Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

Portofoliu la Pedagogie socială

Nume: Pașcu Elena Alexandra

Facultatea: Facultatea de Pshologie și Stiințe ale Educației

Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Anul II, Grupa 1

Iași 2021
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

REMIGRAȚIA

STUDENȚI RESPONSABILI:

 Ana-Maria MORARIU
 Elena-Alexandra PAȘCU
 Andreeea-Roxana ȘTEFĂNOAIA

CUPRINS
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

INTRODUCERE............................................................................................................3

POPULAȚIA INVESTIGATĂ......................................................................................4

REZULTATE.................................................................................................................6

REGRETE ALE COPILULUI REFERITOR LA PERIOADA PETRECUTĂ ÎN

STRĂINĂTATE ............................................................................................................8 (Realizat
de Pașcu Elena Alexandra)

MOTIVE PERCEPUTE ALE REMIGRATIEI .............................................................8

AUTOEVALUAREA READAPTĂRII LA VIAȚA DIN ROMÂNIA........................9

ACORDUL COPILULUI ..............................................................................................9 (Realizat

de Pașcu Elena Alexandra)

FACTORI FACILITATORI AI READAPTĂRII .........................................................9

FACTORI INHIBITORI AI READAPTĂRII...............................................................10

ADAPTARE SOCIALĂ................................................................................................10 (Realizat

de Pașcu Elena Alexandra)

INTEGRARE ȘCOLARĂ..............................................................................................11

EFECTELE REMIGRAȚIEI ASUPRA COPILULUI..................................................13

CONCLUZIE..................................................................................................................14

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................15
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

1. INTRODUCERE
„Criza economică din perioada 2008-2010, care a afectat întreaga Europă, a avut efecte
negative, resimţiteşi de românii din afara graniţelor. Astfel, mulţi dintre ei şi-au pierdut locurile
de muncă, iar la începutul situaţiei de criză într-un număr mai mic, mai apoi, cu o intensitate mai
mare, aceştia se reîntorc în ţara de origine. În consecinţă, procesul de remigrare se prezintă ca un
fenomen dinamic, nou, cu implicaţii în toate nivelurile societăţii.” ( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p.
35)

„Fenomenul remigrației copiilor români este important. Ca problematică socială, el se

înscrie într-o problematică mai largă, cea a drepturilor copilului, în acest caz cea a drepturilor
copilului român migrant în Europa.” (Luca et al., 2012, p. 5)

„Remigraţia este acea etapă din procesul migratoriu care cuprinde luarea deciziei de a
remigraşi integrarea propriu-zisă în ţara de origine. Astfel, remigrarea desemnează întoarcerea
migrantului în ţara sa de origine. Aceasta poate fi influenţată de realizările atinse sau de eşecurile
întâmpinate în ţară în care a locuit într-o anumită perioadă.”( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 36)

„Deoarece remigrarea presupune o schimbare majoră în viaţa copilului pe plan social,

şcolarşi religios, acest lucru duce la apariţia unor efecte negative asupra diferitelor dimensiuni
ale personalităţii copilului remigrant, efecte care pot apărea imediat sau după o perioadă de 3-5
ani. Specialiştiiimplicaţi în integrarea copilului remigrantşi care vor interacţiona cu acesta
(asistent social, consilier şcolar, profesor) se vor afla în situaţia de a realiza o evaluare iniţialăşi,
implicit, de a monitoriza evoluţia acestuia, atunci când se constată existenţa unei situaţii de risc.”
( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 36)

„Cu privire la efectele care pot apărea după reîntoarcerea în ţară, studiul <Remigraţia
copiilor români – 2008-2012> arată că aceşti copii prezintă risc semnificativ/major de a dezvolta
o anumită tulburare specifică din sfera prosocială, astfel:
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

- probleme de readaptare şi reintegrare socială, pe care doar 10% dintre copiii remigranţi le
recunosc;

- modificări ale emoţionalităţiişi stării afective negative ale copilului, care caracterizează 16-17%
dintre copiii remigranţi (ruşine, teamă, sentimentul de abandon, furie);

- modificări ale dimensiunii comportamentale a personalităţii, care apar la 10-15% dintre copiii
reîntorşi în România;

- tulburări somatice şipsiho-somatice.” (Iosif, L., Stîngă, I., 2017, pp. 36-37)

„Există în mare două grupuri de copii afectați de migrație; primul include copii care
migrează fie cu părinții, fie singuri iar al doilea include copiii lăsați acasă de unul sau de ambii
părinți care au migrat. Ambele grupuri sunt reflectate aici, de vreme ce deși toți copiii din studiu
au migrat, mulți au făcut acest lucru după o perioadă de separare de unul sau ambii
părinți.”(Luca et al., 2012, p. 8)

„De subliniat faptul că procesul de remigrare prezintă şi efecte pozitive asupra minorilor,
astfel:

-cunoaşterea unei limbi străine;

-familiarizarea cu un alt stil de viaţă;

-aprecierea primită în străinătate pentru performanţe;

-bagaj de cunoştinţeşcolare.” (Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 37)

„În procesul de adaptare la noua situaţie, copii pot dezvolta anumite tulburări vizibile în
reacţiiemoţionaleşi de comportament. Simptomele reacţiei de adaptare pot fi variabile, pot apărea
la puţin timp după eveniment şi par a fi dependente de acestea: anxietate, tulburări de somn,
instabilitate, scăderea performanţelor sau eşecşcolar, manifestări depresive, tulburări de
comportament (furt, fugă etc.)” (Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 37)
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

„Studiul examinează cele patru aspecte ale bunăstării: sănătatea mentală, nevoile
psihosociale, educația și integrarea socială care reflectă principiile care fundamentează
obligațiile pe care statele semnatare le au cu privire la copii (inclusiv cei afectați de migrație)
conform Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului” (Luca et al., 2012, p. 6)

2. POPULAȚIA INVESTIGATĂ

„Date cantitative despre experiența de migraţie au fost culese prin administrarea unui
chestionar la un număr de 245 de copii din 6 judeţe ale ţării: Vrancea şi Vaslui (Moldova), Buzău
(Muntenia), Dolj (Oltenia), Arad (CrişanaMaramureş) şi Cluj (Ardeal).” (Luca et al., 2012, p. 23)

„Administrarea chestionarelor a fost realizată de specialişti din fiecare judeţ, cu respectarea

principiilor ştiinţifice care să certifice exactitatea datelor şi a procedurilor etice.” (Luca et al.,
2012, p. 23)

„Pentru culegerea datelor calitative au fost organizate câte un focus grup în judeţele
Buzău, Vaslui şi Vrancea, la care au participat în total 23 de copii (băieţişi fete, atât din mediul
rural cât şi din mediul urban, cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani).” (Luca et al., 2012, p. 24)

„Percepţiapărinţilor cu privire la situaţia copiilor care au migrat şi s-au întors apoi în

România a fost investigată în cadrul a 3 focus grupuri (câte unul în fiecare din judeţele Buzău,
Vaslui şi Vrancea) la care au participat 16 părinţi sau persoane în îngrijirea cărora se afla copilul
la data investigării.” (Luca et al., 2012, p. 23)

„Datele calitative obţinute în cadrul focus grupurilor conturează imaginea unui copil:

- cunoscător al unei limbi străine;

- familiarizat cu un alt stil de viaţăşi nostalgic după acesta;

- apreciat în străinătate pentru performanţeşi bagaj de cunoştinţeşcolare;

- cu un grad de anxietate mediu și ridicat;

- temător;
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

- ezitant în relaţiile cu adulţii, dar şi cu covârstnicii;

- fără o preocupare constantă de relaţionare socială şi implicare în grupurile de covârstnici;

- cu încredere scăzută în forţele proprii;

- cu nivel de aspiraţie scăzut, inclusiv în ceea ce priveşteperformanţaşcolară;

- care în mare parte din cazuri repetă cel puţin o clasă absolvită în străinătate fără să înţeleagă de
ce se întâmplă acest lucru.” ( Luca et al., 2012, p. 16)

3. REZULTATE

3.1. Persoaneleînîngrijireacărora s-a aflatcopilul

Graficul următor prezintă procentual răspunsurile copiilor remigranţi în privinţa persoanelor care
s-au ocupat de creştereaşi îngrijirea lor înainte de migraţie:

Persoana care s-a ocupat de îngrijireacopiluluiînainte de migrație

 Ambii părinți: 49,8%

 Bunici: 22,04%
 Doar mama: 16,73%
 Unchi/ mătuși: 4,9%
 Doar tata: 3,67%
 Vecini: 1,22%
 Părinți și bunici: 1,22%
 Frați/ surori: 0,41%

„Aproape jumătate dintre copiii investigaţi s-au aflat în îngrijirea ambilor părinţi înainte de
perioada de migraţie, ceea ce sugerează ipoteza unei tendinţe de migraţie simultane a întregii
familii (părinţişi copii). În aproape 30% din cazuri copiii investigaţi erau deja separaţi de
părinţiiplecaţi la muncă în străinătate în momentul emigrării lor (copilul a trecut printr-o
perioadă în care nu s-a aflat în îngrijirea acestora anterior migraţiei sale). În cazul acestor copii
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

se suprapun trei contexte care pot conţine factori de risc în privinţa dezvoltării, respectiv
separarea de părinți, emigrarea şiremigraţia. În peste 20% din cazuri se constată că persoana care
se ocupa de îngrijirea copilului înainte de emigrare era numai unul dintre părinți.” (Luca et al.,
2012, p. 26)

3.2. Persoanele în îngrijirea cărora s-a aflat copilul în perioada petrecută în

străinătate

Graficul următor prezintă procentual răspunsurile copiilor remigranţiinvestigaţi cu privire

la persoanele care s-au ocupat de creştereaşi îngrijirea acestora în perioada în care au locuit în
străinătate:

Persoana cu care a locuitcopilulînstrăinătate

 Ambiipărinți: 76,33%
 Doar mama: 17,14%
 Doar tata: 2,45%
 Unchi/ mătuși: 1,63%
 Frați/ surori: 1,22%
 Bunici: 0,82%
 Mama/ tata: 0,41%

„Aşa cum se poate observa în reprezentarea grafică, marea majoritate a copiilor s-au aflat
în îngrijirea ambilor părinţi în perioada petrecută în străinătate (76,33%). În cadrul populaţiei
investigate tendinţa generală este de a aduce copiii în străinătate doar atunci când ambii părinţi
sunt în străinătate. În situaţia în care copilul a emigrat doar cu unul dintre părinţi (19,59%),
acesta este aproape totdeauna mama (17,14% mama faţă de 2,45% tata), confirmând astfel
stereotipul de rol şi gen în spaţiul cultural românesc, stereotip conform căruia de îngrijirea
şicreşterea copilului se ocupă îndeosebi mama.” (Luca et al., 2012, pp. 26-27)
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

3.3. Persoanele în îngrijirea cărora se află copilul acum

Graficul următor prezintă procentual răspunsurile copiilor remigranţiinvestigaţi referitor

la persoanele care se ocupă în prezent de creştereaşi îngrijirea lor, ulterior remigraţiei:

Persoana care se ocupă acum de îngrijirea copilulul

 ambiipărinți: 50,61%
 doar mama: 21,63%
 bunici: 15,1%
 doar tata: 5,31%
 unchi/ mătuși: 4,9%
 singur: 1,22%
 frați/ surori: 0,82%
 gazdă: 0,41%

„Aproximativ jumătate (50,61%) dintre copiii remigranţi se află în îngrijirea ambilor

părinţi. Mai mult de un sfert dintre copii (26,94%) se află în grija unui singur părinte, în timp ce
21,23% se află în creştereaşi îngrijirea altor persoane decât părinţii.” (Luca et al., 2012, p. 27)

„În privinţa perioadei de emigrare, aproape jumătate dintre copii au petrecut în străinătate
mai mult de trei ani, fiind astfel creat contextul propice realizării unei „rupturi” culturale şi
sociale care va îngreuna considerabil readaptarea copilului la stilul şicondiţiile de viaţă din
România ( readaptarea este mai dificilă pentru copiii care au petrecut mai mult de 3 ani în
străinătate comparativ cu cei care au petrecut mai puţin de 3 ani în străinătate).” (Luca et al.,
2012, p. 48)

4. REGRETE ALE COPILULUI REFERITOR LA PERIOADA PETRECUTĂ ÎN

STRĂINĂTATE

„În graficul următor sunt prezentate procentual răspunsurile copiilor remigranţi în privinţa
regretelor faţă de perioada petrecută în străinătate:
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

 viața de acolo: 38,78%

 prietenii: 35,51%
 afecţiunea părintească: 9,39%
 altceva: 7,76%
 comunicarea cu părinții: 3,67%
 nimic: 1,63%
 marea: 0,82%
 distracția: 0,82%
 cineva care să se ocupe de gospodărie: 0,82%
 celălalt părinte: 0,41%
 banii: 0,41%“( Luca et al., 2012, p. 49)

5. MOTIVE PERCEPUTE ALE REMIGRATIEI

 remigraţia întregii familii;

 inadaptarea şcolară;
 problemele financiare;
 inadaptarea socială;
 inadaptarea culturală;
 integrarea socială deficitară;
 inadaptarea lingvistică;
 neînţelegerile cu părinţii;
 generarea de conflicte;
 dorul de casă; etc( Luca et al., 2012, p. 59)

6. AUTOEVALUAREA READAPTĂRII LA VIAȚA DIN ROMÂNIA

„Întrebaţi dacă ei consideră că s-au readaptat la viaţa din România, copiii precizează că:
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

 da: 89,71%
 nu: 10,29%” ( Luca et al., 2012, p. 77)

Atragem atenţia asupra faptului că lectura graficului poate fi realizată şi în sens invers,
respectiv aprox. 10% dintre copiii care s-au reîntors în România recunosc că au dificultăţi de
readaptare, şi implicit faptul că au nevoie de sprijin pentru a se readapta.

7. ACORDUL COPILULUI

“S-a contatat faptul că acordul copilului în privinţaremigraţiei este mai mult unul
consultativ, formal, decizia fiind una luată strict de către părinte/părinţi. Astfel, copiii care îşi
doresc să revină în România au dificultăţi de relaţionare semnificativ mai reduse şi o stare
psihologică generală semnificativ mai bună. Aceste rezultate subliniază importanţa exprimării
opţiunii copilului în privinţaremigraţieişi necesitatea ca părinţii să îl convingă pe copil că este
mai bine pentru el să se întoarcă în ţară. Copilul va accepta şi interioriza decizia chiar dacă în
mod real aceasta este deja luată de către părinţi, fiind astfel evitate dificultăţile pe care le va
întâmpina pe termen lung, mai ales în ceea ce priveşterelaţionarea cu ceilalţi.” ( Iosif, L., Stîngă,
I., 2017, p. 37)

8. FACTORI FACILITATORI AI READAPTĂRII

„Factorii care le-au influențat readaptarea la viața din România: bunicii, rudele, norocul,
vecinii, nu am avut de ales, responsabilitatea, fraţii / surorile, profesorii, capacitatea de a lua
decizii singur, nu am avut nevoie de ajutor, curajul, ştiu să cer ajutor când am nevoie, colegii,
încrederea în mine, părinţii, îmi fac uşor prieteni, cunosc bine viaţa din România.”( Luca et al.,
2012, p. 83)

9. FACTORI INHIBITORI AI READAPTĂRII

Factorii care le-au inhibat readaptarea la viața din România: îmi lipseşte puterea de a lua
decizii singur, părinţii mei au rămas în străinătate, lipsa curajului, părinţii nu m-au sprijinit
suficient, colegii nu mi-au acordat atenţia necesară, prietenii mei nu au avut timp pt. pb. mele,
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

prea multe responsabilităţi pentru vârsta mea, profesorii nu mi-au acordat atenţia necesară, nu am
ştiut să cer ajutor când am avut nevoie, nu am suficientă încredere în mine, uitasem stilul de viaţă
din România, mă obişnuisem în străinătate. ( Luca et al., 2012, p. 89)

„Analizând comparativ informaţiile privind factorii inhibitori ai readaptării şi factorii

facilitatori prezentaţi în subcapitolul anterior, putem constata existenţa ambelor alternative:
copiii care s-au readaptat au făcut acest lucru pentru că încă mai cunoşteau stilul de viaţă din
România, iar cei care consideră că nu s-au readaptat au dificultăţi pentru că uitaseră stilul de
viaţă din România şi se obişnuiseră în străinătate.” ( Luca et al., 2012, p. 89)

„Putem afirma că riscul de neadaptare apare mai ales la copiii:

- care nu au fost consultaţi în privinţa plecării în străinătate;

- care nu au fost consultaţi în privinţa revenirii în România;

- care nu au fost de acord să revină acasă;

- care au stat în străinătate mai mult de 3 ani;

- care recunosc că nu s-au readaptat la climatul sociocultural românesc;

- care revin în România după o experienţă într-o ţară în care comunităţileromâneşti sunt puţin
dezvoltate.” ( Luca et al., 2012, p. 140)

10. ADAPTAREA SOCIALĂ

„În ceea ce priveşte adaptarea socială a copilului şireintregrarea acestuia în activităţile

sociale şi grupurile de covârstnici, deşi doar o parte relativ mică dintre copii recunosc existenţa
unor dificultăţi majore în această privinţă, atitudinea generală de evitare a acestui subiect, de
redirecţionare a discuţiei pe teme mai confortabile pentru copil, lipsa implicării afective în
discuţie pot argumenta existenţa unor dificultăţi prezente în majoritatea cazurilor, cu o intensitate
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

mai scăzută sau mai ridicată, în ceea ce priveşterelaţionarea copilului cu ceilalţi copii,
participarea la activităţile în comun etc.”( Luca et al., 2012, p. 147)

„Sintetizând informaţiile prezentate putem afirma că riscul de neadaptare apare mai ales
la copiii:

- care nu au fost consultaţi în privinţa plecării în străinătate;

- care nu au fost consultaţi în privinţa revenirii în România;

- care nu au fost de acord să revină acasă;

- care au stat în străinătate mai mult de 3 ani;

- care recunosc că nu s-au readaptat la climatul sociocultural românesc;

- care revin în România după o experienţă într-o ţară în care comunităţileromâneşti sunt puţin
dezvoltate.” ( Luca et al., 2012, p. 140)

„În procesul de adaptare la noua situaţie, copii pot dezvolta anumite tulburări vizibile în
reacţiiemoţionaleşi de comportament. Simptomele reacţiei de adaptare pot fi variabile, pot apărea
la puţin timp după eveniment şi par a fi dependente de acestea: anxietate, tulburări de somn,
instabilitate, scăderea performanţelor sau eşecşcolar, manifestări depresive, tulburări de
comportament (furt, fugă etc.)” ( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 37)

„Stabilirea relaţiilor cu copiii de aceeaşi vârstă poate fi afectată de (re)migraţie atât în

cazul fetelor, cât şi al băieţilor. Chiar dacă un copil remigrantîşi poate face prieteni noi sau poate
relua relaţiile cu cei vechi, adesea copiii remigranţi declară că se simt singuri sau că nu îşi găsesc
locul într-un grup. Cei mai mulţi din subiecţii care declară aceste dificultăţi de relaţionare au
imigrat înainte de vârsta pubertăţiişi s-au întors în ţara de origine după vârsta de 13-14 ani.”
( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 37)

„Dificultăţile în adaptarea socială a copiilor remigranţi sunt explicabile prin faptul că

aceştia au legat prietenii în străinătate, s-au integrat în grupuri sociale şi nu au mai
menţinutrelaţia cu prietenii din ţarăşi pentru faptul că la revenirea în ţară au fost înmatriculaţi în
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

altă clasă, fiind nevoiţi ca în procesul integrării sociale să o ia de la zero.” ( Iosif, L., Stîngă, I.,
2017, p. 46)

„Dificultăţileresimţite de copil în ceea ce priveşte reintegrarea în colectiv şi în mediul

social mai larg la revenirea în ţară sunt reflectate de exprimarea unui băiat revenit din Italia: „în
Italia toată lumea îmi zicea că sunt român, acum în România toţi copiii îmi spun italianule, acest
copil fiind pus în situaţia unei atitudini a grupului pe care nu o poate înţelege, dar care îi
afectează negativ atât imaginea de sine, cât şi eforturile depuse pentru integrarea sa
socială.”( Luca et al., 2012, pp. 147-148)

„Din punct de vedere practic, ar trebui descurajată utilizarea unor astfel de etichete în
cadrul activităţilor formale şi informale, mai ales de instituţiileşcolareşi de cadrele didactice
facilitând reintegrarea socială a copilului remigrant prin sublinierea similarităţilor acestuia cu
ceilalţi copii, a aspectelor comune şi nu a celor care diferenţiază.”( Luca et al., 2012, p. 148)

11. INTEGRARE ȘCOLARĂ

„În cazul remigrației, procesul de adaptare este mult mai complex și mai greoi deoarece
elevul trebuie să se adapteze și la specificul învățământului impus de țară. Putem spune că un
elev s-a adaptat atunci când vine la școală cu drag, când nu suferă de tulburări emoționale, când
deține relații armonioase cu profesorii și colegii, și când reușește să îndeplinească sarcinile
școlare cu succes.”(Popa &Pleșca, 2018, p. 83)

„Noţiunea de adaptare școlară implică acţiunea de modificare, de ajustare, de

transformare a copilului pentru a deveni apt pentru școală, capabil de a face fata cerinţelor , de a
fi compatibil și în acord cu normele și regulile pretinse de programa şcolară. Adaptarea și
integrarea copilului la climatul școlii este condiția principală a succesului și progresului
școlar.”(Popa &Pleșca, 2018, p. 83)
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

„Una din marile provocări ale procesului de remigrare o reprezintă adaptarea şcolară,
noul mediu şi context educaţional. Din acest punct de vedere, copiii recunosc faptul că întâmpină
dificultăţi în realizarea sarcinilor, ceea ce determină un randament şcolar scăzut. Aceste elemente
coroborate şi cu dificultăţile de adaptare socială sunt menţionateşi de consilierii şcolari.” ( Iosif,
L., Stîngă, I., 2017, p. 46)

„Dintre factorii care stau la baza neadaptării şcolare putem menţiona:

diferenţeleinstituţionale dintre cele două sisteme educaţionale în care a învăţat copilul, acestea
fiind situate la diferite nivele de generalitate, dificultăţi de reintegrare în colectiv, de readaptare
socială şi culturală.” ( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 46)

„Integrarea şcolară a copiilor remigranţi implică mai multe etape, şi anume: reînscrierea
în sistemul de învăţământşi reintegrarea propriu zisă a copilului în mediul şcolar. În vederea
facilitării procesului de echivalare a studiilor se impune dezvoltarea de mecanisme actualizate,
dacă permit îndeplinirea într-un termen mai scurt a formalităţilor. Astfel, părinţii ar putea să-şi
canalizeze energia şiacţiunile pe integrarea socială a copilului atât în mediul şcolar, cât şi în
exteriorul acestuia, sau pe creştereaperformanţelorşcolare.” ( Iosif, L., Stîngă, I., 2017, p. 46)

„Având în vedere situația prezentată și rezultatele studiului realizat de Asociația

Alternative Sociale, Ministerul Educației a cerut fiecărui Inspectorat Școlar Județean
identificarea unor măsuri menite să asigure reintegrarea rapidă în regimul școlar din România, pe
elevii care au avut o experiență școlară în altă țară.” (Popa &Pleșca, 2018, pp. 85-86)

„De asemenea, revine responsabilitatea Centrului Județean de Resurse și Asistență

Educațională de a realiza programe de intervenție psihopedagogică pentru a sprijini acești copii
prin testarea inițială a capacităților cognitive ale elevilor în vederea stabilirii nivelului real de
cunoștințe pentru eventuala echivalare a studiilor, consilierea psihologică în vederea dezvoltării
abilităților de relaționare și facilitarea integrării în colectivul de elevi.” (Popa &Pleșca, 2018, p.
86)

12.EFECTELE REMIGRAȚIEI ASUPRA COPILULUI

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

„Readaptarea copiilor în România după o perioadă de migraţie în străinătate poate fi

caracterizată din punct de vedere statistic în modul următor:

-problemele de readaptare şi reintegrare socială sunt recunoscute explicit de aproximativ 10%

dintre copiii reîntorşi în România, restul copiilor investigați consideră că s-au învăţat din nou cu
spaţiul social, şcolarşi cultural românesc;

- pentru majoritatea copiilor starea afectivă generală consecutivă remigrației este una
preponderent pozitivă; totuși, pentru 16-17% dintre copiii investigaţi readaptarea este asociată cu
stări afective negative moderate sau accentuate (rușine, tristețe, teamă, sentiment de abandon,
furie), recunoscute ca atare de către aceștia;

-între 10% şi 15% dintre copiii care se întorc în România prezintă un risc semnificativ de a
dezvolta o anumită tulburare specifică din sfera prosocială: dificultăți emoţionale,
comportamentale, de atenţieşirelaţionale. Aceşti copii necesită o atenţie deosebită din partea
familiei dar și asistență psihosocială şi sprijin specializat pentru readaptarea școlară;

- între 10%-15% dintre copiii care se întorc în România prezintă risc major de a dezvolta o
tulburare specifică dintre cele menţionate anterior;”( Luca et al., 2012, p. 15)

„Evoluţia ulterioară şi adaptarea lor la cerinţele sociale şişcolare pot fi în mare măsură
compromise în lipsa unei intervenţii de specialitate care să menţină dezvoltarea lor în limitele
normalităţii.

-peste 6.000 de copii remigranţi prezintă dificultăţi de readaptare şi probleme de natură

psihologică şiemoţională care vor afecta dezvoltarea lor ulterioară. Aceştia necesită intervenţii de
specialitate care să faciliteze readaptarea lor socială şişcolară, inclusiv realizarea unor schimbări
atitudinale şi comportamentale;

-aproximăm că, pe termen scurt și mediu, numărul copiilor cu probleme grave emoţionaleşi
psihologice cauzate de remigraţia neasistată va creşte cu 1.000 de copii în fiecare an.”( Luca et
al., 2012, pp. 15-16)
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

„Din punct de vedere statistic, riscurile semnificative asociate cu neadaptarea ca urmare a

remigrării apar mai ales la:

-copiii care nu au fost consultaţi în privinţa plecării în străinătate;

- copiii care nu au fost consultaţi în privinţa revenirii în România;

-copiii care au refuzat să revină în România;

-copiii care au stat în străinătate mai mult de 3 ani;

-copiii care îşi doresc să se reîntoarcă în străinătate;

-copiii care recunosc că nu s-au readaptat social şişcolar în România;

-copiii care revin în România după o experienţă într-o ţară în care comunităţileromâneşti sunt
puţin dezvoltate.” ( Luca et al., 2012, p. 16)

13. CONCLUZIE

„Așadar, având în vedere datele prezentate mai sus despre situația din România,
fenomenului remigrației ar trebui să i se acorde mai multă atenție de către părinți, profesori, și
consilieri școlari, deoarece copilul trece printr-o perioadă dificilă, atât din punctul de vedere al
lacunelor pe care le înregistrează la învățătură, cât și din punct de vedere relational și emotional.”
(Popa &Pleșca, 2018, p. 87)

14. BIBLIOGRAFIE

 IOSIF, L., & STÎNGĂ, I. (2017). FENOMENUL REMIGRĂRII ÎN ROMÂNIA.

IMPLICAŢII SOCIALE. Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Fascicula
XX, Sociologie/The Annals of” Dunarea de Jos” University of Galati. Fascicle XX,
Sociology, (12), 35-47.
 Luca, C., Foca, L., Gulei, A. S., &Brebuleț, S. D. (2012). Remigrația copiilor
români. Iași: Polirom.
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II, Grupa 1
Pașcu Elena Alexandra

 Popa, L. L., &Pleșca, M. (2018). Remigrația și efectul acesteia asupra dezvoltării

copilului.