Lumea vegetală și animală a

Moldovei

În Moldova se întîlnesc condiţii climaterice opuse, diferite regiuni au

istorii geologice diverse, în apropiere de Carpaţi şi regiunea
mediteraneană − sînt situate centrele active de formare ale speciilor
vegetale. Toate acestea au adus la crearea unei flore bogate, diverse şi
amestecate ca componenţă. V. V. Dokuceaev scria, că în Basarabia pot
fi întîlnite alături plante tipice pentru clima vest-europeană moderat de
umedă şi cald-temperată, precum cireşul sălbatic, nucul şi fagul, dar şi în
special reprezentanţii climei continental-uscate − negara, păiuşul, vişinul
de stepă, porumbarul.
Lista plantelor superioare din Moldova, conform ultimelor date, numără
aproape 1540 de specii, care se referă la 550 de genuri şi 101 de familii.
Este foarte mult pentru un teritoriu relativ nu prea mare. Cantitativ
predomină speciile palearctice, dar sînt şi plante caracteristice pentru
flora europeană. Printre ele plantele rare caracteristice arealului
mediteranean constituie 17% din listă, iar savanţii tot mai descoperă noi
şi noi tipuri.
Moldova se află în două zone naturale: de silvostepă şi de stepă.
Vegetaţia naturală, însă s-a păstrat doar fragmentar. Cealaltă parte a
teritoriului a fost într-atît modificată de activitatea omului, încît savanţii
sînt nevoiţi să reconstituie tabloul fostei vegetaţii conducîndu-se după
diverşi factori indirecţi. Pădurile, spre exemplu, s-au păstrat sub forma a
800 de masive situate izolat şi a unor sectoare cu suprafaţa de 290 mii
de ha, ceea ce constituie, judecînd după structura solului, nu mai mult de
1/4 din suprafaţa pe care o ocupau anterior.
La nordul Moldovei se întinde silvostepa, cu forma unui semicerc lat. În
trecut ea consta din suprafeţe mari de stejar sau din păduri de stejar şi
carpen, despărţite de stepe-lunci cu un înveliş de iarbă bogat şi divers.
Foarte bine s-a păstrat sectorul de pădure din nordul Moldovei din ocolul
silvic Feteşti, raionul Edineţ.
Pădurea prezintă aici o dumbravă caracteristică acestor regiuni cu stejar
pedunculat, combinat cu alţi copaci şi arbuşti: cireşi, voniceri, călini,
corni, porumbari. Învelişul de iarbă din poieniţe e dens şi strîns, constă
din: hiruşor, golomăţ, păiuş, rourică; multe specii caracteristice
dumbrăvilor de nord − sînziene, cinci-degete, mierea-ursului. În pădurile
din nord putem întîlni mesteacănul rar pentru flora Moldovei. Prezintă
interes unica dumbravă din Moldova, care se află în ocolul silvic
Rosoşeni, la nord-vest de localitatea Briceni.
Silvostepele din nordul Moldovei se împart în 4 regiuni: de vest – pînă la
Prut, două centrale − Romănouţi şi Soroca, care ocupă Podişul Nistrean
şi de est, care ocupă extremitatea silvostepei din Ucraina.