Iudaismul 

(din grecescul Ioudaïsmos, derivat

din limba ebraică: ‫יהודה‬, Yehudah, „Iuda”; în
ebraică: ‫יַהֲדּות‬, Yahadut, caracterele distinctive a
iudaicului eáqnov), cunoscut și sub numele de religie
mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia
poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza
religiilor monoteiste creștinism și islam.
Termenul iudaism își are originea în numele regatului
Iuda, țara tribului Iuda— descendenții celui de-al
patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala
la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu.

Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2.

Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). Iudaismul ortodox
contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.

Iudaismul contemporan nu are o instituție sau personalitate, acceptată universal, care ar avea
autoritatea dreptului, învățăturii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) ale iudaismului
contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halahareglementează aspectele
vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular, ci servesc
doar ca ghid obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios.

Într-un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din

Exeter, specializată în studii biblice ebraice, declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne
spune adevărul despre acești oameni din antichitate [adică evreii — n.n.].”[2] Întrebat în același
documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof.
dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din secolul al
X-lea î.e.n. până cel puțin în 586 î.e.n., după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent,
evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.).[3] Într-
un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter,
specializată în studii biblice ebraice, declara: „Biblia nu era o sursă de încredere, ea nu ne spune
adevărul despre acești oameni din antichitate [adică evreii — n.n.].”[2] Întrebat în același
documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită, prof.
dr. Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din secolul al
X-lea î.e.n. până cel puțin în 586 î.e.n., după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent,
evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.).[3] Într-
un documentar al BBC, dr. Francesca Stavrakopoulou, lector principal la Universitatea din Exeter,
Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii și etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah),
precum au fost, în continuare, explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu
tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham.

În timp ce iudaismul a fost rareori monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost

monoteist în teologie, deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți.