MERCANTILISMUL

De-a lungul Antichității și a Evului Mediu, economia nu a avut un

obiect propriu de studiu, nu reprezenta o realitate care să îmbrace întreaga
societate, cu toate astea, am văzut că idei despre economie au fost inserate în
scrieri cu caracter filosofic, etic sau religios. Începând cu secolul al XIV-lea,
asistăm la un context economic cu un suflu nou, caracterizat de dezvoltarea
capitalismului comercial și apariția unei clase de comercianți, burghezia,
protejată de puterea regală. Acest context economic este însoțit și de un nou
context intelectual marcat de ideile renascentiste și care se opunea în oarecare
măsură doctrinei religioase. Astfel, lumea care se supune legilor naturale
poate fi cunoscută de către toți oamenii pe baza rațiunii și a experiențelor, iar
cel care făcea negoț putea acum să acumuleze avuție, aceasta fiind considerată
o binecuvântare divină. În acest peisaj, apare și se dezvoltă o gândire
economică care nu mai este subordonată doctrinei religioase, favorizând
practic apariția politicilor economice. Această gândire economică este definită
și cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de mercantilism.
Începând cu mercantilismul, continuând cu fiziocrații și apoi cu Adam Smith
și David Ricardo, economia, ca știință, pășește într-o etapă importantă în care
clădește paradigme proprii prin care economia reală este explicată și înțeleasă.

Demersul mercantiliștilor este unul cât se poate de practic, deoarece se

bazează pe ideea că statul trebuie să-și sporească bogăția plecând de la
dezvoltarea forței sale economice, contribuind astfel la îmbogățirea
cetățenilor. Mercantiliștii văd bogăția ca unicul scop al vieții sociale și
economice. În ceea ce privește procesul prin care se poate ajunge la bogăție,
mercantiliștii consideră că principalul motor de creștere a acestei este
producția, și nu consumul cum întâlnim în economia clasică de mai târziu.
Astfel, ei pledau pentru o încurajare a producției simultan cu creșterea
exporturilor și menținerea la un nivel mai redus al consumului. Pentru ei,
bogăția națiunii nu a fost definită în termeni de agregare a averilor
individuale. Pentru o imagine cât mai corectă a doctrinei mercantiliste trebuie
să distingem între mercantislimul timpuriu și mercantilsmul matur.
Mercantislismul timpuriu este considerat a fi cel al secolului al XVIlea.
Dezvoltarea comerțului în această perioadă impunea sporirea masei monetare
în circulație, dar nu oricum, ci cu putere de cumpărare constantă pe perioadă
îndelungată. Ca urmare, primele analize ale mercantiliștilor se îndreaptă către
probleme de ordin monetar.
TIPURI:

 Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism.

Principalii autor: Ortiz, Olivares și Mariana. Metoda preconizată de ei
constă în interzicerea ieșirii din țară a metalelor prețioase și în creșterea
exportului pentru intrarea de aur și argint din țară.
 Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat
denumirea de colbertism sau mercantilism industrial. Această denumire
își are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a deținut și
funcția de controlor general al finanțelor Franței în timpul lui Ludovic
al XIV-lea, a inițiat măsuri protecționiste pentru dezvoltarea industriei
și comerțului, ca mijloc de promovare a exportului de promovare al
aurului. În afară de Colbart, în Franța, mercantilismul a avut numeroși
susținători și s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii.
Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii dintre abundența monedei
și ridicarea prețurilor. Antonie de Montchrestein este cel care a dat
numele acestei științe prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie
politică”, publicată în 1615.
 În Anglia și în Olanda, mercantilismul a avut prin excelență o orientare
comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”.
Conform concepției respective, abundența de monedă, cheia
prosperității națiuni se realiza prin comerțul exterior. Principalii autori
sunt: Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory
King (1648-1712). Mercantiliști englezi au formulat unele idei care
aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea
de a adopta rate scăzute ale dobânzii și considerând aceste rate prețul
banilor. Ei argumentau de asemenea, că abundența monedei, necesară
pentru a realiza rate scăzute ale dobânzii, antrenează creșterea
prețurilor. Între contribuțiile mercantilismului englez, mai trebuie
menționată și teza formulată de Thomas Gresham (1519 – 1597),
prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda
rea alungă din circulație moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne
cunoscut prin introducerea noțiunii de valoare, prin propunerea de a se
contracara șomajul prin scăderea salariului, cât și prin cunoscuta
formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avuției:
„munca este tatăl, iar pământul este mama avuției”.
  Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu,
pune în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public și
prefigurează în fapt școala istorică germană.
 Mercantilismul comunist-România „epocii Ceaușescu”, când se dorea o
industrializare forțată bazată pe împrumuturi și plata prin mari sacrificii
ale populației datorată obsesiei pentru exporturi. Din cauza ineficienței
economice exporturile erau alcătuite din materii prime, spre deosebire
de „mercantilismul clasic”.

TEORIE:

Mercantilismul reprezintă prima reflectare teoretică a economiei dirijate,

printre ideile promovate se regăsesc:

- bogăția provine din comerț, bogăția provine din ajutorul acordat

comerciantului de către stat;

- materiile prime trebuie utilizate în industria internă și exportate doar

produsele finite;

- balanța trebuie să fie activă adică să se cumpere mai puțin de la străini decât
se vinde.

FACTORII CE AU DUS LA APARIȚIA MERCANTILISMULUI:

- Apariția statelor centralizate

- Apariția economiei de tip manufacturier/industrial dirijate de stat

- Marile descoperiri geografice

LIMITE:

- supraaprecierea rolului circulației mărfurilor în raport cu producția

- iluzia armoniei de interese dintre statul modern și agenții economici

- preocuparea redusă pentru teoretizare

- ignorarea consecințelor negative ale politicii economice