Nr. 1.

Biblioteca Semănătorul Tec!ie°de°

popularizare lite rară şi ştiinţifică, care va cuprinde
în vo lu m e de 5 — 6 coaie de tipar artico le , cari
s ar pierde în vraful ziarelo r şi revistelo r, deşi
prin conţinutul lo r ar fi vred nice să fie totdea­
una la în d em âna cetitorilor.
P rin eftinătatea ei aceasta bibliotecă este m e­
nită să se răsp ân d ească în pături cât mai largi,
să ajungă în m anile celor din tran şee, ce lo r de
prin spitale şi în m ânile tineretului, pe care să-l
Introducă în cunoştinţa preo cupaţiunilo r noastre
intelectuale.
Pân ă când ţine scum petea de astăzi a hârtiei,
va costa fie ca re num ăr 4 0 fileri şi se află de
vân zare la toate librăriile din ţară.
Au a p ă ru t:
Nr 1. Alexandru Ciura: fraţii schiţe din râsboiu.
Nr 2, Didor Slanciu: Cuib de rândunică şi alte
schiţe de popularizare ştiinţifică
Nr 3. Ion flpârbiceanu: Din uieaja preoţească
sch ije
Nr, 4. Dr. loan Lupaş: Din trecutul ziaristicei
româneşti.
Pentru tot ce priveşte „Biblioteca Semănăto­
rul" a se ad resă Librăriei diecezane din flrad.
 FRAŢII.
- POVESTIRI DIN RÂSBOIU. -

in
j; |

DE

A L. C I U R A

„BIBLIOTECA SEMĂNĂTORUL11.
:: EDITURA LIBRĂRIEI DIECEZANE A R A D . ::
1916.

I
Tiparul Tipografiei diecezane Arad.
 Fraţii-
„ L a B u d n ik , — îm i povestea un prieten
— du,pă o încăierare nespus de cum plită,
am răsbătut prin rândurile duşm anilor, că l­
când peste marţi şi răniţi.
S ’ auziau răpăituri de puşti, în depăr­
tări tot mai m ari, câte un glonţ priibeag
mai şuiera deasupra capetelor noastre... în -
eolo nu mai aveam de ce ne teme.
Câteva patru le, ne îndeplineam , la lu ­
m in a faclelor, opera d e salvare. Adunam
răn iţii, — de-ai noştri şi B uşi deopotrivă
— îi aşezam p e tărgi şi le dam drum ul spre
spital. Cu morţii aveam mai mult de lucru.
E r a greu să-i deosebeşti unul de altul. Ic i-
colo erau num ai resturi d e cadavre... o -mână,
un picior... şi u n ifo rm ele păreau aşa de
asemănătoare, pline cu m erau de sânge şi

- 3 - 1*
de noroi. Adesea întâlneam trei-ipatrii ca ­
davre, încleştate aşa de morţiş, în spasmele
din urm ă, încât nu m ai era chip să-i desfaci
din această suprem ă îm brăţişare... In un
loc am dat peste o adevărată m ovilă de
cadavre.
— Ştiţi voi oe-i aici — întrebă u n u l?
Nu ştiam , ce să-i răspundem, p riv in d
m orm anul de hoituri.
— E steagul... zise cam aradul, veniţi
să-i luăm binişor la o parte, şi o să vedeţi,
că steagul e chiar de desubt...
D u p ă o m u n că de aproape u n ceas, reu­
şirăm să separăm , încetul ou încetul, cada­
vrele v itejilor, aşezându-i în două gru pu ri
separate, pen tru înm orm ântare.
Când am aju n s la oei d in urm ă, am
simţit, că m ă podidesc lacrim ile.
C am aradul m eu avea dreptate.
Steagu l regim en tu lu i era chiar de desubt,
iar alături de el — lin moroiul ■stropit de
sângele atâtor v ite ji — era steagul nostru
tricolor, pe care ni-1 dase la o gară o socie­
tate de doam ne, spun and u-ne să luptăm sub
el cu cinste, şi să-l aducem înapoi cu vitejiei
ori cât ar fi de sfârticat. şi de c iu ru it de
gloanţe.
T u poţi să-ţi închipui, ce sentim ente mă
o p le ş ia u în clipa aceea, când am văzut ală­
turi — pentru întâia dată — cele două stin­
darde, acoperite de tru p u rile vitejilor... V e i
scrie odată, un foileton şi-l voiu ceti ş i eu,
să văd dacă ai reuşit să oglindeşti, pe deplin,
em oţiile înălţătoare şi reflexiile de am ără­
ciune, ce mă cutropeau...

D a r num ai acum iau seama, că avem de

gând să-ţi vorbesc de altceva, cu acest prilej.
D e cei doi fraţi din p ierd u ta noastră B a ­
sarabie.
* I
A ju n gem chiar la lim ita câm pului de
luptă. Cadavrele erau tot, mai puţine şi
vaieru l răniţilor nu ne m ai stânjenea, de­
cât foarte arare.

A tun ci ne pom enim , deodată cu un sol­

dat ru s, ce sta în fa ţa noastră, cu puşca în
m ână.
 — A ru n că arm a, ori te om orîm , îi str i­
gai, apropiind a -n e de el, eu baionetele în
vârful puştii.
— N u arunc arm a, răspunse el în rom â­
neşte, spre marea mea surprindere, dar o
ţin la picior.
— Ce vrei a ic i? Ce mai sta i? — îl în ­
trebai, aţintindu-i baioneta în dreptul piep­
tului.
— A m rămas lân g ă frate-m eu, Aă-1 apăr...
Anziain, că voi ciu n găriţi pe răn iţi... îşi am
rămas să-l apăr pe frate-m eu, că e rănit...

— C ine ţi-a spus vorba asta? V a f i o

născocire 11 ăroadă a ofiţerilor voştri, ca să
nu vă predaţi...
— E u aşa am auzit.
— P u n e puşca jo s ! Şi vei veni cu noi.
Tu răm âi prisonier, iar pe fratele tău îl
trim item la am bulanţă...

— Juraţi, că nu-1 om orîţi pe fra te-m eu ?

— Ju răm , prietene, fii lin iştit!

B asarabeanul asvârli arm a şi ridică m â- ■

nile, în sem n de predare.
 E r a numai în bluză, deşi era un îngh eţ,
ce te pătrundea până la oase. M antaua şi-o
asvârlise peste rănitul, oe gem ea înăbuşit.
A tu n ci am simţit, pen tru a doua oară,
cum mi se strânge inim a. D u pă atâta măcel,
după atâţia morţi şi schingiuiţi ce văzusem,
toată m ila mi se concentra acum asupra ace­
stor doi soldaţi basaraibeni; asupra acestor
doi fra ţi, cari nu se despărţiau nici în clipa
m orţii.
Sold aţii noştri ridicară pe rănit şi îl
aşezară pe o targă. E r a un flăcăiandru de
v r ’o optsprezece a n i; m ustaţa abia începea
să-i m ijească deasupra 'buzelor rumene.
— N iculae... nu m ă lăsa... strigă rănitul,
deschizându-şi ochii, în clipa când sim ţi,
că era ridicat p e braţele soldaţilor noştri.
— N u te las, frate d ra gă , răspunse cel
m ai bătrân, vin şi eu cu tine.
R ăn itu l avu un zimibet de uşurare, când
văzu şi pe frate-său, păşind cu noi alături,
înaintea tărgii.
î ş i deschise apoi, cu m ultă greutate bluza
însângerată la piept, scoase o cruciuliţă, ee
atârna de un lănţişor de argint — şi o duse
la buze...
*

Când ara aju n s la lagărul nostru, o fi ­

ţerii erau tocmai după m asa, fu m ân d u -şi
ţigaretele.
— Ce-i asta, strig ă unul, observând pe
prizonierul rus, cu puşca pe umăr.
D userăm p e cei doi prisonieri în faţa
lor şi le «puserăm povestea celor doi fra ţi.
Când isprăvirăm , unul din o fiţe ri, în ­
trebă, cu un zim bet:
— Şi ia sp u n e ! 'Ce credeai, că atâţia
soldaţi ai noştri se vor speria de puşca ta ?
— N u credeam ...
-— P en tru ce ai rămas dar lângă fra te-
tău, când ceilalţi ai voştri se retrăseseră cu
toţii ?
— O fiţeru l m i-a dat voie... A m spus că
vreau să apăr p e frate-m eu şi să mor şi eu
alături de el... A v e a m încă douăsprezece
cartuşe... D escărcăm unsprezece, ori num ai
zece... celelalte două rămâneau pentru m ine
şi pentru fra tem eu , să ne sburăm creerii...
M a i 'bine mort, decât să-l ştiu ciungărit de
duşm an.
— Frum os... asta e frum os, — spuse
un o fiţe r mai bătrân, — de>şi de ciungărire
nu trebuia să-ţi fie nici o teamă. Suntem
şi noi creştini. E in braw er K e r l ibist d u !...
■Şi ofiţeru l scoase o monedă de a rg in t şi
i-o asvârli. C e ila lţi,se 'grăbiră să încarce şi
ei cu daruri, pe coi doi fr a ţi.
*

R ă n itu l a fo st transportat la ambulanţă,

iar frate-său a rămas în tre prisonieri. TI
vedeam adese, când treceam pe lângă lagărul
lor, de unde ne trim itea senine de salut, cu
■mâna.
I n t r ’o zi l-am văzut m ai posomorât; faţa
lui arsă de soare aivea o paloare de mort.
C e i se întâm plase?
Am aflat povestea nenorocirii lui abia
m ai târziu, dela un cam erad de arm e, ce
stase, de pază, în m ai m u lte rânduri, lângă
tabăra prisonierilor, şi m i-a întregit-o unul
dela ambulanţă.
P rison ieru lui i-se dase voie, în două
rânduri, să se întâlnească cu frate-său bol­
nav. Când s’a înapoiat, a doua oară, la ta­
băra prisonierilor a p rin s a plân ge, d e ţi-se
rupea inim a. V e d e a e l bine, că nu m ai e
chip să scape b ietu l rănit, ce se sbătea în
cele din urm ă încordări ale tinereţii lui
rupte în două. N oaptea nu s’ a în tin s pe
rogojină să doarm ă, ci a îngenunohiat şi s’ a
rugat până în zori d e zi, când a căzut g ră ­
madă, doborât de neodihnă. M u rm u ra şi prin
somn vorbe neînţelese... frân tu ri de ru g ă ­
ciuni...
R ă n itu l, bietul, a m urit a treia zi şi l-a
înm orm ântat un p reot de ai noştri, după
toată rânduiala creştinească. P rison ieru lui
i-s’a dat voie să asiste la înm orm ântare,
unde şi-a reţinut lacrim ile, pe cât l-a u ier­
tat puterile, asvârlind apoi o mână de ţa­
rină asupra sicriu lu i alb, ce se cobora în
sinul păm ântului.
In noaptea aceea a durmit m u lt m ai l i ­
niştit. A vea m ângâierea, că frate-său n ’a
fost ciu ogărit şi că a fo st înm orm ântat cre­
ştineşte.

— 10 -
 P risonierul avea o adâncă m ângâiere:
— A şa slujeşte şi popa nost — zicea el
— în vrem ea “din urm ă, de când face slu jba
în m oldw eneşte. Că până acum nu era voie,
numai în lim ba M usoanului...
Spre ziuă a început să se bocească, eu
glas întretăiat:

B ra d u le, b ra d u le ! ,
Nu te supăra.
C ’ au ven it, ven it
Nouă m eşteri m ari
Cu n ou ă to p o a re
Ca să te d o b o a re .
B ra du le, b ra d u le !
Nu te supăra,
Că nu t e -i u sca.
V o r ven i, ven i
F ete şi (ficiori,
Z iua până ’ n zori.
Şi v o r lă crim a
L a cetina ta
Şi nu te -i u s ca !

— A ş a se bocesc şi în satul nost fetele

şi fic io r ii, duipă cei tineri — spunea cam a­
radul meu...
 Prim ăvară.
ţ
D in cer ui senin se cerne o ploaie de raze
în tr’aurite; s’ aud cum harfele H eru v im ilo r
se instrună pentru slăvirea marelui im n a l
vieţii şi al Xsvorului, care ne-a zăm islit din
neant...
R ândurile sglobii spintecă văzduhul în
zig-zag-uri .capricioase; fluturi multicolori
încearcă cele dintâi ieşiri în lum e, săltân-
du-se pe aripioarele lor plăp ân de; flo r ile
încep să-şi deschidă petalele parfum ate, ca
pentru a am ăgi pe aceşti cavaleri ră tă cito ri;
cântăreţii în tr ’ aripaţi ai codrului încearcă
trilu ri d u ioase; ici-colo s ’aud fr â n tu r i de
doină:
Toate plugurile umblă
Num’al meu şade la umbră!
E prim ăvară — ar exclama poetul.

— 12 —
 E prim ăvara — ar răspunde firea, ce
se ‘deşteaptă. I)ar h arfa poetului nu m ai
răsu n ă; csoardele ei «u n t mute. Ş i firea, oe
se deşteaptă e, p a r’că, mai p u ţin veselă,
ea pâ n ă acum.
P loa ia de raze întraurite e cernută ca
p rin tr’ un zăbranic, am intindu-ţi lumina
scăzută şi jaln ică a eclipselor so la re; ţipetele
de veselie ale paserilor răsună azi mai pu ţin
strident, ca prinse în t r ’o im ensă, invizibilă
surdină...
*

Poate că e n u m a i' o am ăgire a noastră.

L u m in a va fi ea tot aşa de inângăetoare
ca a lte-d ă ţi; trilurile p aserile tot aşa de
încântătoare, dar noi nu mai avem ochii de
altădată!
S u fle tu l ne e cern it şi vedem lumea din
afară, p rin prisma lui îndoliată.
A v e m câteodată clipe de înălţare; che­
mări tinereşti ne su n ă la urechi, — ca în
toate prim ăverile — .simţim cu m avântul
ne saltă p e io clipă dela p ăm ân t, spre culmi
ideale. 1

— 13 —
 P ar ne exprim, în .aceeaş clipă. A r ip ile
im aginaţiei noastre su n t rupte şi orice o p in ­
tire ni se pare zadarnică.
iSunt rupte a rip ile im aginaţiei noastre,
o ri sunt în g reu n a te cu plumlb...
In clipele, când va f i să n e ridicăm , de­
monul D istru g e rii n e bate binişor pe um eri
şi ne rânjeşte în f a ţ ă :
— „O preşte-te, din avântul tău cara­
ghios, tin ere! N u te eşofa degeaba să-ţi în -
struni lir a ! Nu iai seam a, că azi ţârăitul
tău de greer nu m ai poate răsbate p rin
uriaşa sim fo n ie , oe am aranjat-o cu atâta
competenţă, încât a am uţit toate scâncirile
duloege ale trubadu rilor cu ochii la lu nă ?
M uzica mea e stăpână de acum. S ’a trecut
vremea sonatelor şi sonatinelor lu i B eetho-
ven îşi C h op in . C h ia r W a gn er oel răsboinic
şi viforos poate trece şi el la penzie, ală­
turi de zeii lui reu m a tici! A zi nu mai e
decâl o singură sim fo n ie : aceea a mea. M a i
majestoasă decât T a ifu n -u l, mai sângerosă
ca uraganul, ce răscoleşte talazurile!
Toate zăgazu rile ridicate de sârguinţa

— 14 —
Voastră, în decurs d e atâtea veacuri, s ’ au
p răbu şit şi şivoiul se prăvale peste voi, ca
să n u m ai rămână peatră pe peatră din tot
ce aţi alcătuit voi! P riv eşte! Cântăreţele
codrului abia îndrăsnesc să ciripească; pa­
serile călătoare sboară speriate şi buim ăcite,
căci n ’au afl-at decât ruine p e locul unde
şi-au clă d it cu ib u rile; flo r ile nu mai sunt
aşa de vesele... parfu m u l lor s’a risipit... ele
ex ală mirtos de pământ şi de puitregaiu...
Sute de m ii d e morţi au h răn it cu trupurile
lor discompuse flo rile aceste... ele sunt. flo ri
din c im itir ... din cel mai im ens cim itir, pe
care l-a avut om en irea! Să nu vă amă­
gească deci nim ic din prim en irea acestei
p rim ăv eri. E o spoială, o mască, îndărătul
căreia s ’ ascund ecatombe de m o rţi, de ciungi
şi de o rfa n i rămaşi p e drum uri.
E u sunt duhul 'D istrugerii şi opera mea
e abia la începu tul ei. Sutele de m ii, ce s’ au
prăbu şit î n încăierarea cu m p lită, au m urit
moarte năpraznică. Şi voi ştiţi prea bine,
că cei ce an m urit moarte năpraznică, nu se
pot odih n i nici în groapă... S u fle tu l lor nu

— 15 —
află linişte în g ro a p a, oe li s ’a deschis fă ră
veste, şi pribegeşte p rin lume, în v iforu l
groaznic, ca o fr u n z ă deslipită de copac,
înainte de vreme. E i pribegesc în nopţile
cele mai negre, p u rtân d cu ei m iasm ele uci­
gătoare ale g ro p ilo r , răspândindu-le în
lum e... A tu n ci distrugerea va f i complectă
şi îm părăţia m ea se va statori pe deplin.
Să nu te înspăim ânte vorbele m ele şi să
nu ţi-se pară străin e! Oam enii au cu toţii
câte o părticea din m in e — o părticea destul
de ibunişoară... 0 m ai ascund e i; o m a i tăi-
nuesc suib lustrul cu ltu rii, dar ea iese totuş
la iveală, în m icile ciocniri ale intereselor
zilnice şi în m arile conflagraţii ale răsboaie-
lor. N u m a i cu p rile ju ri de aceste îţi dai
seama, cât de m are e stăpânirea mea. O pera
mea e neasăm ănat m ai uşoară, că aceea a
duhului Creator. E l munceşte veacuri dea-
rândul şi mie îm i a ju n g câteva zile, ca să
prefac în ruină cetăţi şi oraşe în flo rito a re,
să spulber m ii şi m ii de -vieţi şi să trag apoi
cu plugul o brazdă n eagră, peste pra fu l şi
cenuşa oe a mai răm a s” !
*

— 16 —
 A scu ltam , aiurit, cuvintele sinistre ale
dem onului. V ed eam , că are dreptate, şi mă
sim ţiam striv it sub povara grozavă a vorbe­
lor lui.
Aii s’ a păru t, pe o clipă, că bolta cerului
se năruie şi se întunecă şi că păm ântul în ­
treg se prăvale în haos...
A tu n ci am sim ţit, cum o mână priete­
noasă m ă atinge pe u m ă r:
— „O preşte-te, prietene, din gândurile
tale posom orite! Eu sunt gen iu l Creaţiei
— şi nu-ţi face n ici o supărare pentru cu­
vintele cin ic e ale D em onului distrugător.
E l e tăgada — şi tăgada e înru dită cu moar­
tea. E l n u poate să alcătuiască n im ic, ci se
bucură num ai când poate să surpe ceva, din
ce am clă d it eu.
D a r el n ’a reuişit niciodată să înăbuşe
în oameni dorinţa de muncă şi propăşire
— şi nu v a reuşi nici acum. E adevărat, că
azi se prăbuşesc şi se năruie atâtea vieţi şi
atâtea opere, ridicate cu sforţări enorme.
D a r, cu toată groaza ce ţi-o inspiră acest
spectacol, el n ’ are să dăinuiască m ult. I n
'
— 17 — 2
alcătuirea lu m ii de azi, s ’au strecurat, chiar
la tem elii, unele pietre găunoase... E ra şi
multă nedreptate p e lum e. Şi, cum tem eliile
au început să se cla tin e, o parte a zidului
s ’a surpat — dar n u m a i o parte — şi o vom
reclădi iarăş, m ult mai frumoasă şi mai trai­
nică, de cum era. Şi zidul se va ridica tot
mai sus... tot mai sus... până va atin ge ari­
pile norilor şi se va pierde în zările albastre.
D em onul [Distrugerii nu *va izbuti să
se încuibe în e l, decât arare, — din vina
oamenilor — când pietrile şi cărăm izile în ­
trebuinţate vor tfi rele... Atunci va încerca
să se cuibărească iar printre spărtu ri, dar
opintirile lui vor f i de scurtă durată şi za­
darnice.
M ăcelul ce se desfăşoară acum, nu e o
distrugere num ai, c i, mai m ult, o prefacere.
I n valurile de sânge şi de lacrim i ce cu rg ,
în uraganul de su spin e, omenirea se va p u ­
rifica şi se va înălţa sufleteşte... Ea va
desluşi, de aci în ain te, cărarea adevărată,
pe care să purceadă, ca să aju n gă la lim an .
E cărarea d ragostei, a milei şi a dreptăţii.

— 18 —
 P urcezând pe această cărare, ea va pu­
tea să-tşi clădească înainte m ăreaţa zidire a
civilizaţiei. Ş i opin tirile dem onului distru­
gător vor f i zadarnice, căci om enirea, avân-
du-şi cărarea bine precizată, va avea şi expe­
rienţa tristă dar edifieătoare a acestui mă­
cel cu m p lit. Luaţi p ild ă dela n atu ră ! Toate
viscolele toam nei, tot crivăţu l şi pustiul
iernii, e pentruea fire a să renască, nease­

% mănat m ai frumoasă r«i mai fecu ndă,7 cu fie -

care p r im ă v a r ă !”
*

Când g en iu l Creaţ.iunei şi-a isprăvit

vorba, am rămas cu ochii aţintiţi în za^'ea
scăldată ,în lum ină.
Rând unele sglobii spintecau văzduhul...
flu tu r i m ulticolori saltau în razele de aur...
trilu ri m ăestre răsunau din codrul înverzit.
M i-am descoperit capul, ca intrând în-
tr’un dom superb şi am în g â n a t:
— V in o între noi, sfâ n tă P rim ăv a ră !
V in o , cu su flu l unei noui v ie ţi: cu dra­
goste, eu m ilă şi cu dreptate!
V ie îm părăţia ta!

— 19 — 2*
 Tre i duşmani mititei.
M ’ am obosit, să m ai răsfoiesc printre
ştirile ziarelor. O hiar revistele ilustrate
publică atâtea orori, încât mici neyvii cei
mai puternici, nu mai pot rezista...
In urma u rm ei, nici chiar nervii unui
om norm al nu sunt deadreptul — frâ n g h ii
de corăbii!
Treci, ca ântr’o revistă fu g ară , titlii m ai
im portan ţi; te opreşti la şirele scrise cu
litere mai m a r i; pe urm ă răm âi tot aşa de
zăpăcit ca mai n ain te, exceptând cazul, că
ştirile din urm ă te-au încurcat şi mai m ult
încă.
Revistele ilustrate sunt mult mai expre­
sive. E de ajuns să le răsfoieşti, şi ochii ti
se Obosesc, de atâtea orori, ce ţi se în fă ţi­
şează, la fiecare p a g in ă : tablouri din tran-

— 20 —
ş&e, oam eni trăind o vieaţa de troglodiţi în
suterane... soldaţi m oţând în zăpadă până
în ibi'âu... şi morţi şi răn iţi... şi iarăş morţi
şi v ite ji decoraţi şi sch ingiuiţi...
E o serie in fin it de lu n g ă ... şi dacă la
aceasta mai adaogi şi văduvele şi orfan ii,
răm aşi fă r ă sp rijin , răm âi consternat (în
fa ţa cataclismul ui fă r ă păreclie chiar în
analele sângeroase ale răsiboaielor.

D ar iată, că gân d u rile posomorite mi

se lim pezesc. Iu partea redactată pentru
copii, alături de alte ch ipu ri drăguţe, ză­
resc u n u l, care mă captivează: ,,T rei mici
o rfan i sârbi” .
Ii văd .alături, doi băieţi şi o copilă,
îm brobodiţi în straie de iarnă, zknbind în
faţa aparatului fo tog ra fic, cu acea incom­
parabilă candoare inconştientă, pe care
num ai copiii nevinovaţi pot să o aibă...
Ce-tşi pot da ei seamă de măcelul cu m ­
plit, ce se deslănţuie în p rea jm a lor ? Ei
n’ au g u stat încă din pom ul ştiinţei — al

— 21 —
binelui şi al rău lu i — n ’au fo st m em bri la
„N arodn a O b ra n a ” ; n ’au ju ra t încă pe ca­
pul de m o a rte ; habar n’aveau de iadul, ce
elocotia sub picioarele lor, gata să isbuc-
nească în orice clipă.
Ia d u l a iabuenrt.
Flăcările lui uriaşe au incendiat lum ea
întreagă, dar cei trei băeţi nu-şi puteau
da seamă n ic i .acum de ceeaoe se petrecea
în ju ru l lor. E i adurm iau seara, m ân gâi n-
du-.şi ju că riile, şopti ndu-şi ru găciu nile:
pentru tata, pentru mama şi (pentru ei. Ş i,
în vis, revedeau an uite din fig u rile , pe cari
le cunoşteau din povestirile bu n ieăi: îngeri
cu albe aripi în tin se , ce păzesc p e băieţii
cei b u n i; zine îm brăcate în haine d e sp u m ă ;
pitici cu barba lu n g ă şi al'bă isbind cu cio­
canele lor m ititele în stâncile peşterilor;
smei şi balauri în t r ’ aripaţi, ce varsă fo c şi
pucioasă şi-şi aruncă buzduganul, cale de
şapte poşte...
Poate tocmai visau cu aceşti smei g ro ­
zavi, când u rgia războiului s’ a năpustit şi
peste căsuţa lor. T atăl era plecat de m ult

— 22 —
pe câm pul de lu p tă ; fratele lor m ai mare,
deasemeni. A u rupt-o la fu g ă , şi când m am a
şi bunica nu i-a mai putut duce în braţe, s ’ au
luat de mână şi au p rin s a tropăi cu opin-
cuţele, prin tina desgheţată... .S’ auziau poc­
nete neîntrerupte la spatele lor şi vâlvătaia
•caselor aprinse le trim itea lu m in i însânge­
rate. E r a o înghesuială cu m p lită. S ’auziau
răgete de rvite, nechezări de ca i, ţipete de
fe m ei speriate şi scâncete de copii treziţi
din somn şi porniţi la goan ă...
Ş i, în vălmăşala aceea s ’au pom enit, deo­
dată, sin gu ri, ţinându-se de mână. A u înce­
put atunci să ţipe, plân gân d cu su gh iţuri:
„M a m ă ! M a m ă !... B u n ic ă !” D a r oam enii
treceau grăbiţi pe lângă ei şi m a m a lor nu
se mai vedea din învălm ăşeală. E i stau, de
m argin ea drum ului, ţin ân d u -se de m ână,
până a trecut întreg convoiul, şi când nu
mai era nim eni, au început să plângă.
Se revarsă de zi.
F ră ţio ru l oel m ai m a re le-a spus atunci,
să nu se supere; v o r m erge iar acasă, căci
el cunoaşte drumul.

— 23 —
 Â u pornit toţi trei cu gândul să-şi ro­
stească rugăciunea de dimineaţa, să bea
apoi lapte, şi să se joace in ograda lor, ori
să asculte poveştile bunicăi.

D ar cu cât ise apropiau mai m ult de sat,

cu atât auziau pocnete tot mai asurzitoare.
Flăcările se în ălţau până la cer şi fu m u l
caselor aprinse pătrundea până la ei. D ela
o vreme l i s’ a părut, că în faţa lor aleargă
oameni m u lţi, cu puştile în mână, răcnind
ca smeii din poveste.
A tun ci s’ au speriat şi ei şi şi-au z is:
„ s ’o luăm la fu g ă ” !
'Şi au fu g it, ţinându-se unul de altul,
până n ’au mai p u tu t fu g i, şi s’ au adăpostit
apoi sub un pod.

iSimţiau acum, că sunt în prim ejdie. A u ­

ziau, cu m oam enii fu g în goană peste pod,
desluşiau tropotul copitelor şi uruitul greoi
al carelor.

E i stau p itiţi în ascunziş, oprindu-şi

răsuflarea şi, strângându-se tot mai m ult
în deolaltă, ca să se încălzească.

— 24 —

%■
 Sgoihotul încăierării se auzia tot mai
departe; ei se sim ţiau mai uşoraţ.i acum,
se astrânseră mai aproape în tr ’un ungher,
şi adurm iră.
*

C ând s’ au pom enit, soarele era aproape

de asfinţit. L e era f r i g , şi nu mai puteau
de foam e.
A u ieşit din ascunzişul lor şi au încercat
să ia drum ul cătră sat. D ar se opriră în
curând, căci la m argin ea drum ului întâlniră
o g răm ad ă de' morţi îşi, alături de ei, m ulţi
răniţi, ce se căit au în gura m are.
A u rupt-o la fu gă peste câm p şi au înce­
put >să ţipe şi să strige după ajutor.
P r in ceaţa 'înserării, desluşiră lum ina
unui fo c. E i o luară în tr’ acolo, speriaţi de
întunerecul, ce se ©olhora peste lume.
A c i deteră de soldaţi de' ai noştri, cari .
cu gân du l la .copiii lor de acasă, îi prim iră
b in e ; le deferă de m âncare şi îi culcară
apoi p e m icii duşmani nevinovaţi, alături
de ei, pe paiele din şanţuri.
Şi aşa s’ au adăpostit cei trei orfani sârbi,

— 25 —
până ce au aju n s m ai apoi în tr ’ un asii de
copii, unde se îm părtăşesc de cea mai bună
îngrijire.
*

P rivin d chipul celor trei băieţi zim bi-

tori, alături de soldaţii noştri, ce zim besc
şi ei, uiţi ipe o clip ă ororile răsboiului; uiţi
flagelul ce bântuie peste om enirea nenoro­
cită, dela un p ol la altul, şi sentim entul
dumnezeesc al m ilei şi al păcii ţi se trezeşte
iarăş, din tr’un u n gh er uitat al su fletu lui.
P e o clip ă te simţeşti elevat sufleteşte,
când vezi că soldaţii cei îm brăcaţi în zale
răsboinioe din creştet până în călcâie, sunt
şi ei oam eni, cu inim a caldă, -ch ia r şi pe
•câmpul de măcel, unde ei se «fâşie ca f i a ­
rele şi v ieţile se prăbuşesc şi se stin g cu
m iile în câteva clipe, ca nişte biete lu m i­
niţe de oeară uitate pe uu m orm ânt, în su­
fletul cutropitor al vijeliei.
•Şi alte tablouri luminoase ţi-se în şiru ie,
tot aşa de m ângăitoare, din peisajul stropit
de sânge, înnecat de fu m şi ciu ruit de
gloanţe.

— 26 —
 Iţi am inteşti, cum în ziua în v ie r ii, focul
om orîtor s ’a curmat deodată. D u şm a n ii au
ridicat din şanţuri o tablă m a re de carton,
pe care au scris, cu -slove ch irilic e: „H risto s
a in v ia t!” A i noştri au răsp un s: „A d e v ă ­
rat, că a în v ia t !” şi au contenit din ppşcat.
S ’au închin at, in dim ineaţa acoeâ, cu ochii
p lin i de lacrim i, în faţa zilei m ărite a î n ­
v ie r ii; şi în rugăciunea lor s’au gândit la
cei de acasă — şi au plâns...

Sen tin elele aduceau un su bofiţer rus,

legat la ochi, purtând în braţe un coş plin
de toate bu n ătăţile: ouă roşii, pâne sfinţită
şi sticle cu vin, alături de o scrisoare:
„D o r im sărbători fericite du şm an ulu i v i'
teaz” . T rim isu lu i i-s’a luat legătoarea dela
o c h i; el s’ a oprit în faţa com andantului,
isbindu-şi pintenii şi o feri coşul eu daruri,
salutând.

-f- Com andantul îi întinse m âna, îi m ul­

ţumi şi-l puse apoi la masă, să-l ospeteze. Şi
când s’ a înapoiat l-a încărcat şi el de daruri.

— 27 —
 Tablouri de aceste — ori cât de spora­
dice ar f i — ne mângâie şi n e ridică su­
fleteşte.
E le sifnt. oazele binecuvântate, eu apă
răcoritoare şi um bră de palm ieri, în im en­
sitatea p u stiu lu i; dovezile cele m ai ecla­
tante, că cu toată furia deslănţuită a râs-
boiului, — eu toate ororile, ce se săvârşesc
pretutindeni — soldaţii păstrează, sub zalele
lor răsboiini'ce, o inim ă, ce bate la fe l cu a
oamenilor celor mai iubitori de pace.
S u ferinţele şi grozăviile acestui răshoiu
vor curăţi tot m ai m ult această inim ă om e­
nească, de. cultul căreia ne-am în g r ijit aşa
de puţin până acum.
E a va avea să schimbe, la tim pul său,
tem eliile &urnii v iitoare şi să alcătuiască
de aşa noua clădire a societăţii om eneşti,
încât astfel de m ăceluri îngrozitoare să nu
se mai poată nici închipui măcar.
F ericiţi cei ce vor ajunge să vadă acest
grandios răsărit de soare, pentru ivirea că­
ruia s’ au vărsat m ări de sânge şi oceane
de lacrim i!

— 28 —
 I J%OS?58i38 §%Q|£3Sfc>8
BofgQSOfe* 8cfgSSÎO<&f

Povestea rândunelei.
D in ţările dela m iază-zi, din E gipetu l
cald şi p lin de miresme, a plecat un cârd
de rândunele, să-şi ia sborul spre lăcaşul
lor din miază-noapte.
P lecarea l i - s e părea mai grea ca ajtedăţi,
căci cele câteva tovarăşe, cari se încum eta­
seră în la rg u l m ării, sprijin in du -se pe ca-
tarturile navelor, aduceau veşti tot mai în ­
grozitoare despre răisboiul, ee s’ a pornit Ia
miază-noapte, între oam eni. „S e omoară,
soro, şi se sfăşie ca fia re le din codru” —
spunea o gureşă rândunică — - „ ş i n ’avein
ce m a i căuta pe aoolo, căci cuiburile noastre
s’ au pu stiit, deodată cu p â rjo lu l, ce a dat
peste lu m ea de acolo” .
M ai întâiu se gândiră să răm ână acolo,
ori să se retragă şi mai în jos, — deşi le

— 29 —
era groază de căldu ra ameţitoare — dar, în
cele din urm ă, se hotărîră totuş să plece,
căci văzduhul cam m irosia a p r a f de puşcă
şi în preajm a lor. Rândunelele sosiau tot
mai m ulte de pe ţărm ul M ă rii-R o şii şi se
tânguiaii, că nu m ai e de trăit pe acolo, căci
n ’auzi zi şi noapte decât pocnete de puşti
şi răcnete de oam eni, ee se sfâşie...
— „ S ă plecăm dar” , — îşi ziceau rân­
dunelele — „oricum e mai bine, să vedem
ce mai e şi pe la cuiburile noastre de a c o lo !”
Şi se adunau tot m a i strâns unele lângă
altele, tix ito .în erepăturile piram idelor,
ascultând m ugetul de pierzanie al vântului
ce biciuia n isipu l pustiului, clipocitul .som­
noros al N ilu lu i albastru, şi chem area tot
mai lăm urită a m ării îndepărtate.
*

A u pornit la dru m , orânduindu-se după

vechiul lor elbioeiu, stârnind vânt cu ari­
pioarele şi um plând văzduhul cu c ir ip itu l
lor vesel.

P ăm ântu l răm ase departe în urm a lo r ;

— 30 —
piram idele abia se mai deosebiau aou.111,
ca nişte m uşuroaie... N ilu l sin g u r se mai
desluşia, ca o făşie de argint sclipitor...
Sburau acum în tre cer şi a pă: două
im ensităţi albastre. V a lu rile săltau de abia,
cu m lădieri de .somnolenţă, îngânându-le
şoapte de chemare.
S im ţiau lipsa acestei chem ări.
C um nu mai desluşiau sub ele nici un
punct de sp rijin , nu-şi puteau da seama de
distanţa ce o parcurgeau, şi — cu tot sborul
lor n econtenit —- li-se părea, dela o vreme,
că stau locu lu i şi se sbat zadarnic, în văzduh.
M ici puncte negre se zăriau în nesfâr­
şitu l albastru al m ă r ii: .corăbiile. E le se
aţineau p e urma. lor, şi când simţiau că
aripile le-au slăbit prea m u lt, se coborau
înspre ele, pentru a se odih n i şi a se hrăni
cu ifărîm ele de acolo. P op a su rile aceste le
îngreunau şi m ai miult drum ul. N um ai
atunci sim ţiau ele deaibinele greu l călăto­
riei. A b u r ii săraţi ai m ării le îngreunase
aripile atât de m u lt; sim ţiau o sfârşeală
prin toate încheieturile, şi aţipiau într’o

— 31 —
toropeală înru dită cu moartea, din care n ’ ar
mai fi dorit să se deştepte.
Ş i se deşteptau, bietele, mai repede, de
cum s’ar fi aşteptat. A cu m , că răsbătuseră
peste în tin su l M ed iteran ei şi se simţiau mai
la adăpost la tot p a su l, se pom eniră, dela o
vreme, în cu m plite bubuituri de tun, cum
mu mai auziseră niciodată. 0 luară spre
apus, fă ră să se opriască în locurile atât de
prietenoase şi binecunoscute. B u b u itu rile
duşmănoase se auziau din oe în ce mai rar
şi ele îşi ziseră atunci, cu bucurie: „A m
trecut peste p rim ejd ie... Erau num ai po­
veşti de sp eriat co p iii vorbele despre bă­
taie, vedeţi că nu se m ai aude n im ic ?”
Sburară câteva zile în pace, oprindu-se
unde voiau, căci acum se ştiau călăuzi mai
bine, şi-şi puteau da seama de drum ul ce-1
parcurg, căci nu m a i era marea sub ele, ci
pământul.
*

Dar liniştea li-se curm ă din nou, ch iar

în clipa când zăriră lin ia atât de cunoscută.
B ubuitu rile de tu n u ri s’auziau iară ş;

— 32 —
corbii rotiau în cârduri tot mai dese ,în
p rea jm a lor — şi mirosul de hoituri şi de
p r a f d e puşcă răsibătia tot m ai penetrant
până la ele.
„ S ă trecem repede” — şi-au zis rându-
nelele şi au luat-o apoi în susul apei, cu
gân du l să n u se oprească decât în satul lor.
P âlcu l se îm prăştie, ca o ceaţă, în tr ’un ci­
rip it neîntrerupt. M ai gălăgioase erau cele
ce se apropiau de cămin. P a rtea cea mai
mare o lu ă spre miază-noapte.
P â lc u l cellalt mai sbură o vrem e 'în susul
apei, apoi trecu în dreapta flu v iu lu i, ciri­
pind tot m ai vesel, în aşteptarea cuibului
ce-1 întrezăreau.
Când să se coboare spre satul unde îşi
părăsiseră cuiburile, răm aseră speriate, ro-
tindu-se de câteva ori deasupra ruinelor, cu
ţipete desperate.
— V e d e ţi, — spuse o rândunea mai bă­
trână — nu era mai bine să ascultaţi de
noi şi să răm ânem acolo?... V ă aduceţi'bine
am inte, că în toamna trecută am plecat mai
de vrem e ca altedăţi, căci oam enii se în ­

— 33 — 3
vrăjbiseră .încă de pe atunci, şi gălăgia lor
ne-a silit să ne vedem de drum , cât m ai în
pripă... V ed eţi b in e , că nu s’au astâm părat
nici până azi. F oc şi pâ rjo l a rămas pe urma
duşmăniei lor. U n d e sunt cuiburile noastre?
Unde sunt streaşinile, ce adăpostesau m icile
noastre lăcaşuri de lu t? P r a f şi cenuşă a
mai răm as! Ş i nu vezi grăunte, n ici g â n ­
gănii pe nicăiri. C u ee să trăim noi ? A şa
păţeşti, când te iai după vorba copilan drilor,
cari abia şi-au destins aripile şi se cred mai
înţelepţi ca b ă tr â n ii!
R ândunelele tăceau posomorite.
N ic i chiar tin e rii gureşi, cari alcătuiau
opoziţia şi luau cu vân tu l cu orice p r ile j, —
nu mai îndrăsn iră să ciripească nimic.
P oposiră pe cel dintâi copac, ce le veni
în cale, cirip in d abia în şopote, în g rijo rate
de soarta ce le aştepta, contemplând cu des-
nădejde ruinile răm ase pe urma prăpădului.
V răb ii sfătoase sburau pe alături, arun-
cându-le vorbe de ocară: „ L a ce aţi m ai
venit şi Voi acasă? V oi sunteţi voiajori
vestiţi; căraţi-vă de unde aţi venit, că pe

& - J4 -
aici n ici noi nu putem trai, cari suntem
băştinaşe şi nu ne mutăm cartu l ca ţiganii,
după cu m se schimbă vrem ea” . R ândunelele
nu răspunseră nim ic, păstrând, şi pentru
mai departe, dispreţul lor suveran faţă de
aceşti burghezi ai neam ului m t r ’ aripat.

U n cârd de corbi rotia în apropiere. C el

mai bătrân din ei se abătu înspre copacul
lor şi le z ise : i
— B in e aţi venit, ju p ân ese! M ă închin
cu p lecă ciu n e! S ă nu vă m ai fie teamă de
n im e n i! P u ii voştri pot isă se adăpostească
lin iştiţi î n cuiburi. A c i paserile de pradă
— cu m le nu m iţi voi, în batjocură — au
atâta hrană, încât pot să vă îm prum ute,
cu prisosinţă. N u duceam noi lipsă nici până
a cu m ; dar azi putem trage deget chiar 011
îm păratu l vultu r... Su n tem aşa de g h iftu iţi
şi de bogaţi, încât tot neam ul păsăresc ar
putea să ia pildă dela noi. P riv iţi-m ă bine
şi observaţi, cum am în tin erit, cu toate că
nu sunt chiar de ieri-alaltăieri. N u ne mai

3*
hrănim de-acu cu hoituri de anim ale, ci cil
stârvuri de oam en i... Ş i carnea de om e cea
mai dulce pen tru stom acul cam deranjat al
unui corb b ătrân ! V e z i, oamenii se ţin aşa
de cuminţi — am avut ocazii destule să ne
convingem de cum inţenia lor — dar ei nu
înţeleg un lucru aşa de eviden t: eea mai
bună carne e cea de om . A u ziam , din pove­
ştile voastre, că oam enii negri în că se h ră­
nesc eu carne de om . A ce ia sunt m ai deştepţi:
sunt pe sem ne u n i e i de corbi şi ei, că în ­
ţeleg care e bucata cea mai rafinată... Ă ştia ,
albii de pe aici, se omoară şi când au în ain ­
tea lor m orm ane de hoituri atât de gu-
stuoase, în loc să .se ospăteze cum se cade,
după atâta trudă, î i lasă în -ştirea D om n u lu i
să putrezească, ori, dacă au răgaz, î i î n ­
groapă în păm ânt. Spu n eţi voi nu sunt oa­
menii n işte nebuni de legat? Pentruoe se
luptă ei atunci, dacă nu se hrănesc cu car­
nea duşm anului m ort, care e bea mai dulce
carne de pe lum e ?
R ândunelele tăceau, ascultând îngrozite
povestea corbului bătrân. — Nu răapun-

— 36 —
d e ţ i? urm ă el — destul de rău ! A r fi vre­
mea să vă (băgaţi şi voi odată m in ţile în ca p !
Ce credeţi voi, că m usculiţele p e cari le în ­
gh iţi voi cu ciocul nu punt v ie t ă ţ i? — şi aşa
serie la carto, că toate vietă ţile au dreptul
să trăiască — dar noi ce stricăm ? Gustăm
din m o rtăciu n i; hoiturile nu se pot. supăra
de ast.a, căci vieaţa lor e încheiată şi noi nu
facem decât să le uşurăm opera de discoin-
punere şi de îm preunare cu natura —
m am ă... Băgaţi^ de seamă, jupâneselor, că
am cetit şi eu puţină filo z o fie ? H e he! Ia ,
'băgaţi-vă m inţile în cap — v ’o repet — şi
vă lăpădaţi şorţurile albe. A z i negru e cu­
loarea de p referin ţă; întrebaţi de oameni,
dacă nu credeţi! Şi aşa cum zic, luaţi şi voi
haina noastră şi obişnuiţi-vă cu hrana, ce
o m âncăm noi. In curând vi se destind cio­
la n e le ; n u veţi mai fi aşa de rebegite... zău,
nu vă supăraţi, dar se vede că vă hrăniţi
numai cu ţânţari... Şi — s’ auzim de bine,
jupânese, până dimineaţă vă mai răsgândiţi!
*

D im in ea ţa, când corbul s’ a abătut pe la

— 37 —
■copacul cu rândunelele, n’a mai găsit mici
una.
Unde erau ? A u plecat -în altă parte ? S ’ au
înapoiat în ţările m ai calde şi mai paşnice ?
N u pu tea şti n im en i.
Şi corbul croncăni, cu adâncă filo zo fie :
— V ez i, ce proaste sunt fluşturatele
astea! Să ia fru n za ’n buză, când le aştepta
aici atâta belşu g!

- 38 -
gjgagag agŞgşagS :
t M c i J V i t J v u trZ L tF Z L tF Z i

Clopotele...
I n tu rn u l bisericuţei de piatră, clopotele
prinseră a se işopwti, când um brele am urgu­
lui ânvăluiau lumea, cu vălu l lor cernit.
— A ţ i auzit — întrefbă clopotu l 'Cel mic
— aţi auzit vestea grozavă,' că de acum şi
pe noi ne vor dulce pe câmpul >de bătaie ? Ş i
glasu l n ostru , cu care chem am până acum pe
oam eni la rugăciune, se va schim ba iîn ţipet
de pierzanie ? E u nu în ţeleg, ce vor cu noi.
A vem şi noi graiul nostru, cu m au toate
vietăţile din lume. D e eâteori m oare vr’un
copilaş, eu îm i ridic pentru întâia oară g la­
su l şi adese, când e odraslă de oam eni să­
raci, î l petrec singur până la groapă. î n ­
dată ce am pornit să glăsuese, oam enii se
închină, şi până departe în v ă ile cele mai
afunde, îş i dau seama toţi c r e ş t in ii,. că s’ a
stin s un suflet ide copil, luându-şi
şborul spre o altă lum e, mai bună... V â n tu l
duce departe g la su l m eu , până în creştetul
dealurilor din zare, şi ele îl repetă în tr ’ un
ecou p lin de dragoste. N e cunosc o a m en ii;
ne cunosc păraiele şi dealurile de aici. C e va
f i de ei, când n u vor mai auzi glasu l nostru
şi turnul va răm ânea văduvit şi mut.? C e va
fi de ei, când îş i vor da seama, că glasul
nostru sfâ n t s’ a schim bat în ţipet de m ânie,
împroşcând, prin g u ra tunurilor, m oarte şi
pierzanie asupra vrăşmaşilor ? Ş i asta să o
facem noi, despre ca ri străbunii scriau :
— „M o rtu s plango ?”
*
— Linişte-'te, băete, îi răspunse clopo­
tul cel m ijlociu . C opii de vârsta ta nu pot
înţelege vrem ile g rele, prin cari trecem .
Soarta ,a rânduit să fim clopote, deşi puteam
fi, din capul locului, tu n u ri, sau obuze...
A ram a noastră se potrivia tot aşa de bine
şi pentru aşa ceva. V orba e, ea om ul să-şi
facă datoria cu cinste, ori unde 1-ajr pune.
Să ne pară bine, că glasul nostru se asea­
mănă eu acela ;al oam en ilor! N e-a m în d e­

— 40 —
plinit chem area în clopotniţa satului? N e
vom îndep lin i-o şi p e câm pul de luptă. B i ­
necuvântarea, oe s ’a rostit asupra noastră,
nu ne m ai priveşte din clipa cân d, asvârlite
în tu rn ătorie, ne vom schim ba în lichid fie r ­
binte. M u n citori, cu muşchi de oţel, ne vor
turna în form e nou i, şi vom vedea lum ina
zilei, sub altă înfăţişare, ca tunuri, obuze,
şrapnele... N e vom face datoria şi atunci.
G la su l nostru nu va mai avea tim b ru l evla­
viei, dar va avea pe acela al v itejie i! Nu
vi s’ a întâm plat niciodată, să auziţi, târziu
noaptea, bubuituri în dep ărtate, ce cutre­
m ură păm ântul din tem elii? N u v’ aţi g ân ­
dit atunci, că e glasu l tu nu rilor, ce "împarte
m ii şi m ii de morţi iu p rea jm a lui, în
vrem e-ee noi stăm î n clopotniţa părăsită,
ca o neputincioasă aram ă sunătoare? Ţ i-s
dragi oam en ii, băete ? E i b in e, şi mie m i-s
d r a g i; să mergem deci şi să-i ocrotim pe ai
noştri şi pe câmpul de lu ptă, ca să vadă
că nu n e-am uitat de ei n ici acolo! A z i se
prăpădesc m ii de oam eni în câteva clip e;
se darm ă catedrale strălucite şi oraşe, în

— 41 —
câteva ore. P entruce să credem, că în acest
măcel cu m plit, avem numai noi p riv ile ju l
de a sta liniştiţi la adăpost, privind cum
totul se surpă de ju r îm p reju r ?
M erg em şi noi şi n e ridicăm glasul în
mijlocul m ăcelului cum plit. Să ne bucu­
răm, că gla su l nostru va fi şi mai puternic
atunci, căci tot străb u n ii scriau despre acest
g la s:
— Fu lguxa frango!
*

Clopotul cel m a re, ascultă o vreme în

linişte, pe urm ă începu să glăsuiască şi el.
— A v e ţi dreptate, băeţi, în gralba voa­
stră tinerească, dar ascultaţi-mă şi pe m in e,
căci alte vrem uri s’au strecorat peste capul
meu. V rem u ri bune — mai m ult rele decât
bune — dar ele s’ au strecurat şi eu am
rămas! în ţe le g şi duioşia băiatului care nu
ştie decât să glum ească şi să p lâ n g ă ; înţeleg
şi sburdălnicia flă că u lu i, ce-şi cere partea
lu i de m uncă, pe câm p ul de măcel. V o i poate,
că veţi avea parte de e l, dar eu n u l... (Sunt
şi prea bătrân — şi m ’ am obişnuit atât de

— 42 —
m ult cu locul meu din clopotniţă, încât, nu
pot să-mi dau seama, ce aş putea eu folosi,
dacă m ’ ar scoborî iarăş şi m ’ ar asvârli în
turnătorie ? P refacerile aceste — cred eu —
sunt num ai pentru voi, cci mai tineri. E u
voiu răm ânea la locul meu, căci şi inscrip­
ţia veche, cu slove chirilice, din veacul al
X V I II-le a , mă va îndreptăţi să fi u adăpostit.
V o i v eţi merge şi vă veţi răsboi, dacă
datoria vă cere această je rtfă . Ş i câtă vreme
voiu răm ânea singuir, mă voiu strădui să
vă înlocueso, în toate slu jb ele, ce le ispră­
veam p ân ă acum laolaltă. Ş tiţi bine, că g la ­
sul clopotelor se schimbă, după vremuri.
A ltu l e glasu l lor din V in erea P atim ilor,
dela înm orm ântarea D o m n u lu i, şi altul e
acela din ziua în v ie r ii! A lt f e l se tânguesc
ele după un copil nevrâstnic, după un om
de rând, şi duipă un creştin vrednic, care
a ţinut la podoaba casei lui D u m n ezeu !
î m i voiu modula şi eu glasu l, după acela
al vostru, de câte ori va cere trdbuinţa şi
oam enii nici nu vor ibăga de seam ă, c ă voi
sunteţi departe. M ai e un lu cru , care mă

- 43 -
m â n gâ ie: <‘11111 am zis, alte vânturi au tre­
cut peste capul m eu . A m mai văzut destule
răstniriţi şi rău tăţi, desfăşuraudu-se acolo...
jos... unde stăpâneşte întunerecul...
Şi când glasul tunurilor am uţia, venia
iarăş rândul nostru. O am enii în v răjbiţi de
mai na in te se închinau cucernici, când noi
îi chemam lia rugăciune. Ii priveam cu ade­
vărată dragoste, cum urcă oolina, în haine
de sărbătoare, cu fe ţe le lum inate de o în tre­
bare p lin ă de m â h n ire: oare pentru ce se
sfăşie oam enii ca fia re le codrului, când ar
putea trăi laşa de paşnici alături, zilele, n u ­
mărate ce le au, în vieaţa lor cu aşa de
puţine bucurii ?
P e urm a v ije lie i ce s’ a descărcat dea­
supra lor, ei su n t m ai buni şi mai iertători,
căci su ferin ţele ce le-au îndu rat i-au înălţat
sufleteşte. E i în ţe le g atunci, cât de zadar­
nice sunt p o rn irile rele ale fir ii om eneşti
şi cât de m ic e om u l în faţa v ijelie i de
patim i, când îi dă frâ u liber şi pe urm ă
nu o mai poate o p r i.
Să-i vezi atunci, cum se pun pe lu cru !

— 44 —
 /

O goarele stropite cu sânge aduc roade mai

îm belşugate... oei cu dare de m ână sunt mai
m ilostivi ca cei săraci... oam enii revin la
calea adevărului, ca după un vis urît.
Să nu se tulbure deci su fle tu l nostru,
dragi tov a răşi! Eu voiu răm ânea la postul
meu şi voiu vesti şi în aceste zile de pier­
zanie, dragostea deaproapelui, chemând pe
oam eni să se închine lin lăcaşul cel sfânt.
V ije liile , — oricât de grozave ar fi ele,
— vin şi trec, dar din cuvintele E van gh eliei
nu se ve schimba nici o slovă, p â n ă la capătul
veacurilor.
V a veni vremea, când iarăş vă veţi în ­
toarce în clopotniţele voastre şi, adevăr zic
vouă, va veni vremea, când tunurile vor
amuţi pe v eci. E le vor f i duse atunci la
turnătorie, ca să fie schimbate în clopote,
•ce vestesc dragostea dintre oam eni şi mări­
rea lui D um nezeu.
Să nu uitaţi vorba m e a ; să nu uitaţi,
că datoria noastră este, să chem ăm pe oa­
m eni la adevărata vieaţă, cum spun bătrânii
în înţeleaptă lor vorbă:
— Vivos voco!
— 45 —
 In catedrala din Blaj.
In catedrala din B la j, în ziua de S â n -
Pet.ru, alături de publicul numeros, ce a
luat parte la serviciu l divin, s’ au rem arcat
două g ru p u ri de soldaţi, ce au stat de cu­
rând, faţă în fa ţă , cu priviri duşmănoase,
cu baionetele p e ţeava puştii, gata de atac.

In fru n te era un grup de prisonieri m us­

c a li; v r’o douăzeci de soldaţi voin ici, în
u niform e păm ântii, purtând pe o tiniehia
de pe piept n u m ăru l de prisonier. B lon zi,
cu ochii de un albastru spălăcit, stau cu ­
cernici, cu m a n ile încrucişate în faţa al­
tarului, închinându-se şi plecându-se adânc,
de câte o ri arhiereul îi binecuvânta din uşa
împărătească.
Ia r la spatele lor erau răniţii noştri din

— 46 —
spitalul D r.-n lu i H ân cu , în covârşitoare
m ajoritate, Români.
N u vi se pare paradoxală această ju x ta ­
punere ?
■Oamenii aceştia, înainte n u m ai cu câ­
teva lu n i, stau faţă în fa ţă, cu m âna pe&rmă,
gata a se sfâşia ca fia rele, în orice clipă.
Şi s’ au încăierat apoi, pe moiarte pe vieaţă,
până s’ au pom enit u n ii rostogoliţi la pă­
m ânt, iar alţii capturaţi şi dezarmaţi.
.Şi acum se întâlnesc iarăş, după luni
de sforţări şi suferinţe, sub boltiturile aee-
leiiaş biserici, ascultând slujba dumnezeiască
închinându-se Stăpânului a toate!
P e o clip ă te străfulgeră gân du l, că oa­
m enii ăştia, cari s’ au obişnuit cu şuierul
gloanţelor şi cu rânjetul m orţii, ar putea,
foarte uşor, să revină la fu r ia lor de acum
câteva lu n i şi să se încaiere pe loc, în tr ’o
vălm ăşeală de moarte...
D a r ei stau lin iştiţi, buzele lor şoptesc
ru găciu ni... şi chiar de li-se încrucişează
p riv irile, ele nu m ai au sclipiri de oţel...
Li s’a înm u iat îndârjirea din p riviri în faţa

— 47 —
■altarului, şi pe u rm a suferinţelor, ce i-an
făcut să îngenuncheze. Soldaţii lunecaţi isin
s’a schimjbat iarăş în om oa toţi oam en ii,
cum i-a rânduit D um nezeu pe lum ea asta,
eu trupul rolb ispitelor, dar cu su fletu l b u n
şi iertător.
0 rază de soare trece peste capetele lor,
saltând asupră-lle pulberea de aur, ca o a u ­
reolă de g lo r ie fu g a r ă pentru aceşti eroi
necunoscuţi, de cari nu va pomeni n im en i
în istorie.
T alazu rile răsboiului înfricoşat, i-a sal-
t.at, ca pe nişte m ici bărci vagabonde, i-a
isbit de obstacole, şi i-a fărâm iţat. P e urm ă,
i-a asvârlit la ţărm , ca să le arate cât de
neputincios e om u l în faţa groaznicului tai­
fu n , pe care sin gu r l-a scorm onit din som ­
nolenţă.
*

iDin şirele M u sca lilo r, se ridică cu un

cap, un bărbat v oin ic, cu barbă castanie; un
tip fru m os de popă dela sate.
E i stau sm irn ă, cu ochii aţintiţi la ico-
noastre şi ochii lor şterşi, par’că se lu m i-

— 48 —
ncază de o tainică scânteie, când zăresc chi­
pul M a ic ii Dom nului şi al M ântuitorului.
A p o i fla că ra din 'ochii lor se aprinde şi mai
m u lt, când zăresc p e S fâ n tu l N ic u la e, care
îi p riveşte din cadrul aurit, — ca şi la ei
acasă — cu barba lui albă de arhiereu bă­
trân, cu ochii milostivi şi înţelegători, cu
■dreapta întinsă spre blagoslovenie...

C in e ar putea prinde, pe o invizibilă

placă de fo n o g ra f, rugăciunile prisonieirilor
şi pe acele ale răniţilor ?
C in e ar putea m aroonigrafia atâtea o f­
tări, ce se înalţă rugătoare la cer, îm -
■prăştiindu-se apoi, ca o dâră de scântei, pe
tot cu prinsu l satelor văduvite, dela Tisa
şi M u ră ş până la Carpaţi — şi până dincolo
de N istr u şi de V o lg a ? ...
Sold aţii de ieri, înarm aţi până în dinţi,
stau azi, în un iform ele lor spălăcite de u r­
gia vrem u rilor năpraznice, fă r ă baionete,
fă r ă cartuşe şi fără p u şti, cu o ch ii aţintiţi
la ch ip u l M ân tu itoru lui ce ţine E van gh e­

— 49 — 4
lia deschisă, binecuvântându-i şi sptunân-
du-le dum nezeeştile cuvinte:
— P ace vouă!
*

U r g ia răsboiului decurge încă, în toata

furia.
Zeci de m ii de oam eni se încacră zilnic
să apere drapelul patriei şi să moară pentru
el, dacă soarta hotăreşte aşa.
Zeci de m ii se încaieră şi mor.
îm i întorc privirea dela răniţi şi p r is v
nierii din fa ţa m ea, căci viziunea în grozi­
toare de mai n a in te m ă obsedează iarăş.
Ii văd, cu ochii închişi, încleştaţi în
măcelul cu m plit, strivindu-şi ţeasta cu patul
puştii, răcnind ca fia re le... G loanţele şuieră
prin văzduh, şrapnele explodează deasupra
încăierării... şi tu n u rile varsă de pe cu lm i
blestem ul lor de pierzanie..
V ă d toate aceste g r o z ă v ii... îm i strân g
pleoapele şi mai tare — şi-mi astup urechile,
căci desluşesc ţipete şi răcnete, răp ăituri
de puşti şi bu bu itu ri de tu nu ri...
Tresar.

— 50 —
 P e -o clipă s’a fă cu t m işcare în biserică
şi era cât 'pe aci, să m ă pomenesc ţipând.
L u m ea îngen unchi ase; g la su l arhiereu­
lui s ’ auzia m ângâietor:
— L u a ţi mâncaţi, acesta este trupul
m eu!
V e d e n ia grozavă de mai nainte dispă­
ruse, ca prin farm ec.
Soldaţii înduşm ăniţi, stau îngenunchiaţi,
închinându-sje.
Ş i duhul D om n u lu i iplutia deasupra lor.
A cu m am înţeles pe deplin cuvintele
S crip tu rii, când pom enesc de haosul, din
care s’a zăm islit lum ea, şi — duhul D o m ­
nului p lu tia deasupra haosului şi a apelor...

- 51 -
 La anticar.
U n ziar francez aduce în discuiţe o ch e­
stie foarte interesantă la care nu ne putem
gândi fără 'oarecare emoţie.
E vorbă, nici m ai m ult nici inai puţin,
decât de excluderea vechilor eroi ai anti­
chităţii şi înlocuirea lor cu eroii actualului
răsboiu mondial.
Tot oe au învăţat până acum elevii des­
pre pildele de eroism din trecut, sunt abia
chipuri palide, în comparaţie cu sforţările
su praom en eşti, ce se înfăptuiesc acum, pe
tot cuprinsul bătrânei Europe, până din ­
colo de 'Caucas şi până pe ţărmul arid al
Lybiei de od in ioară...
Şi aşa, eroii de dem ult, ce se aşezaseră
atât de lin iştiţi în tronurile lor de fildeş,
cu m utră gravă şi solemnă, pentru a fi

— 52 —
adm iraţi de posteritate, vor fi necesitaţi a
se coborî de pe piedestalele în a lte şi a se
retrage lîntir’un ungher obscur, unde vor
petrece ca pensionari modeşti — zilele ce
li-le va mai rândui m em oria atât de in ­
grată a posterităţii.
Leon ida cu cei trei sute de viteji dela
T h erm op y le, falangele biruitoare dela M a -
rathon şi Salam ina se vor retrage binişor
111 întu n eric, când vot lua seamă, că băe-
ţilor nu li-se mai pomeneşte în şcoli de g lo ­
rioşii lor strămoşi, cei asemenea z e ilo r : dum-
nezeescul A eb ill, A gam em n on cel .departe
stăpânitor, vicleanul U llsse, înfricoşatul
A ja x ...
T ot asemenea îşi vor lua calabalâcul şi
v ite jii de pe malul blondului T ib r u : M uciu
Scaevola, H oraţiu iCocle, H o ra ţii, Scipionii,
până încoace la divii îm p ă ra ţi, .ce au sgu-
duit o lu m e întreagă, cu zân găn itu l spa­
delor de oţel, şi au întunecat soarele, cu
săgeţile lor şuerătoare...
.Se vor retrage şi ei, în um bra prim i­
toare a necunoscutului din care au răsărit,

— 53 —
dupace au strălucit atâtea veacuri în ochii
posterităţii adm iratoare.
Se vor retrage rfără înduioşare şi fără
mâhnire, asemenea umbrelor, oe se str e ­
coară pe C âm piile E lisee.
P ot trece şi ei în îm părăţia u itării, cum
au trecut puternicii lor zei, oe ocârmuiau
pe vrem uri, cerul şi păm ântu l: Joe. adu-
nătorul de nouri, A p o llo departe — săge­
tătorul, V en erea cea născută din spuma
mării, neprihănita Mm erv.a, N ep tu n , stă-
pânitorul m ărilor ş i — piui E nea, abătut,
pe ţărmul lavinian , după atâtea rătăciri şi
suferinţe...
E soarta oomună a m ăririi pământene, ea
şi a aştrilor rătăcitori: să strălucească o
vreme, .şi apoi să dispară în neant!
Nu e nim ic nou în soarta vitregă a eroi­
lor vechi.

Lum ea trece p r in atâtea p refa ce ri;

vrem ile de azi aru caracterul unui cataclism
uriaş — încât nu e mirare, dacă nu m ai
avem chef pentru eroii anticităţii, când ne
gândim la aceia ai zilelor noastre.

— 54 —
 A zi mor zilnic O SU'ta şi o inie de S o r a ţii
Cocles, apărând podurile dela N istru şi
Strij până jo s la Ison zo; iar suferinţa lui
M u ciu Scaevola dispare în fa ţa eroilor, ce
degeră la înălţim i de m ii de m etri, ou arma
în m ână...
E roii antichităţii aveau m ăcar prileju l
•de a-şi dovedi eroismul aju n gân d să se mă­
soare cu duşmanul în luptă dreaptă. Forţa
lor m usculară, curajaxlpersonal avea deplin
teren de validitare. A stă zi însă, când teh­
nica m odernă a născocit atâtea m ijloace de
distrugere, eroism ul personal dispare; azi
se luptă anassele, mai bine z is : comandanţii
dela masa verde, cari m işcă m assele ca pe
nişte ipioineri fără voinţă, pe e uriaşă tablă
de şah.
V it e jia personală a lu ptătorilor azi dis­
pare cn totul, în faţa m ultiplelor piedeci,
mai totdeauna invizibile.
Se luţptă .azi în văzduhul şi dedesuptul
tărâm u lu i. P oţi să f i cel m ai viteaz şi cel
mai voinic — şi o bombă asvârlită d in tru n
Zeppelin te fă rîm ă în bucăţi, chiar în clipa,

— 55 —
eand iuai hotărîrea, de a lupta ca âifi. 6r0tt,
până la cea din u rm ă suflare. Sute şi m ii
de soldaţi porniţi la asalt, răsbătând cu în ­
cordări supraom eneşti prin obstacolele de
sârme, în clipa celui mai înalt act de eroism ,
când sunt abia la o sută de paşi de tranşeele
duşmane — sboară în vânt în clipa, când
comandantul inam ic apasă butonul teren u ­
lui subminat...
Cari din eroii antioităţii pot sta alături
de sforţările titanice ale aviatorilor de azi,
ce se ridică la miii de m etri, pen tru a în d e­
plini slu jb a d e observaţie, prin ploaia de
gloanţe ce le şuieră pe la ureche ? Şi acolo
su s; dincolo de sborul vulturilor m ândri,
se pomenesc fa ţă în faţă eu un aviator in a ­
mic — şi se porneşte înfricoşatul duel ae­
rian, cu u n singu r secundant, ce rânjeşte
plictisit de .atâta m ă ce l: Moartea.

E roii anticităţii au fost m ari, pentrucă

au avut prilej de a-şi manifesta v itejia in ­
dividuală şi — m ai ales — pentrucă au

— 56 —
avut scriitori entuziaşti, cari le-au perpe­
tuat am intirea.
E i au fost ridicaţi pe piedestale înalte
şi au tronat veacuri dearândul în >ochii po­
sterităţii.
E vrem ea să se coboare acum, lăsând
locul altor eroi — sânge din sângele nostru
— pe cari i-am văzut trăind alături de noi,
şi prăbuşindu-se apoi în revărsarea îngro­
zitoare a Gheenei m oderne...
Să le păstrăm deci am intirea scumpă,
după vrednicie.
S ă scriem numele lor, cu slove de aur
pe păreţiii şcolilor şi ai bisericilor noastre,
ca g en eraţiile de m ai târziu să-i cunoască şi
să-i preamărească.
Să âm prăştiem pretutindeni chipul lor
iu b it; să socotim tot ce e lum inos în vieaţa
şi moartea lor de en oi-m artiri; să scriem
ziua şi noaptea, oa să le perpetuăm pome­
nirea.
V om a fla câte o lăture strălucitoare în
vieaţa celui m ai obscur erou „ fă r ă nume” ,
ca şi în aceea a intelectualilor noştri, al că­

— 57 —
ror nume ajunsese deja pe aripile popula­
rităţii.
Puşi a lătu ri, ei vor alcătui acel fio ro s
apogeu al je r tfe i şi al distru gerii, pe care
n i -1 dă V ereşagh in în superba lui pânză:
A p<>teoza r ăsboi uil u i .
Cu cât p ira m id a aceasta de cranii rân-
jitoare se va înălţa mai sus, cu atât titvefle
vor fi mai grăitoare, spuinând în lim j)a lor
de dincolo de V a le a P lâ n g e r ii: „A m adus
şi noi je r tfe ... aşteptăm şi noi o răsplată,
pentru urm aşii n o ş tr i!” ...
*

Şi aşa, eroii antichităţii vor trece, unul

câte unul, la a n tic a r ; literatura zilelor v ii­
toare îi va pomeni tot mai rar, desohiizân-
du-şi larg porţile, pentru eroii zilelor noa­
stre, ce s ’au stins, sub ochii noştri, în cea
mai cum plită încăierare, din câte s’ au v ă ­
zut sub soare...

— 58 —
 Crăciunul răniţilor.
— C u vâ n t ro s tit cu o c a z ia p om u lu i de C ră ciu n ,
o fe rit s o ld a ţ ilo r d in sp ita lu l „ S f. G lie o rg h e ” . —

Iubiţi fraţi!

S e î'miplineşte a n u l, de când tot în acest

,local — eu p rileju l aceleiaşi seri sfin te de
azi — m i-am ridicat glasu l, să spun câteva
vorbe d e m ângâiere şi îm bărbătare răniţi­
lor, ce erau ocrotiţi în sp ita lu l „ S f . Gheor-
ghe” .
Pe atunci credeam cu toţii, că acela e
cel dintâi şi cel din urm ă a ju n al Crăciu­
nu lu i, ce î l petrecem în răsboiu. Ş i iată,
că s’ a strecu rat un an de atuuci— şi îngerul
păcii nu s’ a coborît din ceriu, să îm pacepm e-
nirea răsvrătită; (bubuitul turnirilor con ­
tinuă să sguduie păm ântul şi oam enii, ce
degeră iarăş prin tranşele, se năpustesc şi
acum eu arm ele în mână, —r unii asupra
altora — ca să se omoare.
îm i aduc am inte ide seara de 'Crăciun
din anul trecut — şi dacă mă uit lf. feţele
voastre, fra ţilo r, îm i dau seama, de anul
ce s’a strecurat peste noi, lăsând în urmă-i
atâtea suferinţe. Nu imai sunt feţele, pe
cari le-am văzu't iîn anul trecut; în ajunul
C răciu n u lu i!
Sunt alte fe ţe străine. Cei de aicuin anul
s’ au lînsănătoşat şi s’au reîntors probabil,
la trupele lo r ; — au luptat, — de sigur, —
mai departe; unii din ei au rămas în vieaţă,
iar alţii vor f i prin alte spitale, ori poate
vor fi dej a în groapă, căzuţi cine ştie unide,
pe uriaşul icâmp de lu p tă dela Miază-moapte,
Miazăzi şi A pu s.
Acum e anul, când am prăznuit iseara
de Crăciun, ne g ân d iam , că D um nezeu se
va îndura să ne trim ită pacea dorită deo­
dată cu sosirea prim ăverii. Şi iată a trecut

— 60 —
prim ăvara şi vara, a trecut.toam na — fr u n ­
zele au căzut pentru a doua oară, de când
păm ântul e roşit de sânge — şi iarna ne
află tot în toiul răsboidlui cum plit.
Câte vieţi s’au stins în decursul ace­
stui an! C ât sânge a curs, câţi schilavi au
rănras, până ce câm pul d e lu ptă s’ a schim­
bat aşa, cum e astăzi. N u mai este urm ă
de Muscali în C arp aţi; Sârbia, oare a pro­
vocat aces't răsboiu cu m p lit, azi e isdrobită
cu totul — şi încăierarea tot decurge încă,
cu m are putere.
N e g â n d im , în această seară sfântă, la
toţi acei viteji, cari au sân gerat şi au su­
ferit, apărându-şi patria.
*

V o i, iubiţi fraţi, cari staţi acum în faţa

noasrtră, încă aţi luat parte la încăierarea
aceasta; voi aţi stat în faţa m orţii, oare
v ’a şuerat pe la urechi, dar nu v ’ a putut
răsturna, după cum <a răsturnat pe aţâţi
alţi tovarăşi ai voştri.
V o i cei de aci, — în cea rn'ai mare parte
R o m â n i, apoi M agh iari, N e m ţi şi Slovaci

— 61 —
— v ’aţd făcu t datoria pentru ţară şi, <1u-
păce vă veţi însănătoşa, uşor se poate să
mergeţi iarăş îin lin ia de foc.
Iată, oam eni de in im ă şi-au adus am inte
de voi, în această seară sfântă şi au grăbit
să vă aducă daruri, ca să vă mai alinaţi du­
rerea şi 'dorul, gân dindu -vă la cei de acasă,
cari petrec acuim C răciunul, singuri.
E o răsplată ipentru vitejia şi suferinţele,
ce lle-aţi în du rat, luptând pentru patrie. E
un semn de dragoste pentru voi toţi, cari
aţi apărat cu piepturile voastre, păm ântul,
în care odihnesc pă rin ţii şi strămoşii noştri,
pământul, care a fo s t botezat cu sângele
vostru, ca să aduică roade îmbelşugate. V o i
ştiţi fraţilor, când aruncaţi în păm ânt să­
mânţa, că aceasta aduce roade şi h ran ă ; tot
astfel sângele ce a cu rs şi s’a sbeut în pă­
m ân t; m iile şi m iile de cadavre, ce au fo st
aruncate în gro p ile cu var, — după încăie­
rările cu m plite — încă trebuie să aducă
roade. Ş i aceste v or f i : zilele de pace şi de
frăţietate, ce vor unma m ai târziu. Y o i, cari
în faţa m orţii aţi fo s t fr a ţ i; fra ţi trebuie

— 62 —
să răm âneţi şi în vieaţă, eu aceleaşi drep­
turi, aceleaşi îndatoriri, de cari v ’aţi în ­
vrednicit, trecând prin probele de sânge,
prin probele ‘de fo c, şi p rin probele sufe-
rinţii.
*

In seara 'aceasta sfâ n tă, iubiţi fra ţi, să

ne g ân d im , mai în tâi Ha ieslea d in V iflaiin ,
în care s’a născut M ân tu itoru l lum ii. S ă
ne gândim Ia P rea 'Curata Fecioară M aria,
care este sprijin în rugăciunile noaistre; să
ne g ân d im la în g erii, cari se coborau din
ceriu, vestin d păstorilor bucuria cea m are
şi câ n tâ n d : „M ă rire în tru cei de sus lui
Dum nezeu şi pe pământ pace, între oaimeni
bună-'învoire” .
■Să n e gândim , că E l s ’ a coborît din cer
pentru m ântuirea n oastră; că E l a pătim it
şi a m u r it îşi a fost îngropat... Să ne m ai
gân dim apoi, că a lînviat a treia zi, după
S crip tu ri, .şi că iarăş va să vie cu mărire,
să juideice v iii şi m orţii.
în v ie re a Lui înseam n ă şi învierea noa­
stră şi învăţăturile Iui duimnezeeşti, dacă

— 63 —
vor fi ascultat® cu sfinţenie de oam en i, vor
aduce iarăş pe lu m e, pacea m u lt dorită, căci
doară el neja p o ru n cit: „Iu b iţi pe duşm anii
voştri, faceţi b in e celor ,ce vă urăsc pe voi,
ca să fiţi ifiii T a tă lu i vostru din ce ru r i...”
Cu cât ne vom apropia .mai m u lt de
învăţăturile L u i, cu atât vom avea mai marc
linişte su fletea scă ; şi ne vom ridica ochii
spre casa Tatălui -Său din ceruri, unde sunt
m ulte lăcaşe.
I n seara aceasta sfântă, să ne m ai adu­
cem am inte, fr a ţilo r , de tovarăşii noştri
de arm e, cari au m u rit cu arm a în -mâna,
luptând pentru patrie. Să păstrăm, cu s fi n ­
ţenie, pom enirea lor, şi să zicem în gân du l
nostru o ru găciu ne, ca D um nezeu să-i odih ­
nească iî11 îm p ă ră ţia Lui, să-i m ângâie şi
să-i ocrotească, cu îndu rările iubirii S a le
de oam eni.
S ă n e g â n d im apoi, fra ţilo r, la aceia
cari .se a flă acum , p e câimpuil de lu p tă , în
ploaia de gloanţe a puştilor, în p r im e jd ia
obuzelor .şi a şrapnelelor, ce se descarcă asu­
pra lor, cu atâta fu rie.- Să n e gân dim la ei,

— 64 —
căci se luptă p en tru noi, şi să rugăm pe
D u m n ezeu să-i ocrotească, să le dea aju to­
rul! L u i, ca să-i vedem iarăş Întorcând urse
teferi la vetrele lor, p e cari le-au părăsit
de atâta amar de vreme.
*

I a r voi fraţilor, cari V a ţi strecurat p rin

p r im e jd iile răsiboiului şi v ’ aţi reîntors apoi
acasă, răniţi şi bolnavi, aduceţi-vă am inte
de năcazurile prin cari v ’ aţi strecurat, din
ziua când a sunat goarna d e luptă. A d u ce
ţi-vă am inte de m a rşu rile (lungi şi obosi­
toare, ce le-aţi fă c u t; d e căld u rile mari ori
de g eru l îngrozitor, ce va pătruns până în
m ă d u vă ; d e şamţurile în cari aţi stat p itiţi
săptăm âni de-arâmdul, în vrem e ce gloan­
ţele şuerau deasupra capetelor voastre, po­
vestea m orţii... AduJceţi-vă am inte de a/tacul
ce (l-aţi fă c u t apoi, cu baioneta pe puşcă, d e
încăierarea cum plită, când oam en ii se pră­
văleau alături de voi, cum se prăvălesc sp i­
cele holdei coapte, sub tăişul secerătorilor.
A d u ceţi-vă aminte cu m m oartea vă pândea
din tot co lţu l; cum ea s ’a n ăpu stit asupra

— 65 — 5
voastră şi era cât p ’aci să vă răpuină... D a r
m âna lu i D u m n ezeu v ’ a ocrotit, fir u l zilelor
noastre 'nu se isprăvise încă.
In m âna lu i D um nezeu e vieaţa şi m oar­
tea; în m ân a L u i sunt şi sufletele noastre,
de aceea să zicem întotdeauna, cu dreptul
Iov : „D o m n u l a dat, D o m n u l a luat, fie
numele D o m n u lu i binecuvântat” . C u acea,-
sta să vă m ân gâiaţi în suferinţele şi d u re­
rile, ce v ’au răm as pe urm a ranelor şi a
boalelor, ce v i le-aţi contras pe câm p u l de
luptă.
D e m a lte o r i,. în vieaţă n e în g â m fă m şi
ne uităm de aju toru l luii D u m n ezeu ; d ar
când suntem în p r im e jd ii şi nenorociri m ari
— cum e şi răsboiul de acum — ochii ni-se
deschid, şi vedem cât de neputincios şi m ic
e om ul, ca o fr u n z ă , p e care o svârle v ân tu l
încotro vrea... şi cât de m are lipsă are de
un sprijin itor puternic, care nu-şi u ită de
el niciodată, n ic i chiar în m ijlocu l celor
mai m a ri p rim e jd ii.
Să nu n e u ităm deci de acest Stăpân
drept şi m ilostiv, fraţilor, m ai ales azi,

— 66 —
cân d sim ţim m a i m u lt ca oricând, cât de
neputincios e om ul în fa ţa A celui ce e
D o m n u l vieţii şi al m o rţii, fă r ă roia căruia
nu se clatină n ici un fir 'de păr al capului
nostru.
Să suportăm cu răbdare şi Încredere în
E l , suferinţele zilelor d e azi, căci tot cre­
ştin u l adevărat trebuie să ştie, că vieaţa
noastră pământeanc n u e decât o trecere la
vieaţa de apoi, când v om sta în faţa drep-
tullui Judecător.
T o t creştinul adevărat ştie, că vieaţa
noastră păm ânteană n u e decât o V a le a
P lâ n g e r ii, purtând fieca re din noi pe fru n te
încă din leagăn sentinţa: „A d u -ţi am inte,
om u le, că păm ânt eşti, şi în pământ te vei
întoarce” .
I n zilele aceste grele, credinţa este cea
m a i scumpă com oară a noastră, de care tre­
bu ie să ne prindem , cu 'amândouă m ânile,
ca valu rile năcazurilor să n u treacă peste
capetele noastre.
N e ridicăm p riv irile spre cerul întunecat
de fu m u l (tunurilor, şi .albia întrezărim
steaua lum inoasă, ce s ’a oprit deasu pra
ieslei unde era P ru n cu l...
Ş i totuş — n u este iertat, sa scapam d m
ochi steaua acea, nici P runcul dumnezeetscr
ce se adăposteşte sub ea, căci atunci n u mai
avem n ici un s p r ijin în vieaţa aceasta, su b
povara atâtor nenorociri.
S ă ne ridicăm deci ochii, fraţilor, cu
încredere spre steaua cea m inunată şi spre
P runcul duonnezeesc şi să n e ru gă m :
„Isutee H ristoase, T u care te-ai crfborît
din cer, pentru n o i oam enii şi a noastră
mântuire, în tin d e -ţi dreapta binecuvântată
spre noi oam enii păcătoşi, cari ne-am u itat
de poruncile T ale. Ia rtă greşelele noastre
cele fără num ăr, şi f ă să se sălăşluiască
iarăş în sinul om en irii, duhul păcii şi al
buneiînţelegeri, cum î l vestiau în g erii, la
naşterea T a.
„C oboară-te iarăş între noi — şi ara*
tă-ne, cât de m u lt ne-am îndepărtat de po­
runcile Tale. iSpune-me iîncă odată, că atunci
când n e îm p reu n ăm m â n ile spre ru găciu ne
şi zicem „ T a tă l n ostru ” , înţelegem , că toţi

— 68 —
.o a m en ii sunt fra ţi, că avem acel aş P ărin te
în ceruri de care ne-am u itat d e atâ'tea-o-ri.
N o i am d a t C esarului ce este a l Cesarului
— cu m zioe S crip tu ra — şi îi vom unai da,
dacă trebuinţa va cere — îngăduiască-ni-se,
să dăm şi lui Dumnezeii', ce este a lu i D u m ­
nezeu.
„ Ş i vie îm părăţia T a , fie voia T a, pre­
cu m în cer, aşa şi pe păm ânt — A m i n !”

□□□□□□

— r»y —
SSQ§0S98380838Qg08®g

f A nfoniu Negru.
- O vorbire, ce nu s’a rostit. —

Prietene,
Cetesc o depeşă (laconică din Stockholrri,
în oare se spune, că o p t soldaţi invalizi de
ai noştri, ânapoindu-se, bolnavi de ftiiize,
din Siberia, au m u rit iîn F in lan da şi au fo s t
înm orm ântaţi apoi, c u onoruri m ilitare, în
oraşul T o m e a , d in Svedia.
A flu , în tre nu m ele vitejilor m orţi, şi
pe al tău, fr a t e ; teleg ra m a aminteşte că ©şti
R om ân, şi a i aparţin u t regim entului 33 d e
infanterie.
D e aceea udam sim ţit îndem nat, să spun
câteva cuvinte deasupra m orm ântului tău
străin, căci în ţara fiordurilor, utnde te
odihneşti acum , nu vei f i avut preot, ca să

— 70 —
te probodeaiscă 'după legea noastră rom â­
nească — nici fecio rii şi fe te le satului n ’ au
iştiut să-ţi aşeze la căpătâi, bradul 'strămo­
şesc, cu m se cuvine tuturor tinerilor, pe cari
v ifo r u l năpraznic i-a ru pt i n două, la cea
m ai fru m oasă vârstă.
E greu să cuvintezi azi, la groapa unui
fr a te , când m orm anul fr a ţilo r noştri, ce
dorm în păm ânt străin ar întrece, de nu
ştiu câte ori, în în ă lţim e, piram ida lu i
Cheops.
E greu... căci in im a noastră, după atâta
sbueium .şi su ferinţă, is’ a obişnuit cu d u re­
rea; s’a petrifdcat deabinelea. T răim azi
sub stăpânirea M o rţii, şi cei rămaşi în
vieaţă se întreabă adese, cu un aer de m i­
r a r e : de ce mai zăbovesc şi ei pe acest glob
de bu'mă, când ce i mai b u n i ai noştri s’ au
d u s?

Nu-nai pot da seama, prietene, d in cele

câteva rânduri ale depeşei, n ici cine ai fost,
— înain te de a intra în lu p tă — nici cari
erau îndeletn icirile tale în vieaţă?

— 71 —
 Candidat de advocat, sau alt soia de
cărturar nu m g se pare să fi fost-, căci
atunci aveai măcar rangul ide cadet, şi nu
te coborai în groapă, ca «simplu g rega r,
dupăce ai în fr u n ta t duşmanul în lin ia de
fo c , şi ai trecut p rin m artiriul a f i priso-
nier în Siberia.
D e aceea, icred eu, că ai fost ţăran —
cine ştie d e unde. D in M u n ţii A b ru d u lu i
sau .ai H u n e d o a r e i; idin Banat sau din Câ'm-
pia noastră.
Când ai plecat la sunetul goarnei, ţi-ai
lu a t rămas bun d e la nevastă şi copii —•
dacă ai avut — şi te-ai dus, cu gân du l p o ­
somorât, că poate n ’ ai să te înapoiezi. P e
u rm ă , când ai .ajuns în toiul vălm ăşelei
n u te-ai m a i g ân d it acasă, când vedeai, cu m
se prăpădesc cam arazii tăi. ,;C e-a da D u m ­
n eze u !” — ţi-ai zis atunci, şi «ai p o rn it
la năvală, cu ochii încruntaţi, cu buzele
supte...
Cronicarul g ră b it al răsboiului n ’ a avut
răgaz, să însem ne, în câte lupte ai lu at parte
şi cât de mare a fo st vrednicia ta. T e-a i

— 72 —
pom en it, la o vrem e răsturnat la păm ânt,
cu m em brele strivite, căci ch iar inam icul
te-a declarat de invalid, şi ţi-a dat drum ul
să v ii iar acasă, dupăoe ai petrecut atâtea
zile de su ferin ţă, în ţara d e glii aţă a M u s­
calului. D u p ă lu n i de zile, petrecute în tr’un
sp ital străin, — unde n u puteai schimba
o vorbă, în limba ta, decât cu dobtirei to­
varăşi d e suferinţe, |sch(iilavi şi ei, ca şi
tine — v ’ au aşezat, ca pe vite, în vagoane
— şi trenuri lu ngi au p o rn it spre S ib eria ;
în lu m ea zăpezii şi a puşcăriei.
A ic i .ai avut câteva lu n i de răgaz. L a
m uncă grea nu te puteau pu n e, ca pe cei­
lalţi, căci erai neom ... D ar ai avut totuş
destul p r ile j, să te co n vin gi, în toată ziua,
cât de amară e pânea du şm an ulu i, stropită
cu lacrim ile tale neputincioase!
I n t r ’o zi, când ai dat cu ochii de o
oglindă, ai început să tr e m u r i, ca prins
de fr ig u r i...
C in e era bătrânul acela, c u ochii şterşi,
cu barba lu ngă şi căruntă, ce te privia, ca
un străin, din ciobul o g lin zii ?

— 73 —
 Nu erai tu, idesigur! Căci erai -voinic
şi rum en, când ai plecat de ateasă; ochii tăi
erau plinii 'de vieaţă, iar braţul tău iâbia
la pământ trei flă că i deodată, 'din cei m a i
voinici, când te amestecai în certurile lor
dela horă.
Ş i totuş tu e r a i!...
'Spre seară, când te-ai în tin s pe rog o jin ă,
şi ţi-ai p u s m ânile căpăltâiu — că prea era
rece scândura goală — ai sim ţit cum te cu­
prinde o căldură, în 'dreptul in im ii... S im -
ţiai, cum căldura aceea se ridică tot m a i
sus, şi p e când te-ai proptit în tr ’un cot,
te-ai pom enit, că ţi-se umple gu ra (de ceva
cald şi sărat... T e-a i şters la buze cu m âneca
bluzei — căm aşă de m ult nu m a i aveai —
şi, la lu m in a opaiţulu i, ai luat seam a că
mâneca bluzei e p lin ă 'de sânge.
„D e acu s ’ a is p r ă v it!” — ţi-ai zis.
Ştiai, că a i să te prăpădeşti î n ţară
străină, şi ţi-ai plecat capul în faţa hotă-
rîrii neschim bate, pe care au adus-o U r s i­
toarele, când torceau fir u l v ieţii, lân g ă lea­
gănul tău...
*
— 74 —
 Ai fo st dus apoi în tr ’u n spital, unde
aveai în g r ijir e m ai ‘b ună. H r a n ă şi căldură
binefăcătoare aveai acum, fr a te N egru le,
când M oartea tîşi pusese deja pecetea ei d e
ghiaţă, pe fruntea ta îm b ă trâ n ită aşa de
fă ră vrem e. Zăceai tolănit în patul tău cald,
gân dindu -te la nevastă şi la c o p ii; la bou­
lenii de acasă şi la cele câteva ju găre d e
arătură. A i înţeles, pe cât ai putut prinde,
din g ra iu l străinilor din ju r u l tău, că în
curând vi-se dă d ru m u l, să ven iţi acasă.
Cu pu ţin a prindere oe aveai, puteai să
trăeşti la casa ta, fă ră să cerşeşti nim ănui...
N evasta era harnică; copiii încă puteau,
azi-m âne, săjţi dea m ână de ajutor şi puteai
să m ai încurci încă cu tihnă, zilele ce ţi
le-a rân du it Dum nezeu, aşa c iu n g cum erai,
cu un picifor de lem n , sau cu dreapta tăiată
din um ăr.

G â n d u l, că ai să vezi iarăş pe cei d e

acasă, te făcea mai sp rin ten ; uitai nenoro­
cirea, în care te aflai. N u m a i arsura din
dreptul in im ii nu te m ai slăbia, şi picuri

— 75 —
de sânge îţi um eziau buzele de câte o ri te
rupea tusa...
In ziua plecării ţi-ai făcu t trei cruci
şi ai z is : „D o a m n e a ju tă !” Ştiai b in e , că
dacă a ju n gi odată acasă, te lecueşti uşor,
căci şi povara d ela inim ă ţi-se ridică.
Ş i iarăş a plecat trenul — u n tren
plin cu ologi, c iu n g i şi orbi — străbătând
câm piile de ghiaţă. V o i vă astrângeaţi bi­
nişor în u n gh eru l vagonului, povestind în
toate lim bile, ,şi totueş înţelegându-vă, p r in
tainicul grai al suferimţii. Fiecare 'îşi u ită
nenorocirea lui, cân d p riv ia la cam arazii
— tot aşa de sch ilav i — şi un gân d lum inos
susţinea d u h u l vieţii în trupurile prăp ăd ite:
ţara lor de care se apropiau cu fiecare pu-
fu itu ră a locom otivei, satul din depărtarea
fu m u rie, nevasta ş i copiii...
D a r m’ ai a ju n s nici la ju m ătatea d r u ­
m u lu i, când boala de piept — du pă atâtea
năcazuri, ce ai în du rat — a gândit, că s’ a
um plu t c u v â r f paharul sulferinţii tale.
M oartea s’a apropiat de tin e, cu m ilă.
Ţ i-a şters sudoarea de pe fru n te, ţi-a arun­
cat un p r a f v r ă jit în ochi — ca să revezi
iar satul tău 'din A rd eal — ţi-a pus o lu ­
m ânare în mână, după legea noastră, pe
urm ă a m a i sulflat odată peste ochii tăi şi
ţi-a înch is pleoapele.
❖

De aci înain te, nu m ai ştii, ce s’ a în ­

tâm plat cu tine, fra te d ragă.
A i fost pus în tr ’un cosciug de brad, şi
alături de alţi tovarăşi, ce au m urit ca şi
tine m oarte de erou, aţi fost, transportaţi
în Svedia, unde aţi .fost în g ro p a ţi, cu paradă
m ilitară.
S ’ au descărcat salve de onoare la groapa
ta şi cosciugul de brad a fo st acoperit cu
o cu n u nă, ce purta in scrip ţia: „S tră in u d e,
dormi uşor în păm ântul S v e d ie i!”
D o rm i uşor —- îţi doresc şi eu.
In nopţile de v ifo r , când brazii pădu­
rilor uşiaşe vor frem ăta d in cetini, su fletu l
tău prib eag , va p o m i ,pe aripile fu rtu nei,
până în satul uitat, unde nevasta şi copiii
te aşteaptă înzadar. V e i p rivi prin geam ul

— 77 -
 în tu n eca t; vei suspina prin horn... şi, în ain te
de cântatul «focoşilor, te vei înapoia iarăş
în m orm ân tul 'tău 'din ţară străină.
Ş i păm ântul, ca o mam ă duioasă a tu­
turor, te va legăna la sânul lui şi te va
adum bri iarăş, eu m ângâieri m in cinoase:
„ D o r m i, copilu l meu. E m ai bine aici, ca
ori u n d e !”

. ~ 78 —
Biol. Univ. Cîu]
19.2.L
Librăria diecezană
A rad, Str. Deâk F eren c Nr. 35
T e le f o n p e n tru o ra ş şi co m ita t N -rul 26u

Are un mare depozit

de cărţi literare şi bi­
sericeşti, m anuale şi
recvizite şcolare, rec-
vizite de cancelarie p
oficiile parohiale, in sti­
tute de credit şi can­
celarii advocaţiale etc.
bogat a s o rtim e n t de
orn a te, p ra p ori şi r e c ­
v izite bisericeşti: potire,
cru ci, cădelniţe etc. etc
S e rv iciu p r o m p t şi p e lâ n g ă
p r e ţu r ile c e le m ai m o d e ­
r a te . La c e r e r e servim cu
c a t a lo g g ra tu it şi fr a n c o .
I

| Tipografici
I diecezana
• flrad, Strada Deăk ferenc
î rirul 35. — telefon Z66.

Asortată fiind cu
cel mai uariu ma­
terial pentru orice
lucări ce aparţin
ariei grafice, exe­
cută ţoale tipări­
turile necesare On.
institute ca: ma­
nuale d id actice ,
cărjişi tipărituri de
tot felul pentru bi­
rouri, iustitute de
c re d it, cancelarii
aduocaţiale, etc.