expre-
sie §i caracteristici, puterea ferm ecatä e restabilitä in de-
plinätatea gloriei sale. N atura scoate la lum inä prezenja
inäbujitä de la rädäcina sa. §i Conn-eda e intim pinat de un
frate chipe§ la fei de conjtient ca §i el, dar superior prin pu-
tere §i injelepciune.
M orala povejtii, in acest stadiu, este una general expri-
m atä de m iturile §i basmele irlandeze: urmeazä-Ji orbe§te §i
cu incredere nesträmutatä forjele intuitive inconjtiente; eie
te vor purta prin incercärile prim ejdioase ce te apeaptä.
Indräge§te-le, crede in eie, nu le ffustra cu m efienjä §i criti-
cism intelecmal, ci dä-le voie sä te dinam izeze §i sä te
suspnä. Eie te vor duce prin opreli§ti, peste praguri §i din-
colo de pericole ce n-ar putea fi inffuntate cu ajutorul nici
unui alt ghid §i n-ar putea fi depägite cälare pe vreun alt fei
de cal. §i pinä cind nu-p cer eie singure sä im plinepi ceea

ce ar putea fi resim pt ca o separare dureroasä, nu le ucide.
Cind va veni timpul, eie vor marca momentul §i vor indica
drumul, deoarece, m ai bine decit cälärepil, aceste forje m ute
injeleg cä moartea, despärprea dureroasä, e un preludiu la
renapere, transm utape §i reunire, §i eie p iu cind se
infäpjeazä posibilitatea miracolului. Eie §tiu ceea ce eul
nostru, conpient §i raponal, nu va pricepe niciodatä, ba
chiar nici nu trebuie sä incerce a pricepe inainte de clipa
evenimentului insup: p anume, eie piu cä nu existä moarte.
M oartea, anihilarea: aceasta e una dintre ideile funda
mentale, lim itate §i lim itative, care ne circumscriu con-
piinja, constituie tem eiul lumii eului p fum izeazä moti-
vapa necesarä organizärii personalitäpi noastre. Perso-
nalitatea, conpiinja p lum ea eului apar p se dezvoltä in
timp p spapu; eie sunt pasibile de distrugere §i prin urm are
sunt indreptäpte sä se team ä de moarte. Dacä insä admitem
cä ceea ce eie sunt §i presupun constituie totalitatea exis-
tenjei noastre, atunci gre§im. Conjtientizarea $i capacitatea
lor de acpune constituie doar o fazä, o expresie, un reflex
sau o m anifestare a energiei vitale in com pozipa individu-
lui.
Existä inäimtrul nostru §i altä fiin{ä, dedesubtul eului
näscut §i perisabil, care, ignorind totul despre anihilare, se
simte absolut in siguranjä in valea §erpilor p-n saltul peste
apa plinä de primejdii. A ceasta e prezenja care, in felul säu
blind §i neinsistent, il intreabä pe cälätorul care abia se mai
pne: „M ai e§ti in §a?... M ai e p i in viajä?“ N einfricojatä de
ameninjärile stihiilor, nepirjolitä de fläcärile m untelui, jert-
fitä, renäscutä, virtual nepieritoare, aceastä creaturä ne-
prejuitä se im pärtäjejte din virtutea nemuritorului. Ea nu-
trep e cele mai märeje speranje pentru cälärepil ei: „Un
tinär ca tine e m enit sä aibä parte de izbinzi §i binecuvintäri
mai presus de fire.“ D ar im plinirea cälärejului va depinde
de acpunea sacrificialä. Energia noasträ vitalä inconpientä,
subzistind separat de conpiinja individualä §i infailibil
instinctivä, reflectä latura divinä a naturii noastre um ane,
dar num ai transm utind-o pe ea prin lucrarea noasträ conpi-
U n e r o u p ä g In $ i u n s f In t c r e $ t i n 51
entä in form a superioarä a supracongtiinjei intuitive vom
izbuti sä objinem cindva darurile m agice care constituie
räsplata cäutärii.
M erele de aur, ciinele de vinätoare näzdrävan §i bidiviul
negru constituie darurile §i semnele virtuplor din tärimul
ferm ecat al viejü färä de moarte. M erele sunt identice cu
m erele nordice din grädina Freyei, cu m erele clasice ale
Hesperidelor §i cu fructul biblic al pom ului viepi, pe care
prim ii no§tri pärinp au neglijat sä-1 culeagä1. Afrodita, zeija
dragostei, cea de pe tronul de aur, i-a dat trei asem enea ta-
lism ane din grädinile ei, aflate in insula sacrä a Ciprului,
tinärului Hippomenes, cind el §i-a pus via$a in joc in intre-
cerea cu fecioara Atalanta. Ori de eite ori fata cea iute de
picior, disprepaitoare §i castä ca zei£a fecioarä Artemis, o lua
nijel inainte in cursä, tinärul ii arunca in fajä, unul eite unul,
acele irezistibile farmece de aur, §i ea se oprea ca sä le
culeagä de pe jos. A§a i-a ci§tigat el, §i fata §i-a pierdut-o,
virginitatea sälbaticä. Cäci m erele de aur rup vraja spaimei
de m oarte — spaima de a trece o datä cu trecerea tim pului
— §i unesc voinja cu scopul säu cuvenit. Eie sunt hrana care
face sä näpirleascä firea muritoare. Eie constituie subzis-
tenja nemuritorilor. Cei care gustä din eie se identificä cu
latura nepieritoare a naturii lor §i sunt asem enea zeilor.
Ciinele de vinätoare näzdrävan, adulm ecind, urmärind,
nepierzind niciodatä pista §i atingindu-§i färä gre§ Jinta,
reprezintä prepelicarul ideal, o intrupare a in$elepciunii §i
con§tiintei instinctive, prada sa häituitä fiind orice fei de
cäprioarä din codm l viepi §i al inconjtientului. Este §i el o
intrupare a instinctului §i intuipei cälupilui mijos. Iar bidi
viul negru, §i el, un superb cal de luptä, e tot o intrupare: o
suprem ä transfigurare cavalereascä a celui dintii foarte
m odest cal. Aceasta e form a cuvenitä pentru bidiviul §i
insoptorul regelui erou2.
1 Facerea, 3, 22.
2 „N u e cal m a i vigu ro s decit u n cal n e g ru “ , spune b u n ic a
eroului F in n M cC ool, pe cin d fuge cu el din fa{a unei garje d e ca-
v aleri. „C alul alb nu are re z iste n jä ;... nu e cal m u rg , d a r e spe-
rio s.“ Jerem iah C urtin, op. cit., pp. 208—209.
Astfel, Conn-eda nu a pierdut nimic despär$indu-se de

lacul ferm ecat §i de prinpü acestuia, deoarece pe planul
superior al existenjei suprapersonale nu existä despärpre,
moarte, pierdere. Sub form a merelor, ciinelui §i arm äsaru-
lui negru, el i§i pästreazä puterile care anterior, prin slujirea
um ilä a cäluprlui mi$os, il sus{inuserä §i cäläuziserä. Eie
reprezintä celälalt aspect „inferiof1 al naturii sale centau-
rine care s-a revelat acum sub form a ei preeminentä. Eie
fac cunoscutä acum sem nificapa elevatä a prim ei cäläuze,
calul mijos, care nu fusese nici alb, nici negru, nici m urg,
ci im binarea perfectä a tuturor calitäplor §i contradicpilor
— vehiculul m ai m odest al aceleia§i forje vitale care §i-a
revelat acum forja.
Pentru cäutarea in care pome§te cätre tärim ul superior,
eroul petrece perioada ritualicä de un an, care e simbolul
unei vieji sau al unei incam äri, un ciclu complet al exis-
tenjei — de la prim ävarä la iam ä, de la najtere la moarte.
in tim pul acestui eon, el impärtä§e§te via$a nem uritorilor.
Este acceptat de ei ca o rubedenie, prin ritul sacru al ospi-
talitäjii, ceea ce-1 face pinä la urm ä sä fie ca unul de-al lor.
Ajunge sä se statom iceascä m calitäple m odului lor mai
malt de a fi §i sä fie pätruns de eie. Esenja divinä adorm itä
mai inainte in el fiind astfei trezitä, el dobmde§te un carac-
ter dual §i devine locuitor al celor douä sfere, cea m uritoare
§i cea divinä1. A§a se prezintä dublul caracter §i indoita
cetätenie conferite inipatului desävirjit prin sacramentul
suprem al Inäl^ärii sau Transfigurärii, am indouä simbo-
lizind §i m anifestind A poteoza Omului.
Cind om ul-zeu se intoarce in cele din urmä, renäscut §i
purtind semnele in$elepciunii §i puterii sale, forjele räului
se präbujesc autom at §i de la sine. Regina m ajterä se arun-
cä din tum. Un atare sfirît e singura infringere realä pe
care o pot cunoa§te forjele räului: autodistrugerea, autoani-
1 [„A cest sine se d a ac elu i sine, acel sine se d a acestu i sine. A ga

se cfgtigä unul pe altul. S ub aceastä fo rm a el cigtigä lu m ea d e din-
colo, sub a c ea fo rm a el cunoagte lu m ea aceasta“ (A ita ie y a
Ä ranyaka II, 3.7). — A K C .]
U N E R O U P Ä G tN $1 U N SF tN T CRE$TTN 53
hilarea in faja unei superioritäp calitative (nu cantitative)
— superioritate care a fost realizatä prin sacrificiu de sine,
autobiruin(ä §i o integrare efectivä, sub o form ä reconcili-
atä §i reconciliabilä, a esenjei puterii räului insu§i. Cäci
fiecare minus de integrare din sfera um anä pretinde pur §i
simplu aparipa, undeva in spapu §i tim p, a contrariului
lipsä. §i personificarea, intruparea acelui antagonist pre-
destinat i§i va aräta inevitabil fa(a.
A cesta e modul in care dragonul se pune in slujba viepi.
El face sä se exprim e intr-o m anierä incontestabilä puterea
factorului absent, neintegrat incä, §i-i obligä pe custozii
societäpi sä (inä seama de acest factor. In modul acesta se
desfäjoarä „conlucrarea antagonistä“ a dragonului. Inainte
de a-1 putea nimici, eroul insu§i, eroul-societate, trebuie sä
sufere o transform are, o crizä de dezintegrare §i apoi de
reintegrare pe o bazä m ai largä, pom ind de la care rapunea
de a fi a dragonului va fi fost depägitä, §i, adus la disperare
de neantul säu acum inutil §i pur distructiv, el se va rarefia,
va exploada §i va dispärea. Pe de altä parte insä, dacä e
biruit doar printr-o pondere a armelor, necesitatea rea-
paripei lui nu va fi fost elim inatä §i, dupä un tim p de recu-
perare, el va sfärima lanjurile oricärei inchisori subterane
in care va fi fost transferat, va reveni forpnd fisura din
perepi sistemului curent §i va declanja „alt räzboi“ .
Cei inocenp se sträduiesc intotdeauna sä excludä din ei §i
sä tägäduiascä posibilitäple räului in lume. Aceasta e rapunea
persisten(ei räului — §i acesta e secretul räului. Funcpa räului
e de a menpne in Stare de funcponare dinamica schimbärii.
Conlucrind cu fopele benefice, de§i in mod antagonist, fopele
räului vor da o minä pe ajutor la (eserea tapiseriei vie(ii; expe-
rienâ räului, §i intr-o anumitä mäsurä numai aceastä expe-
rien(ä, produce, a§adar, maturitate, via(ä realä, control real
asupra puterilor §i misiunilor viepi. Fructul oprit — fructul
culpei prin experien(ä, cunoa§terea prin experienjä — a tre-
buit sä fie ingurgitat in Grädina lnocen(ei pentrn ca abia dupä
aceea sä poatä incepe istoria omeneascä. Räul a trebuit sä fie
acceptat §i asimilat, nu evitat. §i aceasta e cea de-a doua mare
lecpe a acestei pove§ti pägine.
O semnifica{ie foarte profundä {ine, in sfirjit, de ideea cä
tänm ul zinelor are nevoie de fapta de vitejie a unui erou
um an desävirgit ca sä-§i poatä recijtiga prinjul pierdut §i sä
fie salvat de la dezastru — ca sä-ji poatä recigtiga, cu alte
cuvinte, deplinätatea strälucirii sale. Printr-o catastrofä
m itologicä anterioarä, nerelatatä complet in povestea noas-
trä, fratele regelui din täiim ul puterilor ferm ecate, regele
insu§i in duplicat aja-zicind, a ajuns sä fie indepärtat din
sälajul säu transcendental §i osindit la form a de existen{ä
inferioarä a calului mi{os. Prin aceasta, dom eniul säu a
räm as oarecum privat de rege (de§i condus to tuji de regele
säu), lipsit de putere, invalidat §i deposedat.
Prin{ul zinelor i§i dorejte sä scape de acest surghiun, iar
regatul lui ii a§teaptä reintoarcerea; i se ingäduie sä facä
insä cälätoria necesarä num ai ducindu-1 in spinare pe
cäläre{ul uman. Num ai ajutindu-1 pe eroul m uritor sä
ajungä la via{a nemuritoare i§i poate sävirji prin {ul supra-
um an propria lui salvare. Fiin{a om eneascä ob{ine astfei §i
ea salvarea, deplinätatea §i puterea de a depä§i nenorocirea,
in tim p ce regatul zinelor, reintegrindu-1 pe cel pierdut in
sistemul säu, e vindecat de näpastä, readus la starea de per-
fec{iune §i coplejit de bucurie.
Semnifica{ia este, dupä cum am m ai väzut, aceea cä e
necesarä o conlucrare intre for{ele conjtiente §i cele incon-
§tiente ca sä poatä fi cunoscutä starea de perfec{iune supra-
con§tientä. In cäutarea periculoasä a sim bolurilor divine ale
vie{ii, facultä{ile mute, instinctive ale psihism ului conlu-
creazä cu personalitatea con§tientä. Eie tind de la sine sä se
intoarcä in sfera supraumanä superioarä din care au izvortt.
Duc dorul m ult am inatei lor restauräri, i§i pun nädejdea in
ea §i se sträduiesc pentm ea. Cu toate acestea, eie au nevoie
de fapta vitejeascä a fäpturii omene§ti. A§a cum sunä aver-
tism entul animalului: „Dacä nu-m i urm ezi sfatul, §i tu, §i
eu vom pieri.“ Orice ac{iune depinde de erou. Ca Protago
nist al principiului con§tient, lui ii revine sä sävir§eascä
actele decisive. Conn-eda trebuie sä o descopere i§i sä o
im buneze pe pasärea vorbitoare, sä dezgroape talism anele,
sä facä uz de uneltele magice din urechile calului. §i totuji
U N EROUPÄ g In ? I UN SFlNT CREfTlN 55
nu el este principiul director. Rolul säu e de a fi num ai un

instrument. M enirea sa e de a salva §i räscum pära inseji
acele puteri din regatul divin care-1 cäläuzesc §i-l salveazä
pe el insu§i.
Acest motiv paradoxal deschide o perspectivä extraordi-
narä, revelind una din problem ele majore ale mitologiei §i
teologiei. In fapt, el e identic cu tem a fundamentalä a cre-
dinjei noastre iudeo-cre§tine: aceea a izbävirii zeului de cätre
mintuitorul omenesc. Isus Cristos, Mesia, cea de-a doua per-
soanä, umanä, a Treimii, aduce izbävirea prin imbunarea
Dumnezeului Tatä vindicativ, Iehova, care a ajuns sä fie ab-
sorbit intr-o atitudine strict negativä fa£ä de omenire, poporul
säu ales. Eroul universal se supune propriei sale sacrificäri,
moare, dar se inal^ä transfigurat din mormint. §i, in virtutea
singelui atotvindecätor al acelui Miel, Tatäl insu§i ajunge sä
fie transformat. Acel Iehova iudaic tribal, eliberat de vraja
miniei sale, devine Sfintul Duh universal, iar binecuvintarea
cre§tinä se adreseazä intregii lumi, insuflepnd via{a ome-
neascä in vederea noii dezlegäri.
Richard W agner prezintä §i dezvoltä aceeaji temä ca
problem ä centralä a operelor sale tirzii. §i ceea ce constatäm
este cä mintuitorul, Isus Cristos al Noulm Testament, tre-
buie sä fie acum el insugi mintuit: Parsifal restaureazä pu-
terea principiului divin din singele lui Cristos aflat in cupa
Graalului. Ceea ce ajunsese sä fie letargic §i ineficient este
redinam izat de cätre el. Iar corul ingerilor exultä. Erlösung
dem Erlöser*. „M intuire M intuitorului!“ A cestea sunt
ultimele cuvinte ale operei mistice. Eroul sub form ä ome-
neascä a insuflept esenja insufle{itoare a Sfmtului Duh.
Omenescul a restaurat incä o datä puterea divinului.
La fei §i Brunhilda lui W agner — simbol reprezentativ
al incam ärii in um anitate, „zei{a cäzutä“ , indureratä §i plinä
de compasiune — il mintuie pe Tatäl Universal Wotan de
blestemul neputin|ei lui spirituale. Dezinteresatä §i gata sä se
sacrifice, ea sare in fläcärile purificatoare §i, inaintea actului
ei de autoextinc$ie, i§i cintä aria ftnalä: Ruhe, ruhe, du Gott*.
„Odihne§te-te, odihne§te-te, Doamne!“ — cuvinte cu valoa-
re deopotrivä de recviem §i de incantape eliberatoare.
Iehova, haina divinitate tribalä, era proiecpa arhetipalä a

pulsiunii reproductive patem e a lui A vraam insu§i, care
näzuia sä dea najtere unei m ulpm i de descendenp, nu-
mero§i ca firele de nisip din mare. A ceasta era probabil o
dorinjä compensatoare care a pus stäpinire pe el dupä ce
Sara, sopa lui, a räm as stearpä atit de m ulte decenii. Acel
Iehova al lui Avraam, foarte personal §i particular, de fapt
exclusiv fam ilial — gelos, susceptibil, irascibil, pedant §i
vindicativ — a trebuit sä fie m etam orfozat in Sfintul Duh
universal, suprapersonal, m ai presus de toate legäturile de
rasä §i limbä, pentru ca dulcea rouä a cerului sä poatä fi
im pärjitä tuturora. Progresul a insem nat trecerea de la o
religie tribalä, naponalä §i §ovinistä, plinä de orgoliu (ca §i
cum ar exista vreun popor ales, ca §i cum nu toate ar fi
alese de Providenjä sä-§i indeplineascä m isiunile singulare
in conform itate cu virtuple lor specifice!) la o religie care
ar trebui sä fie universalä: transform area com parabilä cu
cea efectuatä in India prin dezvoltarea de la hinduism la
budism ul mahäyäna. A ceastä m iraculoasä m etam orfozä a
fost desävir§itä pentru noi pe plan spiritual prin m ijlocirea
lui Isus Cristos. Pe planul fizic al napunilor care alcätuiesc,
civilizapa noasträ crepinä, efectele sunt insä aproape
im perceptibile — chiar §i in pofida Pajtelui, a comuniunii
säptäminale, „Inainte, o§teni crejtini“ , §i a m intuirii mintui-
torului a lui W agner.
2
Problem a mintuirii noastre prin integrarea räului este
lum inatä §i din alt unghi surprinzätor de o legendä me-
dievalä germ anä din secolul al XV -lea, o versiune sumbrä
§i stranie a viepi Slintului Ioan Hrisostom ul, sau Ioan Gurä
de Aur, vestitul episcop al Constantinopolului, näscut la
Antiohia pe la 345 d. Cr. §i-a cijtigat dragostea poporului
säu prin darul elocin(ei, iar ura m ultora de la curte §i din
cercurile m inästire§ti prin zelul säu pentru reform a
asceticä. Dupä ce a ingenuncheat sinoduri, im pärap §i papi,
a m urit in exil la virsta de §aizeci §i doi de ani.
U N EROUPÄGlN $1 UN SFlNT CREf'HN 57
Ciudata povestire spune cä la Roma träia cindva un papä
care obijnuia sä cälätoreascä peste tot cälare im preunä cu
cavalerii säi. §i m ai avea un obicei, ji anume ca, in cursul
acestor excursii, sä se izoleze de suita sa §i, räm inind in ja,
sä-ji spunä rugäciunile de unul singur. Cu unul dintre prile-
jurile acestea pioase, el a auzit un glas plingind ji s-a gin-
dit: „Ce jalnic glas!“ §i o pomi cälare in direcpa lui. Cind
insä il auzi iaräji ji privi in jurul säu, nu väzu pe nimeni.
Papa iji dädu seania cä surprinsese tinguirile unei stafii.
A ja incit ii porunci duhului, in numele lui Dum nezeu, sä-ji
arate adevärata fire. „Sunt un suflet nefericit“ , räspunse
glasul, „ ji m ä chinuiesc in fläcärile iadului.“
Cuprins de milä, papa il intrebä pe bietul spectru cum i-ar
putea alina suferinja. „Tu nu mä pop ajuta“ , veni räspunsul.
„Dar in Rom a träiejte un om evlavios, insurat cu o fem eie
virtuoasä, ji jtiu cä ea a zämislit cu el un prunc care o sä fie
un om binecuvintat, pe nume Ioan, ji el o sä ajungä preot.
Ei, dacä preotul acesta o sä spunä pentm m ine jaisprezece
liturghii, am sä fiu slobozit din focurile iadului.“ Sufletul ii
spuse apoi pe ce stradä puteau fi gäsip pärinfii ji cum ii
chem a pe am indoi ji, dupä aceea, scopnd un ppät de sä-p
ingheje singele in vine, dispäm.
Papa se intoarse in oraj ji puse sä fie luatä urm a perechii
celei evlavioase. O datä gäsiji, le ceru sä-i spunä cind avea
sä se nascä copilul. Porunci ca pruncul sä fie adus la curte,
unde il botezä cu numele de Ioan ji-1 luä sub protecpa sa,
purtindu-i de grijä ca propriului säu fiu.
La virsta de japte ani, Ioan a fost trimis la jcoalä, dar,
dupä cum s-a väzut, mergea foarte prost cu inväjätura.
Ceilalp bäiep incepurä sä-ji batä joc de el, ji Ioan se rujinä.
A ja cä, in fiecare diminea{ä cind se ducea la bisericä, se
ruga la icoana M aicii Domnului ca ea sä-1 ajute in m unca
lui. Intr-o bunä zi, buzele chipului din icoanä se m ijcarä ji
Fecioara vorbi. „Ioane, särutä-mä pe gurä“ , zise ea, „ji-ai
sä fii plin de jtiinjä ji o sä-p insujejti toate artele. O sä
ajungi mai inväjat decit oricare alt om de pe päm int.“
Bäiatul se infricojä, dar icoana il imbärbätä. „Särutä-mä,
Ioane. Hai, nu-p fie team ä.“ Tremuiind, bäiatul iji lipi gura
de buzele M aicii Binecuvintate, o särutä, §i prin särutul

acesta sorbi intr-insul injelepciune §i o cunoajtere miracu-
loasä a artelor.
Ioan se intoarse la jcoalä §i $ezu, cu gindul de a asculta
§i Inväâ. Se vädi insä cä el §tia mai m ult decit top ceilalp
laolaltä §i cä nu m ai era nevoie sä i se dea nici o inväjäturä.
Avea in jurul gurii un cercule$ de aur care strälucea ca o
stea. Colegii lui erau uluip. „Cum se face cä acum a §tii
totul?“ il intrebau ei. „Pinä §i ieri, nici cu bätaia nu p se
putea viri nim ic in cap!“ El le descrise m inunea datoritä
cäreia i§i dobindise semnul de aur, iar ei i-au zis G urä de
Aur. „M erip porecla asta“, ziserä ei, „deoarece vorbele din
gura ta sunt ca aurul.“ §i de atunci Ioan G urä de A ur a fost
cel care a dat toatä invä$ätura in §coalä.
Bunul papä nutrea o mare iubire pentru Ioan G urä de
A ur §i, intrucit era neräbdätor sä slobozeascä sufletul cel
cäznit din iad, ü hirotoni pe bäiat cit mai curind cu putinjä.
Ioan §i-a slujit prim a liturghie la jaisprezece ani. Dar pe
cind era la altar il nelini§ti un gind: „O, Doamne, sunt incä
prea tinär. Cred cä e ceva cu totul im potriva voinfei cerului
ca eu sä devin preot §i sä m ä im pärtäjesc cu Dumnezeu
inainte sä fiu cu adevärat pregätit. O sä m ä cäiesc pentru
ziua aceasta eite zile voi avea.“ C ontinuä sä spunä
liturghia, dar in m inte i se ihstäpihea un gind. „Posesiunile
lum ejti sunt rele pentru suflet, a§a cä m ä leg sä fiu särac, de
dragul lui Dumnezeu. D upä ce se va isprävi ospäpil in cin-
stea prim ei m ele liturghii, o sä m ä retrag in pustie §i o sä
räm in acolo ca pustnic toatä via|a. O, de s-ar term ina mai
repede liturghia!“ gindi el. „Vai, dar e tare lungä!“
Papa, plin de bucurie, dädu un ospä{ in cinstea lui Ioan
Gurä de A ur §i se bucurarä cu topi de acea hirotonire tim-
purie, dar tinäm l preot rämase neclintit in hotäiirea sa. De
indatä ce asistenja se risipi, el plecä pe furi§, imbräcat in
haine säräcäcioase §i neluind cu sine decit un codru de piine.
Cind aflä de intim plarea asta, papa se tulburä tare räu §i,
im preunä cu suita lui, il cäutä pretutindeni pe copilul minu-
ne. Ioan insä i§i ridicase o colibä din scoarjä de copac intr-un
loc ferit din pustie, lingä un izvor §i pe buza unui perete de
U n E R O U P Ä G tN f j U N SF lN T C R E flT N 59
stincä. Sihästria nu i-a putut fi dibuitä. Hränindu-se cu
rädäcini $i ierburi, el a räm as acolo §i 1-a slujit pe
Dumnezeu zi §i noapte. Se ruga, postea §i se {Lnea mereu
treaz, cu nesträm utatä cucem icie.
Acum, nu departe de pädurea unde-§i durase Ioan
sihästria, träia un im pärat ihtr-un castel §i intr-o bunä zi fata
acestui impärat plecä im preunä cu insoptoarele ei sä
culeagä flori. Pe nea§teptate se stim i o vijelie care m äturä
tot {inutul, fiind atit de teribilä §i de putem icä, mcit le ridicä
sus in väzduh pe toate fetele inspäim intate. Dupä ce se
väzurä iarä§i pe päm lnt, i§i dädurä seam a cä prinjesa nu
mai era in mijlocul lor §i nici nu se puturä dum iri in ce parte
fusese purtatä de vint. Im päratul, firejte, scos din m inji la
aflarea ve§tii, räscoli toatä Jara, stäruitor §i neobosit. Dar
ftum oasa odraslä regeascä nu a putut fi gäsitä.
De fapt, ea fusese dusä de vijelie chiar in pragul sihästriei
lui Ioan, teafärä §i nevätäm atä. Se sirnjea pierdutä §i dez-
orientatä, dar cind väzu coliba cea micu£ä §i pe Ioan inäuntru
ingenuncheat la rugäciunile lui, simfi cä-i vine inima la loc.
§i strigä. Auzindu-i glasul cristalin, tinäm l cel evlavios
intoarse capul §i, zärind-o, se tulburä. Fata cäzutä din cer il
implorä sä nu o läse afarä ca sä m oarä de foame sau sä cadä
pradä fiarelor pädurii, §i in cele din urmä el se läsä induple-
cat sä o primeascä in chilie, cäci se gindi cä s-ar fi fäcut vino-
vat in faja lui Dumnezeu dacä ar läsa-o sä moarä.
Ioan i§i luä insä toiagul §i, trägind o linie de-a curmezi§ul
pe pardoseala chiliei, o im pärji in douä, o parte atribuin-
du-i-o fetei. §i-i porunci sä nu treacä cu nici un chip peste
linie, ci sä ducä, in partea din chilie cuvenitä ei, o asem e-
nea via|ä cum i s-ar cädea trnei adevärate schimnice. A§a au
dus-o mai departe o vrem e, unul lingä altul, in rugäciuni,
post §i slujire a lui D um nezeu, dar Ispititorul i-a pizm uit
pentru via{a lor petrecutä in sfinjenie. Izbuti intr-o noapte
sä-1 im pingä pe Ioan sä treacä peste linie §i sä o ia in brafe
pe fatä, drept care am indoi cäzurä in päcat. § i dupä aceea
au fost coplejiji de remugcäri.
Lui Ioan ii era team ä cä, dacä fata räm inea cu el, o sä
päcätuiascä iarä§i, astfei m cit a dus-o la m arginea stincii §i
i-a dat brtnci. Dar chiar tn clipa cind fäcu asta, m jelese cä
päcätuise chiar mai cum plit decit inam te. „V ai m ie,
nenorocit §i blestem at ce sunt!“ strigä el. „Am ucis-o acum
pe fata asta nevinovatä. Ei nici nu i-ar fi dat prin gind sä
päcätuiascä, dacä n-a§ fi dus-o eu in ispitä. §i-acum a i-am
mai luat §i via{a. Dumnezeu o sä mä pedepseascä pe tot
restul viejii pentru päcatul ästa groaznic.“
Ioan i§i päräsi deznädäjduit sihästria §i plecä din pustie.
„Doamne EXimnezeul meu“, se tinguia el, „Tu Ji-ai intors
fa{a de la mine.“ La o vreme ii miji o nädejde. „Trebuie sä
mä spovedesc“, se hotäii el, §i a§a, se duse la papä, i§i
märturisi päcatul §i-§i arätä cäinpi, dar na§ul säu, care nu-1
recunoscu, il izgoni intr-o adeväratä izbucnire de indignare.
„Sä lipsegti din fa{a ochilor mei, te-ai purtat ca o fiarä cu fata
aceea nevinovatä“, zise papa, „§i päcatul sä cadä asupra ta.“
„Sä nu-m i pierd increderea in Dum nezeu“, gindi Ioan, §i
se intoarse, adinc indurerat, la coliba lui, unde cäzu in ge-
nunchi §i rosti rugäciunea aceasta solemnä dim preunä cu
un legämint: „Binevoiascä Domnul, a cärui m ilostivire e
mai m are decit päcatul meu, sä prim eascä penitenja la care
m ä voi sili. Fac legäm int sä merg in patru labe, ca o fiarä,
pinä cind voi dobindi iertarea lui Dumnezeu. Dum nezeu, in
mila sa, imi va ingädui sä §tiu cind voi fi ispäjit.“
§i se läsä jos in m iini §i incepu sä se m ijte de-a bu§ilea,
iar cind ostenea, se tira in colibä §i zäcea acolo ca un ani
mal. A dus viaja asta mulji ani la rind, neridicindu-se
niciodatä in picioare. Ve§mintele i-au putrezit §i-au cäzut
de pe el, pielea i s-a inäsprit §i i s-a acoperit cu pär, iar el a
devenit de nerecunoscut ca fiinjä omeneascä.
Intre timp se intim plä cä sojia im päratului dädu na§tere
altui copil §i papa a fost chemat sä-1 boteze. A venit §i a luat
pruncul in braje, dar acesta strigä in gura mare: „Nu tu se
cade sä m ä botezi.“ Papa s-a m inunat §i s-a speriat, incer-
cind sä-1 linijteascä pe copil, dar el stärui in refuz ?i cind fu
ihtrebat care-i este voia, el räspunse: „Sfintul Ioan, om ul
cel sfint, el are sä mä boteze. Dumnezeu il va trim ite la
mine din pustie.“ Papa i-1 inapoie doicii pe copil §i, ducin-
U n E R O U P Ä G tN $ I U N s f I n t c r e $ t i n 61
du-se la im päräteasä, incercä sä afle: „Cine e Sfintul Ioan,

care trebuie sä-1 boteze pe copil?“ Dar nu p ia nimeni.
Cam tot pe-atunci, ciinii vinätorilor im päratului incoliirä
o fiarä nespus de ciudatä. O am enii n u -p puteau da seama
ce anume este. Dar de vrem e ce nu opuse nici o rezisten^ä,
ei o prinserä num aidecit p , aruncind peste ea o mantie, o
legarä de picioare. Apoi o aduserä la castelul im päratului
p , räspindindu-se vestea, lum e m ultä se adunä ca sä o vadä,
dar animalul se tiri sub o bancä p m cercä sä se ascundä.
Doica pnind copilul in bra$e era p ea printre gurä-cascä,
p tot acolo erau de fa{ä p num erop cavaleri p doamne.
Copilul porunci: „A rätap-m i anim alul acela.“ O slugä il sili
sä iasä din ascunzätoare p de douä ori fäcu finpa aceea
calea intoarsä, dar a treia oarä räm ase in väzul lumii.
Atunci, nou-näscutul i se adresä. ,Joane, iubite doamne“ ,
spuse el cu un glas lim pede §i räspicat, „trebuie sä prim esc
botezul cu m ina ta.“
La care Ioan il chem ä cu glas tare pe Dumnezeu:
„Ingäduie-mi sä aflu prin glasul acestui copil dacä mi-am
ispä§it päcatele.“
§i copilul urmä: ,Jubite Ioane, bucurä-te, cäci Dumnezeu
p-a iertat toate päcatele. Ridicä-te, a§adar, p , in num ele lui
Dumnezeu, boteazä-m ä.“
Ioan i§i sältä trupul de la päm int §i-§i indreptä statura ca
o fiinjä omeneascä. Necuräênia p m urdäria care i se lipi-
serä de piele ii cäzurä num aidecit, ca o coajä uscatä, §i
trupul ii redeveni curat, lum inos §i neted. I se aduserä
verm inte. Papa §i nobilii ii urarä bun venit. Dupä ce Ioan il
botezä pe prunc, papa il pofti sä §adä.
„Tatä dragä“ , intrebä Ioan, „oare nu m ä cunopi?“
„Nu“ , räspunse papa. „Nu te cunosc.“
Ioan spuse: „Sunt finul täu. Tu insup m -ai botezat cu
m iinile tale, m -ai dat la §coalä §i, pe cind eram incä bäiejap
m -ai hirotonit. Dar in timp ce im i celebram prim a liturghie,
m -am gindit cä nu se cuvine sä iau sfintele daruri in miinile
m ele nepregätite, a§a cä, dupä liturghie §i dupä ospäûl care
a urm at, am plecat pe furi§ in pustie, unde, in top anii
acepia lungi, m-am rugat, am suferit, am päcätuit p m-am
62 Regele ? i c a d a v r ijl
pocäit.“ Ioan descrise cu toatä sinceritatea cum o sedusese

§i-o om oiise pe fatä §i-§i m ärturisi päcatul papei insuji.
Impäratul a fost mjtiinât de cele intimplate §i inim a i s-a
innegurat. „Ea a fost fiica m ea cea iubitä“ , gindi el, §i-l
rugä pe Ioan sä-1 conducä la stlnca unde fusese ucisä fata.
„S-ar putea“, spuse el, „sä-i adunäm oasele §i sä le cinstim
cu o inm orm intare cre§tineascä, dupä cuviinjä.“ §i Ioan i-a
condus pe vinätori pinä la coliba unde-1 prinseserä ei, iar
apoi s-au dus cu tojii cälare prin pädure pinä la stincä.
Aruncindu-§i privirea peste m arginea präpastiei, zärirä o
tinärä femeie §ezind in lini§te dedesubt.
Ioan strigä cätre figura singuraticä: „De ce §ezi a§a, sin-
gurä, la poalele stincii?“
Ea räspunse: „Oare nu vezi eine sunt eu?“
„Nu“ , spuse Ioan, „nu väd.“
„Sunt cea care a venit la tine in chilie“ , spuse ea, „§i tu
m-ai aruncat in präpastie.“
Ioan räm ase uluit.
„Dum nezeu m -a ajutat“ , spuse ea, „§i a§a se face cä am
ajuns jos nevätämatä.“ §i printr-o mare minune, ea era la fei
de frumoasä ca m ai inainte §i era imbräcatä in verm inte
rege§ti.
Impäratul ji im päräteasa o primirä cu brajele deschise,
aduemdu-i mulpimiri lui Dumnezeu cä o regäsiserä, iar papa
plecä apoi spre Roma, ceiindu-i lui Ioan sä-1 insojeaseä.
„Cite liturghii ai {inut pinä acum, dragä fiule?“ intrebä papa.
„Numai una“, räspunse Ioan.
„Vai!“ spuse papa.
„Ce este, iubite tatä?“
„Sunt tare-ndurerat la gindul cä acel biet suflet incä se
mai chinuie§te in fläeärile iadului.“
Ioan spuse: „O, sfihtul m eu tatä, ce vrei sä zici?“
Atunci na§ul lui ii descrise intilnirea cu glasul in sufe-
rin^ä, ?i Ioan aflä cä-1 putea m intui pe suflet celebrind §ai-
sprezece liturghii. „Iatä de ce“ , spuse papa, „te-am crescut
ca sä ajungi preot.“
Ioan sluji o liturghie pe zi vrem e de §aisprezece zile, §i
sufletul in suferinfä a fost m intuit de chinul lui. La tim pul
U N E R O U P Ä a tN $1 UN S ftN T C R E $TtN 63
cuvenit, papa 1-a fäcut pe Ioan episcop, §i acesta §i-a fäcut
datoria cu smerenie, slujindu-1 pe D um nezeu cu cea mai
m are evlavie. Predicile lui erau ca nigte m ätänii de aur,
drept care a fost iarägi poreclit „Ioan G urä de A ur“ . §i a
scris m ulte cär{i despre Dum nezeu. Cind i se isprävea
cem eala, continua sä scrie din gurä, iar scrisorile care ii
izvorau atunci din panä erau din aurul cel mai curat1.
1 R ichard B enz, ed., A lte deutsche L egenden, Jena, 1922. A ceasta

culegere se bazeazä pe o sursä m edievalä, o culegere popularä de
legende intilnite ln m anuscrise in num eroase edijii incepind din
1471, sporita cu piese din V ieple Pärinplor ( Vitae Patruiri) gi V ieple
S ß n p lo r (H eiligenleben), com pilate de H erm ann din Fritzlar.
O v ersiune diferitä a biografiei gi legendei Sfintului Ioan
H risostomul apare in Legenda auritä de Iacob din Voragine (Jacobi a
Voragine), cap. CXXXVIII, ,JDe Sancto Johanne Chrysostomo“ ,
Legenda Aurea, vulgo Historica Lombardica dicta, ed. Th. Graesse,
Breslau, 1890, pp. 611-620. Cf. gi „ S t John Chrysostom “, The Golden
L egend o f Jacobus de Voragine, translated and adapted from the Latin
by Oranger Ryan and H elm ut Ripperberger, N ew York, Longmans,
G reen and Co., 1941, vol. I, pp. 137—145. Sfxntul, aga cum e descris
aici, e lipsit de un element care 1-ar face fascinant, gi anum e de o
biografie interioarä, cu o evolupe a caracterului prin mcercäri gi trium-
furi, ispite, präbugire gi m m tuire finalä prin ham l dum nezeiesc. E l nu
e decit un Soldat ideal al bisericii m ilitante, intrucit cregtinismul
cigtigase deja bätalia pentra o im päräpe päm inteascä, iar „viaja“ este
doar istoria unui ofi{er clerical prins in zängänitul de arm e gi larma unor
dihonii partizane uitate, farä a dezvälui nici un secret al sufletului
om enesc. A pogeul martirilor timpurii trecuse. Cum noua ordine
cregtinä se im pusese, idealismul agresiv gi furia sfintä erau acum o-
rientate spre interior, ecleziagti zelogi dcnunpndu-se gi purificuidu-se
unii pe aljii de erezie. Printre acegti polemigti, Sf. Ioan Hrisostomul s-a
luptat vitejegte, acceptind orice provocare venitä de la adversari din
afara turm ei, dar gi din partea rivaülor intrigan{i gi invidiogi, din inte
rior. In definitiv, el nu a fost decit un dem nitar de m are succes, rigid
gi neconcesiv, intrigant gi agresiv, dificil, de acelagi soi cu rivalii säi
complotigti. Pentru amatorul de povestiri ciudate, precum istorisirile
despre experienlele sufletului in cäutarea sa necurm ata gi relatarile
despre vie{i exem plare pline de scm nificape, figura acestui om al
B isericii arogant, am eninfätor gi bätaios e cu totul lipsita de inte-
res. Biografia lui Ioan din L egenda auritä nu sugereaza nim ic din rin-
64 R e g e l e ?i cadavkul
E o poveste specific germanä (ca §i multe dintre basmele

din culegerea fraplor Grimm), sinisträ, dar plinä totu§i de un
sens profund mingiietor. Prima ei aparipe tipäritä dateazä din
1471, cu optsprezece ani inainte de najterea lui Martin
Luther, dar enunpnd incä de pe atunci anumite motive lute-
rane. Acestea circulau deja pe atunci, difuzate de spiritul
vremii. §i Martin Luther a fost mintea magistralä, inima
incandescentä, marea personalitate care a recepponat, ampli-
ficat §i proiectat aceste idei in viitor. Invä(ätura lui e una din
cele mai timpurii, mai semnificative §i explozive dintre
expresiile istorice prin care omul Occidental s-a afirmat §i s-a
descoperit pe sine: o discreditare radicalä a harismei religiei
tradiponale, mo§tenite, a§a cum e ea reprezentatä de sistemul
sacerdotal rom ano-catolic — acea transferare m agicä,
automatä a puterii preo(e§ti, pentru a absolvi päcatul, a comu-
nica iertarea §i a elibera sufletele din focul purgatorial.
Papa din povestea de fa(ä e incapabil atit sä salveze un
biet suflet, cit §i sä-1 boteze pe prunc; magia institupona-
lizatä §i canalizatä a sacramentelor, chiar dacä e adminis-
tratä de cätre cel m ai inalt reprezentat al rutinei ecleziastice
— blajinul, binevoitorul m are preot al Romei — nu
reu§e§te sä acponeze tn m arile urgenje ale viepi. Sfintul
Ioan, eroul, prefigureazä vorba cutezätoare §i paradoxalä a
lui M artin L uther... Fortiter peccal „Päcätuiepe curajos“.
Nim eni altul decit päcätosul nu poate deveni sfint, cäci
num ai prin experienja individualä, printr-un proces de
päcat personal, suferin{ä §i pocäinpl poate fi dobinditä pu-
terea de a im pärp harul lui Dum nezeu, de a conjura cu apa
binecuvintatä a Duhului Sfint §i cu singele M ielului. Harul
trebuie sä fie ci§tigat. §i in seji potenpalitälile naturii noas-
tre om enejti pe care le catalogäm drept „diavolepi“ consti-
m ie aripile de vultur desfäjurate care ne poartä in slavä
cätre im päräpa suprafireascä a harului.
durile ameninjätoare ale Gradualului: „Binecuvintat omul supus ispitei,

cäci d ac ä e in cercat, el v a p rim i cu n u n a v ie p i pe care D om nul a
fägäduit-o acelo ra ca re -1 iub esc.“
U n E R O U P Ä G tN ? I U N SF tN T CRE$TTN 65
Ioan din legendä a fost im pins prea repede pe cärarea

desävir§irii sfinte; puterile cerului §i infem ului colabora-
serä cu autoritä{ile de pe pärnint spre a lucra in chip m ira-
culos in favoarea lui, dar astfei incit nici ispita, nici expe-
nen{a nu erau necesare. Drumul lui a fost deschis de
strigätul insistent al särm anului suflet din iad; invä^ätura §i
injelepciunea bisericeascä i-au fost häräzite prin gratificajia
Mariei; papa 1-a adoptat ca fiu spiritual cu consim täm intul
prompt al pärinjilor säi, i-a supravegheat progresul §i, cu
cel m ai tim puriu prilej posibil, 1-a hirotonit preot. Cu toate
acestea, a u to ritä re nu au procedat foarte corect §i Ioan
insu§i nu a putut sä nu-§i dea seama de asta. El a priceput
cä cea m ai inaltä funcjie om eneascä — cea de a intra ln
com uniune cu D um nezeu §i de a-i distribui harul sub form a
Euharistiei — trebuie sä fie dejinutä nu de cätre un
„inocent“ , ci de cineva care avusese parte de „experienjä“.
„Sunt incä prea tlnär. Cred cä e ceva cu totul im potriva
voinjei cerului.“ Cu alte cuvinte, trebuie sä fie im potriva
legilor vie£ii — regulile jocului la care am fost provocaji de
forte impenetrabile. §i experienta necesarä, dupä cum a
aflat Ioan ulterior, era cea a acelor forte intunecoase §i rele
ce pot fi biruite de Sfintul Sacrament. Senzajia lipsei de
m erit resim jitä de cätre tlnärul preot 1-a trimis in pustie —
numai cä era vorba de pustia vieîi.
Ioan Gurä de Aur, sfintul crejtin, e superior lui Conn-eda
mtrucit, m tim p ce eroul pägtn a fost trimis pe drum ul aven-
turii m m od accidental, in totalä ignoranjä §i din neatenjie,
Ioan a fost im pins de propriul Sentiment con§tient al unei
insuficienje personale. Oficial, sacramentul este valabil
cmd e acordat de orice preot corect hirotonit m linia drept-
credincioasä a succesiunii apostohce — indiferent de ca-
racterul säu personal, indiferent dacä e respectabil sau nu,
§tiutor sau ignorant. Ioan simte insä cä preotul trebuie sä fie
un §tiutor §i cä, ln ce-1 prive§te pe el insu§i, in pofida
ungerii m iinilor sale, el nu este potrivit. Se presupune cä
poate absolvi de päcat, §i totuji el nu §tie ce anum e este
päcatul — el nu a päcätuit niciodatä. In pofida aprobärii
lumii, el e in realitate necahficat. Asta simte el. §i senti-
66 Regele 91 cadavrul
m entul acesta il salveazä de soarta comunä a depnätorului

obijnuit de funcpi clericale, simplul dem nitar al bisericii;
sentimentul säu il m intuie §i-i deschide drumul cätre
sfinjenie.
De§i favoarea papei §i adm irapa popularä pe care i le-au
adus §tiinja §i darul vorbirii i-ar fi putut dezvolta iluzii
autom ägulitoare, infelegerea intuitivä de cätre loan a stärii
sale spirituale reale §i smerenia sincerä a caracterului säu
exclud posibilitatea de a fi sedus. G eniul säu §tie cit e de
important sä integreze injelepciunea forjelor intunecate
im potriva cärora a fost apärat atit de educapa clericalä, cit
§i de inocen{a naturii sale nepretenpoase. §i totugi el nu
poate prevedea umilinêle, suferinjele §i nedreptäple pe
care le va atrage dupä sine drum ul accidentat al integrärii
prin experien{ä. Nim eni nu poate prevedea niciodatä a§a
ceva. §i in aceastä privinpi el e la fei de ignorant ca §i
prinpil pägin, Conn-eda, care §i-a incredinfat pur §i simplu
destinul bilei de fier m ute §i s-a bizuit färä joväire pe sfa-
tul calului mip>s. O atare ignoranjä e fimdamentalä — §i nu
num ai fundam entalä, ci §i de-a dreptul salvatoare, cäci färä
ea nu poate avea loc nici un im pact rodnic cu experienfa,
nimic „nou“ nu poate sä prindä rädäcini, sä creascä §i sä se
maturizeze prin viajä intm inêlepciune. Doar eine este cu
sinceritate ignorant poate deveni cu adevärat inlelept.
Ioan e totu§i mai avansat decit Conn-eda intru cit el
insu§i i§i prescrie tratam entul de care are nevoie. Dacä se
poticne§te pe drum ul cel plin de primejdii, el e apärat de
calitäple m orale irap o n ale ale um ilinjei, sinceritäpi,
onestitäpi §i altruismului. M ulpimitä lor, instm epunile
intuipei i se pot face auzite, iar instinctul inim ii ii poate
inainta bijbiind §i punind la cale pedeapsa autoaplicatä §i
ispäjirea pentru propria vindecare. Ioan i§i hotäräjte singur
plecarea in indispensabila cäutare necesarä a experienêi
prin fuga in pustia viepi. Apoi, dupä ce a urm at impulsul
fiarei ce stätea la pindä sub straiul lui de nevinoväpe, el i§i
inventeazä propria curä de ispä§ire. Adoptä literalmente
insä§i infäpgarea fiarei, pinä cind cuvintul lui Dumnezeu ii
spune sä inceteze. Astfel, forêle cäläuzitoare, care in mitul
U N E R O U P Ä G tN U N SF tN T CRE$TTN 67
pägin erau pe de-a-ntregul exteriorizate sub diferite mä§ti,

in aceastä legendä cre§tinä se contopesc cu actorul in care
acponeazä eie. Instinctul, intuijia, reacpile m orale §i forjele
simjirii sale, toate acestea provin dintr-o singurä §i pro-
fundä rädäcinä läuntxicä.
Conn-eda a acceptat §i §i-a asumat aspectul an im alle
imbräcindu-se in pielea smgerindä a calului inocent §i blind,
§i prin acest semnificativ gest simbolic de asumare §i identi-
ficare, virtuple divine ale naturii sale animale um ane au fost
dezrobite de intuneric. fnjelepciunea doctrinei pägine
reprezentate in aceastä imagine se intem eia pe o intimitate cu
virtujile subumane, instinctuale, ale omului, §i din aceastä
intimitate se dezvoltaserä simpatia §i credinja D ar pentru
sfintul cre§tin nici nu putea fi vorba de o astfei de acceptare
direetä. Forjele elementare ale naturii fuseserä de m ult §i in
chip deliberat excluse din sistemul säu de integrare, nu fu
seserä niciodatä invitate sä participe in calitate de cäläuze.
Ioan §i-a inceput cälätoria de pe ultima treaptä a seärii
evolujiei spirituale, unde stätea (muljumitä conlucrärii in
folosul säu a favorii um ane §i deopotrivä supraumane) intr-un
rol de cea mai inaltä demnitate omeneascä, cel de preot. S-a
pomenit impärînd harul Atotputemicului, reinnoind jertfa
Mintuitorului, in virtutea puterii magice conferite lui cind
fusese hirotonit. §i aceastä putere era total disproporponatä
fa{ä de realizarea sa individualä. Derivatä din tezaurul meri-
tului supraimbelgugat al Mintuitorului insu§i, Isus Cristos, §i
canalizatä de-a lungul veacurilor prin succesiunea apostolicä
a episcopilor Bisericii Romano-Catolice, ea fusese pur §i
simplu adusä §i aruncatä asupra sa. Dar, la drept vorbind,
eine oare era el ca sä poatä conjine §i distribui taina aceasta
teribilä a harului care biruie päcatul? Cine anume era el ca sä
poatä produce prin cuvintul säu transmutapa alchimicä a
materiei de find in Cel Preaslävit §i sä-1 ridice astfei pe om
din abisul exilului in prezenja nemijlocitä a Domnului §i
Dumnezeului säu? De§i inzestrat cu darul vorbirii meliflue §i
binecuvintat cu toatä injelepciunea clericalä, Ioan §tia in
sufletul säu candid cä nu §tia totu§i nimic. §i avea perfectä
dreptate, intrucit ihjelepciunea cu adevärat corespunzätoare
cu operapa sacramentului e sigur cä nu poate fi dobmditä

printr-o evitare m onasticä §i celibatarä a im pactului cu pu-
terile viepi, ci printr-un compromis curajos cu lum ea creatä,
printr-o aventurä m pustia viejii, printr-o coborire in adincu-
rile infernale ale sufletului.
Io an coboarä, a§adar, de pe treapta de aur, descinde in
tarimurüe de jos, t§i scoate masca inconsistentä de sfin$enie §i
devine o fiarä. §i acolo, forjele primäre ale existen$ei, necu-
noscute vechii sale atitudini inocente, se näpustesc asupra lui
cu o furie irezistibilä. Con§tient cä va päcätui iarä§i §i iarä§i
dacä n-o indepärteazä pe fatä de lingä el, i§i rezolvä proble-
m a in ce mai brutalä manierä posibilä: o proiecteazä fizic
afarä din sfera lui vitalä, ihtr-un gest primitiv de disperare
neputincioasä, elimirund astfei pur §i simplu obiecml ispititor,
ocazia nemijlocitä a tentapei, §i efectuind un soi de autocas
trare. Se simte dupä aceea §i mai räu decit mainte, experi-
menteazä impactul deplin al elementarului, descoperä prä-
pästiile cele mai josnice ale naturii diabolice dinläuntrul säu
§i-§i pune masca animalului abject a§a cum a constatat cä este
el msu§i. Straiele preofejti putrezesc, sihästria sfintä ajtrnge sä
fie bnlogul unui monstrn spectral. Ioan duce aceastä existenjä
murdarä, animalicä, pinä cind fopele superioare ii vorbesc
incä o datä cu o putere de convingere egalä cu cea a revelapei
din clipele primei sale liturghii.
Ioan fusese aclamat la zämislirea sa ca un m intuitor ce
avea sä se nascä, dar a trebuit sä devinä ceva m ainte de a-§i
putea im plini misiunea. El a trebuit sä treacä printr-o inipere
iraponalä, nebuneascä, josnicä §i subumanä a mfringerii.
Fopele superioare nu 1-au abandonat. Eie i s-au vestit a doua
oarä prin glasul unui prunc nebotezat, deocamdatä, a§a-
zicmd, neumanizat complet, §i preotul a fost dezlegat de
ispäjirea purificatoare autoimpusä a respingätoarei sale
incam äri animale, spre a deveni renäscut sfintul1.
1 Ioan H riso sto m u l p ro d u ce c o n jtie n t criz a de tran sfo rm are

care 1-a d o m in at p e regele N ab u co d o n o so r m Cartea lu i D aniel.
„C ind reg e le N abuco d o n o so r se p lim b a in p alatu l reg al din
B abilon, a prins a gräi zicind: « O are n u este acesta B ab ilo n u l cel
U n EROUPÄGtN f l UN SFlNT CREflTN 69
m are pe care 1-am z id it eu intru täria p uterii m ele gi spre cin stea
strälucirii m ele, c a regedinjä regalä?» P e cin d cuvintul era in c ä in
g u ra re g e lu i, u n glas s-a c o b o rit d in cer: « J i e , reg e
N abucodonosor, p se spune: R egatul s-a lu a t de la tine. § i dintre
oam eni vei fi izgonit, v ei locui cu anim aleie cim pului gi v ei pagte
iarbä gi v o r trece gapte ani peste tine, p in ä ce v ei recunoagte cä C el
Preainalt are pu tere p este im p ä rä p a oam enilor gi cä o d ä cui
voiegte!» Indatä s-a im p lin it cuvintul asu p ra lui N abuco d o n o so r,
cäci a fost alu n g at d in tre oam eni gi a m in c at ia rb ä ca an im alele gi
trupul lui era u d at de ro u ä p in ä cind pärul i-a crescu t c a p enele
vu ltu rilor gi ung h iile ca g h earele päsärilor. «§i du p ä trecerea aces-
tui tim p, eu, N abu co d o n o so r, am rid icat ochdi m ei la cer gi m in tea
m i-a v en it din n ou gi am b in ecu v in tat p e C el P reain alt gi C elui
vegnic viu 1-am adus la u d ä gi pream ärire, cä pu terea L u i este p u
tere vegnicä, ia r im p ä rä p a L ui din neam in n e a m ... gi n im en i nu
poate sä-L im p ied ice la lucrul L ui gi sä-I zicä: «C e faci T u ?» In
acelagi tim p m i-a v e n it m in te a la loc gi, sp re g lo ria reg atu lu i m eu ,
m i-a v enit iarägi m ärefia gi strälu cirea gi sfetnicii m ei gi d regätorii
cei m ari m -au ch e m a t gi reg a tu l m i-a fo st d at in stäpin ire, ia r p u
terea m e a a cre scu t gi m a i m ult“ (D aniel, 4, 26—33). A sem en ea
m etam o rfoze gi eclip se tem porare ii am eninjä in to td ea u n a p e cei
m ari in m o m en tele lo r de in c re d ere ex ag eratä in sine. Cf. de
asem en ea A p u leiu s, M ä g a m l de aur.
Patru romane cavaleregti din ciclul
Regelui Arthur
I. SIR GAWAIN §1 CAVALERUL VERDE
In ajunul Anului Nou, cind anul cel vechi i§i träia ultimele
clipe, iar via£a, dupä ce a sträbätut noaptea ei cea mai lungä,
incepe sä se desprindä din ghearele morjii hibemale, in acel
rästimp dintre särbätorile Cräciunului §i Boboteazä, cind se
spune cä strigoii §i stafiile bintuie peste tot, §i-a fäcut aparipa
färä de veste la curtea Regelui Arthur Cavalerul Verde. A
intrat cälare pinä in sala de primiri; era un bärbat de staturä
uria§ä, armura §i calul, fa{a §i arma li erau verzi, §i-n m inä
purta nu o spadä, ci o secure de luptä sträveche. A aruncat
cätre cavalerii Mesei Rotunde adunap acolo provocarea sä se
infrunte cu el potrivit condipilor impuse de el insu§i, ori de
nu, sä se facä de ocarä in ochii lumii.
Condipile erau insä foarte ciudate. Cavalerul care cuteza
sä intre in luptä §i sä apere reputapa curpi Regelui Arthur
trebuia sä ia securea nälucii §i sä incerce a-1 decapita dintr-o
singurä loviturä. In schimb, in ajunul urm ätorului An Nou,
acelagi luptätor trebuia sä se infäp§eze la „Capela V erde“ §i
acolo sä-1 intilneascä incä o datä pe autorul provocärii,
num ai cä atunci el, iar nu Cavalerul Verde, va trebui sä-§i
ofere grum azul securii.
Uria§ul i§i form ulä condipile §i intreaga adunare din jurul
Mesei Rotunde incremeni de uimire. Uimirea fu urmatä de
o stinjenealä generalä, deoarece nici unul din cavaleri nu se
ridicase sä accepte. Atunci, Regele Arthur insu§i dädu sä se
um eascä pentru a salva onoarea cur{ii sale, dar nepotul lui,
Sir Gawain, interveni cu gräbire. Tinärul bärbat ie§i in fajä
ca sä dea piept cu oaspetele cel nefiresc §i se legä sä-i
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL R E G E LU I A R T H U R 71
indeplineascä mtocmai cerinjele. Cavalerul Verde descä-
lecä, li dädu securea sa lui Sir Gawain, I§i plecä grumazul §i
a§teptä. Gawain apucä tem uta armä, o cumpäni in miini §i,
in sfirpt, cu o singurä loviturä nemaipomenitä, ii retezä
capul, astfei incit acesta cäzu la pämint, se rostogoli un pic
§i räm ase nemigcat. Dar Cavalerul Verde se purtä de parcä
nimic nu s-ar fi intimplat. Aplecindu-se lini§tit, i§i recuperä
capul, in§fäcindu-l de pärul vilvoi, §i, luindu-§i inapoi
securea din miinile celuilalt, care nu-i opuse nici o rezis-
tenjä, incälecä pe armäsarul cel verde §i mare. Capul, din
care picura singe, i§i mi§cä buzele incet §i-§i facu din nou
auzit glasul pentru a-1 ruga stäruitor pe Gaw ain ca nu cumva
sä nu se infäpjeze peste un an la capelä. Apoi, uria§ul des-
cäpäpnat i§i luä capul sub braj §i-§i väzu de drum.
Clnd anul se apropia iarä§i de sfir§it, pupn dupä Ziua
Tuturor Sfinplor, Sir Gaw ain era gata sä plece cätre
necunoscuta Capelä Verde. Incälecä pe calul säu de luptä
insopt de tinguirile curpi, deoarece nim eni nu m ai trägea
nädejde sä-1 m ai vadä intors vreodatä. Cit despre tihärul
cavaler, el era insä destul de voios. „De ce oare sä mä
tem?“ intreba el. „Ce alta i s-ar putea intim pla unui om
dacä nu sä m eargä in intim pinarea scrisei sale?“ §i cu asta
i§i väzu de drum.
Gawain cälärea singur. O apucä spre miazänoapte, prin
pustietate §i iam ä. N im eni din pnuturile aproape päräsite
nu putu sä-i arate drumul sau sä-i spunä ceva despre capelä.
Nimeni nu o väzuse vreodatä sau nu auzise de a§a ceva. Era
silit sä-§i urm eze glasul interior. A ventura era lungä §i
frigul tot mai aspru, a§a incit Gaw ain se väzu cunnd la
mare ananghie §i cälärea la intimplare.
In ajunul Cräciunului, pe cind rätäcea printr-o pädure
intunecoasä, se rugä lui Cristos §i Fecioarei sä-i scoatä-n
cale un adäpost unde sä poatä särbätori na§terea
Mintuitorului. Atunci se pom eni pe neajteptate in faja unui
castel impunätor, izolat in pustie, §i unde i se fäcu cea mai
ospitalierä primire. Gazda, un bärbat foarte inalt §i cu o
infäpjare sinisträ, i§i dädu toatä silinja spre a-1 face sä se
simtä bine, iar sopa lui, o doam nä de o frum useje ce-p lua
72 R e g e l e 91 cadavrul
ochii, precurn §i o m atroanä impunätoare mai in virstä care

locuia Tmpreunä cu ei la castel, päreau la fei de incintate sä
aibä ca oaspete un cavaler atit de vestit. Grija lui de a afla
drumul cätre Capela V erde i-a fost luatä, ji i s-a spus cä
locul cäutat se afla in apropiere, intr-o vale ingustä ji
päräsitä, unde putea ajunge cu ujurinpi. Dacä pleca in
dim ineaja de Anul Nou, avea tot tim pul sä ajungä la intil-
nire; pinä atunci fu insistent poftit sä räm inä la castel. A ja
cä a poposit acolo, bucunndu-se de toatä cinstirea §i de cea
m ai pläcutä ospepe.
Cu trei zile inainte de dimineaâ in care era hotäritä ple-
carea lui Gawain, gazda lui pom i dis-de-dim ineatä la o
vinätoare de o zi. Cei doi conveniserä din toatä inim a cu o
noapte m ai inainte, in vrem e ce beau im preunä la gura
vetrei, cä tot vinatul care avea sä-i pice vinätorului de-a
lungul intregii zile avea sä-i aparjinä oaspetelui, gazda
urm ind sä prim eascä in schimb orice pradä ar putea agonisi
Gaw ain petrecindu-ji ziua linijtit acasä. Fusese o invoialä
destul de nostim ä §i amindoi xiseserä din toatä inima.
Plecarea-n zori a fost cu larm ä mare, in lätratul ciinilor,
zgomotul de copite al cailor, sunetul com ilor de vinätoare
§i strigätele oam enilor din alaiul impunätor. Dupä care,
castelul, päräsit de locuitorii säi, s-a cufundat in täcere.
Gaw ain se intoarse pe partea cealaltä. Se sim p insä curind
smuls din toropealä de certitudinea cä cineva stätea pe m ar-
ginea patului säu. Era sopa gazdei. Dupä ce castelul se
golise, frum oasa fem eie se strecurä tiptil in odaie ji se
ajezä pe patul lui Gawain, dupä polog.
I se adresa cu un glas scäzut, blind, bogat ji frumos, ji
Gawain se simp räscolit irezistibil. Fiind insä §i cavalerul
care era, se sim p legat la fei de putem ic ji de datoria fa{ä de
gazda sa. Stäpinindu-ji pom irile cu un efort aproape
supraomenesc, el rezistä irezistibilului, ji superba fem eie se
väzu nevoitä sä se m ulpim eascä a-i da un särut neputincios.
Stäpinul castelului se intoarse in amurg, §i oamenii säi
abia duceau povara vinatului. Anim alele furä ajezate rin-
duri, rinduri pe pardoseala sälii celei mari, iar gazda i le
in fäp jä apoi lui Gaw ain, care, respectind invoiala, ii predä
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 73
nam ilei de vinätor särutul prim it de el. § i apoi, iaräji, cei
doi bärbap riserä din toatä inima. Ce nem sem natä era prada
jederii acasä in com parajie cu captura unei vinätori de-o zi
intreagä!
A doua zi de dim ineajä, stäpinul castelului iarä§i plecä,
§i iarä?i doam na se strecurä dupä polog. Fu m ult m ai insis-
tentä decit in ajun, iar stäpinirea de sine a lui Gawain fu §i
m ai greu de cumpänit. Cavalerul era insä dibaci, nu num ai
cä izbuti sä pnä piept asiduitäplor gazdei sale, ci o §i intäri
§i alinä, a§a incit, de§i respinsä, ea nu se simp um ilitä §i-i
dädu douä säruturi de astä datä, inainte de a se despärp de el.
Stäpinul se intoarse ceva m ai tirziu in acea zi, dupä ce
ucisese un m istrei cit toate zilele, pe care i-1 därui. §i dupä
ce prim i §i el in schim b cele douä pupäturi pe obraz, cei doi
bärbap izbucnirä iarä§i in iis ca de obicei.
In cea de-a treia diminea^ä, ultim a inaintea plecärii lui
Gawain, lucrurile decurserä ceva mai pupn civilizat dupä
pologul patului. Fem eia stärui cu o deznädejde care fäcea
ca necurm ata atitudine cavalereascä a oaspetelui sä parä
ciudat de samavolnicä. Im prejurarea era §i m ai arzätoare
din cauzä cä tinärul §i chipejul Gawain avea o considera-
bilä reputajie de amant. „Spune-m i m äcar“, il rugä fem eia
cu cerul §i päm intul, „cä e§ti indrägostit de altä doam nä §i
cä ai jurat sä-i pästrezi credinfä.“ Dar tinärul räspunse cä in
viaja lui nu exista nici o asem enea iubitä.
Apoi, fem eia päru a incerca sä gäseascä vreun semn,
vreun lucru care, fie §i intr-un Chip de neatins, sä-1 facä
oarecum al ei, §i-§i scoase de pe deget un inel impresionant,
rugindu-1 stäruitor sä-1 primeascä. El se opuse insä iarä§i —
deoarece inelul e im simbol al personalitäpi §i däruirea unui
inel presupim e abandonarea propriei fiin{e. A da in dar un
inel inseam nä a därui o putere, autoritatea de a vorbi sau
acpona in num ele cuiva. Astfel, un rege i§i va incredinja
inelul sfem icului im putem icit sä facä cunoscute hotänri §i
sä pecetluiascä acte in num ele säu, iar o doam nä ii va da
inelul säu cavalerului care e cavalerul ei. Acceptarea unui
asem enea semn presupune un angajam ent, un soi de
obligape, §i Sir Gawain, consecvent cu caracterul säu in
calitate de cavaler al M esei Rotunde a Regelui Arthur, era

extrem de strict ln privinja im plicapilor pe care le puteau
avea pentm el asemenea indatoräri.
Tinärul, in aceste ultime ceasuri ale viepi sale, era supus,
dupä cum se poate vedea, unei m cercäri foarte delicate §i
gräitoare. A doua zi in zori, el urm a sä plece la mtHnirea cu
Cavalerul Verde §i sä accepte sä-§i piardä capul. Pinä atunci
m ai avea o zi — o zi in m omentul apusului prem atur aprins
al tinerejii lui prepoase. §i dacä trupul säu de bärbat tlnär
ar fi putut im agina un räsptms viu fajä de dorinja lui de a
träi teribil de intensificatä acum, el nu ar fi putut invoca
nim ic m ai dezirabil decit pe fem eia aceasta frumoasä,
gingajä §i atlt de stäruitoare, ce venise la dinsul. Pentm cea
din urm ä oarä atracpa lumii se afla acum in fa(a lui, oferind
buzelor sale o ultim ä savoare, relativ scurtä, dar copleî-
toare, a vie(ii pe care avea sä o piardä prea repede. §i totu§i,
cavalem l — acest iubit experim entat al atitor doamne
nobile §i frum oase, deloc nesim ptor la farm ecele §i preten-
tiile lor — refuza oferta, aceastä cupä a pläcerii plinä ochi.
Tem eiurile märturisite $i reale ale lui Sir Gaw ain pentm
acest act nefiresc ii erau obligapile cavalerejti fajä de gazda
absentä §i, dacä e sä apreciem simbolismul im pasului säu,
trebuie sä incercäm a le injelege a§a cum a fäcut-o §i el. A
fost ispitit sä lepede, pentm o clipä de satisfacpe egoistä,
consacrarea de o viajä in slujba perfecpunii cavalerismului.
Dacä ar fi cedat, gre§eala lui ar fi fost nu licenpozitatea car-
nalä (de la care, putem fi incredinjap, nu s-ar fi dat in lämri),
ci nesinceritatea §i infidelitatea, iar a§a ceva ar fi insem nat
dezintegrarea logicii proprii a fiin(ei sale. Cäci Sir Gawain
era un inipat — unul dintre inipapi de ffunte — in cercul
sacm al M esei Rotunde, consacrat in mod solemn §i seriös
viepi m odel a idealului cavaleresc. Faptul de a fi sucombat
la ademenirea unei aventuri erotice episodice cu prepil prin-
cipiului de consecvenjä al carierei sale ar fi insem nat o
trädare nu num ai fa(ä de gazdä, ci §i fa(ä de sine insu§i.
Via(a ii era sortitä sä se sfir§eascä in scurt tim p, fie, a§adar,
sä continue la fei pinä la sfirjit. Sä nu se präbu§eascä din
pricina unui ceas trecätor de prilej volupmos.
Pentru fem eia contrariatä se punea insä o problem ä de
onoare de sernn opus §i nu i se putea refuza total cererea ca
propunerea ei nedisim ulatä sä fie prim itä m äcar cu o mi-
nimä concesie. Gaw ain nu-i accepta inelul. Atunci nu
exista oare ceva care sä oblige incä §i mai pupn $i pe care
el sä poatä condescinde a-1 prim i din partea ei, un fleac
oarecare, m ai neinsem nat decit un dar, o nim ica toatä, dar
o pärticicä totu§i din existenja ei, §i care ar putea constitui
o legäturä secretä intre ei doi? Plecindu-§i ochii, privirea ii
cäzu pe o curelujä verde, o simplä bucatä de gäitan pe care ea
o purta in juru l taliei. §i-o desprinse cu m iinile trem urinde
§i-o puse cu hotäiire in palm a eroului neprim itor din pat,
spuruhdu-i in joaptä, ca §i cum perejii ar fi avut urechi: ,Ja-o,
rogu-te. E o nim ica toatä, dar e inzestratä cu o putere mi-
nunatä.“ Gaw ain incä nu-i ingäduise ispititoarei sä-i stringä
pumnul. „Oricine poartä asupra sa cäpe{elul ästa de gäi
tan“ , ii spuse ea, „nu poate fi vätäm at.“
A fost o loviturä bine {intitä. Im potrivirea lui Gaw ain
släbi oarecum pentru o clipä, §i, insistentä, fem eia incepu
sä-i inchidä pum nul. U m ilindu-se ca sä trium fe, ea pusese
in joc un fleac, o nadä adresatä ultim ei rämä§i{e de fricä ce
ar m ai fi putut subzista in inim a neinfricatului tinär care
bätuse atita drum ca sä dea ochi cu m oartea. Prea puîn,
pesemne chiar nim ic nu s-ar opune intereselor oaspetelui
säu dacä ar accepta un talism an atit de oportun. Fem eia
pleda cu un aer de ingindurare plinä de iubire, preocupatä
de siguranja tinärului — preväzätoare, altruistä, m atem ä,
nem aiurm ärind sä cigtige partida prin ispitire. §i strategia
ei 1-a captivat pe G aw ain färä ca el sä-§i dea seama.
Pumnul i s-a inchis singur pe neinsem nata curelu§ä verde.
Apoi a injfäcat-o brusc §i a luat-o, iar fem eia, in focul
gratitudinii §i satisfacpei, 1-a särutat färä codire de trei ori.
Tinärul cavaler avea sä plece m ai increzätor in cäutarea sa
de a doua zi, ceva m ai pu{in deschis ?i senin, m ai pupn
conjtient de bravura sa, m ai pu{in fä{i§ decit ar fi fäcut-o
dacä n-ar fi täinuit gazdei o nim ica toatä la cerem onialul
schim bului lor zilnic, räm inind cu toate acestea acela§i
cälärei neasem uit de viteaz.
Vinätorul se mtoarse tncä §i mai tirziu decit in ajun §i nu-i

putu oferi ca pradä decit o vulpe sfrijitä §i urtt mirositoare.
Tolba lui devenise pe zi ce trecea tot mai goalä, pe cind cea
a oaspetelui räm as la castel se umpluse tot mai mult. Cu
prilejul schimbului, gazda, scuzindu-se cu o inäl{are din
umeri, i§i prezentä jalnica offandä, iar oaspetele, cu o
um brä de stingherealä, ti dädu trei säruturi. Capätul de
gäitan verde nu se ivi, §i femeia, dupä ce asistase la scenä
cu ingrijorare, räsuflä ujuratä cu o privire plinä de bucurie
recunoscätoare.
A doua zi de diminealä, un scutier il conduse pe Sir
Gawain cätre valea cea uitatä de lume §i, dupä ce-i arätä
drumul spre Capela Verde, ii urä cälduros intoarcere bunä.
Nimeni, spuse el, nu se mai intorsese vreodatä dupä ce se
dusese la capela aceea. „Prin urmare, bunule Sir Gaw ain“ ,
spuse el, „las-o in plata Dom nului. Vezi-p de drum in altä
parte §i eu unul ju r sä-Ji pästrez taina.“ Tinärul cavaler nu
era speriat insä §i, cu ajutorul curelu§ei verzi, avea toate
§ansele sä supravie{uiascä unei im prejuräri in care ceilalî
i§i gäsiserä sfir§itul.
I |i continuä drum ul singur §i la tim pul cuvenit ajunse in
dreptul unei cripte lugubre, afundate in pämint, surpate de
vechim e §i acoperite cu mu§chi, un loc de intilnire spectral,
pustiu §i linijtit. Oprind calul in faja ei, trase cu urechea §i,
nu dupä mult tim p, auzi un zgomot ca de tocilä, de parcä
cineva ar fi ascujit o secure, ce venea prin aerul glacial din-
spre coasta im päduritä de pe celälalt mal al piiiului.
Gawain i§i rosti num ele cu glas tare §i-§i vesti sosirea. Un
glas il pofti sä m ai a§tepte §i iaräji se fäcu auzit acel zgo
mot inspäim intätor de secure ascujitä. Apoi sunetul incetä
brusc §i o clipä m ai tirziu uria§ul Cavaler Verde ie§i dintr-o
pejterä §i incepu sä coboare povimi§ul.
Salutul le-a fost scurt §i precis. Gawain a fost condus la
locul de execujie. Procedind asemenea m odelului de mai
an, el se opri in picioare linigtit, cu capul inclinat §i ceafa
pregätitä, dar in clipa in care securea i§i lua avint ca sä
izbeascä, „strinse un pic din um eri“, instinctiv. S-ar putea
spune cä a fost un al doilea simptom al pom irii care-1
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL REG ELU 1 A R T H U R 11
fäcuse sä accepte capätul de gäitan, §i e interesant de notat

cä §i dacä era protejat acum de talism an (sau poate tocmai
de aceea), nu a putut accepta indiferent lovitura schijatä.
Cavalerul Verde, väzindu-i tresärirea, läsä jos fierul §i-l
acuzä pe Gaw ain d e lajitate. Tinärul protestä. N u se afla,
dupä cum m ärturisi el, in postura norocoasä de a-§i ridica
de jos capul retezat. Se pregäti to tuji din nou, fägäduind ca
de astä datä sä nu mai tremure.
Cavalerul Verde inäljä iarä§i securea. Täi§ul incepuse sä
§i coboare, cind näm etenia de cäläu, observind cä de astä
datä cavalerul stätea nem i§cat, se opri iarä§i, intrerupin-
du-§i avintul brajelor uria§e, §i observä aprobator: „A §aim i
placi. Acum am sä dau lovitura. Dar m ai intii scoate-p
bereta pe care p-a dat-o Regele Arthur, ca sä-p pot ochi
ceafa in chipul cel mai nim erit.“
Gawain era exasperat. „D ä o datä“, strigä el, „dacä nu
vrei sä cred cä n-ai curaj sä love§ti.“ _
„Adevärat gräiegti“ , zise Cavalerul Verde, „cäutarea ta
i§i va gäsi curind räsplata.“
Ridicä securea pentru a treia oarä, o inälfä sus, o
cumpäni §i-o läsä sä cadä, dar in a§a fei, incit aproape gre§i
pnta §i-i juli doar pupn pielea cu m uchea, insem nindu-i
ceafa cu o zgirieturä singerindä subpre.
Gawain, sim pnd asta, säri in läturi, i§i apucä iute armele
§i se pregäti de luptä. „Te desfid!“ rosti el strigind.
„Invoiala a fost doar o loviturä §i-atit!“
Cavalerul Verde suridea, rezem indu-se netulburat in
secure. „Jine-Ji firea“, spuse el, „ai prim it lovitura pe care
o m eritai.“ Nu am sä-p m ai fac nici un räu. De douä ori
m-arn pus la incercare pe m ine insumi. Loviturile au fost
färä urmäri fiindcä de douä ori p-ai (inut legäm intul fa(ä de
mine §i m i-ai dat inapoi särutärile pe care le-ai prim it de la
sopa mea. A treia oarä insä nu te-ai pnut de cuvint.
Cureluga verde pe care o porp im i apapine, nevasta m ea a
fäcut-o pentru mine. Eu insum i am trim is-o la tine cu
dezmierdärile, säruturile §i ispita ei verde. §tiu tot ce s-a
petrecut intre voi. §i printre cavalerii lumii, Sir Gawain e
ca un m ärgäritar printre boabele de mazäre. Ai gre§it doar
un pic, atunci cind ai fost pus la incercare pentru a treia

oarä, dar nu din ingäduin(ä fa{ä de tine, ci din cauzä cä-p
iubeai via(a §i-p pärea räu s-o pierzi.“
Sir Gawain se inrogise de rugine. ,31estem ap fip amtndoi“,
räcni el. „Frica gi Dorinpi! Voi suntep distrugätorii curajului
gi ai eroismului bärbätesc.“ Scopndu-gi cureluga, i-o dädu
inapoi, dar Cavalerul Verde refuzä sä o ia. il linigti pe tinärul
erou, mdemmndu-1 sä pästreze gäitanul verde ca dar, apoi il
pofti sä accepte incä o datä ospitalitatea castelului.
Gaw ain refuzä sä-1 mai insofeascä, dar consim p sä
pätreze legätura, pe care gi-o prinse cu un nod tainic la sub-
suoarä. Ea avea sä-i am inteascä m ereu de-acum incolo de
gregeala fäcutä. §i astfei se intoarse nevätäm at la M asa
Rotundä de la curtea Regelui Arthur, unde i§i istorisi
povestea. Cavalerilor nu prea le päsä de gregealä, dar pu-
serä m are prej pe eroismul biruinjei. §i in am intirea rem ar-
cabilei intim pläri, convenirä sä poarte cu topi de atunci
inainte un capät de giret verde1.
2
Astfel ia sfirgit povestea; räm inem insä cu o intrebare.
Cine anume era acea fiin{ä nepäm inteanä gi imperioasä,
1 Gawain and The Green K n ig h t ne-a p arvenit in tr-u n singur

m anuscris de la sflrgitul secolului al X lV -lea (C otton M S. N ero A.
x., fol. 91—124 v°, de la British M useum ), care conpne In cä trei cele-
b ie poem e m edievale: T he Pearl, Cleanness §i Patience. G awain a
fost editat pentru prim a oarä de S ir F rederic M adden, S y r G awayne,
The B annatyne Club, L ondra, 1839, apoi de R ichard M orris pentru
E arly E nglish T ext Society, in 1864. A fost tradus in englezä m o-
dem ä de d ra Jessie L. W eston, Londra, 1898, (New Y ork, 1905); de
Rev. E. J. B. K irtlan, Londra, 1912; §i de K .G .T. W ebster (W . A.
N eilson gi K .G .T. W ebster, editori, The C h ie f British P oets o f the
Fourteenth and F ifteenth Centim es), Boston, 1916. U n studiu im
portant despre surse gi Variante apare in G eorge Ly m an K ittredge, A
S tu d y o f G awain and the Green K night, H arvard U niversity P ress,
C am bridge, M ass., 1916. V ezi gi A nanda K. C oom arasw am y, „Sir
G aw ain and the G reen K night“, in Speculum , X X I, pp. 104—125, un
studiu despre m otivul decapitarii cu paraleie orientale.
m dreptäptä sä provoace, sä punä la incercare, sä dem ape

p sä pronun(e sentirpe? Cavalerul Verde care putea sä -p ia
capul la subsuoarä p sä reaparä cu el pus la loc, a cärui
sope era cea mai frum oasä seducätoare din lume p a cärui
Capelä V erde era un soi de criptä bintuitä, „cea mai
blestem atä bisericä“, dupä cum o socotea Gawain, „m care
am intrat vreodatä!“ — eine oare este el p cum il cheam ä?
In folclor p in basm e nu e neobipiuit ca m orpi sä-§i
poarte capul sub bra( ca sä-i sperie pe oam enii ce le ies in
cale. I§i azvirlä-n aer capetele p joaeä popice cu hircile lor.
M ai m ult, verdele deschis e culoarea cadavrelor livide: pic-
turile aparjinind artei budiste din Tibet, care se supun in
sim bolismul lor coloristic unei tradipi prescrise foarte pre-
cis, folosesc un asem enea verde spre a indica tot ceea ce
pne de regatul Regelui M oarte1. Putern presupune färä
team a de a g re p cä aparipa uriagä, verde ca m oartea, din
valea cea päräsitä a „celei m ai blestem ate biserici“, purtind
pe um är o secure arhaicä in locul unei spade contem porane,
crep in e p cavalerepi p cälare pe un arm äsar la fei de
rem arcabil ca p el atit din punctul de vedere al culorii, cit
p al dimensiunilor, era m arele secerätor, M oartea. Iar
1 ln eposurile irlandeze tim purii, care au fo st d u p ä toate

ap a ren je le su rse ale povegtii cavaleregti d esp re G aw ain §i
C avalerul Verde, uriagul n u e verd e, ci n egru sau m ai d eg rab ä
im b rä c a tin negru (F led B ricren d 16, 91—102, Cf. G. L. K ittredge,
op. cit., pp. 10—15). S -a su g e ra t cä v erd e le a pätruns in leg en d ä
p rintr-o gregitä traducere a cuvintului irlandez glas, care p o ate
in sem n a atit „gri“ , cit gi „v e rd e“ (cf. R o g er S. L oom is, C eltic
M y th a nd A rthurian R o m a n ce , C o lu m b ia U niversity P ress, 1927,
p. 59). C hiar d aeä in s ä e a e u n elem e n t tirziu in n ara p e, cu lo area
a fo st adecvatä caracterului o rig in ä r al In stigatoru lu i gi treb u ie sä
fi fost p riv itä c a atare a tit de narator, cit gi d e au d ien ja sa.
O riginalul irlandez al figurii In stigatorului supraom enesc era zeul
gi portarul L um ii de D incolo, C u ro i M ac D aire (R oger S. L o o m is,
op. cit., cap. X I; vezi gi A .C .L .B ro w n , O rigin o f the Grail L e g e n d ,
H arv ard U n iv ersity P re ss, C a m b rid g e , M a ss., 1943, pp. 7 1 ,3 5 7 ,
378). In tr-u n a d in ap arip ile sale, C uroi e ra cu n o scu t ca „G roazä,
fiul M arii F rici“ (F led B ricren d 14, 75—78; G. L. K ittred g e, op.
cit., pp. 17—18).
80 R eg ele §i cadavrul
fem eia orbitor de frumoasä, intrupind §i reprezentind fasci-

napa lumii, oferind cupa dorinjei, ispitind cu pläceiea, este
Viaja, m ireasa M orpi1.
Legenda lui Buddha conpne un exem plu faimos al aces-
tei tem e m itologice aparent universale a incercärii eroului
de cätre personificärile m orpi §i viepi. In tim pul noppi
epocale cind Salvatorul era cufundat in m editape sub
pom ul Bo, in locul nemigcat, §i la un pas de realizare, a fost
abordat de supremul ispititor M ära, „cel care ucide“, „cel
care aduce m oartea“ . M ära a venit sub infäp§area unui tinär
aträgätor purtind o läutä; celälalt num e al lui M ära este
Käma, „dorin(ä“, „poftä“ . §i el a etalat in fa(a ochilor lui
Buddha trei fete voluptuoase (in legenda li se spune fiicele
lui Mära) care au incercat sä-1 m einte cu fm m usejea lor, dar
eroul a räm as im pasibil. A tunci ispititorul, luindu-§i
infäpgarea furioasä, §i-a ridicat oastea de dem oni — ca in
ispitirea lui Sir Gaw ain — , astfei incit atraepa viepi §i
teroarea anihilärii sä-1 asalteze pe erou in acelagi timp.
Diavoli in dispozitiv de luptä au im presurat §i atacat figura
solitarä gi täcutä. §i la fei cum Gaw ain a fost ispitit de trei
ori de cätre femeie, a§a a fost §i B uddha de cätre cele trei
fiiee; a§a cum Gawain a infruntat ameninjarea securii, la fei
§i Buddha a infruntat proiectilele hoardei. Diavolii ii
amenin(au m editapa cu insä§i teroarea chipurilor lor —
m ulte din eie avind infäp§äri de fiare sau päsäri de pradä.
Aruncau in el cu copaci in fläcäri, stinci, m unp arzätori, dar
Salvatorul a rämas nem ijeat; cäci el §tia cä tum ultul din
jurul säu, furia armatei §i adem enirea fiicelor lui Mära, nu
reprezenta altceva decit o räsfringere in oglindä a for(elor
läuntrice elem entare ale propriei sale naturi om enepi
prim itive, care incä se m ai agäjau de existenja fenom enalä,
pretinzind satisfaepe cam alä §i tem indu-se de distrugerea
cadrului fizic. Prin actul de in|elegere a terorii §i ademenirii
ca dubia m anierä de com portare a unui unic m aestru al
tentapei, Salvatorul Universal s-a eliberat de inrobirea cos-
1 [„Via{ä“ gi „M oarte“ su n t d eo p o triv ä n o m in a D ei. „V erd e“ le

sim bolizeazä p e am bele. — A K C .]
micä a eului säu doritor §i fricos. Recunoscind cä contrari-
ile, de§i opuse in form a lor aparentä, erau m anifestärile
pereche ale unei realitäp unice, el a räm as neclintit la
mijloc. I§i stinsese in sine §i ultim a licärire interm itentä de
simtire personalä. (C a ,3 u d d h a “ , a d ic ä , Jlum inatul“ , el era
§i „Cel Stins“ , cel care trecuse in Nirväna.) §i astfei fetele
§i-au etalat farm ecele inaintea unor ochi goi, iar avalanga
de proiectile au fost transform ate in flori de adorape.
Adversarul, cu toatä liota lui de diavoli §i fete, a fost silit in
cele din urm ä sä se retragä.
Coresponden(a dintre ispitirile lui Gautama, care, potri-
vit tradipei budiste, au reprezentat pasul final al iniperii
sale in „Tronul regesc al Inväjätorului zeilor §i oam enilor“ ,
§i cele ale lui Sir Gaw ain sunt evidente. In ambele cazuri,
m oartea intrupeazä func|ii de m aestru in inipere1. Atletul
M esei R otunde se com portä mai pupn glorios decit
Gautama, deoarece, la urm a urmelor, el nu e un salvator al
lumii, ci doar „cel mai bun dintre cavaleri“; cu toate aces-
tea, povestea lui cavalereascä e o versiune a aceluia$i mis-
ter universal. Prin valea m orpi el e condus la sanctuarul
indepärtat §i singuratic al viepi reinnoite, §i acolo, dupä ce
face fa(ä incercärii, e renäscut. Aceasta e o versiune
medievalä cavalereascä a m isterului m orpi ca individuali-
tate trecätoare — care e alcätuitä din dorinjä §i fficä — §i
al dobindirii invierii in viaja superioarä färä de moarte.
Darul acordat inipatului, legätura verde de culoarea
m orpi — eine altcineva daeä nu M oartea insä§i ar fi putut
face o asem enea favoare? El conferä nem urire, il elibereazä
pe purtätor de puterea m opii §i e talism anul renajterii2.
Maniera lui Gaw ain de a-1 prim i a fost cu sigurarpä dis-
1 [„Cc este « d ecapitarea»? U ciderea sufletu lu i-cam al (n a fs =

ebr. n efesh ) in R ä zb o iu l S fin t“ (R üm i, MathnawT, 2 .2 525). —
A K C.]
2 E roul suprem al ciclului epic irlandez din care d eriv ä in m are
m äsurä rom an ele M esei R otunde, C uchullin, proto tip u l lui Sir
G aw ain, a p u rtat gi el, d u p ä cu m se spune, o Centura m a g icä ce-1
läcea invulnerabil.
cutabilä. L-a acceptat cu inim a strinsä, pe furi§, ca pe o

pradä smulsä in tainä §i ascunsä. Dacä ar fi fost in Stare sä
o inapoieze in m omentul schimbului de searä, iniperea lui
ar fi putut im bräca pesem ne o form ä m ai pu{in inspäi-
mmtätoare; ar fi putut fi pesem ne scutit de intilnirea de la
Capela Verde. Cu toate acestea, dupä incheierea incercärii
nu mai incäpea nici o indoialä cä el m eritä trofeul, a§a incit
M oartea i-1 lasä ca pe un dar legitim.
In aceastä aventurä cavalereascä tirzie, M oartea joacä
acelaji rol ca §i in miturile §i eposurile antice despre
Ghilgam ep Heracles, Teseu §i Orfeu. A cepi eroi timpurii au
ajuns §i ei in tärimul de jos (sau in Jinuturi indepärtate,
interzise ori necunoscute) spre a ciftiga prin misterul morfii
comoara viepi nesfirpte. In versiunea prezentä insä momen
tul provocärii, al tentapei p al incercärii nu e clarificat prea
bine . Povepii pare a-i scäpa ceva din propria-i adincime. Ea
nu insistä asupra semnificapei sale. N u putem fi siguri nici
m äcar cä, in secolele al XlH-lea p al X lV-lea, poepi francezi
p englezi care au construit aceastä poveste din materiale mai
vechi au urmärit conpient interpretarea ce reiese inevitabil
atunci cind sunt analizate comparativ episoadele tradiponale
pe care ei le-au sintetizat atit de izbutit1. Cavalerul Verde,
bunäoarä, inainte de a-1 läsa pe Gawain sä plece, i p deschide
viziera §i-§i dezväluie adevärata fa(ä, caracterul p semnifi-
capa sa ascunsä; p totup num ele pe care §i-l declarä nu-i e
adeväratul nomen. El se prezintä pur p simplu ca B em lak de
Hautdeseit, „Bemlak din Pustia inaltä“ . incä o farsä a
deghizärii, facutä de astä datä nu num ai eroului, ci p citito-
rilor p poeplor deopotrivä2.
1 C azul lor e sim ilar cu cel al unui om care v iseazä farä sä

m {eleagä sim bolurile pe care i le in fä p je a z ä geniul creativ al inte-
rio ru lu i säu. E i gtiu cu m sä adune, sä co m b in e §i sä m o d ifice
m otive trad ip o n ale conform spiritului §i leg ilo r trad ip o n ale ale
artei lor n arativ e trad ip o n ale, dar d e aici nu rezu ltä cä au m [eles
pe deplin ce anum e in seam n ä co m b in ap ile.
2 P entru o d isc u p e d espre acest n u m e, cf. R oger S. L oom is,
R o m a n ic R e v ie w , X V , pp. 275 fi urm .
P A T R U RO M AN E D IN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 83
Impunätoarea m atroanä mai in virstä se dovedejte a fi
M organ the Fay (Zina M organa), cindva iubita injeleptului §i
putem icului Merlin, de la care a invä(at vräjitoria ji pe care
1-a inchis apoi prin farmece intr-un mormint viu1. Se spune
cä ea a fost cea care 1-a trimis pe Cavalerul Verde in misiune
la curtea Regelui Arthur §i 1-a inzestrat cu puterea de a face
scamatoria cu capul. Unuia dintre fiii ei i se refuzase
admiterea in cercul foarte inchis al M esei Rotunde §i ea,
fiind o femeie vindicativä, voise sä discrediteze reputajia de
vitejie a cavalerilor. Tot ea sperase cä Regina Guinevere va
sucomba de spaimä §i rujine. Ea ih säji este sora vitregä a
regelui §i, ca atare, m ätujä a lui Sir Gawain, care e nepotul
Regelui Arthur etc. etc. E evident cä interesul aventurii a
degenerat la nivelul pur social §i genealogic. Tem e care
altädatä trebuie sä fi fost aduse pe o scenä miticä superioarä
apar acum eclipsate §i covirjite de om am entele mindriei ca-
valerejti §i ale intrigii de famihe. A ja stau lucrurile, intr-ade-
vär, in intreg ciclul lui Sir Gaw ain — nu doar in episodul
inthnirii cu Cavalerul Verde. Num eroase legende despre
Gawain sunt pline de imagini mitologice minunate, aventuri
in castele singuratice vräjite §i pe indepärtate insule de basm,
dar toatä mitologia a ajuns sä fie transformatä conform for-
mulelor dragostei §i competipilor cavalerejti medievale. Un
ochi atent poate totuji detecta §i descifra iaräji mai vechiul
simbohsm cu semnificapa lui etemä.
Afläm , de exem plu, despre Castelul M inunilor, L e
Chateau M erveil2: un loc al incercärilor inspäim intätoare §i
al experienjelor uimitoare, com parabil cu „Valea färä de
1 P oetul ciclu lu i G aw ain o id en tificä aici pe M organ le F ay

(F ata M organa), sora v itre g ä a R eg elu i A rth u r, cu N iniane, iu b ita
lui M erlin; in alte locuri din povegtile arthuriene, cele d o u ä sunt
distincte. P o v estea N in ian ei $i a lui M erlin poate fi g äsita infra,
pp. 1 81-201.
2 C hretien de T royes, C onte d el Graal, gi W o lfram v o n
E schenbach, P aiziva l, fu m iz eaz ä p rin cip alele v ersiu n i, d a r §i cite-
v a texte m ai m ici intregesc ceea ce gtim despre legenda p riv ito are
la L e Chateau M erveil. C f. Jessie L . W esto n , T h e L e g e n d o f S ir
G aw ain, L ondra, 1897, pp. 2 7 -2 8 .
m toarcere“ a lui Merlin. Trei regine §i nenumärate tinere

sunt prizonierele lui; stäpinä ii este o doam nä de o frumu-
se(e supraomeneascä; Castelul e o veritabilä „insulä a fe-
meilor“. Ca §i in infemul Antichitä(ii, la ea se ajunge intr-o
luntre, sub paza unui barcagiu, sau, conform altei versiuni,
cu o insulijä plutitoare1. Apele care o im prejm uiesc sunt
greu de traversat, nu oricine poate pune piciorul pe malul
opus, iar luntra§ul il avertizeazä in acest sens pe eroul care
apeleazä la el pentru a fi trecut dincolo. „Oricine este dus
dincolo“ , spune el, „trebuie sä räm inä pentru totdeauna pe
tärim ul acela.“ Ca §i insula feacienilor vizitatä de cätre
Ulise (care, in esenjä, era o insulä ferm ecatä a räposajilor
ferici(i), castelul fem eilor din legenda lui Gawain nu poate
fi atins decit cu ajutor dum nezeiesc sau prin puterea vre-
unui farmec. Cine reu jejte sä intre §i sä supraviefuiascä
incercärilor dem onstreazä cä este eroul ales, le elibereazä
_pe toate fem eile de vraja robiei §i devine stäpinul consort al
reginei. Devine, in fapt, stäpinul §i so(ul tuturor fem eilor §i
fecioarelor din tärimul binecuvintat.
Potrivit uneia dintre versiunile acestei aventuri2, trei re
gine m aiestuoase de virste diferite, pe care Gawain le
mtilnegte pe insula fermecatä, ii dezväluie cä sunt bunica,
m am a §i sora lui, adicä täiim ul pe care 1-a descoperit e cel
al „M um elor“, m isterioasa zonä de um brä unde avea sä
coboare mai tirziu Faust cu cheia lui m agicä pentru a
descoperi §i elibera näluca Elenei din Troia3. Aceasta e
sfera etem ä a fem initäjii, sim bolizind sälajul atemporal al
viejii inepuizabile, izvorul m orjii din care viaja se revarsä
intru rena§terea perenä. E o a§ezare m isterioasä ce a fost
vizitatä de nenumärap eroi legendari §i rom antici ai lumii
1 H ein rich v on dem T ürlin, D iu K röne.

2 C onte del Graal de C hretien.
3 G oethe, F aust II, 1, v. 6213—6216: „G ö ttin n en thronen h eh r in
E in sam k eit, / U m sie kein O rt, n o c h w en ig er eine Z eit, / V on
ihnen sprechen ist V erlegenheit. / D ie M ü tte r sind es!“ („M ari
Z eie d om inä-n singurätate, / D e lo c fi m ai ales de tim p uitate. /
V o rb im d e eie in perplexitate. / S u n t M u m e le l“ — trad. §t. A.
D oinag — n. t.)
P A T R U R O M A N E D IN C lCLU h R E G E L U I A R T H U R 85
§i care poate fi recunoscutä sub num eroase transform äri
istorice §i apapine tezaurului nostru universal de imagini
simbolice arhetipale. Reprezentärile care ne-au parvenit in
basmul celtic §i in povestea arthurianä revelä träsäturi
derivind din civilizapa m atriarhalä prim itivä ce a inflorit pe
tot cuprinsul Franjei occidentale §i in Insulele Britanice in
veacurile preceltice. Printre fem eile farä de num är ale
descendenjei im em oriale pe linie m atem ä, coborind gene-
rape dupä generape din strä-sträbunica prim ordialä a cla-
nului m atriliniar, cavalerul, tinärul bärbat, bäiatul erou
(puer aetem us1), sim pndu-se obosit de lunga sa aventurä,
i§i gäsepe in fine odihna. El a venit aici — in sanctuarul
ascuns al izvorului prim är — in cäutarea unei solupi la
enigma viepi ji a m orpi. §i aici va dobindi mult doritul
räspuns refuzat. Oracolul säu va fi fem initatea m atem ä,
injelepciunea intuitivä neexprim atä a fopei vitale care, prin
prezenâ ei vie, il va face sä injeleagä m istem l propriei ei
renajteri repetate de-a lungul generapilor trecätoare.
Tärimul insä, a§a cum e descris in rom anele cavaleregti,
nu e deloc unul al fericirii. E o regiune a unei anumite
beatitudini, dar lipsitä de acpune §i aventurä, o lume a celor
du§i, un soi de exil, dincolo de luptä §i efort. Regele Arthur
§i cavalerii säi, ni se spune, au jelit disparipa lui Gawain ca
§i cum el ar fi m urit §i, cu pupn tim p inaintea m opii, regele,
intr-o viziune, 1-a väzut pe erou ca pe un fei de spectru
inconjurat de fem eile de la curtea täiim ului ferm ecat, de
naturä magicä2. Acel pnut miraculos, de§i idilic, este, ca sä
folosim expresia lui Nietzsche, tot vor Unsterblichkeit,
„mort de nem urire“ : fem eile de acolo, ca §i consortul lor
m asculin, sälä§luiesc in m elancolia stärii suflete§ti a
m opilor. Ei tinjesc sä se in to a rc ä in lumea om ului §i a viepi
obijnuite, dar nu pot päräsi niciodatä insula. Barcagiul, ca
§i anticul Caron care conducea am barcapa sufletelor
räposate, i§i transportä cälätorii intr-o singurä direcpe. §i in
locul acela nu e nici zi, nici noapte. Este tärimul din care
1 Sanscr.: sanatkum ara.

2 M alory, M o rte d ’A rthur, X X I, 3.
86 R eg ele cadavrul
nici un pribeag nu se mai intoarce, li reaume don nus

6Stranges ne retom e *.
Aceastä formulä lipsitä de speran^ä (cum spune Hamlet,
„tärimul neaflat de unde nimeni nu se intoarce“1 2) are o foarte
mare vechime ca termen pentru im päräpa morplor. Ea derivä
din tradipa mesopotamianä, apäiind pentru prima datä, dupä
cum o atestä documentele existente, pe o serie grav deterio-
ratä de tablete cuneiforme (cca 2000 i. Cr.) ce relateazä
coborirea zei(ei sumeriene Inanna (in babilonianä Ishtar) in
lumea de jos3. Acest domeniu intunecat a constituit vreme de
milenii pnta sacrä a tuturor m arilor eroi cäutätori, de la
Ghilgame§ la Faust, deoarece el este locul de pästrare a teza-
urului spiritual de injelepciune m isticä privitoare la
rena§tere. Cheile care deschid tabemacolul viepi farä de
sfirgit acolo pot fi descoperite, impreunä cu darul nemuririi
inseji. Eroul descoperä insä apoi cä este legat (a§a cum
intreaga omenire e legatä) de principiul m atem al Mamei
Glii, al Mamei Viep, legat de roata in vejnicä rotire a viepi-
prin-moarte, §i atunci e inväluit in melancolia eroicä fami-
liarä tuturor vitejilor exploratori din vremurile vechi care au
coborit in abisul (ärii de dincolo. Gawain e unul dintre ei.
Gawain e cuprins de tristejea combinatä a lui Ghilgame§ §i a
lui Eneas. El este etem ul erou peregrin care ajunge la izvorul
viepi prin iniperea deziluzionantä a renagterii in moarte.
1 C hretien de T royes, L e Chevalier d e la charrette, vv. 6 4 4 -6 4 5

(ed ip a F oerster, H alle, 1899, p. 25).
[De confruntat cu p u n ctu l d e v ed ere din Jaim iniya U panisad
Brähm ana 3.28.5: „C ine oare, d u p ä ce-a lepädat lu m ea aceasta, ar
m ai dori sä se in to a rc ä ia rä ji? A r v rea sä fie d oar acolol“
Intoarcerea E roului in p e jte rä (ca in R ep u b lica lui P laton) e o
coborire deliberatä, u n sacrificiu v o lu n tar, nu in seam n ä cä el ar
p refera „sä fie do ar acolo“. T ara farä in to arcere = B rah m alo k a
( U panisade, passim ). C um spune in sä D ante, trebuie sä m u rim ca
sä träim sus acolo. — A K C .]
2 H am let, III, I, 79—80 (trad. de L eo n D. L evijchi fi D an
Du{escu — n. t.).
3 S .N .K ram er, Sum erian M y th o lo g y , M em oirs o f the A m erican
P hilosophical S ociety, vol. X X I, 1944, p. 90.
P A T R V R O M A N E D IN CICLUL REG ELU 1 A R T H U R 87
M ai existä insä §i altä versiune1: Gawain, eroul, se poate
Intoarce; M oartea nu e capabilä sä-1 repnä, el poate reveni
din täiim ul fermecat. §i aduce atunci cu el — o datä cu
inceputul N oului A n renäscut — un balsam m agic de viajä
invulnerabilä. D ar ca sä-1 poatä dobindi, a fost nevoit sä
reziste la alinturile stäpinei acelui regat al m orpi. La fei ca
in castelul Cavalerului Verde, a§a §i pe insula vräjitä, Sir
Gawain, refuzind sä devinä stäpinul consort al uluitor de
frum oasei regine-näluci, rezistä ispitei care 1-ar transform a
intr-un spectru nem uritor, vräjit §i de esenjä divinä.
N ecapitulind in faja principiului generator al viepi care e
legat de m oarte, eroul se elibereazä din ciclul autodevora-
tor. §i astfei devine apt §i indicat sä ducä cu sine trofeul
mistic (corespunzätor legäturii verzi a Cavalerului Verde)
care oferä la rindul lui eliberarea.
N aperea §i m oartea §i renaperea intr-im ciclu färä sfirpt
constituie caracteristica perm anentä a procesului viepi. Ea
este ilustratä in ciclurile anului §i zilei, precum p in
perindarea generapilor §i in m etam orfozele individului pe
durata unei viep. Povestea cea mai veche a sufletului, iatä
ce redä elem entul mitic pästrat in narapile cavalerepi
despre curtea Regelui Arthur. §i tocm ai aceasta e ceea ce
dä vechilor povestiri (oricit ar fi eie de diluate p de condi-
m entate dupä gustul unui cavalerism relativ m odern, d e p
acum de m ult demodat) puterea de a ne frapa intuipa cu o
sem nificape m iraculoasä. Cäutärile lor sunt cäutarea mile-
narä a om ului dupä räspunsuri extraordinäre la stäruitoarele
enigme ale existenjei sale in lum ea aceasta.
Vechim ea elem entului mitic din aceste eposuri datind
din secolele al X ll-lea - al X lV -lea p aparpnind poeplor de
pe lingä curjile m edievale este sugeratä de arm a curioasä
pe care o poartä M oartea aja cum e ea personificatä in
Cavalerul Verde. El li se infapjeazä luptätorilor M esei
Rotunde, ale cäror tum iruri §i bätälii m ondene erau purtate
cu spade p läncii, ducind pe um är o secure de luptä arhaicä
de m ari dimensiuni, arm ä grosolanä, care evocä de mult
D iu K röne, vv. 17329 §i urm.

uitata epocä de piaträ. M oartea, absolut indiferentä la pro-

gres §i la creapile inventivitäpi om enejti, ram m e inalte-
rabilä §i, in ciuda a tot ce poate face omul ca sä se schim-
be, se aga$ä de propria-i tradipe.
Gaw ain insä, §i el, trädeazä simptome inconfundabile ale
unei provenienje din trecutul indepärtat. Puterea lui,
bunäoarä, spore§te pfnä la amiazä, apoi scade. Intr-adevär,
din deferenjä fajä de Sir Gawain, la curtea Regelui Arthur
a dom nit o vrem e obiceiul de a program a toate tum irele in
prim ele ceasuri ale diminepi. Dupä toate aparenjele, cava-
lerul era un zeu solar, deghizat sub vestim entapa de luptä
medievalä, osindit sä expire o datä cu fiecare crepuscul §i
sä treacä in „Tärimul färä intoarcere“. Ca §i Osiris, acolo el
devenea regele, soarele, lumii de jos, dar, ca §i discul solar
rotitor, el traversa ji päräsea eliberat „marele täiim inferi-
o f \ fäcindu-§i iarä§i aparipa, renäscut, la räsärit, in chip de
lum inätor al noii zile. Gringalet, armäsarul lui-G aw ain,
avea urechi rogii strälucitoare, iar spada sa, Escalibor, radia
lum inä1.
In Chateau M erveil, Gaw ain a fost supus unor m cercäri
§i m ai ciudate decit cele din castelul Cavalerului Verde.
Principala luptä a fost cu un anumit pat prim ejdios, L iz de
la M ervoille, „Patul minunilor“ , o piesä de m obilier deloc
agreabilä. De§i la prim a vedere el aräta cä oricare alt pat,
pa§nic §i im bietor pentru erou, la capätul unei cälätorii
lungi §i aventuroase, in clipa cind acesta s-a intins in el ca
sä doarm ä, obiectul §i-a iegit din m inp. Galopa de colo colo
prin incäpere, se dädea de perep, särea §i se zguduia de
parcä nu suporta sä fie posedat de cätre cälärepil care-p
1 W esto n , op. cit., pp. 12—17. C a §i an im aleie zeilo r so lari din

alte m ito lo g ii (V itele S oarelui, b u n äo arä, in c e a g receascä §i in
cea h induistä), G rin g alet era foarte p rep o s gi ex p u s n eco n ten it
prim ejd iei de a fi fu rat sau de a se rätäci. S p ad a E scalib o r
(E scalibur) era atrib u itä de ro m an ele cavaleregti §i R eg elu i
A rthur. In vech iu l rom an francez R o m a n de M erlin , cap. X X I, ed.
S om m er, p. 270, se spune cä A rth u r i-a in m in at sp ad a E scalib o r
n epotului säu cind 1-a co n sacrat cavaler.
ingäduise sä se increadä in apaxenja lui linijtit binevoi-
toare. Se com porta asem enea unei m irese närävage care se
revoltä im potriva im bräpgärii impuse. Izbea §i rico§a pinä
cind, biruit de täria räbdätoare a eroului, s-a potolit in cele
din urmä. Dar lupta nu se sfirjise. N u se instaurase nicide-
cum pacea. Prin draperiile patului s-a declanjat o ploaie de
pietre, apoi un nor de sägep trase din nenum ärate arcuri
invizibile. Din fericire, Sir Gaw ain i§i bägase bine in cap
un sfat al luntrajului §i nu-ji scosese arm ura cind i§i
incredinâse oasele ostenite a§temutului m oale, cäci acum
se dezlänpiise iadul de ju r im prejurul säu. Viaâ §i-o sal-
vase virindu-se sub scut.
Dupä ce a trecut cu bine prin aceste aspre incercäri pre-
liminare la care i-au fost supuse statom icia §i stäpinirea de
sine (virtup indispensabile pentru cineva care vrea sä trä-
iascä in armonie cu principiul feminin, sä-i cigtige stima §i
sä-i smulgä ingäduinja), eroul a fost trecut printr-un al treilea
exercipu de cätre preväzätoarea populape fem ininä a
castelului invadat. U§a odäii s-a dat de perete §i un leu pu-
temic, cu un räget inspäimintätor, s-a näpustit asupra aven-
turierului gata maltratat. Regescul animal, intrupare a cura-
jului, a pus la grea incercare cutezanja lui Gawain. Timosit
§i ciopipit, plin de räni singerinde, viteazul cavaler a biruit in
cele din urm ä fiara, a omorit-o §i s-a präbu§it apoi pe hoitul
ei, cufundindu-se intr-un somn frate cu moartea. N-avea cum
sä §tie cä satisfäcuse §i potolise, in sfirjit, recalcitrantul ele-
ment feminin al castelului. !§i dusese cauza la bun sfirpt.
Prezenâ femininä care, inainte de a se imbuna, pnuse sä-1
incerce pe noul venit prin toate mijloacele, i§i facu acum
aparipa. Reginele §i toate domnijele intrarä in odaie §i se
apropiarä de figura incon§tientä a alesului, intins neajutorat
peste leu, il unserä cu balsam, ii alinarä §i-i tämäduirä ränile
§i-i redarä num aidecit puterile. Numeroasele doamne, mai
tinere §i mai bätrine, dupä ce fuseserä atit de arogante, acum
nu mai pridideau sä-1 slujeascä §i sä-1 intäreascä, intm cit eie
fuseserä scäpate de vraja superioritäpi §i izolärii lor ama-
zoniene mulpimitä curajului säu räbdätor. Acum il recu-
nogteau bucuros drept domnul §i stäpinul lor.
In acest tablou ferm ecätor §i amuzant, cucerirea neamu-

lui femeiesc reprezintä §i e reprezentatä ca im plinirea misiu-
nii de o viajä. injelegerea de cätre eroul bärbat a principiului
fem inin (distanjat de m asculin §i opus lui) prin recu-
noagterea §i acceptarea träsäturilor sale intrinseci, semnificä
o reconciliere §i o unire in el a contrariilor, avind ca rezul-
tat final eliberarea lui de orice unilateralitate, ca §i de toate
fricile §i dorinjele subsecvente. Victoria inseamnä accesul la
plenitudinea con§tiinJei umane, dobindirea unei m aturitäp
care echilibreazä term enii de via{ä-moarte, masculin-femi-
nin §i celelalte contrarietäp care ne scindeazä exprim area §i
experienja comunä a realitäjii singulare care este viaja.
inse§i virtuple care i-au dat lui Gawain posibilitatea sä o
mintuiascä pe fem eie de vraja propriei ei naturi — räbdarea,
statomicia, cutezanja, däruirea de sine — 1-au condus §i la
sanctuarul morjii, i-au desferecat poarta §i i-au deschis te-
zaurul de luminare. Eie sunt cheile cätre injelepciunea de
dincolo de punctele terminus ale viepi §i m or|ii temporale,
cheile cätre injelegerea viepi ve§nice. Prin recunoajterea
identitäpi ascunse a contrariilor §i prin desconsiderarea
aparenjelor conflictuale care in mod normal bombardeazä
spiritul §i stimesc nelinijtile reacpilor noastre cotidiene
ignorante, eroul supus m cercärilor se vede eliberat de
groaza naturalä a extincpei din schimbare. El i§i atinge
totalitatea, este unit cu permanenfa fiinjei, e inundat de o
cunoajtere nemärginitä §i de o injelepciune imperturbabilä.
Astfel, povestea aceasta plasticä impreuneazä §i identificä,
intr-un mod cum nu se poate m ai simplu §i mistic, cele douä
fapte — indeobgte separate — , §i anume cucerirea femeii §i
realizarea nemuririi.
3
Mai existä un rom an cavaleresc rem arcabil despre Sir
Gawain care sävir§e§te o fiiziune §i mai strinsä a celor douä
ini£ieri. Este m ai degrabä o aventurä enigm aticä §i
amuzantä in care o parte din ispravä ii revine Regelui
Arthur. Dar fapta suprem ä e cea a lui Sir Gawain. El este
alter ego-ul tinär al regelui §i, ca atare, factorul activ in
actul mistic al dezvräjirii. Leal $i curajos, lui li revine sarci-
na criticä §i cea m ai dificilä.
Regele plecase cu o micä suitä alcätuitä din tinerii säi cava-
leri ca sä petreacä o zi la vmätoare in pädure; printre ei se afla
§i Sir Gawain. Jinutul le era familiär §i nimeni nu se a§tepta
la vreo mtimplare miraculoasä. La un moment dat, regele
dädu pinteni calului §i le-o luä nijel inainte celorlalp, stimind
deodatä un cerb mare. Pomi in urmärirea lui §i nu sträbätu
nici o jumätate de m ilä cä-1 §i doboii. Descälecä, i§i legä calul
de un copac, i§i scoase cuptul de vmätoare §i se apucä de
pregätirea präzii. Dar in timp ce se apleca asupra vinatului,
mtr-un lumini§ cu ferigi, i§i dädu seama cä-1 urm ärejte cine-
va §i, ridicind privirea, zäri in faja sa un cavaler cumplit la
Chip §i inarmat pinä-n dinp, „vinjos §i prea putem ic“.
„Bun gäsit, rege Arthur!“ zise uriajul. „M i-ai fäcut räu
m ulp ani, §i p-o voi pläti aspiu aici; Ip socotesc viaja
aproape incheiatä.“
Am eninjat astfei cu m oarte imediatä, regele s-a gräbit
sä-i räspundä cä o asem enea faptä 1-ar onora pe celälalt
prea pu{in: „Tu arm e ai, eu am doar straie verzi.“ §i 1-a
intrebat pe gilcevitor cum il cheamä.
„Nurnele m eu“ , räspunse omul acela, „este Grom er
Somer Joure.“ Nurnele nu-i spunea nimic regelui.
Argum entul regelui atinsese insä un punct delicat al
onoarei cavaleregti, §i astfei uriajul in arm urä a fost silit sä
o läse mai moale, nu detot, doar un pic. §i condipa pusä de
el spre a-1 läsa pe rege sä plece constituie tem a §i firul aces-
tei povestiri grote§ti.
Sir G rom er Som er Joure a cerut ca victim a sa lipsitä de
apärare sä jure cä se va intoarce in acelaji loc §i in aceea§i
zi din anul urmätor, neinarm at ca §i acum — im bräcat doar
in straiele lui verzi de vinätor — §i sä aducä drept räs-
cumpärare a viepi sale räspunsul la urm ätoarea cimiliturä:
Ce dore§te cel m ai m ult fem eia pe lume?
Regele a fägäduit solemn cä a§a va face §i s-a intors tare
m ihnit la sojii säi cavaleri. Sir Gaw ain, nepotul säu, i-a
citit tristejea de pe Chip §i 1-a luat deoparte spre a-1 intreba
ce i se-ntimplase. Regele i-a explicat intre patru ochi. Cei

doi se sfätuirä, räzle£indu-se pu{in de ceata celorlalp, gi
num aidecit G aw ain ii veni in intim pinare cu o sugestie
excelentä.
„Poruncegte sä-Ji fie pregätit calul pentru o cälätorie in
läri sträine gi ori de eite ori intilni-vei pe drum un bärbat
sau o femeie, intreabä-i ce räspuns pot da la cimiliturä. §i
oi pleca gi eu pe alt drum gi voi iscodi gi eu pe fiecare
bärbat gi fem eie gi voi obp ne ce voi putea, gi toate räspun-
surile le voi agteme-n scris intr-o carte.“
R e g e le p o m i p e -u n d ru m , gi G a w a in p e altu l,
§i p u rc e s e rä sä -n tre b e b ärb a ji gi fe m e i
O are ce d o re sc fe m e ile c e l m a i m u lt.
U n ii rä s p u n s e rä c ä sä se -m b ra c e -a le s,
U n ii s p u s e rä c ä le p la c e -a fi slä v ite ,
U n ii s p u s e rä c ä le p la c e u n b ä rb a t v o in ic
S ä le s trin g ä -n b ra je gi sä le sä ru te ,
U n ii a u sp u s u n a, aljii au sp u s alta,
§ i- a d u n ä rä sp u n su ri m u lte G aw ain .
S ir G a w a in a d u n a se rä sp u n su ri m u lte -a tite a ,
C ä, isc u sit, fä c u d in ele -o c a rte m are;
A p o i f ä c u la cu rte c a le -n to a rsä,
C in d s -a in to rs gi re g e le c u c a rte a lu i,
§ i fie c a re c ä rju lia c e lu ila lt citit-a.
,,N im ic a n u p re a e s te “ , sp u se G aw ain .
„ Z ä u “ , s p u s e re g e le , ,,m i-e ta re te a m ä
C ä tre b u ie o le a c ä s ä m a i c a u t.“
Mai räm äsese o lunä. Regele, tot nelinigtit in ciuda

num ärului m are de räspunsuri adunate, dädu iarägi zor gi
se aventurä in pädurea Inglew ood, unde dädu peste cea
mai pocitä cium ä de cotoroanjä pe care o väzuse vreodatä:
stacojie la fa;ä, bagca nas m ucos, gurä lätäreajä, dinji gal-
beni incälecaji peste buze, grum az lung gi subpratic gi jije
grele läbärjate. Purta la spate o läutä gi cälärea pe un
buiestrag bogat ingeuat. Era o priveligte de-a dreptul
revoltätoare sä vezi o asem enea cium ä cälärind pe un cal
atit de elegant.
Ea se duse drept la rege, ii dädu bine{e §i-i spuse färä
multä vorbä cä nici unul dintre räspunsurile gäsite de el §i
de Gawain nu-i era de folos. „D acä nu te ajut eu, e§ti ca §i
mort“, zise ea. „Acordä-m i, Sire, doar un lucru, §i eu mä
prind sä-Ji scap viaja, altminteri ai sä-Ji pierzi capul.“ „Ce
vrei sä spui, Doam nä?“, intrebä regele. „Spune-mi care p-e
gindul §i de ce m i-e viaja in m iinile tale, iar eu ip fägädu-
iesc orice vei cere.“ „Aferim “ , räspunse oribila cotoroanjä,
„va trebui sä-mi dai ca so{ pe un cavaler, num ele lui e Sir
Gawain. §i fac legäm intul ca, dacä via{a nu-p va fi salvatä
de räspunsul meu, dorinja sä-mi räm inä neim plinitä, dar
dacä räspunsul meu te va salva, im i vei ingädui sä fiu sopa
lui Gawain. Alege acum, §i iute, cäci ori e cum spun eu, ori
e§ti ca §i m ort.“ „Pe Sfinta Fecioarä!“ spuse regele ,,n-a§
putea sä te asigur cä Sir Gaw ain s-ar cäsätori cu tine. Doar
el are cädere sä hotärascä.“ ,3 in e “ , spuse ea, „intoarce-te
acum acasä §i vorbejte-i frumos lui Sir Gawain. Oi fi eu
scirboasä, dar m i-s voioasä.“ „V ai m ie!“ spuse el. „Ce
nenorocire pe capul m eu!“
Regele Arthur se intoarse la castel, §i nepotul säu, Gawain,
räspunse plin de curtenie. „Nici vorbä“, spuse Gawain, „mai
bucuros mi-a§ vrea moartea mie decit pe. Am sä mä-nsor cu
ea o datä §i incä o datä, fie ea §i o diavolijä mai hidä decit
Belzebut, cäci altminteri nu p-a§ fi prieten.“ „Nespus ip
mulpimesc, Gawain“, spuse atunci Regele Arthur; „e§ti
floarea tuturor cavalerilor pe care i-am intünit vreodatä.“
Doam na Ragnell era num ele babom ijei. Dupä ce Regele
Arthur, intorcindu-se, ii dädu fägäduinja sa §i pe-a nepotu-
lui säu, ea räspunse, „Sire, aflä atunci ce anum e jinduiesc
femeile mai mult sub soare. Un lucru doar ne stä-n inchi-
puire, §i care-anum e ai sä afli-acum: m ai m ult decit orice,
dorim stäpinirea asupra bärbaplor.“
§i apoi ii spuse regelui cä näm etenia de cavaler o sä fie
minios la auzul acestor vorbe. „§i o va blestem a pe cea care
te-a invä£at asta, cäci truda lui a fost zädäm icitä.“
Regele Arthur pom i in galop peste mla§tini, turbärii §i
lunci la intilnirea cu Sir Gromer Somer Joure, §i-n chpa cind
ajunse la locul stabilit, väzu cä celälalt ajunsese inaintea lui.
„Hai, Sir Rege“, spuse adversarul inarm at, „ia sä vedem

care-Ji va fi räspunsul.“
Regele A rthur i§i scoase cele douä cärji §i i le-nfäjijä in
speranja cä vreunul din mai vechile räspunsuri 1-ar putea
muljumi, el §i nepotul säu fiind dezlegap de fägäduinja cea
nepläcutä.
Sir G rom er se uitä la räspunsuri, la toate. „Nu, nu Sir
Rege“ , zise el, „e§ti ca §i mort.“
„Un bob zäbavä, Sir Grom er“ , zise regele, „m ai am incä
un räspuns.“ Sir G rom er stätu sä asculte. „M ai presus de
orice“ , spuse regele, „femeile doresc stäpinirea, cäci asta-i
placul lor §i asta-§i doresc cel mai m ult.“
„Pe cea care Ji-a spus asta, Sir Arthur, deie Dom nul s-o
pot vedea m istuitä de fläcäri, cäci nu poate fi decit sora
mea, Doam na Ragnell, cotoroanja aia bätrinä, bätu-o-ar
Dum nezeu s-o batä — altminteri te-a§ fi ingenuncheat...
Päi atunci, ziua bunä.“ Näbädäiosul cavaler ii purta d e mult
simbetele Regelui Arthur, fiindcä regele il lipsise cindva de
päm inturi §i i le däduse, „cu mare silnicie“ , lui Sir Gawain.
Acum a insä prilejul de räzbunare i se irosise, a§a incit o luä
din loc furios, cäci n-avea sä mai aibä norocul de a-§i intil-
ni du§manul de m oarte neinarmat.
Regele A rthur i§i struni calul cätre cim pie §i curihd o
intilni iar pe Doam na Ragnell. „Sir Rege“ , spuse ea, „sunt
bucuroasä c-ai dat zor; Ji-am spus cum o sä meargä. §i-a-
cum, de vrem e ce p-am salvat viafa, Gawain trebuie sä mä
ia de nevastä. E un cavaler nespus de nobil. Cäsätoria vreau
sä fie de fa{ä cu toatä lum ea §i-abia pe urm ä o sä te las sä
te desparji de mine. Ia-o inainte, §i eu am sä te urm ez pinä
la curtea ta, Rege Arthur.“
§i regelui ii era tare ru§ine cu ea, dar cind sosirä la curte
§i top se m inunau de unde räsärise o asem enea hoajcä, Sir
Gawain, cavalerul, le ie§i in intim pinare färä a da vreun
semn de impotrivire, reintärindu-fi cuvintul de onoare.
„F ie D o m n u l lä u d a t“ , fä c u D o a m n a R a g n e ll a tu n c i,
„ D e d ra g u l ta u fru m o a sä -a § v r e a sä fiu ,
C ä ci g in d u l v ä d cä-1 ai atit d e b u n .“
Toate doamnele de la curte §i top cavalerii fl cäinau mihnip
pe Sir Gawain, §i doamnele plingeau prin iatacuri cä-1 vedeau
silit sä se insoare cu o asemenea arätare, atit de hidä §i de
groaznicä era. Avea eite doi dinp asemeni colplor de mistrep
de-o parte §i de alta, lungi de-o §chioapä, un colj in sus §i altul
in jos, §i avea o gurä lätäreapi §i umbritä toatä de peri de§i. §i
nu s-a mulpimit cu o nuntä restrinsä §i linigtitä (dupä cum era
dorinja reginei), ci a cerut insistent o liturghie mare §i un
ospä| in sala de primiri la care sä ia parte toatä lumea. La
m asä a infulecat trei claponi §i-o groazä de corle §i
nenumärate hälci de cam e friptä, sfi§iind-o pe toatä cu colpi
ei lungi §i cu unghiile pinä cind n-au rämas decit oasele. Sir
Kay, in sop torul lui Gawain, dar om obraznic §i necurtenitor,
dädu din cap. „Oricine o va säruta pe doamna asta“, spuse el,
„o sä-1 treaeä räcorile de-a§a särut.“ §i mireasa i§i väzu mai
departe de häpäit, pinä ce isprävi camea.
Noaptea, in pat, Sir Gaw ain nu izbuti la inceput nici sä-§i
intoarcä privirea spre ritul ei respingätor. La o vrem e insä
ea ii spuse: „Ah, Sir Gaw ain, de vrem e ce m-am m äritat cu
tine, aratä-p curtenia in pat. Dacä a§ fi frumoasä, nu te-ai
purta a§a, nu {ii deloc seama de cununie. De dragul lui
Arthur, dä-m i m äcar o särutare, rogu-te, fä ce-p cer. Vino,
ia sä väd cit de iute pop fi!“
Cavalerul §i nepotul leal al regelui i§i luä inim a in dinp
§i-gi chemä toatä bunätatea-n ajutor. „Am sä fac mai m ult“ ,
spuse el cu toatä duiopa, „am sä fac mai mult decit sä-p
dau doar un särut, m artor m i-e Dum nezeu!“ §i se intoarse
cätre ea. §i väzu cä ea era cea m ai frum oasä fäpturä pe
care-i fusese dat s-o vadä vreodatä.
§i ea spuse: „Care p-e voia?“
„Ah, Isuse!“ spuse el, „eine e§ti tu?“
„Stäpine, sunt sopa ta, de bunä seamä, de ce e§ti atit de
aspru?“
„O, doamna, eu port toatä vina, nu am §tiut. E§ti fru
moasä pentru ochii mei, pe cind astäzi erai cea m ai hidä
fäpturä din cite-m i fusese dat sä väd vreodatä! Sä-mi fii a§a,
o, doamna mea, tare-mi place.“ §i-o luä in bra$e p-ncepu sä
o särute, §i tare se mai veselirä.
„Stäpine“, spuse ea, „frum usejea m ea nu va dura. Mä

poji avea a§a, dar num ai o jum ätate de zi. §i mai e o intre-
bare, §i va trebui sä alegi dacä vrei sä m ä ai frumoasä
noaptea §i uiitä ziua sub privirile tuturora, sau frumoasä
ziua §i u n tä noaptea.“
„Vai“, räspunse Gawain, „alegerea e tare grea. Ca sä te
am frum oasä noaptea §i atit, m i s-ar am äri inima; dar dacä
m-a§ hotäri sä te am frum oasä ziua, atunci noaptea m i-ar fi
sclrbä de patul meu. Cu dragä inim ä a§ alege ce-i mai bine,
dar m i-e cu neputinjä sä spun ce anume. Iubitä doamnä, fie
dar dupä dorinja ta, las in seama ta alegerea. Trupul §i avu-
{iile mele, inima §i tot i(i aparfin §i po(i face ce vrei cu eie,
(i-o m ärturisesc in fa(a lui Dum nezeu.“
„Oh, iji mulpimesc nespus, curtenitorule cavaler!“ spuse
doamna. „Fii binecuvintat mai presus de to(i cavalerii din
lume, cäci acum sunt eliberatä de vrajä §i m ä vei putea avea
frum oasä §i strälucitoare §i noaptea, §i ziua.“
§i apoi ii povesti sojului ei fericit cä m am a ei vitregä
(Dum nezeu sä-i m iluiascä sufletul!) o vräjise cu ajutorul
necrom anjiei, osindind-o sä räm inä sub infä(i§area ei dez-
gustätoare pinä cind cel m ai bun cavaler din Anglia se va
cäsätori cu ea §i-i va da ei stäpinire deplinä asupra trupului
§i avujiilor lui toate. „A§a am fost slujitä“ , spuse ea. „§i tu,
Sir Gawain, curtenitorule Gawain, m i-ai dat neindoios stä-
pinirea asupra ta. Särutä-mä, Sir Cavalere, m intenaj §i-aici,
rogu-te; vesele§te-te §i benchetuiejte dupä pofta inim ii.“ §i
se bucurarä pinä la uitare de sine.
A ga se sc u rse -o zi p m ä -n am iaz .
„ D ra g i d o m n i“ , re g e le z ise , „ h a id e sä v e d e m
D a c ä S ir G a w a in m a i träieg te in c ä ;
M i-e ta re te a m ä p e S ir G a w a in
S ä nu-1 fi o m o rit c u m v a d rä c o a ic a ,
A c u m a§ v re a sä v ä d c u o c h ii m e i.
S ä m e rg e m d a r, le sp u se A rth u r R e g e.
„H a i sä v e d e m d a c ä se -a u d e z g o m o t,
D a c ä -a d o rm it, c it a d o rm it d e b in e .“
S o sirä la ia ta c c u to p i-n p ä r.
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL REGELU 1 A R T H U R 97
„Sus“, lui Sir Gawain regele-i strigä,
„De ce te-a tras la somn atita patul?“
„Fecioarä slTntä“, zise Gawain, „Sire,
M-am veselit, ingäduit de-mi este,
Cä tare bine-mi este gi-s tihnit;
Staji, uga s-o deschid gi sä vedep
Cum sunt gi dac-am pricini sä fiu bine,
Degi n-am chef sä mä dau jos din pat.“
Sir Gawain se sculä, de mmä-gi prinse
Frumoasa doamnä, uga le-o deschise,
Ea m cämagä lingä foc gedea,
Pär de-aur pmä la genunchi avea,
„Priviji, tämäduitä-mi este ea,
Privip!“ lui Arthur Gawain ii vorbi,
„E soaja mea, Doamna Ragnell, o gtii,
Märia ta, ea viaja Ji-a salvat-o.“1
1 D in T he W e d d y n g e o f S ir G aw en and D a m e R agnell, p o em
din secolul al X V -lea, p ästra t in tr-u n m anuscris de la in c ep u tu l
secolului al X V I-lea (R aw lin so n C 86). A ceeagi pov este e
istorisitä, cu Variante, in b a la d a T he M arriage o f S ir G aw aine
(pästratä in m s. folio al E p isco p u lu i P ercy, m ijlocul seco lu lu i al
X V II-lea), u n d e cavalerul care p rovoacä la lu p tä e descris ca „un
b aro n c u te z ä to r... cu o m ä ciu c ä m a re in spate, n ec lin tit gi puter-
nic“ , iar p rim a in tiln ire are loc in perio ad a C räciunului, ce a d e-a
d oua fiind fix atä in ziua de A n u l N ou. Cf. G ow er, Tale o fF lo r e n t
( C onfessio am antis, I, 1396—1861), gi C haucer, Tale o f the W y f o f
Bathe.
O reu n ire co m odä a acesto r m ateriale se poate gäsi in B a rtlett
J. W hiting, „T he W ife o f B a th ’s T ale“ , publicatä in W . F. B ryan
gi G erm aine D em pster, S o urces and A n a lo g u e s o f C h a u c er’s ’
anterbury Tales, T he U niversity o f C hicago P ress, C hicago , 1941,
pp. 2 2 3 -2 6 4 . V ersurile din rela tare a de m ai sus su n t citate din
aceastä p rezentare a textului. P en tru un studiu despre sursele gi
a tm o sfe ra irla n d e z ä a le c ic lu lu i lui G aw ain , v e z i G . H.
M aynadier, T h e W ife o f B a th ’s Tale, L ondra, 1901, Jessie L.
W eston, op. cit., gi R o g e r S. L o o m is, C eltic M y th and A rthurian
R o m a n ce, N ew Y ork, 1927. V ezi de asem en ea A n an d a K.
C oo m arasw am y, „O n th e L oathly B ride“ , S p ecu lu m , X X , oct.
1945, pp. 3 9 1 -4 0 4 .
98 R eg ele 5/ c a d a v r u l
II. CAVALERUL CU LEIJL
Rom anele M esei Rotunde au fermecat vrem e de sute de

ani sufletul Europei. Pläsm uite in secolele al X ll-lea §i al
XDI-lea de poep din Franja, Germ ania p Britania pe baza
unor m ateriale derivate in mare m äsurä din comorile vechi
ale celplor, aceste legende de basm, cäutare p dezvräjire p-au
pus adinc pecetea pe conpiin(a (ca p pe inconpientul)
descendenplor acelora care s-au bucurat prim ii de eie. Nu
vom insista asupra circumstan(elor care m-au indem nat sä
arunc o privire din dom eniul meu de specialitate, m itologia
hindusä veche, cätre aceastä tradipe ce aparpne celui mai
indepärtat cotlon al Europei antice, nici nu ne vom opri p
intra in amänunte asupra tehnicii de interpretare compa-
rativä care ne influenjeazä in aceastä aventurä diletantä de
elucidare experimentalä. N u intenponäm p nici nu ne
apeptäm ca m etoda sä dea rezultate importante din punct
de vedere filologic; paralelele indicate nu sunt prezentate
ca probe pentru o istorie comparativä a m otivelor p ver-
siunilor. Xinta acestei resuscitäri nu e decit aceea de a läsa
vechile personaje p aventuri simbolice sä acponeze asupra
im aginapei vii p sä o stimuleze, de a le reinsuflep p de a
depepta in noi in p n e aptitudinea de a citi cu in|elegere
intuitivä acest scenariu plastic care odinioarä a fost purtäto-
rul subzistenjei spirituale a propriilor n o p ri sträm op. Räs-
punsurile la enigm ele existenjei pe care le incorporeazä
povepile — indiferent dacä suntem sau nu co n p ien p de
faptul acesta — continuä sä ne m odeleze vieple.
Secolele s-au perindat insä p , cu toate cä in acceppunea
cea mai profundä e färä indoialä adevärat cä m esajele aces-
tor rom ane vechi sunt foarte aproape de noi, din alt unghi
eie sunt indepärtate. Cei mai m ulp dintre noi le-am savurat
in copilärie intr-una sau alta din acele edipi ilustrate
incintätor p cu beljug de culoare, destinate celor foarte
tineri, iar cipva dintre noi ne-am afundat in opere de au-
tenticä tradipe: M orte d ’A rthur a lui M alory, de pildä. In
general insä nu putem gäsi decit prea pupn sau nim ic de
insem nätate contem poranä in aceste documente adeseori
interminabile ale unei epoci dispärute. Poepi medievali

insistau atft de stäruitor asupra problem elor sociale §i psi-
hologice specifice propriei lor societäp feudale, incit eie ni
se par acum invechite $i plicticoase, aparpnind tn foarte
mare m äsurä trecutului. §i astfei, chiar dacä eie ne-au
incintat o clipä copiläria precum §i veacurile form ative ale
civilizapei noastre, suntem bucuroji sä le läsäm (lum du-ne
rämas bun, ca adulp, de la lectura lor) in seam a filologilor
§i a acelor studenp nefericip care sunt obligap sä-§i instru-
iascä m inple cu ajutorul lim bilor m oarte §i sä-ji obi§-
nuiascä urechile cu com plicapile m etrilor ce §i-au pierdut
sonoritatea. Chr6tien de Troyes, W olfram von Eschenbach
§i poetul lui Gawain §i-au gäsit locul de odihnä intr-un
ungher präfuit al podului m odern tm preunä cu restul anti-
chitäplor pe care noi, occidentalii m odem i, le-am depozitat
pios la loc ferit atunci cind am depägit convenpile cava-
lere§ti ale lum ii medievale.
§i totu§i generapile care au pläm ädit aceste rom ane sunt
nu num ai strämo§ii no§tri spirituali, ci oarecum §i cei fizici.
Ei existä in oasele noastre — n ejtiup nouä, §i cmd ascultäm
noi, §i ei ascultä. In tim p ce citim noi, eine §tie ce obscur eu
ancestral de care nu avem cuno§tin{ä o fi dind din cap
aprobator cm d i$i aude iaräji vechea poveste, bucurihdu-se
sä recunoascä iarä§i ceva ce fäcea parte din propria-i
in{elepciune sträveche. §i dacä suntem atenp, aceastä pre-
zenjä läuntricä ne m ai poate invä{a §i cum sä ascultäm , cum
sä reaeponäm la rom anele cavalerejti, cum sä le injelegem
§i sä le utilizäm in lum ea de fiecare zi.
Una din cele m ai populäre pove§ti de acest gen era cea
despre Owain sau Yvain, „Cavalem l cu leul §i Doam na
Fintinii“ 1, o istorisire realm ente m inunatä despre felul in
1 C h retien de T royes, trouvere la cu rtea rafm atä a contesei

M arie de C h am pagne (fiica E leonorei d 'A q u ita in e §i a reg elu i
L udovic al V H -lea al F ranjei), |i - a d at p ro p ria versiu n e a acestu i
rom an pe la 1173 (data nu e cunoscutä exact). C hretien p are a fi
fost cel dintii care a introdus in F ranja m ajo ritatea p o v estirilo r
d espre ca v alerii M esei R o tu n d e. P e la 1300, ro m an u l säu Y va in
care un tinär §i eroic cäutätor de aventuri a reu§it sä ajungä

la finfina vie$ii §i sä o cucereascä, despre cum a ci§tigat-o
pe Doam na Fintmii §i cum a pierdut-o iaräfi, dar apoi,
trecind prin nebunie §i mizerie, m cercäri decisive §i trium-
furi, a regäsit-o §i a devenit, de astä datä pentru totdeauna,
stäplnul deopotrivä al fintmii §i al reginei acesteia. Aven-
turile reprezintä in mod evident un soi de inijiere in matu-
ritate — calea urm atä de cätre un erou onest §i inzestrat cu
puteri intuitive, dar orb din cauza inconjtienjei.
„Regele Arthur era la Caerleon-pe-Usk §i intr-o zi a rämas
sä §adä in odaia sa, §i cu el erau Owain fiul lui Urien, §i
Kynon fiul lui Clydno, §i Kai fiul lui Kyner, §i Guinevere §i
slujitoarele ei care-fi vedeau de lucrul lor de m inä lingä fe-
reasträ. §i dacä ai fi zis cä la palatul lui Arthur era un por-
tar, ei bine, nu era nici unul. Era acolo Glewlwyd Gavaelvawr,
facind pe portarul, ca sä intim pine pe oaspeji §i sträini §i
sä-i prim eascä cu toatä cinstea §i sä-i in§tiinjeze despre
manierele §i obiceiurile cufiii, precum §i ca sä-i indrume pe
cei ce veneau in sala cea m are sau in sala de audienje sau pe
cei ce veneau sä-§i ocupe odäile pentru musafiri.
ou L e Chevalier au lion a fost tradus in g erm an ä d e H artm an n v o n

A ue, cei m a i p ro em in en t d intre ro m an cierii-p o ep g erm ani ai
epocii, ceva m ai tirziu in en g lezä (sub titlul de Y va in and G aw ain)
de cätre u n p o et anonim din com itatu l de n o rd in z estrat cu un ta-
lent rem arcabil, iar p e parcu rsu l secolului al X V -le a d in nou in
germ anä, d e cätre b av arezu l U lrich F urterer. S u n t cu n o scu te tra-
duceri in suedezä, d an ezä fi islandezä.
R elatarea care urm eazä nu se v a b aza in sä nici pe Chretien f i nici
pe vreunul din traducätorii säi, ci pe versiunea galezä, af a cum a fost
pästratä in R e d B o o k o fH e rg e st din secolul al X lV -lea. D ef i tradipa
continentalä despre cavalerii M esei R otunde a avut urm äri asupra
m icii regiuni m untoase de origine a R egelui A rthur fi a m odificat
legendele indigene, calitatea fi spiritul celtic originär se m enpn
totufi in aceastä povesle fi aventurile sunt redate cu o viguroasä
decizie si in{elegere. R om anele cavaleref ti din R e d B o o k o fH e rg e st
au fost traduse la inceputul secolului trecut de L ady C harlotte G uest,
fi publicate sub titlul de The M abinogion (1 8 3 8-1849), accesibile
acum in E verym an’s Library N o. 97. Povestea lui O w ain apare
acolo sub titlul de „The L ady o f the F ountain“.
P A T R U R O M A N E DIN CICLUL REG ELU 1 A R T H U R 101
In m ijlocul odäii, Regele Arthur §edea pe un divan verde
din papurä, pe care era intinsä o invelitoare de satin pur-
puriu, iar sub um är avea o pem ä de satin ro§u.
Atunci A rthur cuvintä. «D acä a§ §ti cä nu m ä dispre-
{ui{i», spuse el, «a§ trage un pui de somn in a§teptarea
mesei, iar voi aji putea petrece spunindu-vä pove§ti §i
cerind o caratä de m ied §i ceva cam e de la Kai.» §i regele
se cufundä in som n.“
Kai se duse la bucätärie §i in pivnijä §i se intoarse cu o
carafä de m ied §i un pocal de aur §i cu frigärui injirate pe
o vergea. Apoi m incarä frigäruile §i incepurä a bea miedul.
§i intr-o clipä tinärul cavaler Kynon a fost induplecat sä
spunä o poveste. §i-a povestit cum s-a incum etat el intr-o
anumitä cäutare §i cum a dat gre§.
Kynon se echipä §i pom i la drum prin dejerturi §i {inu-
turi ihdepärtate; §i intr-un tirziu ajunse in virful unui
povimi§, unde gäsi un lumini§, iar in m ijlocul lui un copac
malt, sub copac o fintinä, §i lingä fintinä o lespede de mar-
murä cu un potir de argint legat de un lanj de argint. Kynon
luä potirul §i värsä apa din el pe lespede; atunci, num ai-
decit, un tunet putem ic zgudui väzduhul, se dezlänjui o fur-
tunä grozavä §i o ploaie cu grindinä puse in prim ejdie viaja
eroului. Cu scutul, el puse la adäpost atit capul calului, cit
§i pe-al säu. §i dupä ce trecu ploaia, väzu cä toate frunzele
din copac fuseserä smulse. Cerul se inseninä insä apoi §i
teribila pustiire fu urm atä de tm fei de nouä prim ävarä, care
a fost m ai m ult decit o simplä despägubire pentru spaima
trasä. M ari stoluri de päsäri m ulticolore se ajezarä pe copac
§i prinserä a cinta, acoperindu-i crengile goale, ca un frun-
zi§ melodiös. „§i zäu, Kai“, m ärturisi Kynon, ,ji-am auzit
niciodatä vreo m elodie la fei cu aceea, nici inainte, nici mai
tirziu.“
Dar cind era mai ferm ecat Kynon de cintecul päsärilor,
se auzi m urm urul unui glas din vale, ajungindu-1 §i sptmin-
du-i: „O, cavalere, ce vint te-aduse pe-aici? Oare ce räu ji-am
fäcut ca sä te porji a§a cu mine §i cu avupile mele, a§a cum
ai fäcut-o azi? N u §tii oare cä ploaia de astäzi n-a läsat in
viajä pe dom eniile m ele pe nim eni, om sau anim al, lovit de
ea?“ §i, ce sä vezi, chiar atunci se ivi un cavaler cälare pe

un cal negru, mve§mmtat in catifea neagrä ca täciunele §i
infä§urat intr-o m antie de in neagrä. §i pom irä amindoi la
atac; ciocnirea a fost cumplitä, §i Kynon a fost dobont din
§a. Apoi cavalerul i§i txecu coada läncii prin cäpästrul calu-
lui celuilalt §i se indepärtä cu amindoi caii, läsindu-1 pe
Kynon acolo unde cäzuse. §i a$a se face cä tinärul $i
pieacurajosul luptätor de la cuxtea Regelui A rthur a fäcut
cale-ntoarsä pe unde venise.
Tinärul Owain, in tim p ce asculta povestea prietenului säu,
luä in sinea sa hotäfirea de-a incerca §i el sä infrunte aventu-
ra aceea färä seamän. A doua zi, in revärsatul zorilor, i§i puse
armura §i incälecä pe armäsarul säu §i sträbätu pnuturi
indepärtate §i trecu munp pustii. Intr-un tirziu ajunse la cea
dintii aventurä din calea sa, tocmai aceea descrisä de cätre
Kai: cea mai mindrä vale din lume, in care crejteau copaci tot
unul §i unul de inalp, §i-un riu de-a lungul väii, sträjuit de o
cärare; in cele din urmä, un castel märep la poalele cäruia se
prävälea un torent. §i stäpinul castelului h fäcu o primire
märinimoasä tinärului cavaler rätäcitor. Erau acolo fete,
indeletnicindu-se cu broderii pe satin, jezind pe scaune de
aur, §i toate se ridicarä ca sä-1 slujeascä pe Owain; scoaserä
de pe el straiele murdare $i-l inve§mintarä-n altele; §i masa pe
care o intinserä in fapi lui era alcätuitä din toate soiurile de
cämuri §i bäuturi cite-i fusese dat sä vadä. Cmd aflä scopul
cälätoriei oaspetelui, gazda sutise binevoitor §i spuse: „Dacä
nu m-a§ teme sä te induierez, p-a§ aräta ceea ce caup. Dar
dacä ai vrea sä-p arät mai degrabä daunele decit foloasele
tale, a§a voi face.“ §i el ii descrise lui Owain desfä§urarea
aventurii. Dupä un somn de-o noapte, Owain i§i gäsi calul
gata pregätit pentru el de cätre fete, §i pom i la drum.
Ispita de a räm ine acolo §i de a-§i irosi viaja la m asa cea
imbel§ugatä printre fiicele ademenitoare ale stäpinului din
Castelul Bel§ugului („cea m ai pu;in frum oasä dintre eie era
m ai frum oasä decit cea mai frum oasä fecioarä din eite ai
väzut vreodatä in Insula Britaniei“) era acum in urm a lui,
dar o a doua ispitä, §i anume cea a fricii, i-a räsärit cuiind
in fajä. Xinind drumul descris atit de Kynon, cit §i de gazdä,
P A T R U R O M A N E D IN a C L U L R E O E L U I A R T H U R 103
purcese in pustie §i ajunse la un lumini§ Intins unde väzu un
om negru neobignuit de inalt care stätea in vlrful unui dimb.
Era de douä ori mai m alt decit un om obignuit. O pocitanie,
doar cu un picior §i-un singur ochi in m ijlocul frunjii. Purta
asuprä-i o m äciucä de fier de o m ärim e nemaipomenitä. Era
pädurarul acelei päduri. Ow ain zäri o m uljim e de animale
sälbatice strecunndu-se pe lingä el. §i cind fu pälit cu
m äciuca de cätre om ul acela, un cerb incepu sä m ugeascä
putem ic, se adunarä toate anim alele, la fei de num eroase ca
stelele cerului, a§a incit anevoie gäseai loc m luminig ca sä
stai printre eie. §i erau §erpi §i balauri §i tot felul de fiare.
Owain insä nu se sfii in fa{a acestei im prejuräri inspäi-
mintätoare, ci urcä pinä la uria§ §i-i ceru lämuriri despre
drumul säu. §i dindu-ji seam a cä tinärul era neinfficat,
stäpinul pustiei ii arätä pe unde s-o apuce. §i cavalerul
m erse m ai departe, läsind in urm ä ji acea ispitä: ispita fricii
in faja groazei de pustietate §i a forjelor neindurätoare ale
regnului animal.
Owain ajunse la fintina m inunatä §i, urm ind toate in-
strucjiunile, luä potirul de argint §i turnä apa pe lespede. §i
vai, tunetul se fäcu num aidecit auzit, iar apoi se dezlänfui
ploaia, m ai näpraznicä decit o zugrävise Kynon. Cind cerul
deveni iarä§i strälucitor, väzu copacul de la fintinä despuiat
de frunze, ci päsärile sosirä, se ajezarä pe copac §i-§i cin-
tarä cintecul ceresc.
Scotind apele viejii §i tum indu-le pe jos, eroul provocase
un spor de viajä, dar §i de m oarte, cäci eie douä se
cumpänesc una pe cealaltä intr-o proporjie misterioasä.
Furia vijeliei aruncase pom ul viejii in condi{ia hibem alä,
dar ii urm ase o prim ävarä cu flori de pene ce cintau §i zbu-
rau. Apoi insä avea sä aparä Cavalerul Negru, stäpinul
Doamnei Fintinii. Invegmintat in negrul morîi, el avea sä
atace cu aceeaji forjä ca §i furtuna m orjii inse§i, iar pe cel
care se-ncum etase sä vinä acolo, avea sä-1 punä la pämint.
Owain il auzi §i-l zäri pe Cavalerul Negru venind cätre el
pe vale, se pregäti sä-1 prim eascä §i-l atacä näpraznic.
Läncile am indouä li s-au fnnt; §i-au tras spadele §i le-au
incrucijat. Apoi O w ain ii dädu o loviturä prin coif, prin
apärätoarea de cre§tet §i viziera cavalerului, räzbind prin

piele, cam e §i os pinä la creier. Cavalerul Negru sirnp cä
fusese ränit de moarte, drept care intoarse calul §i o luä la
fugä. §i Owain pom i in urm ärirea lui. Tinindu-se m-
deaproape de el, zäri in depärtare un castel, strälucitor §i
vast, prin a cärui poartä Cavalerului Negru i se ingädui sä
treacä, dar gardul de fier cäzu chiar pe Owain. I-a lovit
calul in spatele §eii §i 1-a retezat in douä, smulgind §i
rotiiele pintenilor de la cälciiele lui Owain. G ardul de fier
a coborit pinä la päm int1. §i rotijele pintenilor §i jum ätatea
dinapoi au räm as afarä, in tim p ce Owain cu partea din fa$ä
a calului a rämas intre cele douä porp; §i poarta interioarä
fiind inchisä, Ow ain n-a mai putut pleca de-acolo, aflin-
du-se intr-o situape parcä färä ie§ire.
Printr-o deschizäturä in poartä putea vedea chiar in faja
lui o stradä cu eite un §ir de case de fiecare laturä. §i zäri o
fatä cu pärul blond §i buclat §i cu o diadem ä de aur pe cap;
era imbräcatä intr-o rochie de satin galben, iar in picioare
purta pantofiori multicolori de piele. §i se apropie de poartä
§i tare ar fi vrut sä o poatä deschide. „Dum nezeu §tie,
doamnä“ , spuse Owain, „cä la fei de pujin im i este m ie cu
putinjä sä o deschid de aici, pe cit ip este pe sä mä pui in li-
bertate.“ Ea ii vorbi frumos §i-l mäguli ca pe un cavaler
deosebit de credincios in slujba doamnelor, dupä care ii
mminä un inel ce avea sä-1 faeä neväzut §i-l sfätui cum sä se
poarte, descriindu-i §i locul unde avea sä-1 a§tepte ea insäji.
Oamenii din castel venirä sä-1 dea m orpi, dar cind nu
gäsirä acolo decit jum ätate din calul lui, se m ihnirä cum nu
se poate m ai mult. El dispäru din m ijlocul lor, merse
neväzut la intilnirea cu fata, i§i puse m ina pe um ärul ei a§a
cum ea i-o ceruse §i fu condus intr-un iatac mare §i frumos.
Fata fäcu focul, ii dädu lui Owain apä de spälat §i-i aduse
hranä in vase de aur §i argint. §i Owain m incä §i bäu pinä
1 Cf. A n an d a K . C oom arasw am y , „S ym plegades“ , in S tu d ies

and E ssa y s in the H isto ry o f S cien ce and L e a m in g o ffe re d in
H om age to G eorge Sarton on the O ccasion o f h is S ix tie th
Birthday, ed. M. F. A shley M ontague, N ew Y ork, 1947, pp. 4 6 3 -4 8 8 .
Patru r o m a n e d i n c ic l u l R egelui A rthur 105
dupä ceasul amiezii, cmd, ce sä vezi, in castel se auzi o
mare larmä, iar Owain o intrebä pe fatä ce e cu vaierul
acela. „Ii dau ultima ungere“ , spuse ea, „nobilului care
stäpine§te castelul.“ §i Owain merse sä se culce.
In toiul noptii auzirä un strigät de jale. „Nobilul care
stäpinea castelul a m urit acum “, spuse fata. §i de dim ineatä
Owain putu sä urm äreascä de la fereastra lui un mare
num är de femei, atit cälare, cit §i pe jos, §i toate fefele bise-
rice§ti din ora§ cintind, §i o oaste ca frunza §i ca iarba care
um plea sträzile, astfei incit räsuna cerul de täria tinguirilor.
Duceau la bisericä trupul Cavalerului Negru. §i, tot
urmärind procesiunea, zäri o doam nä plinä de singe §i cu
hainele sfijiate pe ea. §i e de m irare cum de nu i se stilci-
serä virfurile degetelor din pricina violenjei cu care-ji izbea
miinile una de cealaltä. §i bocetul ei räsuna mai tare decit
strigätul oam enilor §i vuietul surlelor.
Atunci Owain o iscodi pe fatä eine era doamna, cäci nici
nu o zärise bine, cä se §i aprinsese de iubire pentru e a .„ I se
spune Contesa Fintinii“, spuse fata, „sojia celui pe care tu
1-ai ucis.“ „Adevärat zic“, spuse Owain, „ea e fem eia pe
care o iubesc cel m ai m ult.“ „Adevärat zic“ , spuse fata, „§i
ea are sä te iubeascä, §i nu pupn.“ §i fata se ridicä, fäcu
focul, um plu o oalä cu apä §i-o puse la incälzit, aduse un
§tergar de in alb §i-l spälä pe Owain pe cap, il bärbieri, il
§terse pe cap §i pe git cu jtergarul, ii aduse de mincare §i-i
pregäti culcujul. „Vino aici“ , zise ea, „§i dormi, iar eu am
sä m ä duc in pefit pentru tine.“ Owain se intinse in pat, iar
fata ie§i din odaie §i zävori u§a.
Cäci aceasta, dupä cum rezultä, era legea care dom nea la
Castelul Fintinii: oricine il ucidea pe paznic, devenea el
insu§i paznicul, Cavalerul Negru, stäpinul §i consortul
Doamnei Fintinii. E aceeaji sträveche lege pe care Sir
James G. Frazer a descoperit-o cind §i-a orientat atenpa
cätre cringul ji sanctuarul antic de lingä Lacul Nem i, in
imediata apropiere a Romei, §i pe care o descrie in studiul
säu m onum ental The Golden B ough1. „In aceastä dum -
1 S ir Jam es G. F razer, T he G olden B o u g h , 1890, ree d itatä in

12 v o l., 1907—1915; ed ilie a b re v ia tä in tr-u n v o l., 1922. [V. ed.
bravä sacrä crejtea un arbore in jurul cäruia putea fi väzut

furi§indu-se in tot ceasul zilei, §i poate $i tirziu in noapte,
un personaj cu m fSpjare ameninlätoare. In m inä Jinea o
sabie scoasä din teacä §i scruta bänuitor im prejurim ile, ca
§i cum in fiecare clipä s-ar fi a§teptat sä fie atacat de un
dujman. Era preot §i uciga§; §i omul pe care se sträduia sä-1
zäreascä urm a sä-1 ucidä m ai cuilnd sau m ai tirziu §i sä
depnä sacerdopul in locul säu. Aceasta era legea sanctu-
arului. Un candidat la sacerdopu nu putea urm a in funcpe
decit asasintndu-1 pe preot, §i» dupä ce il asasina, i§i pästra
funcpa plnä cind era asasinat la rindu-i de un nou candidat,
m ai putem ic sau m ai indem m atic.“ A§a cum dem onstreazä
Frazer, preotul, care era num it „Regele Pädurii“ , era privit
ca o mtrupare a zeului consort al Dianei, zeija lacului §i a
dumbrävii, iar unirea lor prin cäsätorie era izvorul ferti-
litäpi päm m tului, a tuturor animalelor §i a om enirii1.
Comparabil e cazul Cavalerului Negru §i al Doam nei
Fintinii. Ea nu poate fi condam natä perm anent la doliu prin
m oartea cavalerului consort, deoarece ea sim bolizeazä pu-
terea perenä a viepi, perpetuä §i nemgräditä. Ea nu poate fi
insträinatä de circum stanjä de propriul säu caracter, care e
tocm ai persistenja prin toate vicisitudinile nenorocirii §i
dezastrului. Prin urm are, supraviejuitorul, cel mai putem ic,
cavalem l invingätor in luptä, devine stäpinul ei ji duce mai
departe datina castelului.
Fata care-1 ajutase pe Ow ain §i-l introdusese in domeniul
castelului, acponind in slujba puterilor im em oriale ale
sanctuarului m iraculos, zävori cu grijä p§a, läsindu-1 sä se
odihneascä, §i dädu zor sä ajungä in apartam entul stäpinei
sale, proaspätä väduvä. Cind ajimse acolo, nu gäsi decit
doliu §i jale, iar contesa, in cam era ei, nu suporta sä vadä
pe nimeni de supärare. Fata inträ §i o salutä, dar contesa nu-i
räspunse. §i fata se inclinä in fa{a ei §i-i spuse: „Ce te
m ihnejte oare de nu mai räspunzi nim änuia astäzi?“
rom äneascä, Creanga de aur, trad. de O ctavian N isto r, 5 v o l.,

M inerva, B. P. T ., 1980, vol. 1, p. 9 — n. t ] .
1 Ibid., pp. 1 3 9 -1 4 2 [ed. rom .,v o l.I p. 9 — n. £].
„Luned“, spuse contesa cu o privire m inioasä, „ce
schimbare s-a petrecut in tine de n-ai venit sä m ä vizitezi in
clipele astea de durere? A fost urit din partea ta.“
„Adevärat“ , zise Luned, fata, „credeam cä judecata ip e
mai bunä decit väd cä-p este. Ip stä oare bine sä jele jti dupä
bärbatul acela vrednic sau dupä orice altceva nu-p mai stä-n
putinfä sä ai?“
„O spun in fafa cerului“, zise contesa, „cä nu e-n toatä
lumea un bärbat ca el.“
„Nu-i a§a“, spuse Limed, „cäci pinä §i im bärbat urit ar fi
la fei de bun, dacä nu chiar mai bun decit el.“
„O spun in fa|a cerului“ , zise contesa, „cä, dacä nu m i-ar
fi peste m inä sä fiu pricina osindirii la m oarte a unei fiinje
pe care am crescut-o eu insum i, a§ pune sä fii executatä ca
pedeapsä pentru com parapa pe care-o faci. A§a cä o sä te
surghiunesc“.
„Sunt bucuroasä“, spuse Luned, „cä nu ai alt motiv sä
procedezi a§a, decit cä eu una a§ fi putut sä-Ji fiu de folos
intr-o im prejurare in care tu nu §tii ce e spre binele täu. §i
atunci s-o loveascä relele pe oricare dintre noi douä ar face
primul pas cätre im päcarea cu cealaltä, fie cä a§ um bla eu
dupä o poftire din partea ta, fie cä tu singurä, de bunävoie,
ai trim ite sä m ä poftejti.“
§i zicind acestea, fata dädu sä plece, iar contesa se ridicä
§i merse dupä ea pinä la u§ä §i incepu sä tujeascä tare. §i cind
Luned intoarse privirea, contesa ii fäcu semn §i ea reveni.
„Adevärat“ , spuse contesa, „räul ip stä-n fire, dar dacä
§tii ce anume e spre binele meu, fä bine §i spune-m i.“
„A§a o sä fac“, gräi ea.
Iar apoi, fata se intrebä cum sä mai fie apäratä fintina a§a
cum se cuvine. „Dacä nu pop sä aperi fintina, nu pop sä-p
pästrezi stäpinirile, §i nimeni altul nu poate apära fintina, färä
numai un cavaler din preajma lui Arthur, §i am sä m ä duc la
curtea lui Arthur §i sä m ä batä Dumnezeu dacä mä-ntorc
färä un räzboinic care sä poatä apära fintina la fei de bine,
dacä nu chiar §i mai bine decit acela care-a apärat-o inainte.“
, 3 greu de fäcut“, spuse contesa. „Continuä insä §i
dovede§te-mi ce mi-ai fägäduit.“
108 R eg ele .?/ c a d a v r u l
Cind Owain i-a fost prezentat la vremea cuvenitä, contesa 1-a

privit fix §i a spus:„Luned, cavalerul acesta nu aratä a cälätor.“
„§i ce e räu in asta, doamnä?“ spuse Luned.
„Sunt sigurä“ , spuse contesa, „cä nim eni altcineva decit
om ul acesta n-a izgonit sufletul din trupul dom nului m eu.“
„Cu atit mai bine pentru tine, doam nä“, spuse Luned,
„cäci dacä n-ar fi fost m ai putem ic decit domnul täu nu 1-ar
fi putut lipsi de viajä. Nu mai e leac pentm ceea ce nu m ai
e, orice-ar fi.“
„Du-te la tine-acasä“, spuse contesa, „§i eu am sä Jin sfat.“
A doua zi contesa ceru sä i se-adime to{i supu§ii; comi-
tatul ei, le spuse ea, räm äsese farä apärare §i el nu putea fi
proteguit decit cu cal, §i arme, §i pricepere militarä.
„Prin urmare“ , spuse ea, „iatä ce las la alegerea voasträ:
fie m ä ia unul dintre voi de sope, fie im i ingäduip sä-mi iau
eu un so{ din altä parte ca sä-mi apere päm inturile.“
Astfel hotärirä cu topi cä era m ai bine sä i se incuviin-
Jeze sä se m ärite cu cineva din altä parte, dupä care ea ii
chem ä pe episcopi §i pe arhiepiscopi ca sä-i celebreze
nunta cu Owain. §i bärbajü din com itat fi prezentarä oma-
giul lor lui Owain. §i Owain apärä fintina cu lancea §i spada.
Dacä Doam na Fintinii, contesa, ar fi fost o fiinjä ome-
neascä, un eu, o personalitate care ar fi reacponat la im pre-
juräri ca un individ, ar fi fost foarte firesc sä se abandoneze
tristejii provocate de pierderea personalä in care o cufun-
dase m oartea consortului säu. A r fi putut renunâ la viaja §i
bucuriile feminitäfii §i dragostei. Dar, in calitate de stäpinä
supranaturalä a Fintinii V iepi, ea nu e nim ic altceva decit
intruparea forjei vitale oarbe, ea nu poate renunja. §i,
respectind datina Castelului Viepi, ea §i viteazul care 1-a
ucis pe fostul ei soj i§i aparjin unul altuia. Räposatul
Cavaler Negru este legätura dintre ei. Ea a fost cuceritä de
cätre Cavalerul Negru §i Cavalerul Negru a fost biruit de
cätre Owain. D oam na Fintinii trebuie sä-gi fi intim pinat
noul soj cu o expresie foarte asem änätoare cu aceea cu care
nim fa sanctuarului antic de lingä Lacul N em i i§i prim ea
noul preot. Singele fostului preot ucis, picurihd de pe mii-
nile ucigajului säu sacru, era unguentul de inipere care-1
P A T R U RO M AN E DIN CICLUL R E G E L U l A R T H U R 109
instala sacramental ca succesor la serviciul sfint al sluji-
torului sacrificat ritual.
Astfel Owain inträ in lumea supranaturalului, in sfera
transcendentalä a puterilor cosmice superioare. In calitate de
consort al Doamnei Fintinii §i de paznic al Apelor Ve§nice,
desävirjitul cavaler trece dincolo de limitele condipei sale
umane §i devine inipat in misterele originäre ale forjei vitale,
vräjit de misiunea cu care 1-a investit biruinpi lui supraome-
neascä. In calitate de stäpin al fintinii, Owain este acum o
fiinjä aparte, eliberatä §i separatä de curentul atotconpnätor
al viepi care poartä in curgerea sa existenja omeneascä
obi§nuitä. El este strämutat din lumea cu care era obi§nuit —
cea a cunoajterii normale a fapturilor omene§ti, reprezentatä
in limbajul plastic utilizat de romanele Mesei Rotunde sub
form a com unitäpi cavalerilor, sub form a aventurilor,
tum irelor §i serbärilor galante. Curajosul cäutätor de aven-
turi este pierdut, pierdut pentru lume in general. El a fost
fermecat de magia sferei fopelor invizibile de care numai cel
ales poate sä se apropie §i num ai lui ii e dat sä pätrundä in ea.
Cu toate acestea, el este o creaturä din sfera omului. Owain
e uman. §i lumea nu va renunja la copilul cäruia i-a dat
na§tere, nu-§i va dom oli pretenpa. Ea va insista asupra
pärpi sale, sfidind chiar sfera transcendentalä care 1-a
extras §i-l pne acum captiv ca pe preotul ei fermecat, in-
trucit cele douä sfere — cea a cunoa§terii noastre um ane
comune §i cea superioarä a forjelor prim ordiale §i a inipe-
rilor respective — ridicä pretenpi, in opozipe mutualä,
asupra sufletului omenesc. §i efortul central al dezvoltärii
sufletului este acela de a face realä cum päna corectä dintre
cele douä, de a da fiecäreia ce i se cuvine. Prin urmare,
dacä sufletul, räpit intru farmec printr-o inipere in m is
terele sferei divine §i superioare, renunjä la lum ea de fieca-
re zi in asem enea m äsurä, incit nici o dorin^ä nu-1 mai sti-
m uleazä sä se intoarcä, atunci insä§i acea sferä m undanä i§i
va trimite portärelul sä batä la u§ä, sä scuture vraja supralu-
m eascä §i sä-1 trezeascä pe cel vräjit din visul säu magic.
A§a s-a intim plat §i in cazul lui Owain. Cäci Regele
Arthur §i cavalerii säi s-au nelinijtit de absenja prelungitä a
camaradului lor plecat §i, dupä trei ani de ingrijorare cres-

cindä, au hotäiit sä organizeze o expedipe de cäutare. Kynon,
care-i povestise lui Owain istoria Cavalerului Negru al
Fintinii, bänuia cä el s-ar fi putut mcumeta in aventura aceas-
ta, astfei ihcit, in clipa cind ceata de mari luptätori päräsirä
sälile §i cuTjile castelului regal de la Caerleon — Regele
Arthur insuji, inarmat pinä-n dinp, numärindu-se printre ei
— rolul de cäläuzä i-a fost incredinjat tocmai lui Kynon.
Fäcurä popas la Castelul Bel§ugului §i, cu toate cä suita
Regelui A rthur era mare, prezenâ lor abia a fost observatä
in castel, atit de vast era acesta. A junserä la lum inijul din
pustietate irnde infrico§ätorul uriaj cu un singur ochi stätea
pe dimbul säu in mijlocul anim alelor, statura lui fiind §i
m ai surprinzätoare pentru Arthur decit ii fusese zugrävitä.
In cele din urm ä ajunserä la fintinä, §i Kai, cu incuviin{area
regelui, värsä o cupä de apä pe lespede. Num aidecit urmä
tunetul, §i dupä tunet ploaia. M ulp dintre slujitorii ce se
aflau in alaiul lui Arthur au fost uci§i de ploaia torenpalä.
Dupä ce incetä ploaia, cerul se lim pezi §i, cind se uitarä la
copac, väzurä cä e pe de-a-ntregul desfhm zit. Apoi se
läsarä pe copac päsärile, §i cintecul lor a fost mult m ai suav
decit orice m elodie le m ai fusese dat sä asculte vreodatä.
A poi zärirä un cavaler pe un cal negru corb, im bräcat in
satin negru, venind in grabä spre ei. §i Kai i-a ie§it in
intim pinare §i 1-a atacat, §i in scint tim p Kai a fost doborit
din §a. Cavalerul s-a retras, iar A rthur §i oastea sa au ridi-
cat tabärä de noapte.
§i cind s-au trezit in zori, au observat semnul de luptä pe
lancea cavalerului. §i Kai iarä§i s-a dus cätre cavaler. §i pe
loc el 1-a rästum at pe K ai §i 1-a lovit cu virful läncii in
frunte, a ja incit i-a sfäiim at coiful §i obräzarul §i i-a
sträpuns pielea ji cam ea, cit era virful läncii de lat, pinä la
os. §i Kai s-a intors la tovaräjii säi.
Apoi, toatä suita lui Arthur ie§i la ivealä, unul dupä altul,
sä-1 infrunte pe cavaler, pinä cind n-a mai rämas nici unul
nedoborit de el, färä numai Arthur §i Gawain. §i Arthur se
inarmä ca sä se lupte cu cavalerul. „O, m äria ta“ , spuse
Gawain, „ingäduie-mi sä lupt intii eu cu el.“ §i Arthur h
P A T R U R O M A N E DIN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 111
ingädui. §i Gawain ieji sä-1 intim pine pe cavaler, imbräcat §i
el §i calul ihtr-un ve§miht de paradä din satin. § i se näpustirä
unul asupra celuilalt §i luptarä toatä ziua pinä seara, §i nici
unul nu fu in stare sä-1 dea jos de pe cal pe celälalt.
A doua zi luptarä cu länci grele §i nici unul dintre ei nu
putu dobrndi mtlietatea.
§i-n cea de-a treia zi luptarä cu länci neobi§nuit de grele.
Erau foc §i parä §i au luptat cu furie pinä la amiazä. §i s-au
izbit atit de tare, incit chingile §eilor li s-au rupt §i ei au
cäzut la päm int peste crupele cailor. §i s-au ridicat grabnic
de jos, §i §i-au tras spadele, §i au reluat lupta, iar cei m ulp
care asistau la m clejtarea lor jurarä cä nu mai väzuserä
niciodatä doi bärbap viteji $i putem ici ca ei. §i miezul
noppi sä fi fost, s-ar fi fäcut lum inä de la focul ce scäpära
din armele lor.
§i cavalerul li dädu lui Gaw ain o loviturä care-i smulse
coiful de pe fajä, astfei incit i§i dädu seama cä era Gawain.
A tunci Owain spuse: „Nobile Gawain, nu 1-am recunos-
cut in tine pe värul meu, din pricina vejm intului de paradä
ce te infäjura; ia-mi spada §i arm ele.“
Zise Gawain: „Tu, Owain, e§ti invingätorul, ia-mi tu m ie
spada.“
§i aja väzu Arthur cä stäteau de vorbä §i se apropie de ei.
„Nobile Arthur“ , spuse Gawain, „iatä-1 pe Owain care
m -a invins §i nu vrea sä-mi ia arm ele.“
„M äria ta“ , spuse Owain, „el e cel care m -a invins §i nu
vrea sä-mi ia spada.“
„D ap-m i mie spadele“ , spuse Arthur, „§i-atunci nici unul
dintre voi nu 1-a invins pe celälalt.“
Apoi Owain i§i puse m iinile pe dupä grumazul lui Arthur
§i se imbräp§arä. §i toatä oastea se näpusti sä-1 vadä pe
Owain §i sä-1 stnngä in brate, §i-a fost cit pe ce sä se facä
moarte de om, atit de m are a fost imbulzeala.
Owain ii invitä pe Regele Arthur, pe cavaler §i m area
suitä sä §adä cu el §i cu doam na s a in Castelul Fintinii pinä
cind aveau sä-gi revinä din ostenelile cälätoriei celei lungi.
„Cäci am lipsit de lingä tine ultim ii trei ani“ , spuse Owain,
„§i-n tot acest rästim p §i pinä azi, am pregätit un ospät pen-
tru tine, §tiind cä ai sä vii sä m ä caufi.“ §i purceserä cu topi

la castelul Contesei Fintinii, iar ospäpil a cärui pregätire
pnuse trei ani a fost isprävit in trei luni.
Fiind gata de plecare, Regele Arthur trim ise o solie con
tesei spre a o im plora sä-i dea voie lui Ow ain sä vinä cu el
vrem e de trei luni. § i contesa i§i dädu consim{ämintul, cu
toate cä-i era nespus de greu. Astfel Owain i§i luä rämas
bun de la sfera m agicä a Fintinii Vieîi §i reveni la viafa sa
anterioarä de cavaler ln m ijlocul nobililor §i frum oaselor
doam ne din insula Britaniei, la curtea Regelui Arthur. §i
reväzm du-se printre rudele §i prietenii säi, räm ase cu ei trei
ani m loc de trei luni. §i a§a a räm as fintrna färä paznic §i
doam na färä stäpinul ei consort.
A cest al doilea caz de uitare e corespondentul celui din-
tli. Fiind com plet absorbit de cätre sfera superioarä,
funcponind ca paznic inipat al Fintinii V iepi §i ca soj fer-
m ecat al Doam nei Fintinii in dom eniul ei de ve§nicie, ca-
valerul neglijase in chip nejustificat exigenjele impuse de
lumea comportärii om enejti obi§nuite, sub form a viepi
sociale a cavalerilor M esei Rotunde. A bsorbit läuntric —
dupä ce räzbise pinä la izvorul §i fintina ultim ä — Owain
abandonase pe de-a-ntregul fluxul existenjei, dezinteresin-
du-se com plet de sfera relapilor sale personale §i de
indelem icirile cavalerism ului contemporan. Acum, sfera
aceasta, ca räzbunare, il smulge din sinea lui, ii pune stä-
pinire total pe fiinfä §i-l im plicä intr-un asem enea grad in
evenim entele intense ale sferei norm ale a exteriorizärii,
incit orice amintire despre calea integral läuntricä este pier-
dutä. § i astfei inipatul i§i pierde orice aducere aminte a
ungerii sale, personalitatea m isticä superioarä §i rolul pen-
tru care fusese pregätit, in calitate de Cavaler Negru, se
eclipseazä, iar alesul nu mai este alesul.
Putern prevedea cä Owain m ai are de infruntat o crizä —
§i incä un calvar dureros — pinä sä descopere secretul
unirii echilibrate a celor douä sfere ce-i alcätuiesc umani-
tatea sufletului säu. Cäci sfera superioarä, ca §i sfera infe-
rioarä, dupä ce a§teaptä mult tim p in zadar, §tie cum sä-1
convoace din nou pe delincvent. M etoda ei insä e oarecum
mai pufin directä §i bärbäteascä.
Iatä cä intr-o bunä zi, la curtea Regelui Arthur iji fäcu
aparijia o dom nijoarä cälare pe un cal murg cu coama
buclatä ji acoperit de spumä, iar cäpästrul ji cit se vedea
din ja erau de aur. §i dom nijoara era invejm intatä mtr-o
rochie de atlaz galben. § i ea se apropie de Owain §i-i
scoase din deget inelul pe care i-1 däruise Contesa Fintinii
ca semn al legäm intului lor. „A ja“ , spuse ea, „se cade sä fie
tratat un amägitor, un trädätor, un spexjur ji un om färä
onoare, rujine sä-p fie!“ I ji intoarse calul in loc ji plecä.
Atunci Owain ji-a amintit de aventura lui ji 1-a cuprins
mihnirea. Legätura inconjtientä ce-1 tmise in Chip tainic de
sfera m agicä fiind atit de brutal täiatä, a fost basculat in
starea de conjtiinjä; zeija iji reträsese pinä ji ultim ul indi-
ciu al prezenjei ji existenjei ei. A pele fiinjei pe care le
descoperise, care-1 absorbiserä, care-1 scoseserä la ivealä
renäscut ji apoi il suspnuserä in Chip obscur pinä ji in anii
säi de uitare, se reträseserä acum in intregim e ji el rä-
m äsese aruncat la {arm ji singur. Owain plecä de la curte
acasä la el ji se pregäti chiar in noaptea aceea, ji se luminä
de ziuä, dar el nu se m ai intoarse la curte. O luä razna,
päräsind Caerleonul, cätre tätim urile depärtate ale pämin-
tului ji cätre munfi golaji.
Siegfried, in A m urgul zeilor, e supus unei incercäri iden-
tice. Ca ji Owain, tinärul Siegfried e un simbol al sufletu-
lui eroic neintinat, indreptätit prin natura lui sä intre in
com uniune cu forêle cosm ice ji fäcut pentru im plinirea
supremä. Ca num eroase alte personaje din tradifiile mito-
logice ale lumii, el nu era produsul unei cäsätorii om enejti,
ci al unei n ajteri oarecum discutabile ji m isterioase; ca ji
Zeus, ca ji Krishna, el a fost crescut m tainä ji, asem enea
lui Perseu, a ucis balaurul, deoarece, ca Owain, ca Gawain,
ca Buddha — el nu cunojtea frica. Siegfried poseda inelul
de aur care ar fi declanjat, dacä mintea lui tinärä ar fi cerut-o,
nem ärginirea puterii cosmice. Spada lui era spada lui
W otan, Tatäl zeilor; fäurind-o din nou, eroul ji-a justificat
pretenpa de a o poseda. Ca ji Ahile, fiul unei zeije, el era
invulnerabil. §i, asem enea in$elep{ilor eroi ai Orientului, el
injelegea lim ba päsärilor.
M area victorie §i päcatul lui Siegfried au fost in esenjä

aceleagi ca ale lui Owain. Dupä ce §i-a ucis balaurul, §i-a
croit drum printr-un foc cosm ic ce in cercuia virful
m untelui divin §i a eliberat-o pe Brunhilda din somnul ei
vräjit. Ea era fiica favoritä a lui W otan §i a devenit m ireasa
eroului care o eliberase. Astfel, el a fost aläturat forêlor
transcendentale intocm ai ca §i Owain, devenind stäpinul
consort al unei fem ei supranaturale. §i intocm ai ca Owain,
cind a coborit din nou de pe m im te in cäutare de aventuri
in lumea inferioarä a treburilor om enejti, Siegfried a uitat-o
cu desävirjire pe doam na superioarä a sufletului säu. §i
m ai grav incä, dupä ce a bäut o popune a uitärii, el a
schim bat-o färä sä-§i dea seam a pe o fatä obijnuitä de
pämintean. R äzbunarea im potriva lui a fost nem iloasä §i
nelimitatä.
ln cazul lui Siegfried, vina a fost färä intenpe: inocenjä,
d a rin acelagi timp vinä1. Cäci in sfera supraumanului, alesul
nu e scuzat pe motiv de ignoran^ä sau bunävoinjä. El este
judecat in funcpe de adecvarea gi de actele sale. §i de vreme
ce puterile acestei sfere pätrund invizibil totul din lumea
vizibilä, tot ce iese in calea alesului constituie in cele din
urmä o incercare. De fiecare datä propriile lui decizii sunt un
mod de a-1 pune la incercare, §i ori de eite ori egueazä, el
moare sau suferä ceva echivalent cu moartea. Pura forjä
vitalä supraumanä este pe cit de vindicativä, pe-atit de oarbä
in atacul ei teribil, de indatä ce se simte injelatä §i trädatä.
1 ln cazu l lui P ercev al, eroul clasic al C äutärii G raalu lu i, gäsim

to t aceasta tem ä su m b rä a v in ii incongtiente. C rescu t de cätre o
m am ä väd u v ä in pustietate, departe de curtea R eg elu i A rth u r gi in
totalä n e jtiin la d espre lum ea cav alerism u lu i, el z ä re jte intr-o zi o
trupä de cavaleri in trecere §i, urm ärin d u -i, igi lasä m a m a sä m o arä
de inim ä rea. A ce asta a fo st cea dintii m are crim ä a inocen[ei sale.
C ea d e-a doua a fo st sä v irjitä atunci cin d , in apogeul carierei sale,
a ajuns la C astelul G raalului gi a av u t privilegiul sä ia p arte la m is
terul sacru. A om is s ä in tre b e care era sem n ificap a ta in ic ä a ceea
ce i se infap g a och ilo r, gi a atras astfei asu p ra sa blestem u l tärim u-
lui m istic.
P A T R U RO M AN E DIN C1CLUL R E G E L U I A R T H U R 115
Conform indu-se acestei legi infricojätoare, frum oasa
Luned, fata care-1 prezentase pe Ow ain Doam nei Fintm ii, a
fost aruncatä §i ea, o datä cu Ow ain, in intunericul exterior,
deoarece ea il ajutase pe om ul cel räu sä ajungä la condiîa
de stäpin §i paznic suprem al fintmii. D oi vasali ai contesei
veniserä intr-o bunä zi §i o tniserä cätre o tem nijä depärtatä
din pustietate, in care o aruncaserä brutal, amenin{ind-o cu
m oartea dacä Owain insu§i nu va veni sä o elibereze pinä
intr-o anum itä zi. §i ea, säraca, nu avea pe eine sä trim itä
dupä el. Iar cavalerul pe care era silitä sä-1 ajtepte era
cuprins de nebunie.
Owain, dupä ce-§i pierduse inelul §i-§i ream intise starea
sa anterioarä, fusese incapabil sä mai revinä in compania
cavalerilor M esei Rotunde, cäci vraja pe care con§tiin$a
superficialä a existenjei pur sociale in m ediul cavaleresc o
aruncase tem porar asupra lui fusese imprägtiatä. Ca paznic
§i apropiat al puterilor cosm ice, el pierduse de fapt
obijnuinja cu acel m od de viafä. Scurta vizitä fusese num ai
tem porarä — o basculare violentä cätre versantul uitat.
Acum insä nu se m ai putea intoarce nici la celälalt m od de
existenjä, deoarece zeija il repudiase, i§i luase inapoi
inelul. D ispäruse astfei luciditatea anterioarä a intuijiei lui
Owain, care odinioarä il cäläuzise inconjtient §i cu pa$i
nejoväitori intru com uniunea cu forjele suprariaturale. De§i
lumea institufiei cavalere§ti dispäruse, comitatul fintinii nu
mai putea fi gäsit §i nici m äcar cäutat. Owain fusese exclus
§i din om enesc, §i din supraomenesc. Rom anul relateazä
cum s-a präbu§it, ajungind la ultim a extrem ä posibilä.
Stä scris cä eroul, in starea sa de m izerie, s-a oplo§it §i a
rätäcit in pustietate „pinä cind straiele i s-au fäcut praf,
trupul i-a släbit detot §i pärul i-a crescut lung. §i el s-a
inhäitat cu fiarele sälbatice §i s-a hränit aidom a lor, pinä
cind s-au obijnuit §i eie cu dinsul.“
Puterile se räzbunaserä cu o cruzime teribilä. Päräsindu-le
indrum area, Ow ain fusese läsat sä se cufunde pinä la cel
mai de jos nivel al existenjei, cel al incon§tientului obscur
§i instinctiv §i al supraviefuirii intuitive a lum ii animale. N e
amintim astfei de calvarul §i m etam orfoza lui Ioan G urä de
A ut §i de acea menpune ciudatä din Cartea lui Daniel, despre

Regele Nabucodonosor, care a coborit de pe tronul säu §i, in
patru labe, s-a dus sä se aläture animalelor (pp. 57-69
suprä). Atlt sfintul cit §i regele §i-au redobindit in cele din
urm ä deplinul uz al rapunii. Putern anticipa o dezvoltare
asem änätoare §i pentru cavalerul Owain.
El se inhäitä cu fiarele sälbatice §i se hräni aidom a lor,
pinä cind se obi§nuirä §i eie cu dlnsul, dar cu tim pul el släbi
atit de räu, incit nu le m ai putu (ine tovärä§ie. Atunci coboii
din mun(i la §es §i ajunse la o grädinä de pe mo§ia imei con-
tese räm ase väduvä. §i contesa aceasta, Intr-o bunä zi, in-
soptä de slujitoarele ei, ieji sä se plim be pe m alul irnui lac
aflat in m ijlocul grädinii. V äzurä acolo o arätare cu trä-
säturi omene§ti §i se speriarä. Se äpropiarä totu§i, §i-l
atinserä, §i-l privirä cu luare-am inte, §i väzurä cä incä mai
pilpiia via(a in el, de§i era sfirgit de ar§i(a soarelui. Contesa
se intoarse la castel, luä un §ip plin cu un balsam prejios §i
i-1 dädu uneia din slujnicele sale. „Du-te cu asta“ , zise ea,
„§i ia cu tine acolo un cal §i nijte verm inte §i pune-le lingä
omul pe care 1-am väzut adineauri. §i unge-1 cu elixirul
acesta pe lingä inimä, §i dacä m ai e ceva via(ä intr-insul, o
sä se punä pe picioare datoritä puterii balsamului. Apoi ia
aminte la ce face.“
§i fata plecä de lingä ea §i värsä tot balsamul pe Owain,
§i läsä calul §i straiele nu departe de el, §i se trase ni(el mai
la o parte, §i se ascunse ca sä-1 supravegheze. Curind väzu
cä-ncepe sä-§i mi§te bra(ele, dupä care se ridicä in picioare
§i se privi, rujinindu-se de necuviinja infä(i§ärii sale. Apoi
zäri calul §i straiele din apropiere. §i se furi§ä cätre eie pinä
ce izbuti sä tragä straiele de pe §a. §i se im bräcä, iar apoi
incälecä pe cal cu chiu, cu vai. Dupä care domni§oara i se
arätä §i-l salutä. §i el se bucurä väzind-o §i o-ntrebä pe ce
pämint §i-n ce (inut se aflä.
„Adevär gräiesc“, zise domni§oara, „o contesä väduvä
stäpine§te castelul de colo. La m oartea sojului ei a prim it
douä comitate, dar pinä-n ziua de azi num ai läca§ul acesta
nu i 1-a smuls incä, din pricinä cä a refuzat sä-i fie so(ie, un
tinär conte, vecin cu ea.“
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL REGELU 1 A R T H U R 117
„E foarte trist“ , spuse Owain.
§i el §i fata o pom irä cätre castel, §i acolo el se dädu jos
din §a, iar fata il conduse intr-o incäpere frumoasä, fäcu focul
§i-l läsä singur. §i apoi se infä{i§ä contesei §i-i inm lnä §ipul.
„Ei, fetijo“, zise contesa, „unde-i balsam ul?“
„Päi nu 1-am folosit pe to t“ zise ea.
„Vai, fato“ , spuse contesa, „nu m i-e u§or sä-Ji iert una ca
asta; mare päcat sä irosesc un elixir prejios ce m -a costat o
sutä patruzeci de lire pe un sträin necunoscut. Totugi ve-
gheazä asupra lui pinä ce se reface detot.“ §i slujnica fäcu
intocm ai, §i se-ngriji sä nu ducä lipsä de cam e §i de
bäuturä, de cäldurä, de lucruri §i doctorii, pinä cind il väzu
insänätojit. § i dupä trei luni, Owain i§i reveni la starea din-
tii, fäcindu-se chiar m ai chipe§ decit mai-nainte.
Owain o scäpä pe contesä de petitorul ei nedorit. Pom i
cälare cätre el cind il väzu sosind cu o oaste num eroasä, se
repezi la el §i-l dobori färä crujare din §a, iar apoi se
intoarse cu el um ilit la poarta castelului, unde i-1 prezentä
contesei ca pe un dar. , J a tä o despägubire pentru balsam ul
täu cel prejios.“
Ea se bucurä nespus. §i contele ii dädu inapoi contesei,
in chip de räscum pärare pentru viaja lui, cele douä com itate
pe care i le luase cu japca, iar pentru punerea lui in libertate
ii dädu jum ätate din propriile-i dom enii, tot aurul, arginm l
§i bijuteriile, ba§ca alte zäloguri.
§i Owain se pregäti sä plece. Contesa §i to$i supujii ei il
implorarä sä räm inä, dar Owain preferä sä-§i continue
rätäcirea prin tinuturi §i pustietäji indepärtate. D upä ce fu-
sese paznicul Fintinii V iejü §i consort vrem e de trei ani al
zinei acesteia, nu putea fi ispitit acum sä se mulpameascä cu
starea unui nobil de {arä, putred de bogat, cu o feudä mä-
reajä §i o so|ie ferm ecätoare. Cälare pe un arm äsar negru
däruit de contesä, Owain plecä mai departe, rätäcitor färä
adäpost, continuindu-§i cäutarea färä nici o Jintä palpabilä
dintre cele douä sfere §tiute, dar inabordabile. A ceasta e
calea etem ä cätre reintegrarea Sinelui.
Apoi, intr-o bunä zi, tot cälätorind a§a, se intimplä sä audä
un urlet putem ic §i groaznic intr-o pädure aläturatä. §i-l auzi
repetm du-se a doua §i a treia oarä. D ädu pinteni ca sä

ajungä m ai grabnic la faja locului §i zäri in m ijlocul pädurii
o präpastie m are §i lingä ea o stincä. Stinca avea o
despicäturä §i-n despicäturä era un §arpe. §i lingä stincä
stätea un leu negru, §i ori de eite ori leul incerca sä plece
de-acolo, garpele se repezea sä-1 atace.
Owain i§i scoase spada din teaeä §i se trase lingä stincä,
iar cind §arpele p§ni afarä, el il izbi cu spada §i-l retezä in
douä. §i-§i curäjä spada §i-§i väzu mai departe de drum. Ce
sä vezi insä, leul se pnu dupä el gudurindu-se, de parcä ar
fi fost un ogar crescut de el.
Seara Owain descälecä §i-§i läsä calul slobod pe o paji§te
netedä §i-mpresuratä de arbori. §i scäpärä din amnar, iar
cind se aprinse focul, leul ii aduse lem ne destule §i pentru
trei nopp. §i leul dispäru. Dupä care leul se intoarse cu o
m indreje de cäprior, pe care-1 lepädä in fa$a lui Owain.
Astfel cavalerul i§i dobindise un tovaräj, un ajutor, un al
doilea eu, ca sä spunem a§a. Acest leu avea sä-1 salveze in
viitor dintr-o Serie de infruntäri extrem de inegale, pe care
Owain le-ar fi pierdut daeä s-ar fi bätut singur. D ujm anii
erau m ai putem ici decit el §i necinstip pe deasupra, iar
cavalerul Jinea sä se m äsoare intotdeauna cu ei fäp§, ca de
la bärbat la bärbat, potrivit codului cavaleresc. Leul insä,
nesolicitat,' ba chiar indepärtat de Owain, i§i fäcea in cele
din urm ä aparipa, §i anume cind era m ai m are nevoie, ivin-
du-se inspäim intätor pe cimpul de luptä. A fost nevoie de
citeva asem enea intervenpi salutare pentru a-1 convinge pe
cavaler cä e bine sä se supunä in deciziile sale vitejejti
intuipei superioare a regescului animal aflat aläturi de el. In
etapele finale ale cäutärii sale, el a acceptat indrum area mu-
tä a acestui alter ego animal ca pe un soi de sfat superior.
Ufciderea §arpelui corespunde, sim bolic vorbind, cu
uciderea balaurului de cätre Siegfried, Tristan, Perseu,
Indra §i ceilalp m ari ucigätori de balauri din legendele
lumii. Owain, prin aceastä ispravä, a dat expresie unei
decizii in favoarea leului. Räsplata i-a fost tovärä§ia leului
— o varietate aparte §i o m anifestare a hatirului divin fäcut
de puterea supraometneascä totdeauna §i pretutindeni ca
P A T R IJ R O M A N E D IN CICLUL R E G E LU I A R T H U R 119
iirmare a isprävii de a ucide balaurul. Cäci, färä sä-ji dea

seama, Owain a ales, dintre toate fiarele, pe cea regeascä
spre a-i fi insoptor §i contraparte inseparabilä. El §i-a
recimoscut propria inrudire biologicä §i spiritualä cu no-
bilul m am ifer cu singe cald prin hotäiirea de a-1 salva de
ameninjarea §arpelui veninos §i viclean, cu singele rece.
Actul acesta 1-a inzestrat cu putere anim alä in cea m ai ele-
vatä formä a acesteia — im binind m indria §i forja cu gene-
rozitatea §i prevederea. § i-a descoperit astfei, a§a-zicind,
animalul totem §i ä integrat puterea instinctualä a acelui
anim al in personalitatea sa um anä ca pe o funcpe salutarä
§i obedientä, adäugind la vigoarea calitäpi sale renäscute
de cavaler ceva din forja ce 1-a supus orbejte cind a devenit
asemenea anim alelor §i §i-a dus viaja printre fäpturile
pädurii. Puterea §i injelepciunea leului regesc i-au devenit
cäläuze. Obedientä, dar acponind de la sine ca un fei de
intuipe superioarä, aceastä exteriorizare a aspectului fizic
al fiinjei sale avea sä-1 reconducä la stäpina pe care o
trädase cind se im plicase ji se läsase absorbit in rutinele
pur m undane ale viepi sociale a§a cum erau eie reprezen-
tate de m ediul §i form alism ele de§arte ale M esei Rotunde.
Cea dintii aventurä ce i s-a ivit lui Sir Ow ain dupä
descoperirea §i salvarea leului a fost de bun augur pentru
viitor. Fiara recunoscätoare s-a {inut dupä el ca un cüne
credincios tot restul zilei, iar in seara aceea i-a adus cäpri-
orul pentru cinä. Owain a luat prada §i a jupuit-o, injirind
hartane din carnea ei pe frigäri in jurul focului. Ce-a rämas
din cäprior i-a dat leului sä-1 devoreze. §i-n timp ce §edea
§i se ingrijea de friptul cäm ii, auzi un oftat adinc de pe
undeva din apropiere, §i-apoi incä unul, §i incä unul. Strigä
atunci ca sä-§i dea seama dacä sunetul venea de la un muri-
tor, §i prim i räspunsul afirmativ.
„Cine e§ti tu?“ intrebä Owain.
„Adevär gräiesc“ , spuse glasul, „sunt Luned, slujitoatea
Contesei Fintinii.“
„§i ce faci aici?“ spuse Owain.
„Sunt intem nijatä“, zise ea, „din pricina cavalerului care
a venit de la curtea Regelui Arthur §i s-a cäsätorit cu con-
120 Reg ele cadavrul
tesa. §i el a rämas cu ea citva tim p, iar apoi a plecat la

curtea lui Arthur §i de atunci nu s-a m ai Intors. El uni era
prietenul cel m ai drag de pe lum ea asta. Iar doi dintre pajii
contesei 1-au ponegrit $i 1-au fäcut amägitor. §i eu le-am
spus cä ei doi la un loc nu fac cit el singur. Atunci ei m -au
ihchis intr-un beci de piaträ §i m i-au spus cä o sä mä
om oare dacä el nu vine sä mä punä in libertate pinä mtr-o
anum itä zi, §i ziua asta cade chiar poimiine. §i n-am pe
nim eni ca sä-1 mgtiinjeze din partea mea. Iar num ele lui e
Owain fiul lui Urien.
,,§i e jti sigurä cä dacä ar §ti ce se-ntimplä, cavalerul
acela Ji-ar säri in ajutor?“
„Cum nu se poate m ai sigurä“ , zise ea.
Dupä ce s-au fript bucäjile de cam e, Ow ain le-a im pärjit
in douä, pentru el §i pentru fatä. §i nici o santinelä nu §i-a
päzit m ai cu atenpe stäpinul decit a fäcut-o leul in noaptea
aceea cu Luned §i cu Owain.
Pom ind apoi la drum, cu Luned pe acela§i cal cu el §i cu
leul pä§ind ca un ciine aläturi, Owain a poposit la un castel
foarte asemänätor cu vechiul Castel al Bel§ugului, num ai
cä prezentul läca§ idilic zäcea sub un väl de tristere, intrucit
cei doi fii ai castelanului fuseserä räpiji de cätre un uria§
inspäim intätor — foarte asem änätor cu uria§ul negru §i cu
un singur ochi, Pädurarul din Pädure — §i erau in pericol
de a, fi devorafi. Owain pom i in intim pinarea monstrului,
iar leul se Jinu dupä el. §i cind väzu cä O w ain era inarm at,
uria§ul se näpusti cätre el §i-l atacä. § i leul luptä cu uria§ul
m ai infocat decit Owain. „A devär gräiesc“ , protestä
uriajul, ,jiu m i-ar fi deloc greu sä m ä lupt cu tine, dacä n-ar
fi animalul care te insolente.“
Auzind asta, Owain Ü duse pe leu inapoi la castel §i-l
läsä in spatele porjii inchise, iar apoi se intoarse sä-1
infrunte pe uria§ ca mai inainte. §i leul rägi cum plit de tare,
deoarece auzise cä lui Owain ii m ergea räu. § i se cä$ärä
pinä ce ajunse deasupra sälii contelui, iar de acolo in virful
castelului, de unde, särind pe ziduri §i apoi in afara lor, i se
aläturä lui Owain. §i leul ii aplicä uriajului o loviturä cu
laba, sfi§iindu-l de la um är pinä la §old, de i se vedea inima,
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL R E G E LU I A R T H U R 121
§i uriagul se präbugi färä viajä. Apoi Owain ii restitui tatälui

lor pe cei doi tineri salvap.
In calitatea sa de cavaler din cercul solemn al M esei
Rotunde, Owain, asem enea lui Gawain §i Lancelot, este
bärbatul desävirjit conform concepjiei curtene§ti a Evului
M ediu, cu alte cuvinte el e insägi incam area cavalerismu-
lui, ca fiinjä socialä ji gentilom mundan. Pe de altä parte,
leul inarticulat, ca for^ä anim alä a vie$ii sub aspectul ei cel
mai märet §i m ai generös, reprezintä, ca ?i calul ferm ecat
din povestea lui Conn-eda, principiul cäläuzitor intuitiv
care-1 conduce pe erou cätre sfera puterii supranaturale,
aflindu-se deopotrivä deasupra §i dedesubtul planului
social. Con§tiinta um anä desävirgitä a cavalerului, impre-
unä cu instinctul sub- §i supraum an al regelui dobitoacelor,
se dovede§te m ai putem icä chiar decit titanul pustiei §i tri-
umfa in situatii in care cavalerism ului um an i-ar fi lipsit atit
sagacitatea cit §i puterea.
Dupä ce 1-a biruit pe ima§ul cel fioros, cavalerul cu leul
a fost im plorat sä räm inä, dar el a refuzat §i, luindu-§i
räm as-bun de la fam ilia recunoscätoare, a pom it-o cätre
pajigtea unde-1 a§tepta Luned. O datä ajuns m sä acolo, zäri
un foc m are §i doi tineri cu pär castaniu frumos ducind-o pe
fatä ca s-o arunce in fläcäri. Erau jpajii cei nemilogi din
castelul Contesei Fintinii, care, cu un an inainte, o duseserä
pe Limed in pustietate §i veniserä acum sä-§i indeplineascä
ameninjarea. Ow ain i§i strigä provocarea, cei doi se
näpustirä cälare asupra lui, leul rägi, iar bätälia fu grea.
Owain era ostenit dupä lupta cea lungä cu uriagul. Totu§i,
cu ajutorul leului, tinära a fost salvatä de la m oartea in foc.
§i dupä aceea, O w ain se intoarse cu Limed pe dom eniile
Contesei Fintinii.
A m änuntele regäsirii §i reconcilierii cavalerului cu
doamna sa supranaturalä nu sunt descrise de textul galez pe
care 1-am urmat, §i anum e cel din R e d B o o k ofH ergest, ci
apar, cu un nou form alism francez al etichetei, in versiunea
romanului alcätuit din Chr6tien de Troyes. Potrivit acestei
relatäri curtene§ti, doam na insä§i fusese de fa$ä im preunä
cu cei doi paji ai ei atunci cind acejtia veniserä sä o dez-
goleascä §i sä o ardä pe Luned (al cärei num e acum, m

francezä, este Lünette), §i asistase la victoria cavalerului cu
leul, färä Insä a-1 recunoa§te, deoarece arm ura puitatä de el
li era sträinä §i ea nu-i cunogtea numele. Dupä m frmgerea
lor, cei doi paji au fost ar§i pe rugul aprins de ei pentru
dom nijoarä, „cäci e intem eiat §i drept ca acela care 1-a
judecat nedrept pe altcineva sä indure aceeagi m oarte la
care el 2 osm dise pe celälalt“ .
§i Limette se bucurä nespus im päcindu-se cu stäpina sa.
Färä a-1 recunoa§te pe cavaler, toji cei de fajä 2 oferirä sä
se punä-n slujba lui atitea zile eite vor m ai fi avind, §i chiar
§i doamna, ce-i Jinea inim a m stäpinire färä s-o §tie, 2 rugä
sä räm inä la ea pm ä ce el §i leul i§i vor fi refäcut forêle.
Cavalerul replicä: „Eu nu pot räm ine nicäieri pm ä cmd
doamna m ea nu-§i smulge din suflet supärarea §i rninia fajä
de mine. Abia atunci va veni sfirjitul m uncüor m ele.“
,Jntr-adevär“, spuse ea, „mä nuhne§te ceea ce-mi spui. Nu
cred cä e foarte curtenitoare doamna ce-Ji poartä gind räu. Ar
trebui sä nu-§i mchidä u§a pentru un cavaler atit de viteaz ca
domnia ta, färä numai dacä n-ai fäcut un m are räu.“
„Doamnä“ , räspunse el, „cit de m are ar fi vitregia, sunt
fericit oricare ar fi voia doam nei mele. Dar sä nu mai vor-
bim despre asta, cäci nu voi spune nim ic despre cauzä sau
crimä, declt äcelora ce au §tiin{ä desprea ea.“
„§tie prin urmare §i altcineva, pe lm gä voi doi?“
„Da, a§a e, doam nä.“
,3 io e , spune-mi m äcar num ele dom niei tale, nobüe
domn, §i apoi vei fi über sä pleci.“
„Chiar liber, doam na m ea? Nu, nu voi fi über. Datorez
mai mult decit pot pläti: Da, n-ar trebui sä-mi ascund
num ele de tine. Nu vei auzi niciodatä de «Cavalerul cu
Leul» färä sä auzi de mine, cäci sub num ele acesta doresc
sä fiu cunoscut.“
„Pentru numele Domnului, sir, ce-nseamnä numele aces
ta? Cäci noi nu te-am mai väzut niciodatä pm ä acum §i nici
n-am auzit pomenit vreodatä numele acesta al domniei tale.“
„Doamnä, pop trage de aici m cheierea cä faim a m ea nu
e räspm ditä.“
P A T R U RO M AN E D IN CICLUL R E G E LU I A R T H U R 123
Apoi doam na spuse: „Incä o datä, dacä nu e im potriva

voinjei dom niei tale, te-a§ ruga sä m ai zäbovegti aici.“
„Zäu, doamnä, n-a§ indräzni, atita tim p cit nu voi §ti cu
siguranjä cä m i-am recijtigat bunävointa doam nei m ele.“
,3 in e , du-te atunci cu Dumnezeu, nobile dom n, §i dacä
a§a ii va fi voia, facä sä p se schim be tristejea §i supärarea
in bucurie.“
„Doam nä“, spuse el, „sä-p audä D um nezeu rugäciunea.“
Apoi adäugä in §oaptä: „Doamnä, dom nia ta jii cheia §i, cu
toate cä nu §tii, dom nia ta {ii läcri[a in care stä sub cheie
fericirea m ea.“ Plecä apoi cu inim a tare grea, dar nim eni
nu-1 recunoscuse afarä de Lünette, care veni cu el cälare,
petrecindu-1 o bucatä de drum.
N um ai Limette il insop §i el ii ceru stäruitor sä nu
dezväluiascä niciodatä num ele salvatorului ei. „M essire“ ,
spuse ea, „n-o voi face niciodatä.“ Apoi el o m ai rugä sä
nu-1 dea uitärii §i sä pästreze un locjor pentru el in inim a
stäpinei lui ori de eite ori se va ivi prilejul. Ea il indem nä
sä fie pe pace in privinja asta, cäci niciodatä nu va fi
uitätoare, infidelä sau tiindavä. El ii m ulpim i apoi de mii de
ori §i se despärp de ea, trist §i ostenit din pricina leului pe
care era nevoit sä-1 poarte cu sine, intrucit era ränit §i inca-
pabil sä-1 urm eze pe jos. Fäcuse pentru el o targä din scut,
a§temutä cu mu§chi §i ferigä. Dupä ce-i intoem i un pat
acolo, il a§ezä in el cit mai grijuliu cu putinjä §i-l purtä in
faâ §eii intins cit era de lung in scobitura scutului1.
Romanul lui Chr6tien de Troyes descrie o Serie de alte
aventuri, ilusülnd lealitatea reciprocä a leului ji a stäpinului
säu, iar apoi il aduce pe cavalerul rätäcitor in pragul ultimei
sale misiuni — dificila reunire cu Zei{a Viepi. Tot insopt de
tovarä§ul säu necuvintätor, ajunse intr-o bunä zi la fintina
1 C hretien de T royes, L e C hevalier au L io n (Y v ain ), w . 4533

gi urm ., ed. F oerster, M a x N iem eyer V erlag, H alle, 1877; tradus
de W . W istar C om fort, A rthur]an R o m a n ce s b y C hretien de
T ro ye s, E v e r y m a n ’s L ib ra ry N o. 69 8 , p p . 2 3 9 - 2 4 1 . [Ed.
ro m än eascä Y v a in — C avalerul cu L eu l, traducere d e M ihai
S tanescu, A lb atro s, 1977 — n. t.]
124 RM G ELE ? I C AD AV RU L
miraculoasä de sub arborele fermecat §i, repetmd misteriosul

§i binecunoscutul ritual, scoase apä §i o värsä pe lespede.
B ubuitul tunetului cutrem urä pnutul, fäcm d sä se
präbujeascä ziduri in domeniul castelului. Marele copac fu
dezgolit de frunzi§, iar dupä furtunä sosirä päsärile cele
numeroase §i cintarä minunat. Owain stätu §i ajtepta. Dar nu
mai era nici un Cavaler Negru care sä apere fintina.
Locuitorii castelului §i-ai ora$ului erau atft de ingrozip, incit
nu jtiau ce sä facä. ,3 1 estemat fie primul om “, spuneau ei,
„care §i-a durat casä in aceastä jarä, §i hulip fie cei care au
ridicat castelul. In lumea intreagä n-ar fi gäsit vreun loc mai
nenorocit ca acesta, cäci un singur om poate sä ne cuprindä
p r a §i sä ne jefuiascä.“ §i doamna insäji era tare speriatä.
Lünette slujitoarea, care vrem e de säptämini i§i pregätise
doam na pentru intoarcerea cavalerului, folosi prilejul favo-
rabil iute §i in Chip strälucit. „Sigur“ , insistä ea, „suntep la
grea ananghie, doamna mea, dacä nu näscocip o ie§ire.“
Contesa replicä: „Tu care §tii atitea, spune-mi, ce sä fac?
t p ju r cä-p voi urm a ihtocm ai sfatul.“
„Doam nä“ , spuse Lünette, „dacä a§ §ti, v-a§ ajuta bucu-
ros. A vep insä nevoie de un sfätuitor mai destoinic decit
mine. De aceea, nu indräznesc sä m ä amestec. V oi indura
aläturi de ceilalp ploaia §i vintul pinä ce voi vedea venind
la curtea voasträ, de se va milui Cel de Sus, vreun viteaz
care sä ia asupra lui intreaga povarä a acestei lupte.“
Dar contesa insistä sä audä o sugestie oarecare, iar
Limette I§i dädu cu pärerea cä un apärätor nim erit ar putea
fi Cavalerul cu Leul. Contesa incuviinlä, incä nebänuind
citu§i de pujin cä el era chiar soûl ei. Lünette incälecä pe
un cal §i se duse sä-1 intilneascä pe cavaler care tot mai
ajtepta la fmtmä. §i-i dädu liberä trecere cätre castel. §i cu
toate cä fu indignatä cind, la ridicarea vizierei, descoperi cä
acel cavaler fa|ä de care se legase ea insä§i era chiar sopil
ei vinovat §i repudiat, contesa i§i lepädä sem epa §i-§i dädu
consim^ämintul cind il väzu um ilindu-se1. Cei doi sop se
im päcarä §i, dupä un timp de m are fericire,Owain väzu cä
1 C hretien de T royes, op. c i t, w . 6 5 2 7 -6 8 1 3 .

Doam na Fintinii era doritoare sä se m toarcä im preunä cu el
in lum ea galantä a M esei Rotunde. „Cind plecä de-acolo“,
citim, „o luä cu el pe contesä la curtea lui A rthur.“ 1 §i-n
felul acesta, el i§i atinse pnta §i integrä cele douä sfere con-
trare — ceea ce constituise dintotdeauna obiectivul obscur
al cäutärii sale.
Cäci cele douä sfere sunt una, ln ciuda aparentei dualitäp
a m anifestärilor lor fenomenale. §i, Intr-un fei preliminar,
Ow ain le reunise deja cind i§i realizase §i statom icise
toväräjia täcutä §i m isterioasä cu leul. Acesta fusese secre-
tul capacitäpi sale de a se intoarce. Noul num e pe care §i 1-a
atribuit, L e Chevalier au Lion, m asca, noua personalitate
cu ajutorul cäreia a dom olit-o pe contesä, era sim bolul unei
renajteri spirituale. Zeija nu 1-ar fi acceptat niciodatä pe
cavaler sub infä{i§area lui anterioarä. Acum insä el fusese
im bogäjit printr-o relape m utä §i profundä cu principiul
instinctiv din el in su ji §i din dom eniul naturii. El devenise
Om ul-Leu irezistibil — stäpinul, apärätorul desävirjit al
celor douä lumi.
M itologia in general cunoa§te mai m ulte exem ple de
Om -Leu — nem aivorbind de o m ultitudine de alte figuri
im presionante ce com binä träsäturi anim ale cu altele
umane. Vishnu2 in India, de pildä, a adoptat form a m on-
struoasä cunoscutä sub num ele de „Jum ätate-O m ,
Jum ätate-Leu“ (Narasim ha — corp om enesc, dar cu cap §i
gheare de Leu) in scopul de a-1 nim ici pe un anumit demon
coplejitor, pe num e Strai de Aur, care tulburase ordinea
universului. §i in m iturile Greciei ni se vorbejte de alt m are
Om-Leu — m ai aproape de im aginapa noasträ §i prin ur-
m are m ai lesne de descifrat — §i anume Heracles, care,
prin isprävile sale eroice, a devenit un model pentru Antichi-
tate, la fei ca Ow ain pentru popoarele lumii esenpalm ente
celtice din Nordul m edieval. Heracles insä se lega cu prin
cipiul „leu“ in stilul grecesc — o m anierä exact opusä celei
1 R e d B o o k o f H ergest, ed. cit., pp. 174—175.

2 P en tru nu m ele m ito lo g ice indiene larg räspindite, p ästräm
tran sliterarea co m unä p ro p u sä aici de H. Z im m er — n. t.
celtice. El nu era urm at de sälbäticiunea sa ca de un ciine

credincios, ci a biruit-o, a ucis-o gi a jupuit-o in ipostaza
leului monstruos invincibil din Nemeea; apoi a im bräcat
pielea, pe care a puitat-o de-atunci incolo ca pe costum apa
sa caracteristicä, atit ca sä-gi glorifice victoria, cit gi ca sä-gi
inspäim inte prietenii gi dugmanii. Cu ghearele teribile in-
crucigate pe pieptu-i eroic, cu botul feroce cäscat deasupra
capului gi cu coada atrm m du-i la spate, sträbätea im punätor
Jara ca un superleu biped, bärbatul biruitor al leonjtäpi,
adicä omul biruitor al intregului regn animal in virtutea
biruintei asupra regelui acestuia.
Heracles a ucis insä gi Hidra, garpele titanic. In imagisti-
ca vechilor m itologii aceasta echivaleazä cu afirm apa cä
alesul dintre oameni, in ascensiunea sa cätre perfecpune, a
pus stäpinire pe ambele sfere reciproc antagoniste ale reg-
nului animal. Eroul ideal al civilizapei grecegti — netezind
calea cätre cregtinism gi cätre era om ului m odern — a
debarasat spiritul de reverenja sa arhaicä fajä de aceste ca-
racteristici §i forme anim ale atit de ffapantä in m itologiile
§i religiile mai vechi ale M esopotam iei §i Egiptului. M oise
§i profejii, stabilind credinja iudaicä a V echiului
Testament, au efectuat o transform are com parabilä atunci
cind s-au luptat hotärit, in repetate rinduri, im potriva
recäderii poporului lor in cultul divinitälilor taurom orfe ale
mediteraneenilor: „vilelul de aur“ biblic §i ceilalji zei
zoomorfi ai lum ii pägine inconjurätoare. Grecii §i evreii au
inipat o umanizare a sferei divinului, ceea ce a reprezentat
aurora unei ere noi §i avea sä ducä la om ul modern, o rup-
turä decisivä cu tradijia devenitä de atimci arhaicä, m os
ten itä de lumea anticä de la om ul prim itiv, care träia gi ve
nera in sinea lui o rudenie intrinsecä cu dom eniul animal.
Om ul arhaic se considera pe sine insugi ca parte a liunii
animale naturale, identificindu-se cu träsäturile gi puterile
celor mai impresionanji dintre vecinii säi zoologici incon-
jurätori. Tradipa celticä (aga cum putem aprecia din
povestea lui Conn-eda ca gi din cea a lui Owain) era din
acest punct de vedere arhaicä. §i de-a lungul intregului Ev
M ediu acest foarte vechi sfätuitor al sim prii gi credinjei,
P A 1 R U R O M A N E D IN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 127
exprim indu-se prin interm ediul a nenum ärate basme, le
gende rom antice gi eposuri curtenegti de aventuri, i§i repe-
ta lecpa bätrineascä adresatä om ului m edieval, care era
supus atunci unui proces de um anizare sub dubia influenjä
a credinjei cregtine gi a idealului cavaleresc, indicind calea
„cealaltä“ , calea opusä cätre perfecpune, anume aceea de a
nu ucide suflqtul anim al din noi gi de a nu ne rupe de el, ci
de a donverti fiara la cauza um anä, cigtigind-o de partea
noasträ, astfei incit sä poatä sluji ca ajutor in m area gi foarte
dificila sarcinä de fäurire a unirii dintre puterile um ane gi
extraumane ce sälägluiesc nu num ai in cosmos, ci gi in noi
ingine. Rom anul arthurian al Cavalerului cu Leul semnificä
un acord intre um anitatea cregtinä cavalereascä, aga cum e ea
simbolizatä in spiritul cavaleresc al Mesei Rotunde, gi puteri
le pure ale viejii, aga cum sunt eie reprezentate de cätre fin-
tina secretä sacrä (sursa din care izvoräsc peren toate puterile
viepi), de Doamna Fintinii gi de leul regal cäläuzitor care 1-a
asistat pe erou intru atingerea scopului säu.
Dacä animalul läuntric este ucis printr-o moralitate superin-
transigentä sau fie gi num ai redus la hibem are printr-o ru-
tinä socialä perfectä, personalitatea congtientä nu va fi nicio-
datä insufleptä de cätre forjele ascunse care o subintind gi
o suspn in m od obscur. Anim alul interior cere sä fie accep-
tat, sä i se ingäduie sä träiascä im preunä cu noi, in calitatea
sa de cam pion bizar gi adeseori derutant. Degi m ut gi
indärämic, el gtie m ai m ult decit personalitäple noastre
congtiente, gi am putea gti cä gtie m ai mult dacä ne-am da
osteneala sä-i ascultäm glasul abia perceptibil. Glasul e
vocea gi apelul instinctului, gi acea voce e singurul lucru ce
poate sä ne salveze din im pasurile in care personalitäple
noastre congtiente ne vo r conduce m ereu atita tim p cit
räm inem infägurap in orgoliul de a fi integral um ani, dis-
pretuitori gi lipsip de orice contact intuitiv cu fintina ocultä
a viepi universului.
Owain, astfei, este im Om-Leu diametral opus idealurilor
tradipilor grecegti gi moderne. Ca simbol al perfecpunii
umane, el a fost m odelat de sufletul gi spiritul celplor, in con-
sonanjä cu o atitudine fajä de supraumanul-demonic care
evocä limpede mai mult Orientul arhaic decit Occidental

ulterior. Motivul leului negru in conjuncpe cu §arpele uria§
evocä tot Räsärital, anume Siria §i Mesopotamia. Iar sim-
bolul unui izvor ce fum izeazä prepoasa apä a viepi e unul de
mult familiär Järilor pirjolite de soare din Oriental Apropiat,
vegnic obsedate de spaima secetei §i de ameninjarea m orpi
din cauza setei; ea nu e o imagine inspiratä, in prim ä instan^ä,
de climatal saturat de ploi al Insulelor Britanice.
Cu m ult inainte de cucerirea romanä, bätriha M am ä Asia
a däruit o parte din imbel§ugata ei mogtenire m itologicä
indepärtatelor popoare din insulele occidentale. Fenicienii,
navigind de pe coasta Palestinei, au trecut printre
Coloanele lui Heracles §i au ancorat in Com w all pentru a
exploata m inele de cositor de acolo, m aterial atit de prepos
pentru m arile civilizapi ale bronzului din vrem ea lor.
Simbolurile §i povejtile civilizapilor egipto-babiloniene
preclasice au fost transm ise astfei direct populapilor pre-
celtice §i celtice din Britania, J a ra Galilor §i Irlanda. §i cu
toate cä aceste dom enii indepärtate au fost coplejite ulteri
or de invaziile crejtine, anglo-germanice §i normande-cava-
leregti, val dupä val, m jelepciunea tim purie a supravieptit
tota§i. Pinä in zilele noastre geniul rasei celtice räm ine
inegalabil in capacitatea sa de a Jese tapijeriile m agice ale
ve§nicei povegti m itice a inimii omene§ti. Europa conti-
nentalä a fost ferm ecatä veacuri de-a rindul de vraja lui,
pinä chiar in zorii R enajterii. Iar astäzi el ne afecteazä incä
o datä, fermecind sufletul om ului m odern (suflet de alt-
minteri foarte vechi) printr-o poezie precum cea a lui
W illiam Butler Yeats, Fiona M acleod (W illiam Sharp),
John Synge §i a altor reprezentanp ai Rede§teptärii celtice,
ca §i prin Parsifalul §i Tristanul de extracpe arthurianä ai
lui Richard W agner.
E greu de estimat gradul de in(elegere cu care erau com-
puse §i receptate redactärile m edievale ale povegtilor sim-
bolice arhaice, dar existä argumente putem ice in legätarä
cu eie care par a sugera däinuirea unei tradipi con§tiente
efective. N u top poepi jtiau ce fac, desigur, pe de altä parte
insä erau unii, färä indoialä, care §tiau. Rom anele inechi-
P a TR U RO M AN E DIN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 129
voc curtene§ti trädeazä m ulte sim ptome ale unei derivapi

nu prea indepärtate din trecutul precrepin §i, am putea
spune, chiar preeuropean.
Cavalerul, Sir Owain, in aventura sa, depä§epe ca pe o
simplä probä prelim inarä cele douä incercäri care au con-
stituit totalitatea aventurii lui Sir Gawain. La Castelul
Belgugului el supraviepiiepe ispitei de autocom placere
senzualä, care constituia p sem nificapa intim plärii lui
Gawain dindärätul pologului de la pat, iar in faja Pazni-
cului celui negru al Pädurii p cu un singur ochi el i p
dom inä groaza de m oarte pe care Gaw ain a cunoscut-o cind
p -a prezentat gitul spre a-i fi lovit de secure. Lunga aven-
turä a lui Owain, dupä aceea, urm ärepe o sem nificape
diferitä p superioarä. Printx-un proces de reintegrare trud-
nicä, el recip ig ä treptat ceea ce posedase inipal, atunci
cind, mi§cindu-se ca intr-un vis parcä, ajunsese pentru
prim a oarä la Fintina V iepi. El realizeazä o fuziune armo-
nioasä a person alitäpi conpiente p a celei inconpiente, cea
dintii specializatä in problem ele §i posibilitäple de control
ale lum ii fenom enale vizibile, cea de-a doua intuind acele
izvoare m ai adinci ale fiinêi din care purced perm anent atit
lum ea fenom enalä, cit §i martorul ei conpient. U n asem e-
nea Stil de viatä armonios integrat reprezintä favoarea pe
care natura o acordä fiecäm i prunc, intr-un mod prelim inar,
nedecisiv, §i pe care, crescind, copilul o pierde ulterior o
datä cu dezvoltarea individualitäpi sale conpiente de sine.
Povestea lui Owain ne inva$ä, prin scenariul ei plastic, cum
sä recipigäm acea favoare pe treapta m aturitäiii, fericirea
im päräpei cerepi: inocenja renäscutä p puterea restauratä
dupä tiparul acelei stäri prim itive de copilärie lum inatä pe
care Cristos a indicat-o drept m odel pentru cei desävirpp.
III. LANCELOT
Cind cum peri un pachet de cärp de joc franpizepi, la

Paris sau oriunde in Franja, descoperi, poate cu o anumitä
surprindere, cä figurile au toate eite un nume. Regii sunt

num ip dupä patru m onarhi vestiji din trecut: David,
Alexandru, Cezar §i Carol cel Mare. Reginele sunt Rahila
$i Iudita din Vechiul Testam ent (m atem itatea §i, respectiv,
eroismul fem inin), §i douä zeije grecegti. Cavalerii sau
valejii ü au ca precursor pe Lancelot, valetul de treflä. El e
urmat de unul din paladinii lui Carol cel Mare, Roger
Danezul, ca valet de picä, apoi de Hector din Troia, valet de
caro1, §i de La Hire, valetul sau cavalerul de cupä2. Intr-o Se
rie de jocuri din secolele al X V I-le a -a l XVffl-lea (bäsigue,
bunäoarä), ace§ti patru cavaleri burlaci curtenitori au rolul
de a tulbura arm onia viejii conjugale a regilor §i a regi-
nelor. Astfel, Lancelot i§i pästreazä pinä azi in imaginaîa
popularä ffancezä reputatul rol ilicit.
Lancelot du Lac este, färä doar §i poate, cel m ai atractiv
§i m ai splendid dintre cavalerii M esei Rotunde arthuriene,
chiar dacä el i§i trädeazä loialitatea fajä de regele säu,
intineazä idealul cavalerism ului nepätat §i devine, prin
päcatul de adulter in care se com place toatä viaja, incapa-
bil de cäutarea culm inantä, cavaleresc-crejtinä, a Sfintului
Graal. Un glas m isterios i-a adresat un avertism ent cind a
xncercat sä se apropie de sanctuar: „Tu, Sir Lancelot, tu
care e§ti mai im pietrit decit piatra, m ai am ar decit lemnul
amar ji mai neroditor decit smochinul sälbatic; pentru toate
acestea pleacä de aici §i indepärteazä-te de aceste sfinte
locuri.“ §i auzind acestea, nu mai §tia ce sä facä, §i plecä de
acolo plingind §i blestem ind clipa in care s-a näscut:
Päcatul §i ticälojia m ea m -au fäcut sä-mi pierd onoarea de
1 F iu l lui H ector, A sty a n ax sau F ran cilio n , a scäp at d u p ä c it se

spune d in ru in ele T roiei §i a d ev en it sträm o ju l m itic al stirpei
re g e jti a reg ilo r F ranjei. L a fei, se p resu p u n e cä E n eas a fu g it in
Italia ji a in te m e ia t R om a.
2 L a H ire sau E tie n n e de V ig n o lle (c. 1390—1443) a fo st u nul
d intre ofilerii superiori de la cu rtea regelui C arol al V H -lea al
F ranjei. R egele C arol, aju tat de Io an a d ’A rc, a p u s cap ät R äzb o iu -
lui de o su tä de ani, §i reg e le C arol a fost cel care a atrib u it a c e s
te num e figurilor din cärjile de jo c fran ju zefti.
Pa t r u r o m a n e d in c ic l u l R eg elu i A rth u r 131
care m ä bucuram. Pentru cä tot tim pul eu n-am fäcut altce-
va decit sä caut aventuri lume§ti ca sä-m i potolesc dorinje
lum ejti §i atita amar de vrem e tot eu am ie§it bim itor §i n-am
fost invins niciodatä in luptä; iar aceasta färä deosebire cä
am luptat pentru o cauzä dreaptä sau pentru una nedreaptä.
Iar acum tocm ai eu am luat asupra m ea sarcina de a cäuta
acele lucruri sfinte, färä sä väd §i sä-mi dau seama cä ve-
chile mele päcate mä impiedicä sä o indeplinesc, aducindu-mi
in schimb num ai rujine.“ 1 Lancelot se indreaptä tem porar
sub inspirapa cäutärii, §i astfei se apropie de succes atita cit
ii e ingäduit unui päcätos, dar dupä ce Graalul a fost dobin-
dit de cätre fiul säu nelegitim , Sir Galahad, §i dupä ce el
insu§i se intoarce la curtea lui A rthur, el recade in vechea
sa dragoste, care in cuiind aduce nenorocire asupra comu-
nitäpi M esei Rotunde. D in pricina ei, regina este dezono-
ratä, m ulp cavaleri simt uci§i, Sir Gaw ain e omoxit de cätre
Sir Lancelot, §i Lancelot in su ji e surghiunit. E declan§atä o
Serie catastroficä ce duce, in cele din urm ä, la m oartea
regelui §i la expirarea ciclului.
Legenda acestui strälucit räzboinic jiindrägostit, fascinat
toatä viaja de pasiunea sa, secretä §i in acelaji timp atit de
notorie, pentm Regina Guinevere, a trezit un interes mai viu
in iindul generapilor ulterioare decit faptele §i suferinjele
celorlalp cavaleri din anturajul lui Arthur. Acest personaj
extrem de populär, extrem de curajos s-a incärcat cu o
atracpe m agicä specialä. El reprezenta ceva foarte diferit de
idealurile eroice medievale ale tovaräjilor säi, ceva mult
mai pupn ocazional, m ai profund omenesc §i mai durabil2.
Sir Lancelot e o intrupare a idealului de bärbäpe care existä
nu in lum ea acpunii sociale masculine, ci in nädejdile §i
inchipuirile imaginapei feminine. E un exemplu, ca sä
spunem a§a, de ceea ce psihanalistul m odern denum ejte
1 M alory, M o rte d ’A rthur, X III, 19. [T hom as M alory, M oartea

R e g e lu i A rthur, traducere de Ion L arian P osto lach e $i C h arlo tte
F ilitti, M inerva, B. P. T ., 5 vol., 1979 — n. f.]
2 S ir G aw ain este eroul real al cavalerism u lu i en glez tim puriu
(dupä cum adesea o su b lin iazä J. L. W eston).
„arhetipul anim us“, imaginea oniricä a virilitäpi care popu-

leazä psihism ul feminin. Gawain §i Owain, pe de altä parte,
§i majoritatea celorlalji cavaleri ai M esei Rotunde, sim-
bolizeazä insugi psihismul masculin medieval, in convulsi-
ile aventurilor §i deciziilor sale caracteristic virile1.
1 ln contrast cu p u p n ätate a p erso n ajelo r-an im u s d in ro m an ele

arth u rie n e, re p re z e n tä rile o p u su lu i, arh e tip u l-an im a, abu n d ä.
A p arip ile „fem eii d in v is“ a b ärb atu lu i — ac ea iu b itä am biguä,
evazivä, atractiv ä gi p rim ejdio asä, räu tä cio a sä gi b in ev o ito are,
obiect al d orinlei lu i incongtiente sunt o m n ip rezen te in acele Zine
ale lacului ce acp o n ea zä ca ajutoare ale ero u lu i, reg in e m irgave
ca re -1 vräjesc gi-1 härpiiesc, d o am n e ferm ecäto are gi dom nigoare
frum oase ce-i so licitä n ecurm at gi p retu tin d en i asisten{a: N im ue,
D o am n a L acu lu i, care däruiegte R eg elu i A rth u r sp ad a infailibilä,
E xcalibur, gi teaca ei, ce-gi face p o seso ru l in v u ln erab il; M o rg an le
F ay, al cärei farm ec ü cuprinde p e reg e gi pe m u lp d in tre cavalerii
lui; N iniane, care-1 inch id e p e v räjito ru l M erlin, cel m a i in sp irat gi
m ai inspirator p ersonaj al in treg u lu i ciclu , in tr-u n m o rm in t viu.
Fiindcä veni vorba, M erlin e un exem plu perfect de arhetip al
B ä tiin u lu i Infelept, p erso n ific area in je le p ciu n ii in tu itiv e a
incongtientului. P rin inspirapa gi sfatul säu tainic, el ghideazä per-
sonalitatea congtientä, care e reprezentatä de cavaleri gi rege. F igura
lui M erlin coboarä, prin druizii celtici, din strävechiul preot gi vin-
decätor tribal, inzestrat in m o d supranatural cu in p le p ciu n e cosm icä
gi putere vräjitoreascä, poetul gi teologul care poate conjura prezenje
invizibile prin m agia cintecelor sale. C a O rfeu, cintärepil gi m a-
gistrul m isterelor gi iniperilor d in G recia anticä, ale cärui arm onii
im blinzeau anim alele salbatice gi induplecau pietrele m u te sä se
aranjeze singure sub form a de ziduri gi clädiri, M erlin poate porun-
ci pietrelor. P rin m agie, el a transportat ansam blul m egalitic circular
de Stonehenge, „dansul uriagilor“, tocm ai din Irlanda p in ä in cim pia
de la Salisbury. M erlin e m agistrul Pädurii ferm ecate, cu alte cuvinte
al täiim ului incongtientului cu toate puterile gi enigm ele sale;
castelul säu cu nenum ärate ferestre se deschide unei vederi cätre
toate acestea. O inniscient, el cunoagte trecutul gi viitorul. P rivirea sa
sträbate pinä-n adm curile päm intului gi poate zäri acolo balauri
ascungi zguduind tem eliile unui tum . In repetate rinduri, sub
ihfäpgarea unui bätxin de „optzeci de ani“, el ii acosteazä inopinat pe
cavaleri gi pe R egele A rthur, elevul säu favorit, prezicihd eveni-
m ente ce urm au sä se intim ple gi im p ärp n d av ertism en te gi sfaturi.
P A T R U R O M A N E D IN C ICLU L R E G E L U I A R T H U R 133
Num ele lui Lancelot a devenit proverbial pentru indrä-
gostitul curtenitor §i necugetat, drept care el se situeazä in
aceeagi categorie cu num ele lui Tristan, iubitul printesei
irlandeze, Regina Isolda, A m indoi au fost eroi de aceeagi
facturä, blestemafi §i binecuvintap de destin cu aceeagi
pasiune interzisä, am indoi vräjiji de dragostea pentru sopa
suzeranului lor. Ei s-au ihtilnit o datä intr-un m are tum ir,
cu blazoane adverse, gi, cu toate cä Tristan a fost m om en
tan doborit de pe cal de Lancelot, el a reluat lupta cu aseme-
nea vigoare gi tärie, incit in cele din urm ä cei doi gi-au pre-
dat spadele reciproc gi s-au im bräjigat1. A fost astfei pe-
cetluitä o prietenie vegnicä, intrucit cei doi erau atragi de
identitatea naturii lor, fiind condugi de acelagi farmec
demonic. Dante ii celebreazä pe am indoi in cintul al V-lea
al Infem ului säu, in cercul al doilea (cei al desfrinaplor),
unde Tristan, aläturi de Paris troianul, apare pentru o clipä
prin fiim purtat de cum plitul vint al dorinjei nestinse.
Citeva versuri m ai jos, Francesca da Rimini, legatä de
fratele sopilui ei in osinda unei imbrätigäri insatiabile,
märturisegte jalnic cum a fost m inatä in päcat §i dezastru
cind a citit im preunä cu iubitul ei despre prim ul särut din-
tre Guinevere §i Lancelot:
N o i s in g u ri d o i gi f ä r ’ sä b än u im .
F ä c u s ä n e p riv im a d e s citirea ,
gi n e -a m su rp rin s c u -o b ra z d e c o lo ra t,
c i-u n p u n c t fä c u t-a sä n e p ie rd e m fire a.
E l poate apärea gi sub fo rm ä de co p il de p aisprezece ani, rev ärsih d

m jelep ciune dincolo de vurstä gi tim p. A stfel el seam än ä cu
B ätrm ul chinez, L ao zi, „C ei v ech i de zile“, al cäru i nu m e
in se a m n ä to todatä „C op ilu l B ätrin “ . l n ro lu l säu de suprav eg h eto r
gi gWd al carierei gi curjii R eg elu i A rth u r, M erlin seam än ä fo arte
m u lt cu tipul indian al g u ru -u lu i sau al preotului casei, m ag ician u l
gi invä{ätorul spiritual al ca p ilo r de fam ilie gi al reg ilo r. C rein d el
insugi M asa R o tu n d a gi ihdrum indu-1 pe A rth u r d in copilärie p in ä
la reg alitatea suprem ä, el a fo st p rin cip iu l dinam ic al in tre g ii le
gende.
1 M o rte d ’A rthur, X , 6 7 —86.
134 R e g e l e $1 cadavrul
C m d a m c e tit cu m zim b etu -a g tep tat

d e m u lt, am a n tu l gi-1 sä ru ta -n fin e,
a tu n c i i n tre m u r to t, m -a sä ru ta t
a c e s t c e -a c m n in v e c i v a fi c u m in e .
G a le o t fu b a s m u l g i-au to ru l lu i
gi-aici am p u s c e tirii p e -a stä z i f in e .1
\ Inijierea spiritualä a lui Sir Lancelot nu este calea inaltei

cäutäri intru sfinjenie. Nim bul säu e cel al päcätosului
nestins, semnul iniperii capricioase gi ambigue adminis-
trate de forjele necugetate ale pasiunii insapabile. Patim a
sa oarbä pentru hrana interzisä a sufletului säu, insolen|a gi
abilitatea lui m iraculoasä de a eluda opinia gi dizgrapa pu-
blicä au ceva in um an, demonic, diavolesc. §i tocm ai asta ii
prilejuiegte faim a, aici e secretul ascendentului säu asupra
noasträ. Cäci el nu e un sim plu viteaz de extracpe um anä,
ci unul supranatural, un soi de copil schimbat, care gi-a
cigtigat de partea sa puterile secrete ale im päräpei zinelor gi
e binecuvintat de forjele prohibite ale sufletului.
Sir Lancelot era de obirgie om eneascä, fiu al Regelui
Ban din Benw ick, gi a fost botezat nu Lancelot, ci Galahad,
num e care i-a fost trecut in cele din urmä fiului säu. Dar
Lancelot, acest prim Galahad, aflat incä la virsta prunciei,
a fost luat gi crescut de cätre Doam na Lacului — aceeagi
care i-a däruit Regelui A rthur Excaliburul, spada ferme-
catä. § i a fost crescut intr-o Jarä miraculoasä, neomeneascä,
de sub unde, impärä{ia m iticä a purei forje vitale ele
mentare, a fost educat de zine gi elfi, nu de fäpturi
omenegti, räm inind acolo pinä la virsta de optsprezece ani.
Doam na Lacului, patroana lui, i-a däruit un inel ferm ecat
care era inzestrat cu puterea de a risipi vräjile gi-1 fäcea apt
sä ihfrunte balaurii gi toate celelalte entitäji suprafiregti
asemänätoare. § i el insugi gi-a luat num ele de Lancelot du
Lac, Lancelot din Lac. Num ele dä seama despre caracterul
lui secund, um anitatea lui potenjatä de forjele elem entare
1 In fe m u l, V , 1 2 9 -1 3 8 (trad. d e G. Cogbuc — n. t.).

ce-i saturaserä personalitatea in tim pul adolescenjei petre-
cute in J a ra de sub Unde.
Legenda spadei lui Sir Lancelot e incä un semn al carac-

terului säu dublu. Potrivit convenpilor lim bajului plastic
universal al mitului §i legendei, arm a cu ajutorul cäreia un
eiou i§i sävirjejte isprävile e o replicä a lui insu§i, sim-
bolizind forja pe care o exercitä. Spada lui Sir Lancelot —
acea armä invincibilä cu care aplicä lovitura m ortalä fostu-
lui säu tovarä§ de luptä, Sir Gawain — provenea, dupä cum
era §i de ajteptat, din domeniul misterios al fantasticului.
Primul ei posesor um an a fost tragicul, straniul §i fatalul
erou din Northumbria, Sir Balin, insuflept de intenpi nobile,
dar fäcind intotdeauna räul, care nu num ai cä a aplicat teri-
bila Loviturä Dureroasä, „de pe urm a cäreia se va präväli o
mare räzbimare“ , ci 1-a §i provocat la luptä §i ucis pe fratele
säu iubit, Sir Balan, in „cea m ai m inunatä bätälie de care s-a
auzit vreodatä, §i-au fost amindoi ingropap in acelagi m or-
mint“ . Sir Balin era num it „Cavalerul cu douä spade“ , titlu
simptomatic pentru personalitatea sa scindatä, iar fratele säu
cu care s-a bätut, care poartä aproape acelaji num e ca §i el
§i e „cel mai bun prieten“, „omul cel mai iubit de pe lume“,
este practic tot el insu§i sub altä formä. Am indoi näzuiesc
necuim at sä se vadä §i sä fie uniji, dar printr-o 5tretenie
m agicä proprie specificului §i destinului fatal al spadei, care
avea sä-i fie m ai apoi transm isä lui Lancelot (cu tot cu pu-
terea ei primejdioasä §i perversä), s-au intünit nu in dragoste,
ci in luptä, descoperindu-§i prea tirziu gre§eala.
Povestea lui Sir Balin m eritä sä fie reparcursä in intregul
ei, nu doar pentru frum use(ea ei grea de fatalitate, ci pentru
cä dezväluie ceva din fatalitatea intregului ciclu. M alory o
plaseazä aproape la inceputul marii sale com pilapi, unde
apare ca o prefigurare §i o prevestire a catastrofei melanco-
lice pe care päcatul m o§tenitorului spadei lui B alin
urm eazä sä o declanseze. N otabil e §i rolul jucat de M erlin
in adm irabila poveste. Incepem sä cunoa§tem §i sä sim pm
I
forâ prezenjei perm anente §i incurajatoare. A paripile

ocazionale §i oportime ale lui M erlin s-ar zice cä sunt con-
densärile unei atm osfere m väluitoare rntr-o figurä umanä;
el este farm ecul, Providenja care populeazä, pune in
m ijcare, cunoajte individul §i indicä; el este Destinul tutu-
ror acestor inilieri, probe, catastrofe §i iluzii de fericire.
La curtea Regelui Arthur venise o domni§oarä, §i ea era
incinsä chiar cu sabia cu pricina, §i era pentru prim a oarä
cind o vedea lumea. D om nijoara fusese „trimisä in solie de
m area doamnä Lile de Avelion“ . §i regele se m inunä foarte
tare §i intrebä: „Domni§oarä, din ce pricinä te-ai incins cu
aceastä sabie? N u ji se potrivegte deloc.“
,JJi voi spune indatä“ , a räspuns dom nijoara. „Aceastä
spadä cu care sunt incinsä im i dä m ulte griji §i necazuri,
cäci nu pot fi eliberatä de ea decit de un cavaler. Dar aces-
ta trebuie sä fie un om färä pereche in braje §i fapte, nepätat
de ticälo§ie sau injeläciune §i nici de trädare. Dacä a§ intil-
ni un asemenea cavaler care sä aibä toate aceste virtuji, el
ar putea trage spada din teaca ei.“
„M are m inune“ , rosti Arthur, „dacä acesta e adevärul.
Voi incerca eu insum i sä trag sabia din teacä, necutezind sä
cred cä eu sunt cel mai bun cavaler, ci voi incepe eu insum i
sä-Ji trag sabia din teacä doar ca sä le dau o pildä tuturor
nobililor mei, pentru ca fiecare dintre ei sä m cerce pe rind
dupä ce voi incerca eu.“
Atunci Arthur apucä spada de teacä §i de cingätoare §i
trase de ea cu invergunare, dar spada nu vru sä iasä.
„Sire“ , spuse domnijoara, ,/iu e nevoie sä tragi atit de tare;
cel care o va trage din teacä o va face cu pupnä strädanie.“
„Ai dreptate“ , spuse Arthur. „Acum incercati §i voi top,
nobili ai m ei, dar bägap de seamä sä nu fip pingäriji de
vreo ru§ine, trädare sau injeläciune.“
Cei m ai mulji dintre nobilii M esei Rotunde aflaji atunci
acolo au incercat, dar färä izblndä.
„Vai!“ spuse domnigoara, „im i inchipuiam cä la aceastä
ernte sunt cei mai buni cavaleri, nepätaji de injeläciune sau
trädare.“
„Pe legea m ea“, spuse Arthur, „aici sunt cavaleri buni,
dupä socotinja m ea, cum nu m ai sunt pe lume, dar nu le e
dat sä te ajute, drept care sunt nem ulpim it.“
S-a nim erit ca atunci sä se afle acolo la Regele A rthur un
cavaler särac care fusese prizonier la el ceva m ai m ult de-o
jum ätate de an, din pricinä cä ucisese un cavaler ce m ai era
ji vär cu Regele Arthur. N um ele acestui cavaler era Balin,
§i prin bunele oficii ale nobiülor fusese eliberat din
inchisoare; §i a ja se face cä el s-a dus in tainä la curte §i a
väzut cele intim plate. §i in timp ce dom nijoara i ji lua
räm as-bun de la A rthur §i de la top nobiüi, fiind pe picior
de plecare, cavalerul acesta Balin strigä dupä ea §i zise:
„Domni§oarä, fii bunä, rogu-te, §i ingäduie-m i §i m ie sä
incerc la fei ca §i ceilalp dom ni.“
D om nijoara il m äsurä cu privirea pe cavalerul cel särac
§i väzu cä era chipej, dar pnind seam a de straiele-i särä-
cäcioase, gindi cä nu se putea sä nu fie atins de ingeläciune
sau trädare. §i atunci h spuse cavalerului: „Sir, n u cred cä
e nevoie sä m ä m ai chinuiejti, cäci nu s-ar zice cä o sä
izbutejti dum neata cind ceilalp au dat grej.“
„O, frum oasä dom nijoarä!“ spuse Balin, „valoarea,
insujirile ji faptele bune nu stau doar in vejm inte, ci
bärbäpa §i respecm l sunt ascunse in persoana om ului, ji
m ulp cavaleri vrednici de respect nu sunt cunoscup de
toatä lumea, §i prin urm are respectul §i indräzneala nu stau
in verm inte.“
„Pe Dum nezeu“, spuse domnigoara, „e adevärat ce spui.
A ja cä vino ji inceaicä, atita cit po p .“
Balin apucä spada de cingätoare ji de teacä §i o scoase
u jo r §i, privind spada, ii pläcu mult. Atunci regele ji top
nobilii se m inunarä peste poate.
„Nu-ncape indoialä“ , zise dom nijoara, „acesta e un ca
valer destoinic §i viteaz, cel mai bun pe care 1-am intilnit
vreodatä, §i cel m ai vrednic de respect, nepätat de trädare,
injeläciune sau m ijelie, §i m ulte m inuni va sävirji. Acum,
nobile §i curtenitorule cavaler, dä-m i mapoi spada.“
„Nici gind“, spuse Balin, „cäci spada o pästrez eu §i nu-m i
poate fi luatä decit cu fopa.“
„Aflä“ , spuse domnigoara, „cä nu e§ti injelept luindu-mi

spada, cäci cu spada asta il voi ucide pe cel mai bun prieten
pe care -1 ai §i pe om ul pe care -1 iube§ti cel m ai m ult pe
lum ea asta, §i spada aceasta i{i va aduce pieirea.“
„M ä voi supune“ , spuse Balin, „la tot ce-m i va porunci
Dum nezeu.“
D om nijoara plecä foarte m ihnitä, iar Balin trim ise sä i se
aducä armura §i calul §i se pregäti sä plece de la Regele
Arthur. Intre tim p sosi la curte o doam nä ce se num ea
D oam na Lacului; ea veni cälare, bogat inve§mintatä, §i-l
salutä pe Regele Arthur. Apoi ii ceru darul pe care i-1
fägäduise el cind ea ii däduse spada Excalibur.
, 3 adevärat“, spuse Arthur, „{i-arn fägäduit un dar. Cere-mi
ce vrei §i-l vei avea, dacä-m i stä in putere sä {i-1 dau.“
,3 ine“, spuse doamna, „atunci i{i cer capul cavalerului
care a cijtigat spada sau, dacä nu, capul domnigoarei care a
adus-o, pentru cä el 1-a ucis pe fratele meu, iar fem eia aceea
a fost vinovatä de m oartea tatälui m eu.“
„Adevärul“, spuse Regele Arthur, „e cä nu-Ji pot da nici
unul din cele douä capete, mi-e cinstea-n joc. Ajadar, cere-mi
orice altceva, §i-{i voi indeplini dorinja.
„Nu vreau sä-{i cer nim ic altceva“ , spuse doamna.
Cind Balin fu gata de plecare, o zäri pe Doam na Lacului.
Ea o ucisese prin vräjile ei pe m am a lui Balin, iar el o cäuta
de trei ani. §i cind i s-a spus cä-i ceruse Regelui Arthur
capul lui, s-a dus drept la ea §i i-a zis: „Ai dat de räu; tu ai
vrut capul meu §i de aceea {i-1 vei pierde pe-al täu.“ §i cu
spada sa ii retezä lesne capul in fa{a Regelui Arthur.
„Vai, ru§ine!“ exclam ä Regele Arthur, „de ce ai fäcut
asta? M -ai acoperit de ru§ine pe m ine ji toatä curtea mea,
cäci ea era o doamnä cäreia ii eram indatorat, §i ea se bucu-
ra aici de protec{ia mea. N-am sä-{i iert niciodatä ofensa
aceasta.“
„Sire“ , spuse Balin, „regret din suflet cä te-am mihnit,
dar aceastä doamnä a fost cea mai m incinoasä dintre toate
fem eile §i prin farm ece §i vräji a dus la pieire m ul 1;i cava-
leri destoinici §i din pricina ei a fost arsä m am a mea, prin
neadevärurile §i in§eläciunile ei.“
P A T R U R O M A N E DIN U C L U L R E G E L U I A R T H U R 139
„Qrice m otiv ai fi avut, ar fi trebuit sä te re{ii ui prezenja
mea. A ja cä sä nu-p Inchipui cä nu te vei cäi pentru asta,
cäci la curtea m ea nu s-a mai väzut vreodatä o asem enea
sfruntare. Prin urmare, lipsejte de la curtea m ea clt mai
grabnic cu putinjä.
Atunci Balin a ridicat de pe jos capul acelei doam ne ji a
päräsit cälare orajul.
Sir Balin, izgonit de la curte m chip atlt de nevrednic, dar
avmd asupra sa spada ferm ecatä, o pom i m aventurä. §i
oricärui vräjm aj ce-i iejea m cale ü dädea o loviturä de
m oarte, dar, färä a-§i da seama, cu aceeaji loviturä provoca
§i clte o m are nenorocire. L-a doborit astfei pe fiul regelui
Irlandei care l-a atacat ca sä räzbune uciderea Doam nei
Lacului, $i o dom nijoarä ce-1 iubea pe prin{ s-a aruncat m
sabia lui cind l-a väzut pe prinj om orit. Atunci a apärut §i
M erlin ji a profept cä pe locul unde fuseserä ingropap cei
doi Indrägostip, Tristan ji Lancelot du Lac aveau sä dea
„cea m ai m are bätälie dintre doi cavaleri din clte se vor fi
dat vreodatä“. §i M erlin i se adresä lui Balin. „ J i-a i fäcut
m are räu pe Insup“ , zise el. „Din pricina m orpi acestei
doam ne vei da loviturä cea m ai dureroasä din clte a dat
om ul vreodatä, läslnd la o parte doar loviturä datä
M intuitorului nostru, deoarece 11 vei lovi pe cel m ai cinstit
cavaler §i pe om ul cel m ai vrednic de respect din clp träiesc
azi, iar prin aceastä loviturä, trei regate vor ajunge m mare
säräcie, jale ji im povärare vrem e de doisprezece ani, iar
cavalerul nu se va vindeca de urm ärile ränii ani de zile.“
Iar B alin spuse: „Dacä aj §ti cä spusa ta e adeväratä ji cä
voi sävlrji o faptä atlt de prim ejdioasä, a§ prefera sä mä
om or ca sä ie ji tu m incinos.“ Dar aici, M erlin se fäcu deo-
datä neväzut.
Cum plita Loviturä D ureroasä prezisä astfei de cätre
Bätrinul Inêlept a fost prilejuitä de o aventurä aparte. Intr-o
bunä zi, ln tim p ce Balin 11 Insolea, acordm du-i protecjie,
pe un tm är m drägostit, trecu pe lingä ei un cäläre{ invizibil
care-1 izbi pe tinärul cavaler ce m ergea cu B alin,
sträpungmdu-i trupul cu o lance. „Vai“ , spuse tinärul cava
ler, „am fost ucis sub protecpa ta de cätre un cavaler pe
140 R egele fl cadavrul
num e Garion. A ja cä ia calul m eu care e m ai bun decit al

täu §i du-te la dom nijoarä, §i mergi pe urmele mele cum te
va m drum a ea, §i räzbunä-m i m oartea cm d ai sä pop.“
,,A§a voi face“, spuse Balin, „§i fac legänunt pe onoarea de
cavaler.“ § i se despärp cu mare mlhnire de cavalerul acesta.
Balin o gäsi pe dom nijoarä §i cäläri impreunä cu ea intr-o
pädure. §i acolo se m tünirä cu un cavaler care fusese la
vm ätoare, iar dupä ce li se aläturä, in tim p ce cäläreau pe
lingä un schit durat aläturi de un cim itir, trecu pe lingä ei
cavalerul Garion, tot invizibil, §i-l lovi §i pe-acest de-al
doilea cavaler, Perin de M ountbeliard, cu o lance, sträpun-
gindu-i trupul.
„Vai“ , spuse Balin, „nu e prima ofensä pe caxe mi-a adus-o.“
§i apoi pustnicul §i B alin ü ingroparä pe cavaler. Iar
Balin $i dom nijoara cälärirä m ai departe. §i dupä m ulte
zile sosirä la un castel unde Regele Pellam, „omul cel mai
vrednic de cinste din ciji träiesc azi“ , dädea o serbare.
Garion era §i el acolo, printre m ulp alp cavaleri vrednici de
cinste, ji el era fratele bunului Rege Pellam, iar faja lui era
neagrä. El i-a fost arätat lui Balin §i cind ji-a dat seama cä
Balin il supravegheazä, Garion s-a dus la el ji 1-a plesnit pe
Balin cu dosul palm ei peste obraz, spunindu-i: „Cavalere,
de ce m ä privejti aja? R ujine sä-p fie. M änincä friptura §i
indeplinejte lucrul pentru care ai venit.“
„Adevärat gräiejti“ , spuse Balin. „Aceasta nu e prim a
ofensä pe care m i-ai adus-o, a ja incit voi indeplini lucrul
pentru care am venit aici. §i se ridicä de la locul lui cu
inverjunare ji-i retezä capul de pe umeri.
T op cavalerii se ridicarä de la m asä repezmdu-se la
Balin, iar Regele Pellam se ridicä §i el furios §i spuse:
„Cavalere, mi-ai ucis fratele. Pentru asta vei pläti cu viaja
ji vei pleca dintre cei vii.“
,3 in e “, spuse Balin, „fä-o tu insup.“
„Da“ , spuse Regele Pellam, „nim eni nu va avea de-a
face cu tine in afarä de m ine m sum i, §i asta din dragoste
pentru fratele meu.“
Atunci Regele Pellam apucä o spadä infricojatä §i-l lovi
cu sete pe Balin, dar acesta iji feri capul de lovitura cu
sabia, care se frihse in douä. §i väzindu-se dezarmat, Balin
dädu fiiga in altä incäpere ca sä-§i caute o armä, dar txecea
dintr-o incäpere-n alta färä a gäsi nici una, §i Regele Pellam
era tot pe urm ele lui.
§i, in cele din urmä, inträ intr-o cam erä m inunat §i bogat
im podobitä, cu un pat agtemut cu cea m ai bogatä {esäturä
din fir din eite p-ai fi putut inchipui, in care era intins cine-
va, iar aläturi era o m asä de aur curat cu patru picioare de
argint ce suspnea täblia mesei, iar pe m asa aceea se afla o
sulijä m inunatä lucratä intr-un Chip neobijnuit. §i väzind
sulija, Balin o luä in minä, se räsuci cätre Regele Pellam §i-l
lovi necrujätor cu ea, a§a incit Regele Pellam cäzu pierzin-
du-§i cuno§tinta, dupä care acoperijul §i zidurile castelului
eräparä §i se präbu§irä la pämint, iar B alin cäzu §i el, färä a
mai putea mi§ca nici m mä, nici picior. § i aja, cea mai m are
parte a castelului, care se präbu§ise din pricina loviturii
dureroase, zäcu peste Pellam $i Balin trei zile.
Apoi veni M erlin acolo §i-l ridicä pe Balin, ii dädu un cal
bun, intrucit al lui murise, §i-i porunci sä plece din {ara aceea.
„A§ vrea s-o iau §i pe domnigoara aceea“, spuse Balin.
„Uite“ , zise M erlin, „zace m oartä acolo.“
§i Regele Pellam zäcu a§a, greu ränit, m ulp ani, §i nim ic
nu 1-a putut pune pe picioare pinä cind nu 1-a vindecat
Galahad, m indrul prinp pom it in cäutarea Sfintului Graal.
Apoi B alin se despärp de M erlin §i spuse: ,JMu ne vom
mai intilni niciodatä pe lumea asta.“ Cäläri m ai departe
prin pnuturi §i ora§e frum oase §i väzu locuitorii m opi, uci§i
peste tot. Iar to p cei räma§i in via^ä strigau: „O, Balin, m are
näpastä ai adus in Järile acestea, din pricina dureroasei lovi-
turi pe care i-ai dat-o Regelui Pellam, au fost nim icite trei
{äri §i nu-ncape indoialä cä pinä la urm ä te va ajunge §i pe
tine räzbunarea.“
O aventurä cu totul remarcabilä! A cesta e preludiul
sumbru al legendei despre cäutarea Sfintului Graal. Sir
Galahad, fiul lui Sir Lancelot, avea sä indrepte räul abätut
asupra Regelui Graalului, castelului §i regatului de cätre
purtätorul inipal al puterii m agice a lui Sir Lancelot a§a
cum era ea m trupatä §i sim bolizatä de spada fermecatä.
C äci forêle supranaturale aläturate m uritorilor sunt

echivoce in m odurile lor de manifestare. Dacä la Galahad
eie i§i vor aräta puterea izbävitoare ji Regele Pellam va fi
vindecat, la Balin eie sunt distructive. Sir Balin e in raport
cu Sir Galahad ceea ce m oartea e fa{ä de rena§tere, amur-
gul fajä de aurorä, noiem brie fajä de mai, iar intre cele douä
aventuri ale lor se intinde noaptea cea lungä, hibem area
sufletului, care este viaja noasträ ih päcat. Acest interim at
este perioada lui Sir Lancelot §i a m isiunii atribuite com ui
nitäpi M esei Rotunde pentru salvarea lumii.
Prin puterea dem onicä dobinditä prin spadä, Balin a
reu jit in im prejuräri in care altul ar fi dat gre§; el a scäpat
lum ea de Garion, ticälosul cavaler invizibil. Dar biruind, el
a declanjat ravagii, deoarece forja supraom eneascä pe care
a acum ulat-o refuzind sä inapoieze spada i-a scäpat de sub
control. Ea 1-a inäljat m ai presus de eroismul om enesc nor
m al, dar i-a presärat calea isprävilor cu dezastre ji a con-
tinuat sä o facä atita tim p cit el a urmat aceea§i cale atit de
teribilä. D espäpirea täioasä de Bätrinul Injelept, M erlin,
vräjitorul cu profepa de avertizare, a insem nat pinä la urm ä
o separare finalä de supunerea fajä de sfatul incon§tientu-
lui. Era o reiterare a aceleia§i obstinapi ce provocase rup-
tura dintre el §i fecioara-zinä cind ea se ivise la curte cu
spada devenitä intre tim p diabolicä. Aceastä exageratä
incredere in sine era o atitudine foarte diferitä de
acceptarea curtenitoare cu care Sir Gaw ain prim ise exi-
genjele prezenjelor misterioase venite din tänm ul transcen-
dental, ceva ce nu putea duce nicicind la fericirea §i gloria
alesului-erou, ci doar la distrugerea lumii, la distrugerea de
sine §i la distrugerea omului celui mai iubit de pe lume.
Sir Balin plecä din cele trei Järi pe care le distrusese §i,
dupä ce ie§i din eie, cäläri opt zile inainte de a intilni iarä§i
aventura. Atunci dädu peste un cavaler frumos care zäcea
la päm iht §i se jeluia de moarte. §i cavalerul acesta se
plingea de doam na sa care-i fägäduise sä se intilneascä
acolo cu el §i nu venise. Era pe punctul de a se om ori cu
spada pe care ea insägi i-o däduse, dar Balin ii opri brapil,
prom ipndu-i ajutorul säu ca s-o caute. §i cälärirä im preunä
pinä cind sosirä ln fa{a castelului ei. „Am sä intru in cas-
tel“, spuse Balin, „ca sä väd dacä e acolo.“ §i a§a fäcu.
Cäutä dintr-o incäpere-n alta. Apoi aruncä o privire intr-o
grädinpä m cintätoare §i, sub ün däfin, o zäri culcatä cu un
cavaler in bra{e, cel mai dezgustätor lucm ce-i fusese dat sä
vadä vreodatä. §i cei doi dorm eau du§i.
Balin se intoarse la m drägostitul trädat, ü spuse ce
descoperise §i-l conduse ln grädina aceea. §i cind o väzu
culcatä acolo, de atita supärare pe cavalef il podidi singele
pe gurä §i pe nas §i cu sabia le retezä am lndurora capetele
§i apoi prinse a se jelui peste mäsurä. „O, Balin“, spuse el,
„mare necaz m i-ai adus, cäci dacä nu m i-ai fi arätat pri-
veli§tea asta, supärarea m i-ar fi trecut.“ §i deodatä l§i im-
plintä sabia ln sine pinä-n pläsele.
Incä o datä, §i la fei de inocent, Balin adusese dezastrul.
Oriimde apare §i intervine cu bunele lui intenpi, ori de clte
ori leagä o prietenie sau vrea sä dea o m inä de ajutor, färä
sä vrea aduce num ai ruinä pe lume. El l§i distruge noua
prietenie §i se izoleazä ia rä p de om enire ln singurätatea sa
de cavaler rätäcitor räzlept. §i astfei, oriunde se duce e
cunoscut acum sub num ele de Balin le Savage, pentru cä
darul repnut de el din tärim ul m agic 1-a singularizat. Este
un om posedat. Trecuse m ult tim p de cind se despärpse de
fratele säu Balan, corespondentul lui, purtätor al unei sin-
gure spade, pe care -1 pierduse din vedere, iar acum nu m ai
putea scäpa de arm a fatalä la fei cum nu putea scäpa Abu-
Cassem de papucii lui vräjip §i malefici.
Cind li väzu m orp pe doam nä §i pe cei doi cavaleri, Sir
Balin dädu pinteni calului §i plecä, altminteri s-ar fi putut
spune cä el ii ucisese. § i astfei cäläri m ai departe, iar dupä
trei zile ajunse la o cruce, pe care stätea scris cu litere de
aur: ,JSTici un cavaler singur sä nu cäläreascä spre acest cas-
tel.“ Chiar aceasta era Insä osinda lui Balin: sä fie un cavaler
singur, §i a träit un m om ent de teribilä premortipe cit a stat
in faja acelei cruci de hotar. Apoi väzu un bätrin venerabil
venindu-i m intlm pinare — un dublu sau o replicä a vräji-
torului Merlin. ,3 a lin le Savage“, 11 avertizä acest personaj,
„p-ai mtrecut m äsura venind Incoace. Fä deci cale-ntoarsä
§i-o sä-p fie bine.“ §i se fäcu neväzut. §i-n aceeaji clipä,

Balin auzi un sunet de com , ca §i cum s-ar fi vestit m oartea
unei fiare. „Cintarea“, spuse Balin, „se face auzitä pentru
mine, cäci eu sunt trofeul, §i totugi nu-s incä mort.“
Era foarte viteaz. Acela§i curaj ce-i ingäduise sä scoatä
din teacä spada cu putere supraomeneascä 11 repnea acum
pe drumul autodistrugerii pe care §i-l §tia desfägurat in fa{ä.
Nici gm d sä se intoarcä din drum. A§a cä se gräbi sä treacä
dincolo de crucea care m arca interdicpa §i ajunse foarte
cuiind la un castel m äret ridicat pe o insulä §i päzit de un
cavaler. Iar tum urile castelului erau pline de doam ne — ca
§i L e Chateau M erveil al lui Sir Gawain. Ajunsese astfei la
Täfim ul M um elor, in Tara färä de intoarcere.
„Sir“ , spuse un cavaler aflat in faja podului plutitor,
„pare-m i-se cä scutul dom niei tale nu e bim; o sä-p im pru-
m ut unul m ai m are.“
Scutul §i armele, in Evul Mediu, serveau la identificarea
cavalem lui care cälärea §i se angaja in luptä cu viziera
läsatä. Piesele acestea erau semnele §i sim bolurile persona-
litäpi sale, derivate fiind din eite o faptä a lui, foarte impor-
tantä §i celebratä, sau ii anunjau descendenja §i, prin
urmare, ii fäceau cunoscute idealurile pentru care luptä. Eie
reprezentau rapunea de a fi a aepunii sale conjtiente, com-
portam entul eului säu conjtient, aspectul tangibil, vizibil al
fiinjei lui, confruntatä cu un prieten sau un du§man. Balin,
renunjind la scutul säu, devenea anonim exact in clipa cind
pä§ea in sfera puterilor supranaturale. Se lepäda acolo de
caracterul §i de fiinja sa congtientä personalä.
§i astfei Balin luä scutul necunoscut §i-l päräsi pe-al säu,
dupä care pä§i im preunä cu calul intr-o barcä m are §i sosi
cälare pe insulä.
§i cind ajunse de cealaltä parte se intilni cu o dom nijoarä
care-i spuse: „O, cavalere Balin, de ce p-ai päräsit scutul?
Vai, te expui unei m ari prim ejdii, cäci doar dupä scutul
dom niei tale ai fi putut fi recunoscut.“
„Räu im i pare“ , spuse Balin, „§i cä am pä§it in pnutul
acesta, dar m i-e ru§ine sä fac acum cale-ntoarsä, §i orice
aventurä m i s-ar ivi, de viajä sau de moarte, voi prim i-o a§a
cum imi va ie§i in cale.“ §i apoi i§i m äsurä arm ura cu
privirea §i-§i dädu seam a cä era bine iharm at, drept care i§i
fäcu semnul crucii §i se sältä in §a.
Apoi väzu cä din castel ie§ise cälare §i venea in intimpi-
narea lui un cavaler, cu calul acoperit de valtrapuri rojii,
culoare in care §i acel cavaler era im bräcat. Era Balan,
fratele lui Balin, dar nu-1 recunoscu — „omul pe care-1
iubea cel m ai mult pe lum ea asta“, §i a cärui ucidere
fecioara-zinä i-o prorocise cind B alin refuzase sä-i restitu-
ie spada. Ca §i Owain la castelul D oam nei Fintinii, Balan
indeplinea aici rolul sacerdotal de stäpin §i captiv al
Sanctuarului Viejii. §i la fei ca arm ura neagrä a Cavalerului
Negru, arm ura lui ro§ie reprezenta straiul lui oficial.
Balan, preotul §i paznicul Insulei Fem eilor, nu §i-a
recunoscut fratele, in ciuda faptului cä Balin avea asupra sa
cele douä spade, „din pricina cä nu-i cunojtea scutul“ . „§i
astfei ei i§i cum pänirä sulijele §i se avintarä unul im potriva
altuia cu uim itoare iujealä, §i se izbirä in scu tu ri...“ Erau
intru totul la fei de putem ici, douä aspecte ale uneia §i
aceleia§i fimje: Balan era sinele care fusese Balin inainte
de a fi scos §i de a-ji fi in su jit spada fermecatä. §i s-au lup-
tat astfei acolo unul cu altul pinä ce li s-a täiat räsuflarea.
§i tot locul unde se luptau se inro§ise de singe.
Balan, fratele m ai tinär, se retrase puîn §i depuse armele.
Atunci Balin le Savage intrebä: „Ce fei de cavaler e§ti tu?
Cäci eu n-am m ai intilnit un cavaler care sä se poatä
m äsura cu m ine.“
,J4um ele m eu“ , zise el, „e Balan, fratele bunului cavaler
Balin.“
„Vai“, spuse Balin, ,jn-a§ m ai fi apucat ziua asta.“ §i
cäzu pe spate cuprins de le§in.
Atunci B alan se tin pe brinci cätre el §i-i scoase coiful,
dar nu -1 putu recunoajte, atit ii era chipul de desfigurat §i
plin de singe.
Cind Balin i§i veni in fire, spuse: „O, Balan, frate drag,
tu m -ai ucis pe m ine §i eu pe tine.“
,A m iejit amindoi din acela§i mormint, adicä din pintecele
aceleiaji mame, §i vom zäcea amindoi in aceeagi groapä.“
§i doam na din tum ii m m orm m tä pe am lndoi chiar pe

locul unde se däduse lupta. §i toate doamnele §i nobilele
fem ei plinserä de m ila lor. §i doamna fäcu o insem nare
despre Balan §i cum fusese ucis de m ina fratelui säu, färä a
§ti m sä num ele lui Balin.
Cele douä laturi ale personalitälii scindate, cea dem onicä
§i cea inocent omeneascä, dupä ce au maintat prin viajä de-a
lungul unor trasee separate, fiecare näzuind dupä cealaltä,
dar incapabile totu§i sä se recunoascä una pe alta, s-au
imbräti§at doar incetm d sä mai existe, s-au reconciliat prin
distrugere reciprocä §i s-au unit intr-un m orm int comun.
Balin, datoritä tem eritälii sale adolescentine §i curajului
säu färä cusur, era m zestrat cu puteri supraom enejti §i pri-
vilegiat sä scoatä din teacä spada fermecatä. El il reprezen-
ta pe om ul desävirgit. A fost insä prins §i dom inat de forjele
care 1-ar fl putut sluji, dupä refuzul säu implacabil Opus
cererii zinei-m esager. Elementul extrapersonal, subuman,
pe care -1 poartä in sine fiecare m uritor, s-a näpustit apoi
ünpotriva personalitäjii sale con§tiente §i i-au cople§it-o,
tMndu-1, ca pe creasta unui val, cätre distrugere. Dupä ce i-a
fost luat scutul personalitäpi cavalere§ti, el §i-a pierdut
chipul omenesc, §i apoi, purtat anonim de m areea puterilor,
a fost strivit de prezenla la fei de anonimä, reciproc vräjitä,
a fratelui säu §i, m actul uciderii intre ei, fiecare s-a ucis pe
sine msu§i: Balin-Balan, cele douä aspecte ale unei fiinje
unice, aspectul dem onic §i cel um an, s-au nim icit unul pe
altul §i s-au scufundat intm osinda lor mutualä.
M erlin a venit diminea{a §i a mscris num ele lui Balin cu
litere de aur pe mormint: Aici zace Balin le Savage, care a
fost Cavalerul cu douä spade §i a dat Lovitura Dureroasä.
§i M erlin a luat spada lui Balin, i-a scos rnmerul §i i-a pus
altul in loc. Apoi i-a cerut unui cavaler aflat m faja lui sä
m inuiascä spada, el a m cercat, dar nu a fost in Stare sä o
facä. Atunci M erlin izbucni in ris.
„De ce iizi?“ intrebä cavalerul.
„Pricina este“ , spuse M erlin, „cä nici un om nu va putea
m inui vreodatä spada aceasta, färä num ai cel m ai bun cava
ler din lume, iar acesta va fi Sir Lancelot sau Galahad, fiul
säu. §i Lancelot cu spada asta 11 va ucide pe om ul pe care-1
iube§te cel m ai mult, §i anume pe Sir G aw ain.“ § i M erlin
läsä scrise toate acestea m m m erul spadei1.
3
Fiecare loviturä datä de cätre Balin cu spada se dovedea,
necugetat, o Loviturä Dureroasä, deoarece atunci cmd per-
sonalitatea e invadatä de for{e extrapersonale, libertatea de
judecatä §i puterea de a m äsura acpunea, caracteristici dis-
tinctive ale con§tiin$ei rationale, sunt anihilate. Individul
ajunge sä fie robit unei fatalitäp irezistibile, victim ä §i
agent totodatä al presiunilor care au pus stäpinire pe el. §i
astfei, Balin le Savage, deji l§i cunogtea dinainte sfir§itul, a
fost nevoit sä-§i Im plineascä destinul funest.
La fei §i Lancelot. Ca §i Cavalerul cu douä spade, a cärui
arm ä ferm ecatä a m ojtenit-o, Lancelot avea o naturä
scindatä, pe de o parte um an, dar pe de alta im m iracol al
m agiei „Lacului“. Intreaga firnjä li era pätrunsä de vräjito-
ria patroanei sale supranaturale §i, el msu§i vräjit, vräjea la
rlndul lui pe top cei care 11 priveau — Regina Guinevere,
Regele Arthur, plnä §i pe biepi Paolo §i Francesca ai lui
Dante. Aceastä putere e m sä §i un factor de izolare. Ca ji
Balin, Lancelot era rupt de viaja om eneascä norm alä §i de
im plinirile din existenja unui om real. N u avea sä devinä
niciodatä soj sau tatä de fam ilie, ci era oslndit sä räm inä
curtenitorul burlac. In acest rol fix de Indrägostit perfect,
dar nevirtuos, el era deopotrivä ceva m ai m ult §i ceva mai
pujin declt omenesc. A dom inat societatea M esei Rotunde
§i poate captiva im aginapa plnä m zilele noastre. Chiar ln
m area sa m fnhgere, Sir Lancelot a fost m ai interesant, mai
um an declt cavalerii cu inim a purä.
O singurä datä, ji atunci prin vräjitorie, Lancelot a fost
abätut de la credinja fa^ä de doam na viepi lui. §i acesta a
fost un episod um ilitor, de§i, de pe urm a lui, asupra comu-
1 M alory, M o rte d ’A rth u r, II.

nitäpi M esei Rotunde a regelui s-a räsfrint o glorie

deosebitä. Lancelot plecase cälare tn cäutare de aventuri,
cuiind dupä tum irul säu cu m arele iubit al Reginei Isolda,
Sir Tristan, §i, dupä ce o salvase pe o doamnä recunos-
cätoare care fiersese vrem e de cinci ani intr-o ihcäpere
„fierbinte ca o baie“ , pom ise im potriva unui balaur ce träia
mtr-un m orm int din apropiere. Pe m orm lnt stätea scrisä cu
litere de aur o pro fei ie: „Aici va veni un leopard de smge
regesc §i va ucide §arpele, iar acest leopard va zäm isli un
leu in aceastä jarä sträinä, care leu ii va mtrece pe toji
ceilalji cavaleri.“ Nem aizäbovind sä cugete asupra impli-
cajiilor, cavalerul Reginei Guinevere ridicä lespedea §i de
sub ea ie§i un balaur care scuipa fläcäri. Lancelot i§i trase
sabia din teacä §i luptä vrem e m delungatä cu balaurul.
Dupä ce-1 ucise, sosi §i regele acelei piri, un cavaler bun §i
nobil, care se arätä doritor sä-i afle numele.
„Sir“ , spuse Sir Lancelot, „aflä rogu-te cä num ele m eu e
Sir Lancelot.“
„Iar num ele m eu“ , spuse regele, „este Pelles, regele iärii
sträine §i vär apropiat cu Iosif din A rim ateea .“ 1
1 S ursa lu i M alory p entru ac ea stä av en tu rä e scrierea fran cezä

L a n celo t ln pro zä , pe cind su rsa lui p en tru p o v estea lui B alin a
fost M erlin ln prozä. A ce ste d o u ä m a n p ro d u cp i ale secolului al
X lll-le a gi-au extras legendele ln m o d in d ep en d en t d in v astu l gi
nu totd eau n a consecventul fond al trad ip ei arth u rien e m ed iev ale.
ln po v estirea d espre B alin am v äzu t cu m a fo st distrus castelul
R egelui G raalului; aici el v a fi g äsit m cä intact, dar, afla t sub un
biestern, el se aflä in tr-o an u m itä „p rim ejd ie“ . N um ele reg e lu i ü i
povestea lui B alin e ra P ellam (, J ’ellean“ in izvorul fran cez al lui
M alory), aici el e P elles. A m b ele tex te descriu In sä p erso n aju l
regal c a p e o ru d ä ap ro p iatä a lui Io sif din A rim ateea, care, p o tri-
v it legendei d in secolul al X lll-le a , a adus cu p a de la C in a ce a de
T ainä (cupa care a p rim it singele lui C risto s la R ästignire) gi su lija
care a sträpuns co asta lui C risto s in aceastä cap elä relicv ar a
G raalului. S fintele com ori au fo st p ästrate gi p äzite aici d e cätre
R egele G raalului, P ellam -P elles, pen tru b in e le cregtinätäpi.
C astelul G raalului e o cregtinare a m o tiv u lu i celtic p äg in al
castelului F m tln ii V iep i, izvoru l bunästärii gi belgugului lum ii
create. P e n tru o d is c u p e d e sp re fo n d u l c e ltic al le g e n d e i
G raalului, cf. R o g er S. L oom is, op. cit., pp. 139—270.
Dupä aceea amindoi i§i arätarä m area curtenie fajä de
celälalt §i m erserä la castel unde-i a§tepta ospäjul de piinz.
§i tare ar fi vrut Regele Pelles sä gäseascä mijloacele de a-1
face pe Sir Lancelot sä se culce cu fiica lui, fium oasa
Elaine, deoarece regele §tia prea bine cä Sir Lancelot tre-
buia sä aibä un fiu de la fiica lui, pe care avea sä -1 eherne
Sir G alahad preabunul cavaler, datoritä cäruia toatä jara
aceea sträinä u n n a sä fie seäpatä de prim ejdii §i avea sä fie
gäsit Sfmtul Graal.
Veni atunci o doamnä pe care o chema Doam na Brisen, §i
ea ii spuse regelui: „Sire, aflä cä Sir Lancelot nu iubegte pe
nici o altä doam nä din lume in afara Reginei Guinevere, a§a
cä urmeazä-mi sfatul §i eu am sä -1 fac sä se culce cu fiica ta,
läsmdu-1 sä creadä cä se culcä doar cu Regina Guinevere.“
„O, frum oasä D oam nä B risen“, spuse regele, „tragi oare
nädejde sä faci a§a ceva?“
„Sire“, spuse ea, „sub pedeapsa cu moartea lasä-mä sä-ncerc“ ,
cäci aceastä Doam nä Brisen era una din cele m ai m ari
fäcätoare de farm ece din eite träiau pe lum e in vrem urile
acelea.
A tunci num aidecit, lui Sir L ancelot i s-a spus cä
R egina G uinevere viziteazä un anum it castel al Intim -
plärii aflat la num ai cinci leghe depärtare. § i auzind asta,
vä putep inch ip u i cä a fost cum nu se poate de incintat §i
§i-a pus in gind sä m eargä acolo chiar in noaptea aceea.
Iar apoi ac ee a ji D oam nä B risen s-a in g rijit ca Elaine sä
fie dusä la castelul intim plärii, iar Sir L ancelot s-a dus
cälare in faptul serii la a c ela ji castel, im de a fost n u m ai
decit prim it cu m ultä cinste.
D upä ce se vixi in pat, Sir Lancelot intrebä vmde e regi-
na. La care D oam na B risen ii spuse cä este in patul ei, iar
Sir Lancelot fu condus la ea in iatac. §i D oam na B risen ii
aduse lui Sir Lancelot o cupä de vin, §i num ai ce bäu vinul
acesta cä se sim p atit de incins §i de innebunit, cä nu m ai
suferi nici o intirziere §i se duse in pat, inchipuindu-§i cä
fecioara Elaine este Regina Guinevere. Vä dap seama ce
fericit era Sir Lancelot, la fei cum era §i acea doam nä
Elaine cä-1 putea prim i pe Sir Lancelot in braje. Cäci ea
§tia foarte bine cä in noaptea aceea avea sä i se zämis-

leascä m pintece G alahad, care avea sä se dovedeascä cel
m ai bun cavaler din lume. §i au räm as ei astfei culcap pinä
s-a lum inat de ziuä, §i toate ferestrele §i celelalte
deschideri ale iatacului fuseserä astupate, ca sä nu
pätrundä nici o razä de luminä. §i dupä ce §i-a venit in fire,
Sir Lancelot s-a ridicat §i s-a dus la fereasträ §i de indatä
ce a deschis-o, vraja s-a risipit §i §i-a dat singur seama cum
se in§elase.
„Vai“ , spuse el, „dupä ce am träit atita vrem e, am ajuns
sä m ä väd dezonorat.“
§ i atunci i§i luä spada in m inä §i spuse: „O, trädätoareo,
eine e§ti tu, cea cu care am petrecut toatä noaptea? Ai sä
m ori chiar aici de m ina mea.“
A tunci frum oasa doam nä Elaine säri din pat goalä cum
era §i cäzu in genunchi inaintea lui Sir Lancelot, zicind:
„Nobile §i curtenitorule cavaler, e§ti de singe regesc, a§a
incit fie-p m ilä, rogu-te, de mine, §i intrucit e§ti renum it
drept cavalerul cel m ai nobil din lume, fä bine §i nu m ä
ucide. Cäci port acum in pintece de la tine pe cel ce v a fi
cel m ai nobil cavaler din lum e.“
„Ah, trädätoare perfidä“, spuse Sir Lancelot, „de ce m -ai
ingelat? Spune-m i repede eine e§ti.“
„Sir“ , spuse ea, „sunt Elaine, fiica Regelui Pelles.“
„Bine“ , zise Sir Lancelot, „am sä te iert pentru ce-ai
fäcut.“ §i o luä in braje §i o särutä, cäci era pe cit de fru-
moasä, infloritoare §i tinärä, pe-atit de injeleaptä, cum nu
mai gäseai alta pe lume.
Iar apoi Sir L ancelot se im bräcä §i se inarm ä. D upä
care ea spuse: „Stäpine Sir Lancelot, din tot sufletul te
rog sä m ä vezi cit de curihd m ai p o p , pentru cä eu n-am
fäcut decit sä m ä supun pro fep ei despre care m i-a spus
tatäl meu. §i la porunca lui de a im plini aceastä profepe,
am jertfit cea m ai m are bogäpe §i cea m ai m indrä floare
pe care am avut-o §i n-o sä o m ai am niciodatä, §i anum e
fecioria m ea. A§a cä, bunule cavaler, däruie§te-m i toatä
bunävoinja ta.“
P A T R U R O M A N E DIN CICLUL R E G E L U I A R T H U R 151
§i astfei, imbräcat gi inarmat, Sir Lancelot igi luä cu blin
dere rämas-bun de la tinära doamnä Elaine. §i apoi plecä1.
D upä nagterea lui Galahad gi räspindirea vegtii, Lancelot
a trebuit sä dom oleascä gelozia gi bänuielile doam nei sale.
M area crizä s-a produs atunci cind Elaine, cu douäzeci de
cavaleri gi zece doam ne gi nobile de la curte, top insopp de
o sutä de cai, gi-a fäcut aparipa la Cam elot, curtea Regelui
Arthur. Cind a zärit-o, Sir Lancelot a fost atit de ruginat,
incit nu s-a indem nat sä o salute, nici sä-i vorbeascä,
gindind totugi in sinea lui cä era cea m ai frum oasä fem eie
pe care-i fusese dat sä o vadä.
Elaine a väzut cä Sir Lancelot nu vrea sä-i vorbeascä, gi
inim a ii era atit de grea, incit se tem u sä nu-i plesneascä,
cäci vä dap seama cä-1 iubea peste m äsurä. §i-atunci Elaine
ii spuse cam eristei sale, Doam nei Brisen: „Räutatea lui Sir
Lancelot aproape m ä omoarä.“
„Linigtegte-te, stäpinä“ , spuse Doam na Brisen. „Fac eu in
aga fei incit la noapte sä doarm ä cu tine, num ai sä-p p i firea.“
„Asta m i-ar fi m ai scump“ , spuse D oam na Elaine, „decit
tot aurul din lume.“
„L as’ pe m ine“ , spuse Doam na Brisen.
Cind Elaine a fost condusä la Regina Guinevere, fiecare a
incercat sä arate cit m ai bine dispusä, de dragul aparenjelor,
dar nu din inimä. Top bärbapi gi toate femeile vorbeau insä
despre frumusetea Doamnei Elaine gi despre marile ei bogäpi.
Pentm noapte, regina a poruncit ca Doam na Elaine sä
doarm ä intr-un iatac de lingä iatacul ei, sub acelagi aco-
perig. §i s-a fäcut ihtocm ai dupä cum poruncise regina.
Regina a trimis apoi dupä Sir Lancelot gi i-a cerut sä vinä
la ea in iatac in noaptea aceea: „Cäci altm interi“ , spuse
regina, „sunt sigurä cä o sä te duci in patul doam nei tale
Elaine, de la care il ai pe G alahad.“
„Ah, doam nä“, fäcu Lancelot, „sä nu mai spui aga ceva,
cäci ceea ce am fäcut a fost im potriva voinjei m ele.“
„Atunci“ , spuse regina , „ai grijä sä vii la m ine cind voi
trim ite dupä tine.“
1 M alory, M o rte d ’A rth u r, X I, 1—3.

„Doam nä“, zise Lancelot, „nu-li voi ingela agteptärile, ci

voi fi gata la poninca ta.“
D upä ce au ajuns la m jelegerea aceasta, Doam na B risen
a aflat de ea prin megtegugurile ei vräjitoregti. Ca atare,
cind s-a fäcut tim pul gi toatä lum ea se dusese la culcare,
Doam na B risen a venit la patul lui Sir Lancelot gi i-a spus:
„Sir Lancelot du L ake, dormi? Stäpina mea, Regina Guinevere,
e in pat gi te agteaptä.“
„O, buna mea doam nä“ , spuse Sir Lancelot, „sunt gata sä
merg cu tine oriunde m ä vei duce.“
A ja cä Sir Lancelot i§i aruncä pe umeri o hainä lungä §i-§i
luä spada in m inä, iar D oam na Brisen xl apucä de un deget
§i-l conduse la patul stäpinei sale, Doam na Elaine, dupä
care plecä gi-i läsä singuri in pat. Vä-nchipuiji cit era doam
na de bucuroasä, ca §i Sir Lancelot de altfei, intrucit el cre-
dea cä stringe pe alta in brate.
Sä-i läsäm acum särutindu-se gi imbrätigindu-se, intr-o
indelem icire atit de pläcutä, gi sä vorbim despre Regina
Guinevere, care o trim isese pe una din fem eile ei la patul
lui Sir Lancelot. §i cind aceasta ajunse acolo, gäsi patul re-
ce gi el nicäieri. Aga cä se intoarse la reginä gi-i povesti totul.
„Vai“ , zise regina, „unde-o fi ajuns cavalem l acela m in-
cinos?“
Regina i§i ie§i aproape din m inji, se zvircoli gi se zbu-
cium ä ca o nebunä gi nu putu sä adoarm ä vreo patm , cinci
ore.
Sir Lancelot avea insä un fei de-a fi care-i intrase in obi-
cei: sporoväia in somn gi vorbea deseori despre doam na sa.
Aga incit, dupä ce stätu de veghe cit pofti, veni gi vrem ea
sä adoarmä, gi la fei gi Doam na Elaine. §i in somn el a vor-
bit gi a sporoväit ca o gaijä despre dragostea dintre Regina
Guinevere gi el. §i vorbind el atit de tare, il auzi regina care
stätea la ea in iatac. §i cind ü auzi cum m ai sporoväiegte, fu
cit pe ce sä-§i piardä minjile, iar de supärare §i de durere
nici nu mai gtia ce sä facä.
§i apoi ea tugi atit de tare, incit Sir Lancelot se trezi §i o
recunoscu dupä felul cum igi dregea glasul. §i-gi dädu
num aidecit seam a cä nu dorm ise cu regina. Drept care säri
din pat ca un nebun, ln cäma§ä, §i regina 11 m tllni ln prid-
vor, spunlndu-i: „Cavaler m incinos §i trädätor ce e§ti, sä nu
te m ai prind la curte §i nu cum va sä m ai dai prin iatacul
meu, §i sä nu m ai cutezi, cavaler m incinos §i trädätor ce
e§ti, sä m i te m ai arä|i ln fa$a ochilor.“
„Vai“ , fäcu Sir Lancelot, §i cu asta sim$i o durere in
inimä, de se p räbuji pe lespezi, le§inat. D ar Regina
Guinevere 11 läsä acolo §i plecä. Iar cind Sir Lancelot i§i
reveni din le§in, säri prin arcada unei ferestre afarä in parc,
unde ghim pii li zglriarä faâ $i trupul, dar el tot alergä
mainte färä sä-ji dea seam a incotro se duce, apucat de o
furie nebunä cum nu m ai fusese cuprins nicicm d vreun om.
§i a§a a rätäcit pe drumuri doi ani mcheiaji §i nim eni nu 1-a
recunoscut in acest timp.
Cind Doam na Elaine a auzit cum regina 11 batjocorea pe Sir
Lancelot §i cind a väzut cum acesta leginase §i apoi cum a
särit prin fereastra aceea arcuitä, ii strigä Reginei Guinevere:
,D oam nä, ai fäptuit un mare päcat fa$ä de Sir Lancelot, cäci
1-ai nenorocit pentru totdeauna, deoarece din ce am väzut cä
a fäcut §i din ce am auzit, mi-am dat seama cä §i-a pierdut
minple pentru tot restul viepi. Vai, doamnä, ai sävirjit un
mare päcat, iar domnia ta insäp te-ai acoperit de o mare
rugine, fiindcä ai un bärbat ca Regele Arthur care e num ai al
täu, prin urmare se cädea sä-1 iubejti, cäci nu m ai §tiu altä
reginä pe lumea aceasta care sä aibä ca so{ un asemenea rege,
a§a cum ai domnia ta. Dacä n-ai fi fost domnia ta la xnijloc,
m-a§ fi bucurat din plin de dragostea iubimlui meu Sir
Lancelot, mai ales cä eu am un temei foarte putem ic sä-1
iubesc, cäci el a avut parte de fecioria m ea §i de la el am un
prunc de toatä frumusetea §i al cärui num e este Galahad, iar
cind li va veni vrem ea va fi cel mai bun cavaler din lume.“
„Doam nä Elaine“ , spuse regina, „cum se lum ineazä de
ziuä, Iti poruncesc sä-mi päräse§ti curtea. Dar pentru
dragostea pe care i-o porpi lui Sir Lancelot, nu da nim änui
in vileag aceastä tainä a lui, cäci, dacä ai face-o, de aici ar
Insem na sä i se tragä m oartea.“
„Cit despre asta“ , spuse Doam na Elaine, „mi-e groazä sä
m ä glndesc cä este acum un om sfirgit pentru totdeauna, §i
num ai din vina dom niei tale, iar de aici incolo, nici dom nia
ta §i nici eu nu m ai avem sor[i sä ne mai bucuräm de din-
sul, cä eu 1-am auzit sco{ind ni§te gemete atit de jalnice
atunci cind a särit pe fereasträ cum n-am mai auzit pe cine-
va pinä acum. „Vai“ , spuse frum oasa Elaine, $i „Vai“, sus-
pinä §i regina Guinevere, „acum im i dau seama cä noi 1-am
pierdut pentru totdeauna.“ A§adar, tn aceeaji dim ineaiä,
D oam na Elaine i§i luä räm as bim, pregätindu-se de plecare,
de altfel nici nu-i mai fäcea pläcere sä räm inä1.
Sir Lancelot a fost nebun vrem e de doi ani, a suferit §i a
indurat m ulte ploi dezlänjuite, hränindu-se cu fructe §i cu
ce m ai putea gäsi. §i intr-o bunä zi ajunse din intim plare in
ora§ul §i in grädina castelului Regelui Pelles §i acolo, in
tim p ce el adorm ise lingä o fintinä, insoptoarele Doam nei
Elaine il väzurä §i-o duserä ji pe Elaine sä-1 vadä. §i ea, de
cum il privi, il recunoscu drept Sir Lancelot, drept care
indatä izbucni ihtr-un plins atit de dureros, incit, le§inind,
se präbuji la pämiht. §i dupä ce plinse ea a§a o bimä bucatä
de vrem e, se ridicä §i, chemindu-§i insotitoarele, le spuse cä
nu se simte bine. Päräsirä deci indatä grädina, iar ea se duse
la tatäl säu.
„Sire“ , spuse Doam na Brisen, „trebuie sä dovedim mare
in$elepciune in felul cum ne vom purta cu el, deoarece acest
cavaler nu este in toate m inple, iar dacä il vom trezi pe
nea§teptate, atunci nici unul dintre noi n-o sä §tim cum sä ne
descurcäm. De aceea vä rog sä avep räbdare o clipä, iar eu
voi arunca o vrajä asupra lui, ün a§a fei, incit sä nu se poatä
trezi mai devrem e de o orä“ , §i chiar a§a a §i fäcut.
Pupn dupä aceea, regele a poruncit ca toatä lum ea sä se
retragä §i sä nu se afle nim eni pe aleea pe care va veni el.
Toate acestea o datä sävif§ite, patru bärbaji dintre cei mai
de incredere oam eni ai regelui, cu Doam na Elaine §i
Doam na Brisen, puserä m ina §i-l ridicarä pe Sir Lancelot §i
1 Ibid., X I, 7—9. [In u ltim ele p atru p ara g ra fe de m a i sus am

urm at, cu m ici ad ap täri necesare, v ersiu n e a ro m än eascä d in ed.
cit., pe care o v o m utiliza, in a c e le a ji co n d ijii, j i in fin alu l sub-
capitolului 3 — n. L]
Pa t r u r o m a n e d in c ic u jl R eg elu i A rthur 155
astfei il duserä intr-un tum , iar acolo 11 ajezarä Intr-o
camerä unde se gäsea potirul sacra ln care se afla Sfintul
Graal. Pe Sir Lancelot 11 a§ezarä culcat ln faja acestui sfint
potir. §i curind dupä aceea veni acolo un om sfint care
descoperi potirul §i atunci, printr-un m iracol §i prin puterea
acelui sfint potir, Sir Lancelot §i-a revenit, mzdrävenindu-se.
§i indatä ce s-a trezit, el a Inceput sä geam ä, sä ofteze §i sä
se vaite foarte räu de toate cele eite le indurase.
Iar dupä aceasta Sir Lancelot a zäcut m ai bine de douä
säptämini, nem aiputlnd nici sä se mi§te de atita amärä-
ciune. Dar m ai tirziu, intr-o zi, el li spuse Doam nei Elaine:
„Doamnä Elaine, din vina dom niei tale eu am avut de
Indurat multe necazuri, suferind destule chinuri pe care nu
mai e nevoie sä le injir, cäci le cunogti foarte bine. M ai jtiu,
de asemenea, cä m -am purtat urit atunci cind am tras spada
ca sä te ucid, a doua zi dimineaâ, dupä ce m ä culcasem cu
domnia ta. Dar am fäcut aceasta doar pentru cä im preunä
cu Doam na Brisen m -aji dus in päcat im potriva voinjei
mele, iar dupä cum spui, Sir Galahad, fiul täu, a fost zämislit
atunci.“
„Acesta este adevärul“, räspunse D oam na Elaine.
„Atunci ai vrea oare, din dragoste pentru m ine“ , spuse
Sir Lancelot, „sä te duci la tatäl täu §i sä-i ceri sä-mi dea o
casä in care sä pot locui? Fiindcä la curtea Regelui A rthur
nu m ä voi mai putea intoarce nicicind.“
„Sir“ , räspunse D oam na Elaine, „eu voi träi §i voi m uri
numai pentru dom nia ta. Iar tu, stäpinul meu, Sir Lancelot,
oriunde te vei gäsi, sä n-ai nici o indoialä, acolo voi fi §i eu,
cu tot ajutorul pe care Ji l-a§ putea pune la m dem inä.“
„Ei bine, fiica m ea“ , spuse regele, „daeä dorinâ lui este
sä räminä in Jinutul acesta, atunci sä locuiascä in castelul de
la Bliant, unde vei locui §i tu cu el, im preunä cu douäzeci
dintre cele m ai frum oase doam ne din aceastä jarä, alese de
cea mai nobilä vi$ä; de asem enea vei lua cu tine §i douäzeci
de cavaleri. Cäci, draga m ea fiicä, eu vreau sä §tii cä noi
toji ne sim pm onorap de incuscrirea cu Sir Lancelot.“
§i a§a se face cä Sir Lancelot du Lac, acel celibatar mo-
del, cavalerul puterilor supranaturale, blestem at §i bi-
necuvintat de necesitatea de a iubi ln päcat §i pentru tot-

deauna pe singura fem eie interzisä lui, s-a transform at
pentru o vrem e in ceea ce, pentru un bärbat norm al, ar fi
putut insem na m om entul §i prilejul favorabil pentru eli-
berare. Cu Elaine, care, a§a cum o declarase ea insä§i, era
sopa potrivitä pentru el §i m am a copilului säu, a rämas
timp de cincisprezece ani in castelul m m drului säu socru,
Regele Pelles, castelul Bliant, care se inälta pe o insulä
inconjuratä de cele m ai ferm ecätoare ape. §i cit au stat
acolo, Sir Lancelot a pus sä fie num itä Insula Fericitä
(Joyous Isle). Gindurile nu i-au fost insä niciodatä abätute
de la regina care-1 surghiunise. O datä pe zi, in ciuda tutu-
ror strädaniilor sopei §i doam nelor de acolo de a -1 inveseli,
i§i pironea privirea cätre regatul Logres, unde se afla
Regele A rthur cu Regina Guinevere, §i pllngea de parcä i
se fnnsese inima. §i renunjä la num ele säu, alegindu-§i
altul nou, care trebuia sä-i adevereascä in chip tainic vina
de a-§i fi trädat färä voia sa iubirea ce-i constituia dom i-
nanta existenjei sale. „Le Chevaler M al Fet“ a fost num ele
ales acum ca sä -1 desem neze, cu alte cuvinte, „cavalerul
care a incälcat legea“ . §i prin aceastä denum ire, asupra
cäreia a insistat riguros, el a anulat in m od tacit legätura
m aritalä ce-1 unea cu Elaine. Idila din Insula Fericitä, in
ciuda frum usepi ei, n-a avut astfei nici o valabilitate. In
clipa cind au sosit doi cam arazi ai M esei Rotunde, trim ip
la el de cätre R egina Guinevere, care nu m ai putea indura
dorul, el a incälecat pe cal §i §i-a luat räm as-bun in cea mai
mare grabä1.
„Un lucru ip lipse§te“ , ii spuse odatä o domnigoarä. „E§ti
un cavaler necäsätorit, ce nu poate iubi nici o fecioarä sau
nobilä fem eie, $i e m are päcat. Dar se zvonejte cä o iubegti
pe Regina G uinevere §i cä ea a sorocit prin farm ece sä nu
iube§ti niciodatä pe altä fem eie afarä de ea.“ A§a a fost §i
a§a a räm as chiar in anii Ultimi ai virstei lor m ijlocii, cind
certurile dintre ei deveneau tot m ai m eschine §i farm ecul
tinerepi le abandonase de m ult trupurile.
1 Ibid., X II, 1-9.

Nefericitul destin relatat in bine cunoscuta poveste a
fecioarei liliale de la Asolat, inocentä, insetatä de dragoste,
dar disperatä — cea de-a doua Elaine din via{a acestui
bätrin räzboinic, acum dim inuat §i epuizat, trecut printr-un
num är incalculabil de tum iruri — stä m ärturie persistenjei,
m ult peste term enul natural, a m iraculoasei sträluciri de tip
animus §i a farm ecului säu: ea a stat tot tim pul in preajm a
lui Sir Lancelot, ori de eite ori i s-a ingäduit, §i totdeauna
1-a privit pe Sir Lancelot cu m inunare. ,,A$ fi vrut sä-mi fii
sot“, stärui ea pe lingä el in cele din urmä, „cäci de nu te
vei cäsätori cu m ine sau m äcar de nu-m i vei fi iubit, zilele
mele bune se vor fi sfir§it.“ §i s-a indrägostit atit de tare de
Sir Lancelot, incit nu s-a m ai putut scutura niciodatä de
dragostea ei, din pricina aceasta pierzindu-§i viaja1.
Fidelitatea sa fajä de Guinevere, lunga sa viafä cu §i färä
ea, ii um pluse in asem enea m äsurä fiinja cu m agnetism ele
iubirii, incit ea era ca o prezenfä dem onicä ce-i lua minfile.
Dar §i el insu§i avea m intea rätäcitä sub vraja pasiunii sin
gulare ce-1 poseda. Am putea spune cä personalitatea lui
Lancelot §i cea a G uineverei deveniserä, am bele, integral
invadate §i subjugate de puterile „lacului“ inconjtientului,
posedate §i asediate de un cuplaj anim us-anim a transper
sonal, im pulsiv, inexplicabil §i neguvem abil in m od
rational. Individualitäple lor conjtiente fuseserä cople§ite
la prim a vedere de o experienjä mai degrabä arhetipalä
decit personalä. Fiecare descoperise in celälalt nu un
tovarä§ uman devotat, ci contraactorul perfect pe o scenä
idealä, supraom eneascä, a unei pasiuni abstracte §i totu§i
fatale. Fiecare era legat de celälalt nu ca de o fiinfä um anä,
ci ca de aflarea unei porjiuni pierdute, necesare §i separate,
a sufletului. Ei erau nu doi, ci unul: fiecare o proieejie a
inconjtientului celuilalt. §i daeä biografiile lor om enejti
norm ale au ajuns sä fie anihilate in vraja aceasta demonicä,
m otivul este cä atem poralitatea relapei lor läsa in ei ln§i§i
prea pujin timp. Farm ecul lor jinea sub aceeaji vrajä §i
1 Ibid., X V III, 9—20. Isto risirea d espre cea d e-a d o u a E laine e

rep o v e stitä in po em u l lui T ennyson L a n c e lo t a n d Elaine.
lum ea inconjurätoare. §i chiar dacä el um plea scena cu

dezastre gi nefericiri, cu toate acestea nici cei mai apropiap
intim i ai lor nu gi-ar fi luat libertatea sä le-o reprogeze. In
prezenja reprezentärii de cätre ei a atem poralitäjii celor
douä sexe in identitatea lor träitä, toate proprietäple, con-
venjiile, idealurile gi virtulile curîi deveneau nesem nifica-
tive. Simbolul M esei Rotunde Igi pierdea puterea. Curtea
regelui cregtin a devenit tem plul unui conubiu care ignora
total m isiunea istoricä a cregtinismului: bucuria sacrä a
unui zeu gi a unei zei{e necregtini ln m isterul unirii lor
etem e — ceva asem änätor cu unirea dintre indienii Shiva gi
Sati, asupra cäreia vom m edita m capitolele noastre ulte-
rioare despre Povestea Zei{ei.
4
Poepi gi cronicarii din Evul M ediu par a fi avut o anume
percepjie confuzä despre sanctitatea precregtinä, necregtinä,
a m arelui päcat sävirgit de Lancelot gi reginä. S-ar putea ca
ei sä nu fi recunoscut sau creditat interpretarea psihologicä
sugeratä de noi pentru vraja exercitatä asupra lumii de cätre
dragostea lor vinovatä, dar explicajia supranaturalä le era
cunoscutä. Ei au exprimat-o m term eni de basm gi vräjire.
Prin acest m ecanism ei au räscum pärat vinoväpa ne-
säbuiplor amanî vräjiji, pästrlndu-le aurele de divinitate gi
läsm d ca urmele strälucirii lor divine din alte vrem uri sä se
m enjinä chiar gi m contextul dilem elor gi mcercärilor legate
de dragostea medievalä, cavalereascä gi cregtinä. Nu ca ani-
mus gi anima, ci ca un zeu gi o zeifä m adorajie mutualä, cei
doi se vedeau justificap m gregeala lor olimpianä.
Clte ceva din vechea configurajie m iticä putem Intrezäri
in cea m ai faim oasä gi m ai im portantä dintre aventurile lui
Lancelot gi ale reginei, acea poveste rem arcabilä relatatä m
cea m ai tim purie consem nare scrisä despre cavaler: rom a
nul in versuri al lui Chrätien de Troyes, Cavalerul cu cotiga.
Or, Chr^tien de Troyes era un poet de curte, un om
extrem de versat m m anierele vrem ii sale gi deloc interesat
m arierplanurile mitice ale narajülor sale, gtiind m sä cum
P A T R U R O M A N E D IN CICLLTL R E G E L U I A R T H U R 159
sä utilizeze m aterialele m itice pentru amuzam entul §i edifi-
carea publicului curtenesc contem poran. I§i incepuse cari-
era cu o traducere din poetul latin Ovidiu in franceza seco-
lului al X ll-lea, inspirindu-se din psihologia iubirii §i a
pasiunii de facturä lum eascä a§a cum apärea in versiunile
ovidiene despre eroi §i eroine tradiponali precum Piram §i
Thisbe. S uccesul lui C hr 6tien la curtea M ariei de
Champagne §i in dom eniul general al literaturii m edievale
pare a se fi m tem eiat mai cu seamä pe abilitatea lui de a
transm ite vrnui public cavaleresc ceva din com plexitatea §i
sentimentalism ul m odului elenistic de interpretare a pasiu
nii §i galanteriilor iubirii. Preluarea §i utilizarea elem en-
telor supranaturale m ai vechi era insä unui din rafinam en-
tele acestei arte sofisticate. A§a se face cä in rom anele lui
Chr 6tien, intocm ai ca §i in povestirile lui Ovidiu (de§i färä
indoialä in m od m ai voalat), sub fa{a vestim entapei con-
temporane, a psihologism ului §i problem atizärilor etice
contemporane, continuä sä curgä, täcut §i pe furi§, vechiul
curent al tradipei m itice, aducind in noua erä sim bolurile
imemoriale ale incercärilor §i biruinjelor sufletului1.
Romanul Cavalerului cu cotiga (L e Chevalier de la char-
rette) al lui Chr 6tien, despre Lancelot, se deschide cu o
aparipe §i o provocare la fei de sinisträ ca §i aceea de la
inceputul ppvestirii despre Gaw ain §i Cavalerul Verde. Un
bärbat necunoscut §i m vejm intat in armurä, inarm at pinä-n
dinp, veni la curtea de la Cam elot in timp ce Regele A rthur
|i Regina Guinevere stäteau la m asä §i särbätoreau ziua
Inällärii. Färä sä salute in vreun fei, cavalerul i se adresä
direct regelui.
„Rege Arthur, eu pn in robie cavaleri, doam ne §i
domni§oare de pe dom eniul §i de la curtea m äriei tale, dar
1 V ezi Arthurian R om a n ces b y ChrStien de Troyes, trad. de

W istar C om fort, E v ery m an ’s L ibrary, no. 698, volum din care vom
cita m ai jo s, de la pp. 270—359. T extul in franceza v ech e al rom anu-
lui poate fi citit in ed ip a Foerster, 1899. [ln rom änejte, vezi R o m a
nele M esei R otunde, in prelucrarea m odem ä a lui Jacques Boulenger,
traducere de A urel T ita, U nivers, 1976, pp. 243—272 — n. t]
nu pentru cä a§ avea de gind sä Ji-i inapoiez vorbesc acum

despre ei, ci pentru cä vreau sä proclam $i sä-p aduc la
cuno§tin{ä cä nu ai puterea §i m ijloacele trebuincioase ca sä
Ji-i iei inapoi. §i fii m credinjat cä ai sä mori inainte de a
putea sä le vii in ajutor.“
Regele ü räspunse cä era nevoit sä indure ceea ce nu-i
stätea in putere säindrepte, totu§i fu cople§it de mare mihnire.
Apoi cavalerul se fäcu cä pleacä, dar, ajuns la u§a sälii,
se opri §i, intorcindu-se, vorbi iarä§i: „Rege, dacä la curtea
ta se aflä un cavaler in care ai putea avea o asem enea
incredere, incit sä cutezi a i-o incredinja pe reginä ca s-o
inso{eascä pe urmele m ele pinä in codrii in care m ä duc, ip
fägäduiesc sä -1 agtept acolo §i sä-i predau top prizonierii pe
care-i {in in surghiun in Jara mea, dacä va fi in stare sä o
apere pe reginä §i dacä va izbuti s-o aducä inapoi.“
Regina era insä viaja §i sufletul curpi Regelui Arthur.
Regele o cigtigase, o datä cu M asa Rotundä, prin m ari fapte
viteje§ti, la inceputul carierei sale de cavaler, dupä ce-ji
dovedise dreptul la tro n u l reg alitäp i sale suprem e.
Pierderea ei ar fi insem nat pentru el un adevärat dezastru,
deopotrivä simbolic §i personal. D ar §i refuzul provocärii
ar fi insem nat tot un dezastru, deoarece protejarea sexului
slab §i a inocenjei im potriva agresiunii brutale constituia
misiunea §i sensul suprem al nobilei asocia{ii din jurul
M esei Rotunde. A stfel, in alta corporape se vedea
ameninâtä acum cu o präbujire iminentä. M ulp dintre cei
ce se aflau atunci in palat auziserä provocarea §i toatä
curtea era in fierbere.
Din nefericire, cavalerul care se ridicä primul cu acest
prilej era sene§alul Sir Kai. Era cel m ai virstnic dintre cava-
leri §i i§i com pensa neindoiosul sentiment de inferioritate
fajä de isprävile m ai im petuoase ale viguro§ilor tineri doar
cultivindu-§i §i afijind o infum urare ridicolä. Sir Kai,
printr-o lucräturä vicleanä, il sili pe rege sä accepte cä el
insu§i era cel mai potrivit ca sä räspundä provocärii. Pretin-
se m ai intii cä vrea sä se retragä din corporapa dezonoratä.
Atit regele cit §i reginä il im plorarä sä räminä. Atunci puse
condipa ca regele sä-i facä o favoare §i, dupä ce A rthur se
P A T R U RO M AN E D IN d C L U L RE O ELU 1 A R T H U R 161
legä prin juräm int, el i§i form ulä cererea de a sus{ine cauza
curpi. § i astfei, cu foarte m ari ezitäri, reginä fu incredinjatä
protecpei sale, §i pom i la drum im preim ä cu ea, läsind in
urm ä o jeluire generalä, de parcä top ar fi väzut-o m oartä
pe catafalc.
Sfätuip de Sir Gaw ain, Regele A rthur §i top cavalerii, la
puîn tim p dupä aceea, pom irä §i ei pe urm ele lor, ca sä o
salveze pe reginä in caz cä Sir Kai ar fi fost doboiit. Cind
ajunserä insä ln apropierea pädurii, zärirä calul lui Sir K ai
ie§ind in galop din ea §i, dupä ce se indreptarä cäläri in
mare grabä spre locul luptei, constatarä cä nu num ai reginä
§i m isteriosul luptätor dispäruserä, ci §i preacurajosul lor
reprezentant. Sir Gaw ain o luä inaintea tuturora, cu cei doi
cai pe care-i adusese pentru reginä §i Kai, §i m ergind a§a
prin pustietate, se intilni cu un cavaler necunoscut cälare pe
un cal ränit, ostenit cum nu se poate m ai m ult §i acoperit de
sudoare. Cavalerul necunoscut il salutä §i-l rugä sä-i im pru-
mute unul din cei doi cai. De indatä ce-§i väzu im plinitä
rugäm intea, säri in §aua calului celui m ai apropiat §i se
indepärtä zorit. Calul abandonat cäzu m ort de sfirjealä.
Gawain dädu pinteni pom ind dupä el §i, dupä o bucatä de
drum, gäsi m ort calul pe care tocm ai i -1 däduse cavalerului
§i observä cä päm intul era proaspät cälcat §i pe jos se aflau
scuturi §i sulite rupte, de parcä acolo avusese loc o bätälie
inffico§atä. Sir Gawain i§i urm ä num aidecit drumul, pinä
cind il zäri iaräji pe cavalerul cel necunoscut pe jos, com-
plet inarm at, cu coiful tras pe ochi, spada incinsä la briu §i
scutul atimat la git. Tocmai ajunsese din urm ä o cotigä.
„D ar in vrem ea aceea“ , explicä poetul Chrdtien, „o ase-
m enea cotigä avea acelagi rost pe care -1 are acum un stilp
al ruginii, §i-n fiecare ora§ unde-n zilele noastre sunt peste
trei mii de cotigi de felul acesta, in vrem ea aceea era una
singurä §i ea, ca §i stilpul ru jin ii la noi, trebuia sä slujeascä
celor care sävirjeau om oruri sau trädäri, ca §i celor vinovap
de orice delict, §i pentru hojii care furaserä din bunurile
altora sau jefuiserä la drum ul mare. T op cei gäsip vinovap
de o crim ä sau alta erau urcap intr-o cotigä §i plim bap pe
toate ulijele, pierzindu-ji astfei toate drepturile legiuite §i
nim eni nu le mai da ascultare, cinstire sau bunä primire la

vreo curte. Cotigele erau atit de tem ute in vrem urile acelea,
incit atunci a ie§it intii zicala: «Dacä vezi §i-ntilne§ti o
cotigä, fä-$i cruce §i roagä-te lui Dum nezeu sä nu se-abatä
vreun räu asupra ta».“
Cavalerul care m ergea pe jos, färä lance, päjea in urm a
cotigii. Vizitiul, un pitic, §edea pe hulube, cu o strämurare
lungä in minä.
„Piticule“, strigä cavalerul pedestru, „spune-mi, pentru
num ele Dom nului, dacä ai väzut-o trecm d pe aici pe doam-
na mea, regina.“
Piticul cel jalnic nu vru sä-i dea nici o veste despre ea,
m ulpim indu-se sä-i räspundä: „Dacä te urci ln cotiga asta,
mim e ai s-auzi ce i s-a-ntim plat reginei.“ Apoi i§i väzu de
drum, färä a-i mai acorda nici o atenîe.
Cavalerul nu §oväi mai m ult de cijiva pa§i §i se urcä in
cotigä. „§i totu§i a fost spre nenorocul lui“ , observä
Chr 6tien, „cä s-a codit sä-§i accepte nefericirea §i n-a särit
in ea num aidecit.“ E evident cä acolo s-a intünit cu cea din-
tü dintr-o Serie de incercäri m enite sä-i probeze capacitatea
de-a o salva pe reginä din Jara unde erau pnu{i in captivi-
tate atit de mulji dintre fo§tii supugi ai Regelui Arthur.
Despre aceastä Jarä n i se spune cä e „regatul de unde nici
un sträin nu se mai intoarce“ :
E t si l ’a el re a u m e m is e
D o n n u s e s tra n g e s n e re to m e ,
M e s p a r fo rc e e l p a is se jo m e
A n se rv itu d e e t an e s s il1:
„ci vrind-neviind, cälätorul trebuie sä räm inä in Jara aceas-

ta, in robie §i-n surghiun“ — ceea ce e totuna cu a spune cä
R egina Guinevere, viaja §i sufletul stäpinirii Regelui
Arthur, a fost räpitä §i dusä in im päräpa morîi. Asem enea
zeijei Persephone din binecunoscutul m it clasic, aceastä
1 C hretien de T royes, L e Chevalier d e la charrette, ed. F o erster,

p. 25, w . 644—647.
Reginä a Vie(ii, m uza §i sursa de inspirajie a tuturor rom a-

nelor §i aventurilor cavaleregti, a fost dusä cu forja in
tänm ul de jos cel färä de intoarcere.
Pom ip sä o scape, Sir Gawain §i cavalerul anonim (care, in
timpul unei dramatice mtilniri ulterioare cu reginä, avea sä se
vädeascä a fi nimeni altul decit Sir Lancelot), aveau sä se
infrunte cu o succesiune de aventuri caracteristice in toate
mitologiile coboririi in lumea de jos. „Sunt multe piedici §i
treceri anevoioase“ , spunea o domnijoarä pe care au indlnit-o
mai tirziu in drumul lo r., JE cu putin jä totugi sä pätrunzi acolo
pe douä drumuri foarte primejdioase §i prin douä pasuri cum
nu se poate mai grele. Unul din eie se numegte «podul din
apä», deoarece podul se aflä sub apä, cu tot atita apä deasupra
ca §i dedesubtul lui, aga incit podul se gäsegte chiar la mijloc,
§i e lat gi gros de nrunai un picior gi jumätate. Alegerea lui tre-
buie ocolitä, desigur, cu toate cä e cel m ai pujin primejdios
dintre cele douä. Celälalt pod e incä gi mai de netrecut gi mult
mai periculos, gi nici un om nu 1-a sträbätut vreodatä. El e ca
o spadä ascujitä gi ca atare oamenii il numesc «podul spadei».
Acum (i-am spus tot adevärul ce-1 gtiu.“
Incercarea cotigii, agadar, a fost cea dintii dintr-o Serie
tot m ai dificilä. Lancelot a goväit pre( de num ai cijiva pa§i,
dupä care a särit in ea, nepäsindu-i de ocarä, deoarece
„iubirea era zävoiitä-n inim a lui“ . Sir Gaw ain, pe de altä
parte, cind ajunse din urm ä cotigä §i-l auzi pe pitic poftin-
du -1 sä urce-n ea dacä doregte sä afle ceva despre reginä, a
considerat poftirea drept o nebunie, räspunzind cä nici nu
se gindejte, intrucit ar fi dezonorant sä schimbe calul pe o
cotigä1. A§a incit se (inu dupä cotigä in care se aflau
1 [Schim bul este o m a re d egradare rep rezen tlh d , din p u n c t de

v ed ere m e tafizic, sc h im b area veh icu lu lu i solar cu tru p u l o m en esc,
acesta fiind o „cotigä“ m sensul acelu i „sim b o lism al caru lu i“ p la-
tonician gi indian. A c e sta e m o m en tu l cind G aw ain , aga cu m face
o data o rice ero u solar, „ezitä“ („ la p ah a ru l ac esta de la m in e “ ;
ezitarea lu i B ud d h a de a p rsd ic a etc.). D e aici im portan{a u n u i
lucru care, p entru im citito r n eaten t, poate re p rez en ta ce v a m in o r.
— A K C .]
Lancelot §i piticul, pästiindu-§i neatinsä demnitatea de ca-

valer, in tim p ce oamenii din tirgul apropiat, uim iji nespus
la vederea celuilalt in cotigä, nu pregetarä sä-§i ascundä
simjirea, ci-1 acoperirä de huiduieli, cu mic, cu mare, bä-
trini §i tineri, pe sträzile pe unde treceau.
Piticul il duse pe cavaler la un loc de mas, un tum ce se
inälja in afara ora§ului la acelaji nivel cu acesta, iar
Gaw ain, Jinindu-.se de cotigä, descälecä §i inträ §i el in tum .
Lancelot §i Gawain i§i petrecurä aici noaptea im preunä,
fiind supuji la cea de-a doua incercare. Fiecäruia i s-a
pregätit eite un pat, iar pe lihgä cele douä, m ai era §i un al
treilea pat, deosebit de bogat im podobit, care „avea toatä
desävirjirea cu care te poji gindi cä ar putea fi inzestrat un
pat“ , iar cavalerii furä avertizaji sä nu incerce a se culca in
patul acela märet. „In cel de colo“ , le spuse ingrijitoarea
tum ului, care-i indm m a, „nu s-a culcat nim eni färä sä o
m erite.“ Lancelot insä nu s-a dat mapoi. Se dezbräcä
num aidecit §i se urcä in pat ca sä doarmä. Dar la m iezul
nopjii fu cit pe ce sä-1 loveascä näpasta. Cäci chiar in acea
clipä cobori bm sc din grinzile tavanului o lance, ca ji cum
ar fi avut de gind sä-1 sträpungä §i sä-1 jintuiascä de
cear§afurile albe. Fanionul prins de ea era in fläcäri §i tot
patul luä foc imediat. D ar Lancelot scäpä de lance abia
zgiriat, „ea ü crestä pujin pielea, färä a-1 räni seriös.“
Räm inind in pat, el stinse focul §i lancea o aruncä in mij-
locul incäperii, dupä care se culcä iarägi §i adormi din nou.
Patul acesta face parte, evident, din setul „paturilor fer-
m ecate“ , lits merveils, precum cel pe care 1-a im bunat §i 1-a
stäpinit Sir Gawain in aventura sa de pe „insula fem eilor“
— Tärim ul M um elor — incä o m anifestare a lum ii celor
du§i. Aventura din noaptea aceasta, a§adar, a reprezentat
incercarea la care a fost supus curajul lui Lancelot. Cealaltä
incercare necesarä — incercarea din castelul pläcerii —
avea sä fie urmätoarea.
Sir Gaw ain insä, in tot acest tim p, n-a fäcut altceva decit
sä se odihneascä in linijte.
De dimineajä, cei doi cavaleri au fost preveniji despre
cele douä poduri de cätre fata care-i indm m a, iar Lancelot
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL R e GELUI A R T H U R 165
11 läsä pe tovarägul säu sä aleagä primul. Sir Gaw ain alese
varianta care-i fusese prezentatä ca fiind m ai pupn dificilä,
drept care o luä pe drum ul care ducea la podul din apä, in
tim p ce Sir Lancelot, de astä datä cälare, o apucä pe cealaltä
cärare indicatä, ajungind la un vad pe al cärui paznic ca-
valer 11 birui, continuindu-gi apoi drumul. Calea era insä
lungä. §i spre sfirgitul dupä-am iezii, o dom nigoarä bogat
gätitä §i invejm intatä il in timp in ä cu sfialä §i curtenie.
„Domnule, casa m ea e pregätitä pentru dom nia ta“, spuse
ea, „dacä-mi primegti ospejia, dar nu te vei putea adäposti
aici decit dacä te culci cu mine. Astea sunt condijiile pe
care £i le propun §i-n care-p fac poftirea.“
„Nu pujini sunt cei care i-ar fi m uljumit de cinci sute de
ori pentru un asem enea dar“ , rem arcä poetul, dar Lancelot
a fost foarte nem ulpim it §i i-a dat un räspuns cu totul dife-
rit: „Domnigoarä, i{i mulfumesc cä m ä poftegti in casa
dom niei tale, §i-{i pre{uiesc m ult gestul, dar, dacä nu Ji-e cu
supärare, regret, dar nu m ä pot culca cu dom nia ta.“
„Pe ochii m ei“, spuse domnigoara, „atunci im i retrag
poftirea.“
La care, väzind cä n-are incotro, o läsä sä procedeze dupä
voia ei, degi inim a lui tihjea sä primeascä, iar domnigoara il
conduse acasä la ea.
Era o cetate m äreajä cu m ulte ihcäperi ffumoase gi o salä
de primire m are gi ihcäpätoare. Acolo era intinsä o masä; se
spälarä pe m üni gi se a§ezarä ca sä mänmee. Chiar inainte de
culcare, Sir Lancelot i§i dädu seama cä trebuia sä-§i salveze
gazda de asaltul unui indrägostit nedorit §i violent, iar dupä
ce trecu §i incercarea asta, ea il conduse la un pat ajtem ut
pentru ei in mijlocul sälii principale. Dom nijoara se culcä
prima, iar Sir Lancelot, conform in{elegerii, urmä dupä ea.
Avu insä mare grijä sä n-o atingä, §i dupä ce se urcä in pat,
se trase cit mai departe de ea cu putinjä, neadresindu-i nici
un cuvint, „ca un cälugär cäruia ii e oprit sä vorbeascä“ .
Aga incit, dupä citva tim p de täcere, ea ii spuse: „Dom nul
meu, dacä nu te simft jignit, eu am sä plec §i am sä m ä duc
in patul din iatacul meu, dom nia ta räm inind sä stai m ai in
larg. N u cred cä-Ji face pläcere tovärägia §i societatea mea.
166 R E O E L E $1 C AD AV RU L
Nu m ä disprejui dacä-p spun ce gindejti. §i acum vezi-p de

odihnä in lini§te toatä noaptea, cäci Ji-ai Jinut atit de bine
fägäduiala, incit n-am dreptul sä-Ji m ai cer ceva. A§a cä il
rog pe Dum nezeu sä te apere §i m ä duc.“ Cäci dupä cum
pxicepuse, el avea de m deplinit o m isiune m ult mai prim ej-
dioasä §i m ai grea decit indeplinise un cavaler vreodatä. „§i
deie Dom nul“ , se rugä ea dupä ce se duse la ea in pat, „sä
izbindeascä m ce face.“
A cestea nu fuseserä insä decit necazuri minore, inijieri
preliminare, prim ele dintre probele prin care trebuie sä
treacä alesul in vederea realizärii, m anifestärii §i punerii in
practicä a perfecjiunii sale innäscute. A doua zi, dupä douä,
trei schimburi relativ u§oare, eroul sosi la o bisericä de un
soi ciudat, cu m ulte m orm inte, la care fu cäläuzit de un
cälugär foarte bätiin. Acolo citi inscripliile: „Aici zace
Gaw ain, aici Ludovic, iar aici Yvain.“ Färä sä-§i dea
seama, Lancelot intrase cälare in J a ra Morjii,, unde existä
eite un loc pästrat pentru fiecare dintre cei vii. intoremdu-se
cätre cälugär, cavalerul intrebä: „La ce folosesc mor-
m intele de aici?“ §i cälugäm l räspunse: „Ai citit inscrip-
tiile; daeä ai injeles, trebuie sä §tii ce spun §i care e injele-
sul m orm intelor.“ Trecind m ai departe, ca intr-un vis,
Lancelot ajunse la „un foarte m are sarcofag, m ai m are decit
oricare altul fäcut vreodatä, nu se m ai väzuse altul atit de
bogat §i de ales sculptat.“ El Intrebä: „Spune-m i, rogu-te,
acesta m are pentru ce e?“ §i schivnicul räspunse: „Nu-$i
bäte capul cu asta, cäci nu-Ji poate aduce nim ic bun, nu vei
putea privi niciodatä inäuntrul lui. Pe el stä scris cä oricine
va putea ridica lespedea singur §i färä nici un ajutor ii va
elibera pe toji bärbajü §i toate fem eile ce sunt iinup captivi
in jara asta, de unde nim eni, nici rob, nici nobil nu mai iese
decit daeä e bä§tina§. Nim eni nu s-a intors vreodatä de aici,
ci zac in inchisori sträine.“ Pe loc, Lancelot m erse §i prinse
lespedea in miini, ridicind-o färä cea m ai micä strädanie,
m ai lesne decit zece bärbaji care §i-ar fi sleit forêle. §i cä-
lugärul räm ase uimit, gata sä se präbu§eascä la vederea
isprävii. Evident, m orm intul acesta ii era m enit lui Lancelot
insu§i. Lancelot il intrebä pe bätrinul paznic: „§i acum spu-
ne-mi, eine oare va zäcea in monrantul acesta?“ „Domnule“,
räspunse cälugärul, „cel care-i v a elibera pe top captivii din
regatul acesta de unde nu m ai scapä nim eni.“
Cuiind dupä aceastä ispravä, care i-a prezis trium ful
final, Lancelot a mtHnit in zona de frontierä pe cei dintü
locuitori captivi din regatul Regelui Moarte. Ei il intim pi-
narä ca pe salvatorul lor §i-l sfätuirä cum sä procedeze mai
departe. Il cäläuzirä cätre infrico§ätorul pod al spadei, ce
apära fortärea$a centralä a regelui §i reprezenta incercarea
lui supremä. Intre tim p il prosläveau, aläm iindu-ji m ultele
glasuri fericite:
„Iatä- 1“ , strigau ei, „pe cel ce ne va slobozi din intem -
nijarea §i jalea in care am fost pnup vrem e atit de-ndelun-
gatä. Suntem datori sä-i arätäm m are cinstire de vrem e ce,
ca sä ne elibereze pe noi, a trecut prin atit de m ulte prim ej-
dii §i e gata sä-nfrunte m ulte altele.“ Lauda lor suna foarte
asem änätor cu psalm ul cu care Adam §i Eva §i ceilalp
sträm oji ai om enirii 1-au salutat pe Cristos in pragul iadu-
lui, intre ceasul Rästignirii §i ziua Invierii, cind El a coboiit
in In fem 1.
Cäci in esenjä, in ciuda costum apei cavalerejti, Sir
Lancelot, acest coboritor in im päräpa m opii, e un salvator
mitic. In locul „Celor douä Lum i“ ale V iepi §i M orpi avem,
m acest roman, regate feudale cu conflictele lor; in locul
m orjilor avem ostatici räpip; §i ca reprezentant suprem al
sufletului o avem pe reginä. §i astfei, elibexind-o pe
Guinevere, principiul fem inin dätätor de viajä, cel m ai inalt
simbol al iubirii §i viejii cavalere^ti a M esei Rotunde, for{a
vitalä in intruparea ei om eneascä vizibilä, cavalerul, Sir
Lancelot, zdrobea autoritatea m orpi asupra sufletului,
adicä era reintem eietorul nem uririi noastre. A cesta era
injelesul ascuns al fägäduinjei fäcute de cätre sinistrul ca-
valer cind 1-a provocat pe rege §i a luat-o cu el pe reginä:
daeä avea sä fie infrrnt §i Regina Guinevere readusä, atunci
el avea sä-i elibereze pe top prizonierii din £ara Regelui
1 E vanghelia dupä N ic o d im , II, „C oborirea in la d “ , X X I.

A rthur {inup captivi. §i la fei §i acum, ln persoana lui Sir

Lancelot, eroul reintem eietor i§i croia drumul trium fätor
trecind peste toate stavilele.
„Hadesul zicea, Cine este Im päratul Slavei? §i ingerii
Domnului spuneau, Domnul cel tare §i putem ic, Dom nul
cel putem ic in luptä. §i num aidecit, la cuvintul acesta,
porple de bronz au fost sparte, §i dm gii de fier fM m ap, §i
top mor{ii care erau legap au fost slobozip din legäturile
lor. §i Im päratul Slavei a intrat in Chip de om, §i toate
locurile intunecate din Hades au fost lum inate .“ 1
Dupä lupte §i incercäri din care a ie§it victorios, Sir
Lancelot a ajuns in cele din urm ä la podul spadei. „§i dacä
cineva im i cere sä spun adevärul“ , scrie Chr 6tie n ,„ n -a m ai
fost nicicind un pod atit de räu sau cu o podinä atit de rea.
Podul de peste tiu l cel rece era alcätuit dintr-o spadä
strälucitoare §i lustruitä, §i spada era tare §i täioasä §i lungä
cit douä läncii. La fiecare capät era un trunchi de copac in
care spada era infiptä tem einic.“ A pa ce curgea vijelioasä
pe dedesubt era „un riu ameninjätor, iute §i turbat, negru §i
umflat, sälbatic §i inspäim intätor de parcä ar fi fost iiul
diavolului, §i era atit de prim ejdioasä §i de adincä, rncit
orice ar fi cäzut in ea ar fi fost pierdut färä scäpare ca
cum ar fi cäzut in m area cea säratä.“ Doi lei sau doi leo-
parzi erau legaji de o stincä m are la celälalt capät al podu-
lui. § i apa §i podul §i leii erau atit de ingrozitori la vedere,
incit oricine stätea in faja lor trem ura de fricä.
Acest pod sugereazä o origine in tradipile mitice ale Räsäri-
tului2. Tot o asemenea lamä lungä §i ascuptä de cupt, traver-
sind abisul damnapei, constituie vmul din principalele instru-
mente de incercare in vechea mitologie persanä a Judecäpi de
pe Urmä. Sufletele sunt silite sä treacä puntea aceasta §i pä-
cätogii vor cädea in präpastie, dar pentru credinciogi, täi§ul se
lärge§te sub forma unei cäräri netede §i pläcute ce duce in
Rai. „Leii sau cei doi leoparzi“ sugereazä tot Orientul.
1 E vanghelia dupä N ic o d im , „C o b o n re a tn la d “ , X X I.
2 Cf. D. L . C oom arasw am y, „T h e P erilo u s B rid g e o f W elfare“ ,
H arvard Journal o f A sia tic Studies, 8 , aug. 1944, pp. 1 9 6 -2 1 3 .
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL RE G ELU 1 A R T H U R 169
In faja acestui obstacol, Sir Lancelot se pregäti cit putu
mai bine §i intr-o m anierä oarecum surprinzätoare: ,J§i
scoate arm ura de la picioare §i miini. Va fi-ntr-o Stare jal-
nicä o datä ajuns de cealaltä parte. Pe sabia m ai ascuptä
decit o secerä are sä se sprijine cu m nnile §i picioarele
goale. Prefera sä se schilodeascä insä mai curind decit sä
cadä de pe pod §i sä se cufunde-n apa de unde n-ar m ai fi
avut scäpare niciodatä. Trece cu m are durere §i chinuri
grozave1. Tinndu-se in m iini, picioare §i genunchi, m erge
a§a pinä cind ajunge de cealaltä parte. Atunci i§i aduce
aminte de cei doi lei pe care-§i inchipuia cä-i väzuse de pe
m alul opus, dar, privind in juru-i, nu zäregte nici m äcar o
jopirlä sau altceva care i-ar putea face rä u ... nu era acolo
nici o fiinlä vie.“ Ci singele-i jiroia din räni pe cäma§ä §i
peste tot.
Yäzu in fa$a sa un castel atit de im punätor cum nu m ai
väzuse altul. Acesta era Castelul M oitii. Regele §i fiul säu,
care priveau de la o fereasträ, asistaserä la isprava lui.
Intocm ai ca §i in povestea despre Gaw ain §i Cavalerul
Verde, M oartea nu e aici niciodatä lim pede dezväluitä §i
num itä. M oartea aici, ridicindu-§i viziera, s-a prezentat
, simplu ca un anume ,3 e m la k de Hautdesert“ , un nobil, un
om ca top oamenii. §i aici, prin urm are, sfera m iticä e
acoperitä cu o interpretare cavalereascä. Regele M oarte e
descris ca Regele Badem agu, „foarte scrupulos §i precis in
Problem e de onoare §i dreptate §i dom ic sä respecte §i sä
practice lealitatea m ai presus de orice altceva.“ Aceasta
sem nificä im parpalitatea §i obiectivitatea suveranä a
M orjii, in faja cäreia top sunt egali, justipa §i dem ocrapa
absolutä a M orpi. Pe de altä parte, despre fiul M opii, alter
ego-ul säu, Prinpil M eleagant, se spune cä e exact opusul
lui: „Cäci i§i gäsea pläcerea in nelealitate §i nu se sätura
niciodatä de mir§ävie, trädare ji felonie.“ M oartea e deci §i
a§a — cind i§i aplicä lovitura neagteptatä, ucigindu-i pe
nevinovap, dind iam a-n floarea tinerepi §i crupndu -1 in
1 „ T ä iju l a sc u p t al u nui b rici, greu de trecut, / U n drum

anevoios e-acesta“ (K atha U panishad, 3, 14).
acela§i tim p pe ticälos pinä la o virstä destul de inaintatä1.

A cest M eleagant e cel ce o luase cu sine pe Regina
Guinevere §i cu care Lancelot avea sä se angajeze in bätälia
sa finalä de mmtuire. Meleagant urmeazä sä fie invins intr-un
m are §i solemn tum ir, regina izbävitä astfei $i top ceilalp
locuitori captivi ai regatului eliberaji.
N u pn sä insist asupra detaliilor luptei cavalerejti, asupra
num eroaselor ihtilniri mai mici ce i-au urmat sau asupra
diverselor jiretlicuri m urdare prin care M eleagant a ihcercat
sä zädäm iceascä plecarea finalä a lui Lancelot, a reginei §i
a celorlalp supu§i cätre tärimul celor vii. Ajunge sä spunem
cä Sir Lancelot, printr-o viclenie, a fost ihtemnijat o vreme,
astfei incit regina a trebuit sä fie condusä la curtea lui Arthur
de cätre primul säu tovarä§ de aventurä, Sir Gawain. Acesta,
ln ciuda faptului cä alesese cel mai pu{in primejdios dintre
cele douä poduri, trecuse prin foarte mari necazuri. Cäzmd
ln tim pul traversärii, el fusese luat de torent: „Acum iese la
suprafajä, acum se cufundä, acum cei de pe m al 11 zäresc,
acum 11 pierd din vedere.“ Salvatorii lui fäcurä msä tot posi-
bilul §i izbutirä sä -1 scoatä cu ajutorul unor crengi, präjini §i
cängi. N-avea pe el declt cäma§a de zale §i pe cap l§i pusese
coifiil §i m ai purta §i jam bierele de fier, ruginite detot de
sudoarea lui, cäci indurase mari ihcercäri §i trecuse victorios
prin m ulte primejdii §i asalturi. Trupul li era plin de apä §i
pinä cind nu i-au scos-o, nim eni nu 1-a auzit rostind vreun
cuvrnt. Dupä ce m sä glasul §i vorbirea ji calea inim ii i s-au
degajat §i-ndatä ce spusele i-au putut fi auzite §i mjelese, el
s-a interesat de reginä.
Sir Lancelot a fost curlnd eliberat din inchisoare de cätre
o tinärä doam nä recunoscätoare cäreia-i fäcuse cindva un
serviciu, §i s-a mtors la Cam elot, unde 1-a Intilnit iarägi pe
printul m orjü. De astä datä, intr-o luptä finalä m faâ
1 D e com p arat cu fra p i R egele P ellam j i G arion d in p o v estea

lui B alin. D e com parat, de asem enea, ln p o v estea lui G aw ain cu
cele do u ä aspecte ale C avalerului V erd e, iar in p o v estea despre
O w ain, cu g azd a b in ev o ito are de la C astelu l B e lju g u lu i 51 m o n -
struosul P aznic al P ädurii.
intregii curfi m äreje de la Camelot, M eleagant a fost ucis.
§i astfei a fost desävir§itä epocala restituire a reginei cätre
lumea vie$ii.
M ai e un am änunt al povejtii pe care a§ vrea sä-1 ream in-
tesc, §i anum e detaliul ciudat al cotigii care a dat numele
intregii aventuri §i lui Lancelot insuji, „Cavalerul cu coti-
ga“ . Publicul lui Chr 6tien trebuie sä se fi cutrem urat de
groazä §i de admirafie pe cind citea relatarea despre cava
lerul cel fidel, „cäruia nu-i päsa de ru§ine“ §i care s-a urcat
intr-un vehicul ce 1-ar fi coboiit pentru totdeauna in ochii
lumii. Din punctul de vedere al nobililor dom ni §i doam ne
din veacurile cavaleriei, aceasta era o ispravä färä pereche.
Iar urm area ei a fum izat o lecturä ihcä §i m ai desfätätoare.
Poetul a rezervat-o pentru m arele m om ent din Castelul
Morîi, cind Sir Lancelot, dupä ce objinuse eliberarea
reginei, era pe cale sä prim eascä felicitärile ei §i-i agtepta
zimbetul.
Regele Badem agu, bunul tatä al Prinpjlui M eleagant, 1-a
condus in castel pe Sir Lancelot jinindu-l de minä. D ar cind
regina i-a väzut intrihd, ea s-a ridicat in faja regelui, cu
nem ulfum irea pe Chip §i färä a scoate n ici o vorbä.
„Doamnä, Lancelot a venit sä te vadä“ , zise regele, „ar
trebui sä fii m ulpim itä §i incintatä.“
„Eu, srre? N u are de ce sä-mi placä. N ici nu m ä gindesc
sä -1 väd.“
„Cum se poate, doam nä“ , spuse regele, care era foarte
sincer §i curtenitor, „din ce pricinä te porfi a§a? E§ti prea
disprejuitoare cu un om care te-a slujit cu atita credinjä.“
„Sire, zäu cä §i-a folosit prost tim pul. N u voi tägädui
niciodatä cä nu sim t nici o recuno§tin{ä fa^ä de el.“ §i
nem airostind nici un cuvint, se intoarse in iatacul ei.
Lancelot era constem at. Incercä, la pujin tim p dupä
aceea, sä-§i ia viaja, §i regina, auzind cä el m urise, fu cit pe
ce sä sfir§eascä §i ea de durere. U rm arä m ulte com plicajii,
dar apoi, in cele din urmä, cei doi iubiji de-o viajä s-au
reunit §i regina §i-a explicat atitudinea.
,N -a i §oväit oare de ru§ine sä te urci in cotigä? Ai arätat
cä nu fi-ar pläcea sä te sui, §oväind pret de doi pa§i. Iatä
m otivul pentru care n-a§ vrea nici sä-p vorbesc, nici sä m ä

uit la tine.“
„Sä m ä päzeascä Dum nezeu de o asemenea crim ä
iaräji“, replicä Lancelot, „§i D um nezeu sä mä batä dacä nu
ai intru totul dreptate.“
Chr 6tien §i publicul säu trebuie sä fi gustat cu deosebire
episodul acesta. El era foarte bine venit spre a ilustra ex-
trem a scrupulozitate ce guvem a jocul curtenesc al iubirii.
Cum insä, ne-am putea noi tntreba, a putut oare cunoajte
regina cä, in acea m inim ä im prejurare, cavalerul ei grepse,
cind nim eni altul decit Lancelot insu§i nu putea sä fi fost pe
deplin congtient de ea §i la care nu putuserä asista decit Sir
Gaw ain §i piticul?
Evident, ea e om niscientä, a§a incit ceea ce a avut loc la
o m are depärtare este prezent in cugetul säu. §i, asem enea
unei veritabile zeije, ea se simte ofensatä §i de cea mai
m äruntä lipsä de reverenjä §i de slujire cuvenitä. Cel mai
neinsem nat afront o um ple de minie. In clipa in care i§i dä
seama cä adoratorul ei nu a fost la inälpm ea unei devopuni
absolute, desävir§ite, ea e cuprinsä de furie §i ciudä. A cesta
e comportam entul divinitäjilor arhaice §i prim itive de pre-
tutindeni, ca §i al fiinjei §i m ai prim itive pe care o purtäm
cu topi in noi injine. Zeija viepi este, firejte, geloasä §i exi-
gentä, §i de la slujitorul pios cäruia i-a acordat favorurile
sale supreme nu va accepta nim ic altceva decit supunere
din toatä inim a §i totalä. Pentru ea, el trebuie sä sacrifice,
färä sä sim tä m äcar cä face un sacrificiu, fleaciui precum
valorile §i reputapa sa socialä. N u e oare dator sä-§i inchine
ei pinä §i propria via^ä? Chr 6tien §i auditoriul curtenesc au
stäruit asupra acestui punct identic din codul lor rafinat §i
din cultul destinat divinitäpi iubirii. Im plinirea dragostei
perfecte poate atrage dupä sine tot soiul de nepläceri so
ciale, ea era scopul care innobila toate mijloacele.
Detaliul cotigii m ai are insä §i altä incärcäturä, §i m ai
plinä de semnificapi. D upä cum am spus, ajungm d din
urm ä cotiga, cei doi cavaleri sunt p u ji in faja celei dintii
dintre incercärile pe care au a le indura in cäutarea reginei.
Lancelot §i-a dem onstrat deja m ai m arele zel §i m ai puter-
nica devopune: a cälärit pinä §i-a om ont un cal §i a dat o
bätälie prealabilä, pe cind Gawain a venit intr-un ritm
rapid, dar nu nebunesc. Gaw ain il prinde din urm ä doar
cind Lancelot e nevoit sä m eargä m ai departe pe jos. Am bii
cavaleri il chestioneazä despre reginä pe piticul zeflemitor,
§i amindoi prim esc räspunsuri identice: dacä doresc sä afle
ceva despre ea, li se im pune sä renunje la calitatea lor de
cavaleri, sä-§i sacrifice standardul social atit de prepiit §i
personalitatea lor congtientä. Acesta e idealul social pentru
care au luptat in nenum ärate bätälii §i tum iruri §i care con-
stituie m äsura viepi lor, onoarea lor in rindul oam enilor §i
faim a lor nepieritoare. Li se cere acum sä schim be aceastä
valoare a vieplor lor conjtiente contra speranjei vagi de a
da oarecum de urm a reginei §i a inam icului necunoscut
care a räpit-o. Gawain refuzä sä facä acest pas nebunesc §i
de aceea dä grej in aventura suprem ä ulterioarä. El räm ine
doar cavalerul com plet §i desävirgit, nepregätit pentru mi-
siunea superioarä de a infrunta §i invinge fotpele dem onice
supraomenegti din im päräpa m orpi care au capturat-o pe
zeiâ viepi. Gawain, in aceastä aventurä, nu este supraeroul
apt sä coboare in In fem 1.
Sir Lancelot e un exem plu de figurä arhetipalä a ,',Salva-
torylui“ care apare nu num ai in tradipa cre§tinä, ci §i in
nüm eroase tradipi religioase precregtine. Isus a fost infierat
§i batjocorit ca un crim inal inainte de a fi incredinât spin-
zurätorii §i stilpului infam iei pe care le reprezenta Crucea;
El era considerat ca fiind m ai räu decit Baraba, ucigajul,
care nu a fost executat in locul lui. §i Isus a fost rästignit
1 A ce astä aventurä suprem ä j i cosm icä e tocm ai ce a tip icä f>en-

tru Lndrägostipi divini d in A ntichitate. Z eija Ish tar d in m ito lo g ia
b ab ilo n ian ä a co b o rit in lum ea de jo s, trecind p rin ja p te por{i suc-
cesive, c a sä-1 salveze p e T am m uz (A donis), iub itu l ei decedat,
d in ro b ia reg in e i in fe m u lu i, E resh k ig al. § i acu m L an celo t,
cälätorul um il din cotigä, iar nu G aw ain, cäläreju l n ep in g ärit, e cel
care trebuie sä in tre p rin d ä ia rä ji teribila cäläto rie. A sem en e a lui
C ristos, aventurierul divin care a cob o rit in la d ji i-a elib erat d e
m o a rtea ce a v e jn ic ä p e A d a m §i E va, c a §i pe to p p atriarh ii fi
p ro fe p i, S ir L ancelot trebuie sä coboare fi sä izb äv e asc ä gheena.
intre doi tilhari. Com parabil, Lancelot, acest „M intuitor“

deghizat: el trebuie sä abandoneze m arca socialä a cava-
lerism ului nepätat §i sä treacä prin um ilirea stilpului infa-
m iei, ihainte de a-§i putea continua cäutarea in im päräpa
moiîi §i a salva acolo sufletul viepi. Sir Lancelot trebuie sä
se supunä, simbolic, m orpi civile; dupä aceasta, §i tot sim-
bolic, m orpi fizice — cind trece prin capela cim itirului
unde gäsejte m orm intele goale ce-i a§teaptä pe prietenii säi
§i e confruntat cu propriul säu sarcofag. Aceste douä etape,
m oartea socialä §i cea fizicä, par a reprezenta douä etape
intr-un ritual de midiere ezoteric, care-i pretinde candidatu-
lui sä renunje treptat la intreaga-i personalitate teresträ in
schim bul inzesträrii cu o naturä spiritualä superioarä §i al
acelui sum m um bonum care e experienja nemuririi.
Acelagi simbolism, destul de curios, pare a fi stat la baza
— §i a le fi inspirat — im aginilor oarecum derutante ale
cärplor de joc franpizegti medievale: aja-num itul Tarot.
( Tarot de M arseille e cunoscut mcä din secolul al X lV -lea
cel pupn.) Pe lingä cele patru culori — „tobe“, „cupe“ ,
„spatii“ §i „picä“ — aceastä pereche de cärp conpnea o
Serie superioarä de douäzeci §i douä de imagini. Una din
acestea, „Nebunul“ , n u purta nici un num är, fiind, pare-se«
precursorul jokerului actual. Celelalte douäzeci §i una erau
num erotate astfei incit sä indice o serie crescätoare. Or,
credinja m ea este cä suita ilustratä a acestor cärfi cu figuri
reprezenta treptele unui ordin inipatic ezoteric, utilizind in
m are m äsurä semne cregtine, dar m ascind form ulele doc-
trinei gnostice eretice care a cunoscut o atit de largä
räspindire in sudul Fran$ei pinä in secolul al X V -lea1.
Inijiatul, trecind prin douäzeci §i douä de trepte de ilu-
minare gradual am plificatä §i asaltat de tot atitea tentapi
caracteristice, ajungea in cele din urm ä la stadiul unei uniri
m istice cu Sfinta Treime, tocm ai acest fapt fiind simbolizat
in im aginea culm inantä a intregii serii, „Hermafroditul
dansind“ . Sufletul era m ireasa D om nului; in figura
1 S -au p ropus n u m e ro a se in terp retari p en tru sim b o lism u l

T arotului. C ea de m a i sus se p are in s ä cä n u a m a i fo st gäsitä.
P A T R U RO M AN E D IN CICLUL RE G ELU 1 A R T H U R 175
Herm afroditului cei doi erau una. Figura sugereazä nemij-
locit pe Shiva dansind; Shiva unegte in sine fem ininul §i
m asculinul1. Un atare simbol bisexual reprezintä intruparea
intr-o form ä unicä a tuturor perechilor de contrarii, o trans-
cendere a contrariilor fenom enalitäpi, iar aceastä Formä a
form elor incam atä e conceputä apoi ca Unul al cärui dans
este lum ea creatä. Candidatul trebuie sä congtientizeze §i sä
intruchipeze aceastä atitudine ca pe un sim bol efectiv al
supremei sale realizäri metafizice.
Ceva asemänätor pare a fi indicat de patul divin al lui Sir
Lancelot §i al reginei: cei doi indrägostip sunt una §i fiecare
este amindoi. In realizarea de cätre ei a acestei identitäp, ei
intrupeazä §i fac manifestä Forma formelor singularä care e
dincolo de orice spapu §i timp; jocul lor erotic e dansul acelui
Hermafrodit cosmic2, iar reunirea lor in Castelul Morjii sim-
bolizeazä momentul de innoire ce restaureazä viaja lumii.
La jum ätatea dm mului primejdios cätre aceastä realizare
a§a cum e ea reprezentatä in m area serie a pachetului de
Tarot, §i anume in sinistra stapune a cärpi XIII, ni se in-
fäpjeazä simbolul inechivoc al Morpi: scheletul cu coasa
care taie florile de pe pajipea viepi. §i acesta e precedat de
figura „Spinzuratului“, L e Pendu (cartea X ü ), unde inipatul
atimä suspendat de glezna stingä, cu capul in jos, osindit la
cealaltä moarte a dizgrapei sociale pe spinzurätoarea socialä.
Cartea X ü e corespondentul iniperii in cotigä a lui Sir
Lancelot; cartea XUI corespunde trecerii sale pe la mormint.
5
Pentm a incheia aceastä prezentare m ult prea sumarä a
celui m ai interesant §i inspirator dintre personajele-anim us
1 P entru o elu cid are a sim bolism ului din D an su l lui S h iv a, cf.
Z im m er, M y th s and S y m b o ls in Indian A r t and C ivilization,
B ollingen S eries N o. 6 , 1946, pp. 151—175. [V ezi M itu ri §i sim -
boluri in civilizafia indianä, H um anitas, 1994, pp. 145-167 — n. t.]
2 Cf. im ag in ile orientale ale zeului §i ale zei{ei, Z im m er, op.
cit., fig. 34, 35.
176 R e g e l e $1 cadavrul
ale tradipei occidentale, a§ vrea sä sugerez cä atitudinea .

fascinatä §i fascinantä a lui Lancelot, tem eritatea lui parcä
hipnoticä provine din originile lui pägine arhaice. El este
legat indisolubil, orbe§te §i pentru totdeauna de zeija forjei
vitale pure, in rolul de adorator izbävitor. §i din aceleaji
origini trebuie sä fi provenit §i träsäturile care 1-au fäcut
inapt sä ducä la bun sfir§it aventura cre§tinä a Graalului.
„Sir Lancelot“ , a poruncit glasul care-1 avertiza, „m ai tare
decit stinca §i m ai am ar decit lemnul §i m ai gol §i m ai des-
puiat decit frunza sm ochinului, prin urmare pleacä de-aici
§i päräsegte locul acesta sfint.“ Nu el era potrivit sä joace
rolul conducätor intr-o asem enea cäutare pur spiritualä.
Putea asista la m ister de la distanjä, dar nu-i era ingäduit sä
se apropie. § i cind §i-a dat seama de asta, atunci a inêles,
in fine, lim itele unui inchinätor nu al Reginei Spiritului, ci
al Reginei Vieîi Universale. §i tinguirea lui am mai auzit-o:
„Cind am cäutat aventuri lume§ti din dorinê lume§ti, le-am
dus intotdeauna la bun sflr§it §i n-am fost niciodatä pus in
incurcäturä in nici o disputä, bunä sau rea. §i acum iau
asupra m ea aventurile celor sfinte, §i väd acum §i injeleg cä
vechiul m eu päcat m ä im piedicä, astfei cä n-am avut putere
sä m ä clintesc sau sä vorbesc atunci cind singele cel sfint
m i s-a arätat in fa{a ochilor.“
Totu§i el n-a räm as mult timp nemingiiat. Cäci glasul
for$ei vitale, dinam ism ul cosmosului, care-i saturaserä per-
sonalitatea cit tim p locuise, in tinereje, cu zeiâ-zinä in
apele „Lacului“, 1-au consolat foarte curihd. „Astfel s-a
m ihnit pinä cind s-a lum inat de ziuä“ , citim, „§i dacä a auzit
päsärile cintind, s-a sim pt oarecum m m giiat.“
A lter ego-ul lui Lancelot, fiul care poartä num ele prim it
de cätre Lancelot insu§i la botez de la pärintele säu om e-
nesc (inainte ca D oam na Lacului sä-1 fi separat, inipat §i
num it din nou „Lancelot din Lac“), va realiza aventura
sacrä a Graalului; cäci, ca in simbolismul viselor, copilul,
fiul, conoteazä aici o transform are superioarä a persona-
litäpi. Copilul reprezintä sinele renäscut intru desävirgirea
originarä, fiinja perfectä a§a cum ar trebui sä fim, cum ne
v, sträduim sä devenim , §i cum am nädäjduit sä devenim cind
am intrat, ca sä spunem a§a, in corpul nostru actual. El e
simbolul entelehiei, sau al m odelului tainic, al destinapei
noastre.
Astfel Sir Galahad, cel neprihänit, este ipostaza m intuitä
a tatälui ambiguu §i strälucit, al cärui num e „cre§tin“ el il
reafirm ä §i-l poartä. El reprezintä m intuirea deoarece el e
reintruparea tatälui. V irtuple acestui trium fätor fiu sfint
sunt cele ale esen{ei tatälui insuji. §i astfei, acel tatä — Sir
Lancelot din Lac, dar Sir G alahad din Cristelnijä — se
dovedegte a fi combinat in el insu ji energiile celor douä
sfere, sfera m undanä a dorinjelor §i cea superioarä a aven-
turii pur spirituale. Iatä secretul final al farm ecului säu.
IV. MERLIN
D ezvoltarea religiilor pägine din Europa nordicä a fost

inäbujitä in germ ene atunci cind popoarele care le practi-
caserä au intrat in sfera influenjei crejtine. B iserica a fäcut
mai m ult decit cultura rom anä pentru a priva mitologia
celplor, a teutonilor ji a populapei prim itive preceltice din
Insulele Britanice de vechiul crez in care träise, se m ijcase
§i i§i aflase fiin$a. §i to tuji ea a supraviepiit, färä tem ei sau
punct de sprijin, nem aifiind un cult §i lipsitä de ritualul ei
strävechi. Ca pretutindeni in circumstände asem änätoare,
m itologia s-a transform at in poezie §i legende, s-a laicizat
ji §i-a pierdut forja coezivä §i, intrucit sub form a aceasta
B iserica nu m ai avea de ce sä o atace, ea a continuat sä se
dezvolte de-a lungul Evului M ediu, fum izindu-i sufletului
o hranä im beljugatä ori de eite ori Biserica, cu teologia
m intuirii, nu avea nim ic com parabil sä-i ofere. Omul
m edieval §i-a träit in vis tinerejea ffintä in im aginile §i figu-
rile m iturilor §i legendelor celtice §i preceltice, §i acestea,
sub form a povegtilor din ciclul G raalului ji-al celorlalte
narapi arthuriene, au devenit rom anele preferate in cercu-
rile cavaleregti §i curtenejti din ihtreaga Europä.
In centrul acestui ciclu legendär stä figura lui Merlin. El
reprezintä pentru Occident ceea ce in alte culturi constituie
un personaj curent §i irezistibil: m agicianul ca invä^ätor §i
cäläuzitor al sufletelor. El e comparabiL, bunäoarä, cu guru-ul,

ca preot al casei gi conducätor al cerem oniilor de inipere
din India, sau cu vraciul, ca oracol gi lider spiritual al tribu-
lui prim itiv. M erlin locuiegte in „pädurea ferm ecatä“ , in
„Valea färä intoarcere“, care e Tärim ul M orplor, aspectul
intunecat al lumii. Pädurea magicä e totdeauna plinä de
aventuri. Nim eni nu poate intra in ea färä sä se rätäceascä.
Alesul insä, cel care iese teafär din prim ejdiile ei de
m oarte, renagte gi o päräsegte ca un om schimbat. Pädurea
a fost m totdeauna un loc al iniperii, deoarece acolo se reve-
leazä prezenjele demonice, spirituale ancestrale gi forjele
naturii. Om ul i§i intilnegte acolo sinele superior, animalul
säu totem. §i vraciul acolo ii conduce pe tinerii tribului ca
sä se poatä nagte incä o datä prin rituri de inipere inspäi-
mintätoare, ca räzboinici §i bärbap. Pädurea e antiteza casei
gi a vetrei, a hotarului ce delimiteazä satul gi ogorul, unde
predomnesc zeii dom estici gi unde prevaleazä legile gi obi-
ceiurile omenegti. Ea conjine lucrurile obscure interzise —
secrete, terori, care am eninjä viaja protejatä a lum ii ordo-
nate de toate zilele. In abisul ei terifiant, plin de form e
stranii gi glasuri guierätoare, ea ascunde secretul aventurii
sufletului. Undeva in regiunea aceasta m onstruoasä, in
acest sälag al intunericului, se inaljä castelul lui Merlin.
Nenum äratele-i ferestre privesc inspre tainele ce-i dau tir-
coale, porîle sunt deschise cälätorilor din toate colturile
globului päm intesc gi de la castel pom esc drumuri cätre
cele m ai depärtate intinderi ale lumii. Castelul e inim a
intunericului, ochii lui nenum ärap väd gi cunosc totul gi
fiecäruia dintre alegi el ii oferä o abordare diferitä a mis-
terului1.
M erlin nu e insä num ai stäpinul päduxii care-1 momegte
pe cel ales in dom eniul incercärilor prim ejdioase, el e gi
1 P entru d escrieri ale päd u rii lui M erlin, v ez i G eo ffrey o f

M onm outh, Vi£a M erlin i, ed. Jo h n Jay P arry , U n iv ersity o f
Illinois S tudies in L anguage and L iterature, vol. X , n o . 3, au g u st
1925, m spec. rd. 77 gi urm ., 347 gi u rm ., 533 gi urm . C a sa cu
gaptezeci de ugj gi ferestre e descrisä in rd. 555 gi urm .
P A T R U RO M AN E D IN CICLUL R E G E LU I A R T H U R 179
m tem eietorul §i m drum ätorul M esei Rotunde cavaleregti §i

m vätätorul Regelui Arthur, dom nul acesteia. In lum ea
dium ä normalä, cu alte cuvinte, el convoacä grupurile de
alegi §i apoi ü trimite, unul eite unul, in intuneric, ca sä
m frunte m cercärile prin care ei ingigi vo r deveni al(i
oameni. M erlin e m aestrul m tregului ciclu — duhul pro-
teiform , pedagogul m isterios, binevoitor, dar gi infri-
cogätor, heraldul, adm inistratorul m cercärilor gi dispen
satorul darului suprem , el este M eleagant gi Regele
Badem agu, Bem lak de Hautdesert, gazda din Castelul
Belgugului gi Paznicul Pädurii1.
1 O relatare d espre tran sfo rm area lui M erlin In P azn icu l P äd u rii
ap are In v ec h ea scriere fran cezä L iv r e d ’A rtu s, u n d e tlnärul erou
C alo g ren an t jo a c ä rolul atribuit, In v ersiu n e a citatä de n o i, lui
K y non gi lui O w ain (pp. 101 gi urm ., supra) d in R e d B o o k o f
H ergest galez.
„I-a d at prin glnd (lui M erlin) sä m earg ä gi sä petreacä ln
p äd urea B rocdliande gi sä facä ce v a anum e ca sä se vorb eascä pe
v ec i de el. Aga cä In ziu a ln care cei trei soli au plecat de la
C alogrenant, el s-a prefäcu t ln ce v a nem aiv äzu t gi n em aiau zit
v reo d atä de oam eni. A devenit un väcar, cu o m äciu cä m are In
m ln ä, infagurat Intr-o piele uriagä cu pärul m ai lung d eclt läfim ea
celei m ai m ari m lini cunoscute gi care nici negru, n ici alb n u era,
ci fum uriu gi castaniu, de p äre a b lan ä de lup. § i-a ales locul de
gedere Intr-un iaz m tins de lln g ä o rlpä, chiar deasupra m alului,
sp rijinit de un stejar bätrln acoperit de m ugchi, (iruhdu-gi b lta jo s,
p m ä-n fundul rlpei, gi se p ro p tea m ea. E ra uriag, Incovoiat, neg ru ,
u scäp v , päros, Invechit ln zile de b ätrlneje, cu picio arele v M te u i
nigte ja m b ie re de m a i m a re m in u n ea, de-i ajun g eau p m ä la
cin g ätoare. Se p reschim base In aga fei, Inclt u rech ile-i atirnau
p m ä la b riu gi erau cläpäuge c a o vfnturätoare. O chii Ii avea m cap,
m a ri gi negri, gi u n cap clt unul de b ivol, gi plete atlt de lungi cä-i
m ätu rau cingätoarea, ghim poase, su m o ase gi negre ca cem eala.
G u ra Ii e ra m a re gi latä ca de b alau r gi i se cäsca p in ä la urechi;
dinjii Ii erau albi gi b u ze le g ro ase Ii räm in eau m ereu d esfäcu te,
aga In clt i se zäreau to(i din(ii. A v e a o cocoagä In spinare, m are
c lt o piuä. P icio arele Ii erau aco lo un d e a r trebui sä fie cälcliele
la un o m p äm ln tean , iar p alm ele m lin ilo r un d e le -a r fi dosul. E ra
a tlt de p o c it gi de slu t la v ed e re, c ä n ic i u n m u rito r n u 1-ar fi p u tu t
p riv i fä rä m a re spaim ä, fä rä d o a r d a c ä ar fi fo st curajo s gi viteaz.
180 R e g e l e §i cadavrul
In tradijia arthurianä din secolul al XEI-lea, M erlin era

infäpgat ca fxul imui dem on-incub §i al unei fecioare.
Aceasta, desigur, era versiunea §i rationalizarea crejtinä.
E ra atit de degirat, cä dacä se ridica in picioare, nu-1 puteai ajunge

nici cu o p räjinä de optsprezece picioare gi, fa(ä de in äljim e, avea
lätim ea unui bärbat subpriu. G lasul ii era atft de p u tem ic cm d vor-
bea, cä p ärea o trimbi{ä d acä v o rb ea ni{el m ai tare. D upä ce luä
infapgarea asta gi se pusc in drum ul p e u nde cäläto rea C alogrenant,
p rin vräjile sale facu astfei In clt sä se ad u n e in ju ru -i gi sä pascä
cerbi, cäpriori, (api gi tot soiul d e fiare sälbatice, gi erau atit de
m ulte, c ä nim eni nu le-ar fi p u tu t n um ära. L e stäpinea in aga fei,
to cit, cind o certa pe u n a din eie cu asprim e, e a nu m ai cuteza sä
b e a sau sä m änince pinä cind nu-i p o ru n cea el.
C ind C alogrenant 11 zäri pe acel «hom sauvage», luä o pozipe de
apärare, dar se ihtoarse cätre el ca sä -1 intrebe p e ce drum s-o apuce.
L a intrebarea lui, gi anum e ce fei de om este, väcarul räspunse:
«V asalule, ce-ai vrea oare? S unt aga cu m m ä v ezi, cäci n u sunt nicio-
datä altul, gi pästoresc sälbäticiunile din codrii gi pädurile acestea, gi
le sunt intru totul stäpin. Cäci nu e fiarä atit de indräzneafä incit, dacä
eu o mustru sau o dojenesc, sä cuteze a m ai m inca sau a bea pinä nu-i
spun eu. E ie se duc sä se adape la un izvor din apropiere, pe care-1
päzegte un prieten al m eu.»“ U rm eazä apoi o descriere a fihtinii
d ec la n g ato a re de fu rtu n i gi a p ä z ito ru lu i ei, B ru n san s P iti 6 .
«§i-acum spune-m i, zise C alogrenant, cum ip duci zilele. A i un
conac in vecinätate unde dorm i sau te adäpostegti, u nde m äninci sau
ai cele d e trebuinjä ca sä träiegti?» E l räspunse c ä n u m äm ncä nim ic
altceva decit ierburi gi rädäcini din pädure, intocm ai ca gi celelalte
anim ale, «fiindcä n u duc dorul altor m incäruri, gi astea-m i sunt toate
megtegugurile, gi n u doresc sä am o locuinjä, ci doar un stejar des
unde m ä pot odihni noaptea, iar cind e frig sau vijelie, m ä-m brac
dupä cum vezi. D acä e frig gi sim t nevoia sä m ä-ncälzesc, aprind un
foc cit im i place, iar dacä doresc sä m äninc cam e, am totdeauna cit
poftesc.» «Zäu, spuse Calogrenant, egti un dom n dacä-p unplinegti
astfe i dorin{ele.» A c e l « h o m sau v ag e» il in d ru m ä ap o i p e
C alogrenant cätre o sihästrie, unde aflä gäzduire b unä in ain te de a
m erge la fintinä.“ (L ivre d ’A rtus, ed. H. O. Som m er, Vulgate Version
o f the A rthuri an R o m m e e s V II, pp. 124—126, citate in traducerea lui
R oger S. L oom is, op. c it, pp. 131—132. A ltä relatare despre M erlin
u i calitate de päzitor fioros al anim alelor sälbatice poate fi gäsitä in
R o m an de M erlin, 2 0 -2 8 , ed. Som m er, pp. 3 8 -4 0 . N um eroase
exem ple de transform äri ale lui M erlin se intilnesc in V ita M erlini.
Despre vechii zei ai briplor, redugi la rangul de demoni, se
spunea cä zäm isliserä un anticrist in incercarea lor de a-gi
sus{ine puterea m uribundä im potriva autoritä{ii tot m ai
m ari a M m tuitorului, gi astfei a fost im prim atä o direcpe
propagandisticä m otivului m itologic universal al Nagterii
din Fecioarä. Cäci eroul m enit sä sävirgeascä m inuni, sä
ucidä balaurul gi sä creeze o nouä ordine universalä nu
poate avea un tatä pämintean. E cu neputinjä ca el sä-gi aibä
obirgia dintr-o cäsätorie obignuitä in cercul confortabil al
unor m uritori de lind; sämin{a lui trebuie sä fie semänatä de
puteri ceregti. M am a lui insä e päminteanä, gi astfei el se
nagte atit zeu, cit gi om. Intotdeauna alesul unegte in acest
fei in el insugi cele douä sfere. Perseu, de pildä, a fost rodul
seminjei de aur tum ate de cätre Zeus in pintecele printesei
Danae. Invingind-o pe M eduza gi salvihd-o pe Androm eda
de balaurul m arin, el a eliberat lum ea oam enilor de domi-
natia mongtrilor. Indra, gi el om oritor de balauri gi fiu al
unei fecioare, in virtutea faptelor sale cosmice, s-a inältat la
rangul de zeu. M erlin Insä, degi inrudit prin originea sa
supranaturalä cu asem enea personaje, nu e, asem enea lor,
un erou räzboinic, ci un magician; arm ele lui sunt m ai
degrabä m agia gi cunogtinta decit faptele. El nu creeazä sin-
gur, ca Indra, noua ordine cosmicä, ci il aduce la viatä pe
Arthur, regele häräzit al lumii, iar apoi se ocupä de inte-
m eierea M esei Rotunde. A ceastä form ulä este o expresie a
culturii precregtine din Insulele Britanice, o culturä in care
druizii, preotii gi vizionarii, in virtutea puterii gi gtiintei lor
m agice, i-au eclipsat, instruit gi condus pe regi, aga cum fac
preotii budigti astäzi in Tibetul lamaist.
M am a lui M erlin era o printesä. In deplinä inocentä, ea a
cedat demonului gi, concepind pruncul miraculos, i-a dat
nagtere, proscrisä gi singurä, intr-o temnitä intunecoasä.
Copilul insä gi-a alinat biata mam ä in disperarea ei; el gtia de
unde venise gi de ce anume. §i nu e speriat de drumul pe
care -1 are de fäcut. §i-a dovedit descendenta supranaturalä in
mai multe chipuri. Aceastä „evanghelie a copiläriei“ , cu
m inunile gi declaratiile profetice atestind destinul superior al
copilului, tine de traditia carierei m itice a celui ales. In cazul
lui Merlin, se spune povestea Regelui Voitigem, care, dupä

cucerirea singeroasä a tronului, §i-a durat un tum ca refugiu
§i ascunzätoare. Dar tum ul lui ameninja sä se präbu§eascä §i
cei doi magicieni de care dispunea erau incapabili sä -1
salveze. A§a cä regele, dupä ce-a aflat de existenja bäiatului
versat in magie, a trimis dupä el. M erlin a revelat taina tur-
nului: doi balauri se luptau intre ei in adincurile pämintului
chiar sub el, §i activitäple lor ii zguduiau necontenit temeli-
ile. Asta i-a fäcut de iis pe cei doi magicieni oficiali ai curpi.
§i apoi bäiatul miraculos a profept m ai departe cä atunci
cthd balaurul alb il va invinge pe cei ro§u, domnia lui
Vortigem va lua sfir§it Aceasta era prevestirea ordinii
viitoare a Regelui Arthur, copilul insu§i näscindu-se ca sä
infiin{eze acea ordine. §i astfei el a triumfat nu numai asupra
magicienilor, dar §i asupra regelui. Aceste forje sigure de
sine, care-ji inäl$aserä capetele intr-o autoafum are trufa§ä,
erau sortite sä treacä §i sä moarä. M asa Rotundä in toatä
splendoarea ei avea sä fie opera miinilor sale1.
Prima problemä a lui M erlin era sä reuneascä perechea
regalä a celor care aveau sä devinä pärinpi lui Arthur,
Regele Uther Pendragon §i Ingem e sau Igraine, care pe
atunci era sopa Ducelui de Cornwall. A rezolvat-o cu aju-
torul artelor magice2. Apoi a supravegheat el msu§i tinerejea
lui Arthur, pregätindu-1 in tainä pentm ceasul destinului säu.
M erlin a creat M asa Rotundä (o copie a ei poate fi väzutä
incä la W inchester) §i a devenit indrum ätorul §i inspiratoml
confreriei cavalere§ti, un vizionar in acceppunea dm idicä
precre§tinä, consilierul §i m agicianul regelui, ca un guru
brahmanic de la curtea imui suveran indian.
Dupä consumarea Evului M ediu, M erlin, din cuibul säu
din J a ra Galilor, a däinuit in calitate de figurä profeticä a
lumii celtice. Un obicei räspindit printre popoarele din Evul
1 G eoffrey o f M o n m o u th , H isto ria B rito n u m V I-V II,

E verym an’s L ibrary, vol. 577; de asem enea R o m a n de M erlin 1-23,
ed. Som m er, pp. 1-34.
2 H istoria B ritonum , V III, 19—20, R o m a n d e M erlin, 50—7 2 , ed.
S om m er, pp. 57—71; de asem en ea M alory, M o rte d ’A rth u r I, 1—2.
P A T R U R O M A N E D IN C1CLUL R E G E L U I A R T H U R 183
M ediu era ca acestea sä-§i formuleze gindurile despre epoca

lor ca §i visele despre viitor tntr-un stil ce aducea a miste-
rioase profe{ii preistorice — un gen de revelape influenjat
de profepile grecejti ale sibilei, de profepi evrei ai
V echiului Testam ent §i de Apocalipsä. In Tara Galilor, cin-
tecele §i convorbirile lui M erlin cu sora lui au constituit un
lan{ de enunpiri folclorice care s-au perpetuat vrem e de sute
de ani §i care, chiar §i in veacul al XVI-lea, exercitau o
asem enea forjä, m cit au fost incluse in In d ex de cätre
Conciliul din T rento1. § i astfei, sub masca vräjitorului färä
virstä, geniul poporului celtic §i-a ridicat glasul im potriva
forjelor politice §i condipilor contemporane. El era o
reprezentare a spiritului profetic al rasei, asemenea acelor
vizionari §i magicieni, druizi §i solomonari ai m agiei clima-
tologice, care viseazä visele propriului trib §i le inter-
preteazä, §i el rämine pentm poporul säu un personaj semni-
ficativ ale cärui puteri de reconfortare §i vindecare
supraviepiiesc mult timp anilor mitici ai viepi lui pämintejti.
M erlin §i Arthur, V ortigem §i pärinjii lui A rthur erau cu
tojii personaje reale ale istoriei britanice din epoca
smgeroasä cind rom anii au päräsit insula, ctnd scotii din
nord §i irlandezii din vest au nävälit ui Britania, iar anglii
ji saxonii au invadat-o de pe continent. Vortigem a fost
regele britanic care i-a chemat pe saxoni in Jara sa ca sä -1
ajute sä se apere im potriva vecinilor, iar apoi s-a väzut
in jelat §i poporul säu a räm as subjugat de aliaîi invitap. O
veche cronicä galezä, B rut T ysilio, unul din izvoarele
scrierii lui Geofffey of M onmouth, H istoria Britonum ,
spune cum V ortigem a m cercat zadam ic sä inalle un castel
im potriva dugmanilor säi, ca §i despre intilnirea lui cu
inieleptul copil M erlin2. Arthur, fiul lui Uther, spune croni-
ca m ai departe, a fost unul din m arii conducätori ai brililor
1 R abelais p aro d ia zä gi rid icu lizeazä pro feliile lui M erlin in

Gargantua gi in P antagrueline prognostication certaine, veritable
e t infaillible, com p u sä p e la 1533.
2 O . Jones e t al., editori, T he M y v y ria n A rc h a io lo g y o f W ales,
D enbigh, 1870, pp. 4 76—554.
184 R e g e l e ?i cadavrvl
im potriva inam icilor sträini. Intr-o cam panie peste mare

ihcununatä de succes a respins o invazie vikingä, a pätruns
in Galia, a ameninjat acolo adm inistrapa rom anä tirzie §i
chiar a plänuit o expedipe im p otriva Rom ei inse§i,
aspirind, ca §i Carol cel M are trei veacuri mai tirziu, la
coroana imperialä. Arthur a fost oprit insä de gtirile despre
o trädare de acasä.
A casä in Britania — continuä istorisirea — M odred,
nepotul Regelui Arthur, se räsculase im potriva lui §i-i
räpise regina. Arthur s-a intors, 1-a ucis pe M odred §i i-a
spulberat armata, dar a fost el insu§i ränit fatal in bätälie.
Cäutihd o vindecare m iraculoasä, el a vizitat fabulosul
sanctuar insular de la Avalon, dar, ca §i vizita lui Sir
Gaw ain la Chateau M erveil, aceasta a fost cälätoria lui in
J a ra färä de intoarcere. Cälätoria de pe urm ä in insula
m agicä a fost m toarcerea acasä a eroului mitic, nicidecum
voiajul unui rege istoric. A rthur a fost transportat in
Insulele Fericite. „Trecerea lui A rth u r‘ reprezenta re-
venirea acasä a unui vechi zeu, care, la incheierea m isiunii
sale, se retrage din lume §i dispare in tärim ul de dincolo de
unde a venit1.
Ca ji personajele din povestirile lui E.T.A. Hoffmann,
M erlin §i Arthur evolueazä pe douä planuri — cel al isto-
riei, a$a cum e consem nat in cronici, §i cel al universului
mitologic atemporal. Träsäturilor istorice li se adaugä fapte
§i caracteristici supraomenegti din m arele tezaur universal
de folclor §i mit, astfei incit eroul devine incä din lum ea
aceasta nem uritor, ca trupul transfigurat al unei idei.
Caracteristicile vechilor zei dispärup coplegesc m em oria
istoricä, §i personaje care in platitudinea cronicilor abia fac
figurä de biete num e inexpresive incep sä vorbeascä in lim-
bajul atem poral al visului.
Unui dintre cele mai insuflejite episoade mitice adäugate
la istoria cäpitanului celtic, Arthur, e cel al isprävii prin care
a fost dezväluit ca rege predestinat. La indem nul §i sfatul lui
Merlin, s-a decis in cele din urm ä ca dezlegarea complicatei
1 M o rte d ’A rthur, X X L
Probleme sä fie läsatä in seama puterilor supranaturale. In
faja celei mai mari biserici din Londra apäruse o piaträ in
care era infiptä o spadä, in jurul cäreia stätea scris cu litere
de aur cä acela care va smulge spada din piaträ va fi re-
cunoscut ca rege. M ulji au incercat in zadar. Apoi, in cele
din urmä, acest tinär necunoscut, Arthur, care fusese crescut
in tainä sub supravegherea lui M erlin, a venit cälare in fa{a
bisericii §i, färä a fi congtient de sem nificapa m agicä a
faptei sale, a scos spada din piaträ1.
Acest sim bol frapant al elecpunii §i al puterii sacre a
eroului e derivat din perioada preistoricä de la sfirjitul
Epocii de piaträ. Spadele au fost fäurite abia dupä
descoperirea bronzului §i a fierului; inainte existau num ai
sulije, sägeji §i securi. A§adar, eine este acela care
elibereazä m etalul din piaträ? Eroul cultural, faurul m agic,
care a scos lum ea din Epoca de piaträ §i i-a inväjat pe
oameni arta topirii bronzului §i fierului din minereu. Eroul
care poate smulge spada de fier din piaträ nu e neapärat un
mare räzboinic, dar e intotdeauna un m agician putem ic,
stäpin peste lucrurile spirituale §i m ateriale, un vizionar
comparabil, in term enii Epocii fierului, cu inventatorul
modern, chim ist sau inginer, care creeazä noi arme pentru
poporul säu. § i intoem ai cum noi, astäzi, träim in adm irajia
— §i oarecum cu frica — om ului de §tiin{ä, e la fei de firesc
ca §i poporul acelor vrem uri foarte indepärtate sä -1 fi con-
siderat pe cel care scotea in folosul lor m etalul din stincä
drept stäpinitorul ales al secretelor existen;ei.
Eroul din vrem urile acelea era producätorul propriilor
sale arme, literal vorbind „fäuritorul propriului destin“ , a§a
incit puterea §i prestigiul lui depindeau in m are m äsurä de
priceperea lui de a-§i fäuri o arm ä care sä nu i se M ngä in
m üni. Ca sä objinä victoria, räzboinicul atim a la fei de m ult
de m agia spadei ca §i de propriu-i curaj §i for{ä: m agia §i
inzestrarea proprie erau astfei echivalente m itice, fiind in
esen;ä identice cu secretul noului utilaj tehnic superior al
1 R o m a n d e M erlin, 88—9 9 , ed. S om m er, pp. 84—92; M o rte

d ’A rthur, I, I, 5 - 7 .
186 R eg ele $t c a d a v r u l
omenirii. M iracolul §i semnul suprem era spada nepieri-

toare, arm a m iraculoasä dotatä absolut. §i marele vis al
tinerei epoci era sä posede lam a aceasta nepieritoare, intoc-
m ai cum visul Epocii de piaträ fusese acela de a poseda un
proiectil m agic care sä se intoarcä in m ina care -1 azvirlea,
precum ciocanul lui Thor sau fulgerele lui Zeus §i Indra.
Virtutea armei fäurite de cätre erou sau däruite lui de zei
e parte din el insu§i §i semnul puterii lui magice. Arm a se
duce cu el in m orm int sau poate fi prim itä din partea lui
num ai de cineva capabil sä o m inuiascä, deoarece ea este
oarecum o replicä a eroului insu§i. A§a au stat lucrurile cu
arcul lui Ulise, pe care nu 1-a putut struni nici unul dintre
pe{itori. A§a stau lucrurile §i cu spada lui A rthur infiptä in
stincä. Arm a s-a pästrat pentru mo§tenitorul ales, iar aces-
ta i§i face aparipa, tihär §i necunoscut, din m ijlocul altor
num e mai virsm ice §i mai vestite, iar apoi, dupä sävirgirea
faptei care-i confirm ä chemarea, se dovede§te cä el este fiul
bätrinului rege.
Altä spadä a fost cijtigatä de A rthur in luptä cu un uria§,
Regele R ion1. Arm a smulsä unui du §man invins reprezintä
sub o form ä tangibilä puterea celui biruit care e transferatä
apoi asupra invingätorului; om ul care il infrihge pe un
asem enea uria§ §i i§i insu§e§te spada lui e, ca atare, un „om
uria§“, un suprauriag, §i, cm d folosegte arm a in luptä, e
inzestrat cu forfa uriajului. O a treia spadä i-a fost inm inatä
lui Arthur de cätre o m inä ferm ecatä supranaturalä care i-a
intins-o din apa „Lacului“ atunci cmd prim a lui spadä a fost
fnntä intr-o luptä. Aceasta a fost vestita Excalibur. Din
pricinä m sä cä prim a spadä il läsase, fusese incapabil sä -1
invingä pe Regele Pellinor, §i, ca urmare, stäpinirea i-a fost
sortitä sä räm inä o vrem e incom pletä2.
M asa Rotundä ii fusese incredin{atä initial de cätre
M erlin tatälui lui Arthur, iar la m oartea lui ea incäpuse pe
m iinile unui anum e Rege Leodogran din Camelot, care era
tatäl tfum oasei prinjese Guinevere. A rthur 1-a ajutat pe
1 R o m a n d e M erlin, 308—314. S om m er, pp. 2 4 5 —251.

2 M orte d 'A rth u r, I, 2 3 -2 5 .
P A T R U R O M A N E D IN CICLUL RBG ELU 1 A R T H U R 187
Leodogran sä scape de o arm atä de du§mani, a fost räsplätit
cu m ina fiicei lui §i de ziua nun{ii a intrat in posesia M esei
Rotunde. M embrii inipali ai confreriei erau cavaleri care se
aflaserä in slujba Regelui Leodogran. A lpi au fost ale§i de
cätre Arthur la indem nul lui M erlin. Ultim ul loc gol (cu
exceppa „locului prim ejdios“ sortit sä räm inä liber in
a§teptarea unor viitoare ihtim pläri secrete) a fost asumat de
nebiruitul Rege Pellinor, care acum s-a inclinat bucuros in
fa(a m ärepei lui A rthur. § i astfei a fost desävir§itä
stäpinirea regelui suprem al cre§tinätäpi celtice1.
Soarele räsärise incä o datä. Arthur se cäsätorise cu
Guinevere, confreria M esei Rotunde se intregise, iar m em
brii ei erau pregätip cu topi pentru isprävi m iraculoase.
Viaja pärea plinä de sens §i fägäduin{e. Cavalerii adunap
§i-au inäl(at spadele §i au jurat pe cupa ce fäcea ocolul
mesei sä schimbe nedreptatea in dreptate, sä-i hräneascä pe
cei fläminzi §i sä-i ajute pe cei neputincio§i, sä respecte
legile §i sä nu refuze niciodatä sä ajute o fem eie aflatä in
primejdie. Dar nici nu li se stinsese bine juräm intul pe buze
cä au prins sä se petreacä cele m ai ciudate evenimente.
intr-o mare häm äialä de ciini §i in sunet misterios de
comi, in salä se näpusti o sälbäticiune, un cerb alb urm ärit
indeaproape de un m ic copoi foarte iute §i dupä ei o haitä
de ciini. Ceata alergä in jurul m esei §i deodatä cerbul, dis-
perat, säri peste Gaw ain, rästumindu-1 pe spate. Copoiul
cei mic se repezi §i el, dar Gaw ain ü prinse §i, parcä vräjit
§i el, se läsä antrenat in virtejul acela care ie§i vijelios din
salä pe urm ele cerbului.
Cavalerii M esei Rotunde §edeau ca in vis. Cind iatä cä o
fatä cälare pe un buiestraj alb se arätä in u§ä, jelindu-se
dupä cäjelujul ei. „Nu cum va sä mi-1 ia“, se tinguia fata.
„Aminte§te-p de juräm intul täu, Rege A rthur, sunt la
ananghie §i ai jurat sä nu refuzi niciodatä sä ajup o fem eie
aflatä in prim ejdie.“
1 R o m a n de M erlin , 4 8 -5 4 , 1 7 7 -2 0 6 , 289, 4 1 0 -4 1 4 , ed.

S o m m er, pp. 5 4 - 6 0 , 1 5 0 -1 6 9 , 2 3 2 - 2 3 3 , 3 2 0 -3 2 4 ; M o rte
d ’A rthur, III, 1-4 .
Regele räm ase täcut, cu m ina pe m ineral spadei. CTnd

depusese juräm intul se gindise la cu totul alte fapte declt sä
inapoieze un cäjel imei fete mihnite. N ici nu apucä sä-§i
adune glndurile, cä ln salä pätranse cälare un cavaler negra
posom oiit, prinse cäpästral buiestragului alb §i, m ainte ca
vreun cavaler sä schijeze vreun gest, o scoase afarä pe fata
m läcrimatä. De pe colinele üidepärtate incä se mai puteau
auzi com ii m isterioji.
Top rämaserä ca träznip §i, descumpänit, Arthur se intoarse
cätre Merlin: „Ce mseamnä toate acestea, o, mare magician?
S-au ivit din pädurea ta ferm ecatä? Sunt oare duhuri?“
M erlin i§i dädu pe spate gluga ce-i ascundea chipul
bräzdat §i-n clipa cind i se fäcurä väzute, träsäturile i se
transform arä. Infäp§area obignuitä, cu lunga-i barbä albä §i
cununa de vlsc draidic, devenise chipul strälucitor al unui
bärbat färä vlrstä, cu frunze de laur in päral bälai. Cind vor-
bea, suridea, iar glasul lui avea tim bral indepärtaplor com i
de vuiätoare. „N-a fost o vlhätoare ferm ecatä §i o tinärä
zrnä?“ spuse el. „Nu e§ti oare destul de bärbat ca sä fii in
cäutare de aventuri cu duhurile §i sä pom ejti cälare in
urm ärirea fäpturilor näzdrävane? De ce oare v-ap adunat
aici laolaltä dacä nu ca sä urm ap pilda lui Gawain?“ Dupä
care i§i acoperi iarägi fa{a §i se fäcu neväzut1.
Lui Arthur §i cavalerilor säi nu le-a fost dat sä se bucure
m ult de ihtregirea M esei Rotunde sau de cununia m isticä a
regelui §i a reginei, simbol §i ea al atingerii unui anumit
grad de perfecpune. Un vm t adus de M erlin a suflat prin
castel §i totul s-a transform at, cavalerii §i-au pierdut firea,
§i totu§i nu avusese loc declt trecerea unui cerb alb häituit
§i a unei fete plinse §i neajutorate. A ceastä replicä ironicä
la juräm intul lor solemn le-a torturat cugetele §i le-a am äiit
inim ile, deoarece pentra ei era un semn al de§ertäciunii
ihtregii lor sträluciri.
Fiecare moment de realizare m via ja celui ales e o treap-
tä ce poartä ln ea germenele morjii, deoarece ln clipa cind
1 S u ite du M erlin, M S H uth, fol. 157—158, ed. G aston, P aris, §i

Jacob U lrich, P aris, 1886, vol. II, pp. 76—79.
P A T R U R O M A N E D IN C IC U JL R E G E L U I A R T H U R 189
crede cä stadiul la care a ajuns reprezintä sfir§itul, rezulta-
tul e o ve§tejire in banalitate, m onotonie §i repeti{ie. Lum ea
tangibilä, in m äsura in care e cuceritä, devine pustiitä, in
m äsura in care e sigurä §i bine ordonatä, färä pericole §i
aventuri reale, devine inertä. § i atunci pericolele se ivesc
din necunoscut, din pädurea vräjitä, din C astelul
Primejdiilor, din V alea färä intoarcere. Cavalerii au injeles
acum acest lucru. Intrefinerea perfecjiunii cavalerejti poate
deveni un joc, o rutinä satisfäcutä de sine, a§a cum se poate
intim pla cu orice fazä a propä§irii spirituale pentru cel ales,
dacä zäbove§te cum va de-a lungul drumului säu — chiar
dacä, la nivelul m uritorului de rind acest mod de activitate
poate fi suflul insugi al viefii, predestinat de naturä. In cazul
m care nu m ai existä §i alte aventuri ln rezervä, lumea
civilä nu m ai are nim ic de oferit alesului declt pozijia unui
demnitar. Dom eniul real al strädaniei trebuie sä devinä
atunci aventura sufletului. Partenerul M esei Rotunde tre
buie sä se lnve§m lnteze in vederea cäutärii de unui singur a
supranatur alului.
Pädurea pilplie intr-o ferm ecätoare luminä dublä, sunt
noi primejdii, noi m iperi. Pädurea celticä nu e o lume
opusä, ca infem ul teologiei cre§tine, ci un tärim al sufletu
lui Insuji, pe care sufletul poate hotäii sä -1 cunoascä §i sä-§i
caute in cuprinsul lui cea m ai intim ä aventurä. A sta a
insem nat alegerea prom ptä a lui Gaw ain cmd s-a dus dupä
cäfelu§ §i dupä cerbul cel alb. Existä o putere neprihänitä
care -1 apärä pe erou, dar el nu se poate sustrage chem ärii
abisului. Tot ceea ce in lum e e mtunecos §i ispititor
urm eazä sä fie regäsit m pädurea vräjitä, unde izvorä§te din
cele m ai admci dorinje ale noastre §i din cele m ai strävechi
vise ale sufletului.
In fafa cavalerilor stä acum adevärata lor misiune. Merlin,
ihdrum ätorul lor, le-a dezväluit semnificajia vinätorii. Stau
fajä-n fajä cu aventura m raport cu care orice altceva nu a
fost declt un preludiu m enit sä consolideze cercul con-
freriei celor aleji. C a m em bri, tofi, ai M esei Rotunde, ei
sunt uni$i printr-o legäturä comunä, §i drum urile lor, de§i
predestinate pentru fiecare dintre ei in parte, se vor Intilni,
incruci§a §i Impleti. Eie vor fi parcurse prin pericole simi-

lare cätre scopuri similare. §i la fei ca §i isprävile lui
Heracles, ca expedipa Argonauplor, ca viaja eroicä a lui
Teseu §i cälätorüle lui Ulise, povegtile lor vo r reprezenta §i
interpreta diferite cäi de inipere, transform are, intru
realizarea perfecpunii.
Rom anele din ciclul arthurian sunt corespondentele
celtice ale m arilor m ituri ale civilizapei clasice. Eie au fost
unul din principalele corective ale crejtinism ului medieval
(altul a fost intilnirea cu Islam ul §i vechea lui tradipe),
inälpndu-se din adlhcurile celei mai indepärtate antichitäp
§i indicind drum ul prin suferinjä §i inipere cätre o omenire
superioarä. M agia lor, m agia druidicului M erlin, a inspirat
§i a vräjit inim a om ului european pinä in plinä Renajtere,
cind profundul sim bolism oniric al drum epilor §i cäutärilor
cavalere§ti, total uzat in rom anele populäre, a fost ridi-
culizat de spiritul lui Rabelais §i a prim it lovitura de grape
in figura lui Don Quijote. M erlin insä, in ce-1 prive§te, se
reträsese de mult din lum ea in care lucrase cu inipapi säi,
unindu-i m ai ititii in cercul M esei Rotunde, iar apoi
imprä§tiindu-i incä o datä pe drumurile transform ärilor
respective.
Sfirjitul lui M erlin e bine cimoscut. In pädure, intr-o
btmä zi, a intünit-o pe frum oasa Niniane, despre care se
spunea cä era fiica, zäm islitä cu un nobil bogat pe num e
Dyonas, a Dianei, sirena sicilianä. M aicä-sa o m zestrase cu
num eroase daruri m iraculoase §i, datoritä acestora, fusese
scris cä ea avea sä-1 farm ece pe Merlin. El a amuzat-o cu
un joc magic. A rupt o nuia §i a desenat un cerc; §i-a fäcut
num aidecit aparipa o suitä de cavaleri §i doamne, (inindu-se
de m iini §i cintind cum nu se putea inchipui m ai frumos.
Cintau §i m enestreli la felurite instrumente, a§a incit p se
pärea cä asculp m uzica ingerilor. Apoi, dupä ce soarele s-a
urcat sus pe cer, ju r im prejur a räsärit un gard viu räcoros
§i umbratic, iar in iarba grasä au apärut flori §i plante felu
rite. Niniane nu se m ai sätura de acea m uzicä, deji n-a
injeles decit vm vers din ea: „Amarä suferin(ä e sfir§itul dul-
cilor bucurii ale iubirii nou näscute.“
Niniane i-a smuls lui M erlin fägäduinja de a o inväia arta
lui §i §i-au jurat unul altuia iubire vegnicä. S-au insopt §i, in
fericirea dragostei impärtägite, M erlin a invä{at-o m ulte
lucruri ciudate. Nu se indurau sä se despartä §i de fiecare
datä cind se intilneau, vräjitorul se sim jea §i m ai stiins legat
de ea. §i a§a a invä{at-o tot m ai multe. §tia foarte bine cä
avea sä vinä ziua cind ea il va vräji total cu propria lui
magie. Cu toate acestea a continuat, luindu-§i adio de la
A rthur §i de la lum ea faim ei lui.
Dupä ce Merlin s-a intors din ultima sa vizitä la Camelot §i
a iegäsit-o pe Niniane in pädurea magicä, ea 1-a intimpinat mai
aträgätoare §i mai pätim ajä decit oricind. „Invapi-mä“ , 1-a
implorat ea, „cum, färä fiare sau ziduri de inchisoare, a§ putea
inlänpii un bärbat, numai prin magie, §i in a§a fei, incit sä nu
mai poatä scäpa niciodatä decit dacä vreau eu sä-1 eliberez.“
M erlin suspinä §i-§i plecä fruntea. Apoi, nemaiavind nici
o repnere, o inväjä toate procedeele §i elem entele unei vräji
atit de putemice. Niniane ü ascultä bucuroasä §i-l impärtä§i
cu atita nestäpinire din dragostea ei, incit sä nu mai cunoascä
niciodatä altä fericire asemänätoare decit in tovärä§ia ei.
§i hoinäreau a§a mrnä-n m inä prin pädurea Broc61iande
§i, dacä oboseau, se a§ezau sub eite un päducel incärcat de
flori dulce-mirositoare. Acolo se desfätau cu vorbe duioase
§i särutäri, ji-ntr-un tirziu M erlin i§i puse capul in poala ei
§i ea il m ingiie pe obraji §i-§i im pleti degetele in pärul lui
pinä cind il furä somnul. De indatä ce se incredinpi cä
doarm e adinc, ea se ridicä binijor, i§i scoase välul §i-l
infäjurä pe tufa de päducel. Apoi, folosind vräjile inväjate
de la M erlin, fäcu nouä pa§i in jurul m fei, intr-un cerc pe
care -1 desenase acolo, §opti de nouä ori cuvintele m agice
cuvenite §i §tiu cä dupä asta vraja era de nedesfäcut. Dupä
care §ezu iarä§i §i-i luä iarä§i in poalä capul lui Merlin.
Vräjitorul se trezi §i privi in jur; i se pärea cä zace pe un
pat intr-un tum incredibil de ihalt. „Dacä nu räm ii cu m ine
pe veci“ , spuse el, „inseam nä cä m -ai trädat, cäci nim eni
afarä de tine nu m ä poate elibera din tum ul acesta.“
,Jubirea m ea“ , räspunse Niniane, „o sä m ä odihnesc
deseori in brajele tale.“
§ i s-a linut de cuvint. A u trecut foarte pu$ine zile sau

nopp pe care sä nu §i le fi petrecut cu el. §i el nu se putea
mi§ca de acolo, ea insä putea veni §i pleca dupä plac. Cu
vrem ea insä ea ar fi vrut bucuros sä-i redea libertatea, cäci
o intrista sä -1 vadä pururi prizonier, dar vraja fusese mult
prea putem icä §i era peste puterile ei s-o desfacä. A§a incit
a räm as aläturi el, cu inim a grea de o ve§nicä m ihnire1.
E o poveste sclipitoare, plinä de blinda nostalgie a lui
Tristan §i umbritä de o melancolie duioasä— o poveste despre
farmecul strävechi al vräjii iubirii, coloratä §i retu§atä cu roco-
coul amoros al Franjei medievale. Elementul curtenesc apare
numai in stilizare, materialul mitic propriu-zis e strävechi.
Povestea are insä §i o nuanjä aparte. Vräjitorul i§i dä in
vileag §tiin{a magicä. Dar nu §i-o dezväluie copiilor lui
m inune, cavalerilor M esei Rotunde, §i nici chiar dom nului
lor, protejatul säu, Regele Arthur. Cäci lumea nu trebuie
condusä in ultim ä instan$ä de un cerc de in{elepp, de un
grup de mahatmagi de dincolo de Himalaia, de ni§te
Sarastro §i Cagliostro din tem plele lor, sau de vreun alt
grup de inipafi desävirjip. M erlin e prea injelept sä le
impärtä§eascä unora ca ei visul de a descilci ghem ul lumii,
de a lese din el un covor al desävir§irii dupä un m odel ideal.
Ochii lui profetici pot vedea cum se desfägoarä imaginile
viitorului §i cele ale prezentului deopotrivä §i §tie ce
urm eazä sä se intimple. A§a incit el i§i lasä mo§tenire pu-
terea in{elepciunii sale magicp in m inutele fascinante ale
iubirii nebunejti, ale iubitei lui fermecate. Ea reprezintä
personificarea energiei captivante ä viejii inse§i §i, in neso-
cotinja ei, ea ii acceptä darul, a cärui putere depä§e§te orice
inchipuire. §i ea nu se poate gindi sä-i dea altä intrebuinjare
decit ca sä -1 vräjeascä cu ajutorul ei pe insugi m aestrul
magiei. Astfel, stäpinul pädurii ferm ecate este legat prin
vrajä, prem editat §i voit, in propriul säu domeniu, §i incä de
cätre o tinärä fäpturä supranaturalä ce reprezintä intruparea
profunzim ilor m agice ale pädurii inseji.
1 R o m a n de M erlin , 27 7 —2 8 0 , 5 2 6 , 5 5 4 —5 5 7 , cd. S o m m er,

pp. 2 2 3 -2 2 6 , 4 5 1 -4 5 2 , 4 8 2 -4 8 4 .
M erlin se retrage, cu alte cuvinte, in puterea care este el
insu§i. D oar in aparenjä a pierit din cauza ei. El se intoarce
de bunävoie acasä, in existenja ei pätrunsä de m iresm e,
täcut invoaltä, dupä ce atita tim p el a fost puterea ce a lucrat
in lum ea din afara ei. M erlin era chipul §i glasul pädurii;
fa$a e insä ascunsä acum , iar glasul s-a stins in täcerea care
i-a dat na§tere, täcerea din care a venit m esajul transmis de
el in lum ea spapului. La fei §i incon§tientul, dupä ce o
vreme s-a im bräcat m cuvinte §i gesturi, dupä ce o vrem e a
guvem at asem enea congtientului, se intoarce in täcere in
propriu-i somn. V iclenia N inianei e o iluzie; acceptarea ei
de cätre M erlin m seam nä cunoagtere. In ochii strälucitori ai
fetei el i§i poate recunoa§te chintesenja propriei fiin{e.
Abisul, in injelepciunea §i suprem a sa indiferenjä, e
ceea ce 1-a m om it pe M erlin sä se supunä vräjii care 1-a
scos din lucrarea §i trium furile lumii. M erlin ie§ise la
ivealä in lum e, s-a intors acasä in pädure. Ce m seam nä lu
mea pentru pädure? Ce este conjtientul pentru inconjtient?
Iatä o intrebare pe care num ai M erlin o poate pune, cäreia
num ai el ii poate da un räspuns. Ce e oare istoria, in spapu
§i tim p, pentru abis? El in sä ne-a dat räspunsul säu.
Räspunsul este cä el ii ingäduie pädurii sä-1 reinghitä §i cä
el redevine pädurea m agicä §i top copacii ei. Cäci el e
stäpinul pädurii §i esenja ei, pe cind cavalerii M esei
Rotunde sunt copii ai oam enilor, stäpini peste castele §i
eroi ai lumii. Incon§tientul, prin M erlin, s-a m anifestat in
lum i prin sim boluri revelatoare 51 se cufundä iarä§i in pro-
pria-i täcere prim ordialä.
Abandonindu-se artelor m agice ale Ninianei, care sunt in
Chip ciudat ale lui insu§i, §tiind pas cu pas felul in care pierde
§i care va sä-i fie sfirjitul, M erlin se ridicä la inälpm ile unui
zeu indian, care se retrage, dupä o perioadä de manifestare,
inapoi in propria-i täcere, §tiind cä nu mai are de jucat nici
un rol in salvarea sau judecarea lumii. Aceasta a fost acîunea
lui Shiva, atunci cind, intr-o devopune täcutä, el s-a abando-
nat vehemenjei erotice, nesajului tandru al zeijei sale §i,
nemi§cat in fa{a ei, a incredinjat m iinilor ei creatoare drama
universalä a najterii, implinirii §i decäderii.
194 R eg ele ?i cadavrul
Arthur §i cavalerii säi au fost indurerap peste m äsurä la

plecarea lui M erlin. Au agteptat zadam ic, §i vrem e de
m ulp ani au rätäcit cäutindu-1 prin lume. Odatä, pe clnd
cälärea in tristat prin pädurea B rocöliande, lui G aw ain i
s-a pärut cä aude un glas, era insä doar un fo§net slab §i nu
§i-a putut da seam a de unde venea. §i 1-a auzit incä o datä.
„Nu fi trist, Gawain, tot ce trebuie sä se mtimple se intim-
plä.“
„Cine oare e§ti tu care im i spui pe num e?“ strigä
Gawain.
„Nu m ä cuno§ti, Sir G aw ain?' spuse glasul suav §i blind
musträtor. „Odinioarä m ä cuno§teai bine. Se vede cä e
adeväratä vechea zicalä — daeä päräsegti curtea, te päräsegte
§i ea pe tine. Cind il slujeam pe Regele Arthur eram cunos-
cut ji iubit de toatä lumea. Acum svmt un sträin, ci nu s-ar
cädea, daeä pe pämint ar mai fi credinjä sau fidelitate.
Atunci Gaw ain strigä: „O M agistre M erlin, acum ip
recunosc glasul. Vino, sä-p pot vedea fa{a.“
„Nu-mi vei vedea niciodatä faja“ , räspunse M erlin, „ji
e§ti ultim ul care-m i auzi glasul; dupä tine, nu voi m ai vorbi
nici unui om. Nim eni nu va mai ajunge vreodatä in locul
acesta, chiar §i tu te afli aici pentru ultim a datä. N u voi
putea niciodatä sä viu la tine, oricit m -ar durea cä trebuie sä
räm in aici pentru totdeauna. D oar cea care m ä {ine aici
poate veni §i pleca dupä voie, ea e singura care m ä poate
vedea §i-mi poate vorbi.“
„Cum, prietene drag“ , strigä Gaw ain, „e§ti oare atit de
inlänpiit, incit nu vei mai fi nicicind liber? Cum p s-a putut
intim pla una ca asta toem ai {ie, celui m ai injelept dintre
oameni?“
„Sunt §i cel m ai mare nebun“, räspunse M erlin. „Iubesc
pe altcineva mai mult decit pe m ine insum i §i am inväât-o
pe iubita m ea cum sä m ä lege de ea, §i acum nim eni nu m ä
mai poate elibera.“
M ihnit, Gaw ain intoarse calul §i-l päräsi, ca sä dueä
vestea la curte. §i m are a fost jalea cind le-a spus cavale-
rilor cä nim eni nu-1 va m ai vedea vreodatä pe M erlin §i nici
nu-i va m ai auzi glasul, §i cind le spuse §i prin a cui putere
era {inut in captivitate. §i plinserä auzind cum ii binecu-
vtntase pe toji, pe rege §i pe reginä, pe nobili §i regatul1.
D epozitatä §i celebratä in aceastä poveste despre sfirjitul
lui M erlin este puterea coplegitoare a lum ii supranaturale
— motiv prim ordial in m iturile §i legendele celjilor. M agia
iubirii §i a sirnjurilor, puterea naturii §i a incon§tientului
constituie o forjä m ai im perioasä decit voinâ §i renunjarea,
conjtiinja §i rapunea. E aici un cult nostalgic al disoluîei,
un sentim ent tandru al coboririi m isterioase in sinul puteri-
lor zämislitoare: acea intoarcere la „M um e“ , pe care am
identificat-o deja in povejtile m ai vechi §i pe care Richard
W agner a celebrat-o in cintecul despre m oartea din iubire,
L iebestod, despre contopirea indisolubilä a lui Tristan §i a
Isoldei. O tem ä miraculos de fascinantä, dar pe de altä parte
plinä §i de prim ejdii inspäim intätoare, deoarece aceastä
sim patie cu m oartea poate fi trezitä §i la chem area unui räu
demonic ce-1 urm ärejte §i-l cuprinde pe oricine incearcä sä
scape din m rejele lui. In povestea despre sfirjitul lui
M erlin, ca §i in cea despre Tristan §i Isolda, victoria §i-o
celebreazä m oralitatea silfilor §i zinelor, a puterilor apei §i
pädurii, vechea religie a naturii §i m isticism ul esenjial al
triburilor celtice.
C ursul istoriei universale s-a pronunjat im potriva
m oralitäjii celjilor, im potriva divinei irosiri de sine a lui
M erlin; im p o triv a abandonärii lui in m iinile fiinjei
am ägitoare cäreia tot el i-a m credinjat funiile de aur ale
propriei sale captivitäji. Englezii, nu irlandezii sau galezii,
au m tem eiat cel m ai m are imperiu de dupä Rom a, §i intrea-
ga lum e este favorabilä cirm uirii M esei Rotunde, cäläto-
riilor §i descoperirilor ca §i aventurii intervenponism ului
bine intenponat. Tufa de päducel ihflorejte insä indestruc-
tibil §i-n ea M erlin e incä viu. Poate oare vräjitorul care se
sim te-n largul lui in vejnicie — vizionarul care vede
viitorul ca pe im flux schim bätor de im agini intr-o sferä de
cristal — poate el oare lupta im potriva talazurilor tim pului?
1 R o m a n de M erlin, 558, 5 6 5 -5 6 9 , ed. S om m er, p p . 4 8 4 —485,

4 9 2—496.
196 R egele $i cad avrul
Sunt m ulte m otive de reflecpe in sfirjitul lui Merlin.

Trupul §i sufletul pot avea parte de destine m ai rele. A fi
tM t necontenit in juiul lum ii in aventuri färä sfirjit, indife-
rent cit de variate ar fi eie, e pinä la urmä o monotonie la
fei de ingustä §i lim itativä ca §i cercul m agic de sub spinul
in floare. Ulise obose§te in cele din urm ä de top m onjtrii pe
care i-a biruit, de dificultäple asupra cärora a triumfat, de
atitea Circe §i Calypso aläturi de care §i-a inecat sufletul in
uitare, obosegte de ostroavele cu falezele §i porturile lor ce
i s-au ivit in cale, prietenoase sau ostile, dizolvindu-se apoi
in amurgurile trecutului, obose§te de m area neagrä ca vinul
§i de täcerea instelatä, §i tinjejte dupä repetipa m ai pu$in
bogatä m evenim ente a lucrurilor bine cunoscute de fiecare
zi, tinje§te dupä m ica lui insulä, dupä casa §i sopa sa tot mai
im poväratä de ani. Cäci inim a om ului e im pärptä intre
douä lumi. Pe de o parte, este codrul experienjei, deopo-
trivä exterior §i interior, lipsit de drumuri, plin de m onjtri
§i de aventuri, zm e §i vräjitoare, §i de fiinje indrägostite
supuse de vräji, care cer sä fie salvate, pentru ca apoi sä-§i
vräjeascä la iihdu-le salvatorii. §i, pe de altä parte, e häp§ul
dulce mirositor de päducel, §i tot dorul de spapi indepärtate
se intoarce acasä spre a-ji afla odihna sub norul lui de flori,
dureros, dar fericit redat linijtii. §arpele se incoläce§te in
ultim u-i somn. §i acesta-i ajunul zilei creapei, noaptea cea
intunecoasä dinaintea clipei in care m iriadele de form e §i
de intim pläri ale universului vizibil vor izbucni din sanctu-
arul al cärui väl n -a fost niciodatä ridicat de vreo minä.
M erlin §i Niniane par, in cele din urmä, a-§i fi schimbat
sexele. El e m ulpimit cä a fost mvins §i cä se odihnejte in
pace, pe cind ea, cu §tiinta pe care el i-a transmis-o, e liberä
sä vinä §i sä plece. Prezenâ ei il subjugä §i-l desfatä. §i intre
timp, Masa Rotundä, care prin isprävile ei m ärele §i {elul ei
nobil a dat na§tere unei noi ordini a lumii, se cufundä in
uitare, fündcä M erlin, magistrul §i indrum ätorul, §i-a arun-
cat bagheta magicä. Principiul interior care a conceput §i
susjinut ideea confreriei M esei Rotunde, care a ales §i a
mdrumat §i a prezis destinul m em brilor ei, s-a retras in el
insu§i, dizolvat in crepusculul propriei sale flinke eteme.
Regele §i cadavrul
A fost rem arcabil m odul th care a fost antrenat regele in

aventurä. Vreme de zece ani, zi de zi, i§i fäcuse aparipa tn
sala de audienê, unde lua loc ca sä asculte pllngeri §i sä
im partä dreptate, un om sfint In straie de ascet cer§etor,
care, färä o vorbä, ii oferea un fruct. §i fa{a regeascä accep-
ta neinsem natul dar §i-l trecea vistiem icului säu aflat in
spatele tronului. Färä a form ula nici o rugäm inte, cergetorul
se pierdea apoi in m ulpm ea jälbarilor, nelästnd sä se vadä
nici cel mai m ic semn de dezam ägire sau de neräbdare.
S-a m timplat apoi intr-o zi, la vreo zece ani dupä cea din-
tii aparipe a om ului sfint, ca o m aim ujä dom esticä, scäpind
din apartam entele fem eilor situate in palatul interior, sä
vinä Jopäind in salä §i sä sarä pe brajul tronului. Cergetorul
tocm ai i§i prezentase darul §i regele i -1 trecu in glum ä
maimujei. Cind anim alul mu§cä din el, cäzu un giuvaer
valoros care se rostogoli pe pardosealä.
Regele fäcu ochii mari. Se intoarse cu denm itate cätre
vistiem icul de lingä el. „Ce s-a m timplat cu toate cele-
lalte?“ intrebä el. V istiem icul azvirlise toate acele daruri
m odeste printr-o fereasträ inaltä cu zäbrele in cam era teza-
urului, nebätindu-§i capul nici m äcar sä descuie u§a. A§a
incit i§i cem iertare §i se gräbi la vistierie. D eschizind-o, se
indreptä cätre partea de sub fereasträ. Acolo, pe pardosealä,
zäcea o gräm adä de frncte putrezite in diferite faze de
descom punere §i, in m ijlocul gunoiului adunat in ani de
zile, o gräm adä de pietre scumpe färä de prej.
Regele a fost incintat §i a däruit toatä gräm ada vistier-
nicului. Suflet m ärinim os, el nu era lacom de bogäpi, dar i
198 R eg ele ?i c a d a v r u l
se trezise curiozitatea. Prin urm are, cm d ascetul s-a

infäp§at a doua zi de diminea{ä §i i-a intins täcut aparent
m odesta ofrandä, regele refuzä sä o prim eascä dacä nu zä-
bovegte un tim p ca sä stea de vorbä. Omul cel sfmt declarä
cä dorejte o intrevedere particularä. Regele ii satisfäcu
dorinta §i cerjetorul i§i expuse in fine cererea.
A vea nevoie, ii spuse el regelui, de ajutorul unui erou, al
unui bärbat cu adevärat cutezätor, care sä -1 asiste intr-o
operajie de magie.
Regele fu interesat sä afle mai m ulte amänunte.
Armele adeväraplor eroi, explicä magicianul, sunt renumite
in analele magiei, pentru deosebita lor putere de exorcizare.
Regele ii ingädui solicitantului sä continue.
Sträinul il invitä atunci sä vinä, in urm ätoarea noapte cu
lunä nouä, la m arele teren funerar, unde erau incinerafi
morfii ora§ului §i spinzurafi criminalii.
Regele, neinfricat, i§i dädu consim jäm intul, iar ascetul,
care purta num ele foarte potrivit de ,3 ogat-in-räbdare“ , i§i
luä rämas-bun.
Sosi §i noaptea stabilitä: urm ätoarea noapte cu lunä
nouä. Regele, singur, i§i ihcinse spada, se infäjurä intr-o
m antie neagrä §i, ihfofolit a§a, o pom i in indoielnica aven-
turä. Pe m ästirä ce se apropia de tem utul cim p de
ingropäciune, devenea tot m ai conjtient de tum ultul spec-
trelor §i al dem onilor ce se m virteau prin locul acela ciudat
infruptindu-se din morî §i celebrindu-§i oribilele petreceri.
§i m erse m ai departe netemätor. O n d p äji in zona de
incinerare, la lumina rugurilor funerare ce incä ardeau moc-
nit, ochii lui ageri distinserä, pe jum ätate ghicind, de-
välm äjia pirjolitä de schelete §i tigve innegrite. Urechile ii
bubuiau de urletul hidos al hienelor. Continuä sä m eargä
pinä la locul de intilnire §i-l väzu pe vräjitorul säu cufundat
in trasarea unui cerc m agic pe pämint.
, Jatä-m ä“ , spuse regele. „Ce pot face pentru tine?“
Celälalt nici nu catadicsi sä ridice privirea. „Du-te de
cealaltä parte a cim pului de incinerare“, spuse el, „§i vei
gäsi stirvul unui spinzurat bäläbänindu-se intr-un copac.
Taie-i fimia §i adu-1 aici.“
R egele $i cadavrul 199
Regele se intoarse §i, dupä ce traversä incä o datä zona

intinsä, ajunse la un copac uriaj. N oaptea färä lunä era
luminatä num ai de pUpnrea rugurilor mistuite; dem onii
fäceau un zgomot inuman. El msä era neinfficat §i, zärindu-1
pe cel spinzurat care atim a acolo, se urcä in copac §i retezä
funia cu sabia. Cind cäzu, cadavrul scoase un geamät, ca §i
cum s-ar fi lovit. Regele, crezind cä tncä m ai erau urme de
viajä in el, incepu sä pipäie le§ul injepenit. Din gitlejul
acestuia ieji un ris ascupt, §i regele i§i dädu seama cä trupul
era locuit de un spirit.
„De ce rizi?“ intrebä el.
Cum vorbi, cadavrul zburä inapoi pe creanga copacului.
Regele se cäjärä iarä§i §i dädu jos le§ul. II ridicä färä sä
rosteascä de astä datä nici un cuvint, il puse pe um är §i
incepu sä meargä. D ar nu fäcu mulji pa§i cä glasul din stirv
incepu sä vorbeascä. „O, rege, ia sä-p scurtez eu drum ul cu
o poveste“ , spuse el. Regele nu räspunse, a§a cä spiritul i§i
spuse povestea.
A fost odatä un prin$ care s-a dus la vinätoare cu un pri-
eten tinär; prietenul era fiul cancelarului aflat in slujba
regelui, tatäl prinfului. §i pierzind legätura cu sojii lor, o
pom irä la intim plare prin pädure, pinä cind ajunserä la un
lac incm tätor, unde se oprirä sä se odihneascä. Prinpil zäri
o fatä frum oasä care se scälda pe tärm ul dim potrivä §i care,
neobservatä de insotitoarele ei, ii §i fäcu semne peste apä.
El nu izbuti sä injeleagä semnele, dar fiul cancelarului le
prinse foarte bine inêlesul. Ea i§i com unicase num ele, pe
cel al fam iliei sale §i al regatului in care träia, im pär-
tä§indu-i totodatä dragostea ei. D upä ce ea le intoarse
spatele §i dispäm in desi§, cei doi tineri se läsarä pägubagi
§i-o luarä agale spre casä.
In altä zi, sub pretextul altei partide de vinätoare, cei doi
prieteni plecarä iarägi in junglä, se desprinserä de ceilalji §i
se duserä in orajul unde träia fata. Gäsirä gäzduire in casa
unei bätrine pe care o plätirä ca sä le slujeascä drept curier.
Fata a fost atit de isteajä, incit a §tiut sä dea un räspuns de
care bätrina nu §i-a dat seama cä e o injelegere de intilnire.
Semnele au fost desciffate de fiul cel de§tept al cancelarului.
Apoi, din pricini lunare, intünirea a trebuit aminatä, gi fata

a descris, tot prin semne, cum sä facä printul ca sä ajungä
tu grädina tatälui ei gi sä se cajere ptnä in cam era ei aflatä
la tnälpm e. El inträ, dupä cum conveniserä, pe fereasträ, gi
cei doi mdrägostip i§i gäsirä desfätarea unul in brätele
celuilalt.
Fata era deopotrivä pätimagä gi vicleanä. Afllnd cä sem-
nele ei fuseserä descifrate nu de cätre prinj, ci de prietenul
lui, s-a tem ut num aidectt cä o sä fie trädatä, astfei mcit s-a
hotärit sä-1 oträveascä pe interpret. Acesta tnsä nu era mai
pu{in viclean dectt ea gi chiar preväzuse ce avea sä se
inttm ple. Näscocise im plan care sä o mve{e, o datä pentru
totdeauna, cä el gtie sä aibä grijä gi de el, gi de prin{.
Ttnärul s-a deghizat tntr-un ascet cergetor gi 1-a convins
pe print sä joace rolul de ucenic al ascetului, iar apoi,
printr-un giretlic ingeniös, fäcu astfei incit asupra fetei sä
cadä bänuiala cä e vräjitoare. L-a incredinlat pe regele
acelei Järi cä ea fusese pricina m orjü neagteptate a fiului
säu tncä prunc gi a adus asem enea dovezi, incit ea a fost
osinditä la o m oarte ruginoasä. Expusä goalä in afara ora-
gului, a fost läsatä pradä fiarelor din jungla inconjurätoare.
Dar de indatä ce fata a fost päräsitä acolo, cei doi tineri,
dupä ce-gi fäcuserä rost de cai iup pentru ei, o räpirä gi
fugirä cu ea in regatul prinjului, unde ea li deveni m ireasä
gi viitoare reginä. M ihnirea adäugatä dizgrafiei gi pierderii
i-a doboxlt pe pärinpi bätnni ai fetei; inim ile li s-au fruit gi
au murit.
,Eî bine, eine oare a fost vinovat de moartea acestora doi?“
tntrebä pe neagteptate spectrul din strrv. ,JDacä gtii räspunsul
gi nu -1 spui, capul ji se va sfätima m sute de bueäp.“
Regele credea cä gtie räspunsul, dar se tem ea cä daeä
scotea o vorbä cadavrul avea sä zboare m apoi m copac.
Totugi, nu {inea citugi de puîn sä-i explodeze capul.
,Jîci fata, nici prinjul nu au fost vinovap“ , spuse el,
,/iin d cä erau apringi de sägetile iubirii. Vinovat nu a fost
nici fiul cancelarului, deoarece nu actiona in folos propriu,
ci in slujba stäpinului säu. Singurul vinovat a fost regele
lärii aceleia, care a ingäduit sä se petreaeä asemenea lucruri
R egele 91 cadavrul 201
in regatul säu. El n-a väzut giretlicul ce s-a bizuit pe durerea

fireascä resimfitä de el pentru pruncul säu. N -a izbutit sä
observe cä {inuta cergetorului ascet era de im prum ut. N u a
luat nici o clipä cuno§tin£ä de cele puse la cale de cätre cei
doi sträini in capitala lui, nu §tia nici m äcar de prezenja lor
acolo. Prin urmare, el trebuie sä fie judecat ca vinovat de
neindeplinire a datoriei sale regegti, care -1 obligä sä fie
ochiul atotväzätor al regatului, protectorul §i cirm uitorul
atotjtiutor al poporului säu.“
Cind ultim ul cuvint al judecäjii s-a desprins de pe buzele
vorbitorului, povara, izbucnind intr-un hohot de ris batjo-
coritor, ii dispäru din spinaie §i el §tiu cä atim ä iaräji de
creanga copacului. Se intoarse, dädu jos cadavrul, luä
sarcina in circä §i i§i m ai incercä o datä norocul.
„Dragä dom nule“ , zise glasul, adresindu-i-se iarägi, „ai
luat asuprä-Ji o sarcinä grea §i neobignuitä. Ingäduie-m i
sä-Ji om or tim pul cu o poveste aträgätoare.“
„Au fost odatä ca niciodatä trei brahmani tineri care
träiserä cijiva ani in casa invä$ätorului lor spiritual. Tustrei
se indrägostiserä de fata invätätorului, dar el nu indräznea
sä o dea dupä nici vmul dintre ei de team ä sä nu le fringä
inim ile celorlalji doi. A tunci insä fata a fost lovitä de o
boalä grea §i a murit, §i cei trei tineri, la fei de disperafi, i-au
agezat trupul pe un rüg funerar. D upä ce a ars, prim ul s-a
hotäiit sä-ji u§ureze durerea rätäcind prin lum e in chip de
ascet cer§etor, al doilea a adunat oasele iubitei din cenujä
§i s-a dus cu eie la un sanctuar vestit de pe m alul apelor
dätätoare de viajä ale Gangelui sfint, in tim p ce al treilea,
räm inind acolo, a inälât o colibä de schimnic pe locul fo-
cului §i s-a culcat pe cenuja räm asä din trupul iubitei lui.
Cei care se hotärfse sä colinde prin lum e a fost intr-o
bunä zi m aitorul vrnui evenim ent extraordinär. V äzu cum
un om, citind dintr-o carte un farm ec magic, a readus la
viajä pe un copil al cärui trup fusese prefäcut in cenujä.
Dupä ce furä cartea tinärul indiägostit se intoarse zorit la
locul incinerärii §i ajunse tocm ai cind cei care se dusese la
Gange revenise §i el, dupä ce scäldase oasele in fluviul
dätätor de via$ä. Scheletul a fost pus la loc in cenu§ä,
farm ecul din carte a fost citit §i m inunea s-a petrecut. Intre-
it iubita a reinviat, m ai frumoasä ca oricind. Rivalitatea s-a
rede§teptat §i ea pe loc, de data asta in chip §i mai aprins,
deoarece acum fiecare pretindea cä dobindise dreptul
asupra ei: unul pentru cä-i pästrase cenu§a, altul pentru cä-i
cufundase oasele in Gange, iar cel de-al treilea pentru cä
rostise vraja.
„A§a incit cui oare li aparpne fata?“ spuse glasul din
cadavru. Dacä §tii räspunsul §i nu-1 spui, o sä p se facä
färime Jeasta.“
Regele crezu cä §tie, §i astfei a fost nevoit sä räspundä.
„Cel care a readus-o la viapl cu ajutorul form ulei m agice
färä a-i fi greu s-o facä e tatäl ei“ , spuse el, „iar cel ce-a
arätat grijä pioasä fajä de osem intele ei §i-a indeplinit dato-
ria de fiu. D ar cel care a dorm it pe cenu§ä nu s-a despärpt
de ea, ei §i-a m chinat viaja, a§a incit el poate fi num it drept
sol al ei.“
O judecatä foarte injeleaptä — §i totu§i in clipa in care a
fost rostitä, cadavrul a dispärut. Cu m cäpäpnare, regele
fäcu cale-ntoarsä §i-§i reluä preum blarea cea päguboasä.
Glasul se fäcu iarä§i auzit: Regelui i s-a cerut sä rezolve
altä enigm ä, fiind incä o datä nevoit sä refacä acela§i drum.
§i a§a a continuat, iaräp §i iaräji, neinduplecatul spectru
din cadavru depänind poveste dupä poveste despre destine
fiinte §i viep incücite, in tim p ce regele era tM t de colo
colo. I-au fost zugrävite toate ale viepi, cu bucuriile §i gro-
zäviile ei. §i firele näscociiilor se räsuceau m ereu in noduri
ale binelui §i räului, in incüceli de pretenpi contradictorii.
Era o poveste, bunäoarä, despre fiul postum al unui hop
care a fost confruntat cu o problem ä ginga§ä cind s-a dus la
un izvor slint sä facä o ofrandä in cinstea räposatului säu
tatä. Bunica lui räm äsese väduvä pe cind era incä foarte
tinärä §i, deoarece rudele o deposedaserä de m ojtenire, fu-
sese nevoitä sä plece in lume doar cu fetija ei. In noaptea
din ajunul plecärii din sat, ea dädu peste un hoi care fusese
tras in Jeapä §i se pregätea sä-§i dea duhul. In agonia lui
teribilä, abia izbutind sä mai räsufle, el i§i exprim ä dorinja
de a o lua de soîe pe fetijä, acolo pe loc — cu gindul cä
acea cäsätorie i-ar da drepturi spirituale asupra viitorului
säu fiu, chiar dacä acesta avea sä fie zäm islit de cätre
altcineva, iar acest fiu va fi indreptäpt apoi sä facä ofran-
dele cuvenite pentru sufletul unui tatä decedat. In schimb,
el avea sä spunä unde ascunsese o anum itä com oarä fixratä.
Cäsätoria a fost incheiatä intr-un m od neoficial, dar care
crea toate obligajiile, hojul m uri, iar m am a §i fiica se bucu-
rarä de o avere considerabilä. Fata se indrägosti, cind ü
veni timpul, de un tinär §i frum os brahman, acesta consim ji
sä-i devinä iubit, dar stärui sä prim eascä §i o sum ä de bani,
deoarece dorea sä poatä pläti suma cuvenitä unei prostitu-
ate. Tinära fem eie concepu un fiu §i, urm ind indrum ärile
unui vis, depuse pruncul, im preunä cu o m ie de galbeni, pe
pragul palatului unui anum e rege. Or, regele care nu avea
copii §i-§i dorea un mo§tenitor la tron, visase chiar in
noaptea aceea cä la u§a lui avea sä fie läsat un prunc. R e
gele acceptä semnul §i-l crescu pe copilul gäsit ca pe fiul §i
m ojtenitorul säu.
Mulî ani m ai tirziu, dupä ce bunul rege m urise, tinärul
prinj, inainte de a se urca pe tron, se duse sä facä o ofrandä
pentru tatäl säu plecat dintre vii. M erse la un izvor sfint,
unde era obiceiul ca räposajii sä-§i intindä m iinile din apä
ca sä-§i prim eascä darurile aduse. In loc insä de o singurä
minä, apärurä trei m iini ca sä ia obolul: cea a hojului tras in
teapä, cea a brahm anului §i cea a regelui. Printul nu §tia ce
sä facä. Pinä §i preojii care binecuvihtau ofranda erau
derutati. „Ei“ , il provocä spectrul din cadavru, „cärei m iini
ar fi trebuit printul sä-§i incredinteze ofranda?“
Am eninjat iaräji cu explozia Jestei, regele rosti judecata:
„Obolul trebuia pus in m ina hojului, deoarece nici brah-
manul care a zäm islit copilul §i nici regele care 1-a crescut
nu puteau form ula vreo pretenpe valabilä. Brahm anul se
vinduse. Regele ?i-a prim it compensaîa in banii de aur.
Omul care a fäcut cu putinjä na§terea prinjului a fost hojul;
com oara lui plätise atit zäm islirea, cit §i adoptarea. M ai
mult, hojul avea un drept asupra copilului prin cäsätorie.“
Im ediat cadavrul s-a evaporat §i o nouä plim bare il aduse
pe rege inapoi la copacul cu pricina.
E apoi povestea ciudatä despre capetele schimbate,

povestea despre doi prieteni de o viajä §i o fatä. Fata s-a
m äritat cu unul din ei, dar cäsnicia nu a fost prea fericitä.
Curind dupä nuntä, perechea, im preunä cu prietenul lor
burlac, plecä sä-i viziteze pe pärinpi miresei. Pe drum,
ajunserä la un sanctuar al zei{ei Kali, cea insetatä de singe,
§i sojul se scuzä pentru o clipä, intrind singur in templu.
Acolo, ihtr-un val brusc de em ope, se hotäii sä se ofere pe
sine ca jertfä chipului zeijei §i, cu o sabie sacrificialä foarte
ascuptä, care se afla acolo, i§i retezä capul de pe um eri §i
se präbu§i intr-o baltä de singe. Prietenul, agteptlnd afarä cu
m ireasa, inträ in tem plu ca sä vadä ce se intim plase §i cind
väzu cele petrecute, se sim p indem nat sä-i urmeze exem-
plul. In cele din urm ä inträ §i mireasa, dar ie§i in fugä,
hotäiitä sä se spinzure de un copac. Glasul zeijei ii porunci
sä se opreascä insä §i o trim ise inapoi ca sä-i readucä la
viapl pe cei doi tineri, punindu-le la loc capetele. Dar, cu
gindul in altä parte, tinära fem eie fäcu gregeala capitalä de
a pune capul prietenului pe trupul sopilui, §i pe cel al
sopilui pe trupul prietenului. „Cäruia dintre ei ii ap alpine ea
acum?“ intrebä spectrul din cadavru, „celui cu trupul so
pilui sau celui cu capul sopilui?“
Printul era incredintat cä §tie §i, ca nu cum va sä i se facä
jändäri capul, dädu räspunsul: „Celui cu capul sopilui,
deoarece capul se aflä pe locul cel mai inalt printre m ädu-
lare, ca §i fem eia printre desfätärile viepi .“ 1
Stirviil iaräji dispäru §i regele iarä§i i§i tiri picioarele
cätre copacul fatal.
2
Cind avea sä se term ine calvarul? Era oare o incercare
serioasä ori num ai o glum ä? Cu totul, sunt propuse douä-
1 Cf. T hom as M ann, D ie vertauschten K ö p fe, 1940. In sp irap a

p entru aceastä scurtä n u v elä a fo st o versiu n e m ai v ech e a eseului
d e fajä. „D ie G e sc h ic h te v o m in d isc h e n K ö n ig m it d em
L eichnam “ , apärutä in V o lu m u l festiv in cin stea celei d e-a gaize-
cea aniversäri a D r.C .G . Ju n g , D ie ku ltu relle B e d e u tu n g der k o m
p le x e n P sychologie, V erlag Ju liu s S pringer, B erlin , 1935.
R egele ?i cadavrul 205
zeci §i patru de enigm e, §i regele poate oferi o dezlegare la

toate, cu exceppa celei din urmä.
A ceasta din urm ä se referä la cazul unui tatä §i al unui
fiu. Ei erau m em brii unui trib de vinätori dintr-o regiune de
coline, tatäl fiind §eful tribului. § i cei doi plecaserä la
vinätoare, cind se intim plä sä dea de urm ele a douä femei.
Tatäl era väduv §i fiul incä necäsätorit, dar tatäl, in durerea
sa dupä sopa decedatä, respinsese orice propim ere de a se
recäsätori. Urm ele de pa§i erau m sä cu totul fermecätoare:
ochii experim entap ai vinätorilor apreciau cä eie fuseserä
läsate de o m am ä §i o fiicä nobile, fugite dintr-o casä aris-
tocraticä — poate chiar o reginä §i o printesä. Urm ele mai
mari sugerau frumuseêa reginei, iar cele m ai m ici vraja
printesei. Tinärul era stim it de-a binelea. D ar tatäl a fost
greu de convins. Fiul a propus ca tatäl sä se cäsätoreascä cu
fem eia ce läsase urm ele m ai m ari §i el cu cea cu urm ele mai
mici, a§a cum se cädea rangului §i virstei lor. A trebuit sä-§i
sustinä ideea o bunä bucatä de tim p, dar jeful de trib a
acceptat pinä la urm ä $i am indoi s-au legat printr-un ju-
räm int solemn cä lucrurile aveau sä decurgä potrivit in-
telegerii.
Apoi o apucarä de zor pe urm ele gäsite. §i intr-un tirziu
ajunserä din urmä douä fäpturi nefericite, o reginä §i o
printesä, intr-adevär — a§a cum presupuseserä cei doi
mem bri ai tribului — fugind ingrozite de o im prejurare ce
se ivise acasä o datä cu m oartea nea§teptatä a regelui.
Com plicapa dezam ägitoare era insä alta: fiica era cea cu
piciorul mai mare. Potrivit juräm intului lor, a§adar, fiul era
nevoit sä se insoare cu reginä.
Tatäl §i fiul §i-au condus capturile in satul lor de munte,
unde s-au cäsätorit cu eie; fiica a devenit sopa gefului, iar
m am a sopa fiului. Apoi, cele douä fem ei au räm as grele.
,Jntrebarea e cum erau inrudip cei doi bäiep care s-au
näscut?“ zise glasul spectrului din cadavru. „Ce anum e era
fiecare pentru celälalt §i ce anume nu era?“
Regele, cu povara in spinare, a fost incapabil sä gäseascä
vreun term en inechivoc pentru o asem enea inrudire com-
plicatä. In sfir§it, fusese gäsitä enigm a care -1 läsase mut.
A ja incit el lji urm ä drum ul cu pas deosebit de vioi,

rumegind problem a in täcere. Copiii erau paradoxuri vii ale
rela{iilor de rudenie, erau ji una, ji alta: unchi ji nepot,
nepot ji unchi, din partea tatälui ca ji din partea mamei.
D ar nu se mtlmplä oare la fei — cu toate lucnuile — din
eine jtie ce perspectivä secretä? N u e oare totul, in m od pro
fund, propriul säu contrariu? Chiar daeä intelectul discrimi-
nator, logica clasificatoare a lim bajului ji a gindirii
om enejti ar refuza sä accepte faptul paradoxal, cu toate
acestea fiecare particularitate, fiecare m om ent al viepi
include oarecum calitäp diametral opuse celor aparent
implicate. In persoana regalä poate zäcea ascunsä o nere-
galitate tainicä, o urm ä de inadvertenjä, de pildä, care poate
duce ocazional la supravegherea inadecvatä a unor sträini
potential periculoji, sau poate o tendinjä de a subestima
darurile care se prezintä in ambalaje umile. La fei, lipsa de
sfinjenie i j i poate avea sälajul sub rasa unui cerjetor sfint.
D eji a renunjat pare-se la lum ea puterii ji am bipei,
cälugärul cerjetor se poate deda insä m agiei negre ji-ji
poate consacra nopple practicilor sinistre ale necromanpei.
Am gäsit oare aici leepa ascunsä a acestei culegeri fre-
netice aleätuite din cele douäzeci ji patru de povejti ale
spectrului din cadavru? Oare acesta e injelesul bizarei
iniperi? Regele a fost oare m ai injelept in täcerea decit in
perspicacitatea räspunsurilor sale?
Readus la problem a propriului caracter ji a dificilei sale
situapi prezente, el ji-a continuat drumul in täcere, dar cu
un pas de o sprintenealä adm irabilä care ignora parcä lun-
gul cojm ar de o noapte. Iar spectrul a fost pare-se impre-
sionat, cäci atunci cind a vorbit iaräji, glasul era incärcat cu
un ton de respect.
„Dom nule“, spuse el, „pari vesel, in ciuda acestui du-te
vino ciudat pe cimpul funerar; nim ic nu te-a speriat. Imi
place sä-p väd hotärirea. A ja cä pop avea stirvul ästa. Ia-1
cu tine. Sunt gata sä-1 päräsesc.“
Dar nu acesta a fost sfirjitul. Dacä ar fi fost, aventura n-ar
fi fost de prea m are folos — o incercare a curajului poate,
dar mai degrabä o farsä de find, in care caz toatä daravera
R eg ele f i cadavrul 207
cim pului de incinerare §i a spectrului din cadavru n-ar fi
insem nat m ai m ult decit un truc literar m acabru destinat
incadrärii unui num är de povestiri färä legäturä intre eie.
Culegerea e ingenioasä §i amuzantä, dar in acelaji tim p cu
toml neobijnuitä §i foarte profundä; regele ji spectrul säu
sunt legap de o enigm ä a sufletului adinc ascunsä.
Inam te de a pleca, glasul 1-a aveitizat cä proiectele magi-
cianului ascet erau extrem de prim ejdioase pentru amindoi;
sub aparenâ sfintä a renun^ärii clocotea o poftä nelim itatä
de putere §i singe. N ecrom antul era pe cale sä se foloseascä
de rege intr-o m are operajie de m agie neagrä, mai intii ca
de un com plice, iar apoi ca de o jertfä om eneascä vie.
„Ascultä, o, Rege“ , il preveni spectrul, „ascultä cele ce
am sä-Ji destäinui §i, dacä Jii la binele täu, fä intocm ai cum
spun. Cälugärul cerjetor e un im postor foarte primejdios.
Cu vräjile lui putem ice, el e pe cale de a m ä sili sä reintru
in cadavrul ästa, pe care-1 va folosi apoi ca pe un idol. El
are de gind sä -1 ajeze in centrul cercului säu m agic, sä mä
adore acolo ca pe o divinitate §i, in cursul slujirii, sä te
ofere pe tine ca victim ä. Xi se va porunci sä te prostem ezi
§i sä mi te-nchini, m ai intii in genunchi, apoi sä te intinzi in
cea mai supusä atitudine de cucem icie, cu capul, m iinile §i
um erii la pämint. El va üicerca atunci sä te decapiteze
dintr-o singurä loviturä datä chiar cu sabia ta.
E o singurä cale de scäpare. Cind {i se va porunci sä te
intinzi pe jos, tu va trebui sä spui: «Rogu-te, aratä-m i felul
acesta de prostem are supusä, pentru cä eu, ca rege neobij-
nuit cu asem enea atitudini, sä pot vedea cum sä m ä a§ez
intr-o asem enea posturä de rugäciune.» §i cind el va sta
intins la päm int, tu taie-i capul cu o loviturä fulgerätoare de
sabie. In clipa aceea, toatä puterea supranaturalä pe care
vräjitorul acesta incearcä sä o conjure din sfera zeilor iji va
reveni pe. § i vei deveni cu adevärat un rege putem ic!“
Zicind acestea, spectrul plecä ji regele i ji väzu de drum
nestinjenit. M agicianul nu se arätä neräbdätor din pricina
ajteptärii ce-i fusese impusä, ci dimpotrivä, pärea plin de
adm irape cä o asem enea sarcinä a putut fi dusä la bun
sfirjit. Profitase de tim p ca sä-§i incheie pregätirea ritualä a
208 R eg ele ?i cadavrijl
cercului säu magic. Acesta era m aicat cu tot felul de

hidogenii culese din im ediata apropiere: un soi de cocä
alcätuitä din fäinä albicioasä de oase m äcinate främ intatä
cu singele trupurilor moarte. §i locul era luminat in chip
nepläcut de pilpiirea unor fitile ce ardeau cu gräsim e de la
stirvuri.
V räjitorul ü luä regelui povara de pe umeri, o spälä gi o
im podobi cu ghirlande, ca gi cum ar fi fost o im agine
sacrä, apoi o agezä in centrul cercului magic. Invocä spec-
trul cu ajutorul unei serii de incantapi putem ice §i-l obligä
sä intre in corpul astfei pregätit. Apoi incepu sä i se
inchine asem enea imui preot care se inchinä unei divinitäp
invitate sä sälägluiascä intr-o im agine sacrä in chip de
oaspete venerat. Veni in fine gi tim pul sä-1 punä pe rege sä
se ageze mai intii in genunchi, apoi cu fa{a in jos, dar cind
rosti porunca, nobilul säu acolit ii ceru sä -1 inve{e cum sä
se ageze in postura aceea. Aga incit groaznicul cälugär
cäzu in genunchi. R egele se uitä gi agteptä. Cälugärul cäzu
cu fa{a in jos, lipindu-gi m iinile, um erii gi chipul de
päm int, iar regele, cu o loviturä iute, ii retezä capul. Sin-
gele pgni. R egele intoarse trupul cu fa{a in sus gi cu altä
loviturä expertä ii despicä pieptul. Scoase din el inim a gi,
im preunä cu capul, pnindu-le sus, le oferi ca jertfä spec-
trului din cadavru.
Atunci se ridicä un zvon putem ic de triumf, pgnind in
noapte din toate pärple, de la m ulpm ea de spirite incon-
jurätoare, suflete gi spectre, intr-un tum ult de aclam api
adresate invingätorului. Prin fapta sa, el salvase puterile
supranaturale de am eninjarea necromantului, care fusese
cit pe ce sä le inrobeascä pe toate prin m agia sa.
Spectrul din cadavru igi fäcu auzit glasul nefiresc, de astä
datä in sä a bucurie gi laudä. „Necrom antul cäuta puterea
absolutä asupra sufletelor gi duhurilor“, spuse el, „gi asupra
tuturor prezenjelor spirituale din dom eniul supranatural.
Acea putere va fi acum a ta, o, Rege, dupä ce p se va sfirgi
viaja de pe pämint. Pinä atunci {i se dä autoritatea asupra
intregului pämint. Te-am chinuit gi trebuie sä ispägesc. Ce-p
doregti, agadar? Spune-p dorinja gi-p va fi indeplinitä.“
R egele $i cadavrul 209
Regele ceru, ca o com pensajie pentru ostenelile indurate

de el tn tim pul celei m ai ciudate nopii din eite ii fusese dat
a cunoagte, ca toate cele douäzeci $i patrn de pove§ti-ghici-
tori pe care i le istorisise spectrul, dim preunä cu povestea
insä§i a acelei nopî, sä fie aduse la cuno§tinJa intregii lumi
§i sä räm inä ve§nic faimoase printre oameni.
Spectrul i-o fägädui. „§i mai mult incä“ , afirmä glasul,
„nu num ai cä cele douäzeci §i patru de pove§ti vor fi cele-
brate pe tot pämintul, dar Shiva insuji, M arele Zeu, Stäpinul
Suprem al tuturor Spectrelor §i Demonilor, M agistrul Ascet
al Zeilor, le va cinsti §i el. Nici un spirit §i nici un demon nu
vor avea putere ori de eite ori §i oriunde vor fi istorisite
pove§tile acestea. §i oricine v a recita cu crediniä sincerä fie
§i num ai una dintre eie va fi eliberat de päcat.“
Cu aceastä m are prom isiune, spiritul dispäru. §i num ai-
decit Shiva, Stäpinul Universului, i§i fäcu aparijia in slavä,
escortat de o m ulpm e de zei. II salutä pe rege §i-i mulpimi
cu seninätate, cu m are laudä, cä eliberase puterile spiritului
din m iinile im pure ale ascetului ambitiös. Zeul declarä cä
puterile cosm ice erau puse acum in slujba regelui ca
räsplatä pentru faptul de a fi im piedicat reaua lor folosinjä
de cätre m agicianul negru ce urm ärise prin lucrarea lui
dom inajia imiversalä, regele urm uid sä intre in deplina lor
posesie la incheierea carierei sale päm intejti, in tim pul
vie{ii fiindu-i datä cirm uirea pämintului. Shiva ii därui, cu
m ina sa, spada divinä ,Jnvincibila“ , care avea sä-i confere
suveranitatea lumii, iar apoi ridicä välul de ignoranjä care
{inuse ascimsä con§tiin{ei sale esenja viepi lui omene§ti.
Binecuvintat cu aceastä iluminare, regele i§i putu lua in
sfir§it bun-rämas de la infloritoarea zonä de incercare. Se
eräpa de ziuä cind se intoarse in incäperile spajioase ale
palatului säu domnesc, asemenea cuiva care se treze§te dupä
o noapte cu somn agitat. Povejtile spectrului din cadavru
fuseserä ca o succesiune de vise chinuitoare, parcä färä
sfir§it, de§i comprimate intr-o perioadä de timp relativ
scurtä. §i victima, prinsä in interminabila in§iruire, in acel
du-te vino prin cimpul de incinerare, pe scena viejü consu-
mate, fusese ca un om adormit zvircolindu-se necontenit in
p a t §i a§a cum se intimplä sä descoperi, la trezire, cä tot ceea

ce, in ajun, fusese obscur a devenit acum limpede, §i cä totul
era cu mult mai incilcit §i mai profund in obscuritatea dintii
decit ai fl pum t bänui — la fei de obscur ca §i enigma viejii
mse§i — , la fei §i regele se intoarse din noaptea sa de
incercäri plin de §tiin{ä §i transform at. In decursul
urmätorilor ani s-a implinit m iraculoasa strälucire fägäduitä,
iar via$a päminteascä i-a fost sporitä in virtute §i glorie1.
3
Visele semnificative sunt rem em orate dupä trezire; la
fei, povegtile acestea, m späimintätoare, dar frumoase, au
däinuit in m em oria poporului. Ce e oare atit de captivant in
persoana acestui rege? Care e oare sem nificapa unui basm
atit de ciudat despre sufletul omenesc?
O t e de stranie comportarea acelui cergetor obstinat, zi
de zi, tim p de zece ani! §i cit de nesäbuit e räspunsul
regelui, care i-a acceptat darurile m odest oferite, ingäduin-
du-i sä vinä §i sä plece, an dupä an, färä im cuvint atent
mäcar! D ar gi noi ingine, in fiecare zi, nu prim im oare gi
noi, fiecare dintre noi, de la un cergetor necunoscut eite un
fruct färä insem nätate, pe care nu -1 luäm in seamä gi-1
aruncäm nepäsätori intr-un col{? V iaja insägi, in fiecare
dimineajä, nu stä oare in faja noasträ, in haine de find, ca
1 S unt consem nate cinci versiuni sanscrite ale celor D o u ä zeci $i

cinci de p o v e fti ale spectrului din cadavru (VetälapancavinSati):
Kathäsaritsägara a lui S om adev a, 75—99; B rikatkathäm anjari a lui
K shcm endra, 9, 2, 19—1221; v ersiu n ea lui Jam b h alad atta, ed itatä
de M . B . E m eneau, A m eric an O rien tal S eries, v o l. 4; v ersiu n ea lui
S iv ad ä sa, e d ita tä de H. U h le, S ä c h s isc h e A k a d e m ie d er
W issenschaften, B erichte, P hilo lo g isch -h isto risch e K lasse, Bd.
66, H eft 1, L eip zig 1914, §i o m ai v ech e v ersiu n e an o n im ä editatä
to t de U hle. E x istä versiu n i in aproape toate lim b ile indienc, ca §i
in tam il §i telugu. S unt n um ero ase gi trad u cerile in alte lim bi.
R e g e le d in p o v e s te e s te re g e le -e ro u in d ia n V ik ra m ä d ity a
(„S oarele curajului“ ), activ in ju ru l an u lu i 50 l. C r., gi d esp re care
circulä n en um ärate legende.
R egele $1 cadavrul 211
un cergetor, neanunjatä gi neprezentatä, neexigentä gi

neostentativä, vizitindu-ne cu daiurile ei zilnice, zi de zi?
§i oare nu omitem gi noi indeobgte sä-i deschidem darurile
obignuite, fructele obignuite din pom ul ei obignuit? A r tre-
bui desigur sä intrebäm: „Ce conpne aceasta?“ Ar trebui sä
bänuim cä inäuntru e o sämin$ä, prepoasä gi esenpalä, gi ar
trebui sä secponäm fructul ca s-o descoperim . A r trebui sä
ihvätäm cum sä separäm sim burele sträiucitor gi nepieritor
de partea care s-a copt doar ca sä se vegtejeascä, de partea
care putrezegte gi ajunge cunnd sub puterea m orpi. §i
totugi ingäduim ca fructul, cu giuvaer cu tot, sä fie aruncat
cit colo. §i fructul cel valoros nu ne este prezentat continuu
doar de m ina räbdätoare a viejü externe, cu fiecare zi suc-
cesivä, cu fiecare clipä ce trece; el ne este oferit gi din inte-
rior. Fiecare dintre noi este un fruct de soiul prepos din
aceastä parabolä: reugim ihsä oare — m äcar incercäm oare
— sä eliberäm din pericarpul personalitä{ii noastre cotidi-
ene giuvaerul briliant al sem injei noastre esenpale?
Tot ceea ce relateazä povestea despre regele neatent de
pe tron gi cergetorul täcut ce vine zilnic in sala de prim ire,
oferind acelagi fruct, an dupä an, färä a se plinge niciodatä,
färä a-gi dezvälui scopul, m uljum indu-se sä se facä neväzut
in m u lp m ea personajelor exigente gi cerem onioase,
dispärind in mijlocul lor gi plecind — totul ne reprezintä
pur gi simplu pe noi ingine gi viaja noasträ inscrutabilä.
Acceptäm cu indiferen{ä fructul existenjei noastre gi nu
gäsim nim ic demn de atenpe in legäturä cu el. II conside-
räm de la sine injeles, cu politeje gi orbegte, gi-1 trecem
celui ce stä in spatele tronului nostru.
Cäci avem mai m ulte euri, care ne adm inistreazä di-
feritele departam ente ale viepi. N u suntem integral sau per
m anent personajul regesc pe care -1 infäpgäm privirii cercu-
rilor oficiale, ci mai m ulte personalitäp uneori extraordinär
de diverse, conform acelui aspect al naturii noastre chemat
m om entan pe scenä. Unul din aceste euri este „vistiem icul
regal“ , administratorul bogäpilor din care ne alimentäm. El
stä chiar in spatele tronului nostru gi ne fum izeazä, la
cerere, averea pe care o distribuim cu un aer atit de regal,
212 R egele $i cadavrvl
imbelgugarea din care träim, com oara care face din noi
micii sau marii regi ce suntem. Potrivit parabolei insä nici
el nu e m ai preocupat decit regele sä cerceteze fructele sim
ple pe care fiece zi le aduce in chip atit de misterios. El nici
m äcar nu descuie u§a vistieriei pentru nijte lucruri atit de
neinsem nate, ci doar le azvirle in intuneric, printr-o fereas-
trä deschisä. § i eie zac neglijate, acolo, putrezind,
imprä§tiindu-§i frum uselea prepoasä pe podeaua neingri-
jitä.
Printre num eroasele noastre euri avem insä §i altul —
pesem ne al nouälea sau al zecelea eu al nostru — cäruia ii
ingäduim sä intre in joc cind sim{im nevoia sä ne destin-
dem dupä atitudinile pline de importanjä, dupä indatoririle
§i privilegiile noastre, dupä fastul oficial. Avem m aim uja
noasträ. § i ea nu face parte din sala tronului, e nelalocul ei
in cam era reg a litä p i noastre. B unii ei p äzitori sunt
adäpostiî in apartam entele interioare ale fiinjei noastre,
acele seraiuri incintätoare unde ne desfätäm in m om entele
de inactivitate regalä cu femeile §i jocurile noastre. Cu
toate acestea, roata viejii se invirtegte neincetat §i, tot
invirtindu-se, am estecä totul cu fiecare §i pe fiecare cu
toate. La tim pul cuvenit pinä §i m aim ula scapä de acolo $i
vine {opäind neceremonios in sala oficialä, sare pe tron §i-§i
virä mutrigoara grotescä in treburile regelui.
M aim uja primegte darul nespectaculos al cer§etorului.
Regele nici nu se coboarä pinä la el, dar m aim ula arde sä
vadä ce gust are. Cu o pom ire neinfnnatä §i o curiozitate
pofticioasä, aceastä prom ptitudine sim iescä de a inhäja
lucrurile §i de a se juca cu eie pinä se sparg deschide in cele
din urm ä fructul §i-i dezväluie secretul. Curiozitatea,
dorinja obignuitä de a demonta lucrurile, de a le folosi §i
distruge, aduce la lum inä nestem ata din miez. Jucäu§ul ani
m al nu poate insä injelege ce a fäcut. Actul lui a fost doar
unul de inocenjä amuzantä. Scoiind la ivealä piatra scum-
pä, o leapädä pur §i simplu §i se angajeazä in altä tum bä
m aim uleascä — §i iese de pe scena pove§tii.
Soarta noasträ se deschide brusc exact a§a, la o simplä
atingere distratä, printr-un mic renghi al intimplärii, §i-§i re-
veleazä privirii noastre depozitul läuntric. N e däm seama cu

acel prilej cä printr-o lungä §i pinä atunci neobservatä istorie
a modelärii noastre, ne-am abandonat färä sä §tim unei crize
de mare insemnätate. Seminjele tuturor faptelor noastre
sävirgite necugetat s-au acum ulat täcut intr-un tezaur
intunecos §i ascuns — subsolul, a§a-zicind, al viejii noastre
conjtiente. §i e ca §i cum un fir al destinului pe care -1
torceam de mult ne-ar fi infäjurat lent färä §tirea noasträ §i
acum, din mtimplare, s-ar intinde printr-o smuciturä bruscä.
Ne däm seama cä suntem prin§i intr-o plasä inextricabilä in
voia cäreia ne-am abandonat in Chip nesäbuit Suntem impli-
cap intr-o aventurä de proporjü necunoscute. §i chiar dacä o
intimpinäm cu siguran^ä de sine §i cu cea mai neclintitä
credinjä, vom constata inevitabil cä ea e cu totul diferitä, cu
m ult mai complicatä, m ai periculoasä §i m ai dificilä decit
ne-am fi a§teptat. De vrem e ce i-am ingäduit sä ne scape in
intregime, nu se poate sä nu ne surprindä acum in detaliile ei.
Fätam icul cergetor, cu siguranja lui bine ascunsä inte-
m eiatä pe un drept tot m ai m are cigtigat asupra victim ei sale
inofensive §i neglijente, a ajteptat coacerea in timp, declicul
prilejului, pentru a-§i pune in aplicare planul sinistru. §i el e
acolo, in cele din urmä, prezent la intilnire, cind a venit cea-
sul sacrificiului. Cine oare este acest ,3ogat-in-räbdare“ ,
capabil sä ajtepte un an, doi ani, trei ani, zece, cultivindu-ji
proiectul secret cu o stäruinjä implacabilä?
Garderoba Destinului e plinä cu tot soiul de costum e m
care ne intim pinä el, §i tocm ai acesta a fost ales pentru intil-
nirea cu regele. Regele in su ji 1-a ales; intr-adevär, el insugi
1-a Jesut §i 1-a croit. L-a $esut din substanâ invizibilä a pro-
priului säu interior, ca un päianjen propria plasä — ca Abu-
Cassem papucii säi. R asa acestui im postor a fost m odelatä
din m ätasea negativä a neregalitäpi lui — absenjele privirii
sale judicioase, com placerea lui in aspectul fastuos al pro-
priului caracter public. Cälugärul necälugär vine in faja
regelui ca o analogie intrupatä a propriei lui contrafaceri de
injelepciune om niscientä, vine in faja lui zi de zi, §i prin
asta dovede§te starea de am ägire proprie §i generalä. Pro-
vocarea are dim ensiuni am eninjätoare in raport direct cu
214 R egele cadavrul
num äiul anilor de e$ec al regelui. Tocm ai acest vräjitor

teribil de mincinos trebuie sä se confhm te cu regele acesta
m ult prea naiv: cei doi erau unul. Regele msu§i a creat acest
personaj. El este cel care 1-a produs, i-a dat fiin^ä ca unei
contrapärp a propriei sale orbiri spirituale.
Cum s-a exprimat William Balke: „Spectrul meu in juru-mi
zi §i noapte.“ Oriunde ne intoarcem privirea ne descoperim
propriile euri inevitabile. Oriunde ne indreptäm pa§ii, o
pärticicä din etil nostru necunoscut pä§e§te inaintea noasträ
in chip sem nificativ, pläm ädit §i proiectat m isterios.
Destinul nostru, mediul, dujm anii, insoptorii — pe top noi
ni i-am construit. Ei ies tiptil din adincul nostru, vitali §i
autogenerap. A§a se explicä faptul cä, pentru o persoanä
ilum inatä, tot ceea ce ii iese in cale e o m anifestare a preo-
tului inipator, un indrum ätor spiritual capabil sä ofere
cheia. Form ele puterii inipatoare se schimbä, dar totdeauna
in conform itate cu propria noasträ necesitate §i vinoväpe;
eie reflectä gradul ne§tiinlei sau m aturitäpi noastre spiri
tuale. §i prefigureazä transform ärile ce ni se pretind, sar-
cinile pe care trebuie sä le m ai rezolväm.
Aflat aparent in slujba altcuiva, regele se vede obligat sä
care un cadavru: la fei §i noi. Sufietui viu e silit sä
rätäceascä printr-un tärim al m orpi in cäutarea a ceva mort.
Nu e lunä in aceastä de douä ori neagrä noapte fümegoasä,
pentru a-§i revärsa lum ina bliiidä §i reconfortantä; top
diavolii §i vam pirii iadului s-au dezlänpiit, oribili,
amenin{ätori §i batjocoritori, §i num ai pilpürea fläcärilor
inäbujite ale cadavrelor arzind m ocnit ne pot lumina cit de
cit trudnica rätäcire, cu duhoarea lor de cam e incinsä §i in
descompunere. La fei, Dante a rätäcit prin abisurile infer
nale ale m orplor deoarece §i-a „pierdut dreapta cärare“ . El
insä avea un sprijin. De§i infrico§at §i profund des-
cumpänit, Dante se §tia la adäpost in m iinile cäläuzei sale,
sfintul Virgiliu, piosul m aestru al m arilor poep, care-i fu-
sese trimis printr-im act de m ilostivire cereascä. Regele cu
cadavrul, pe de altä parte, era singur. La fei §i noi. Cäci eine
oare dintre noi poate pretinde astäzi o asemenea cäläuzire
cereascä prin labirintul trecutului viejii §i sufletului nostru?
A cära un trup mort: ce sarcinä ciudatä! A da jos ca
davrul unui om necunoscut spinzurat §i apoi a duce in spi-
nare trupul criminalului! Lucrarea regelui a fost sävir§itä
aparent in slujba altuia; in realitate ihsä povara, sarcina ii
apartineau. Cäci el fusese legat de acel altcineva printr-o
Indatorire involuntarä, dar nu §i färä o anum itä räspundere,
intocm ai cum noi to(i suntem personal räspunzätori pentru
extraordinara povarä a anilor m orji care s-au ingräm ädit pe
viaja viejilor noastre. §i eine dintre noi n-ar fi bucuros sä
aibä, fie §i m äcar o datä, prilejul de a-ji recupera eine §tie
ce clipä pierdutä, de a dezgropa in tainä §i noaptea — fie §i
Im presuraji de urletele dezm äfurilor aprinse ale vam pirilor
infem ali — ceva mort, ceva intrat de m ult in putrefaejie?
In cadavrul recuperat existä o viajä spectralä. D in el se
face auzitä o vitalitate nelinigtitoare, o insolenjä demonicä,
batjocoritoare, ameninjätoare. Vräjitorul nu e num ai per-
sonajul ce-ji im pune tiranic voinja in lum ea noctum ä a
regelui nechibzuit; intre clipa in care se supune exigen$elor
sale §i cea a sävirgirii sacrificiului, aceastä prezen^ä la fei
de inevitabilä ii devine cunoscutä. §i ea ii pune in git
gheara, m ina ei spectralä.
Cine ar fi crezut vreodatä cä un trup mort, fruct straniu
al copacului din cim itir, ar putea adäposti o säm injä atit de
locvace? §i totu§i, fiecare dintre noi poartä pe um är o atare
incärcäturä, o atare sarcinä m oartä din trecut. A cest
cadavru, acest obiect in descom punere e §i el unul din
eurile noastre (cit de m ulte sunt oare toate, cine m ai §tie?)
§i prin urmare o parte — o parte uitatä, m uribundä, stag-
nantä — a propriei noastre fiinê. §i duhul dinäuntrul lui e
altul, cel m ai straniu dintre toate eurile. El sälä§luie§te
ihdärät, dincolo, in „Eul“ regesc pe care-1 consideräm in
m od con§tient cä ne reprezintä §i, prefäcindu-§i vocea intr-un
ecou al form elor m oarte din jur, ne am eninjä cu m oarte
instantanee daeä refuzäm sä ne supunem capriciilor sale.
Ne impune sarcini §i ne im pinge de colo colo, implicindu-ne
intr-un joc hidos al viepi §i al m orjü.
Duhul, ca sä treaeä tim pul, ca sä ne amägeascä §i, poate
ca sä ne incerce, incepe sä in§ire povejti enigmatice. Iar noi
216 R egele §i cadavrul
suntem obligaji sä propunem soluiii. Dacä §tim insä un

räspuns, cadavrul recuperat ne fuge; suntem nevoiji sä
facem cale-ntoarsä. Dacä §tim, dar pästräm täcere, suntem
ameniniaji sä särim in aer. Eul regesc al existenjei noastre
dium e, personajul nobil §i putem ic al cärui cuvint, a cärui
dorinjä e lege (poate porunci tuturora sä stea sau sä se ducä,
sä plece sau sä räm inä), e subjugat acum de o putere supe-
rioarä insesizabilä §i forjat sä rätäceascä oriunde porun-
ce§te acest spirit posesiv din afarä, incolo §i incoace, inapoi
§i iar m apoi la furcile om ului spinzurat. E obligat sä o ia
m ereu de la capät, sä care iar $i sä poarte povara acelui
obiect neinsufletit, acel incub al viejü desträmate.
Noaptea pare färä sflr§it, ca §i cum tim pul s-ar fi oprit
pentru a face loc ritm ului vejnic al acestei stranii damnajii
sisifice. Cind oare vom redeveni liberi? Cind oare se va
sffr§i noaptea aceasta purgatorialä a purificärii noastre?
Cite povejti are pentru noi noaptea aceasta teribilä —
povejti seducätoare §i atractive, räu prevestitoare §i vred-
nice de m ilä, doldora de m tim pläri uimitoare! Eie se deru-
leazä pe m äsurä ce spectrul cärat de noi m spinare vorbegte
intruna. §i dupä fiecare vine provocarea: „Gäse§te räspun-
sul la enigm a pe care Ji-o propune aici viaja. Despicä peri
carpul ce ascunde sim burele strälucitor.“
Vinovälia ji inocen{a sunt rareori evidente. Eie sunt ina-
parente, intim mtrejesute una cu alta intr-un desen de o
m iraculoasä complicape. De pildä, eine a fost de vinä cä
pärinlii au murit de inim ä rea väzindu-ji fata calom niatä §i
räpitä? Nu indrägostijii sau istepil lor sfätuitor, ci regele
care a fost päcälit de prefäcätoria unui fals ascet! Era un
rege foarte asemänator cu regele ce se spetea acum cu
problem a cadavrului, foarte asem änätor cu acest cirm uitor
de oameni care acceptase fruct dupä fruct, färä sä le
cerceteze, de la un im postor in strai virtuos. Evidentä e
num ai aparenja; dedesubt zace ascuns ceva, realul. §i
oricine se oprejte doar la aparenjä va fi prins in m rejele ei
mainte de a-$i da seama. Se va pom eni inghijit intr-un
infem de dujm ani inexplicabili, härfuit ca fnm za-n vint
färä nici un rezultat. §i, asem enea unui cadavru, povara
omisiunii sale u va säri in spinare, ii va striga la ureche §i-§i
va bäte joc de el cu un riset spectral, ironizindu -1 cä nu
izbutise sä disceam ä realul cind acesta ü stätea in fajä la
lum ina zilei.
Om ul care, m ulpim it cu infäp§area sa, i§i ia libertatea sä
se considere drept §i integru, un erou, un rege in scaunul
judecäpi, se in§alä, §i propria-i nereu§itä se prezintä in fa{a
lui intr-un deghizam ent de irepro§abilitate, dar cu p exi-
gen{ä nefireascä. Personajul aparent inofensiv (corespun-
zind propriei sale bune päreri despre sine) ü duce intr-o
noapte care e exact contrariul zilei sale §i acolo ii im pune
obligapa — neregeascä §i im purä — de a cära cadavre ca
un paria. Insul ales §i regesc e pus sä facä m unca unui paria,
nu doar o datä, bine §i repede, a§a incit sä poatä uita num ai-
decit um ilinja, ci iarä§i §i iarägi — de atitea ori, de fapt, de
eite ori päcätuise, de eite ori neglijase sä cerceteze fructul
oferit ji aruncase simburele. Fructul trebuie sä-i parä, la
urm a urmelor, groaznic §i amar, la fei de/am ar ca o noapte
infem alä in contrast cu dulceaâ §i grapa unei zile regejti.
Calvarul nu poate fi evitat. V rem ea aparenjelor exte-
rioare a trecut. Problem a regelui e sä devinä cu adevärat §i
pe de-a-ntregul el insuji. N u i-ar fi de nici un folos sä
protesteze cä tot talme§-balme§ul nefiresc ce izvorägte din
gura stirvului nu are nim ic de-a face'cu el, deoarece acesta
a stat deja §i-a a§teptat in faja lui de multe ori, in lum ina
pläeutä a zilei din sala tronului, unde, in calitate de cir-
m uitor om niscient al regatului säu, el pnea judecatä. Tot
infem ul §i confuzia aceasta reprezintä confuzia regatului
säu, regatul propriei sale viep — §i sunt §i ale noastre.
Nim ic nu e departe de noi. Nim ic nu poate fi tratat ca
sträin. Cind punem distanjä intre noi in§ine §i altul ne
injeläm , §i urm ärile vor fi ale noastre. A§a cä du-te inapoi
acum, du-te inapoi incä o datä; dä jos cadavrul trecutului
din copacul-spinzurätoare la care tu insup 1-ai osindit. §i
pleacä urechea la glasul dem onului persecutor: nici o altä
voce nu se va adresa nopjii tale, nici o altä voce nu te va
in v äla sau salva. C äci, oarecum , n o i in§ine suntem to p
eroii, tic ä lo jii §i eroinele din istoriile incilcite pe care ni le
218 R egele ?i cad avrvl
spune visul nostru infernal; §i, tot oarecum, noi suntem sin-
gura rezolvare a enigm elor pe care le va propune. Cadavrul
e o mchegare a propriului nostru trecut — cel neglijat, cel
uitat. Neimplinit, nesatisfäcut, totugi incä nu mort, el ne va
bin tu i pinä cind, in noaptea aparent färä sfirjit, vom fi
acceptat, recunoscut §i satisfäcut aspectul pinä atunci nead-
m is al propriei noastre existente.
Calitatea care in cele din urm ä il salveazä pp personajul
regal — firul Ariadnei ce-1 cäläuzejte prin labirintul noppi
läuntrice — e sinceritatea bunävoinjei lui de a- indura
m unca aceasta, curajul lui in incercärile cu care -1 cople§esc
puterile demonice. Asta il suspne im potriva interogapilor
enigmatice. §i deoarece e pur, §i adevärat, §i capabil sä
depä§eascä lim itärile eului säu regesc, fie §i injugindu -1 in
slujba puterilor ihtunericului, ce exaltare, ce consolare
m äreajä il agteaptä! Drumul iniperii noastre duce prin iadul
in cercärii nedorite, dar autoim puse, prin cim pul de
incinerare al om isiunilor noastre m uribunde, cätre acea
realitate superioarä care §i intre tim p ne-a fost im anentä §i
aptä sä fie im plinitä. Erorile, culpabilitä£üe noastre inse§i
simt aripile care ne vor ihälja pinä la sediul puterilor zeni
tale, acestea urm ind apoi sä ne investeascä cu m isiunea
noasträ. Dar intre acele puteri §i eurile noastre prezente,
intre victoria noasträ §i banalitatea m uljum irii noastre de
sine, acolo ne a§teaptä sä-i infruntäm §i sä-i satisfacem in
m od absolut falsul ascet §i spectrul din cadavru.
A cesta din urm ä e apärätorul, indrum ätorul, chiar dacä
un sim plu duh intr-un corp lipsit de via{ä, nu un poet
m agistru ca acela care i-a cäläuzit pa§ii poetului Dante, §i
nici un inger päzitor ca acela ce i-ar fi putut sta aläturi unui
copil. Cäci regele acesta nu e nici poet, nici inocent. Cu
toate acestea, glasul nea§teptat e de ajuns: in clipa cind
vorbe§te, om ul care era nechibzuit cigtigä dintr-o datä ceea
ce-i lipsea. Este adus la reflexivitate. §i pe m äsurä ce
povegtile se deruleaziä, vechi §i totu§i mereu noi, regele este
inijiat intr-o intuipe largä §i pätrunzätoare. N epäsätorul de
altädatä, inocentul ajvmge sä se poatä m äsura cu inam icul
viclean, necinstit, perfect ascuns. inväât sä injeleagä reali-
tatea Tn deplinätatea ei, ghem ul Incilcit de lum inä $i
Tntuneric, devenit capabil sä distingä personajul ascuns
ihdärätul mä§tii, el se vede in cele din urmä in situapa de a -1
bäte pe ipocritul viclean chiar pe terenul sim ulärilor cinice,
preferat de el, cäci vicleanul nu §i-a inchipuit niciodatä cä
naivul ar putea deveni m ai viclean decit el. Eroul devine
acum in realitate ceea ce m ai inainte doar §i-a im aginat a fi
— un rege. Regele real poate anihila um bra proprie oriunde
s-ar ivi ea ca sä intim ideze §i sä ucidä. Dar o personalitate
nu e intreagä §i realä, regele nu e un rege valabil, pinä cind
nu -ji recunoajte antagonistul, pinä cind n u -ji descoperä
cadavrul, acel fruct spinzurat din pom ul vieîi lui, §i pinä
cind nu inva$ä lecpa glasului dräcesc läuntric.
Spectrul din cadavru reprezintä inaltul judecätor din noi
injine, care inregistreazä totul 51, cu o profundä injelepciu-
ne, §tie dinainte toul. Cu un semn, aceastä putere ne poate
indepärta de präpastia calam itäpi cätre care, cu toatä ener-
gia §i univocitatea naturii noastre congtiente, tindem
orbe§te. Este un eu mai injelept decit cel pe care-1 cu-
noajtem . Este o putere mai putem icä decit regele ce ne
dorim cu tojii sä fim. Cind suntem la nevoie, el vine, vine
la noi §i ne avertizeazä cu un ris disprejuitor, apoi dispare.
§i incä o datä suntem singuri in noaptea cu vam piri §i
cadavre, noaptea ce a produs glasul enigm atic. N u putem
face nim ic ca sä-1 aducem inapoi. Suntem lipsiji de apärare
im potriva lui cind decide sä ne chinuiascä; nu avem nici o
cuno§tin$ä despre m odul in care ii putem im pune sä se
intoarcä.
O anumitä relape s-a stabilit to tuji intre rege §i spectru
in tim pul nopîi aceleia cu nesfir§ita ei serie de enigm e §i
rätäcirea incoace §i incolo de pe cim pul morjii. A fost o
com uniune de num ai citeva ceasuri fugitive, §i cu toate
acestea o intünire ve§nicä. Cei doi s-au apropiat in acel
rästim p cumplit tot atit de m ult cit s-ar fi apropiat sau ar fi
putut sä se apropie pe täfimul cu singe cald al viepi. Chiar
§i ca un „Eu“ §i un „Tu“ vii, ei erau strins legaji unul de
altul printr-o prim ejdie comunä, suda{i prin aceeaji soartä.
Fiecare 1-a salvat pe celälalt §i, ui virtutea acestei izbäviri
m utuale, intregului univers, inclusiv lumii spiritelor din

in a lü ri, i s-a acordat mintuirea.
Regele corporal §i spectrul acorporal, dom eniul tangibil
§i cel invizibil, „Eul“ regesc al luminii dium e §i vocea
spectralä a adincurilor mtunecoase ale noppi noastre (plinä
de ingeniozitate §i in{elepciune intuitivä) fac o pereche.
Nici unul nu poate exista färä celälalt; separap, am indoi ar
fi total neputincioji; im preunä, ei alcätuiesc o singurä uni-
tate vie. §i, mai m ult incä, dacä activitäple lor nu ar fi fost
sincronizate, ei ar fi fost de asemenea pierdup. Regelui ii
revenea sä punä in practicä faptele, inspirapa venea insä de
la duhul admcului ascuns. §i in felul acesta, fiecare 1-a sal-
vat pe celälalt. Spectrul 1-a izbävit pe rege de osinda spre
care era tM t de cecitatea simplei conjtiinte, iar regele 1-a
eliberat pe duh de trecutul in descompunere. R elapa a fost
aceea§i ca ji cea dintre Prinpil Conn-eda §i glasul alter ego-
ului säu ferm ecat din calul mijos.
Cind, in sfir§it ji brusc, glasul a fost m ulpim it cä regele
a atins punctul cunoagterii, atunci a devenit binevoitor, i-a
sem nalat pericolul m ortal cätre care se indrepta §i 1-a invä-
{at ce anume sä facä, in acest al doisprezecelea ceas, ca sä
se salveze. Cäci ursita infem alä pregätitä pentru noi e cu
adevärat m ai teribilä decit m eritäm de fapt. Dar, pe de altä
parte, diavolul oficiant nu e foarte greu de päcälit. Se pro-
pune o stratagemä, cea mai simplä cu putinpf, §i to tu p sufi-
cientä. M aestrul injeläciunii e anihilat, calvarul e pre-
schim bat intr-o särbätoare a bucuriei, iar regele i§i capätä
deplinätatea puterii.
E im portant sä observäm cum se petrece izbävirea.
Urm ind instrucpunile indrum ätorului säu, curajosul rege ii
reteazä capul §i-i smulge inim a vräjitorului celui räu. Apoi
acestea sunt oferite spectrului care e tem porar zeificat §i
instituit ca säläjluitor in cadavrul pregätit, ca o divinitate
intr-o icoanä. Cu aceasta, vraja ce-i leagä atit pe rege, cit §i
pe spectru e ruptä. Celui dintii, nem aisilit sä rätäceascä m
noaptea fiintei sale pe cim pul de execu{ie §i locul de inm or-
m intare ale trecutului säu, i se ingäduie sä se intoarcä la
m ärepjl säu palat; iar cel din urmä, nem aiosindit sä bintuie
cadavrul viepi irevocabil duse ori sä ridiculizeze cu enigme
§i toane con§tiin$a regalä, e pus in libertate, ingäduindu-i-se
sä päräseascä locul m orpi. §i rezultatul e obpnut deoarece
piin aceastä ofrandä partea personalitäpi care fusese orgo-
lioasä §i ostilä a fost sm eritä in sacrificiu — printr-un act
deliberat al eului con§tient — §i subordonatä unei autoritär
läuntrice, superioare §i invizibile. Capul, cu alte cuvinte,
era tocm ai centrul gre§elii regale §i, prin pervertirea sa,
implicase §i inima. Am bele centre viciate au fost acum sa-
crificate §i oferite ca jertfä autoritäpi m isterioase care se
reafirmase in cele din urm ä §i indicase drumul cätre actul
de eliberare violent, dar inevitabil.
Prin urmare, la sfir§it, duhul, care päm se nu mai pupn
viclean §i revoltätor decit cadavrul sau m agicianul, se
dovede§te a fi m m tuitorul, spiritul oracular care ne vrea
binele. Aceastä chintesenjä invizibilä §i insesizabilä a neim-
plinirii noastre, spectru vocal al vinoväpei noastre
incon§tient acumulate, se vädejte a fi singurul din mtreaga
lume, singurul cäläuzitor in bezna noppi firnjei noastre, care
ne poate salva din cercul m agic al propriului nostru räu creat
de noi injine. §i tocm ai faptul cä in cele din urm ä ne-am
supus capriciului §i voiei lui ne poate salva. N e poate salva
deoarece am dus la bun sfirjit cu räbdare sarcinile pe care ni
le-a impus, ca incercare sau in deriziune. Dintre toate com-
ponentele noastre care n i se desfac exploziv din fiinjä §i
apoi ne inconjoarä, sub m ultiple §i variate form e, el este cel
mai injelept. El pare, intr-adevär, a §ti toml, tot ce s-a intim-
plat vreodatä nu num ai cu noi, ci cu toate fiinêle, indiferent
care, regi, cerjetori, criminali §i fem ei m ereu proaspete §i
frumoase, din Järi foarte indepärtate. Cu irezistibila forjä de
convingere a viselor, vagi §i totugi exacte, glasul spectrului
extrage pentru noi aceste figuri, le ridicä intim plätor din
pupil trecutului — pupil in care nim ic nu se pierde, pupal
adinc al uitärii §i rem em orärii — §i ni le aruncä batjocoritor
pe suprafaja m esei sticloase a con§tiin$ei noastre. Acolo
simtem obligap sä le examinäm. Suntem obligap sä privim,
sä analizäm §i sä injelegem din nou.
O transform are semnificativä a duhului a avut loc in

clipa in care regele a trecut prin mcercarea intrebärilor
enigmatice. Dupä ce amindoi s-au descoperit unul pe altul
§i dupä ce au fost uniji prin lungul dialog in lucrarea
com unä de autosalvare m utualä, spectrul s-a despär{it de
cadavru §i i-a perm is regelui, care fusese inhäm at exclusiv
la indeletnicirea cu copacul, sä-ji vadä de drum. Apoi, cu
un comportam ent m odificat, spectrul s-a intors dupä ce
cadavrul a fost a§ezat in centrul cercului m agic §i s-a insta-
lat acolo ca un fei de zeitate, indreptäpt fiind sä i se aducä
inchinäri §i cea m ai inaltä jertfä, ofranda unei fiinje
om enejti. Mai m ult, prin aceasta o transform are a suferit
apoi $i cadavrul. El a fost prefäcut din condipa de stirv
spinzurat de copac in aceea de idol sfinpt din centrul locu-
lui de cult inconjurat de fäclii pilpiitoare. Preschim bat din
ceva dem n de disprej in ceva indreptäpt la adorajie,
ticälo jia devenise acum o zeitate, radiind de putere,
elocventä in binecuvintare.
O „träsäturä importantä in multe basme“ , observä poetul
filozof german Novalis, intr-unul din aforismele sale inspi-
rate §i inspiratoare, e aceea cä „atunci cind un lucru imposi-
bil devine posibil, concomitent §i alt lucm imposibil devine
pe nea§teptate posibil; atunci cind omul se biruie pe sine, el
biruie in acelaji timp §i natura; atunci cind se petrece o mi-
nune §i omului i se häräzegte pläcutul opus in chiar clipa in
care nepläcutul opus ii devine pläcut. Condipile vräjii, de
pildä prefacerea ursului in prinj in clipa in care incepe sä fie
iubit etc. Poate cä o prefacere asem änätoars ar avea loc dacä
om ul ar indrägi räul din lume; in clipa in care ar iubi boala
sau durerea, ar {ine in bra{e cea m ai aträgätoare voluptate,
cea mai ihaltä §i mai realä pläcere i-ar inunda fiinta .“ 1
Aceastä concepjie, pe cit de indräznea£ä §i paradoxalä,
pe-atit de profundä, expune o träsäturä foarte adincä a
alcätuirii noastre psihice. Novalis atinge aici un adevär, vm
adevär obscur, dar verificabil, al viepi umane. §i acesta e
adevärul revelat in povestea indianä despre rege §i cadavrul
1 T raducere de V iorica N igcov — n. t.

säu. Un trium f decisiv pe cim pul de luptä läuntric al sufle-
tului prilejuiejte o m etam orfozä esenpalä §i completä.
Regele ia asupra sa atit spectrul, cit §i cadavrul, asumindu-§i
dubia povarä. §i prin aceasta i§i asum ä aparent nesfirjita
sarcinä de a rezolva intrebärile enigm atice care-i sunt puse
de acea fantom ä dublä a noppi sale läuntrice. Accepttndu-le,
le-a §i acordat atenpa cuvenitä, §i eie se transform ä pentru
el intr-o im agine sacrä §i un salvator. In clipa in care eie se
schim bä pentru el, se schim bä §i el insu§i. Pinä §i intune-
ricul din jurul säu se transform ä intr-o aurorä, strälucind de
luminä din Lum ina Lumii.
Peisajul din aceastä istorie suferä trei transform äri radi-
cale ca reflexe ale stärilor spirituale ale regelui. Cäci noi,
fiecare dintre noi, simtem propria noasträ lume: lum ea pe
care o cunoagtem se revarsä din noi, ne confruntä de jur
im prejur §i se räsfringe asupra noasträ din exterior.
Fastuoasa salä a tronului §i tot ce se petrecea acolo era un
reflex al con§tiinjei regelui, släbiciunea, orbirea §i apatia
eului m ulpim it de sine. Terenul funerar intunecos era
m iezul putred al acestei ernste strälucitoare. Intocm ai cum
m agicianul asasin era adeväratul m iez al ascetului ipocrit,
,3 ogat-in-räbdare“ , a§a §i aceastä noapte era m iezul zilei
amägitoare. Era o noapte prin care regele a fost silit sä
bijbiie §i sä joväie. A ici nu mai räm äsese nim ic din orgo-
lioasa lui siguranjä. Vräjit, cu zilele ameninâte, im pleticin-
du-se incoace §i incolo, se indrepta dibuind, färä sä §tie,
cätre o m oarte perfidä. D ar toate am eninjärile §i aparipile
crunte se dizolvä la ivirea glorioasä a Zilei celei Noi: ziua
ivirii supralum ii a Zeului Suprem.
Schim bä-te (aceasta e leepa) §i vei locui xntr-o lum e
innoitä. Oricum ar fi, maiestuos in sala splendorii, torturat
printre duhurile §i cadavrele propriului trecut sau in com u-
niune cu puterile supreme ale existen(ei, nim eni nu face
niciodatä nici m äcar un pas dincolo de hotarul propriei cir-
cumferinê §i al sinelui säu. Lum ea §i toate lum ile supe-
rioare pinä la ceruri §i cele inferioare pinä la in fern nu sunt
decit ale noastre: sfere, exteriorizate, ale propriei noastre
fiinje; produc(ii, izbueniri ale atotputem icei M äyä cre-
224 R egele cadavrul
atoare ce ne determ inä form a existenjialä §i ne {ine vräjiji

ln lim itele viepi noastre. Drumul regelui duce de la fastul
regal terestru, prin tM m urile m orjü, la apogeul slavei.
A titudinea vidä a splendorii regale — fragilä §i osinditä —
cuprindea in sine säminja morjii; dar calea m orpi este ea
in säji calea inilierii. Dem onii din m orm int i§i intind gheara
spectralä cätre beregatä, iar viaja confiscatä de m oarte e
supusä la cazne; totugi deznodäm intul este viaja renäscutä,
eliberatä pentru totdeauna de m oarte, autointegritatea §i
consacrarea.
Cine e atunci, printre noi, prinpil ales, binecuvm tat de
soartä, despre care doam nele ztne cintä:
„Iu b irii de m -a§ c o n sa c ra ,

Iu b it p e -a c e s t b ä ia t l-a§ v r e a “ ;
$i cäruia dintre n oi ii intinde R egina N optii, inve§m intatä

in m antia instelatä a firm am entului, Flautul ferm ecat care
biruie furia focului ji-a apei §i alungä orice prim ejdie?
Cine — asem enea lui Tam ino, a§a cum ü descrie Sarastro
— este „bogat in virtute, m odest §i m ilos“? Cine „vrea
sä-§i sfi§ie välul nopjii de pe ochi §i sä priveascä in sanc-
tuarul lum inii suprem e“? Sau cine dintre noi e vrednic sä
fie intim pinat in incäperile tem plului de m arele preot al
lui Isis §i O siris — m istagogul care prin drept divin
poartä pe piept Septuplul Cerc solar al §tiutorului?
In basm ul m agnific al celor douäzeci §i cinci de povegti
despre rege §i spectrul din cadavru, drum ul transform ärii
1-a purtat pe rege dincolo de lum ea sim plei aparenje in
realitatea fiinjei sale regegti. A inväât sä integreze in
viaja sa ceea ce ignorase pinä atunci. A infruntat §i a dat
satisfaejie ansam blului exigenjelor viejii asupra lui. §i, ca
urm are, daeä m ai inainte doar purtase diadem a, pe cind
$edea pe tro n u l vieîi §i se bucura de p riv ileg iile
regalitä{ii, acum a m eritat-o. A devenit regele autentic,
atotpätrunzätorul ochi al inêlepciunii, adm inistratorul §i
adeväratul reprezentant al puterii justijiei. A cesta e m o-
tivul pentru care i s-a dat sabia „Invincibila“ , corespon-

dent al „Excaliburului“ arthurian din lac.
4
R evelapa suprem ä, care a adus la apogeu initierile aces-
tei nopp m isterioase §i dezm ärginitoare, a fost cea pe care
regele a prim it-o cind Shiva, Zeul Suprem, a ridicat pentru
el välul ignoran{ei. I s-a arätat cä are o naturä mai inaltä
declt bänuise el. O scinteie din focul em pireic coboiise pe
päm lnt §i s-a incam at intr-insul, astfei Ihcit el a devenit un
„avatar“ , o m anifestare in spapu §i tim p a Fiinjei Infinite §i
Nem uritoare. D upä ce avea sä se bucure de rästim pul säu
de pe päm iht, avea sä preia stäpinirea asupra täiim urilor
zeilor §i sä se intoarcä in cele din urm ä la acel izvor de foc
suprem al viejii §i puterii din care provenea, cäci, de§i avea
form ä om eneascä, el era in esenjä divin §i se afla, prin
urmare, dincolo de orice Servitute umanä. Shiva, Stäpinul
Cosm osului, säläjluia in el. In cel m ai profund strat al säu
el era ve§nic una cu Cel Suprem. A cesta e adevärul
adevärului. A cesta e faptul interior, ultim , cel mai intim,
care centreazä §i fum izeazä deopotrivä inceputul §i sfir§itul
tuturor celorlalte fapte ale existenjei §i experien{ei exis-
tenjiale ale regelui. Giuvaerul strälucit §i färä de pre{ din
fructul trupului — inchis in tecile cäm ii, sentimentelor,
ratiunii §i puterii de injelegere — este identitatea esenjei
vie{ii m uritoare cu Fiinja Nem uritoare.
Shiva e Stäpinul Distrugerii: stäpin al dezintegrärii
pulpei fructului urm ate de revelalia sim burelui nepieritor.
Shiva e Stäpinul Creapei: stäpin al m anifestärii in cadrul
spapal §i tem poral al puterii, al m aiestäpi §i seninätäpi
Transcendentalului. Shiva este M aestrul Yogäi: m aestrul
m editapei, al autoconcenträrii §i al ochiului discem ätor;
sabia lui sfijie välurile viepi, deghizam entele mistagogu-
lui, aparenjele ingelätoare ale M äyei, pätrunzind in sträfun-
durile Fiin{ei. Shiva e Regele Dansului: lum ile acpunilor §i
intimplärilor sunt fulgeräri ale membrelor lui avintate atunci
cind, intr-un extaz de autosatisfacpe, el i§i danseazä dansul

crud, nemilos, delirant §i sublim al universului.
§i regele om enesc e un avatar, o incam are sau o form ä in
curs de vizualizaxe a esenjei acestui zeu. Cei doi sunt sepa-
rap — aparent — in spapu; regele e lim itat ca staturä, zeul
nelimitat; regele e m uritor in form a lui de existenjä, zeul e
nemuritor; regele e lim itat in cunoa§tere, zeul nelimitat;
regele are caracteristici omenegti, zeul divine. Cu toate
acestea, spapul care-i separä pe cei doi este el insu§i doar
iluzia necesarä spectacolului efem er al creapei. Dincolo de
el nu e loc pentru dualitate. M uritorul §i zeul, cunoscätorul
§i ctmoscutul, adoratorul §i im aginea sacrä sunt una.
Ca §i regele, §i noi trebuie sä devenim stäpini asupra
lum ii ihfricogätoare ä spiritelor, cäci eie sunt inäuntrul ca §i
in afara noasträ. Orice lucru din exteriorul nostru, fie cä il
cunoagtem in relapa sa propriu-zisä cu noi, fie cä räm ine
pentru noi färä sem nificape §i necorelat cu m intea §i inim a
noasträ, in realitate ne reflectä §i ne oglindejte eurile
läuntrice. A sta ni se propune sä inväjäm. § i ni se propune
sä ajungem pe aceastä cale a invä£ärii la inêlegerea funda-
mentalä, ultim ä §i supremä: aceea a identitäjii noastre
divine cu substan$a, conjtiinta §i beatitudinea pe care o
cunoa§tem ca „Dum nezeu“ . A ceasta e in$elegerea naturii
absolute a Sinelui. Asta inseam nä descoperirea giuvaerului
din miez. A sta e ultim a experienjä in indelungatul proces
de inipere-integrare. §i o datä cu ea vine §i cunoajterea
nem ijlocitä a faptului cä noi, §i nu doar noi, ci §i top ceilalp
„tu“, deopotrivä, ai noppi §i zilei noastre inconjurätoare —
simtem tot atitea avataruri, deghizäri, mä§ti |i autode-
dubläri jucäu§e ale Sinelui lumii.
Aceasta e trezirea intru bucurie.
Regele insä, la im plinirea acestei ilum inäri, nu a renunjat
num aidecit la tem nija cäm ii sale. Dim potrivä, s-a intors la
tronul m undan din palatul „E ului“ regesc. In chip
asemänätor, Conn-eda, eroul povejtii irlandeze, dupä ce a
devenit m em bru al täiim ului Supranatural, s-a intors la
rolul lui stabilit de pe pämint. Prinpil, prin iniperea sa, a
devenit capabil sä exercite o cirm uire injeleaptä in rindul
oamenilor; la fei §i regele acesta hindus. Cunoscm du-se pe
sine ca incam are a nem uritorului — lum inä a celui suprem,
scinteie sau razä din focul solar ceresc, central §i dätätor de
viajä al universului — el a fost investit ca purtätor printre
oameni al sabiei „Invincibila“ . §i cei doi eroi au fost
im päcati cu efem eritatea form elor lum ii fenom enale; cäci,
de§i corpurile, deghizamentele, mä§tile §i costum ele spec-
tacolului vin §i pleacä, apar pe scenä, zäbovesc doar o clipä
§i dispar pentru totdeauna, totu§i Sinele, m iezul §i simbu-
rele diam antin al fünêi lor, nu s-a näscut niciodatä §i nici
nu va muri.
Patru episoade din povestea
de dragoste a Zeijei
I. CREAJIA INVOLUNTARÄ
Im plicarea zeilor tn {esätura propriei lor creajii, astfei

rncit ajung sä fie, ca Abu-Cassem , victim ele härpiite ale
creaturilor lor, tncurcap tn m rejele unei autom anifestäri nu
tntru totul voluntare, iar apoi batjocorip de rtsul avizat al
propriului lor judecätor läuntric reflectat m exterior: iatä
m iracolul universului. A ceasta e povestea tragicom icä a
lum ii. Zeii, p uterile supranaturale, sunt totdeauna
am eninjap sä cadä tn capcana propriei lor fascinapi. Ca
negustorul tezaurizator din bazarele Bagdadului, ca ttnärul
Narcis, ei ajung sä se cram poneze de propriile lor im agini
reflectate — refractari m om entan la trecere o datä cu tre-
cerea tim pului §i avtnd decisiv nevoie de lovitura jocantä §i
brutalä a catastrofei izbävitoare. Om ul este m icul creator
al lumii; Dum nezeu, cel mare. Fiecare, im presurat de
ficpunile propriilor admcuri reflectate, cunoagte §i tndurä
autotortura cosmicä. §i puterea fatalä care-i fascineazä pe
amtndoi e totdeauna m area zeipi, M äyä, am ägirea de sine,
creatoarea suprem ä a tuturor lumilor.
In m iturile populäre din India, trei personificäri mascu-
line preem inente ale D ivinitäpi sunt stäptne peste imivers:
Vishnu, Shiva §i Brahma. Cel dinth, odihnindu-se Intr-o
solitudine transm undanä, dar cosm oconpnätoare, m enjine
m tregul curs al istoriei lumii, h asigurä continuitatea §i
coboarä periodic m virtejul ei, ca salvator §i eliberator, pen-
tru a restabili ju stip a §i ordinea. Cel de-al doilea, spre
deosebire de el, este divin ln starea de im obilitate absolut
retrasä. Cu privirea tntoarsä spre interior §i absorbit tn vidul
desävirjit al propriei fiinje, el T§i ferejte conjtiinta de con-

fuzia perpetuä a spectacolului lumii, refuztnd sä priveascä
acest ciclu autozämislitor §i autocaptiv de pläcere §i sufe-
riniä plnä cind vine tim pul ca el sä-1 distrugä. Iar Brahm a
este expresia creativä a totalitä{ii divine. Intr-o activitate
entuziastä, el desfä§oarä jocul lumii din cäldura läuntricä a
contem plajiei absorbite in sine.
Vishnu poate fi privit ca aspectul care im bräjijeazä
totalitatea, menfinind netulburat totul in läuntrul lui, a§a
cum un om cufundat pa§nic in somn susiine incidentele
näucitoare ale unui vis; pe cind celelalte douä figuri divine
denotä m om entele dram atice opuse ale distrugerii §i
creapei. D ar tustrei, de vrem e ce sunt doar aspecte sau
m anifestäri ale unui Insondabil unic, sunt ei m§i§i in ultim ä
analizä produsele M äyei — in substanjä unu, dar in form ä
§i funcjii trei, in virtutea trucului oglinzii care sparge Totul
in M ultiplu. M äya este M ama. M äyä e farm ecul cu aju-
torul cäruia viaja se ispitejte vejnic pe sine. M äyä e m atri-
cea, sinul nutritiv §i mormintul.
O biografie hinduistä a acestei m ari Marne, Xesätoarea
Lum ii, ne e fum izatä de K älikä Puräna, un document rela
tiv tirziu al tradiîei indiene. Term enul puräna inseam nä
„vechi inväläturi §i povestiri transm ise din vrem uri imemo-
riale“ . Existä m ai m ulte Puräne. Eie sunt cärji sacre,
alcätuite din m ateriale ce au cobont pe apele vaste §i puter-
nice ale fluviului injelepciunii indiene din prim ele veacuri
ale cintärejilor §i vizionarilor vedici — m ituri venerabile ji
inväläturi oraculare aduse de numerogi afluenp in albia
principalä. Eie sunt incärcate cu tot soiul de cunojtinê
populäre. §i toate incep prin a trata inepuizabila problem ä
a creajiei, de§i in felurite m oduri, din felurite puncte de
vedere §i cu felurite m anifestäri ale semnificapei. Titlul
K älikä Puräna e derivat din Käli, „Stäpina Neagrä“, mani-
festarea indianä suprem ä a Zeitei Marne. Ea e in m od vädit
divinitatea dom inantä a Indiei. Succinta lucrare dezväluie
in capitolele ei introductive o versiune a creatiei §i a pri-
m elor zile ale universului care, pentru to |i cei fam iliarizafi
P A T R U EPISO AD E D IN POVESTE.A ZE T JE I 233
cu tendinja generalä a tradipei hinduiste, are un efect oare-

cum de surprizä1.
Creatorul, Brahm a, aspectul demiurgic, producätor de
lumi, al Divinitä{ii, §edea Intr-o nieditape seninä, geneiind,
din profunzim ile insuflepte ale propriei sale sub stanze
divine §i atotconpnätoare, universul §i m ultitudinile lui de
fiinje. Un num är de aparijii izvoiiserä deja in sfera tim pu-
lui §i spapului din abisul stärii sale yogice, viziuni de puri-
tatea cristalului se precipitau brusc intr-o form ä intrupatä.
§i acestea erau dispuse in jurul säu intr-un cerc lini§tit, in
tim p ce el i§i continua transa creatoare. II inconjura grupul
celor zece fii ai säi näscup din cuget — acei preop §i
vizionari supranaturali ce aveau sä devinä, m ai tirziu,
strämo§ii brahm anilor sfinp. §i pe lingä ei, mai stäteau
acolo „Stäpinii Creaturilor“ , zece cöpii ale lui, de m ai m ici
dimensiuni, care aveau sä-1 ajute in stadiile ulterioare ale
creapei §i sä supravegheze atunci procesele naturale ale
cosm osului. B rahm a, scufundindu-se §i m ai m u lt in
intunericul lim pede al läuntrului säu, atinse o nouä adin-
cime: brusc, din viziunea sa izvoii cea m ai frum oasä feme-
ie neagrä, infälijindu-se goalä privirii tuturora.
Ea era Aurora §i strälucea de o tinereje vie. Nim ic
asem enea ei nu m ai apäruse printre zei §i nim ic asem änätor
nu avea sä se m ai vadä vreodatä nici printre oameni, nici in
adincurile apelor, in palatele de nestem ate ale reginelor §i
regilor-§erpi. Valurile pärului ei negru-albästrui scinteiau
ca penele de päun, iar spiincenele oacheje d a r boltite
alcätuiau un arc num ai bun pentru Zeul Iubirii. Ochii ei, ca
ni§te potire smede de lotus, aveau cäutätura vioaie, in-
terogativä, a gazdei speriate, iar fa|a, rotundä ca luna, ii era
1 D estu l de curios, degi textul sa n scrit al K ä likä P uräna a fo st

fä c u t a c c e sib il in 18 92 d e S h riv e n k a te sh v a ra m P re ss
(G angävishnu K ham aräja), p u b lic at la B om bey du p ä u n m an u -
scris m a i v echi, el n -a re u g it p in ä acum sä atra g ä aten tia sav an jilo r
occidentali. P ag in ile ce u rm eazä constituie, d u p ä c it se p are,
p rim a traducere p u b lic atä a acestui text in tr-o lim bä euro p ean ä.
[M anuscrisul traducerii D r. Z im m er e in lim ba germ anä. — J. C .]
ca o floare de lotus purpuriu. Sinii ei um flap, cu cele douä

sfircuri negre, erau de-ajuns ca sä ia m inple unui sfint.
Suleget ca m inerul imei läncii i se inälâ trupul, §i picioa-
rele-i netede semänau cu trom pe ihtinse de elefanp. Strä-
lucea de m icile perle fine de sudoare. §i pom enindu-se in
m ijlocul audienjei infiorate, ii m äsurä nesigurä cu privirea,
dupä care izbucni intr-un n s blind §optitor.
Brahm a a devenit con§tient de prezenja ei, s-a ridicat din
postura yogicä §i a fixat-o cu o privire lungä §i ihfocatä.
Apoi, cu ochii fizici incä ajintip asupra ei, Creatorul i-a
m gäduit viziunii lui spirituale sä alunece iar in propria-i
profunzim e, cäutlnd sä afle — ca §i cei zece fii näscup din
m intea sa §i cei zece paznici ai erelor, „Stäpinii Creaturi-
lor“ — care avea sä fie m isiunea acestei apari{ii in derula-
rea ulterioarä a operei de creape §i cui avea sä-i apaflinä ea.
Cind, ce sä vezi, o a doua surprizä: din cäutarea läuntricä
a lui Brahm a izvon altä fiiin{a — de astä datä un tinär,
superb, smead §i viguros. M ädularele lui erau putem ice §i
frum os pläsmuite. Pieptul eroic, cu m arii lui mu§chi pec-
torali, semäna cu o täblie de mahon; §oldurile ii erau gra-
poase §i zvelte; spilncenele nervoase i se im binau deasupra
nasului. Räspindea o m ireasm ä de flori §i era ca un elefant
im puns de o dorinjä vehementä. Intr-o m inä purta un steag
im podobit cu im aginea unui pe§te. Cealaltä m inä legäna un
arc ihflorit §i cinci sägep de flori. O uim ire m editativä ii
um plu pe cei zece fii näscup din cuget §i pe cei zece paz
nici ai lum ii cind il zärirä. In ei incepu a se insinua dorinja.
Fiecare dintre ei simjea cä incepe a fi minat de o tainicä
poftä arzätoare de a o poseda pe femeie. §i a§a s-a ivit pen-
tru prim a oarä dorinja pe lume.
N oul venit, ferm ecätor §i citu§i de pupn sfios, i§i intoarse
chipul ffurnos cätre Brahma, fäcu o plecäciune §i intrebä:
„Ce trebuie sä fac? Invajä-m ä, rogu-te. O fün^ä inflore§te
num ai sävirgind lucrarea in vederea cäreia a fost conceputä.
Atribuie-m i un num e potrivit. Dä-mi o locuinjä §i, de
vrem e ce tu e§ti creatorul a toate, o sope.“
Brahm a räm ase täcut o clipä, uim it de propria-i lucrare.
Ce se strecurase oare din el? Despre ce era vorba? A poi se
P A T R U EPISOADE D IN PO VESTEA Z E T fE I 235
adunä §i-§i puse sub control con§tiinja, concentrindu-§i
incä o datä spiritul. Surprinderea a fost biruitä. Stäpm iaräji
pe sine, Creatorul U niversului se adresä rem arcabilei sale
creaturi §i-i prescrise dom eniul de activitate.
„Ai sä rätäcegti pe tot päm intul“ , spuse el, „stim ind tul-
burare in bärbap §i fem ei cu arcul §i sägeple tale de flori,
fäcind ca in felul acesta sä se petreacä creapa perpetuä a
lumii. Nici un zeu, nici un spirit ceresc, fie el dem on sau
duh räu, divinitate-jarpe sau spiridu§, nici un om §i nici un
animal, nici fäpturile zburätoare sau cele m otätoare, nim eni
nu va fi ferit de ochirea ta. § i chiar §i eu insum i, precum §i
atotdomnitorul Vishnu §i Shiva insu§i, ascetul nemi§cat ca
o stincä §i cufundat in m editape, noi trei vom fi de aseme-
nea in puterea ta — ca sä nu m ai vorbim de alte existente
inzestrate cu räsuflare. Vei lucra, pe nesim pte, asupra
inimii §i vei trezi acolo pläcere, provocind astfei creapa
m ereu reinnoitä a lum ii vii. Cäci inim a va sä fie pnta arcu-
lui täu, iar sägeple tale vor aduce bucurie §i bepe tuturor
fiintelor insuflepte. Iatä, a§adar, sarcina ta. Prin ea vei duce
mai departe clipa creapei universului. Prim ejte acum, o,
Suprem ä Fiin{ä, num ele ce p se potrivepe.“
Brahma, intorcindu-se cätre cei zece fii näscup din cuge-
tul lui, i§i intrerupse vorbirea §i-§i reluä postura §ezindä de
pe lotus. Cei zece ii citirä pe chip ji injeleserä. Au jtiut, au
fost unanim i in cunojtinja lor §i au vorbit. „De vrem e ce, o
datä cu aparipa ta, ai stim it spiritul Creatorulului, vei fi
cunoscut in lum e sub porecla de „Sm intinitorul Spiritului“ ;
iar num ele ip va fi „Dorul Iubirii“ , din cauzä cä form a ta
trezejte dorinja iubirii; ai sä fii num it „Im bätätorul“ , deoa-
rece tu räspinde§ti bepa.“
Apoi „Stäpinii Creaturilor“ i-au atribuit o locuinjä ?i o
sope. „Mai putem ice decit sägeple lui Vishnu, Shiva §i
Brahm a“, intonarä ei, „sunt sägeple arcului täu de flori.
Cerul §i pämintul, adincurile abisului §i empireul lui
B rahm a ip vor fi locuinja: tu e§ti Atotpätrunzätorul.
Oriunde vor exista creaturi insuflepte, copaci sau livezi,
chiar §i pe tronul lui B rahm a din zenit1, vei locui §i tu. Iar
1 B rahm aloka, cf. supra, p. 86, n o ta 1.

Stäpmul Daksha, cel dintli „Stäpih al Creaturilor“ , iti va

häräzi sopa pe care p-o dorejti.“ Astfel i$i fäcurä cunoscutä
hotäiirea, mtorcmdu-se apoi, cu o plecäciune plinä de
respect, cätre mfäp§area lui Brahma.
Brahm a reprezintä con§tiin{a originarä a tot ceea ce e
cuprins m univers, de unde rezultä cä el e capabil sä ros-
teascä numai adevärul. Chiar dacä adevärul li cere sä se
indice pe sine ca una dintre victim ele Zeului Iubirii, el o
face färä ezitare sau constringere. El e lum inä purä, lumina
spiritului — nu o fiin{ä de tip semiomenesc, ca divinitäple
hom erice de pe Olimp, care se tem de riscuri §i i§i iau
m äsuri de precaupe. B rahm a este atotdivin, o personificare
a luminii creatoare a con§tiinj;ei, §i a§a rämme, chiar §i
atunci crnd e coplegit de dorin^ä pentru fem eia divinä, care
este mtruparea farm ecului irezistibil.
La fei, „Dorinjä“, Käm a, Zeul Iubirii, e o forjä purä,
direct operativä, indiferent de consecinjele posibile.
Auzind cuvintele rostite de Brahma, de cei zece fii näscup
din cuget §i de cei zece paznici, el i§i ridicä arcul de flori,
asem änätor cu sprm cenele unei fem ei frum oase, §i-§i
pregäti cele cinci sägep de flori, num ite „Stunitoarea Paro-
xism ului Dorintei“ , ,Jncendiatoarea“ , „Innebunitoarea“,
„K rjolitoarea“ §i, respectiv, „A ducätoarea M orjü“ . A poi se
fäcu neväzut. „Chiar aici §i färä nici o clipä de uitirziere“ ,
gmdi el, „voi rncerca puterea suprem ä datä mie de Brahm a
chiar pe sfinpi acejtia §i pe insu§i Creatorul. Iatä-i pe ei top
§i iat-o §i pe aceastä fem eie m inunatä, Aurora; ii voi face,
unul dupä altul, victim ele arm ei mele. Cäci nu m i-a spus
oare chiar Brahma: «Eu, Vishnu §i chiar Shiva vom fi
supuji puterii sägeplor tale?» Ceea ce Brahm a a fäcut
cunoscut, eu voi aduce la m deplinire.“
O datä hotärit, luä pozipa tmui arca§, puse o sägeatä-floare
in struna-floare §i mcordä arcul ihtr-o mare curbä. Prinserä a
sufla atunci adieri unbätätoare, grele de miresmele florilor
de primävarä, §i eie räsprndirä extazul. D e la Creator ptnä la
cel din urmä dintre fiii säi näscup din cuget, zeii au fost
mnebunip, unul dupä altul, de loviturile tulburätorului, firile
lor sufeiind numaidecit o schimbare de m an proporîi. Au
P A T R U EP1SOADB D IN PO VESTEA Z E T JE I 237
continuat sä se uite la Aurora, dar cu alp ochi, §i vraja dra-
gostei a sporit in eL Frumusejea tinerei femei n-a fäcut decit
sä ducä mai departe §i sä intensifice bepa dezlänpiitä. Aveau
pom in sälbatice cu topi §i simporile lor erau invadate de
poftä. Intr-adevär, incintarea era adt de putemicä, incit atunci
cind cugetul pur al Creatom lui o percepu pe fiica sa prin
acest mediu perturb^t, simprile §i impulsurile sale trezite i se
deschiserä nemijlocit, cu toate atitudinile §i manifestärile fi-
zice spontane, in väzul intregii lumi. §i-n vrem ea asta, fe-
meia i§i aräta, pentrn prim a oarä in lunga poveste de dragoste
a universului, semnele propriei sale agitapi. Simulärile de
sfiiciune altemau provocator m m ijirea abia desluptä a aces-
tei dim inep a lumii cu vädite eforturi de stimulare a admi-
rapei amoroase. Profund lovitä de sägeata Zeului Iubirii, ea
stätea tremurind sub toate privirile ce-i m äsurau cu dorinjä
crescmdä tm pul, cind ascunzindu-§i rujinatä chipul m braje,
cind ridicmdu-ji iar ochii ca sä arunce ocheade. §i-o sträbätu
din crejtet pinä-n tälpi un fior de agitape emoponalä, ca
unduirea valurilor pe curgerea fluviului sfint Gange. Brahma,
privindu-i evolupa, incepu a scoate aburi, pofta de ea il birui
cu totul. Iar cei zece fii näscup din cuget, precum §i cei zece
„Stäpini ai Creaturilor“ stäteau ca pe järatic. Astfel §i-au
fäcut intrarea in lume emopile, o datä cu atitudinile adecvate
§i semnele lor naturale.
Zeul Iubirii observä totul §i fu mulpimit cä puterea däruitä
lui era pe potriva misiunii ce-i fusese incredin{atä. ^ o t
indeplini lucrarea ce mi-a fost atribuitä de Brahma“, hotäri
el, §i o extraordinarä mulpimire de sine ii inundä fiinja.
Asistenjei ii m ai era insä rezervatä incä o mare surprizä.
In tim p ce vraja dragostei ii subjugase pe Creator, pe Zeipi
§i intreaga adunare, iar Zeul Iubirii era incintat de eficaci-
tatea puterii sale, Shiva, aihiascetul izolat §i distant al
zeilor, fusese smuls pe negtiute din linijtea autoabsorbirii
sale. A jezat in postura sa yoga, el sosi plutind prin regiu-
nile väzduhului. §i cind ajunse aproape de locul pleiadei
incinse de dragoste §i väzu situapa penibilä in care se
gäseau Brahm a §i fidehi säi, izbucni de-a dreptul intr-un
hohot cascadat de ris disprepiitor. §i urm ä sä iidä, §i rise, §i
238 R egele 91 cadavrul
n se §i, de parcä asta n-ar fi fost de ajuns, strigä batjocori-

tor: ,3 ra v o , bravo, bravo!“ A poi ti fäcu pe top de rujine cu
o mustrare: ,3 ra h m ä , ce se-ntim plä de fapt aici? Ce te-a
adus in starea asta? V ederea propriei tale fiice? Ci
Creatorului nu-i §ade bine sä nesocoteascä preceptele
Vedelor: «Sora va fi ca mama, iar fiica v a fi ca sora!» Iatä
ce spun Vedele — legile revelate chiar de gura ta; ji-acum ,
dintr-un prisos de dorinjä, ai uitat totul? Brahma, universul
e intem eiat pe statomicie. Cum pop oare sä-p pierzi
cumpäna in felul acesta doar din pricina unei biete dorinje?
§i top yoginii acejtia de soi, fiii täi näscup din cuget §i
„Stäpinii Creaturilor“ , sfinpi care sunt in Stare sä priveascä
insä§i divinitatea färä sä li se tulbure facultäjile, oare §i ei
au fost coplejip de vederea unei fem ei? Cum de-a izbutit
Zeul Iubirii sä vä facä una ca asta, tocm ai el, atit de läsätor
§i lipsit de discem äm int cum este? Blestem at fie el prin a
cärui putere frum usejea fem eii ajunge sä fure integritatea,
iar spiritul e läsat pradä talazurilor dorinêi!“
Cind Brahm a auzi vorbele acestea, m intea i se despicä in
douä: pe de o parte i se reafirm ä natura originarä, dar pe de
alta räm ase §i persoana dom inatä de concupiscenjä. Valuri
de fierbinjealä i se revärsarä in jos prin m ädulare. O poftä
de a poseda intruparea dorinjei sale vui in el, cu toate aces
tea i§i birui preschim barea pätim ajä a ftrii sale §i izgoni
icoana femeii. In aceeagi clipä, o explozie de sudoare ii
acoperi tot trupul, cäci dorinja, chiar alimgatä, nu poate fi
nimicitä. §i din picäturile acestea s-au näscut a§a-numitele
„Spirite ale Räposaplor.“
Spiritele R äposajilor aveau sä devinä strämo§ii rasei
om enejti, prezenêle ancestrale care devoreazä ofrandele
aduse m orjilor. Eie §ed pe paie. T rupurile lor sunt negre
ca negreala pentru gene, iar ochii le sunt ca lo tu jii
alba§tri-inchis. E ie sunt P ärinpi, ale cäror form e cam ale
sunt distruse pe rugurile de la locul de incinerare. Totu§i
eie räm in, tinjind dupä ofrandele funerare, fiindcä färä
acestea §i färä cultul filial al descendenjilor, ar isprävi
detot cu existenja, indurihd cea de-a doua m oarte, pierzin-
d u -ji pinä §i lam entabila aparenjä fantasm aticä de via{ä
P a tr u episoade din povestea Z eijei 239
trupeascä de care se agajä cu atitea tenacitate. Eie n u -ji
doresc decit sä se m enpnä, dar nagterea lor din picäturile
de sudoare produse de B rahm a atunci cind §i-a inäbu§it
dorinja denotä totu§i cä, de§i näzuinja aceasta e cea m ai
um ilä §i m ai säräcäcioasä m anifestare a pulsiunii vitale
universale, ea este unica substanjä inzestratä cu forja
irezistibilä ce-i im pinge pe indrägostip unul spre celälalt,
aduce arm äsarul la iapä §i-i inspirä chiar §i pe zeii supra-
m undani.
Pe cind Creatorul, Brahm a, Cel-cu-patru-capete, i§i
elim ina pasiunea prin pori, celelalte divinitäp se sträduiau
| i eie sä-§i lim pezeascä simpirile. Transpirapa lui Daksha,
Indem inaticul, cel m ai virstnic dintre „Stäptnii Creatu-
rilor“ , curse pe päm int §i din ea se ivi o fem eie splendidä,
lucind ca aurul lustruit, em anind fericire §i cu m ädularele
zvelte. §ase dintre fiii näscup din cuget ai lui Brahm a au
reu p t sä-ji dom ine jocul sim pirilor färä urm äri, dar din
ceilalp s-a revärsat sudoare, §i aceasta s-a preschim bat in
alte varietäp de prezenje ancestrale: cei a§a-zi§i „care au
m urit cind le-a venit sorocul“ §i cei „care m änincä ofran
dele“ . Cu ei a fost intregitä toatä gam a creaturilor create,
provenite din B rahm a §i im plinind lumea. La drept
vorbind, eie au fost aduse la via{ä prin interm ediul celei
pälite de iubire, Aurora, §i producerea lor fusese neprem e-
ditatä. Printr-un proces involimtar, creapa parcursese incä
o treaptä §i toatä gam a de fiin{e predestinate sä umple
lum ea fusese com pletatä prin adäugarea unei m ulpm i de
creaturi neconcepute pinä atunci — m ulpm ea morplor.
Num ärul lor e m ai m are decit cel al viilor. Ei sunt „marea
m ajoritate“.
B rahm a se purificase de poftä, dar ghim pele vorbelor lui
Shiva ü supärä. Spiincenele i se incruntarä §i iritarea se
indreptä im potriva divinitäpi cu axcul. Pricepind iute §i
speriat atit de Brahm a, cit §i de Shiva, zväpäiatul tinär zeu
i§i lepädä sägetile. Brahm a insä il §i blestem a cu un glas pe
care intensitatea m iniei i-1 fäcea §i mai teribil. „De vrem e
ce Zeul Iubirii, cu sägeple lui de flori, m -a dezonorat in
ochii täi, o, Shiva“, spuse Brahm a, „sä tragä atunci §i
240 R eg ele $1 cadavrul
ponoasele faptei sale. Cind ihfläcärarea lui peste m äsurä va

atinge ihtr-o bunä zi asem enea proporpi incit va slobozi o
sägeatä §i asupra ta, sträbätindu-p calm ul de nepätruns, fie
ca o privire a ochiului täu m edian sä-1 prefacä in cenujä.“
Intr-un m om ent critic dintr-un capitol ulterior al rom a-
nului lumii, blestemul acesta avea sä se realizeze cu ade-
värat, determ inind noi surprize in desfäjurarea intrigii
imprevizibile, dar pinä una, alta, räm inea doar o amenin-
{are cumplitä. Afurisit de Creator, ji incä de fa{ä cu Shiva,
al cärui pär reprezintä vasta intindere a eterului, el se
inspäim intä de-a binelea §i, ca sä poatä controla situapa, se
fäcu din nou vizibil. „De ce m ä blestem i“ , protestä el, „cu
im asem enea biestern? N u-i oare adevärat cä oricine ip
urm eazä hotärirea divinä e slobod de vinoväpe? Tot ce am
fäcut e ceea ce tu insup ai spus cä este in sarcina mea. Ai
arätat cä m insup, Vishnu §i Shiva avep sä fip victim e ale
arcului meu; n-am fäcut decit sä-p pun la incercare vorbele.
Nu m ä pop invinui pentru asta. A ja cä im blinzejte-p
grozavul biestern.“
Creatorul se arätä m ai clement. „Fecioara, Aurora, este
fiica m ea“, explicä el. „Te-am blestem at fiindcä m -ai ales
drept Jintä in prezenja ei. A cum m i s-a stins m inia §i-ji voi
spune ce sfirjit va avea blestem ul täu. Ochiul lui Shiva te
va preface in cenujä cu o privire fulgerätoare, dar cind
Shiva, arhiascetul, i§i va lua o sope, vei cäpäta alt trup.“
Brahm a dispäru din faja tuturor privirilor. In acelaji timp,
iute ca vintul, Shiva se intoarse la locul säu de m editape.
Daksha fäcu semn cätre splendida fem eie care iejise din
sudoarea propriului säu acces de em ope §i i-o därui
tinärului Zeu al Iubirii ca sä-i fie tovaräjä de viajä. Apoi ii
spuse celui dintii so{ de pe lum e num ele femeii lui; num ele
ei era Rati, „Desfätare“.
Ca fulgerul era de lum inoasä, iar ochii ii erau de gazelä
sperioasä. Zeul Iubirii ii privi arcul sprincenelor §i, intr-o
clipä de incertitudine, se intrebä: „Oare Creatorul m i-a
ajezat arcul, „Stim itorul N ebuniei“ , deasupra ochilor ei?
Apoi iji dädu seama cä m ijcärile ei erau repezi §i privirile
pätrunzätoare, a§a incit nu-§i m ai socotea sägeple foarte
P atru episoade d in povestea Z ettei 241
iuji sau ascu{ite. Dulceaja räsuflärii ei ii zdruncinä credinja
in puterea adierilor prim äväratice de m iazäzi, grele de
m iresm e, care stim eau in inim ä dorul dragostei. §i sinii ei
im pungeau ca doi boboci de lo tuji aurii; sfircurile lor negre
erau ca douä gize negre-albästrii atim indu-le ih virf. D e la
jum ätatea distanjei dintre ei, ivindu-se im perceptibil §i
alcätuind o linie subjire pinä la buric, se desena un fir
lucios de p u f delicat ce-i ream inti zeului de coarda arcului
säu, care era fäcutä dintr-un §ir de insecte zumzäitoare.
Picioarele ei erau la fei de netede ca lem nul sulijei lui.
„Cum oare!“ cugetä el, „mä orbejte cu propriile-m i arm e?“
Ciuruit astfei chiar de tirul sägeplor lui, cu simparile ade-
m enite, uitä de blestem ul grozav pe care-1 anm case
Brahm a asupra lui. „Cu fem eia asta ca so$ie“ , ii spuse el lui
Daksha, „cu fem eia aceasta a cärei infäjijare este o vrajä
absolutä, a§ fi in stare sä-1 scot din m inp pe Shiva in su ji,
acest m odel de netulburare, ca sä nu m ai vorbesc de cele-
lalte fäpturi de pe lume. O riunde m i se va incorda arcul
cätre o Jintä, aceastä M äyä, aceastä «Iluzie» — num itä
«Fem eia» sau «Räpitoarea» — i§i va dezvälui fa?a fru-
moasä. §i chiar dacä urc in sälajele zeilor, cobor pe päm int
sau m ä cufund in cele m ai adinci präpästii ale infem ului,
pretutindeni §i totdeauna suiisul ei blind va fi cu mine. Ea
im i va fi insoptoare, exercitindu-ji autoritatea asupra tutu-
ror creaturilor universului — intocm ai cum Lakshmi, Zei{a
Lotusului, e nedespäititä de Yishnu §i cum garpele de aur al
fulgerului e legat de fiinja norului.“
Zeul Iubirii o luä lingä el pe Zeijä — a§a cum V ishnu a
adus-o la pieptul säu pe frum oasa Lakshm i dupä ivirea ei
din apele Oceanului Cosmic. Aläturi de ea, el aräta ca un
nor scund de searä inväpäiat de razele soarelui. Intocm ai
cum un yogin atrage in sine puterea cunoa$terii, la fei §i ti-
närul Zeu al Iubirii, plin de o nemärginitä bucurie, a atras-o
pe Rati la pieptul lui, §i ea era bucuroasä de imbräîgarea
cople§itoare a iubirii lui märeje.
A ja se desfäjoarä creajia, conform acestui m it rem arca-
bil: prin surprize, acte involuntare §i rästum äri subite.
Creajia lum ii nu este o lucrare sävirjitä, incheiatä intr-un
242 R e g e l e ?i c a d a v r u l
anumit interval de tim p (sä zicem japte zile), ci un proces

ce continuä de-a lungul intregului curs al istoriei, remode-
lind necontenit universul §i precipitindu-1 in fiecare clipä
iarä§i. A sem enea corpului om enesc, cosmosul e partial
construit din nou, noapte de noapte, zi de zi, el räm inind
viu printr-un proces de nesfir§itä regenerare. Dezvoltarea
lui se face insä prin evenim ente abrupte, crize, Tntlmpläri
surprinzätoare §i chiar accidente traumatizante. Totul e pe
veci sortit ejecului, dar tocm ai aceasta e im prejurarea ce
face cu putin(ä dezvoltarea m iraculoasä. M area totalitate se
hurducä dintr-o crizä intr-alta; acesta e modul propriu de
deplasare, precar §i oripilant, cu ajutorul cäruia se mi§cä.
Interpretarea procesului universal ca o crizä continuä era
respinsä de generatia anterioarä ca o viziune despre via(ä
nejustificatä §i pesim istä; starea treburilor lum ii insä
aproape impune astäzi spiritului nostru o atare concepjie.
Calamitatea e circumstanja normalä, pe ea se bizuie atit
lupta noasträ pentru ordine, cit §i iluzia incurajatoare cä
existä o certitudine finalä. „A fost uneori un paradox, dar
acum timpul aduce dovezi in acest sens.“ §i totu§i nu se
poate spune cä mitul hinduist este pesimist. Dimpotrivä,
de§i i§i prezintä seria neintreruptä de situajii critice §i
traumatizante ca pe ceva de la sine injeles, mitul, in felul
säu, e in m are m äsurä Optimist. Brahma, in cunoa§terea sa
atotcuprinzätoare, trebuie sä fi fost con§tient de riscul pe
care §i-l asuma cind 1-a incunojtiinjat pe Zeul Iubirii de pu-
teiea arcului de flori, spimindu-i cä era capabil sä-i cople-
§eascä chiar pe Shiva, Vishnu §i pe el insu§i, Creatorul
Universului. Cu toate acestea, a fost absolut sincer. N ici
n-ar fi putut fi altfel, deoarece jumätä(ile de mäsurä nu-i
stäteau in fire. Adevärul este insä§i fim(a Creatorului.
Brahma (Realitatea transcendentalä §i Adevärul intrupat) a
fost adevärat, prin urmare, nu num ai fa(ä de adevär, ci §i fa(ä
de sine atunci cind a fäcut cunoscut secretul primejdios al
arcului. Dorinja §i umilin(a se puteau repercuta asupra lui ca
urmäri neprem editate ale dezväluirii, dar posibilitatea unor
atare eventualitä(i nu era de ajuns ca sä-1 re(inä; cäci tot atit
de neprem editat avea sä survinä ceva care sä-1 salveze. Cu
P A T R U EP1SOADE D IN PO VESTEA Z E IJ E I 243
alte cuvinte, pinä §i in dezordinea intim plärilor naturale
existä o anumitä siguranfä tainicä, o putere ascunsä ce pro-
duce echilibrärile surprinzätoare datoritä cärora pinä la
urm ä vehiculul destinului nostru izbutegte sä nu fie rästur-
nat sau sfäiimat. Cu toate vexafiunile indurate cit timp
creeazä lumea §i o m enpn recreind-o pururi reinnoitä,
forjele divine rämin m ereu fidele naturii lor esenfiale. Iatä
de ce eie nu sunt niciodatä frustrate finalm ente de cätre
violenja teribilä, inoportunä §i sufocantä a evenimentelor.
A§a cum sunt personificate in divinitätile m iturilor indi
ene care le fac vizibil m odul de acjitme, puterile ce mode-
leazä lum ea sunt reprezentate ca bizuindu-se pe propria lor
inteligenfä §i ca jtiind sä piardä cind le vine sorocul, tot-
deatrna m credinjate cä elem entul nepreväzut, ce pare a le
pune pentru m om ent in incurcäturä, le va veni in ajutor
cuiind §i va inclina balanja in favoarea lor. Dar de§i in cele
din urm ä eie urm eazä a fi salvate, deocam datä sunt supuse
celor m ai grele incercäri §i im povärate cu m isiuni infiorätor
de dificile, silite fiind sä suporte cele m ai surprinzätoare
revelajii despre eie insele §i chiar sä treacä prin dislocarea
personalitäjii lor indrägite §i prin sacrificarea trupurilor lor
vizibile sau, dacä nu, sunt obligate sä indeplineascä sarcini
neobijnuite pinä atunci pentru eie, ba chiar unele in deza-
cord cu rolul lor universal. Lui Brahm a bunäoarä i se cere
sä realizeze §i sä admitä cä nu este in exclusivitate ceea ce-§i
im agina el insu§i a fi, §i anum e o intui{ie divinä §i univer-
salä, de lim pezim ea cristalului, o forfä vizionarä pur spiri-
tualä §i o infelegere atotcuprinzätoare. De fapt, puterea in
tem eiul cäreia el pläsmuie§te lum ea §i care i§i aflä proiecjia
din el este exact contrariul. El se reveleazä pe nea§teptate
ca fiind farm ecul orbitor al sexului, libidoul intrupat in
form a seducätoare a Fem eii. B rahm a devine astfei
conjtient de propria-i capitulare profundä §i färä condijii in
fa|a forjei oarbe ce propagä existenfa §i ridiculizeazä spiri
tul pur cufundat m m editafie netulburatä. Zeul acceptä
aceastä revelajie, faptul acesta surprinzätor referitor la
natura propriei sale fiinje, aceastä parte a sa, nepreväzutä,
care se ive§te din admcul säu. El se im pacä cu Zeul Iubirii.
§i, cu toate cä acea divinitate urm eazä a fi §i ea supusä unor

consecinje chinuitoare, chiar §i m orpi — de§i credea cä
este integral viajä — , Zeul Iubirii, ca §i Brahm a insu§i,
urm eazä a fi restaurat.
Interdependenjele ironice ale puterilor §i surprinzä-
toarele paradoxuri ale efectelor lor asupra celorlalp ca §i
asupra lor insele i§i gäsesc o expresie vie in aventura ime-
diat urm ätoare a povejtii. De§i im päcat cu Zeul Iubirii,
Brahm a simte incä arsura in{epäturii pe care i-a produs-o
inflexibilitatea lui Shiva. Brahm a se fäcuse neväzut, dar §i
a§a, rana spiritualä incä nu i se inchisese. „De fa{ä cu cei
sfinp, cu fiii mei, Shiva m -a um ilit socotindu-mä plin de
dorinja dupä fem eie“ , cugetä Brahma. „Dar este oare Shiva
insu§i cu adevärat m ai presus de o atare dorinjä, incit sä fie
cu neputinjä a crea o fem eie care sä-1 mi§te? Ce icoanä
fem ininä ii pästreazä in adincurile lui spiritul — acea
fem eie care sä-1 ihveje disprepil pentru yoga sa, care sä-1
tulbure §i sä-i devinä mireasä? Cine o fi ea, dacä nici Zeul
Iubirii nu-i poate zdruncina echilibrul? Cuvintul «femeie»
e incom patibil cu yoga sa nem äsuratä §i totu§i cum oare i§i
poate lum ea continua dezvoltarea, cum se poate ea im plini
§i m drepta cätre distrugerea pe care nim eni altul decit
Shiva nu o poate face sä se petreacä, dacä nu-§i ia el insugi
o sope? Unii dintre cei m ari de pe päm int urm eazä a fi uci§i
de m ina mea, al{ii de puterile lui Vishnu, m ulp insä de
acpunea lui Shiva. Dacä ar räm ine departe §i liber de orice
pasiune, el ar fi inapt pentru orice altä lucrare in afarä de
yoga lui.“
Cugetind astfei, Brahm a privi din inaltul säu cätre pä-
mint, unde incä se mai aflau Daksha §i ceilalp §i unde-1 zäri
§i pe tinärul Zeu al Iubirii, unit in bucurie cu Rati cea fru-
m oasä §i fericitä. Brahm a coboii in sfera inferioarä, se fäcu
iaräji vizibil, se indreptä spre perechea im pätim itä §i i se
adresä prevenitor zeului.
„Cum m ai strälucegti, unit cu soaja ta, §i cum sträluce§te
ji ea im preunä cu tine! Ca luna ji noaptea, ca noaptea §i
luna este unirea voasträ luminoasä. M ärit prin aceastä
unire, tu ai sä fii steagul tuturor lum ilor §i al tuturor fiin-
P a t r u e p is o a d b d i s p o v e s t e a Z e it e i 245
telor. A§a cä, pentru binele intregului univers, du-te acum
la Shiva §i fä-1 nebun de dorinjä, pentru ca astfei sä-ji poatä
lua o sojie §i sä-§i gäseascä fericirea m tr-msa. Du-te §i des-
cumpäne§te-l, scoate-1 din minî, in pustietatea inverzitä,
printre piscurile §i cascadele m unjilor unde träiejte in sin-
gurätate. Nim eni altul decit tine nu o poate face. Renunfind
la fem ei, el §i-a ci§tigat autocontrolul desävir§it. D ar dacä i
s-ar trezi vreodatä inclinapa de a iubi, el i-ar tngädui sä
creascä, §i atunci ar lua sfirgit §i blestem ul care te apasä.“
Zeul Iubirii ii räspunse: „Cum porunce§ti! O sä m ä duc
la Shiva §i dorinja o sä-1 tulbure. A rm a principalä insä e
femeia; creeazä-m i o fem eie care sä poatä stim i interesul
lui Shiva de indatä ce i-1 trezesc. De§i pot stim i in zeu un
dor nebun, nu väd nicäieri o fem eie atit de räpitoare, incit
sä desävirgeascä vraja. Zämisle§te-o pe cea de care avem
nevoie.“
Atunci, gindind in sinea lui: „O voi crea pe cea seducä-
toare“ , patriarhul Cosm osului, Brahm a, recäzu in läuntrul
säu §i se cufundä intr-o nouä Stare de extaz productiv. Dar
nu o zeijä, ci un tinär se inchegä din suflarea ce i se revärsä
prin näri — tinärul num it „Prim ävarä“ , insojit de un vint
in cärcat de flori. Z um zäiau albine-n jurul lui. Era
im podobit cu mlädiê de m ango §i boboci de lotus. Era
märe{. Chipul ii era strälucitor ca luna, pärul negm -albäs-
trui ca noaptea, {inutä som ptuoasä §i putem icä, m iinile
neiertätoare. §i-n chpa in care intruchiparea lui {i§ni in
luminä, ca o inflorescenjä, vinturi inm iresm ate suflarä-n
toate zärile, top arborii inflorirä, iazurile §i lacufile se
im bräcarä-n lotu§i, iar päsärile prinserä a cinta.
Brahm a, dindu-ji seam a de noua prezenjä, il privi cu
bunävoinjä §i se adresä prietenos fiului säu m ai mare, Zeul
Iubirii. „El i$i va fi de-a pururi prieten §i insojitor §i, ca §i
tine, va aduce lum ea intr-o Stare pätimagä. Cu el vor m erge
incä doi, V intul de M iazäzi, incärcat de m iresme, §i Cheful
de Dragoste. Cu Rati au sä m eargä toate Gesturile de
Iubire, Räceala Provocatoare, Ispita färä Voie §i celelalte,
toate fiind la ordinele tale. Cu aceastä m icä oaste il vei
mfringe pe M arele Zeu §i prin aceastä victorie vei prilejui

creapa necurm atä a lumii. Du-te unde p-e voia. §i m tre
timp, eu m ä voi scufunda incä o datä §i-o voi aduce la via$ä
pe fem eia m enitä sä desävirjeascä lucrarea vräjii tale.“
D upä ce ascultä vorbirea celui m ai virstnic dintxe zei,
Zeul Iubirii, im preunä cu mica lui ojtire de ajutoare, se
inclinä respectuos §i pom i in cäutarea lui Shiva; dar
Brahma, oaxecum ingrijorat, pnu sfat cu Daksha §i ceilalp
„Stäpini ai Creaturilor“ §i cu cei zece fii näscup din cuge-
tul säu. „Cine ar putea fi“ , intrebä el, „viitoarea consoartä a
lui Shiva? Ce fem eie 1-ar putea oare m om i din adincurile
concenträrii sale?“ Cäzu apoi pe ginduri §i dupä un tim p
hotäii: .A urora! D oar ea! Aurora! Mäyä: Iluzia Cosm icä a
lui Vishnu msu§i, care m ä suspne atit pe m ine, cit §i uni-
versul! Ea este principiul m ijeätor al lumii. Ea e singura
care-1 poate ademeni. Ea poate tulbura §i cea m ai adtncä
viziune yogicä. Ea e näseätoarea atotfiinjärii. Daksha, tre-
buie sä te duci §i, cu ofrande §i daruri potrivite, sä o con-
vingi pe M am a U niversalä sä consim tä m ai intii sä se nascä
in chip de fiicä a ta, iar apoi sä devinä sopa lui Shiva.“
Daksha recunoscu inêlepciunea hotäririi §i fu gata sä-ji
joace rolul. Se duse pe lärmul opus al Oceanului Divin de
Lapte, m area cea nesfirjitä §i nemuritoare a fericirii lui
Vishnu — apa vejnicä pe care zeul suprem, Vishnu, doarm e
ji viseazä visul lumii. §i acolo se pregäti sä-i adueä ofrande
zeijei ce reprezintä esenja §i substanâ visului lui Vishnu.
M ai intii i§i fixä im aginea ei in minte ji-n inimä. Apoi se
consacrä unei perioade de asprä §i indelungatä ascezä, in
scopul de a genera §i concentra cäldura spiritualä ce i-ar da
putinja sä insufle|,eascä ünaginea §i sä o poatä vedea pe zei{ä
in cam e §i oase. Vreme de treizeci §i §ase de mii de ani, §i
incä trei mii de ani pe deasupra, el a rämas acolo, intr-o con-
centrare prodigioasä, absolut unidireeponatä, acumulind
cäldurä in jurul viziunii zei{ei §i inäuntrul ei, dar propriul
trup hränindu-§i-l mtre tim p numai cu apä, frunze §i aer.
Complet abstras, a sträbätut astfei lungile milenii din primii
evi m iraculoji ai zorilor lumii.
P a t r u e p is o a d e d in p o v e s t e a Z e it e i 247
In acest mit, elem entul neajteptat constituie principiul
form ativ al intrigii.
Creatorul, al cärui spirit este de fapt o m are cristalinä de
contem plape (o oglindä divinä, perfect im obilä, cu supra-
fa(a netulburatä nici de cea mai m äruntä suflare a unui
impuls creatural), devine brusc un virtej de dorinjä. Toate
m odurile de sim pre izvoräsc deodatä din el — simultan cu
expresiile lor fizice obligatorii de la suprafa[a corpului,
m tregind plinätatea lum ii pe care o creeazä — , dar intr-un
Chip pe care el nu 1-a preväzut. Eie provoacä §ocul ce pune
in m ijcare teribila poveste a creapei sale involuntare.
In aparenjä nu Brahma, ci un chipe§ §i uim itor stäpin
tinär al oarbei pom iri pätimage — Zeul Iubirii, produs al lui
Brahma, dar nu m ai pupn surprinzätor §i pentru el, i§i
exercitä autoritatea asupra tuturor fiinjelor, chiar §i asupra
Fiinjei Suprem e din care provine. Poate fiindcä el e intru-
parea energiei productive a acelei fün(e? Oare el reprezen-
ta puterea tainic activä in eie m ereu, in tim p ce Creatorul,
potrivit planului etem , dädea na§tere lum ii ca oglindire a
conpnuturilor propriului säu interior?1 D ar atunci de ce a
apärut tinärul ca un adversar? Pur §i sim plu — a§a cum
Brahm a insu§i injelege num aidecit — pentru a determina,
prin interacpunea sexelor, continuarea creapei lumii?
Zeul Iubirii n-ar fi avut nici o putere (de fapt, n-ar fi ie§it
niciodatä la ivealä), dacä n-ar fi existat fem eia divinä ce-1
precedase — Aurora, prim a m florire a zilei universale. Ea
a fost inceputul Creapei Involuntare. Ea a fost cea dintii
surprizä. Atunci nu ea este oare, iar nu tinärul, form a vi-
zibilä a energiei productive a Zeului, puterea pe care o
slujejte, puterea care-1 suspne in lucrarea sa de creape?
Seducätoare scinteind felurit im bietor, ea e puterea prirnor-
dialä a existenjei, m am a obläduitoare a lum ii, din care toate
s-au näscut. Ajunge sä o vadä, §i Brahm a i§i abandoneazä
autom at postura yoga, iese din netulburarea sa concentratä,
se ridicä febril in picioare |i, autointerogativ, cautä expli-
1 [K am a, Z eul Iubirii, e n u m it „prim ul n äscu t“ din sem injele

lum ii: R ig v ed a , 10, 129, 4. — A K C .]
248 R e g e l e $i c a d a v r u l
cajia enigm ei läuntrice. C äci unde oare altundeva ar pu-

tea-o gäsi, de nu m clejtarul propriului säu abis crepuscu-
lar? Räspunsul pe care-1 primegte e Zeul Iubirii, ispita pusä
ln slujba form ei feminine, dorinja oarbä ce impletegte toate
fiin$ele in plnza ei subtilä:
A q u e ll’ a m o r c h e & p a lp ito

Dell* u n iv e rso in te ro ,
M is te rio so , altero ,
C ro c e e d e liz ia al c o r 1.
D upä clt se pare, pasiunea nebuneascä nelim itatä constituie

m anifestarea elem entarä a singurului m od posibil de relaxe
cu form a fem ininä divinä.
G eniul protuberant al In{elepciunii Creatoare s-a aventu-
rat astfei doar o clipä dincolo de hotarele propriei sale
im agini statom icite, cä s-a §i pom enit confruntat cu contra-
riul — impulsul nesäbuit sub vraja ffum oasei im agini a
fem initäjii — neinten{ionalul incorigibil, farm ecul spontan,
fascinatia fascinatä de m iracolul propriei naturi §i de
inevitabilitatea propriei atracjii, fascinindu-i pe rlnd §i pe
toji cei care concep §i dau nagtere. § i acest impuls acpo-
neazä contrar planurilor Creatorului pentru lume, asem enea
unei suveici de-a curmezi§ul firelor intinse de pe un räzboi.
D ar num ai a§a vor fi jesute sub form a unei plnze firele.
Zigzagul zburätor fum izeazä m aterialul §i proiectul. Cir-
cullnd neincetat de-a curm ezijul spiritului generator de
proiecte, lum ea este {esutä intr-un chip surprinzätor. Imple-
tirea celor douä elem ente ireconciliabile va constitui
urzeala §i bätätura de bazä ale tapiseriei tuturor eveni-
m entelor2.
1 L a Traviata, I, 5.
2 ln aparen{ä, B rahm a C reato ru l n u -ji c u n o a fte p ro fu n zim ile
p ropriei sale füllte. E l n u m a n ifesta n ic i n a iv a sig u ran ja d e sin e a
C reatorului lum ii din V ech iu l T esta m en t, care d esp arte, ln cea
m a i n etu lb u ratä ordine, lu m in a d e In tu n eric, u scatu l de ap e, iar
ap o i p roduce rntr-o cu v en itä p ro g resie v e g e ta p a §i anim alele:
rntii, p e jtii §i p äsärile, apoi h ip o p o tam ii, g irafele gi alte patru p ed e,
P A T R U EPISOADE D IN PO VESTEA ZE T JE I 249
Cursul lum ii se desfägoarä anapoda, §i totugi ea merge
direct la tintä. Catastrofa nepreväzutului intrerupe propä-
§irea lumii, gi m om entul in care catastrofa a ajuns sä se
petreacä pare a fi fost avut in vedere tot timpul. Cäci ea este
creativä intr-un m od m ai profund decit gi-o m chipuie spi
ritul creativ planificator. Ea transform ä situapa, impune o
m odificare spiritului creativ gi-1 aruncä intr-im joc care-1
proiecteazä dincolo de sine, fl proiecteazä cu alte cuvinte,
realm ente, in joc, gi incä intr-un joc ce antreneazä totali-
tatea creapei. Planificatorul, supraveghetorul, e silit sä
devinä räbdätorul, pacientul. O atare m etam orfozä in con-
trariu, in absolut altul, este ceea ce realizeazä nodurile care
structureazä nävodul totalitäpi vii gi prinde in Jesätura ei
individualul viu.
Elem entul alogen din xindul puterilor — deja intrupat
prin Brahm a gi activ in m od creator in el, dar räm inind gi
luciind intr-o um brä adincä, nebänuit gi evitat — izbuc-
negte brusc, nedorit, in sfera operapilor calculate, pentru a
lua in stäpinire scena. Dar räspunsul lui B rahm a — Injelep-
ciunea — dat acestei forje im bätätoare, ce am eninjä sä-1
ia r la urm ä, c a o slav ä apoteoticä, p e om in g räd in a sa. fn cea de

a ja p tc a zi, Iehova declarä: P la u d ite a m ici, co m o ed ia fin ita , gi se
rela x ea zä fo arte m u lp im it de lu crarea sa, c a sä d esco p ere in sä,
destul de curind , c ä in c ip it tragoedia, c ä totul m e rg e räu. A d am se
plictisegte de unul sin g u r in P arad is, iar E v a se plictisegte cu
A dam in G räd in a R aiului; do ar § arp e le m ai dezm orjegte ni{el
atm osfera. C itc in sä d in toate acestea fu sese rä intenfionate? D oi
p o m i gi, firegte, cu p lu l to cm ai fru c tu l celui räu i l culege. L u cru rile
m erg d in rä u in m a i räu; D u m n ezeu tnsugi igi d istru g e R aiul, gi
su pärarea L ui e nefärm uritä, tem peratä do ar de o in d ep ärtatä
fägäduin(ä esh ato lo g icä — p arte a argintie a u nui nor cum plit.
A poi, E l se retrag e in c iu d at, rea p ärih d in sä b ru sc in c re a p a Sa, cu
alte iz b u cn iri de furie, ori de e ite o ri e a igi m ai d ezv älu ie eite o
gregealä a im p erfeep u n ii ei inerente. C e m it gro tesc, intr-adevär!
P lin de interes o m en esc, d a r lip sit d e orice co n c o rd an jä sau
legäturä cu o rice altceva. A sem en e a discrepan je il co stä p in ä la
u rm ä resp ectu l un u i cerc ex trabisericesc consid erab il gi in rap id ä
expansiune. D ar in m itu l h in d u s lucrurile stau cu to tu l altfel —
m u lt m ai consecvent.
coplegeascä cu orbire näucitoare, se dovedejte märet. inê-

lepciunea are de partea sa toatä puterea cunoagterii. In{elep-
ciunea face cunoscut impulsului ce anume este el §i exact ce
poate face, deoarece in aceastä privin{ä impulsul e neputin-
cios. El nu §tie nimic despre sine, in fapt nu e mcä el insuji,
nu e nim ic altceva decit un impuls cätre propria autoim-
plinire. §i ar fi incapabil sä perceapä §i sä realizeze acest
potential dacä nu i-ar fi indicat §i dacä nu i-ar fi häräzit un
num e care sä-i circumscrie puterea, un num e care sä-i
initieze astfei puterea, num ele sub care sä poatä fi convocat
§i onorat, invocat §i implorat. injelepciim ea lui Brahma ti
atribuie un num e Zeului Iubirii, n aduce la cuno§tintä cu
sinceritate ce anume trebuie sä facä pentru ca sä devinä
efectiv din adincul fiinjei lui, §i nu se ascunde, nici prin cea
mai m äruntä denaturare, de actiunea acestei na§teri sur-
prinzätoare. Frica, a§a cum e ea resim jitä de orice creaturä,
ii e necunoscutä intelepciunii lui Brahma. Nici o apärare nu
se ridicä im potriva vräjii §i cufundärii nefericite in vläguiala
voluptuoasä ce-1 pm dejte atit pe el, cit §i mtreaga lui creaîe.
Discursul lui Brahm a nu-1 amägegte pe celälalt §i nici nu-ji
impune lui rnsuji restricjii, deoarece cunoajterea purä e
intrinsec nemfricatä. Ea e o flacärä albä de luminä, o limbä
de foc netulburatä arzmd intr-un calm perfect, neinfioratä de
nici o suflare de vmt. Injelepcitmea este lumina care se
lum ineazä singurä §i revarsä luminä de jur im prejur in
mtunericul ce se indesejte. Frica de adevärul produs §i ira-
diat de el insu§i e incom patibilä cu caracterul fundamental
al lui Brahma, intocm ai cum mila e incompatibilä cu natura
geniului dorinjei inarm at cu arc §i pe care numai frica il
poate im piedica sä-§i lanseze sägejile impotriva Fiintei
Supreme. Brahma veste§te intregul adevär §i nu poate face
nim ic pentru a-i stävili im plinirea asupra lui insuji §i lumii
sale. El e in m äsurä sä ridice in slävi insä§i forja care
urm eazä sä-i punä sub semnul m trebärii propriul caracter §i
sä i-1 ameninje cu anihilarea. E chiar in mäsurä sä facä
aceastä forjä congtientä de sine prin virtutea cuvintelor sale
neamägitoare, in loc sä o lim iteze printr-o poruncä. §i toc-
mai acesta e semnul m ärepei lui Brahm a Creatorul.
P A T R U EPISO AD E D IN PO V ESTE A Z E T JE I 251
In aceastä situape m itologicä, cele douä principii antago-
niste, Injelepciunea §i Doiin{a, se confruntä in sim plitatea
deplinä a inum anitäpi lor elem entare, netransform ate ihcä
in personaje literare, am estecate cu träsäturi divine §i
m otive omene§ti, precum Zeus §i A frodita in sistem ul gre-
cesc, W otan §i Freya in cel germanic. Fiecare potenjä se
aflä aici {intuitä in sine, izolarea in propria naturä fum izin-
du-i atit m otivapa necondiponatä, cit §i propriul set de
lim itäri restrictive. Asem enea stihiilor prim itive, eie sunt
departe de toate criteriile bunului-sim p ale avantajului
politic §i interesului im pärpt, care guvem eazä conduita crea-
turilor compuse din aceste douä principii §i in care energiile
in Stare purä ajung sä se exprime num ai conflictual.
Brahm a, Creatorul, scoate lum ea m ateriei din el insu§i,
prin mijloace spirituale, plonjind in propria-i adincime intr-o
stare de m editape yogicä, dar nu poate controla sau deter-
m ina aparipile pe care le produce astfei. Eie il surprind, il
§ocheazä §i-l descum pänesc. Cu toate acestea le face fa{ä
§i-§i {ine firea in opozipe cu eie, sondindu-le in chip dezin-
teresat adincurile, cäci, la urm a urmelor, aparipile acelea
sunt producpile propriei lui substanje, oricit de antagonice
§i de sträine ar putea pärea — fem eia ce stä inaintea lui ca
o seducpe vejnicä intru zäm islirea §i dezväluirea continuä
a lumii, §i Zeul Iubirii, care reprezintä intruparea fascinapei
ei. Cele douä figuri i§i trezesc propria succesiune de efecte
— o m ulpm e sälbaticä de sentimente §i agita{ii, imprevmä
cu toate expresiile concom itente ale fizionom iei, impul-
surile de gesticulapi §i form ele de etalare cam alä spon-
tanä1. Poate cä Brahm a crezuse cä lum ea era com pletä färä
aceste prezenje, dar el nu ar fi fost spiritualitate purä §i dezin-
teresatä, claritate atotsträbätätoare, dacä nu le-ar fi injeles
1 Y o g a lu i B rahm a este form a sp iritualä clarificata a aceleiagi

aspirapi care, in sferele m ai dense, m ai p o som o rite ale lum ii n atu
rale, iji cautä nävalnic expresia prin im pulsurile gen erativ e ale ani-
m alelor §i ale plantelor. P uterea vitalä ce pune in m igcare toate
lucrurile e una, fie aici in fericirea ih d räg o stip lo r co p lefip de
dorinjä, fie acolo, in v iz iu n ea cristalinä a sfm tului gi a injeleptului.
num aidecit sem nificapa in continuarea jocului cosm ic §i

dacä nu le-ar fi fäcut conjtiente de natura, cim purile lor de
acpune §i legile fiinjei. El e capabil sä recunoascä in totali-
tate (fie ea §i alcätuitä din discordante, al cäror tem ei crea-
tiv prim ordial este insä, färä sä §tie, el insu§i §i pe care tot
el, färä sä vrea, le-a produs) o plenitudine de elem ente
bogat semnificative in contraacpunile lor m utuale §i menite
inevitabil sä traseze cursul lumii.
Aceastä creape involuntarä se deschide nestinjenit in
direcpa viitomlui. Ea nu existä ca o constelape de fapte, dis-
pusä pentru totdeauna potrivit unor legi interioaxe definitive.
Ea träiejte pe seama propriilor sale autosurprize. Cäci Creapa
este un proces perpetuu care lese permanenja universului,
insopnd acpunea lumii de la inceput pinä la sfirjit, fäcind-o
sä mainteze cu ajutorul unor inceputuri pururi noL Creajia §i
Pästrarea nu sunt, a§adar, douä faze distincte ale biografiei
lumii, scrisä fiecare in stilul ei caracteristic. Efortul de
pläsmuire de la inceput, surpriza ce-i taie calea in chip abrupt
§i injelegerea dätätoare de sens ce reintroduce imprevizibilul
in scenariu atribuindu-i locul cuvenit, iatä elementele care
inträ in desfäjurarea intregii continuitäp a cursului cosmic,
„permanenta“ cosmicä deci, care inseamnä „creape per-
petuä“ . Fiecare pereche lovitä de sägejile Zeului Iubirii rein-
noiejte „creapa perpetuä a lumii“, acesta e motivul pentru
care sentimentele indrägostijilor, uneori, sunt atit de solemne,
fierbinp §i teribil de grave. Inceputul perpetuu pulseazä de-a
lungul derulärii progresive a intregului curs.
Dar, pe de altä parte, intregul curs este deja prezent in
inceput: fem eia divinä §i Zeul Iubirii sunt, din capul locu-
lui, im palpabil vii in adincul lui Brahma. Ei sunt de fapt
puterea lui creativä §i i se aratä in chip tangibil, tulbuxindu-i
repaosul cufundärii in sine num ai cind sunt proiectap intru
form ä din clejtarul lacului cosm ic al yogäi sale. Totul
existä acolo jos dintotdeauna, lucrurile nu fac decit sä
devinä vizibile, sä-§i asume §i sä-§i schim be formele. Ceea
ce repauzase inläuntrul lui Dum nezeu asemeni unui vis,
inchis in sine §i atotinglobat, se ive§te, im bracä form e §i se
confruntä in chipuri diferite, producind efecte chiar asupra sa
P a t r u e p is o a d e d i n p o v e s t e a Z e it e i 253
Fascinapa Zeului Iubirii e imprägtiatä de cätre Shiva cu un
hohot de ris. Risul marelui necapturat zdruncinä täcerea
dilatatä a puterilor cosmogeneratoare prinse in impulsul lor
de a zämisli. Shiva reprezintä absorbirea in sine insu§i a con-
ducätorului transcendental, dincolo de orice evenimente §i
de orice posibilitate de eveniment. Intorcmd spatele lumii, el
m editeazä asupra sublim itäpi sale; ca plenitudine a increatu-
lui, care e Vidul primordial, el prive§te incremenit infinitalea
imobilä §i, asemenea unei stinci, zace in contem plarea märii
läuntrice de nemi§care absolutä. Se scuturä de ea o singurä
clipä, atunci cind puterile Creative in avintul lor se lasä prinse
stingaci intr-un moment de presiuni excesive §i, dupä ce
pune lucm rile in ordine, se retrage din nou.
Ceea ce e cu adevärat admirabil in legäturä cu puterea lui
Brahm a e faptul cä el poate deslugi sem nificapa infm itä a
fiecäreia dintre form ele $i evenim entele ce ies la suprafajä
ca spuma din adincul lui — Zeul Iubirii §i asaltul lui,
m ulpm ea sim prilor ce-1 coplegesc §i-l despoaie de märepe;
el §tie cum sä valorizeze pinä §i disprepil §i m ustrarea lui
Shiva. D ar tot el injelege §i cä ame{eala ce-1 cuprinde pe el
trebuie sä-1 atingä §i pe m arele Solitär, pentru ca nu cum va
sä stagneze „creapa perpetuä“ . I§i dä seam a cä cea mai
inaltä misitme §i funcpe a Zeului Iubirii e de a-1 im plica pe
Shiva, cel splendid izolat, in hora universalä, in dansul ne-
bunesc ce biruie totul §i-§i Jese pajii pe seam a fiecärui zeu
§i-a fiecärei fäpturi. Constatä cä e u§or sä o atragä pe divi-
nitatea cu sägeple de partea scopului säu märet; tinärul Zeu
al Iubirii s-ar fi dus de bunävoie, atit era de im bätat de po-
sesia pätimagei lui zeije, Dorinta. U nde insä — §i asta e
acum cea m ai im portantä problem ä a lui Brahm a — unde
anum e sä gäseascä fem eia capabilä sä absoarbä §i sä per-
petueze dorinta fierbinte a lui Shiva, o datä trezitä?
II. CÄSÄTORIA INVOLUNTARÄ
Vechea poveste spune m ai departe cä in timp ce Daksha

§edea m editind incordat in m unpi de pe celälalt lärm al
Oceanului de Lapte, strälucitor de cäldurä interioarä §i
hränindu-se num ai cu apä, ffunze §i aer, putem icul Brahm a

se duse §i el pe m untele sfiht M andara, angajm du-se §i el in
teribila tncercare a m editapei unidirecponate §i, vrem e de
treizeci §i §ase de m ii de ani, räm ase intr-o Stare de atenpe
perfect concentratä, proslävind-o cu rostiri putem ice pe
M ama nutritoare a Lumii. A invocat-o ca pe cea a cärei
fiinjä esenpalä e atit ilum inare ce izbäve§te via$a §i trans-
cende lumea, c!t §i ignoranjä a suferinjei vitale §i a seduc-
p ei lumii aflatä in fiecare creaturä, Regina care nu vrea sä
audä de odihnä §i totugi räm ihe nemigcatä in vecii vecilor,
D oam na al cärei trup este atit tangibilitatea lum ii, cit §i
m aterialul subtil suprasensibil al cerurilor §i infem urilor. A
num it-o „Ve§nica B epe Divinä a V isului“ , adicä stupoarea
cosm icä din care se trage m ateria m tregii lum i vii, ca §i
m ateria oniricä a existenjei som nolente incheiate, Vishnu;
§i a m ai numit-o: „Tot ce se odihnejte dincolo de Tärim ul-
häräzit-cu-form ä al V iepi“ . „Tu e§ti spirit prim ordial“, se
ruga el, „a cärui naturä e fericirea; tu e§ti natura suprem ä §i
lumina limpede a cerului, care ilum ineazä §i risipejte auto-
hipnoza horei teribile a renajterii, §i tu e§ti cea care inäbuji
universul, pentru totdeauna, in propria ta intunecim e abso-
lutä.“ Astfel a adus el laude farm ecului M äyei — iluzia
universalä ce acponeazä in toate creaturile, intem nipndu-le
in trupul lor §i legindu-le prin cätujele najterii §i m orpi de
roata agoniei §i desfätärii — vraja care sävir§e§te „creapa
perpetuä“ a lumii.
Raza cuno§tinjei care risipejte farm ecul M äyei e §tiutä
num ai de ochiul spiritual al inipatului, §i chiar de cätre
acesta num ai in cele m ai rare §i m ai extraordinäre m omente
ale viepi sale. Fulgerarea ei il transportä in slavä §i de unul
singur in sferele cristaline, in tim p ce lum ea continuä sä se
agite in robia generalä a transei ce inglobeazä toate dom e-
niile spapului §i toate creaturile lumii, ca lume §i po p u läre
ale unui vis. A ceastä foifä oniricä — aceastä stupoare cos
m icä, vejnica bepe divinä a visului organismului universal
— inundind tot $i toate, pricinuiejte desfäjurarea cosmosu-
lui, ca §i perpetuarea §i, in cele din urmä, sfir§itul lui.
Aceasta este, in fapt, puterea ce acponeazä in Trinitate —
P a t r u e p is o a d e d in p o v e s t e a Z e t je i 255
Brahm a, Vishnu §i Shiva, cäci atit orice opozipe, cit §i
orice identitate i§i au originea in M äyä. M area M äyä este
m jelepciune §i augmentare, stabilitate §i disponibilitate de
ajutorare, com pasiune §i seninätate. Reginä a Lum ii, ea
träiejte in orice nuan{ä de sim pre §i perceppe; sim prile §i
perceppile sunt infäpjäri ale ei. §i natura ei poate fi
sesizatä num ai de cätre acela care a mjeles cä ea reprezintä
unitatea contrariilor. Regina produce hora amägirii muri-
toare; dar aceeaji putere deschide §i calea eliberärii. Ea e
injelepciune §i ignoranpi in acelaji tim p — ilum inare de
sine intr-o lum inozitate intrinsecä. § i toate fem eile sunt
m anifestärile ei, dar m ai ales cele douä m ari zei{e,
Lakshmi, consoarta lui Vishnu §i stäpina sorpi, §i Sävitri,
zei{a cuvintelor strälucite ale intelepciunii revelapei §i
tradijiei divine — cea din urm ä fiind sopa lui Brahma.
D upä ce Brahm a, singur §i inältindu-i rugäciunea, i§i vädi
devoliunea vrem e de un intreg veac de ani cerejti (fiecare
an ceresc uisem nind trei sute jaizeci de ani dupä calculul
om enesc), neläsindu-§i nici o chpä cugetul sä §oväie in
dificila m editape asupra naturii m arii M äyä care-1 inväluie
pe Vishnu in stupoarea somnului §i träiejte in väzul lui
Vishnu ca vis al lumii, zei{a ii apäru in sflr§it sub form ä tru-
peascä, oachegä §i zveltä, cu pärul despletit §i stind pe
spinarea leului ei ro§cat. El o salutä. §i Käli, „Cea neagrä“ ,
i se adresä cu glasul unui nor purtätor de tunet: „De ce m-ai
chemat? A du-m i la cunojtinjä dorinâ ta. Chiar dacä ar fi
ireahzabilä, aparenja m ea ii poate chezä§ui im plinirea.“
B rahm ä spuse: „Stäpinul Universului, Stäpinul Spi-
ritelor, Shiva, räm ine un singuratic. Intr-insul nu-i nici o
dorinjä de a avea o sope. O, ademene§te-l, rogu-te, againcit
sä poatä fi ihdem nat sä-§i ia o femeie. N u existä nici o
fem eie capabilä sä-i captiveze intelectul echihbrat, färä
num ai tu. A§a cum sub form a Lakshm i-ei tu e§ti bucuria lui
Vishnu, fä in a§a fei incit, pentru izbävirea universului, sä-1
incinp acum pe Shiva. D acä nu-§i va lua o sope, cum oare
i§i va continua creapa lum ii cursul? El, nepätima§ul, e
cauza inceputului, m ijlocului §i sfir§itului ei. Puterea lui
Vishnu nu e de ajuns ca sä-1 implice. Nici Lakshm i, nici
Zeul Iubirii §i cu m ine, im preunä, nu-1 putem atrage in joc.

Prin urmare, binevoiejte tu, o, M amä a Universului, sä-1
vräjejti. §i a§a cum e§ti iubita lui Vishnu, adu-1 §i pe Shiva
in robia ta.“
§i Kali cea putem icä prin magie i§i rosti räspunsul: „E
adevärat ce spui. Sunt singura femeie ce poate tulbura acest
m odel neintrecut de pace, de§i nici mie nu-m i va fi u§or.
Dar a§a cum Vishnu face cu m ine ce vrea §i e in puterea
mea, la fei se va intim pla §i cu Shiva. Sub infäp§area trnei
fem ei frum oase, ih chipul fiicei lui Daksha, m ä voi duce la
el §i voi face sä fie al meu. Prin urmare zeii m ä vor num i
— pe m ine care sunt M äyä §i bepa de vis a lui Vishnu, §i
care de acum inainte am sä devin m ireasa lui Shiva —
«Fem eia M odelului N eintrecut al Päcii». intocm ai cum il
prind in cursa viepi pe pruncul nou näscut incä de la cea
dintii räsuflare a lui, a§a il voi supune §i pe acest Zeu al
zeilor. §i a§a cum fiii päm intului simt sensibili la farm ecul
frum usepi femeiegti, la fei se va intim pla §i cu el. Cäci
atunci cind, in m editapa sa, el i§i sparge cel m ai läuntric
simbure al inimii, m ä va gäsi acolo topitä intr-ihsa pe mine,
care mä supun tuturor fiinielor ji lumilor, §i, vräjit, m ä va
aduce apoi la sine.“
Se fäcu neväzutä ochilor sträbätätori ai lui Brahma, care
se considerä ajuns la capätul strädaniei sale. Incintat la
culme, purcese cätre Zeul Iubirii, care incä i$i mai desfäjura
indelungata campanie in jurul lui Shiva §i-l informä cä
Divina Beiie a Visului Yogic era acum pregätitä sä fasci-
neze obiectivul inexpugnabil. Zeul Iubirii vru sä jtie insä ce
fei de fiinjä era noul lor aliat §i intrebä in ce fei avea ea sä
ducä la bim sfirjit sarcina aceasta imposibilä. Atunci
Brahma se simp brusc descurajat. „Vai!“ oftä el din adincul
rärunchilor, „pesemne nimic nu-1 poate mi§ca pe Shiva.“
Suflul suspinului lui B rahm a se condensä sub form a unei
trupe de figuri inspäim intätoare, cu capete de elefanp §i de
cai, cu fälci de leu $i de tigru. Altele aveau feje de ciini §i
pisici, capete sau boturi de mägari, chipuri de broa§te §i
ciocuri de papagal. Uria§e §i pitice, uscäpve §i pintecoase,
cu m ulte m em bre §i färä picioare, s-au infäjijat, cu fe{e de
P A T R U EPISO AD E D IN PO VESTEA Z E IJ E I 257
vacä §i form e de §arpe — toate pläsm uirile existenjei ani
m ale, vädind cele m ai nestävilite incrucijäri de form e §i
mädulare: cu mai m ulji ochi §i färä ochi, trupuri omenegti
cu fälci de crocodil, m iriapode §i aviforme, o viiturä su-
praabundentä de vitalitate oarbä, m onstruoasä §i sfidätoare
in fecunditatea ei imprevizibilä. B ätind tobe, agitind tot
soiul de arme, aceste o§ti, a cäror forjä stätea in divina be(ie
a visului, urlau: „Ucide(i! Luptaji!“
Brahm a vru sä le vorbeascä, dar Zeul Iubirii il asaltä cu
o suitä de intrebäri: „La ce sunt buni toji ace§tia? Ce num e
or fi avind? Ce le po(i da de fäcut inäuntrul creapei?“
Brahm a räspunse: „De vrem e ce urlä «U cidep!» cind nici
nu s-au näscut bine, se vor num i «Uciga§ii», «Aducätorii
M orpi», §i ei vor ucide fiinjele ce nu le aratä respectul care
li se cuvine. Sä se aläture §i ei trupei tale. Ei le vor lua
m inple celor care cad victim e sägeplor tale. §i, m ai mult, ii
vor im piedica pe cei care cautä ilum inarea izbävitoare,
barind calea cea anevoioasä. Tu e§ti conducätorul lor. Cine
le va m äsura forja? Ei nu au nici sopi, nici odrasle; lipsip
de dragoste, ei s-au lepädat de viapi.“ 1
Brahm a prinse apoi sä-i descrie Zeului Iubirii puterea
m iraculoasä a V räjitoarei V isului U niversal, care i§i
exercitä dom inapa asupra lui Vishnu in calitate de M äyä a
sa, cum anume ia sub autoritatea ei pe fiecare creaturä de
indatä ce aceasta iese din pintecele m aicii sale, fäcind-o sä
plingä dupä hranä §i sä se zbatä de läcom ie §i furie, cum o
1 A ceasta e arm ata cu care Z eu l Iubirii fi al M o rp i (K äm a-M ära)

a p o m it im p o triv a lui B uddha (cf. pp. 80-81, suprä). A cest ispititor
§i so p a sa reginä, „D esfatarea“ , corespund S täpinului fi Stäpuiei
care 1-au p us la incercare pe S ir G aw ain. D upä cu m spune B rahm a,
chiar Z eii S uprem i ai C rea p ei (B rahm a, V ish n u , Shiva), c a sä n u
m ai v o rb im despre celelalte fapturi ale universu lu i, su n t lip sip de
apärare imjx>triva zeului p rincipal al creapei perpetue. T inindu-le
piept, B uddha (in ip atu l suprem ) a d e p ä fit n u nu m ai creap a, ci fi p>e
Z eii S uprem i ai C reapei, fi a doblhdit izbäv irea de h o ra cea
v efn icä. E p>osibil c a incidentul celebrat al „Ispitirii lui B u d d h a“ sä
fi fo st in flu en lat d e m itul de fa(ä, aproape uitat. M arele arhetip
v ed ic este conflictul zeului Ind ra cu titanul V ritra.
imboldegte apoi cätre dragoste, aga incit sä se simtä zi gi

noapte zädäm icitä de dorinjä gi roasä de neincredere, tortu-
ratä de nelinigte gi voluptate. „Nenum ärate ii sunt amä-
girile. Toate form ele sunt pläm ädite de ea. Pe Vishnu, sus-
pnätorul lumii, il ademenegte tot cu vorbe dulci gi ispitegte
toate fiinjele, aträgindu-le in cursa intruchipärilor inge-
lätoare ale femininului. Se pregätegte acum sä-1 seducä pe
Shiva. Aga cä dä-i zor im preunä cu sopa ta, Dorinja, gi cu
m inunata zeijä Primävara, gi cu toate ogtirile tale, indu-
plecä-1 s-o cearä pe zeijä de sope. Vom putea spune atunci
cä am biruit, gi idila creapei va continua färä intrerupere.“
Zeul Iubirii märturisi cä strädaniile cu care ii däduse tir-
coale lui Shiva räm äseserä, pinä atunci, färä nici un rezul-
tat. Voluptä{ile Prim äverii, cu toate grapoasele cupluri de
indrägostip care-gi desfäguraserä gingagele hirjoane gi
bucuriile extatice sub ochii m editativului solitär — perechi
ceresc transfigurate in imbräligäri vegnice, gazele, päuni in
dansul aprins de iubire — nu izbutiserä citugi de pupn sä
scapere ihtr-ihsul nici cea mai slabä scinteiere. Dom inin-
du-gi simpirile, el rezista, orb la incintätoarea lor nebunie.
,JSf-am putut descoperi niciodatä in el vreo despicäturä sau
vreo eroare prin care sä-mi trim it sägejile drept la lintä.
V orbele tale mä incurajeazä insä. Tot ce nu pot fäptui ogtile
astea de diavoli aducätori de m oarte, am ägirea visului cos-
m ic va fi cu siguranjä in stare s-o facä. O sä m ai fac o incer-
care cu Shiva.“ Zicind acestea, igi luä räm as-bun de la
Brahm a, care-1 poväpiise gi-1 indrum ase sä-gi consacre
noaptea gi un sfert din zi tuturor celorlalte fäpturi din
univers, dar restul de trei sferturi din fiecare zi indelem i-
cirii cu m area seducpe.
Intre tim p, Daksha, in depärtatele-i cetäjui, igi concen-
trase forjele, prin eforturi inim aginabile, intru adoraîa
zei{ei, care, in cele din urm ä, i se arätä gi lui. Foarte negri-
cioasä la trup gi cu sini putem ici, ea igi fäcu aparipa pe leul
ei. Intr-una din cele patru m iini pnea lotusul, in alta o sabie,
cea de-a treia fäcea gestul ,mu te tem e“ , a patra pnea palm a
deschisä in postura num itä „im pärjirea darurilor.“ Daksha
se inclinä gi, plin de fericire, aduse laudä m arii Mäyä, care,
binecuvlntatä in esenja ei, incintä lum ea §i suspne päm in-
tul. For£a prim ordialä, a cärei inflorescen£ä e universul
insugi, ii ceru sä-gi spunä dorinja gi, dupä ce el fäcu intoc-
mai, ea ii fägädui: „Pentru binele creapei, voi deveni fiica
ta gi dragostea lui Shiva. D ar dacä, fie o singurä clipä,
cucem icia fa$ä de m ine ip v a släbi, im i voi päräsi num aide-
cit trupul, indiferent dacä m-ag sim p fericitä sau nu in el. Pe
Shiva ü voi seduce. §i voi face asta pentru ca el sä poatä fi
adus in urzeala idilei cosm ice.“
Dispäru de sub ochii lui Daksha, gi acesta se intoarse
fericit acasä. Se puse apoi pe zäm islit fäpturi färä sä
recurgä la legätura cu fem eile, ci pläsm uind in m editapa sa
profundä form e care iegeau apoi in lum e din adincurile
spiritului säu — fii cu m iile, brahm ani ageri, m enip sä
rätäceascä pretutindeni, pinä la m arginile pämintului, la
nesfirgit. D upä asta, igi luä o nevastä, pentru a zäm isli cu
ajutorul ei alte progenituri. Virani era num ele ei, gi era fiica
cea frum oasä a ierbii inm iresm ate care se numegte Virana.
Cind prim a viziune-dorinjä a lui D aksha cäzu asuprä-i din
sufletul lui, ea räm ase grea, copilul fiind Zeija M äyä.
D aksha gtia gi jubila. La nagterea fetijei o ploaie de flori
cäzu din cer, ape neincepute izvorirä din bolta cea lim pede,
iar zeii fäcurä sä bubuie tobele lor de tunete. Virani nu-§i
dädu seama cä sopil ei, cu toatä ardoarea cucem iciei, salu-
ta in copila lor pe Stäprna Universului, pe „M am a“ al cärei
trup e lumea. §i M area Z eijä ii in je lä in asem enea Chip pe
top cei de fajä, incit noua ei m am ä §i prietenii venip in
vizitä nu auzirä nim ic atunci cind ea ridicä glasul §i-i vorbi
tatälui ei. „Daksha“ , spuse ea, „dorinja pentru care te-ai
sträduit sä-mi cigtigi bunävoinja ip este indeplinitä acum .“
Dupä care, prin me?te§ugul säu, ea igi reluä form a de prunc
nou näscut, plingind la smul m aicii sale. V irani o agezä m ai
bine §i-i dädu sä sugä.
M ica zeipi crescu väzind cu ochii in coliba pärinplor ei,
im plinindu-se cu toate virtuple ce se revärsau asuprä-i, §i
era asem enea secerii de lunä nouä ce se rotunjegte de la o
noapte la alta pinä cind se rotunjegte deplin. Cea m ai m are
pläcere a ei, cind se juca in m ijlocul m icilor säi prieteni, era
sä le deseneze chipul lui Shiva, zi de zi, §i, cind i§i cinta

cintecele copilärejti, ü izvorau intotdeauna din pio§enia
inimii poezii despre el. Daksha ii puse fiicei sale num ele de
Sati, „Cea care este“ 1. B rahm a o plndi ihtr-o bunä zi pe
cind stätea aläturi de tatäl ei, iar ea 2 zäri pe zeu §i-i fäcu o
plecäciune dupä cuvirnjä. El ü dädu atunci binecuvm tarea.
„Cel care te iube§te §i pe care tu 2 §i iube§ti ca pe sopil täu
i{i va fi dat ca m ire — el, atotjtiutorul Stäpin al Lumii. Cel
care niciodatä nu a posedat §i nici nu are sä posede altä
fem eie va deveni bärbatul täu — Shiva Cel färä de
asem änare.“
Dupä ce ie§i din anii copüäriei, frumusetea ei deveni de-a
dreptul räpitoare, §i D aksha chibzui cum sä facä sä o m ärite
cu Shiva. N ici ea msä§i nu avea altä dorinjä §i, la indem nul
m am ei sale, incepu sä malte rugäciuni deosebite dom nului
ei. Plecä de acasä pentru a m edita in singurätate §i se con-
sacrä unor m ari austeritäti. Trecurä astfei douäsprezece
luni. Potrivit legäm m tului pe care-1 fäcuse, ea postise, ve-
ghease nopt2e, adusese jertfe §i m editase necurm at, con-
sacnndu-i-se zeului cu toatä ihfläcärarea. Apoi, ctnd pe-
rioada aceasta se apropia de sfir§it, Brahm a m erse ji el,
im preunä cu sotia sa zeitä, care era incam area divinä a pu-
terii sale, la locul de pace al lui Shiva, sus detot, pe inäl-
tim üe m unplor Him älaya. Vishnu, §i el, cu consoarta sa
Lakshmi, se arätä m säla§ul acela stincos. §i, ca printr-o m i
nime, cmd ascetul zeu deveni con§tient de prezenta celor
douä perechi radiind de fericire, cea m ai slabä intinäciune
a unei urm e de dorintä dupä o fem eie §i de cäsätorie se fäcu
simtitä in spiritul insinguratului din veac. Le salutä pe cele
douä diade energetice §i se interesä de pricina vizitei lor.
Brahm a räspunse: „De dragul divinitätüor, de dragul
intregii creatii am venit la tine. Eu creez cauza lumii; Vishnu
e cauza continuitätü ei; tu insä e§ti cel ce pricinuiejti anihi-
larea mturor fiintelor. Alätuimdu-m ä vouä, eu sunt totdeau-
na capab2 sä infäptuiesc actul creatiei, a§a dupä cum Vishnu
1 [Cf. „C el care este“ , considerat d rep t cel m ai ad ev ärat n u m e al

lui D um nezeu: K atha U panisad, Ioan D am aschinul etc. — A K C .]
gäsejte in mine temei §i reazem pentru fiincpa lui de pästrare.
De asemenea, tu, färä noi doi, nu ai fi niciodatä in mäsurä sä
produci sfir§itul. Prin urmare, in cumpänirea puterilor noas-
tre, tustrei depindem unul de celälalt, reciproc, §i trebuie sä
ne mdeplinim lucrärile in colaborare, altminteri lumea nu
poate exista. Pe o seamä de titani §i antizei ce se räzboiesc
ve§nic cu zeitäple pentru dom inapa asupra cosmosului,
ameninpnd sä ne respingä iinduiala dumnezeiascä, ii voi
ucide eu; alpi vor fi victim ele lui Vishnu, alpi victimele tale.
Unii fii ai no§tri, pärp din intrupärile fizice ale puterilor
noastre, urmeazä sä supunä §i pe alp membri ai hoardei dia-
volejti §i, in fine, alpi sunt m enip sä fie uci§i de cätre Zeija
Mäyä. Dacä insä tu vei räm ine pe veci departe de cursul isto-
riei, injugat la yoga ta, neatins de orice bucurie §i mihnire,
nu-p va fi cu putin{ä sä-p joci rolul necesar in desfägurarea
lucrärii. Cum se vor im buca oare creapa, pästrarea §i dis-
trugerea, dacä puterile diabolice adverse nu vor fi pnute in
fxiu? §i dacä noi trei, cu atitudinile noastre diferite, nu
acponäm unul impotriva celuilalt, la ce bun avem atunci trei
trupuri felurite, diferenpate a§a cum au ie§it din Zeija Mäyä?
In esenpi originarä a fiinjei noastre suntem una, deosebindu-ne
num ai ln imprejurärile acpimii noastre. Suntem o divinitate
identicä distinsä in intreire, §i la fei este §i fopa divinä care
se mi§cä in noi divizatä intreit m cele trei zeije, Sävitri,
Lakshmi §i Aurora, fiecare potrivit lucrärii pe care trebuie sä
o indeplineascä in desfacerea lumii.
Fem eia e rädäcina din care in co p ejte nevoia; inflorind
din posedarea femeii, se ivesc dorinja §i minia. Cind nevoia
care contribuie la dorinjä §i m inie precum pänejte, crea-
turile se agitä ca sä se elibereze de ea. A tajarea de lume
este rodul arborelui pasiunii, care stimegte deöpotrivä
dorinja §i minia; desprinderea de acest arbore §i eliberarea
de lume urmeazä, a§adar, fie ca o reacpe im potriva sufe-
rin{ei, fie sunt prezente de la sine, fiinja individualä fiind in
acest din urm ä caz absolut depärtatä de orice aspect al
lum ii §i neatajatä de nimic. Ea este atunci plinä de m ilä §i
de pace sufleteascä; nu face räu nici unei flinke create.
Chem area ei sunt asceza §i calea atenpei impecabile. Tu, o,
Shiva, ip ai rädäcina m tr-o astfei de linijte yogicä; nu e§ti

atagat de nim ic, egti pätruns de milä. Partea ta va fl rntot-
deauna pacea sufletului, care nu pricinuiegte nici un räu
nici unei flinke. § i nu egti silit sä te preocupi de existente,
atfta tim p cit nu plätegti tribut dorin{ei. § i totugi vina ta,
dacä stärui ln refuzul de a colabora la lucrarea desfacerii
lumii, va fi m tocm ai cum am descris-o adineauri. De dra-
gul izbävirii universului gi a zeilor, agadar, m soarä-te cu o
femeie strälucitä, precum Lakshmi cea de pe tronul de
lotugi, sau precum Sävitri, care e a mea.“ 1
Un suris destinse unul din colpirile gurii lui Shiva gi zeul
igi oferi räspunsul. „Totul e precum spui. D ar dacä ar fi sä
m ä retrag — nu pentru mine, ci pentru izbävirea universu
lui — din linigtea netulburatei contem plapi a realitäpi
supreme, unde s-ar putea gäsi fem eia capabilä sä-mi
absoarbä puterea incandescentä, izbucnire dupä izbucnire,
yogina m odelatä dupä dorinja m ea gi care m i-ar putea fi
sope? Inäuntrul spiritului m eu cristalin, eu voi privi ln veci
nepieritoarea etem itate supremä a A deväratei Fiinje, care e
m ärturisitä de cätre injelepp; prins pe veci m m editapa ei,
mi-o voi pästra realä m con§tiinJä, §i nici o fem eie nu va
putea fi acolo, stinjenindu-m ä m zelul meu. N oi trei nu sim-
tem ln esen$ä altceva declt aceastä U nicä E xistenjä
Supremä. Noi suntem m ädularele ei, prin urm are trebuie sä
räm lnem cu ea in concentrarea noasträ. A rätap-m i deci
fem eia care se poate devota lucrärii m ele §i care se poate
Im pärtäji din viziunea m ea cea m ai inaltä.“
Suilzind, Brahm a era ln culm ea fericirii. „Fem eia pe
care o caup“, spuse el, „existä; ea este Sati, fiica lui Daksha.
De dragul täu ea se m istuie m austeritäp incom parabile.“
La care Vishnu adäugä: „Fä precum te-a sfätuit Brahm a.“
1 In aceastä m are expunere a lui B rah m a C reato ru l cätre Shiva

D istrugätorul, elem entul distructiv e recu n o scu t c a indispensabil
acp u n ilo r de creap e §i prezervare; m o a rtea peren ä e atestatä c a pre-
condipe a nagterii gi existenjei perene. P e scurt, n oi trei, Nagterea,
Via{a gi M oartea, suntem u n a — m äd u lare gi gestu ri ale lui U nu.
P a t r u e p is o a d e d i n p o v e s t e a Z ettei 263
§i cu aceasta, cei doi, im preunä cu sopile lor, plecarä: iar

Zeul Iubirii, im preunä cu zei{a sa Dorinja §i insuflept de o
nouä incredere (cäci surprinsese vorbele lui Shiva), veni
m ai aproape. §i-i porunci Prim äverii sä inceapä operapile
pregätitoare.
Luna de toam nä a legäm intului Sati-ei se apropia de faza
plinä. In cea de-a opta noapte a crep erii ei, ea era in post §i,
cu credinjä nejoväitoare, il adora neclintitä pe Stäpinul
Zeilor, ctnd Shiva i§i fäcu aparipa. In clipa cind i§i dädu
seama cä el se afla fizic in faja ei, o im ensä bucurie ü inecä
inima; ea i§i plecä frnntea cu m odestie §i i se tnchinä la
picioare. SatI i§i dusese la bun sfir§it legäm intul cel mai
fierbinte, iar Zeul nu se opunea ideii de-a o lua de sope.
A§adar, el vorbi: „Legäm intul täu m i-a pläcut, ip voi acor-
da ceea ce im i ceri.“ „El p ia prea bine ce era in inim a ei,
dar ii spuse: „Acum vo rb ep e“ ; cäci dorea sä-i audä glasul.
Ea insä era copleptä de ru§ine §i n u se putea hotärf sä
m ärturiseascä ce-i im boldise inim a incä din anii copiläriei.
Sm erenia ii pnea taina sub obroc.
Acesta a fost m om entul cind Zeul Iubirii a descoperit o
fisurä in Shiva. M arele Zeu nu se opunea ideii de a -p cäuta
o sope p pom irea de a o face pe Sati sä vorbeascä se ex-
plica prin dorinja de a-i auzi glasul. Zeul cu arcul slobozi
sägeata care stim epe tulburarea. Shiva o privi pe fecioarä
§i se sim p sträbätut de fiori, uitind atunci de viziunea spiri-
tualä a Fiintei C erepi. Zeul Iubirii slobozi sägeata care
inspirä infläcärare.
Fecioara, intre timp, izbutise sä-p infüngä ru§inea. „Fä-mi
hatirul, o, tu, impärîtor de hatiru ri...“ incepu ea, dar zeul,
in al cärui stindard se aflä em blem a taurului, nu m ai putea
zäbovi acum sä asculte cum avea sä i se incheie cererea.
Strigä deodatä: „Fii-m i sope!“ Ea auzi §i, datoritä m arii
em opi ce-i räscoli inim a la im plinirea tunätoare a dorüpei
sale, am up iaräp. D oar un suns ferm ecätor §i o atitudine
cucem icä ii fäcurä cunoscute sim täm intele ei zeului ce-i
stätea in fa{ä, inundat de dorinjä. §i am indoi erau m inap p
scäldap de iubire. Sati se ridicä in picioare, §i era in fa{a lui
Shiva asem eni unui nor de o flexibilä densitate, sub väpaia
cristalinä a lunii. „Trebuie sä te duci‘\ zise ea, „la tatäl m eu

§i sä m ä prime§ti din m ina lui.“ Se inclinä, pe punctul de a
pleca, dar el, lovit de focul sägeplor arzätoare, räm ase pe
loc, repetind: „Fii-mi sope!“
SatI nu m ai scoase nici un cuvint. Cu cea mai adincä
plecäciune, se retrase §i se gräbi sä ajungä acasä la pärinpi
ei, trem urind de fericire. Shiva se intoarse intr-acestea la
sihästria lui §i, suferind din pricina despärprii de ea, i§i läsä
cugetul sä-i contem ple im aginea din inimä. Shiva i§i aminti
de m dem nul lui Brahm a ca sä se insoare. Indreptä un gind
cätre B rahm a §i num aidecit Brahm a, cu sopa sa, Sävitri, se
infiinjarä inaintea lui. Ajunserä, iute ca gindul, transportap
prin spapul eteric in carul tras de giscanii sälbatici ceregti.
Brahm a sim p cä dorinja cea mai adincä ii era pe punctul de
a se im plini §i pnea sä facä tot ce era de trebuin{ä pentru ca
ea sä se realizeze.
„Indem nul täu“ , h m ärturisi Shiva, „§i anume sä-mi iau
o sope, m i se pare acuma plin de noimä. Pioasa fiicä a lui
Daksha m -a venerat cu o cucem icie fierbinte. §i cind am
apärut in faja ei ca sä-i fac un hatir, Zeul Iubirii m -a incolpt
cu sägeple lui. De atunci, M äyä m i-a rätäcit detot simjurile
§i acum sunt färä putere. Cu inim a Sati-ei a§a cum e, jtiu cä
voi deveni bärbatul ei. Prin urmare, pentru binele universu-
lui, iar de astä datä §i pentru binele m eu, spvme-i tatälui ei
sä m ä pofteascä la el acasä §i sä-m i acorde m ina ei. Grä-
be§te-te §i fä tot ce-p stä in putinjä ca sä pui capät des-
pärtirii m ele de ea.“ Aruncä o privire sopei lui Brahm a §i
suferinja singurätäiii ii spori la vederea perechii unite.
Brahm a fägädui sä thdeplineascä m isiunea §i zburä in
carul säu iute la Daksha. A cesta apucase sä audä totul de la
fata lui §i cugeta cum sä facä f a $ cu cit mai m ult tact pre-
lim inariilor oarecum stinjenitoare. M arele Singuratic ii
fäcuse odatä o vizitä §i plecase binevoitor; ar m ai vrea oare
sä vinä incä o datä dupä fatä? Sau sä trim itä Daksha un
m esager Inaltului Zeu? A r fi oarecum nepotrivit, deoarece
se spune cä peptul trebuie pom it de cätre bärbat. Sau sä
inceapä iarä§i Daksha sä invoce m area divinitate cu aju-
torul unor m editajii incordate, pentru ca apoi s-o implore sä
P a t r u e p is o a d e d in p o v e s t e a Z e tje i 265
facä hatirul de a o lua pe Sati de sope? Se pärea insä cä
Zeul nici nu dorea altceva declt sä o stäpineascä pe fatä.
Acesta era, ajadar, impasul in care 1-a gäsit Brahm a pe
tatäl Sati-ei. Carul cel iute il luä prin surprindere. Brahm a
ii spuse incintat despre schim barea radicalä prin care tre-
cuse Shiva. „Sfredelit de focul sägeplor, a läsat m editapa
de izbelijte. Singurul lucru la care se putea gindi era Sati.
§i era la fei de covirjit de virtejul sim prilor ca §i o biatä
creaturä in chinurile m orpi. Sfinta Injelepciune, care ii e
lucrul cel m ai intrinsec, i-a §i abandonat con§tiin{a, §i tot ce
poate spune, indiferent ce-ar sta sä facä, este: «U nde e
Sati?» — plin de tortura dorului. Ceea ce eu §i noi to p am
tot sperat se infäptuiejte in sfirjit; fiica ta a gäsit drum ul
cätre inim a lui Shiva, el nu o vrea decit pe ea, vrea sä o facä
fericitä. Intocm ai cum ea, fidelä legäm intelor sale, ji-a
inältat pinä la el adorapa, la fei acum Shiva o adorä pe ea.
Dä-i-o, ajadar, celui pentru care era m enitä §i s-a pregätit.“
D aksha consim p, plin de bucurie, de parcä prin vine i-ar
fi curs torente de nectar. Pe loc B rahm a se §i intoarse iute
la Shiva cu vejtile cele fericite, in timp ce acesta il cäuta
neräbdätor cu privirea din inaltul Himaläyei. De indatä ce-1
zäri, ii strigä lui Brahm a de departe: „Ce-a spus fiul täu?
Y orbejte, cä de nu, Zeul acesta al Iubirii o sä-mi sfarme
inima! D urerea dorinjei din toate creaturile universului s-a
scurs h i m ine §i acum eu singur, §i num ai eu, sunt gata sä
plesnesc de chinul lor. M ä gindesc necontenit num ai la
Sati, orice-a§ face. A ja inert ajutä-m ä sä fie a m ea cit mai
curind.“
Brahm a ii im pärtäji lui Shiva vejtile §i apoi, cu ajutorul
rrnui gind, il convocä pe Daksha, care sosi tot atit de iute,
gata in orice clipä sä-1 insojeascä pe m ire la el acasä. In-
vejm intat in jurul jalelor, ca yoginii, cu o piele de tigru, ji
purtind in locul obijnuitei sfori brahm anice un jarpe viu pe
urm ärul sting, petrecut peste trup pinä pe joldul drept,
Shiva, zeul cel putem ic, incälecä pe taurul säu märet.
Secera lunii noi care-i jedea in pär ii seälda fiinta intr-o
lum inä blindä. §i ojtirea spiritelor sale (duplicate m ai mici
ji grotejti ale lui, precipitate in atm osferä de uluitoarea pu-
tere a prezenjei lui electrice), cuprinse de o agitape tri-

um fätoare, suflau in trom pete de cochilii §i fluiere de
trestie, loveau tim pane §i tam burine, bäteau din palme,
m arcau ritm ul §i aplecau intr-o parte §i-ntr-alta, cu strigäte
pätrunzätoare de veselie, m area cäru{ä ce zbura prin
väzduh. Top zeii, in alai de särbätoare, sosirä ca sä-1
insojeascä pe mire. M uzicieni divini §i dansatoare ceregti
fäceau väzduhul sä räsune m elodiös. Zeul Iubirii se arätä
vederii im preunä cu ajutoarele sale, Simjirile, desfätindu-1
pe Shiva §i innebunindu-1. Tot firm am entul era insuflept §i
strälucitor, fiecare fäpturä din creape trägea in piept un aer
sänätos, iar infirm itäple §i durerile furä täm äduite in timp
ce Shiva, celebrat astfei de to p zeii cu m uzica lor, se
indrepta cätre casa lui Daksha. Lebede, gi§te sälbatice §i
päuni, scopnd strigäte suave de bucurie, zburau in frunte.
D aksha se indeletnicea cu uria§a primire a distinjilor
oaspep, poftindu-i sä §adä, oferindu-le apä pentru spälarea
picioarelor §i prezentindu-le daruri ca sä-i bine dispunä. S-a
sfämit cu cei zece fii ai lui B rahm a näscup din cugetul lui,
cu Cei Sfinp, §i, urm m du-le judecata intem eiatä pe m ersul
stelelor, au stabilit ora favorabilä pentru cäsätorie. Cu so-
lemnitate, Shiva a prim it m ina frum oasei lui fiice. Atunci
zeii inäljarä laude cu strofe, proverbe §i m elodii din sfintele
Vede; oastea lui Shiva i§i dezlänjui tumultul, iar dansa-
toarele cerejti prinserä a se roti; noian de nori se strinserä,
läsind sä cadä o ploaie de flori din cer.
Vishnu §i consoarta sa Lakshm i sosirä acum din cele mai
indepärtate cotloane ale eterului, purtap iute de Garuda,
Pasärea Soarelui cu pene de aur. §i Vishnu rl salutä pe
Shiva: „Unit cu Sati“ , spuse el, „care sclipepe de scäpäräri
negre-albästrui, ca un fard negru pentru ochi, alcätuip §i
voi acum o pereche asem änätoare — num ai cä invers — cu
mine, negru-albästrui, §i Lakshm i cea bälaie. Unit cu Sati,
fii ocrotitor al zeilor §i-al oamenilor; fii de bun augur tutu-
ror creaturilor prinse in fluxul rotitor al najterii §i morlii. Ii
vei ucide pe du§mani pe m äsurä ce se vor ivi in decursul
istoriei. Dar dacä cineva i§i va läsa vreodatä dorinja sä
zäboveascä asupra Sati-ei, il vei ucide pe loc, o, Stäpine al
Fiinjelor, färä sä stai pe ginduri.“
P a t r u e p is o a d e d in p o v e s t e a Z e ij e i 267
„Am in“ , spuse Shiva trium fätor, „a§a sä fie.“ §i cu ochi
voio$i ii zim bi zeului fericit.
Atunci, Sati rise cu un ris fennecätor §i faâ ei atrase
privirea iui Brahma. Ci Zeul Iubirii se strecurase in vinele
lui Brahm a §i acesta, pierdut in contem plarea frum usepi
Sati-ei, intirzie cam prea m ult cu ochii asupra ei. Atunci, o
mrfurire tulburätoare se furi§ä m tr-insul §i se pom eni
migcat pinä-n adincuri. Nu m ai era stäpin peste ceea ce
incepea sä se-nfiripe. O dogoare incandescentä a puterilor
sale p§ni din el, energie creativä i se revärsa din trup §i,
izbucnind in fläcäri, scälda päm intul sub ochii sfintei
adunäri in intregul ei. Se prefäcu intr-un nor negru tunätor,
incärcat de ploaie, asem eni norilor de la sfirgitul lum ii ce
urm eazä sä se adune in vederea ciclonului distrugerii
finale, sub form a unei m ase apäsätoare plum burii,
intunecate ca lotusul, din care ploaia curge cu gäleata.
Bubuind, norul se ridicä §i se räspindi pe toatä cupola
cereascä, pinä la m arginile universului.
Shiva, um plut §i el cu em opi de cätre Zeul Iubirii, o privi
pe Sati §i-§i aminti de spusele lui Vishnu. I§i inäljä brusc
suli$a §i o cum päni ca sä o azvirle in Brahma. Cei Sfinp
scoaserä strigäte de groazä, iar Daksha säri intre ei. Shiva
urlä furios: „M i-am insu§it sentinpi lui Vishnu: «Dacä cine-
va i§i lasä dorinâ sä zäboveascä asupra Sati-ei, Ü voi
ucide.» A cesta a fost intocm ai legäm intul meu, §i-mi voi
indeplini legämintul. De ce §i-a ingäduit Brahm a sä o
priveascä pe Sati cu privirea nerujinatä a dorinjei? Din
pricina asta, m ä pregätesc sä-1 lovesc de m oarte!“
Vishnu se repezi in faja lui §i-i im pinse brapil hidärät.
„Nu-1 pop ucide pe Creatorul Lum ii“ , spuse el. „Dacä o
stäpine§ti acum pe Sati, e pentru cä el a pregätit-o pentru
tine. Brahm a ex istäin scopul desfäjurärii cosmosului; dacä
tu il ucizi, nu va m ai fi nimeni capabil sä dezvolte lotusul
universului din säm inja lui. Creape, Pästrare, D istrugere —
cum oare vor fi perpetuate cele trei färä noi trei? Dacä
m oare unul dintre noi, eine oare ii va prelua partea?“
Shiva insä stärui asupra legäm intului säu. „§i eu pot crea
fäpturi“ , urlä el, „sau pot crea alt creator din cäldura mea
incandescentä, ji el va deschide universul — o sä-1 tnvä{ eu

cum sä facä. Ci nimeni nu m ä va opri sä-mi {in legämintul.
A m sä vä creez alt Creator. Läsap-mä! Ia m m a de pe m ine!“
„Gata, gata“ , il potoli Vishnu, „stai §i chibzuiejte un
pic.“ Un suris jtiutor ii lum inä chipul blind. „Doar nu vrei
sä-p execup legämintul asupra ta!“
„Cum aja, asupra m ea? Ce, Creatorul de colo este eu
insum i? T op väd cä el stä acolo, iar eu sunt aici, §i e
lim pede cä el este cineva diferit de m ine!“
Vishnu iise §i-l luä pe Shiva peste picior de fa{ä cu top
Cei Sfinp. ,3 ra h m ä nu e mai diferit de tine“ , spuse el,
„decit sunt eu de tine §i de el. Tu §i cu el suntep pärp din
m ine insum i, §i eu sunt Lum ina prim ordialä §i suprem ä a
Cerului, iar eu, cel din fa{a voasträ, sunt la rindu-m i o parte
din acel Absolut. Noi suntem trei ipostaze ale Divinitäpi
Unice, §i funcponäm in Chip diferit: creäm , pästräm §i dis-
trugem. Cautä acea Divinitate in propria ta divinitate §i
sälä§luie§te-p credinja §i increderea in ea. A ja cum capul §i
m ädularele sunt una in viaja unui trup creat, la fei §i noi trei
suntem una in mine, care sunt Suprema Existen{ä, Suprema
Lum inä, increatä ji neprihänitä. In acea unicä Fiin{ä
Suprem ä noi trei nu suntem distincp.“
Shiva, firejte, jtia bine despre Fiin{a Suprem ä unicä, lip-
sitä de orice distincpi, dar, amägit de fascinapile Mäyei,
pierduse din vedere Realul veritabil; pe gindul lui pusese
stäpinire altceva. §i acesta era motivul pentru care Vishnu
il sili sä vadä iaräji deopotrivä Unul ji M ultiplul, taina pro-
fundä a R ealitäpi, prin care cei Trei sunt identici, pästrin-
d u -ji to tu ji diversele funcpi reciproc antagoniste de
Desfacere, Suspnere $i Anihilare. „Cufundä-te in propriul
täu läuntru“ , spuse Vishnu, „§i contem plä, acolo inäuntru,
acel Sine putem ic, Suprem a Existenjä, pura §i vejnica
Luminä. A i fost indepärtat de la el de cätre M äyä mea,
vraja care face sä se deschidä lumea. Fascinat de fru-
muse{ea unei femei, ai uitat acea Lum inä divinä §i te-ai
incärcat de minie. Nu mai pop descoperi inläuntrul propriei
tale fiinje Fiinta Universalä.“
P A T R U EP1SOADE D IN PO VESTEA ZETJE1 269
Figura lui Shiva prinse a sträluci de bucurie. In prezen{a

tuturor Celor Sfinp, el se abstrase, absorbit, in viziunea
introvertitä. Se läsä sä alunece pe jos, cu picioarele incru-
ci§ate, m chise ochii §i se cufundä in flinja sa pinä la nivelul
Fiinjei Sublime. Trupul incepu sä-i sträluceascä, astfei incit
le luä vederea tuturor Celor Sfinp de fa{ä. § i in clipa cind
atinse linijtea in aceastä im ersiune, M äyä lui Vishnu
dispäru din jurul lui §i intregu-i trup em anä o asemenea
strälucire, incit pinä §i oaspepi lui nu m ai erau in stare sä-i
suporte väpaia. Vishnu pätrunse in el, se revärsä in el ca
pura Lum inä a Cerului, §i dezvälui in trupul lui Shiva, pen-
tru ochiul contem plapei lui läuntrice, intregul spectacol-
lotus al creaîei §i purcederea lumii. Fericit §i senin, dinco-
lo de simpiri §i de universurile lor de distincjii, singur §i
pur, contem plind totul, cei abstras experim entä in propria-i
fiinjä Fiinia Supremä, Substratul tuturor Evolu{iilor. Väzu,
cufundat in contem plajie, cum Substanâ U nicä se desface
in toate delectärile lumii.
Väzu intii o intunecim e, §i ea era atotprezentä §i goalä
de toate creaturile, §i era im penetrabilä, indiscem abilä, ca
un somn färä vise, nevädind nici o diferenjä intre zi §i
noapte sau intre firm am ent §i päm int, nici urm ä de lum inä,
de apä, de vreo stihie. D oar o prezenjä se agitä, im aterial,
im perceptibil delicatä: purä con§tiinjä, incä neim pärtäjitä,
§i nu exista nim ic altceva. A num e, era ca §i cum cele douä
v ejnice prezente dintii, M ateria originarä §i Om ul origi
när, zäceau contopip intr-o incilcealä indisolubilä, perfect
intr-una. D ar T im pul era acolo: cauza form alä a tot ceea
ce träiegte, substanja prim ordialä a Fiinjei Supreme. §i
din el {i§neau necontenit suflete ca scinteile zburätoare
dintr-un incendiu inspäim intätor. Prin m ultiplicitatea
acestora, Fiinâ Suprem ä se oferea pe Sine Sie§i de dragul
savurärii pläcerilor §i durerilor. Tim pul se derula; el dife-
ren{ia, urzea C reapa, C ontinuarea, Sävir§irea. Tim pul im -
bräcä form a M äyei tuturor zeilor §i deveni Sävitri, ener-
gia activä a lui Brahm a, Lakshm i, to v aräja lui Vishnu, §i
de asem enea Sati. In persoana „D esfätärii“ , el se uni cu
Zeul Iubirii.
Oul Cosm ic se pläsm ui §i crescu tn mijlocul apelor

abisului, invelit in vint, foc §i spapu. Apoi Shiva il väzu pe
Creator chiar inläuntrul lui, alb ca un lotus alb, iradiind
luminä, §i Creatorul fäcea sä se deschidä lumea. Forma
Creatoiului era una, devenea trei, §i totuji räm inea ca una,
persoana cea m ai de sus cu patru capete §i brate, albä pre-
cum corola unui lotus, fiind Brahma; cea de la mijloc,
neagrä albästruie, cu un singur cap ji patru brate, Vishnu;
cea m ai de jos in schimb avea cinci chipuri ajezate pe un
trup cristalin §i posedind patru brate, acesta fiind Shiva. Cei
trei se dezvoltau fiecare din ceilalti §i curgeau top in unul.
Cel din m ijloc se topi acum ui cel de sus, Brahma, apoi m
Shiva cel de jos, §i apoi Brahm a dispäru in Vishnu, Shiva
curgind in el; apoi se contopirä iaräji Brahm a §i Shiva.
A cesta era felul de a se juca al figurärilor triune, diverse in
unitatea lor, eie räm inind deopotrivä trei $i una.
Legänat de ape, de ape clätinat, Oul Cosm ic plesni §i se
deschise. M untele Lum ii se inältä din el §i-n jurul acestuia
se intinse pämintul, plutind, §i m conjurat de §apte märi;
coaja se prefäcu in m unp inläntuip. Shiva deveni distinct
de Brahm a §i pe lihgä cei doi era Vishnu, inälpndu-se in
zbor pe Pasärea Soarelui aurie. Shiva ü zäri pe Zeul Iubirii
§i väzu toate zeitätile §i pe Cei Sfinp, contem plä soarele,
luna §i norii, testoasele, pe§tii §i m onjtrii din mare, väzu
päsäri §i insecte, fenom ene atm osferice §i oameni.
Apoi, privirii sale interioare i se arätä o fem eie frumoasä,
§i era inläntuitä de brate. Shiva väzu creaturile luind fiintä,
dezvoltindu-se, dispärind. Le väzu pe unele iizind, in
extazul dragostei, dar altele tihguindu-se, iar altele fugind
gräbite. M ulp erau ihvejm intap märet, infrum usetap de
ghirlande §i iruri de santal arom ate, top acegtia fiind pläcut
antrenap ih jocuri. M ulp alpi inältau rugäciuni lui Brahm a
§i lui Vishnu sau se inclinau adoiindu-1 pe Shiva. A lpi
§edeau absorbip in m editape asceticä de-a lungul fluviilor
sau m dum brävi consacrate. Shiva zäri cele §apte märi, pre-
cum §i fluvii, lacuri §i mimp. §i descoperi felul cum M äyä
sub ihfäp§area Lakshm i-ei ü incinta pe Vishnu, chiar in
tim p ce el insup se läsa amägit de forma delectabilä a Sati-eL
Shiva se recunoscu pe sine insugi singur cu Sati pe un virf
de m unte märej. Erau im bräpgap intr-o iubire freneticä.

Ciingul zeiesc injepa närile cu arom a dorinjei lor.
Astfel, m arele Z eu pätrunse cu privirea in viitor. O väzu
pe Sati lepädindu-§i trupul §i dispärind, apoi insä ea
renäscu in chip de fiicä a lui Him älaya, Regele M untelui,
§i, dupä o lungä despärpre, Shiva o regäsi. El il ucise pe
titanul num it „Cel Orb“ pentru cä o dorise concupiscent, §i
fiul lor, Zeul Räzboiului, veni pe lume ca sä-1 ucidä pe
titanul tiran Taraka. Toate acestea Shiva le contem plä in
cele m ai m ici amänunte. §i asistä cum Vishnu, sub chipul
Leului-Om , il sfijie in bucäp pe m arele titan Strai-de-Aur,
contem plä toate strälucitele bätälii dintre titani §i zei, §i
väzu povestea lum ii altem ind, de-a lungul acestor inter-
m inabile conflicte, intre optim ism ul victoriei divine §i
groaznicele neputinje ale infringerii.
Iarä§i §i iarä§i §i incä §i incä, zäri creaturile lumii, väzu
toate form ele fenom enale desfä§urindu-se in conform itate
cu calitäple lor intrinseci distincte, §i se contem plä pe sine
insu§i, la sfir§it, cum vine sä le suprime pe toate, luindu-le
in el insu$i §i anihilindu-le inäuntrul säu cu irezistibilä pu-
tere. Au räm as doar Brahma, Vishnu §i Shiva — nimic
altceva, nici o altä existenjä. Lum ea era iarä§i goalä.
Brahm a se strämutä in form a lui Vishnu ?i se topi in ea. Iar
Shiva se contem plä apoi pe sine in su ji curgind in Vishnu §i
dizolvihdu-se. D ar Vishnu se dezintegrä in cele din urm ä §i
fu inclus in A bsolutul Divin, care este Lum inä desävir§itä,
Congtiinjä extaticä.
Shiva väzuse astfei unicitatea §i m ultiplicitatea universu-
lui in Fiin{a Supremä, §i o väzuse inläuntrul propriului säu
trup. Creape, Pästrare, Distrugere: toate trei fuseserä acolo.
Nu era nim ic mai m ult, dar nici m ai pu{in decit propria-i
existenjä, care era totuna cu ea §i plinä de imobilitate. Cine
e Brahma? Cine e Vishnu? Cine e Shiva? Shiva chibzui; nu
era nici o speranjä de räspuns. El insu ji era Fiinja Supremä
— §i asta era Totul.
D upä ce expuse in felul acesta unitatea §i m ultiplicitatea
Realitäpi, V ishnu se retrase din trupul lui Shiva, §i mirele
m editativ ie?i la suprafajä din transa lui profundä. M äyä se
272 R e g e l e ?i c a d a v k u l
Im bulzi num aidecit iarä§i in jurul lui, el se descom puse din

nou läuntric, prin me§te§ugul ei, §i gindurile ti zburarä
mapoi drept la Sati. Ochii i se oprirä atunci asupra ei, ca §i
cum s-ar fi dezmeticit din adihcurile unui vis, ii privi chi
pul ca de lotus in floare. Privirea, cuprinsä de minunare, i
se m utä la Daksha, apoi trecu in revistä societatea incon-
jurätoare a Celor Sfinji, se opri asupra lui Brahma, zäbovi
asupra lui Vishnu §i se um plu de uimire.
Vishnu sunse. „Agadar“, spuse el, „ai väzut unitatea in
m ultiplicitate, despre care te tot intrebi, ai descoperit Tim
pul §i M äyä in trupul täu §i ai redescoperit ce anume sunt
ei. Ai contem plat Fiinja unicä in etem a-i nem ijcare §i ai
väzut cum inflorejte in m ultitudinile lum ii.“
, A §a e, intr-adevär“ , räspimse Shiva. „Am väzut Unul in
lini§tea §i infinitatea lui, dincolo de care nimica nu mai
este. Lum ea pe care o sus{ii tu nu e distinctä de ea. Acea
Fiinjä este izvorul tuturor creaturilor ?i zeilor. Iar noi,
Persoane ale lui Dum nezeu, suntem pärîle §i form ele lui
triune, m anifestate pentru a pune la cale Creajia, Däinuirea
§i Sfir§itul.“
„Acesta e adevärul“, incuvirnjä Vishnu. ,JMoi suntem
trei, dar in acea substanjä, una. §i acesta e m otivul pentxu
care nu-1 pop ucide pe Brahm a cu sulija ta.“
§i aceasta e povestea care aratä cum s-a intim plat ca
Shiva, recunoscm d identitatea-in-esen^ä a ceea ce e sepa-
rat-in-form ä, sä nu m ai trim itä cätre Brahm a lovitura
nimicitoare.
V irtutea specificä §i m iraculoasä a zeilor indieni este

faptul cä ei sävir§esc necontenit, fiind covir§i{i de eie,
lucruri absolut imposibile, care, din punctul de vedere al
salonului cre§tin, ar fi (§i sunt) extrem de jocante. Cu toatä
denxnitatea lor supranaturalä, ei sunt incä pe de-a-ntregul
N aturä — personificäri ale principiilor elem entare ale jocu-
lui cosm ic — nicidecum expresii urbanizate precum
olim pienii grecilor. Adevärul profund esenpal al mitologiei
indiene derivä din faptul cä ea acjioneazä exclusiv in ter-
m enii unor atare absoluturi uim itoare, um plindu-ji total §i
golindu-ji total §i alternativ pläm inii, obligindu-ne §i
perm ipndu-ne astfei sä facem §i noi aidoma. Ajungind,
tinzind intotdeauna (indiferent de direcpe) cit m ai departe
cu putinjä, ea reunejte continuu extrem ele indepärtate ale
sim bolului — ca in descrierea de m ai sus a serbärii nuppale
a lui Shiva. Un uria§ balans de pendul cu bätaie foarte
lungä pinä in cele m ai indepärtate di Stande ale realitäpi
oscileazä prin aceste aventuri sälbatice, precipitind con-
traacpuni ale unor contrarii de la polii fiin{ei.
M ai m ult, in toate intemperan{ele M arilor Zei e zugrävit
jocul copleptor al M äyei. Atita tim p cit lum ea m erge
inainte, divinitäple care fac posibile D esfäjurarea, Intre-
{inerea §i Incheierea ei sunt prinse toate in plasa propriei lor
autoamägiri. Prinse in ea, eie o §i {es — iatä sublim ul para
dox; de§i väd §i cunosc totul, de§i §tiu m ai bine, cu toate
acestea eie suferä §i fäptuiesc din cauzä cä sunt pätrunse de
magie. Aceasta e m area consolare in fä p jatä m inpi de cätre
tiparul mitic, m arele model necesar in{elegerii §i träirii
viepi om enejti. M arii Zei, in relapa lor cu vraja M äyei, sunt
deopotrivä exemplari, pe de o parte, pentru in{elep{ii §i
yoginii eliberap, ca §i, pe de altä parte, pentru Copiii Lumii
captivi incä in m rejele speranjei p fricii.
III. MOARTEA VOLUNTARÄ
In bubuitul de tunet al tobelor de nori Shiva i§i luä rämas

bim de la Vishnu. O urcä pe Sati, strälucitoare de fericire,
pe spinarea putem icului säu taur §i, in tim p ce intreaga
adunare de zei, dem oni §i fiin{e create inäl{ä un vuiet de
jubila(ie, perechea o pom i la drum. Brahm a §i cei zece fii
ai säi näscup din cuget, §i Stäpihii Creaturilor, §i zeii, §i
m uzicienii cere§ti, im preunä cu dansatoarele, cu to{ii il
insoprä o scurtä bucatä de drum, inainte de a se despärp de
cei doi cu o m are urare de drum bun §i a se im prä§tia pe la
nenum äratele lo r sälajuri. Intreaga creape exulta de
bucurie deoarece Shiva i§i luase in sfir§it o consoartä.
Perechea ajunse la locuinja lui Shiva, printre citadelele
piscurilor him älayene, §i zeul o dädu jos pe m ireasa lui de
274 R egele $1 c a d a v r u l
pe spinarea lui Nandi, taurul. Apoi ii dädu über taurului, ca

§i tum ultuoasei companii a ojtirii sale. „Läsafi-ne acum
singuri. Ci cind m ä voi gm di la voi“, spuse el, „sä-m i fiji
num aidecit la dispozijie.“ §i astfei, apoi, zeul §i zeija i§i
desävir§irä särbätoarea in taina singurätätii lor, §i stäruirä
indelung in dragostea lor unul cu altul, zi §i noapte.
Shiva culegea flori pentru Sati §i i le punea pe cap in chip
de cununä; cind ea i§i cerceta träsäturile intr-o oglindä, el
venea in spatele ei §i chipurile amindouä li se contopeau in
oglindä intr-imul singur. El ii despletea pärul negm ca
noaptea, i-1 läsa sä se reverse §i sä-i fluture in jur, stnnit fiind
§i el sä se hiijoneascä. 1-1 impletea la loc, i-1 despletea iarägi,
el insuji implicindu-se la nesfir§it in aceastä indeletnicrre.
Picioarele ginga§e i le vopsea cu lac stacojiu doar ca sä i le
poatä Jine, in tim p ce o fäcea, in miini. Ii §optea la ureche
ceva ce i-ar fi putut spune prea bine §i cu glas tare, doar ca sä
se apropie cit mai mult de obrazul ei. §i dacä se-ndepärta de
dinsa pentru o clipä, se-ntorcea cit mai grabnic inapoi. Dacä
ea se ducea undeva cu eite o treabä, el n-o släbea nicicind din
ochi. Cu ajutorul jtiinfei sale magice, se fäcea neväzut, apoi
o fäcea sä tresarä pe neajteptate cu o imbräji§are, §i-o Jinea
intr-o amefitoare §i incordatä infricojare. Punea o patä de
m osc pe sinii ca lotu§ii de frum oji, sub form a unei albine in
cäutare de nectar, apoi ü desprindea coloanele de perle §i i le
pimea la loc m alt chip, doar ca sä-i atingä m oüciunea de
lotus. Ii scotea brä{ärile de la incheieturi §i de pe braje §i-i
desfäcea nodurile vegmintului, i le prindea la loc §i-i punea
iaräji podoabele. „Uite o viespe“, spunea e l,, Ja fei de neagrä
ca §i tine, de aceea te urm äregte.. Ea se-ntorcea sä vadä, §i
el ii ridica sinii in palme. O acoperea cu m ormane de flori de
lotus §i flori de pädure in zbenguielile dragostei, flori pe care
le culesese pentru desfätarea ei. §i oriunde s-ar fi dus, ar fi
stat ori s-ar fi odihnit, n-ar fi fost fericit dacä ar fi rämas o
clipä färä ea.
Perechea m irilor abia sosise in Him älaya cind veni §i
Zeul Iubirii, in chip särbätoresc, im preunä cu Prim ävara §i
Dorin{a. Märeaâ Prim ävarä i§i exercitä magia: top arborii
§i viêle dädurä-n floare, fe{ele apelor erau acoperite cu
P A T R U EPISOADE D IN PO VESTEA ZE TJE I 275
potire de lotu§i näpädite de albine, adieri m miresmate
suflau din sud §i se ridicau arom e am eptoare, tulburind
sim puile celor m ai serioase m atroane §i descum pänind
extazul sfinplor. Sub bolp de verdeajä §i pe m alurile inal-
telor §i nävalnicelor n u ri de m unte, Shiva §i Sati se savurau
unul pe altul, iar dorinja era atit de putemicä in Sati, incit Shiva
nu era niciodatä lipsit de cea m ai m are desfätare intr-ihsa.
Cind ea i se dädea, era ca §i cum i s-ar fi topit in trup,
inecindu-se in focul lui. O acoperea toatä cu ghirlande de
flori $i o cerceta, glum ea §i ridea §i stätea de vorbä cu ea;
se pierdea intr-insa, a§a cum un yogin in deplinä autocon-
centrare se cufundä in Sine, dizolvindu-se acolo total.
Shiva ii sorbea nectarul gurii §i, de parcä ar fi fost bäutura
divinä a nem uririi bäutä din cupa lunii, trupul i se um plea
de nestinsä dorinjä §i nu cuno§tea epuizarea jtiutä de
oameni. M ireasm a aerului ei de lotus, grapa §i nuanjele
seducpei sale il legau ca ni§te ffm ghii tari pe dupä incheie-
turile unui elefant m ascul, a§a incit nu se putea desprinde
niciodatä de ea. Cu asem enea desfätäri schimbätoare,
perechea zeiascä, in depärtatele singurätäp m untoase ale
Himälayei, petrecu nouäsprezece ani cerejti §i incä cinci
(nouä mii douä sute patruzeci de ani om enejti), prin
um brare §i pe§teri, ne§tiind altceva decit extazul dragostei.
O datä, in apropierea anotimpului secetos, zeija se plinse.
„O sä vinä cäldurile“, spuse ea, „§i nu avem o casä in care sä
ne adäpostim.“ Shiva zimbi. „Eu nu am casä“, räspunse el,
„ci rätäcesc prin pustietate färä nici un loc anume unde sä
stau.“ Astfel cä anotimpul acela ü petrecurä impreunä pe sub
copaci um broji. §i apoi se apropie vrem ea ploilor. „Uite
acolo, se adunä norii“ , spuse Sati; „sunt ca o anmatä
ingrämädindu-se intr-o m ulpm e de culori, §i astupä toatä
rotunjimea cerului. Vinturile incep sä fie vijelioase, puterea
lor infrico§eazä inima. Tunetul zgomotos al norilor care
curind vor slobozi pinzele ploii, azvirlind träznetul ca pe o
flamurä grozavä, im i intunecä buctiria. Zeul Soarelui nu va
mai putea fi väzut §i nici Zeul Noppi, deoarece ei sunt sepa-
rap de väzul nostru de cätre imbulzeala ameninjätoare a
norilor de furtunä. Ziua §i noaptea sunt una. Cerurile bubuie
pretutindeni. §fichiuitä de vijelie, intreaga lume pare a sta sä

se rästoam e peste noi, §i ditamai copacii, dezrädäcinap de
vintul furios, dänpiie prin väzduh. E un anotimp greu de
indurat. Ascultä-mä, rogu-te, dureazä o colibä pentru noi,
unde sä putem gäsi pupn adäpost §i odihnä.“ Dar Shiva
zimbi iaräji. „Eu nu am nimic al meu“ , spuse el, „ca sä pot
construi un cämin. O piele de tigiu im i acoperä jalele §i, in
loc de podoabe, jerpi vii Imi Impodobesc brajele, grumazul
§i capul.“ Sali oftä. De astä datä ii era rujine de el. Iji ajinti
ochii in päm int §i räspunse cu neräbdare: „Sunt oare silitä
sä petrec tot anotim pul ploios aici, cäutind sä m ä
adäpostesc pe sub rädäcinile arborilor?“ Shiva rise.
„Anotim pul ploios va trece“, spuse el, „§i tu vei jedea mult
deasupra lui, neatinsä de nici o picäturä de ploaie.“ O ridicä
sus pe spinarea unui no r ji se-näljarä $i se uni cu ea in
dragoste, ji räm aserä acolo pinä cind sosirä zilele lim pezi
§i strälucitoare ale toam nei insorite, cind coborirä §i
häläduirä iaräji prin m unpi de pe pämint.
Cind anotim pul ploilor se arätä iaräji ameninpltor §i Sati
ceru din nou o casä, Shiva räspunse voios §i faja ii era lumi-
natä de lum ina lunii din pär: „Acolo unde ne vom duce,
iubita m ea, ca sä ne bucuräm de dragostea noasträ, nu va fi
nici urm ä de nori. Norii ajung doar pinä la biiul m arilor
mun{i; crejtetele m unjilor sunt tinuturi cu zäpezi etem e,
neatinse de ploile anotimpului. Ce virf alegi? Vrei falnicul
m unte Him älaya, unde te ajteaptä M enakä, sopa-reginä a
Regelui M unjilor, care te va intim pina cu bucurie §i-p va
purta de grijä ca o mamä? Fiarele sälbatice de acolo sunt
im blinzite de prezenâ sfintä a tuturor sfinplor §i in{e-
lepplor sihajtri ce m editeazä prin preajmä. Ai sä-ntilne§ti
acolo fecioare cerejti §i fiice ale piscurilor, cu care sä-p
petreci timpul, pe sfintele sopi ale fericiplor, precum §i
prin{ese-§erpoaice. N e putem gindi insä, pe de altä parte, §i
la Osia Lum ii, m untele Meru; pantele lui strälucesc de
pietre scumpe, iar virful ü poartä palatele Regilor Zeilor §i
Paznicilor Lumii. Acolo prietenä ip va fi sopa lui Indra. Ori
poate preferi, ce zici, m arele mimte Kailäsa? Acolo Zeul
B ogäpei jade pe tron inconjurat de spirite ale päm intului
care päzesc com orile minelor.“
P a t r u e p is o a d e d i n p o v e s t e a Z e it e i 277
SatI räspunse: „A§ p refera m untele H im älaya.“ §i

purceserä drept cätre virful lui, unde nici o pasäre nu poate
zbura, unde nu se adunä nori §i unde se joacä soa{ele feri-
cijilor. Shiva §i SatI räm aserä acolo vrem e de trei m ii §ase
sute de ani. Deseori se duceau in vizitä pe Kailäsa; o datä
s-au dus pe m untele M eru §i s-au bucurat unul de celälalt
prin gädinile Regelui Zeilor, päzitorul lumii. Inim a lui
Shiva era pe de-a-ntregul stäpinitä de SatI, §i el nu m ai
ostenea sä-i aducä prinosuri de dragoste. Zi §i noapte nu
m ai avea altä bucurie, nu m ai §tia acum nim ic despre seni-
na Esenjä a Fiinjei, nu-§i adincea con§tiin{a in arzätorul
punct viu al cufundärii in sine. Cäci privirea Satl-ei nu se
dezlipea de pe chipul lui, iar ochii lui, la iindu-le, nu
päräseau niciodatä frumuse{ea träsäturilor ei. Izvorul nese-
cat al pasiunii lor le uda din bel§ug la rädäcinä pom ul
iubirii, §i pom ul cregtea necontenit.
La un m om ent dat, D aksha, tatäl Satl-ei, incepu sä facä
pregätiri pentru o prodigioasä cerem onie sacrificialä,
m enitä sä contribuie la bunästarea tuturor lum ilor §i
fäpturilor. A ngajä optzeci §i opt de m ii de preoji ca sä adu
cä jertfe, §aizeci de m ii de in{elep{i §i sfinji ca sä intoneze,
intr-un m urm ur neintrerupt, proverbe §i strofe aforistice
pline de eficacitate. V ishnu insu§i se obligä sä suprave-
gheze evenimentul, iar B rahm a oferi consultajii despre
toate amämmtele cele m ai subtile ale sfintelor legi vedice.
Paznicii cosm ici divini, care {in sub observa{ie Cele Patru
Sferturi de pe pantele M untelui Lumii, erau paznici ai
porjilor la inträrile im prejm uirii consacrate. Glia se oferi §i
ea sä fie altarul jertfelor. Zeul Focului §i-a impär{it trupul
la o m ie de ruguri sacrificiale. §i insu§i personajul sfint,
„Sacrificiul“ , era de fa{ä spre a fi oferit pentru izbävirea
lumii.
Au fost poftite sä ia parte toate vietä{ile din toate cot-
loanele spajiului, zei §i vizionari, oameni, päsäri, arbori §i
ierburi. Au inceput sä soseascä — anim ale sälbatice §i
dom estice, to{i sälä§luitorii regiunilor superioare, sfin{i §i
in{elep{i, §i locuitorii adincurilor, boga{i demoni subpämih-
teni §i regi §i regine-gerpi. A u fost pofti{i nori §i mun{i, flu-
vii §i oceane; m aimute §i tot soiul de füllte au venit sä se

impärtä§eascä dupä cuviintä din ale serbärii. Regü päm ih-
tului au sosit cu tot cerem onialul im preunä cu füi lor §i
urm ati de sfetnici §i trupe. §i-au fäcut aparitia toate exis-
tentele v ü din toate regiunile universului, indiferent cä erau
mi§cätoare sau fixe; au fost poftite deopotrivä fäpturile
con§tiente §i cele inconjtiente. § i D aksha §i-a cheltuit toatä
averea pe onorariile preotilor. In toate tinuturile vaste,
intinse, zenitale §i abisale, ale lum ü, era o singurä fiintä pe
care Daksha nu o invitase, §i anume pe Shiva, ginerele säu,
im preunä cu Sati, füca lui iubitä. Ei nu fuseserä invitati
deoarece erau socotiti a fi im puri din punct de vedere cere-
monial. „El e un ascet cer§etor §i nu e vrednic sä asiste la
sacrificiu“, spuse Daksha; „mediteazä in mijlocul lejurilor
§i duce cu el un craniu drept vas de cerjit. Nici Sati nu e
indreptätitä, e sotia lui §i s-a im purificat prin aläturare.“
Vijayä, füca unei surori a Sati-ei, vizita m untele chiar in
m om entele cind toate creaturile lum ilor incepuserä sä se
scurgä din bajtinile lor indepärtate cätre incinta särbätorii
universale. O gäsi pe Sati singurä, Shiva plecase pe taurul
säu, Nandi, ca sä-§i facä m editatüle de searä pe m alul lacu-
lui M anasa, tocm ai in virful m untelui Kailäsa. „Ai venit
singurä? intrebä Sati. „Unde sunt surorile tale?“
Vijayä ii aduse la cunojtintä cä toate fem eile din univers
erau in drum cätre m area petrecere datä de bunicul ei,
Daksha. „Am venit sä te aduc §i pe tine“, spuse ea. „Tu §i
cu Shiva nu veniti?“
Increm enitä de uimire, pe ochü Sati-ei se ajtem u o ceatä.
„Voi nu ati fost invitati?“ exclam ä Vijayä. Cum , toti
sfintii §i vizionarii m erg acolo! Stäpinul Lunü §i sotüle lui!
Toti din toate lumile au fost poftiti. V oi nu?“
Sati räm ase ca träznitä. In ea incepu sä fiarbä minia,
privirea ii impietri. Intelesese imediat, ji furia crescu in ea
nem aizägäzuitä de nim ic. „N-am fost invitati“ , spuse ea,
„din pricinä cä sotul m eu um blä cu un craniu in minä, in
chip de vas de cer§it“ Stätu o clipä pe gihduri, dacä sä nu-1
preschimbe pe Daksha in cenu§ä cu un biestern, dar dintr-o
datä i§i aminti vorbele pe care i le spusese cind, indurä-
P a t r u e p is o a d b d in p o v e s t e a Z e ttb i 279
toare, ii fäcuse m arele hatir de a se incam a in starea päm in-
teascä de fiicä a lui: „Dacä fie §i pentru o clipä te va päräsi
cucem icia fajä de mine, im i voi päräsi pe loc trupul,
indiferent dacä sunt fericitä sau nu in el.“ § i atunci, pro-
pria-i form ä etem ä deveni vizibilä ochiului ei spiritual,
com pletä §i neasem uit de cum plitä, form a din care e alcä-
tuit imiversul. Se adinci in contem plarea acesteia, a carac-
teristicii ei prim äre, care este M äyä, cunoscutä §i ca ,3 e tia
oniricä creatoare de lumi a Pästrätorului Cosm osului“ , §i
meditä: „Perioada cosm icä a distrugerii xmiversale nu a
sosit incä, e adevärat; Shiva incä nu are un fiu. M area
dorinjä ce i-a nelini§tit pe toji zeii a fost im plinitä pentru ei:
Shiva, prins in vraja m ea, §i-a gäsit bucuria in femeie. Dar
la ce le-a folosit asta? Nu existä nici o altä fem eie in toate
lum ile care sä poatä trezi §i satisface pasivmea lui Shiva, el
nu se va insura niciodatä cu alta. N u asta m ä va opri insä.
V oi päräsi acest trup, intocm ai cum am declarat cä o voi
face. Altcmdva, voi putea reapärea pentru izbävirea lumii,
aici pe Him älaya, unde am träit vrem e atit de indelungatä
fericitä im preunä cu Shiva. Am venit sä o cunosc pe draga
de M enakä, blinda §i curata so{ie a Regelui Himälaya. Ea a
fost cu m ine dulce §i bunä ca o mamä. Am ajuns s-o
indrägesc tare mult. Ea-mi va fi urm ätoarea mamä. § i voi
cregte jucindu-m ä cu fiicele piscurilor, iaräji fetijä, §i voi fi
desfätarea M enakei. M ä voi m ärita iarä§i cu Shiva, voi sta
iaräji cu el §i voi desävirji lucrarea pe care o au in vedere
toate divinitäple.“
Astfel m edita Sati. Apoi o copleji minia. I§i inchise cele
douä porji ale simjurilor in yoga, i§i opri respira{ia §i-§i
adunä toate puterile. Suflul viepi se strecurä prin sutura
coronalä a craniului ei, pe cea de-a zecea poartä (a§a-numi-
ta fisurä a lui Brahma) §i-i Ji§ni afarä din cap. Trupul se
präbugi neihsuflejit la pämint.
Cind zeii de sus ii zärirä vintul viepi, scoaserä un strigät
universal de jale. Vijayä se azvirli peste form a färä via{ä §i
izbucni intr-un plins disperat. „Sati, Sati!“ striga ea, „ce
s-a-ntim plat cu tine? Unde te-ai dus? O, sorä iubitä a m am ei
mele, oare {i-ai päräsit trupul doar fiindcä ai auzit ceva ce te-a
ränit? Cum sä mai träiesc dupä ce ochii mei au fost martorii

unei intimpläri atit de groaznice.“ Ii atinse obrajii morji, ii
sämtä gura §i-i scäldä in lacrimi pieptul §i faâ, t§i trecu
degetele prin pärul negru §i lucios §i-§i a{inti privirea asupra
träsäturilor aciun incremenite. Incepu sä se izbeascä in piept
§i in cap cu amindouä miinile, {ipind cu glasul pe jum ätate
inecat de plins, aruncindu-gi capul pe spate intr-un gest de
durere ie§itä din minfi, §i izbindu-§i-l apoi in fa{ä de pämint.
„Suferinta“, striga ea, „o s-o zdnm cine pe särmana ta mamä,
§i ea o sä-§i dea duhul de mihnire. §i cum o sä m ai rärninä
in viajä fie §i doar o clipä tatäl täu lipsit de inimä, dupä ce
va afla cä ai murit? Oh, ce nefericire, ce rem ujcare il vor
näpädi cind i§i va da seama cit de räu s-a purtat cu tine!
Inväât cum este in cele trebuincioase sacrificiului, strälucit
in datinile lui, cum o sä-ji mai poatä aduna gindurile asupra
amänuntelor uria§ei lui jertfe, dupä ce increderea in toatä
injelepciunea lui se va präbu§i? O, M amä iubitä, m ai spu-
ne-m i m äcar o vorbä. Pling aici ca un copil mic. Iji aduci
aminte cum 1-am sicüt pe Shiva cu pisälogeala m ea, atunci
cind te-ai supärat §i tu pe mine? O, M amä, Mamä! De ce
nu-m i räspunzi? Uite-fi faja, uite-Ji ochii §i uite-Ji gura: a
dispäm t din eie orice urmä de via{ä? Cum o sä indure Shiva
sä-$i vadä orbi §i Jepeni ochii jucäu§i, iar obrazul färä nici un
zimbet? Cine oare o sä m ä m ai intimpine cu vorbe pline de
iubire §i säritoare, aja cum obijnuiai s-o faci cind veneam in
sihästrie? Unde se va m ai gäsi altä femeie la fei de atentä cu
soprl ei ca tine §i inzestratä cu toate darurile bucuriei? Shiva
färä tine o sä fie chinuit de durere, ros de suferin^ä, o sä fie
lipsit de orice putere de a m ai face ceva §i de orice putinjä
de simjire!“
Vijayä bocea in gura m are, nefericitä, se uita pierdutä la
cadavm l inert, dupä care, ihälfindu-§i brajele cu un strigät,
se präbuji färä cuno§tinl;ä.
Amägire, vräjitorie, M äyä pretutindeni, printre zei, ca §i

in lumea fäpturilor — altminteri lumea nu s-ar mi§ca deloc,
n-ar exista creape perpetuä. Acela§i D aksha care se
sträduise sä o aducä pe Sati in lume §i sä o m ärite cu Shiva
o alungä din ea §i distruge insä§i unirea care-1 costase o
concentrare atit de teribilä. In plus, tofi zeii §i creaturile
celelalte care luaserä parte cu cel m ai m are entuziasm la
celebrarea fericitei, dar dificilei im pliniri a acestei uniri, i
se aläturä lui Daksha in uria§a lui cerem onie sacrificialä §i
nici m äcar nu intreabä unde poate fi M arele Zeu —
negindindu-se cä absenja lui ar fi in m äsurä sä pricinuiascä
retragerea Zeijei de pe scena fenom enalä ji dizolvarea
cäsätoriei de care depindea intreaga continuitate cosmicä.
Succesiunea aceasta, creape involuntarä, cäsätorie invo-
luntarä, moarte involuntarä, ar pärea sä sugereze cä aici, in
m arele nostru teatm al viefii in spafiu §i tim p, singurul gest
intem eiat pe liberä voin$ä posibil oricärui actor — fie el
doar om sau cel mai inält zeu — este acela de a ie§i din
scenä. Din cind in cind, arti§tii individuali i§i pot im agina
cä-§i exercitä puterile in m od voluntar, dar nu ei decid ce
fei de puteri sunt acestea §i nici nu au nici cea mai vagä
bänuialä despre ceea ce ar fi sä aparä ca urm are a acjiunilor
lor. §i, pe de altä parte, situapile care-i obligä pe actori sä
joace jijnesc cu asem enea for£ä din nicäieri in Prezen{a
nem ijlocitä, incit izbesc spiritul cu §ocul brutal al unei lovi-
turi. Räspunsurile ce decurg nu reprezintä m äsuri decise in
cunogtintä de cauzä, ci o reacfie spontanä. §i cu toate cä
intre m arile crize ale actului irevocabil, creator de lumi, §i
decizia pulverizatoare de lim ite se pot instala lungi
perioade de acalmie — ingäduind, o vrem e, o desfä§urare
m ai pa§nicä a relajiilor um ane lipsite de constringeri,
intrelinind astfei iluzia unei anume libertäfi — cu toate
acestea, ori de eite ori secunda catastrofalä se coace in cele
din urm ä §i, in fine, explodeazä, oam eni, zei §i demoni sunt
pulverizati de un vint putem ic.
Pinä ji acea ultim ä solupe, m oartea voluntarä, este re-
dusä in cele din urm ä la zero. Sati, zei$a um ilitä §i insultatä,
päräsejte scena, dar disparipa ei n-a avut nici o consecinjä
cosm icä realä. Avea sä se nascä altä fem eie — PärvatI —
ca sä-i preia rolul, §i ea avea sä fie in esenjä aceeagi ca §i
Sati, de§i diferitä ca num e §i frumuseje. §i situapa, im pre-
unä cu m isiunea respectivä, se va construi din nou — lent
§i pe cäi ocolite, prin progresärile irezistibile ale eveni-

m entului. Astfel incit actul voluntar va apärea pinä la urmä
drept o explozie em ojionalä m omentanä, oarbä §i impe-
tuoasä, care a scurtcircuitat curenpi vitali §i a precipitat in
juru-i confuzie, poticnire §i dezolare, färä a distruge sau a
rezolva insä ceva. Cine a murit? Cine s-a stins oare din
via{ä?
Sinuciderea §i asasinatul sunt m ecanism ele unei de-
zorientäri-M äyä, expresii ale unei absorbiri abjecte m eu. A
sfärima cochilia cam alä fie a propriului sine, fie a altuia
sträin, sub iluzia cä prin aceastä violenjä sävir§e§ti ceva
decisiv, inseam nä a fi cu adevärat §i flagrant injelat de
cochilie. In condijüle um ane concrete, indiferent ce expli-
cajie fizicä i-ar putea fi atribuitä, initial existä proiecpa unei
constelajii de com plicajii interne de naturä psihologicä —
lum ea reacponeazä prin semnifica{ie la nebunia locuitoru-
lui ei. V ictim a disperatä a suferinjei i§i im agineazä cä poate
elimina labirinturile obscure ale zidurilor interioare printr-o
scurtare exterioarä §i arbitrarä a drumului, efectuatä intr-un
acces de furie. A r face mai bine sä se dezlege insä de eul
säu turbulent §i, cijtigind astfei o perspectivä m odificatä, sä
se desprindä de lucrul care o imobiliza, realizindu-i pur §i
simplu irealitatea.
A m orul propriu ränit §i decesul Sati-ei sunt semnele
prinderii ei in m rejele propriei sale iluzii; §i totugi m rejele
ei sunt o Jesäturä de paradoxuri. Ea §tie cä va trebui sä se
intoarcä. Y a fi näscutä ca Pärvati, fiica Regelui M unjilor, §i,
prin indelungate §i anevoioase austeritäp, il va cijtiga din
nou pe iubitul ei Shiva. §i de astä datä, cind Zeul Iubirii i§i
va trim ite sägejile in inim a lui Shiva, m arele zeu al yogäi
i§i va deschide asupra lui ochiul m edian, orbita num itä
„Lotusul Poruncii“ , §i exuberanta, frum oasa divinitate a
arcului cu flori, atit de incintatä de sine, va fi prefäcutä, ca
sub o loviturä de träznet, in cenugä. Astfel se va im plini
profeîa prim ordialä a lui Brahma; sau, cu alte cuvinte,
calam itatea §i tot ce a dus la ea se va dovedi cä sunt pre-
destinate dintotdeauna. §i ca atare va trebui sä cum pänim
atent intrebarea dacä m oartea voluntarä a fost in definitiv
voluntarä. Unde e inceputul sau sflrjitul caracterului
facepos al jocului M äyei?
IV. SHIVA NEBUN
Sati murise, Vijayä se präbu§ise färä cunojtinjä de

durere. Vechea poveste spune m ai depaite cum Shiva, dupä
ce-§i intregi m editapa de searä cu o baie tn apele radiante
ale frum osului lac M anasa, incälecä iarä§i pe Nandl, splen
didul säu taur alb, §i se intorcea acasä intr-un galop mic pe
drum urile cere§ti. §i pe cind m ai era la o oarecare
depärtare, auzi un ppät de-i m ghejä singele in vine. Vijayä
i§i venise-n fire §i bocetele ei se inäljau de pe virfiil Inalt al
Him älayei, ca ni§te semnale, prin linijtea aerului vesperal.
Intr-o clipitä, Nandi i§i accelerä pasul §i-l purtä pe Shiva
cätre sihästrie cu iujeala vm tului. Acolo zeul o descoperi pe
Sati, iubita sa, moartä. §i datoritä puterii dragostei, a fost
incapabil in prim ele m om ente sä-§i creadä ochilor. Aple-
cindu-se, o mingiie §i-o lovi cu blindere pe obrazul inert.
„E jti adormitä?“ intrebä el. „Ce te-a fäcut sä adormi?“
Apoi Vijayä ii spuse ce se intim plase, incepind cu gtirile
despre sacrificiul lui Daksha la care fuseserä poftip top zeii
§i lucrurile create din toate lumile. „Nu e lucru viu“ , repetä
ea, „care sä nu fi fost invitat!“ §i aici se pierdu cu firea,
izbucnind in hohote de plins. Printre suspine, ii relatä lui
Shiva cum venise sä intrebe de Sati §i de el insu§i §i cum
prim ise sopa lui ve§tile despre sacrificiu. Ea ii m ärturisi cä
Sati injelesese num aidecit de ce se abînuse tatäl ei sä-i
invite. „Chipul Sati-ei“ , ii povesti Vijayä, „s-a inäsprit. N -a
§tiut niciodatä cä poate aräta atit de inspäimihtätor. O
culoare infricogätoare i-a invadat träsäturile §i era atit de
furioasä, incit nu m ai putea scoate o vorbä. Sprincenele i
s-au aläturat §i chipul i-a devenit de nepätruns, s-a intu-
necat ca un cer acoperit de un fum gros. Apoi, dupä ce §ezu
o vrem e a§a, trupul i-a plesnit dintr-o datä §i mi s-a pärut cä
Sati iese chiar prin cre§tetul capului ei, läsindu-ji trupul sä
se präbu§eascä.“
284 R eg ele 91 c a d a v r u l
Shiva se ridicä minios. Pe m äsurä ce asculta vorbele
fetei, minia sa lua proporpi uluitoare. Se transformase intr-o
conflagrape interioarä atotm istuitoare: incepurä a-i p§ni
fläcäri din gurä, urechi, nas §i ochi; izbucneau din el mete-
ori incendiari, §uierind §i sem änind m oaite, precum cei
§apte sori de la sfirgitul lumii. Intr-o clipä se strämutä in
locul de jertfä al lui Daksha. Räm ase la m arginea lui §i
m äsurä cu ochi teribili adunarea atit de numeroasä. II
coplegi o furie nelim itatä cind väzu intrunitä acolo intreaga
creape — oaspep din toate colpirile lumii, din fiecare sfert
al cerului — zei, plante, anim ale sälbatice, sfinp, toate
form ele imaginabile de existenjä, superioare §i inferioare:
pe§ti, vierm i, anotimpurile, erele lum ii, toate sub form ele
lor fizice; oam eni §i plante, fiecare in pozipa sa cuvenitä,
potrivit diferitelor roluri indeplinite in alcätuirea lumii.
V äzm du-i pe top adunap cu atita solemnitate, fiecare
urm ind inaintarea cerem onialului §i jucindu-§i cu deplinä
cucem icie rolul atribuit, läsä pe nea§teptate sä iasä din el un
m onstru oribil, näscut din explozia lui de furie: Virabhadra
ii era num ele §i era un inspäim intätor „Stäpin al O jtilor“ cu
cap de leu. Virabhadra avea sä tulbure destul de curind
desfäjurarea cuviincioasä a ritului.
Cu un mänunchi de sägep intr-una din miini, cu un arc
m asiv in alta, cu m äciuca in a treia §i o sulijä lungä in cea
de-a patra, Virabhadra ii dädu lesne la o parte pe Paznicii
Porplor §i näväh cu un räget §i o revärsare a coamei de leu
in centrul locului sacru. Zeii §i to p regii de pe pämint se
ridicarä scäpärindu-$i am eninjätor armele, dar monstrul
v in frica in ei §i-i fäcu sä dea indärät sub iujeala räpäielii
dese a sägeplor sale. Apoi se näpusti cätre altar, unde
preopi ji injeleptii se indeletniceau cu tum area ofrandelor.
T op päräsirä in grabä vasele §i se refugiarä in Vishnu, care
stätea la mijloc, supraveghind intregul ceremonial. Vishnu
ii ie§i in intim pinare §i atunci intre Zeul Universal §i
Virabhadra incepu o bätähe de proporfü uluitoare. Fiecare
il atacä pe celälalt cu arm e m agice §i se intreceau necurm at
unul pe altul in invenpi m iraculoare, eschive ji lovituri.
Dar in cele din urm ä Vishnu il apucä pe slujitorul räzboinic
P a t r u e p is o a d e d in p o v e s t e a Z e jt e i 285
cu m iinile goale, il roti m väzduh, dädu cu el de pämint §i-l
cälcä apoi cu picioarele goale pinä-i p§ni smgele din cap.
§iroind de singe, Virabhadra se ridicä cu chiu cu vai §i se
intoarse pleo§tit la stäpinul säu.
Shiva inträ personal in arenä, minios §i cu ochii ro§ii, §i
top cei sfinp increm enirä de groazä. Vishnu dispäru; se
fäcuse invizibil. Iar Shiva, in furia sa, se dezlänjui orbejte,
rästum ä vasele sfinte, rävä§i altarele cu lovituri de picior §i
räspindi £ändäri peste tot; toatä adunarea cosm icä se retrase
cuprinsä de fricä, m ulp se indepärtarä §i-o rupserä la fugä,
urlind de spaim ä sä n u -ji piardä via{a. Un zeu indignat i§i
luä inim a-n dinp §i-i pnu piept Distrugätorului cu o privire
sfidätoare §i m inioasä; Shiva ii scoase am indoi ochii cu un
dos de palm ä. Zeul Soaielui, cu brätele imens deschise,
incercä s-o opreascä pe divinitatea sälbaticä zim bindu-i in
acest tim p §i dezvelindu-ji dinpi strälucitor de prietenogi.
D ar un pum n neagteptat al lui Shiva Ü fäcu pe Zeul Soarelui
sä-§i inghitä dinpi lucio§i. Shiva il apucä, il zgilpi la fei de
u§or cum ar fi fäcut un leu cu o tinärä gazelä §i-l roti dea-
supra capului pinä-i p§ni singele prin virful degetelor §i-i
plesnirä vinele.
D upä ce Shiva il läsä sä cadä pe Zeul Soarelui, frint §i
scäldat in singe, zeii §i creaturile im iversului fäcurä stin-
ga-m prejur §i-o rupserä la fugä. Fugeau cu strigäte §i zarvä,
se-mprä§tiau in toate zärile $i dädeau zor sä se ascundä pe
unde apucau. M ulp erau uciji de privirea lui. O chii lui
Shiva m istuirä tot cim pul de jertfe §i-l prefäcurä in cenu§ä,
il läsarä pustiu §i risipirä toate fo cu rile., Jertfitorul“ , speriat
ca de moarte, se prefäcu intr-o gazelä §i-o luä disperat la
goanä in ceruri. Shiva o pom i pe urm ele lui cu arcul §i
sägeple. G azela säri in täiim ul lui Brahma, ca sä se ascundä
acolo, dar Shiva o häitui chiar §i in cuprinsul lui. A nim alul
speriat fäcu cale-ntoarsä p -o apucä spre päm int, unde se
gräbi sä gäseascä un adäpost, cu Shiva nesläbit pe urm ele
sale. Ascunzätoarea pe care o descoperi in cele din urm ä
anim alul fu le§ul Sati-ei, in care dispäru: tot ce §tia Shiva
era cä dintr-o datä se fäcuse neväzutä §i cä acum se afla in
faja trupului neinsuflept al iubitei sale Sati. Cind o zäri,
uitä de gazelä. Räm ase absolut nem ijcat. Apoi din piept ii
izbucni un m are urlet de durere. A m intirea frum usepi §i a
bunätäjii ei i se invirtejeau ln m inte in timp ce privea mira-
colul ca de lotus al chipului ei, linia spiincenelor desävir-
§ite, buzele. §i durerea pierderii ireparabile covir§indu-l,
izbucni, ca un m uritor de lind, intr-un zbucium indurerat.
Zeul lubirii auzi hohotul sälbatic §i apäsätor §i se apropie
insopt de Dorinjä §i de Zeul Prim äverii. Ajuns lingä Shiva
§i väztndu-1 distrns de em ope §i plingind de parcä n-ar mai
fi fost in deplinätatea simparilor, Zeul lubirii zimbi, puse o
sägeatä in arc, trase §i-§i trim ise toate cele cinci aducätoare
de rätäcire in inim a lui Shiva. Zeul se sim p opärit de o fier-
turä fierbinte. Zdruncinat de durere, el se sim p totuji stim it
in chip insidios, iar dem enja spori intr-insul pinä clnd
m intea ii plesni §i fu cuprins de nebunie intr-o teribilä
invälmä§ealä de ffustrare §i nevoie. Se azvirli la pämint. Se
ridicä §i fugi. Se intoarse §i se chirci, cu privirea fixä, lingä
cadavru. Surise blind, se intinse §i luä trupul in braje,
chemindu-1 ca sä-i reinsuflejeascä vidul. „Satl, Sati, Sati,
Sati! Lasä-p supärarea §i vino, Sati, Sati!“ Corpul ii era
{eapän §i incremenit. §i-i m ingiie fruntea §i obrajii. Incepu
sä se joace cu m ulpm ea podoabelor, scopndu-le intr-o
doarä, una eite una, §i punindu-le la loc, diferit aranjate
insä. O ridicä, o strihse in braje, läsä apoi cadavrul sä cadä,
se präbuji pe spate §i plinse.
Brahm a §i lum ile de divinitäp s-au nelini§tit §i s-au spe-
riat extrem de mult la vederea juvoiului ce curgea din ochii
lui Shiva. „Dacä lacrimile acelea ajung pe päm int“ , ziceau
ei, „pämintul va arde. Oare ce putem face?“ II chem arä
atunci num aidecit pe Drum eiul Tacticos al cerurilor, plane-
ta Saturn, fiul Zeului Soare, pe al cärui steag figureazä ca
blazon Vulturul. Aceastä putere salvase odatä päm intul de
un potop sugind ploaia §i inghiiind-o pe m äsurä ce cädea
— §i asta vrem e de o sutä de ani c e re jti., JSTimeni altul decit
tine nu poate opri aceste lacrim i inainte ca eie sä atingä
päm intul“ , ii spuserä zeii. „Dacä ia foc päm intul, se vor
aprinde §i cerurile, iar apoi top zeii.“ Drum epil Tacticos se
im potrivea ihsä. „Dacä Shiva observä ce fac“, susiinu el, „o
P A T R U EPISO AD E D lN PO VESTEA Z E IJ E I 287
sä-mi prefacä trupul intr-o coajä uscatä.“ Zeii {inurä sfat. ii
fägäduirä indatä sä-i abatä cu m ijloacele lor atenpa lui
Shiva cel m nebunit de durere, a§a incit sä nu observe cä
Drumetui Tacticos se apropie de el §i-i prinde lacrim ile
arzätoare in cäujul palm elor.
Shiva z äceaincä pe spate. Drumepil Tacticos constatä cä
lacrim ile ii erau atit de fierbinp, incit era incapabil sä i le
pnä. § i eie incepuserä sä jijneascä intr-un adevärat §uvoi.
Tot ce-a putut face a fost sä stringä viitura in m iini pe
m äsurä ce cädea §i sä o azvirle neintirziat pe cel mai
indepärtat m unte din univers, departe, departe de tot, la
m arginea cea m ai din afarä a lumii, unde se cascä V idul §i
unde ceea-ce-este se love§te de ceea-ce-nu-este. M untele
nu era mai pujin putem ic decit m untele zeilor, m untele
M eru, din centrul lumii, §i totu§i nu era fäcut sä reziste la
cäldura lacrim ilor lui Shiva. El plesni §i se despicä la
mijloc, astfei incit fluxul arzätor se scurse in Oceanul
Cosmic care susjine §i incercuie§te lumea. Am estecate cu
apele oceanului, lacrim ile fierbinji ale lui Shiva i§i mai
pierdurä oleacä din focul lor, a?a incit universul nu a fost
incendiat, dar nu s-au dizolvat com plet in ape. Eie au
inceput sä se roteascä la räsärit sub form a unui curent care
curge $i in zilele noastre §i care se nume§te Vaitarani, „De
netraversat“ , §i care m ärgine§te im p äräjia Stäpinului
Morîlor1. Cind trece pe sub porjile cele inalte ale castelu-
lui Regelui M orjii, el atinge o läpm e de douä leghe, e foarte
adinc §i agitat de ape nävalnice. Nici o barcä, nici un bac
nu-i poate traversa cursul arzätor. §i zeii nu cuteazä a trece
peste el in carele lor, nici m äcar pe sus de tot, prin väzduh,
deoarece, din pricina grozavei involburäri, lacrim ile sunt
impro§cate pinä in slava cerului.
Shiva se ridicä de jos; era orb de suferinjä. Se aplecä, luä
cadavrul pe um är §i, rätäcind nebunejte, intr-o doarä, färä
Jintä, se indreptä spre räsärit, bolborosind de unul singur cu
m injile duse. Zeii observarä ce fäcea §i iarä§i furä cupringi
1 D e com parat cu liu l traversat de cätre L ancelot pe „podul-sabie“ .

de ingrijorare. Se avertizarä unii pe alpi, in repetate rinduri.

„Cadavrul Sati-ei nu va putxezi“ , strigau ei, „atita tim p cit
este in contact cu trupul lui Shiva.“ §i incepurä sä se pnä
dupä el. Brahma, Vishnu §i Drum epil Tacticos, dupä ce se
fäcurä invizibili cu ajutorul puterii lor M äyä, se strecurarä
in lej. §i apoi, in tim p ce Shiva m ergea im pleticindu-se in
rätäcirea lui oarbä, ei dezm em brau trupul, fragmentele
läsindu-le sä cadä, unul eite unul, pe pämint. Labele
picioarelor au cäzut pe „M untele Zei{ei“ , cele douä glezne
ceva m ai incolo; ceva mai departe spre räsärit, in pnutul
num it Kämarüpa, „Forma Dragostei“ , pintecele ei cäzu pe
„M untele Zeului Iubirii“ §i chiar aläturi potirul delicat al
buricului ei. U rm arä cei doi sini, im preunä cu un colier,
dupä aceea umerii, apoi gitul. Tot traseul preum blärii lui
Shiva a fost presärat cu räm äplele trupului binecuvintat, iar
drum ul acesta al m ihnirilor sale este privit de cätre
popoarele acelor p n u turi räsäritene ca päm int sacru.
Oriimde a cäzut eite o parte din trup, se inalpl un templu,
iar Sati e veneratä acolo sub unul din num eroasele ei nume.
Ea e chem atä sä-ji exercite, pentru binele omenirii, una sau
alta dintre puterile ei m iraculoase. § i astfei, teribila
dezm em brare s-a sävirjit spre folosul copiilor lum ii1.
Brahma, Vishnu §i Drum epil Tacticos au täiat unele pärji
ale cadavrului in mici fi§ii care au fost purtate de vinturi
prin spapu §i duse sus, in cim piile unde Gängele Ceresc
curge printre Stele. Acolo eie au cäzut in fluviul sacru. In
locul insä unde a cäzut pe päm int capul, Shiva s-a oprit din
trecerea lui incon§tientä, a stat §i a privit, a ingenuncheat §i
a izbuenit intr-un geam ät de suferinpi.
Zeii se strinserä in jurul lui. Doreau sä-i adueä m ingiiere,
dar incä mai erau speriap. Räm aserä la oarecare distanjä,
dar curihd el ii väzu. In clipa aceea, fu atit de ruginat, incit
se transform ä sub ochii lor intr-un Ungarn de piaträ, com-
1 A ceasta legendä, b in e cu n o sc u tä in tra d ip a p o p u la rä d in India,

explicä larga d istrib u p e a a§a-num itelor „C in cizeci §i d o u ä de
locuri sacre“ — lo curi sfin te de pelerin aj in ä lja te in cin stea Sati-
ei, m odelul suprem al fem initäpi indien e trad ip o n ale.
pact, rigid §i prodigios, üi chinurile dragostei lui. Zeii se
inclinarä plini de respect. T op intr-un glas aduserä slavä
Celui Ve§nic. Prin aceastä slävire au cäutat sä-1 readucä pe
Shiva la rapune. Doreau sä redegtepte in el con§tiin{a
naturii Adeväratei lui Fiinje, astfei incit el sä poatä ajunge
iarä§i sä cunoascä lum ina con§tiin{ei lui etem e. „E§ti
im beljugat de nectarul Ilum inärii“, se rugau ei. „E§ti Fiin{a
Supremä sub form a aceasta a ta, lingamul. injelepciim e, tu,
tu injelegi nestatom icia lucrurilor tim pului. O, tu, punct
central al m ärii anihilärii, cauzä prim ä deopotrivä a con-
tinuärii §i a decäderii, lum inä §i pe de-a-ntregul lum inä,
scäpärätor in strälucirea existenjei tale, tu e§ti Fiinja
Supremä, sub form a aceasta a ta, lingamul. Top zeii
trem urä cind in furia durerii tale tu te aräp in faja lor. Fii
deci indurätor cu ei §i lasä-p clipa de suferinjä sä treacä.“
Zeul, pe parcursul rugäciunii lor, i§i reluä sub ochii lor
form a fam iliarä, dar clätinindu-se incä de suferinjä.
Brahm a i se adresä cu blindere, pentru a-1 ajuta sä-§i ream in-
teascä fiin{a.
„ 0 ,tu , Doam ne, cei care doresc eliberarea de intristarea
lum ii p se adreseazä p e in adorape §i sunt eliberap. §i cei
care sunt pe deplin injelepp — neintinap de dorinjä tru-
peascä, räutate §i patim i de orice fei, care §i-au intors fejele
de la cim purile intristärii §i odihnesc fericip in linijte —
m editeazä asupra ta. Ei contem plä neintrerupt, cu vederea
lor läuntricä, al treilea ochi din m ijlocul frunpi tale, cäci el
e inällat deasupra celor cinci elem ente, inrudit cu soarele §i
cu luna, §i lum ineazä trecerea cätre iluminare. Acel ochi
este realitatea suprem ä §i imaculatä, floarea färä cusur ce
incununeazä m ärepil §i felurit ram iücatul arbore al exis-
tenjei tale, iar hrana lui e licoaiea contem plapei netulburate
pecetluite in strälucirea fervorii ascetice. A ceasta ip däruie
pe puterea ta, in veci de veci.
O, tu, Doamne, in lotusul inim ii tale prive§te, neclintitä,
flacära luminii neprihänite; ea este seninä, departe de tulbu-
rarea patimilor care acum, asemeni unui nor de praf in fa$a
soarelui, o inväluiesc §i o intunecä. Invizibil vizibil yoginu-
lui ajuns la inlelegere, acel suprem, indestructibil, unu Etem
este, a fost §i va fi pururi Sinele täu. El este impalpabil

pläpind, §i totuji pätrunde tot cosmosul. El e greu de putere,
iar ihjeleppi se aflä-n cäutarea lui. El e drumul §i totodatä
capätul drumului. Nim eni nu-1 päzejte, nim eni nu-1 furä. El
e comoara ta; el e lipsit de form ä pipäibilä.
O, tu, Doamne, rätäcit de me§te§ugurile injelätoare ale
Mäyei, tu nu vezi acum ce träiejte m iatacul inimii tale. Dä-p
seama de caracterul amägitor al om niprezentei aparen{e,
spulber-o, tope§te-o. V ino-p in fire, une§te-te cu propria ta
fiinjä esenpalä §i aläturä-te astfei Suprem ului §i räm ii
acolo, ferm, sinele täu ca Sinele. Toatä durerea — leapäd-o.
Ea nu-p atinge simburele fiinjei.“
Shiva asculta in täcere. I§i amintea Sinele Suprem care
fusese totdeauna tema §i obiectul m editapei sale; acum insä
era incapabil sä se adune §i sä-§i concentreze puterile, atit de
mult il räväjise durerea pricinuitä de pierderea Sati-ei. Cu
capul plecat, räm ase o vreme färä sä scoatä un cuvint. Apoi
iji intoarse ochii cätre Brahma. „Ce trebuie sä fac?“
Brahm a räspunse. „Atotputem ice Zeu, desprinde-p spi
ritul de talazurile suferinjei tale §i m dreaptä-p tot gmdul
cätre Fiinja Supremä. Centrul existenjei tale se aflä dinco-
lo de m area aceasta de chinuri. Deoarece durerea tim pului
ip um ple acum con§tiin{a, zeii sunt uluip §i derutap. Patim a
ta pulverizeazä universul; fierbinjeala mm iei tale arde orice
viajä; lacrim ile tale ar fi despicat päm intul, dar au fost
prinse-n imini de cätre Drumepil Tacticos, $i 1-au mnegrit.
M ärepil munte unde sälä§luiesc zeii §i sfinpi §i unde norii
din väzduh se-afundä sä bea a fost despicat de eie, pe§tii
din m area universalä au fost uci§i de eie, §i fluviul lor
arzätor silnice§te trupul lumii. Palele dogoiitoare ale sus-
pinelor tale au §i dezrädäcinat m unp, au uscat päduri, silin-
du-i pe tigrii astfei lipsip de toate §i pe elefanpi räma§i färä
säla§uri §i rnnebunip sä cutreiere pämihtul, neizbutind sä se
a§eze. Toate creaturile vii au devenit nom ade prin pier
derea de cätre tine a centrului. §i pe unde ai um blat cu le§ul
Sati-ei pe umär, acolo päm intul a cräpat sub tälpile tale §i
incä tremurä. N u e creaturä prin toate cerurile §i iadurile
care sä nu fi fost supusä la grea incercare de inclejtärile
deznädejdii tale. O, leapädä, ajadar, aceastä clipä de
deznädejde §i suferinjä, m gäduie-i m m iei tale sä-§i caute de
drum, dä-ne nouä pacea ta! Cäci tu §tii intr-adevär, in pro-
pria-Ji fiinjä ceea ce e§ti — Suprem a Fiintä §i Congtiintä a
fericirii; pästreazä acea Fiinjä §i C onjtiinjä, acea Fericire,
ln nemi§carea profundä. Trei m ii §ase sute de ani vor trece
(o sutä de ani cerejti) §i in hora indelxmg rotitoare a tim pu-
lui zeija va fi iarä§i sojia ta; intre tim p ..
Shiva, cu capul plecat, räm ase täcut, scufundat ln sine,
total absent. Cind deodatä i se fäcu auzit glasul. „Pinä ce m ä
va päräsi suferinja, pinä clnd m ä voi ridica iar din oceanul
pierderii iubitei m ele Sati, o, Brahm a“ , spuse zeul, „trebuie
sä rämii aläturi de mine §i sä m ä sprijini. Oriunde mä voi
duce, tu trebuie sä räm ii aläturi de m ine §i sä m ä sprijini.“
„A§a v a fi“ , räspunse Brahma.
§i cind se pregätirä apoi sä plece, se adunarä ln jurul lor
ojtirile lui Shiva, veni §i märejul lui taur alb, Nandi; §i
N andl ajteptä ca zeul sä mcalece. Venirä regi-jerpi §i se
Incoläcirä de-a lungul trupului lui Shiva, a§ezindu-se, ln
Chip de podoabe, ln jurul gitului §i-al membrelor. Slujit §i
Insojit de toate personajele divine ale imiversului, el se
Intoarse inapoi pe Him älaya, unde uneori i§i avea säla§ul.
§i acolo Regele M untelui li ie§i ln intim pinare pe porjile
palatului säu muntos, urlndu-i bun-venit lui Shiva.
Acolo era §i tm ära fatä, Vijayä. Ea se inclinä ln faja zeu-
lui Intors, izbucnind, la vederea lui, intr-un plins sfi§ietor.
„O, M are Zeu“, strigä ea, „unde-p este iubita Sati? Färä ea,
e§ti hpsit de strälucire. M are Zeu, dacä tu poate nu te vei
mai glndi niciodatä la ea, ln sufletul meu ea va däinui de-a
pururi, din inim a m ea ea nu va pleca niciodatä. Din clipa in
care, sub ochii mei, ea §i-a päräsit trupul, nici o altä imagi-
ne n-a mai fost in cugetul meu; sägeata suferinjei m -a Jin-
tuit, §i nu voi m ai cunoajte vreodatä desfätärile bucuriei.“
!§i acoperi faja cu un colj al välului ei §i se präbuji färä
cuno§tinjä la pärnlnt. Cind o väzu cäzind, 11 asaltarä §i pe
Shiva am intirile §i räm ase nem ijcat, inlänjuit de chinuri.
Ochii li Inotau in lacrimi. Zeii se nelinigtirä din nou.
Brahm a se aplecä spre a o incuraja pe Vijayä cea zdrunci-
natä de m ihnire, apoi i se adresä cu blindere zeului.
292 R eg ele fi cad avru l
„O tu, yogin de dinaintea inceputului, suferinja nu p se

potrivegte. Obiectul cuvenit privirii tale läuntrice este
Lum ina Dum nezeiascä, Deplina M ärepe. De ce oare pri-
vixea aceea se oprejte acum asupra unei fem ei? Fiin{a ta
inseam nä suprem ä imobilitate, for^ä indestm ctibilä ne-
pingäritä de schim bare. Cum de-i atinsä atunci de
suferintä? Pacea atotprezentä in univers este realitatea ta,
pricepe-o cu injelepciunea sufletului täu. Sub form a lui
Vishnu yoginii te cunosc ca pe Pästrätorul Lumii. A ceeaji
Sati care te-a amägit pe tine e M äyä, ferm ecätoarea lumii.
Ea ii räpegte pruncului nenäscut, pe cmd acesta incä träiegte
in pintecele m aicii sale, orice amintire despre fiin£area lui
anterioarä, §i la fei te-a indus §i pe tine in eroare, a§a incit
sä fii torturat de suferin^ä. De o m ie de ori pinä acum Sati
p-a räpit m inple §i-n fiecare eon ai pierdut-o intocm ai ca §i
acum. Dar aga cum Sati s-a intors intotdeauna la tine, o vei
cunoagte iar pe ea aga cum ai cunoscut-o, gi iar te vei rupe
de ea. Adunä-p aducerile aminte gi contem plä-le pe cele o
m ie de Sati, cum p-au fost eie smulse de cätre m oarte, ast
fei incit ai fost päräsit de eie de o mie de ori, gi iarägi vezi
cum eie se nasc iar, gi iar ajung la tine, care e§ti aproape
inaccesibil chiar §i m editapilor zeilor. Privegte in vederea
ta läuntricä felul cum Sati ip va fi din nou m ireasä.“
Orbit de suferinja sa, Shiva acceptä m m a intinsä de
Brahma, §i cei doi päräsirä cetatea stäpinitä de Regele
M untelui. O pom irä spre soare-apune §i se fäcurä neväzup
in singurätatea crestelor1.
1 C reapa involuntarä, K ä likä Puräna, 1, 1—5, 10; C äsätoria invo-

luntarä, ib id ., 5, 11-13, 53, M oartea involuntarä, ib id ., 14, 1-16, 70;
Shiva nebun, ib id ., 17, 1—19, 13. D escrierea din capitolul urm ätor,
„Pe m alul lacului Siprä“ , reprezintä o abreviere d in K ä likä Puräna,
19, 13-33.
D upä ce-1 aduce pe Shiva la lacul Siprä, narapa Puränei se orien-
teazä spre alte tem e, m deosebi incam area lui V ishnu ca mistrep dar
reia povestea despre Shiva gi Parvafi la inceputul A dhyaya-lui 42.
A rderea Z eului Iubirii gi jrrefacerea lui m scrum e descrisä in 4 4 ,1 2 5 .
Pe malul lacului Sipra
Viaâ e mult prea oribilä prin posibilitäple ei de durere,

inevitabile, nemeritate gi de nejustificat, pentru a fi num itä
„tragicä“. Viziunea tragicä este, ca sä spunem aga, doax o
viziune de prim plan, suspnutä de oameni care incä se mirä,
incapabili sä conceapä cä viafca este ceea ce este. Tragedia
greacä insägi, care gi-a dat num ele acestei viziuni, e, para
doxal, mai presus de reprog, intrucit ea se delecteazä in
monstruos. Totugi delectarea tragediei atice constä in
deplasarea accentului asupra sensibilitäpi proprii, intr-un
virtej de milä gi groazä, räm inind totodatä intr-o atitudine de
sfidare triumfätoare la adresa m onstruozitäpi, chiar cind
proiectilul incendiar se infige guiexihd in inimä, pentru a o
preface in scrum — ceea ce e totugi o atitudine prea
senzaponalä. Singura com portare adecvatä este cea a dan-
sului ceremonial solemn al lui Shiva in nebunia lui, cu
bätäile ca de aripi, cum pänite, ale miinilor gi brajelor in ba-
lans gi bubuitul inexorabil al tälpilor goale, in ritmul inelelor
zomäitoare de la glezne, gi peste toate sunsul ca de mascä.
Term enul m ythos e grecesc gi, in ciuda tuturor vesti-
giilor de m itologie celticä gi germ anicä ce ne-au räm as, ori
de eite ori e m enponat cuvintul acesta incä ne gindim in
prim ul rind la m iturile Greciei, aga cum au fost eie pästrate
gi transmise de cätre Hom er, Hesiod gi poepi tragici. D ar
aceste produepi suprem e ale im aginapei creatoare au fost
rupte de fluxul com un al invä^äturii populäre gi clericale gi
au fost transform ate in expresii ale problem elor specifice,
personale gi contem poran istorice, ale lumii ionice, beo-
Jiene gi atice. Eie nu redau calitatea surselor lor arhaice din
mai vechile epoci orfice, irevocabil pierdute, cind materi-

alele, incä obscur contopite, intrepätrunse §i grandios
voalate in sem nificajiile lor, treceau dintr-o m ihä intr-alta
in m arele curent general al tradi{iei folclorice.
A ceastä m odalitate arhaicä, m ai veche, a m itului
supraviepaiejte pinä in zilele noastre in tradi{iile m itice
populäre ale Indiei. Tocm ai din acest m otiv, pentru
räsfätatul cititor Occidental modern, bine §colit in m aterie
de clasici §i dorind, a§a cum rem arca platonizantul Schiller,
sä ajungä „in jara cunoajterii num ai prin poarta auroralä a
frum usejii“, m eniul hinduist e uneori ceva m ai greu de
savurat. Cäci de§i tradi$ia clericalä brahm anicä nu a dis-
prejuit niciodatä, in nici o perioadä a dezvoltärii sale, tehni-
cile artei contem porane laice, extrem de rafinate, a poeziei,
cu toate acestea stilijtii de sorginte preojeascä erau foarte
departe de a fi poeji. In general, m iturile lor räm in la
nivelul populär relativ brut §i nu sunt transm utate in ima-
gini poetice cu ajutorul forjei insuflejitoare a unei noi eco-
nomii, structuri §i consecvenje, in slujba unei repläsm uiri
proaspete §i originale, a§a cum simt m iturile din Biada sau
din tragediile lui Sofocle. „Poeticul“ e folosit, in fapt, ca
decorafie, §i in pasaje retorice declam atoare, dar in general
in m od nereu§it §i neatractiv, färä gust sau mäsurä, a§a cum
stau intotdeaim a lucrurile cind dau din aripi oameni care nu
sunt poeji autentici. Ca urm are, conjinutul m itic apare
deseori mai curind ca o frumuse{e im bätrinitä, fardatä §i
dichisitä excesiv. Sub toate zorzoanele nu e nimic din
prospejim ea renäscutä a unui personaj tinär cu chip
strälucitor, ci doar o vechiturä ridatä §i stafiditä, cu fa{a
prelucratä. Cu toate acestea tocm ai asem enea bätiine fru-
m usep räscoapte sunt cele m ai in m äsurä sä istoriseascä cel
mai bine vechile povejti ale viepi, eie sunt cu mult mai
bune in aceastä privinjä decit tinerele §i atractivele
vräjitoare. Singura problem ä e sä nu ne cutremuräm la ve-
derea lor in tim p ce le ascultäm.
Oricum, form a tradiponalä in care ne-au fost transmise
miturile indiene are m arele avantaj al anonimatului. Aici
nu vorbe§te un individ aparte, ci un intreg popor — poate
Pe m alu l lacu lu i S ip r ä 295
in lim bajul vreunei secte, avind anum ite prejudecäp speci-

fice in favoarea unei divinitäp sau alteia, §i cu coloratura
unui veac §i peisaj local anume, dar totdeauna un popor —
o m ajoritate, larg valabilä §i recunoscutä, §i liberä de orice
pretenpe la vreun geniu sau vreo sensibilitate specialä.
Ceea ce auzim cind ne plecäm urechea la aceste povestiri
nu e glasul vreunei personalitäp, ci un consens la care au
ajuns brahm ani inväfätori din nenum ärate tem ple §i sanctu-
are de pelerinaj, sfinp $i Injelepp din sihästrii silvestre $i
indrum ätori spirituali din säte §i cämine. Un m are grup, in
calitate de clasä educatoare, vorbejte prin aceste povestiri
altui m are grup, celui pios, fiecare dintre eie controlindu-1
necontenit pe celälalt §i depinzind de el. Ascultätorului
nativ i se spune ceea ce este §i simte el, färä sä o §tie insä.
El inträ m ai tem einic in stäpinirea profunzim ilor §i
inälpm ilor comune ale viepi §i culturii spirituale §i reli-
gioase universale cu ajutorul im aginilor, personajelor
slävite §i incidentelor m ythos-ului
N icäieri altundeva nu pop ajunge atit de aproape de posi-
bilitatea de a te adäpa la insu§i izvorul fiinjei culturii, de a
bea ihsä§i esenja originarä a sevei ei vitale. E ca §i cum ai
fi fäcut o incizie in m esteacän in punctul unde se inaljä
seva ce-i construie§te trunchiul §i coroana — sau, §i mai
bine, ca §i cum ai fi fäcut o incizie in palm ier, a cärui sevä
produce o bäuturä am eptoare, cäci amefeala este unul din
principalele efecte ale m ytbos-ului. Culturile care nu o mai
cunosc sunt prozaice §i epuizate. §i foam ea de mit este
pofta dupä o bäuturä am eptoare care va stim ula §i insuflep,
a§a cum principiul am eptor din bäuturä sacramentalä soma
il stim uleazä pe zeul indian al räzboiului §i al tunetului,
care soarbe din ea de trei ori pe zi la sacrificiile brah-
m anilor §i se fortificä astfei in vederea faptelor sale de cir-
m uire universalä, ca §i pentru lucrarea de curäfare a dru-
m ului cu ajutorul träsnetelor sale cerejti pentru m arjurile
victorioase ale poporului säu ales, arienii vedici.
F>rintre alim entele spirituale mitul este ceea ce e bäuturä
zeilor (soma, ambrozia) in m iturile propriu-zise; prin el
com unici cu fiinjele §i puterile supraomene§ti. M itul ignorä
— nici m äcar nu-1 cunoajte — individul. A ja cum membrii

com unitäjii se Im pärtäjesc din el mtr-un m od asemänätor,
dm d ji prim ind §i subzistmd astfei, tot aja el 11 pune pe om
m legäturä cu fiin(a supraom ului1. Acesta e motivul pentru
care vechile m ituri ale unor popoare m depärtate ji
necunoscute au devenit atit de fascinante pentru noi m vre-
m urile din urmä. O datä cu zorile gm dirii critice occiden-
tale, legäturä cu puterile divine rmpletitä pentru noi de pro-
priile noastre sacramente §i dogm e ji-a pierdut ascenden-
tul, §i to tu ji azi un nivel m ai prim itiv al m itului, plin de
adevär etem , care tim p de aproape douä m ilenii a fost
acoperit §i desfigurat de dogm ele §i sacramentele aduse de
religia revelapei ulterioare, pare dintr-o datä cä are sä ne
spunä ceva foarte profund2. Aceastä m toarcere a ceea ce
era de m ult pierdut pentru m jelegerea §i interesul nostru
contem poran e o com pensare necesarä, la o scarä univer-
1 „N u este adevärat“ , spune N ietzsche, „cä la b az a m itu lu i existä

un g in d sau o idee ascunsä, aga cum a u susjinut unii in tr-o p erioadä
de civilizajie devenitä artificialä, ci m itul insugi este un fei sau un
Stil de glndire. E l dezväluie o idee despre univers, d ar o face in
succesiunea unor evenim ente, acjiuni gi suferin{e.“ T ocm ai de
aceea trebuie sä privim ui el c a uitr-o o g lin d ä sau fThtuiä p lin ä de
sem ne gi profefii, ce ne spun ce suntem gi cum trebuie sä n e com -
p ortäm pringi in succesiunile derutante d e even im en te gi in tim p läri
surprinzätoare sortite nouä in m o d obgtesc. C el pujin, acesta e felul
in care poporul hindus a p rivit into td eau n a faptele gi suferinjele
zeilor gi eroilor din m iturile gi legen d ele lor.
M itul e im ag in ea u n icä gi sp o n tan ä a v iejii insegi in arm o n ia ei
flu id ä gi contrariile reciproc ostile, in toatä arm o n ia gi p o lifo n ia
contradicjiilor lor. tn aceasta rez id ä in ep u izab ila sa putere.
2 V irste gi atitudini om enegti de m u lt apuse su p rav ieju iesc in c ä
in stratu rile incongtiente ale sufletu lu i nostru. M ogtenirea spiritua-
lä a om ului arhaic (ritualul gi m ito lo g ia ce i-au co n d u s cin d v a in
m o d v izib il viafa congtientä) a d isp ä ru t in tr-o m a re m ä su rä de la
suprafafa tärim ului tangibil gi congtient, d a r supraviejuiegte totugi
gi räm in e d e -a p u ru re a p re z e n tä in stratu rile su b teran e ale
incongtientului. E a e acea p arte a fiin tei n o astre care n e (ine in
le g ätu rä cu o ascendenjä in d e p ärtatä gi co n stitu ie in ru d irea noas-
trä inv o lu n tarä cu om ul arhaic gi cu c iv iliz ap i gi trad ijii strävechi.
P e m a l u l l a c u l u i S ip r a 297
salä, pentru declinul ei sim ultan in cultura indianä §i in alte
culturi strävechi sub impactul erei tehnologice moderne.
Pentru a ne putea m äsura cu noua dezvoltare, chiar in pro-
pria noasträ sferä lim itatä, trebuie sä cäutäm a pätrunde
conjinuturile mitice ale tuturor traditiilor vechi accesibile,
deoarece schimbarea e atit de cuprinzätoare, incit nim ic din
faptele cu respirape scurtä apärute in epocile mai recente nu
e in stare sä ne inzestreze cu puterea de a indura forja veacu-
lui nostru terifiant §i de a-i suporta focurile transmutative.
Zei{a Universalä, M am a Cosm icä, se num ärä printre cele
m ai vechi §i „cu cea mai lungä respirape“ dintre divinitäjile
sustinätoare cunoscute m iturilor lumii. Ea este reprezentatä
pretutindeni in sanctuare m chinate zeijelor-m ame locale;
nenum ärate im agini au fost gäsite din perioada neoliticä,
unele chiar din paleolitic; ea a fost cunoscutä culturilor
m editeraneene sub m ulte num e — Cybele, Isis, Ishtar,
Astarte, Diana; ea era M agna M ater. §i dacä ne interesäm
de originea ei, cele m ai vechi texte §i im agini pästrate ne
pot duce inapoi in tim p doar atit cit sä ne ingäduie a spune:
„Astfel ea a apärut in acele vrem uri timpurii; a putut purta
cutare §i cutare num e §i pare a fi fost adoratä in cutare §i
cutare fei.“ Cu aceasta am ajuns insä la capätul a ceea ce
putem spune; cu aceasta am ajuns la problem a prim arä a
cuprinderii §i fiinjei sale. Cäci tocm ai pentru cä ea M area
M amä, ea s-a aflat ca atare acolo inainte de orice altceva.
Ea este prim um mobile, inceputul prim, matricea materialä
din care a izvorit totul. A -i investiga dincolo de ea
antecedentele §i originea inseam nä a nu o injelege, inseam nä
de fapt a o rästälmäci §i subestima, in fapt a o insulta. §i
oricine ar cuteza sä facä una ca asta ar putea fi lovit de
Ocupindu-ne de simboluri §i m ituri din spapi Tndepärtate, conversäm

de fap t oarecum cu n o i ingine — cu o parte d in n o i in jin e , care
in sä e la fei de n efam iliarä fiin lei n oastre congtiente in to c m a i cu m
interiorul p äm intului le e cercetäto rilo r in geologie. T ra d ip a
m itic ä ne in z estreaza, a§adar, cu u n soi de h artä n ec esarä p en tru
ex plorarea §i iden tificarea u n o r conp n u tu ri ale fiin jei n o astre
läuntrice d e care in m o d c o n jtie n t n e sim jim p re a pufin legap.
nenorocirea de care a avut parte acel tinär adept iscusit

hotärit sä ridice välul de pe im aginea acoperitä a Zeijei din
tem plul egiptean antic de la Sais gi a cärui lim bä a fost
definitiv paralizatä de cele väzute. Potrivit tradipei
grecegti, Zeija a declarat despre sine insägi: oP& is £p.öv
7t£7tA,ov btVExXe „nim eni nu m i-a ridicat välul“. Nu este
vorba de fapt despre väl, ci despre verm in tu 1 care-i acope-
rä nuditatea fem ininä — välul e o interpretare gregitä ulte-
rioarä in beneficiul decen$ei. Sem nificapa este: eu sunt
M am a färä sop M am a Originarä; top sunt copiii mei, §i ca
atare, nim eni nu a indräznit vreodatä sä se apropie de mine;
neruginatal care ar incerca s-o facä o necinstegte pe M amä
— iatä rapunea blestemului.
Aceasta e, prin urm are, Zeija care a apärut din autocon-
tem plapa incubatoare creatoare de lum i a Creatorului
Brahma. Aceasta insä nu reprezintä propriu-zis crearea ei,
ci pur §i simplu istorisirea m odului cum a pägit intru mani-
festare. Nu poate fi vorba de o descriere sau discutare a
creärii ei, pentru cä din ea insägi a luat fiinjä total, §i in
m rejele vräjii ei räm in prinse toate, §i la ea trebuie total sä
se intoarcä.
Tilcul mitului din Povestea Zeijei pare a fi acela cä
nim änui nu-i este ingäduit m ult tim p sä räm inä ceea ce este.
A ceasta e circum stanja prin care lum ea m erge inainte ca o
creape perpetaä. N ici unul dintre Locuitorii Cerurilor nu
poate räm ine ceea ce a fost la inceput, ceea ce s-a conside-
rat a fi §i ceea ce i-ar fi pläcut sä continue a fi neschim bat1.
Brahm a devine ridicol. Brahm a ji Vishnu ajung sä implore.
Zeul Iubirii se pom enejte in fruntea unei armate a Urii. Iar
Shiva, ascetal retras §i de nim ic legat, nici nu apucä bine sä
1 A ceasta sem nificape, aproape neexplicata, dar d ezv älu itä §i

reiterata m succesiunea evenim entelor, seam än ä oarecum cu sco-
pul principal al psihologiei analitice, ji anum e de a p u n e in con-
tact, cu prejul unor cxperienfe dureroase, alarm ante §i chiar um ili-
toare, acele forje ji sfere ale fiinjei noastre läuntrice care au tins sä
räm in ä izolate u n a de cealaltä, estrop iate deci gi frustrate, gi d e a
m enpne prin aceste crize energiile p sih ism u lu i intr-un fiux creativ.
Pe m a l u l la c u l x ji S ip r a 299
declare cä nu v a putea renunja niciodatä la contem plarea
Fiinjei Supreme, cä se §i vede prins ui vraja Sati-ei, §i pu-
terile lui suprem concentrate sunt m äturate de concupis-
cen$ä §i furie — furie cu prilejul indiscrepei lui Brahma;
deznädejde sälbaticä dupä m oartea Sati-ei. Cel m ai über §i
cel mai independent dintre zei devine un ginere disprejuit
§i insultat, im plicat em otional ihtr-un asem enea grad, ihcit
m intea i se intunecä! E aici o condescendenjä a principiu-
lui divin suprem analoagä cu cea pe care Sfintul Pavel, ln
epistola sa pastoralä cätre Filipeni, a recunoscut-o in Isus
Cristos, „Cel ce dintru-nceput fiind in chipul lui Dum nezeu
a socotit cä a fi El intocm ai cu Dum nezeu nu e o prädare,
dar S-a golit pe Sine luind Chip de rob, devenind asem enea
oam enilor §i la in fäp jare afllndu-Se ca un om; S-a smerit
pe Sine fäcindu-Se ascultätor pinä la m oarte — §i ihcä
m oarte de cruce!“ (Fil.2, 6-8.) „Atotcontinätoarea M am ä a
Universului, ihtr-o atitudine sim ilarä de suprem ä um ilintä,
nu considerä o dim inuare aducerea ei in sfera fenom enalä
ca fiicä a unei puteri dem iurgice de rang secundar, pentru
ca apoi sä se sträduiascä intr-o prelungitä supunere spre a
cijtiga m ina lui Shiva, care i-a apartinut de fapt, ca nem u-
ritor consort, dintru etem itate §i, m ai mult, nu reprezintä
decit o putere bazalä, un aspect m ajor al propriei ei fiinte.
Sim ultaneitatea m ascaradei epice terestre cu interfuzi-
unea distantä a tuturor personajelor, care capätä form ä pe
scenä mai presus de fiecare dintre participanti §i in opozitie
m utualä, constituie sensul superior al acestui mit, a cärui
fortä §i figurä centralä e m area M äyä, autoiluzionarea care
m ascheazä totul §i se desfäjoarä in toate. Cä tot ce se intim -
plä nu trebuia de fapt sä se intim ple, sau nu se intim plä, §i
totu§i se intim plä cu o decizie ferm ä in cadrul oferit de
M äyä, §i tocm ai in scopul de a crea perpetuu aceastä M äyä
§i de-a o zori — iatä semnificatia, m arele tilc.
Latura glum eatä a m itului e m odul in care personajele
sunt toate deopotrivä prinse de trucurile jocului universal;
nici n-a ihceput bine povestea, §i fiecare dintre eie cade in
cursä, fiecare intr-un fei propriu, dar la fei de paradoxal.
Im nul lui B rahm a cätre zeijä (Shakti sau „puterea“ lui

insu§i ca §i a intregului panteon) acceptä viaja ca totalitate,
cum §i este, Intr-o deplinä supunere fajä de toate contrari-
ile ce tulburä pacea. „Tu e§ti una §i cealaltä.“ El spune
mereu „§i“, ceea ce mseamnä: „Tu e§ti totul tn integrali-
tatea sa, in realitate nu e nim ic de fäcut.“ Asta echivaleazä
cu o acceptare colosalä, un aproape incredibil laissez-faire
in fa{a viepi. Brahm a a fost la fei de uim it la prim a aparipe
a lui Käma in fa{a lui. Principiul creator ii acordä fiecäruia
drepturile §i exigenêle proprii, recunoscind totalitatea
creapei ca sum a incalculabilä a diversitäpi nenum äratelor
puteri care, cu necesitate §i in m od continuu, acponeazä
aici una im potriva alteia. Surpriza, perplexitatea, catastrofa
sunt categoriile oricärei intim pläri semnificative. C reapa
involimtarä, procesul §i zäm islirea viepi, e in sine involun-
tarä, accidentalä. §i ea trium fä necontenit asupra planifi-
cärii. Alcätuirea unor planuri nu slujegte, intr-adevär, decit
sä-i potenjeze efectele cople§itoare.
M itul Zeijei aratä cu gesturi m agnifice cum sä-p ajustezi
propriul sine la aceastä circumstanfä universalä — linigtit,
färä fricä, pentru cä accepp §i e§ti fundam ental de acord.
Prin urmare, aceastä poveste despre creape nu cunoa§te
deloc m otivul cäderii om ului care lucreazä im potriva
voinjei lui Dum nezeu, nu cunoajte m fapt citu§i de pujin
m inia lui Dumnezeu. Individul — D um nezeu insuji — tre-
buie sä coopereze in m ereu noi im provizapi, §i tocm ai in
felul acesta decurge evolupa precarä a universului. C reapa
devine cu putinjä prin supunerea de sine a actorilor divini
§i um ani unor roluri nefam iliare lor, care le sunt insä
impuse de situapile pururi noi §i surprinzätoare. Fiecare,
acum sau altcindva, va fi obligat sä-§i dea seam a cä
„celälalt ins“, care la prim a vedere pare totdeauna cä tul
burä cursul norm al al evenim entelor, e cu adevärat un
instrument indispensabil pentru evolupa lumii. Ceea ce
pare la inceput producätor de dezordine §i derutant se
dovedejte in tim p a fi fost chiar factorul benefic §i necesar.
Important este ca procesul creapei perpetue sä nu se
P E M A L U L LACU LU I S lP R A 301
rigidizeze in nici o posturä trecätoare. El este totdeauna pe
punctul de a se opri, iar urmätorul evenim ent a§teptat este
totdeauna cel sinistru, surprinzätor §i greu de indurat — la
fei ca m odificärile produse de Tnaintarea in virstä §i
con§tiinta treptatä a faptului cä imbätrine§ti. In procesiune
e insä revelatä totalitatea formei sublim e a stärii Nepie-
ritom lui, care transcende, supraviepiiegte §i totu§i se reve-
leazä peren pe sine msu§i in ci§tigurile §i pierderile exis-
tenjei noastre fenom enale. In recu n o ajterea acestei
congtiinje vii unice §i exclusive stä fericirea §i injelepciu-
nea crucificärii färä de sfirjit.
Shiva, indurerat, distras, a fost condus cu blindere de

cätre guru-ul säu, Brahm a, dincolo de porple cetäpi ce i-a
adäpostit pierderea v ie p i cätre inzäpezitele piscuri
himälayene. Acolo, pä§ind aläturi, cei doi au ajuns la un
mic lac singuratic, lim pede §i desfätätor pentru Spirit. Cel
dintii 1-a zärit Brahma.
§i, ajezap din loc in loc in jurul m alurilor lini§tite, se
aflau sfinp $i inielepp in m editape absolutä; doi, trei se
scäldau in apele reci §i cristaline, increpndu-le suprafaja in
care se oglindea cerul de munte, inalt, albastru §i nem ijcat.
N um eroase päsäri cälätoare, cu ppete ascupte, veneau din
toatä zärile ca sä se zburätäceascä in apele lacului im prej-
m uite de lotugi — perechi de gi§te rogcate splendide,
desfäcin d u -p trium fätor am plele aripi, corm orani cu
ciocurile incirligate, gi§te cu aripile cenujii §i cocori sibe-
rieni pä§ind tacticos pe tärm uri, plutind la suprafaja lacului,
scrutind adincul apei, eie insele superb räsftinte — §i, din
cind in cind, cu o bruscä bätaie ca de tunet a sute de aripi,
inälpndu-se cu toatele de pe lac in cer, ca sä dea roatä in
stoluri m ulte §i dupä aceea sä se ajeze iarä§i, sä se zburä
täceascä §i sä-§i c u re p penele cu ciocul. § i dedesubtul lor,
in adincurile cristaline inotau pe§ti de nenum ärate nuarge
strälucitoare, vizibih cind p§neau la faja apei printre tijele
lotugilor. M uguri de lotu§i, corole de lotu§i, lotu§i albajtri
§i albi se gäseau acolo din bel§ug, §i pe Järmuri vegetapa
era luxuriantä §i um bra ei era rece.
302 R egele fi cadavrul
Cind zäri lacul, Shiva se simji m ijcat; §i zäri n u l Siprä

care izvorä§te din el, precum Gängele din discul lunii.
Lacul acesta nu seacä niciodatä in ar§ija verii. Cei care s-au
scäldat in el §i au bäut din apele lui dobindesc, potrivit rin-
duielii zeilor, darul nem uririi §i, räm inind ve§nic tineri,
sträbat prin ani cu facultäjile nesläbite. Cei care se scaldä
in el in noaptea cu lunä plinä din octom brie-noiembrie sunt
purtaji intr-un car sclipitor cätre säla§ul ceresc al lui
Vishnu. Iar cei care se scaldä-n el toatä luna aceea se duc
la säla§ul lui Brahm a §i apoi sunt eliberap pe deplin de
toate lum ile formei.
Llngä apele acestui lac al päcii §i-a regäsit Shiva odihna
§i m ärepa, contem plind supremul, neschim bätorul, atot-
pätrunzätorul izvor §i sfirjit al fiinjei, care este substratul,
viaja §i conjtiinja tuturor formelor existenjei. Astfel s-a
ehberat Shiva de fixapa sa nebim eascä ce ameninjase sä
dezechilibreze procesul cosmic. El s-a concentrat in medi-
tajia diam antinä. § i a§a a räm as pinä cind Zeija, luind iarä§i
form ä sub chipul fecioarei PärvatI, fiica lui Him älaya,
Regele M untelui, §i a sopei lui, M enakä, 1-a smuls iarä§i
din inalta-i sohtudine, cu ajutorul austeritäîlor ei spirituale
§i fizice indelungi, §i §i-au reluat viaja impreunä.
Cuprins
C uvT ntul m a in te al e d ito ru lu i a m erican 5

D ile ta n tu l p r in tr e sim b o lu ri 7
P A R T E A tN T tl
P a p u c ii lu i A b u -C a s s e m 15
U n e ro u p ä g in gi u n sfrn t c r e jtin 31
P a tru r o m a n e c a v a le r e jti d in c ic lu l R e g e lu i A rth u r
I. S ir G a w a in ji C a v a le ru l V e rd e 70
II. C a v a le ru l c u L e u l 98
III. L a n c e lo t 129
IV . M e rlin 177
R e g e le §si c a d a v ru l 197
PARTEA A DOUA
P a tru e p is o a d e d in p o v e s te a d e d ra g o ste a Z e ije i

I. C r e a p a in v o lu n ta rä 231
II. C ä s ä to ria in v o lu n ta rä 253
III. M o a rte a v o lu n ta rä 273
IV . S h iv a n e b u n 283
P e m a lu l la c u lu i S ip ra 293

(FB) - Regele Si Cadavrul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(FB) - Regele Si Cadavrul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Heinrich Zimmer

REG ELE §1 CADAVRUL

W eisheit Indiens, L. C. W ittich Verlag, Darmstadt, 1938,

Arta de a povesti a fost, de-a lungul vrem urilor, atit o

instructivä. Din acest m otiv, savantul, psihologul ca om de

§i cea interioarä ar fi putut fi activatä for|a roditoare a sim-

§ansa de a inväja ceva din aspectul viu al obiectului aflat

ditäp nu pot decit sä ne lege de ceea ce cunoa§tem §i sun-

Cine §tie povestea lui A bu-Cassem p a papucilor lui?

perdaf despre starea papucilor lui. Tocm ai se descäljase de

Negustorul era deznädäjduit. I§i blestem ä in fei §i Chip

cu u rm ä to are a m oralä: C adiul n u p u tu resp in g e rugä-

1 D in T ham arat u l-A w ra k (R o a d ele F runzelor) de Ibn H ijjat al-

täte foarte misterioase, la fei de obscure, de fatale §i de

1 In tim p ce P olicrat, tiranul S am osului, il in tre p n e a p e

de zi, färä ca din asem enea evenim ente inofensive sä se

Abu-Cassem s-a concentrat asupra papucilor säi la fei de

devenit proverbiali §i prieteni atit de vechi §i de credin-

tic, m ijloacele de trai §i sistemul de drepturi §i datorii pro-

fecjionat de acest tip constituie o lum e specularä, care

de tragicom edie decit de opera mitologicä. Iar cleveteala

sii spontane: scrisul de minä, actele ratate, visele §i imagi-

judecätorului imediat dupä aceea, dacä gi-ar fi dat citugi de

Povestea lui Abu-Cassem aratä cit de fin e im pletitä

1 S trindberg a conceput acest drum inapoi in p erio ad a sa de

putea m sä räsäri, in ultim a analizä, dintr-un singur loc, gi

fäcut mare fiind idolul regelui §i al reginei §i mindria

Conn-eda avea acum m are nevoie de un sfat. A recurs la

mea; ia de-acolo sticluja cu «Leac-la-toate» §i cojulejul pe

te-ar putea face oare sä pui la indoialä cea m ai insem natä

imbel§ugarea ei. Regatul cinnuit de cätre Conn-eda ü

1 „T he Story o f C onn-eda; o r the G olden A p p les o f L ough

cadä in cursa jocului am ical1. Dovedindu-se astfei incapa-

1 P entru 5ah sub aspectu l säu orig in är de co n flict in care

1 M ozart prezintä o aleg o rie a a c e lu ia ji m od de in ip e re ui

Druidul la care s-a dus m ai intii Conn-eda era injelept

1 [T rebuie sä ne ream intim cä „g raiu l p äsärilo r“ este lim bajul

1 A cesta e secretul form ulei chinezef ti W u Wer. ev itarea rezis-

nonrajional e in m äsurä sä urm eze drumul dificil. Fiind

1 P entru m otivul ju p u irii, cf. A nan d a K. C oom arasw am y , „Sir

prin douä incercäri terifiante. A särit peste genunea apei,

integräri de antiteze. Biruindu-§i propria bunätate, el totu§i

de cal. §i pinä cind nu-p cer eie singure sä im plinepi ceea

Astfel, Conn-eda nu a pierdut nimic despär$indu-se de

1 [„A cest sine se d a ac elu i sine, acel sine se d a acestu i sine. A ga

nu el este principiul director. Rolul säu e de a fi num ai un

Iehova, haina divinitate tribalä, era proiecpa arhetipalä a

de buzele M aicii Binecuvintate, o särutä, §i prin särutul

du-se la im päräteasä, incercä sä afle: „Cine e Sfintul Ioan,

pocäit.“ Ioan descrise cu toatä sinceritatea cum o sedusese

1 R ichard B enz, ed., A lte deutsche L egenden, Jena, 1922. A ceasta

E o poveste specific germanä (ca §i multe dintre basmele

durile ameninjätoare ale Gradualului: „Binecuvintat omul supus ispitei,

Ioan din legendä a fost im pins prea repede pe cärarea

m entul acesta il salveazä de soarta comunä a depnätorului

pägin erau pe de-a-ntregul exteriorizate sub diferite mä§ti,

cu operapa sacramentului e sigur cä nu poate fi dobmditä

1 Ioan H riso sto m u l p ro d u ce c o n jtie n t criz a de tran sfo rm are

I. SIR GAWAIN §1 CAVALERUL VERDE

ochii, precurn §i o m atroanä impunätoare mai in virstä care

calitate de cavaler al M esei Rotunde a Regelui Arthur, era

Vinätorul se mtoarse tncä §i mai tirziu decit in ajun §i nu-i

fäcuse sä accepte capätul de gäitan, §i e interesant de notat

un pic, atunci cind ai fost pus la incercare pentru a treia