Traducere din limba engleză

Cornelius Ryan

The Longest Day

June 6, 1944

Crest Book
 CQR.NELIUS RYAN

' 4
f! JUNIE 194~

I
t.
,,,,.

EDITURA POLITICĂ, B·UOUREŞTI 1965

 ;

6 iunie 1944, ziiia debarcării trupelo·r anglo-ame1·icane

I

în Normandia, 1·ămîne una din datele care au jalonat cursul

,~rîncenei încleştări mondiale d·in a.nii 1989 1945. Consa-
crată acestui e·ve:niment, relatarea lui Co1·nelius Ryan începe
•

prin a cuprinde zilele de 4 şi 5 i·unie, pent1·u· a zugrăvi pre-

liminariile nemijlocite tehnice şi psihologice ale marii
invazii, ş·i ,'ie încheie cu sflrşittJl zilei de 6 iunie„ căderea
•

nopţii .
•

Nit avem de-a face nici cu o monografie ist@1·ică, nici

c·u un roman. 1·ntre aceşti poli extre11i de distanţaţi, ,,Ziua· cea
mai lungă'' este o carte captivantă în sensul bun al cuvîntu-
lui. Concentrarea duratei evenimentelor relatate nu dă loc
vreune·i subţieri a firului povesti1·ii, care ţirie atent pe citito,
de -la început pînă la sfîrşit. Prezentarea este foarte vizuală,
cinem.atografică ; multe parag·rafe sînt ap1·oape secvenţe. Di-
namis1nul relatării a oferit un te·ren · propice pentru ecrani-
zare, realizată, de altfel, înt1·-o vi:ziu1ie disciitabilă, de produ-
,~ător·ul american de larg ren·ume came·rcial Da.r1·yl F. Zanuck .
•

Autorul a operat cu un material de viaţă cunoscut: Cor-

nelius Rya·n a fost coresponde11,t niilitar de presă a1nerican
•

pe lîttgă trupele ce au deschis al doilea front în apusul Eiiro-

pei. El nu s-a 1nărginit însă ,
la i·1np1·esiile personale, ci a
purces la o 'laberioasă info1·11iare, 1nergînd de lâ documente
puse la îndemînă pînă 'la ample convorbiri cu mulţi, foarte
mulţi participanţi la debarcare, depistaţi cu răbdătoare
.-;crupulozitate.

5
 Aria investigaţiilor a cuprins şi pa1·tea adversă militari
germani care au ăcut parte din armata hitleristă, amiliile
lor, urmaşii lor.
Acest e ort, conjugat cu văditul dar al reînvierii imagini·
lor trecutului, atmosferei, al simţului de a face auzită, per-
cepută palpitarea evenimentelor mărunte din care s-au îm-
pletit cele mai mari, a avut drept rezulţat o certă reuşită
literară. 1n consens cu realitatea istorică, e·roul cărţii lui
•

Ryan este foarte colectiv, multipersonal, de masă. Autorul

nu încearcă în genere să abrice eroi cu titlu retroactiv. ln
aţa ochilor ni se perindă soldaţi şi o iţeri americani, cana-
dieni, engleţi, ţărani din N ermandia ; ei nu rostesc disc·ursuri,
nu ac declaraţii patetice, nu se dedau la gesturi specta-
culoase, dar s-au înhă,1nat cinstit, total, . aşa cum ştie omul
si1nplu, la acţiunea de zdrobire a ultimelor metereze în spa-
tele cărora se retranşaseră hiperucigaşii hitlerişti.
Mînuind cu pricepere paleta îndeosebi acolo unde a tre-
buit să zugrăvească factu.ra psihică a conge,nerilor săi anglo-
saxoni, autorul a demon.strat pe calea expunerii epice si1n-
plitatea şi îndrăzneala cu care sutele de mii de milita1·i
americani şi britanici au scris pe plajele Normandiei ceea ce
pînă atunci usese trecut doar pe hărţile de stat-major ale
]naltului corn1andament al corpului expediţionar.
Maniera de prezentare adoptată nararea pe planiiri
•
diferite a aptelor din care s-a ţesut prima zi a debarcării cu
excepţia itnor episodice enttnţări de ordin general care sînt
mai mult figuri de stil) lasă pe seama cititorului sarcina
de a aprecia subsumarea faptelor relatate în contextul celui
de-al doilea război mondial. Con lagraţia dezlănţuită în 1939
p1·in atacul Germaniei asciste asupra Poloniei a cunoscut
timp de doi ani o desf ăşiirare relativ uni ormă, caracterizată
prin spulberarea instantar,,ee a rezistenţei victinielor ag1·e-
siunii naziste, atunci cînd acestea mai opuneau rezistenţă.
Pînă şi Franţa, socotită cea mai însemnată orţă militară
continentală, a fost dobo1·îtă în 40 de zile. Un cer sumbru

6
plutea deasupra omenirii. Războiul avea să intre într-o altă
ază după ce Germania a păşit la marea aventură a atacării
Uniunii Sovietice. Centrul de greutate al operaţiilor s-a mu-
tat pe întinsul ront de la Oceanul lngheţat de Nord la
,

Marea Neagră.
De atunci şi în c,ontinuare, ponderea principală in evolu-
ţia situq iei militare pe pla,n mondial a aparţinut frontului
/

sovieto-german. Poporul şi Armata Sovietică au dus pe ume-

rii for greul războiuliti.
Această apreciere a importanţei hotărîtoare a Frpntului
de est a fost consemnată de personalităţi ca Winston Chur-
chill, care la 2 august 1944 a .declarat î.n Camera comunelor
că ,,arniata rusă'' este aceea care ,,a jucat· rolul principal şi
scoate su letul din armata germană''.
Invazia trupelor americano-engleze în zona estuarului
Senei, ixarea §i lărgirea capului de pod din Normandia a
fost cea mai mare ff>peraţie de debarcare din cursul celui
de-al doilea ·război mondial, ea a marcat deschiderea celui
•

de-al doilea front .în Europa. Pentru aliaţii occidentali, acesta

a fost şi punctul culminant al aportului în război. Analele
istoriei militare consemnează ca o remarca.bilă realizare, ine-
•
•

dită sub multe aspecte, vasta acumulare de forţe şi mifloace

realizată de americano-englezi în vederea debarcării, ordo-
narea şi dispunerea lor, împlîntarea lor pe coasta · apuseană
a vechiului continent.
Corpul expediţionar americano-englez, concentrat pe-nde-
lete în sitd-estul Angliei, insu.ma 37 de divizii şi 12 brigăzi
( 43 de divizii de calcul). Ger1nanii. opi,.neau ace.stora în mod
•

potenţial cu tot·ul vreo 30 35 de divizii de c,ilcul ( nominal

erau 60). 1n mate1·ie de mijloace aeriene, aliaţii dispuneau de
•

11 OOO de avioane de luptă ş·i 2 600 de planoare, pe cînd

germanii de 50(). Aceeaşi totală disproporţie exista şi în d0-
meniitl mijloacelor na-bale.
Intre 6 .iunie şi 24 iulie, trupele americano-engleze au
reuşit să efectueze debarcarea în Norm.a.nâîa şi să-şi creeze o

7
bază. de operaţii pe un front de circa 100 km cu o adîncime de
'
SO 50 km. Acest cap de pod a permis, în condiţiile do1ni-
naţiei abs(!lute în aer, concentrarea unor 1nari efective şi
mijloace de z,uptă. Comandamentul aliat dispu1iea de toate
posibilităţile pentru a desfăşura. ofensiva în 1iord-vestul Franţei.
Germania 11,u mai avea forţe ca. să împiedice uriaşa acu-
niulare de tnase u1nane şi 1nateriale di11. ins·ulele e1igl?ze.
Paralizia în care s-a găsit apara.tul militar ge1·man pe
teatrul de ope1·aţii al cel·u.i de-al doi.lea. front .s-a iJ,atorat în-
tr-o -măsură cotisiderabilă şi Rezistenţei patrioţilor f1·ancezi,
în p1·imele rînduri a.le că1·ora se afla·u comuniştii. ln august,
mişcarea de Rezistenţă atinsese t1·eapta insurecţiei naţion.ale.
Pînă la 25 august, î1iainte de sosirea t1upelor aliate, forţele
franceze din inte1·ior aveau să elibereze co·mplet Pa1·isul~
Atitnci cî1id pe faţada vestică a continentului se duceaţt
primele ope1·aţii d~ anve1·gitră ce decideau exist~nţa celui
de:.al doilea f1·ont, în Est~ în Bielo1·usia 1-a desfăşurat o 1ria-
sivă bătălie în cursul căreia armata sovietică a p1ins în
cleşte şi lichidat efective echivalente a 50 de divizii ger-
mane. ln august, ca urma1·e a operaţiei de la Iaşi~Chişină·u,
Germania hitleristă pie1·de alte 18 divizii, gro.sul grupării
sale de la aripa de sud a frontului strategic ce o op1.1,nea
U.R.S.S.
1n această arie a Eu1·opei evoluţia situaţie·i militare este
puternic înrîu1·ită de insu1·ecţia a1·mată antifascistă din:,
Rotnânia, organizată şi declanşată sub conducerea Partidul1.ti
C omu.nist Ro1nân. 1ntreaga a1·mată 1·oniână a întors armele îm-
potriva -cotropitorilor fascişti. Intra.rea- României în coaliţia
ant,ihitleristă ant1·e·nează grave urmări de ordin. politic, eco-
no·mic şi militar pentru Reichul german.
Departe de a putea întări rontul de vest, lnaltul Co-
mandament german este .nevoit să arunce în est noi şi noi
forţe şi 1nijloace pentru a astupa golurile apiirute în dispo-
•

zitivul său strategic în u1·1na ca·tastro alelor înfrîngeri suferite

pe · rontul ce continua să fie decisiv pentru cursul celui
de-al doilea război mo,idial.

8
 1nţeleasă în contextuz·· isto,·ic, debarcarea a1ne1·icano-
,~,igleză în Normandia- a fixat un moment rema1·cabil în t,ita-
nica luptă desf" rată de popoarele iubitoa1·e de libertate
•

i1npotriva tiraniei hitleriste~

•

Data
. . de 6 iunie 1944 a rămas în istoria celui de-al doilea
.

război mondial ca un episod important al bătăliei popoare-

lor împotriva jugu-lui hitlerist, bătălie oare s-a dat pe uriaşe
întinderi, de la Volga pînă la Pirinei şi de la nisipurile Libiei
pînă în gheţurile Norvegiei.
Ryan a concentrat proiectorul prezentării sal.e asuprp, unui
•
~·ingur colţ -al acestui uriaş teatru de în· runtări sîngeroase.
Document uman valoros, re lectînd sta1·ea de spirit a unei
părţi a maselor care au dus războiul împotriva ascismului,
mărturia scriitorului american este interesantă, emoţionantă şi,
dincolo de litera ei strictit, îmbietoare la re lecţii.

EDITURA POLITICA
CUPRINS

Prefaţă

Cuvînt înainte .~-~•'

••

Ziua Z, marţi 6 iunie 1944 ,12

Partea întîi
. teptarea 19

Partea a ·a·
..

Noaptea 99
r
Partea a treia
Ziua: 161

ev PIERDERILE •
CUVîN'T NAINTE
. ..
ZIUA Z, MARŢI 6 ·1uNJE 1944
.I

..,.
Operaţia Overlord, invazia, aliaţilor în Europa, a început
în ziua de 6 îu11ie 1944, exact Ja cincisprezece 1ninute după
:miezul nopţii, în prima oră a zilei .care avea să răniî11ă cu-
.nosct1tă pentru totdeauna în istorie sub denumirea de
,,D Day'' (Ziua Z . Atunci, în noaptea care învăluia Norman-
dia, cîţiva oameni anume aleşi, aparţinînd Diviziilor ame-
ricane aeropurtate 101 şi 82, au sărit la lumina lunii din
avioane. Cinci mint1te mai tîrziu, la vreo. 75 de kilomet1·i de„
părta1·e, un mic grup din Divizia 6 aeropurtată britanică a
fost şi el paraşt1tat; erau deschizătorii de drumu1·i însărci­
naţi să marcheze cu sem11ale lu1ninoase zonele unde urmau
să fie lansaţi paraşutiştii şi să ~te1·izeze apoi planoarele cu
t1·upe de infanterie ..
Astfel, trupele aliate aeropurt~te au însemnat precis li-
1nitel,e cîmpului de luptă din N 01·man~ia. Intre acestea şi
ţ:le-a lungul coastei franceze se întindeau cinci plaje de de„
barcare, convenţia11al denumite Utah, Omaha, Gold, Jup.o ·şi
Sword. Citeva 01·e î;nainte de ivirea zorilor, în timp ce para„
şu·tiştii se zbăteau s~ iasă din hăţişurile întunecate ale Nor„
mandiei, cea mai n1are annadă cunoscută vreo~,aţă ţţi lume
începuse să se con~entreze de-a lungul ţărmului, aproape
·cinbi mii de vase transportînd p~ste două sute de m:ii de
soldaţi, marinari şi grăniceri de coastă. De la ora 6,30 dimi„
neaţa, dupi un puternic tir de baraj naval şi aerian, cîteva
mii dintre aceştia începură să înainteze anevoie spre ţărm;
1

era primul val al inyaziei. ·

Ceea ce urmează nu este o relatare cu caracter militar.
• •

Este o povestire despre oameµi, despre cei din Forţele Aliate,

despre duşmanii cu care s-au luptat şi despre populaţia care
s-a trezit pe neaşteptate în apocalipsul Sîngeros- al Zilei Z
ziua în care a ţnceput lupta ce a pus capăt tentativei
demente a lui Hitler de a domina lumea.
• • •

12
 CTE DĂ
100 O 100 200 300 400 km
Bec::J=---I - I
T I=, iîiiîid
- •
-

-
-•
•
• •

BE·RtIN
L.IVERPOO - - - @. I'

._______
' _
.

··---..,.--
•

::......
~'.5;._.·-..-.
.

• •

••
 . .
.-- .
..
-~ - .
•
~
NO . ~
. . •

,?~~ Zonă prevă:t~t~ - -- ..

o CHERBOUR~.. ,~:.'pentru paraşu tari
• • (JUmfHOUO• .- . . . =
~ . .. . .
, . . - . - .

.. . .
• .
.
..
.
/esin.eescadret_ •

• .. -la ora 5. .JO·--

. .
----·'----::~\~~... . . .. c~fS,_-;-;-;;:

:--~'~ ~- ~---~

:---:.-: Regiuni inundate

Cale ferată
5 o 5 10km
. . .

--...-
'

CHERBOURG ·
·- ..

• •
-
.. . .

--=-:_
-- -·
- :::.-===~ ~
.

li51âNY ---
----
---
---
---
-•- Mlaştini
Regiuni irtundate ·
Cale. reratâ
O 10km
 •
' • •

--Insulele S~ Marcouf · • •
• •

-
-- ....'
,G•
--
-
.
--
-
- --
••
•

--
--
-- ---
----
•• • ---
.
- -·-
--
- /,5/6._NY

--=-= Regiuni inundate

•
·Cale ferată
5 O 5 10km
I..,.,, 1,1
 PARTEA 1NTîl •

'
A S-:T '.E P T A R E ]'}.
 1

ln dimineaţa jilavă de iunie, satul La Roche-Guyon era

cufundat în linişte. Dăinuia netulburat de aproape do~ăzeci
de secole pe un meandru leneş al Senei, cam la ju1riătatea
drumului dintre Paris şi Normandia. De-a lungul anilor nu
fusese decît un loc de popas pentru călătorii care se duceau
în altă parte. Singura curiozitate era castelul, reşedinţa du-
cilor de la Ro chefoucauld. Şi tocmai acest castel, înălţat pe
un povîrniş stîncos din spatele satului, a fost cel care a pus
capăt vieţii tihnite a satului La Roche-Guyori.
In dimineaţa aceea cenuşie, castelul străjuia împrejuri-
mile cu zidurile .sale de piatră lucind de umezeală. Era
aproape 6 dimineaţa, dar nimic nu mişca încă în cele două
mari curţi pietruite. Dincolo de porţi se întindea largă şi
pustie şoseaua naţională. ln sat, obloanele caselor cu olane
roşii erau încă trase. Era li11işte atîta linişte, încît satul
părea părăsit. Ti.J;ina era însă înşelătoare. Indărătul obloane-
lor, oamenii aşteptau dangătul clopotului.
La ora 6 dimineaţa, clopotul de la Saint-Samson, biserică
din secolul al XV-iea, situată nu departe de castel, bă·tea
pentru angelus, rugăciunea de di 1nineaţă. Acest dangăt de
clopot nu avusese în timp de pace vreo semnificaţie deose-
bită sătenii din La Roche-Guyon se închinau -şi murmu-
rau o rugăciune. Dar acum, angelusul înserona mult mai
mult decît o clipă de reculegere. In · · ineaţa aceea, clo-
potul avea să vestească nu nu1nai sfîrşitul interdicţiei de a
ieşi din casă în tin1pul nopţii, ci şi începutul celei de a ună
mie patru sute cincizeci şi una zile de ocupaţie germană.
 La Roche-Cuyon era înţesat de santinele. 1nfăşurate în
mt111tale de ca1nuflaj, făceau de pază la cele două porţi ale
castelului, la barie1·ele ridicate în fiecare cap al satt1lt1i, în
gheretele construite pe colinele calcaroase de la poalele 1ntt11-
ţilor şi p1·intre ruinele prăbuşite ale unui s:trăve.chi foişor
aflat pe cea mai înaltă culme ce domina castelul. De acolo,
de sus, mitraliorii puteau să vadă tot .c e se petrecea în sat,
în satul cel mai ocupat din toată Franţa ocupată.
îndărătul acestei faţade idilice, La Roche-Guyon era îr1
realitate O închisoare : de fiecare dintre cei cinci s11te patrt1
zeci şi trei de locuitori ai satului şi împrejurimilor reveneau
trei militari germani şi mai bine. Unul dintre aceştia 1·t·u t1ra
altul decît· feldmareşalul Er'\\rin Rommel, comandnntt1l-şef
al Grupului de armate B, cea mai puternică forţă de Citre
dispunea Germania în vest. El îşi stabilise statul major în
castelul din La ""Roclie-Guyon.
De aici, în ac-est al cin9ilea an al celui de-al doilea
război mo.ndial, an de i1nportanţă crucială, un Ronu'ţlel
'·

crispat şi îndîrjit se pregătea să conducă cea 1nai. deznădăj·

duită bătălie din cariera sa. Sub comanda lui se a:flatl peste
o jumătate de milion de oameni, alcătuind un dispozitiv de
apă1·are ce se întindea de-a lungul unei nesfî1·şite linii de
coastă apl'oape opt sute de mile> de la digurile Olandei
pînă ·Ia ţănnurile scăldate de ·~Atlantic ale Bretaniel. Forţa
C!ea n1ai important!, Armata 15, era masattt în aprotJiere de
Pas-de-Calais, î11 punctul cel mai îngust al canalului di1.1tre
Fra11·ţa şi.
A11glia.
Noapte de ilo~pte, bo111bardierele aliate măcina11 1·egitt-
nea. Vete1·a11ii· ·Armatei 15, cu ne.1·vii zdru11cinaţi de acest.e
neîncet.ate atac·uri, glun1ea~ ~u amărăciune,. spunţnd că locu.I
cel rr1ai nimerit pen·t ru o cttră de odihnă era sectort1l ocupat
în No1~ma11dia de Ar1nata 7, .d eoarece acolo' n11 căztlsţ
aproape· 11ici o boinbă.
Ca1nt1flate de lu11i de zile îndărătul une.i inextricabi·le
•

jungle cu .colţi de beton şi oim.puri de mine, trupeţe lui

Rommel aşteptau în fortificaţiile de beton presărate de-a
lungul coastei. Dar nici un vas nu venea să tulbure apele
albastre-cenuşii ale Canalului Mînecii. Nu se întînipla ni-
mic.· In acea posomorită, dar lilliştită dimineaţă de dunii.-
niciÎ, în La Roche-GJ.iy9n nitrtic nu lăsa ~.ă se bănuiască o
Oebarcare iminentă a al~atiiOr. Era 4 ~ttnie 1944.
•

20
 . . În. ·salonul de la parter c~..;i servea de birou, R!Jmmel s~
11 I Jasingur. Aşezat în faţa unei mese mari în. stil Renais-
s:l11ce, Jucra .}a lumina unei lămpi cu abajur. Odaia era. vastă
~ i înaltă. Pe un perete, o tapiserie de Gobelins, decolorată.
},e u..:ri altul, figura maiestuoasă a ducelui Franţois de la
llochefoucauld scriitor din secolul al XVII-iea, at1tor al •

,,Maximelor'' şi unul din strămoşii actualult1i duce privea

,li11 înaltul unei încărcate_ i;ame aurii. Un parchet impecabil,
c·îteva scat1ne aşezate la întîmpl.are, la ferestre draperii g~ele,
i 11colo nimic. ,,.
Mai ales 11imic apa1·ţinînd lui ·Ro.mmel : nici fotografia
s()ţţei sale Lucia-Maria, nici a fiului său Manfred, în vîrstă
<le cincisprezece ani. Nici o amintire a cunoscutelor sale
\Îctorii din deşerturile Af1·icii de nord în primele zile ale
I ăzboiultii, nici n1ăcar impunătorul baston de feldmareşal pe
(:are Hitler i-l conferise cu atîta exuberanţă în 1942'. (Rom-
111el ·nu pu1·tase decît o singură dată acest baston de aur,
lung de treizeci şi cinci' de centimet1·i şi greu de aproape un
kilogram şi jumătate, acoperit cu catifea roşie ţintuită cu
vulturi de aur şi zvastici negre : în ziua în care îl primise.)
Nu se afla în odaie nici măcar o ha1·tă cu· dispozitivul trupe-
lor sale. Faimosul ,,Vulpoi al deş~rtului'' era mai misterios
şi µiai înţunecat ca niciod~tă ; dacă ar fi părăsit încăperea,
11ici un semn .n.,.ar fi rămas în urma sa.
La cincizeci şi. unu de ani, Rommel părea mai bătrîn
decît era, totuşi rămăsese ·ia fel de neobosit ca întotdeau11a.
~a Grupul de armate B, nimeni nu-şi amintea ca el să fi
~ormit v1·eodată mai mult de cinci ore pe noapte. În acea
dimineaţă, ca de obicei, se sculase înainte de ora 4. Acum,
şi el aştepta cu nerăbdare să se faqă ora 6. La această oră
'
11.rma să ia micul dejun împreună cu statul său rnajoţ şi să
• •

poruească apoi spre Germania.

După luni de zile aceasta avea să fie prima sa permisie,
urma să plece cu maşina. Generalii germani -nu se prea
puteau deplasa pe calea aerului : Hitler le dădea voie să
zboa1·e numai cu avioane ,,trimotoare şi escortate întotdea:tina
'

de avioane de vînătoare ''. Oricum, lui Rommel nu-i plăcea

călătoria cu avionul ; avea să facă opt ore pînă la Herrlingen,
Ulm, cu Horch-ul s~u ne . decapotabil.

21
 ~şteptase cu nerăbdare această permisie, dar nu-i fusese!
uşor să se decidă să plece. Pe umerii săi apăsa enorma răs-I
pundere a respingerii atacului aliat în momentul., cînd s-ar
fi declanşat. Cel de-al treilea Reich al lui Hitler mergea din
âezastru în dezastru: zi şi noapte, mii de avioane aliate
bombardau Germania, masive forţe ruseşti pătrunseseră în
Polonia. Trupele aliate erau la porţile Romei, pretutin-
deni, marile armate ale W ehrmachtului erau înfrînte şi de-
cimate. Germania era încă de ' te de a fi învinsă, dar in-
vazia aliaţilor avea să fie o bătălie decisivă. Era în joc viito-
rul Germaniei, şi nimeni nu ştia mai bine acest lucru ca
Rommel.
Şi, totuşi, în acea dimineaţă, el se pregătea să plece
acasă,. De lt1ni de zile sperase ca la începutul lunii iunie să
poată pet1·ece cîteva zile în Ge1·mania. Avea motive temei-
nice să creadă că la această dată va putea pleca şi, cu toate
că niciodată nu ar fi recunoscut, simţea o foarte mare nevoie
de odihnă. Cu cîteva zile înainte telefonase superiorului său,
bătrînul f eld1nareşal Gerd von Rundstedt, comandantul-şef
al trupelor din vest, cerindu-i permisiunea să facă această
călătorie. Ii fusese imediat acordată. Făcuse apoi o vizită -ele
curtoazie la cartierul general al lui von Rundstedt din Saint-
Gerrnain-en-Laye, în î1nprejuri1nile Parisului, spre a-şi lua
în mod oficial rămas bun. Von Rundstedt şi şeful său de

de figura extenuată a lui Rommel. Blumentritt avea să-şi

de oboseală şi tensit1ne... ca un om care avea neapărat ne-

voie să stea cîteva zile acasă, cu ai săi''.
Rommel era într-adevăr obosit şi crispat chiar din zit1a
sosirii lui în Franţa, către sfîrşitul anului 1943. Problemele
1

legate de locul şi 1nodul în care trebuia să facă faţă atacului

aliaţilor constituiau pent1·u el o povară aproape insuportabilă.
Ca toţi cei de pe f1·ontt1l invaziei, trăise coşmarul aşteptării.
Căuta în permanenţă să pătrundă intenţiile aliaţil9r : cum
vor dezlănţui atacul ? Unde vor încerca să debarce şi mai
cu seamă cînd ?
O singură persoană cunoştea cu adevărat cit de apăsă­
toare era această grijă pentru Rommel : soţia sa, Lucia-
:tvf aria, căreia îi împărtăşea toate gîndurile. În mai puţin de
patru luni îi scrisese peste patruzeci de scrisori, şi aproape
'
22
111 fieca;re făcea alte pronoslicuri în legătură cu atacul
aliatilor.
La 30 martie scrisese : ,,Luna martie se apropie de sfîrşit
li1 ,·ă ca anglo-americanii să fi ijţacat ... Incep să cred· că şi-au
Jli,·1·dut încrederea în ei'', ·
La 6 aprilie : ,,Aici tensiunea creşte zi de zi... Cred că
11111nai cîteva săptămîni ne despart de evenimente decisive ... "
La 26 aprilie : ,,In Anglia, moralul este foarte scăzut..•
"'' succed greve peste greve şi strigătele <<Jos Churchill şi
t·vreii>> şi << Vrem pace>> se fac din ce în ce mai tare auzite ..•
11î11t
. auspicii
,, proaste pentru lansarea unei· ofensive atît de
1·,~;cante .
La 27 aprilie : ,,Se pare că englezii şi americanii-ntt ne
\'(>r face plăcerea să vină curînd ''.
La 6 mai: ,,Nici un semn încă, nici de la englezi, nici
tle la american.i... Cu fiecare zi, cu fiecare săptămînă ce
t1·ece ... devenim mai puternici. Aştept această bătălie cu în-
,:redere ..• va avea loc poate la 15 mai sau la sfîrşitul lunii'c.
La 15 mai: ,,Nu pot să. mai întreprin·d călătorii mari (de
inspecţie •.. pentru că nu se ştie niciodată cînd va începe
invazia. Cred că nu ne-au mai rămas <;lecit cîteva săptămîni
•

l)înă cînd lucrurile să înceapă să mişte aici, în vest~'.

La 19 mai : ,,Sper să"'."mi pot îndeplini planurile mai re-
pede... (dar) mă întreb dacă o să pot pleca de aici pentru
cîteva zile în iunie. Pentru moment, nici· nu poate fi vo1·ba
d e aşa ceva '' .
Pînă la urmă însă, Rommel s-a decis. Unul din motivele
hotărîrii lui de a pleca în permisie în acel 1noment a fost
părerea sa despre intenţiile aliaţilor.
In faţa lui pe birou stătea raportul săptămînal al Grupu-
lui de armate B. Aceste. aprecieri, metict1los întocmite, ur-
inau a fi expediate a doua zi la prînz la cartierul general al
feldt9areşalului von Rundstedt, sau, . cum se spunea în limbaj
militar, la OB West (Oberbefehlshaber West). De acolo, cu
a~ăttgiri şi înflorituri, urma să fie incluse în raportul general
al într·egii zone de operaţii şi trimise la Marele cartier ge„
neral al lui Hitler, la O.K.W. (Oberkommando der Wehr-
macht ). 1

Raportul lui Rommel arăta, printre altele, că pregătirile

aliaţilor au atins un ,,grad înalt'' şi că are loc o ,,creştere a
.

Înaltul comandament al forţelor armate.

1
1
I
23
\'olumului de mesaje destinate Rezistentei franceze.". Dar;
.adăuga el, ,,conform experienţei din trecut, acest lucru nu
dovedeşte că debarcarea este ÎI.Ilinentă ... "
De data aceasta însă, Rommel se înşela.

ln ·biroul şeft1lui de stat-major, aflat la capătul culoarului

ce--1 lega de biroul feldmareşalt1lui, căpitanul Hellmuth Lang,
în: vîrstă de treizeci şi şase de ani, adjutantul lui Rom1nel,
întocmea 1·aportul de dimineaţă. In fiecare zi, aceasta era
prima treabă, lui Rominei plăcîndu-i să primească raportul
devreme, spre• a-l putea comenta cu statl!ll său major la micul
dejun. Dar în dimineaţa aceea, raportul nu conţinea· nirnic
deosebit; f1·ontul invaziei era calm, cu excepţia obişnuitelor
bombardamente. nocturne deasupra Pas-de-Calais-ului. Pe
lingă alte indicii, aceste bombardamente neîntrerupte arătau,
pare-se, în mod incontestabil că zona aleasă de aliaţi pentru
lansarea atacului era Pas-de-Calais. Dacă aveau de gîrtd să
deba1·ce, desigu1· aveau s-o facă în acest loc. Aproape toatli
lumea e1·a convinsă de· acest lucru.
Lang se uită la ceas : era ora 6 fără cîteva min11te. La
7 precis \'Or pleca şi vor ajunge destul de repede. Fără es-
cortă. N-aveat1 să fie decît două maşini, cea a lui Rommel şi
cea a color1elul11i f-Ians George von Tempelhof, de la secţia
de ope1·aţii a G1·upului de armate B, care pleca o dată ·cu ei.
Ca de ol)icei, diferiţii co1nandanţi· militari· ai 1·egiunilo1· pe
ca.1·e aveau să le străbată nu fuseseră preveniţi de trecerea
feld1nareşalului. E1·a dorinţa lui Rommel : avea 01·oare să în-
tîrzie din cauza forfotei, a protocolarelor pocnete din călcîie
ale comandanţilor şi a escortelor de motociclete la intrarea
şi - ieşirea din fiecare oraş. Deci, ţu puţin no1·oc, aveau să
ajungă la Ulm în jurul orei 3.
Ca întotdeauna, Lang se întreba ce să ia de mîncare
pe·ntru dejunul feldmareşa.lului. Ro1111nel nu fu1na, bea rar
şi se sinchisea de mînca1·e atît de puţiri, încît adesea uita de
acest lucru. Adeseori, revăzînd împret1nă cu Lang lista pre-
J>,t1·ativeler pentru un drum lung,. Rommel tăia· cu o tră­
t.ătură- de creion meniul ·propus şi scria cu litere mari şi
11 egre : ,,Mîncarea obişnuită de la bucătăria d·e campanie'' ...
lJ11eoti îl punea pe Lang în şi niai mare încurcătură, spt1-
11îndu-i :
,,Dacă vrei să adaugi un cotlet, două pentru dumneata,
1,t1 te sfii''.
Frevenitorul La11g nu ştia niciodată prea bin.e ce să co-
1r1ande de la bucătărie. In acea dimineaţă, în afara unui ter-
I r1os cu supă, avusese grijă să ceară cîteva sandviciuri. Bă­
itttia că Ro1n.mel, ca de obicei, va uita de masa de prînz.
Lang ieşi din birou şi porni de-a lungul culoarului cu
lambriuri de stejar. De o parte şi de alta, dindărătul uştlor
închise, răzbătea zvon de conversaţii şi ţăcănitul n1aşinilor
de scris ; la statul major al Grupt1lui de armate B domnea o
,1ctivitate febrilă. Lang se întrebase adesea cu1n puteatt să
doarmă în· zgomotul acesta stăpînii castelul-ui ducele şi du-
1

cesa, ca1·e ocupau etajul superior:

La capătul culoarului, Lang · se opri în faţa unei Ltşi ma-
si,,e. Bătu uşor, apăsă pe clanţă şi intră. Ro1nn1el nici 1nă(~ar
11u ridică privirea. Era atît de absorbit de hîrtiile din faţa
lui·, încît părea că nici 11u ·observase că· adjuta11.tt1l ·său ·int1·ase·
în ·cameră. Lang ştia că nu ·trebuie să:.} de1·anjeze. Aşteptă.
Rommel ridică, în sfîrşit, capul.
,,Bună dimineaţa, Lang'', spuse el.
,,Bună dimineaţa, domnule feld1na1·eşal. Poftim raportul~'
Lang îi întinse hîrtiile, apoi ieşi din ca1neră şi rămase
pe culoar, aşteptînd să-l însoţească pe Rommel jps la micul
deju:n. Feldmareşalul părea foarte ocupat în di1nineaţa aceea.
Lang, -care şti~ cît de impulsiv şi schirnbăto1· pt1tea fi Rommel,
se întreba dacă înt,r-adevăr vor mai pleca.
Rommel nu· avea intenţia să-şi contramandeZţ călătoria;
Cu toate că nu· ceruse în prealabil nici o at1dienţă, spera să-l
vadă pe Hitler. Toţi feldmareşalii aveau acces la fiihrer şi
Rommel telefonase vechiului său prieten, generalul Rudolf
Schmundt, adjutantul lui IIitler, spre a-l 1·uga să-i fixeze o
întrevedere. Schmundt era de părere că întîlnirea va putea
avea: loc între zilele de 6 şi 9." Caracteristic pentru Rommel
era faptul că ni1neni în afară de statul său major personal
nu ştia că ipten·ţiona să-i ceară o întrevede1·e lui Hitler. In
nqtele oficiale de la carti~rul general al lui Rundstedt se în-
se:µ1nase doar că Rommel. pleca ·acasă, în permisie, pentru
cîteva zile .
• •

25
 Rommel era perfect î11credinţat că acum putea să plece
:fără nici o grijă. Cum luna mai trecuse şi fusese o vreme
mai mult decît favo1·abilă pentru o ofensivă aliată , ajun-
sese la concluzia că invazia nu va avea loc înainte de cîteva
săptămîni. Era atît de sigur de acest lucru, încît fixase o
dată precisă pentru terminarea programului de fortificaţii
în vederea împiedicării invaziei. Pe· biroul său se afla un
ordin destinat Armatelor 7 şi 15 : ,,Se vor depune toate efor-
turile posibile pentru terminarea amenaj~rii obstacolelor,
astfel ca o debarcare în timp de reflux să nu fie posibilă
decît cu preţul unor pierderi foarte mari pentru inamic ...
lucrăr,ile trebuie grăbite... se va raporta despre terminarea
lor la statul meu ma'or în ziua de 20-iunie''.
Ca şi Hitler şi naltul comandament german, el socotea
că debarcarea va avea loc fie simultan cu ofensiva de vară
a Armatei Roşii, fie curînd după aceea. Ştiau că ofensiva
rusească nu putea fi la~sată înainte de începerea tîrzie a
dezgheţului în Polonia, deci socoteau că invazia nu va putea
avea loc înainte de sfîrşit"Ql lunii iunie.
In vest, vremea se stricase de cîteva zile şi ameninţa să
se înrăutăţească şi mai mult. Buletinul de la ora 5 dimineaţa,
întocmit de colonelul profesor Walter Stobe, şeful serviciului
meteorologic pentru Luftwaffe de la Paris, prevedea un cer
din ce în ce mai acoperit, vînturi puternice şi ploi. Chiar
atunci, C~nalul Mînecii era măturat de un vînt de aproape
cincizeci d~ kilometri pe oră. Lui Rommel i se părea cu
neputinţă ca aliaţii să aibă curajul să înceapă o ofensivă
în zilele următo are .
•

Chiar în La Roche-Guyon, vremea se schimbase în timpul

nopţii. In faţa biroului lui Rommel, două uşi înalte cu gea-
muri pînă jos dădeau spre o grădină de trandafiri aşezată în
terase, din~ care nu mai rămăsese mare lucru în. acea dimi-
neaţă. Aleile erau presărate ,cu petale, flori zdrobite şi cren-
guţe. Puţin înainte de ivirea zorilor, o furtună repede de
vară, venită din direcţia Canalului Mîne(?ii, măturase coasta
franceză- şi trecuse mai departe.
Rommel deschis~ uşa biroului său şi ieşi. ,,Bună di,ni-
neaţa, Lang<', spuse el, ca şi cînd pînă atunci nu şi-ar fi văzut
adjutantul. ,,Gata de plecare ?'' Porniră împreună jos, să ia
micul dejun.
Afară, în satul La Roche-Guyon, clopotele bisericii Saint-
Samson băteau pentru rugăciunea de dimineaţă. Fiecare notă
lupta din greu să răzbată prin vînt. Era ora 6 dimineaţa.

26
 Raporturile dintre Rommel şi Lang erau amicale, lipsite
(le protocol. De luni de zile erau mereu împreună. Lang
sosise la statul-major al lui R·ommel în februarie şi de atunci
tlproape că nu fusese zi să nu plece împreună undeva în
inspecţie. De obicei o porneau pe la 4,30 dimineaţa şi go-
11eau nebuneşte pînă la cele . mai îndepărtate puncte contro-
late de Rommel. Cînd în Olanda sau Belgia, cînd în Nor-
mandia sau Bretania. Tenacele feldmareşal nu-şi îngăduia
nici o clipă de răgaz. ,,Acum nu am decît un singur duşman

cîştiga timp, Rommel nu se cruţa nici pe sine, dar nici pe

oamenii săi. Şi aceasta, din ziua în care fusese trimis în
Franţa, în noiembrie 1943.
In toamna aceea, von Rundstedt, care răspundea de apă­
rarea întregii Europe de vest, îi ceruse lui Hitler întări1·i.
1n loc de trupe îi fusese t1·imis încăpăţinatul, îndrăzneţul şi
ambiţiosul Rommel. Comandantul-şef al Frontuluţ de vest,
aristocratul de şaizeci şi opt de ani, fusese jignit de ve11irea
lui Rommel, împuternicit cu un Gummibefehl, ,,o directivă
elastică'', p1·in care e1~a autorizat să i11specteze fortificaţiile
de-a lungul coastei . vestitul ,,Zid al Atlanticulu,i'', cu care
Hitler se fălea atît de mult . şi să rapo1·teze direct 0.K.W.-
ului, cartierul general al fiihrerului. Von Rundstedt se simţea
foarte un1ilit de venirea lui Rommel, cu mult mai tînăr de-
cît el ; îl poreclise ,,Marschall Bubi'c (băieţelul mareşal). Dez-
amăgit, îl întrebase pe feldmareşalul Wilhelm Keitel, şeful
O.K.W.-ului, dacă trebuie să-l considere succesorul său. I
se răspunse ,,să nu tragă concluzii greşite'' şi că, ,,cu toată
capacitatea lui, Rommel nu era încă în stare să-şi asume o
•
asemenea sarcina . V''
Puţin după sosirea sa, Rommel făcuse o inspecţie fulger
de-a lungul Zidului Atlanticului. Rămăsese îngrozit de ceea
ce găsise. Masivele fortificaţii de beton şi oţel fuseseră
terminate doar în cîteva puncte : în principalele porturi şi
guri ale rîurilor şi în faţa strîmtorii, începînd cam de la
nord de Le Havre pînă în Olanda. In alte părţi, fortificaţiile
se aflau încă în diferite etape de construcţie. In unele locuri,
lucrările nu erau nici măcar începute. Şi totuşi, chiar şi în
acest stadiu, Zidul Atlanticului constituia o barieră formi-
•

dabilă. Ţevile tunµrilor grele se ridicau ca ţepii unui arici

acolo unde lucrările erau terminate. Dar, după părerea lui

27
Rommel, tot nu erau destule. Nimic nu ·i se ·părea suficient
pentru a stăvili atacul de pomină pe care îl aştepta cu
certitudine Rommel, care nu putea uita usturătoarea · înfrîn-
gere suferită cu nn an înainte. în lupta: cu Montgcimety, în
~frica-.. de nord. Potrivit vederilor sale critice, Zidul Atlanti-
cului era un bluf. II socotea. ·ca P.e o născocire a iinaginaţiei
blce.ţoşate a lui Hitler. ·
Cu doi arii în urn:iă, acest zid era ca__ şi inexisten't.
Pînă în 1942, fi.ihreml şi înfumuraţii săi adepţi fuseseră
atît de siguri de victorie, încît nu considerau necesar să se
ridice fortificaţii de-a lungul coastei: Drapelul cu zvaStica
flutura peste tot. Austria şi Cehoslovacia'. fuseseră anexate
înainte de încep'erea războit1l1.1I. Teritoriul Poloniei a fost
ocupat..de Germania şi Rusia încă din 1939. Nt1 tre·cuse nici
măcar un an de război, şi ţăi:ile din Europa occidentală că­
deau rînd pe rînd, ca nişte mere putrede. Danemarca fusese
cotropită într-o singură zi. Norvegia, măcinată din interior,
a tezistat ceva maî. mult, şase săptămîni. Apoi,. ~n mai şi
iunie, numaî în douăzeci şi şapte de zile .şi fără riici un fel
de avertisment, trupele de blitzkrieg ale lui Hitler cotropi-
seră Olanda, Belgia, Luxemburgul, Franţa şi, sU~ ptivirile
.uluite al.e· ·întregii· lumi, îi aruncaseră pe englezi în mare· la
Dunkerque. După Căderea Franţei nu mai rărpăsese decît
Anglia izolată de toată lumea. Ce nevoie mai avea Hitler
d·e un ,,zid.<' ? •

Totuşi, Hitler nu a debarcat în Anglia. Generalii săi do-

reau acest lucru, dar eJ„ aştepta, convins fiind că e~gl~zii VQr
fi aceia care vor cere pace. Pe măsură însă ce „timpul trecea,
situaţia se schimba cu repeziciune. Aj_utată de ameri~ani,
Anglia începea să se refacă încet, dar sigur. Hitler, încurcat
pînă peste cap pe frontul rusesc · atacase Uniunea Sovle"'
tică în .iunie 1941 , îşi dădu seama că coasta Franţei n·u
mai era o trambulină de pe care să pornească o ofensivă,
ci devenise un punct vulnerabil al propriei sale apărări. ln
toamna anului 1941, H~ţler începu să vorbească generalilor
săi despre întenţia sa de a transforma Europa într-o ,,fortă·
reaţă inexpugnabilă''. Iar în decembrie, după intra.rea în
război a Statelor Uniţe, Hitler făcu în faţa întregii .lumi o
declaraţie sforăitoare că ,;o centură .de bastioane şi de forti-
ficaţii uriaşe şe. întinde de la K~kenes {la fro~tiera di;ntre

.28
(Jent:ru ca acest ·front să devină de ,nepătruns pentru orice
inamic l''
•

Era o lăudăroşenie monstră, nes.ăbuită. Fără a ţine sea.ma

de configuraţia ţărmului, această linie de coastă, care tncepea
de la Oceanul Arctic în no:i;d şi ajungea pînă la golh1.l Bis-
caya în sud, se întindea cţe-a lungul a aproape trei mii
de mile.
Dar în punctul cel mai îngust al Canalului Mînecii, drept
111 faţa Angliei, fortifiqaţiile erau inexistente. l-Iitler însă de-
venise obsedat de ideea fortăreţei. General-colonelul Franz
Halder, şeful de atunci al Marelui stat-major german, îşi
aduce bine aminte de momentul în care Hitler şi-a expus
pentru prima oară planul său nebunesc. Halder, care rlu--i
ier·ta fill1rerului faptul că refuzase să debarce în Angiia, se
a rătă mai mult decît rezervat. Opină că aceste fortificaţii,
,,dacă erat1 necesare'', ar trebui construite ,,la o oarecare
distanţă de coastă, în afara bătăii tunurilor de pe vase'',
căci altfel trupele ar putea fi zdrobite. Hitler se repezi în
partea cealaltă a încăperii, spre o inasă pe care era î11tillSă
o ha1·tă mare, şi tiinp de cinci minute se lăsă pradă t1nei
fu1·ii, de nedesc1·is. Ţipa, bătîad cu pumnii în hartă: ,,Bom-
bele şi obuzele. vor cădea aici... şi aici... şi aici... în faţa zi-
dului, în spatele lui şi deasupra lui... Dar trupele , 101· fi în
siguranţă înăuntru. Apoi vor ieşi să se bată I''
Halder nu spuse nimic, dar ştia, ca şi toţi ceilalţi gene-
rali din lnaltul comandament, că, în ciuda victoriilor ameţi­
toare ale Reichului.a. fiihrerul începuse să se teamă de un al
doilea front de o debarcare .
•

Cu toate acestea, lucrările la fortificaţii mergeau anevoie.

In 1942, cînd sorţii războiului începură să se întoarcă împo-
triva lui Hitler, escadrile britanice porniră să atace ,,inexpug-
r1abila'' fortăreaţă a Europei. Urmă apoi (;el mai sîngeros
raid din tot războiul, raid în cursul căruia cinci mii de vi-
~ji canadieni debarcară la Dieppe. A fpst un sîngeros pre-
ludiu al debarcării. Aliaţii aflară astfel în ce măsură fortifi-
c.~aseră germanii porturile. Pierderile canadienilor s-au ridicat
la S 369 de oa1neni, dintre care 900 de morţi. Raidul a fost
dezastruos, dar l-a surprins pe Hitler. Zbieră, cerind de Ja
generalii săi ca Zidul Atlanticului să fie terminat în cea mai
mare grabă. Construcţia trebuia execu·tată într-un ritm
. t'1c'' .
,,:fana
Aşa s-a şi întîmplat. Mii de n1u11citori au lucrat zi şi
r1oapte, ca nişte sclayi,. la construirea fortificaţiilor. S~a:u

29
turnat milioane de tone de beton, atît de mult, incit în
toată Europa ocupată de hitlerişti era cu neputinţă să obţii
beton pentru alte lucrări. Au fost comandate cantităţi astro-
nomice de oţel, dar atît de puţin mai era disponibil, încît
inginerii trebuiră să renunţe la el. ·In consecinţă, prea puţine
buncăre sau cazemate fură prevăzute cu cupole turnante, de-
oarece turelele necesitau oţel, şi sectorul de tragere al tunu-
rilor a fost astfel redus. Atît de mare era cererea de ma-
•

teriale şi echipam,ent, încît linia Maginot şi fortificaţiile de

la frontiera Germaniei linia Siegfried) fură în 1nare parte
demolate pentru a fi folosi,ţe la Zidul Atlanticului. Către sfîr-
şitul anului 1943, cu toate că zidul era departe de a fi termi-
nat, lucrau la el mai bine de j11mătate de milion de oameni,
şi fortificaţiile deveniseră o realitate ameninţătoare.
Hitler ştia că debarcare.a era inevitabilă, dar acum în faţa
lui se punea altă problemă grea. Trebuia să g~sească divi-
ziile necesare pentru aceste fortificaţii tot mai numeroase.
ln Rusia, diviziile erau măcinate una dt1pă alta, în timp ce
Wehrmacht-ul încerca să se împotrivească neîncetatelor
atacuri sovietice d,e-a lungul unui front de 2 OOO de · ,e.
Mii de soldaţi germani erau încă blocaţi în ·Italia, care fu-
sese scoasă din luptă după debarcarea în Sicilia. Hitler se
văzu deci nevoit, în 1944, să-şi întărească garnizoanele din
vest cu un amestec ciudat de trupe rezervişti bătrîni şi
băieţandri, resturile diviziilor zdrobite pe frontul rusesc, ,,vo-
luntari'' smulşi din ţările ocupate. Oricît -de îndoielni.că ar fi
fost valoarea acestor trupe, ele astupau găurile. Exista, totuşi,
un nucleu de blindate şi trupe călite în luptă. In Ziua Z,
forţele de care dispunea Hitler în vest aveau să se ridice la
însemnata cifră de şaizeci de divizii.
Nu toate diviziile aveau efectivul complet, dar Hitler se
m.ai bizuia pe faimosul său Zid al Atlanticului; nădăjduia
ca acesta să schi1nbe situatia. Dar oameni ca Rommel, care
> .

se bătuseră şi fuseseră învinşi pe alte fronturi, au ră.mas

îngroziţi văzînd f·ortificaţiile. Rommel nu mai fuses-e în Franţa
din 1941. Ca mulţi. alţi generali germani, se încrezuse în pro·
paganda lui Hitler şi crezuse că fortificaţiile sînt aproape
terminate.
Observaţiile sale caustice ·în legătură cu ,,zidul'' nu l-au
mirat prea mult pe von Rundstedt, la OB West, ba a11 găsit

30
chiar răsunet la el. A fost, probabil, singura dată cînd era
întru totul de acord cu Rommel. Bătrînul von Rundstedt, cu
•

vasta sa experienţă, nu crezuse niciodată în sistemele fixe

de apărare. El dirijase cu succes în 1940 împresurarea liniei
Maginot, care dusese la înfrîngerea Franţei. După părerea sa,
Zidul Atlanticului nu era decît ... ,,un eno1-1n bl.uf, menit ma,i
cuŢînd să amăgească poporul ge1-1nan decît să opună rezis-
tenţă inamicului... pe lingă faptul că inamicul, prin infor-
matorii săi, ştie mai multe. despre zid decît noi''. Fortifica-
ţiile ar putea ,,stînjeni pentru un timp'' atacul aliat, dar nu
l-ar putea opri. Rundstedt era convins că ni1nic nu putea
împiedica reuşita primelor debarcări. Planul său de zădăr­
nicire a debarcării consta în a ţine marea masă a trupelor
sale la o oarecare distanţă de e:oastă, pentru a lansa contra-
atacul numai după ce trupele aliate ar fi debarcat. Adver-
sarul, socotea el, va u·ebui lovit cînd va fi încă slab, cînd nu
vor fi încă organizate liniile de aprovizionare şi cînd lupta spre
a consolida capetele sale de pod izolate .
•

Rommel era în total dezacord cu această teorie. Pentru el

nu exista decît un singur mod de a respinge atacul : de a-l'
înf1·unta cu tărie din primul moment. Desigur că nu va fi
ti1np pentru a · aduce întăriri din spatele frontului. Era con-
1

vi11s că convoaiele ar fi fost nilnicite de atacuri aeri.ene ne-

• •

întrerupte, sau <ţe tirul artileriei navale şi te.restre. pă pă­

rerea lui, totul trebuia să fie g~ta de luptă pe coastă sau ·în
i1nediata ·ei apropiere, de la trupele <:le infante1·ie pînă la di-
viziile blindate. Adjutantul său îşi aduce bine aminte de ziua
în care Rommel i-a expus strategia sa. Se aflau pe o plajă
pustie, şi Rommel, siluetă masivă şi scundă, în mantaua sa
grea, cu 11n fular uzat în jurul gîtului, mergea în sus şi în
jos, agitînd bastonul său ,,neoficial'' de mareşal, un baston
negru cu măciulie de argint, de care atîrna un ciucure de
mătase rCJşie, nţagră şi albă. Ţintind spre nisip cu vîrful
bastonului, i-a spus : ,,Războiul va fi cîştigat sau pierdut pe
aceste plaje. Nu avem decît o singură şansă de a respinge
inamicul, de a-l contraataca atunci cînd va fi încă în apă,
zbătîndu-se să ajungă la ţărm. Tru'pele de rezervă nu ar
ajunge niciodată la punctul atacat şi ar fi o nebunie să ne
bizuim pe ele. Linia noastră principală de rezistenţă (Haupt-
kampflinie va fi aici... Toate forţele de care dispunem tre-
buie să se afle aici, de-a lungul acestei coaste. Crede-mă,
...
31
Lang, primele douăzeci şi patru de 01·e ale invaziei vor fi
hotărîtoare... pentru ali~ţi, ca şi ·pentru Germania, aceasta
vâ fi ziua ce~ mai lungă''. .
Hitler aptobase ,în ansamblu proiectul lui Rommel, şi, diq
ziua: aceea, Rundstedt trecuse pe planul al doilea. Ro~mel
executa ordinele .lui von Rundstedt numai dacă acestea erau
în concordanţă cu ideile sale. Pentru a· avea cîştig <l:e cauză,
folosea un singur argument, care închidea gura tuturor ·~
,,Fiihrerul .. -- afirma Ro1nmel · mi-a dat dispoziţii foarte
clare''. NU spunea aţeasta niCiodată direct r~spectabilului
von Rundstedt, ci mai curînd şefului de stat-maj:or de la
OB West, gţneralul-maior Blumentritt. ,., .
Susţinut de Hitler şi cu acordul plin de reticenţe al ltri
von Ruqdstedt ·.,,Hitler, ţiganul ăsta caporal spunea co„
mandantul-şef .al trt1pelor din vesţ . , ia de obicei hotărîri
care .sînt împotriva lui''), încăpăţinatul Rommel se pornis.e
să ristoarne întru totul şi să refacă integral planurile de apă:,,
rare împotriva invaziei.
In numai cîteva lu:rii, fără menajamente, Rommel scl1im-
base totul. Ordonase soldaţilor, ajutaţi de batalioane de lu-
c1·u recrutate dintre Io.calnicţ, să rid·ice în toate locurile pe
care le socotea potrivite pentru o eventual~ debarcare ba-
riere f orniate din ţot felul de baraje : colţi dill oţel ct1 creste-
ascuţite, ga1·duri de fier cu dinţi în ferăsb·ău, pari d~ lemn
cu vîrful · metalî.c, conuri de beton, toaţe înfipte pe futţdul
apei, sub marcajele fluxului şi refluxului. De ele erau prinse
min.e ucigaşe. Acolo unde nu mai. avuseseră mine, folosiseră
obuze cu vîrfurile îndreptate spre mare, proiectile care ex-
plodau la cea mai uşoară atingere.
Teribilele 11ăscociri ale lui R.ommel le concepuse aproape
pe toate singur · erau pe cît de simple, pe atît ele ucigătoare.
Scopt1l era s·ă avarieze şi să distrugă ambarcaţiile încărcate
cu trupe sau să împiedice debarcarea suficient timp pentru
a p~rmite bateriilor de coastl să le distrugă. Intr-un fel sau
într-altul, socotea el; b·upele inamice vor fi nimicite înainte
de a ajunge pe uscat. Mai 1nult de jumătate de milion de
asemenea obstacole submarine aducătoare de 1noarte. erau
acum instalate de-a lungul' coastei.
Şi totuşi,. Rommel, cu neîncetata sa înclina.ţie spre per-
fecţionare, nu era mulţumit. Dăduse ordin să se instaleze
mine peste tot : în nisip, sub dune, în crăpăturile de pe fa-
leză; pe toate potecile . . tot felul de mine, de la cele mari
în formă de gogoaşă, capabile de ,a arunca în aer un tanc,
•

32
pînă la cele mici în for.1nă de S, pe care, dacă puneai pi-
cioiul, săreau în aer şi explodau în dreptul pîntecului. Coasta
era în1pănată cu peste cinci milioane de a.stfei :de mine.
i:ţommel nădăjduia ca ·pînă în momentul debarcării Să maj·
puµă încă vreo şase milioane. Ambiţia lui era să semene sec-
toru.I ameninţat cu şaizeci de milioane de mine • 1

Oâminînd linia de coastă, în spatele acestei· jungle de'

mine şi opstacole, trupele lui Rommel -aştepta:u în cazemate,
în 'adăposturi de beton şi tranşee de comunicaţie, toate în-
conjurate de garduri de sîrmă ghimpată. De. pe · aceste po-
ziţii, toate piesele de artilerie pe care putuse să şi le procure
feldmareşalul erau îndreptat-e spre plajă şi spre mare, gata
să le acopere în orice moment cu un puternic tir de baraj.
Unele baterii se aflau chiar pe plajă, gata de luptă, camuflate
î11 adăposturi de beton aflate dedesubtul vilelor de odihnă
cu aspect 11evinovat, cu g11rile ţintite nu către larg, ci direct
pe plajă, cu scopu] de a trage în plin în valurile de trupe
de asal.t.
Rommel punea în aplicare toate procedeele tehnice noi şi
I oate invenţiile. Dacă nu avea destule tunuri, instala lansa-
tc)are de proiectile cu _reacţie, sau aruncătoa1·e de mine cu
rnai multe ţevi. Într-u11 loc pusese chiar aşa-numiţii ,,Goliaţi'',
t,1nct1ri-robot în miniatură. Aceste maşinării, capabile să
t1·ansporte peste o jumătate de- tonă de· exploziv, puteau fi
gl1idate de la distanţă, din interiorul fortificaţiilor pînă la
plajă, pentru a exploda în mijlocul trupelor sau al a~barca„
\iilor de ,debarcare:, ,.
Nu mai lipseau din arsenalul medieval al lui Rommel
clecît cazanele cu plu1nb topit care să fie răsturnate în capul
Ltsediatorilor, dar într-un fel avea echivalentul lor modem:
• •

111·uncătoarele automate de flăcări. In unele ·1ocuri de-a lun-

gul frontului, o întreagă reţea de conducte porneau de la
1 Rommel era entuziasmat de valoarea minelor ca armă de apărare.
î 11 timpul unei inspecţii făcute împreună cu feldmareşalul general-
111aior Alfred Gause (şeful de stat-major al lui Ro11unel, predecesorul
gt111eralului-maior dr. Hans Speidel), acesta îi arătă o cîmpie smălţată
lle flori, exc1a.mînd : ,,Nu-i aşa că este 111inunat ?'' Rommel dădu din
cap şi spuse: ,,Ia notă, Gause, în locul acesta trebuie să mai punem
î11că v1·eo mie de mine''. Cu altă ocazie, cînd erau în drum spre Paris,
l~ause îi sugeră să viziteze renumitele fabrici de porţelan de la
Sevres. Rămase foarte su tins cînd Ronnnel acceptă. Pe Rommel însă
11u-l inter~şau lucrurile · e artă pe care le vedea. Traversă în grabă
f ncăperea expoziţiei ·şi, întorcîndu-se către Gause, îi spuse : ,, Vezi
<lacă pot
. ,. să-mi f.abrice nişte învelişuri etanşe pentru n1inele mele
111arlne •

.33
nişte cisterne d~ petrol camuflate pînă la faleza î11verzită.
La o simplă apăsare de buton, trupele care ar fi înaintat ar
fi fost într-o clipă înghiţite de flăcări.
Rommel nu neglijase nici ameninţarea pe care o consti-
tuiau paraşutiştii sau trupele transportate cu planoare. Indă­
rătul zonei fortificate, terenurile joase fuseseră inundate ; pe
toate spaţiile descoperite. pînă .la şapte sau opt mile ..~depăr­
tare de co_astă fuseseră plantate prăjini minate, în aparenţă
inofensive. Acestea erau legate între ele cu o reţea de fire
electrice. Cea mai uşoară atingere declanşa explozia minelor
şi a obuzelor.
Rommel pregătise t~upelor aliate o p1·imire sîngeroasă.
Niciodată în istoria războiului modern nu s-a pregătit o reţea
mai p11ternică şi mai ucigătoare de sisteme de apărare îm-
potriva unei forţe de invazie. Şi, totuşi, Rommel nu ~~a mul-
ţumit. Voia mai multe cazemate, mai multe obstacole, mai
multe mine, mai multe tunuri şi mai mulţi oameni. Dar, mai
presus de orice, dorea să poată dispune de masivele divizii
blindate care staţionau în interi6r. Cu unităţile germane de
tancuri cîştigase bătălii de neuitat în deşerturile ·din nordul
Africii. Acum, în acest moment crucial, nici el, nici von
Rundstedt nu aveau posibilitatea să deplaseze aceste divizii
blindate fără consimţămîntul lui Hitler. Fiil1rerul ţinea cu
tot dinadinsul ca ele să depindă exclusiv de dînsul. Rommel
a,,ea nevoie pe c_oastă de cel puţin cinci divizii blindate,
gata să contraatace în primele ore ale ofefl:sivei aliate. Nu
exista decît un singur mijloc de a le obţine să aibă o în-
trevedere cu Hitler. Rornmel îi spusese adesea lui Lang _:
,,Cu 1-Iitler, cel care vorbeşte ulti1nul are cîştig de cauză''.
În dimineaţa aceea plumburie, în timp ce se· pregătea în
La Roche-Guyon pentru lunga sa călătorie spre Germania,
Romn1el era. mai hotărît ca oricînd să cîştige partida.

5
'
La o sută (?ptzeci de kilometri mai departe„ ta statul
'ffl.ajor al Armatei 15, aflat în apropiere de frontiera belgiană,
un om privea cu bucurie ivirea -·zorilor în dimineaţa de 4 iu-
•

34
nie. Locotenent-.colonelul Helhnuth Meyer şedea în biroul
său, cu .figura descompusă şi ochii injectaţi. De la 1 iunie nu
mai avusese parte de o noapte întreagă de somn. Dar ~ceea
care trecuse fusese cea mai rea dintre toate. Nu o va uita
niciodată.
••
Meyer avea o sarcină ingrată, care-i punea nervii la grea
încet~are. Pe lîngă funcţia de şef al secţiei informaţii a Ar-
matei 15, el mai conducea şi singurul grttp de contrainformaţii
lle pe frontul invaziei. Inima acestei secţii o constituia o
t~chipă for1n.ată di.n treizeci de oameni, care se ocupau de
i11terceptări radio, lucrînd în schimburi, fără o clipă de ră­
~az, într-un adăpost de beton înţesat cu aparatură radio-
fonică de mare precizie. Munca lor consta numa:i în a as.:
(•uita. Dar fiecare dintre ei era un expert, care vorbea curent
t 1·ei limbi, şi aproape că nu exista cuvînt~ aproape că nu era
sc'mnal din codul Morse lansat pe calea undelor de aliaţi
c~are să nu fi fost interceptat de ei.
Oamenii lui Meyer erau atît de specializaţi şi aparatura
l<>r atît de perfecţionată, încît reuşeau chiar să recepţioneze
111esajele transmise de pe jeep-urile poliţiei militare din An-
~Jia, de la mai mult de o mie cinci st1te de kilometri depăr­
ti1re. Acest lucru îi fusese lui_Meyer de mare folos. Oamenii
,1i11 poliţia miliţară americană şi britanică,. flecărind între"' ei
1>1·i11 radio în ti,np ce dirijau convoaiele de trupe, îl ajuta-
Nc1·ă nespus la alcătuirea unei 'liste a diverselor divizii can-
l<l11ate în Anglia. De la un timp însă, operatorii lui Meyer
1111 mai fuseseră în stare· să capteze nici uri fel de apel; Acest
f1tt)t era, de asemenea, semnificativ pentru Meyer ; însemna
t·i'i radioului îi fusese i1npusă o tăcere riguroasă. Era încă
i111 indiciu, pe lingă multe altele pe care le poseda, că debar-
('L11·ea va avea loc în curînd.
In afară de rapoartele ageriţilor informatori, detalii de
acest fel· îl ajutau pe Meyer să-şi formeze o idee despre pla-
11111·ile alia. ·. or. Işi cunoştea foarte bine meseria. Tria de mai
•

11111lte ori pe zi teancurile de r~poarte, mereu în căutarea a

,·,·va suspect, neobişnuit ba cbiar de necrezut.
Şi iată că în cursul nopţii, oamenii săi captaseră acel Jv-
1·111 de necrezut, o telegramă urgentă de presă interceptată
dti c111n se lăsase întune,ricul. Ea suna : ,,URGENT ASS0-
(~1.i\TED PRESS NEW YORK CAl\TIERUL GENERAL At
J~lTI EISENHOWER ANUNTĂ DEBARCAR.EA ALIATĂ
~

IN FRANŢA''.

35
'" Meyer încremeni~ Prima sa pornire fu să alarmeze staJ
tul-major. Dar se înfrînă şi- se linişti~ cu certitudinea că era;:
:.votba· de o eroare. ·
Avea două motive să creadă acest lucru. In_ primt;1.l rînd,:
absenţa oricărei activităţ.i .pe f1·ontul i11vaziei ; dacă s-.a1·· fiI
'produs vreun atac; el ar fi aflat„o p1·imu'l. Î11 al do·ile~ ·. rî~d,:j
·rn ianuarie, amiralul Will1el1n Cana1·is, . pe atunci şeful şer~;
viciului de spio11aj german, îi dăduse lui Meyer amăn't1nte]
în· legătură cu un sh·a11iu sen111al co11stîn.d: din două -părţi, 11e1
care? d.upă spusele lui, aliaţii aveau să~l folosească pentru a·
a·ve1·tfza ·' forţele Rezistenţei .î11ainte de deba1·care.
Cana1·is îl preve11ise că, în cu1·sul lunilor p1·eme1·gătoa1·e·
atac11lui, ali.aţii ,,or t1·ans111itt~ p1·i11 1:adio Rezistenţei sute de
mesaje. Dintr.e acestea: 11t1n1ai cîte, a se voi· 1·efe1·i la iiua: '?· ;
1

celelalte vor i:i false, destinate ·să .inducă în eroare şi să de„

ruteze itian1ict1l. Canaris fusese categoric : Meyer treb1.1ia să
capteze toate aceste mt'sajt·, perltru ca 11u cumva să I.ase
săwi scape cel i111po1~ta11t.
La înct~put, Nle>·e1· fust~s~ sceptic. A se b_izui numai pe
un singur n1esaj .i se pă1·ert () 11ebunie. I\i{ai mult~ ştia din ex--
perie11ţa sa t1·ec11tă că infor111aţiile pr;imi·te de Be1·lin erau
nouăzeci la, sută i11exacte. Î11 sp1·ijinul pă1·e1·ii sale avea un
întreg dosar: de 1·apoa1·te f a)se : aliaţii păreau să fi irţformat
pe fieca1·e age11t ger11·1a11, ele I.a Stockholm pînă la _Ankara,
cu date ,,precise'' asup1·a zilei şi locului debarcării. dar
nu existau dot1ă 1·apoa1·te ca1·e să coincidă.
De···data aceasta însă, Me.ye1· era sigur că Be1"liµul nu se
înşelase. 111 11,oaptea de 1 iu11ie, oa1nenii săi, ·după luni de
ascultare, interceptase1·ă p1·ima l)arte a mesajului aliaţilox
exact cun1 i„l an1111ţase Ca11a1·is. Mesajul nu şe Q@osebea·
aproape de loc de sutelt~ de fraze cif1·atţ pe care operato1·ii·
lui Meyer le inter(~e taseră în lunile precedente. Zilnic, după
obişnuitul buletir1 e ştiri, :e.B.C.--ul difuza insu·ucţiµni co-
dîficate destinate Reziste11ţei, în franceză, olandeză, daneză
fi norvegiană. Cea mai n1are pa1·te dintre mesaje erau de ne . .
·înţeles pentru IYieyer, şi el era exasperat că 'nu putea des ...
cif1·a fraze enigmatice de felul acestora : ,,Războiul troian;
nu va avea loc'', ,,Melasa se va transforma mîine în. coniac';;;,..
. ,

~,John are mustăţi lungi'' sau ,,Sabina a avut or~ion. şi· găl- 1
benare ''. Dar Meyer înţelesese prea bine mesajul care llr„:i
mase buletinului de ştiri al B.B.C.-ului din 1 iunie, ora 9 sea1·a •.
,,V~ rug~rn să ascultaţi acum cîteva mesaje personale'';:
_anunţase în franceză vocea craiµ.icului. Sergentul Walter

36
Reicl1li11g puse imediat mag11etofo11ul îil funcţiune. U rn1ă . o
pauză, apoi se auzi : ,,Les sa.nglc1ts longs des ·violons ele
l'automne'' (Lungile st1spine ale viorilor de toamnă).
Reichling apăsă imediat mai tare casca pe urechi. Apoi
q ·_s111ulse şi se 11ăpt1sti din adăpost s1lre biroul lui Meyer. D~s-
chise uşa ca. o fu1·tună şi, în culmea agitaţiei, spt1se :
,,Domnule locotenent-colonel, iată prima parte a mesa·
.JU1Ul.''
Se înapoiară î1npreună în adăpost şi Meyer ascultă în-
1·egistra1·ea. Era într-adevăr mesajul pe care i-l anu11ţase Ca-
1~aris : primul vers din poemul ,,Chanso·n d' atttomne'' (,, î~1-
te9 de toan1nă '') al poetului francez din secolul al XI · -lea
Paul Verlaine. Potri,,it informă1·ii lui Canaris, vers:t-trile tre-
buia_u să fie trans1nise ,,la întîi şi cincisprezece ale unei luni ...
reprezentînd p1·in1a parte a t1tiui mesaj anunţînd debarcarea
ar1glo-americană ''
Ulti1na jumătate a 1nesajult1i t1·ebuia să fie al doilea ve1·s:
al poemului lui Ve1·laine : ,,Blessent 1non coeitr d'·une lan-
gueur monotone: (·I1ni sfîşie sufletul cu o tînjeală monotonă).
După Ca11aris, fraza aceasta însemna că ,,invazia va începe
în p~t1·uzeci şi opt de 01·e de ll! ora O a zilei t11·1nătoare trans-
n1iterii mesajului'' ~. .
De î11dată c·e auzi înregistrarea primului ,,ers de Verlaine,
Meyer îl ·informă pe şeful de stat-major al Armatei 15, ge-
ne1·alul-n1aior Rudolf Hoffmann. ,,Prima parte a 1nesajt1lui
a fost h·ansn1isă spuse el. Acum trebuie 'să se în-
tîmpl e ceva '' .
,,Eşti absolt1t sigur ?(' · întrebă I-Ioffmann.
,,L-am înregistrat'' răspunse Meyer.
1-Ioffmann dădu imediat alarma pentru întfeaga Ar-
mată 15.
Între timp, Meyer. expedia mesajul prjn teleimpriinator
la O.K.W. Apoi ·telefonă la cartierul genera~ al lui von Rund-
stedt OB West şi la statul-major al lui Rommel (Grupul de
armate B).
La O.K.W., mesajul fu înmînat generalului-colonel Alfred
Jodl, şeful secţiei de operaţii. Dar Jodl îl lăsă pe masa sa.
El nu dădu alarma. Presupunea că o făcuse von Rundstedt,
dar a-cesta, la rîndul său, crezu că alarma fusese dată de statul-
1
major al lui Rommel •
-
1 proţ)abil, info1-1nat despre acest mesaj, dar, avînd
Rominei fusese,
în vedere aprecierile lui despre intenţiile aliaţi.lor, este evident că nu-l
luase în seamă.

.·'37
 De-a lungul coastei de debarcare, o singu1·ă armată era
deci în stare de alar1nă: a 15-a. Armata 7, care ocupa
coasta N orrnandiei, nu .auzis·e nimic despre mesaj şi nici nu
primise semnalul de ala~mă.
In nopţile de 2 şi 3 iunie, B.B.C.-ul repetă prima parte
a mesajului. Lucrul acesta îl nelinişti pe Meyer. Potrivit in- .
formaţiilor de care dispunea, mesajul· n-ar fi trebuit să fie
transmis decît o singură dată. Aliaţii, socotea el, repetau
semnalul pent1·u a fi siguri că va fi auzit de Rezistenţă.
In noaptea de 3 iunie, o oră după repetarea mesajului,
fusese interceptată telegrama agenţiei Associated P:ress. pri-
vind deba1·carea aliaţilor. Dacă avertismentul lui Canaris era
just, însemna că telegrama nu corespundea realităţii. După
primul moment· de panică, Meyer hotărî să se încreadă în
spusele lui Canaris. Era obosit, dar jubila. Ivirea zorilor şi
calmul care continua să domnească de-a lungul frontului
erau dovezi sigure că avusese dreptate.
Nu mai era altceva de făcut decît să aştepte ultima parte
a importantului mesaj, care putea fi emis dintr-un inomer1t
într-altul. Teribila sa semnificaţie îl copleşea pe Meyer.
Zdrobirea invaziei aliaţilor, viaţa a sute de mii de compa-
trioţi ai săi, însăşi exi.stenţa ţării sale ~epinde,au de rapidi-
tatea cu ca1·e el şi oamenii săi aveau să capteze mesajul şi
să dea alarma pe front. Meyer şi oamenii săi aşteptau, mai
pregătjţi ca niciodată. Nădăjduia din tot sufletul că supe.-
riorii săi vor înţelege şi ei cît de important era acest mesaj.
în timp ce Meyer aştepta, la o sută optzeci de kilometri
mai departe, comandantul Grupului de armate B se pregătea
să plece în Ge1·mania.

Feldmareşalul Rommel întinse cu g1·ijă un strat subţire

de miere pe o felie de pîine unsă cu unt. La ma.sa la care
se lua micul dejun stăteau strălucito1·ul său şef de stat-major,
generalul-maior dr. Hans Speidel, şi cîţiva alţi ofiţeri. .L,\t-
mosfera era lipsită de protocol, conversaţia degajată. Ai fi
putut crede că era vorba de o reuniune familială, la care

38
tată·l luase loc î·n capul mesei. Şi, era oarect1m. un fel de
familie unită. Fiecare· · ofiţer fu·s ese ales cu grîjă de Rommel
şi 'ÎÎ era cu totul devotat. In diţnineaţa aceea, toţi pe rind
aduseseră în discuţie diferite probleme pe .c are sperau ca el
să. le supună lui Hitle·r. Rominei mai mult tăcea. Se n1u.l-
ţumise să-i asculte. Era nerăbdător să 'p lece. Se uită la 4:eas.
,,Domnilor spuse el deodată · , trebu.ie să plec". .
ln faţa intrării principale, Daniel, şoferul lui Rommel,
aştepta lingă maşina feldmareşalului„ cu portiera deschi:si.
Roi.nmel îl invită pe colonelul von Tempelhof, singurul ofi-
ţer din statul său major care-l însoţea, î:mpreu11ă cu Langt
să se urce în I-Iorch-ul lui. Maşina lui ..Tempelhof îi putea
·11rma. Rommel strînse mî11a fiecă1·ui ' membrtt al familiei sale
oficiale, spllse cîteva cuvinte · şefului săt1 de stat-major, apoi
se aşeiă, ca de obicei, lîngă şofer. Lan.g şi colonelul von
Tempelhof luară loc în spate. ,,Dă:..i drumul, Daniel", spt1se
Romm.el.
Maşina înconjură încet curtea şi ieşi pe poarta mare,
trecînd pe sub cei şaisprezece tei de pe aleea principală,
tunşi la aceeaşi înălţi1ne. In sat o luă la stînga, pe şoseaua na-
ţională ·c are ducea .s pre Paris.
Era ora 7. Rommel e.ra încîntat să părăs.~ască La
Roc~e-Guyon în această tristă dimine~ţă de du1n.inică 4 iu-
11ie,• .Data călătoriei fusese aleasă cum nu se putea mai bine.
Lîngă el, pe banchetă, se afla o cutie de carton cu o. pe-
reche de pantofi de antilopă cel)ttşie numărul 37, coman-
daţi la un cizmar pentru soţia sa. Avea un ,motiv deosebit
şi cu totul oinenesc să dorească să fie alături de ea în ziua
de niarţi 6 iunie. Era ziua ei de naştere • 1
.
1 După cel de-al doilea război mondial, mulţi ofiţeri superio1i ai
lui Rominei au depus eforturi comune pentru a explica împrejurările
care au determinat absenţa sa de pe front în zilele de 4 ..Şi 5 iunie
~i în cea mai mare pai-te a Zilei Z. l11: cărti, arţicole şi interviuri, ei
at1 declarat că Rommel a plecat în Gern1ania în ziua de 5 iunie.
Aceas;t â nu .e ste adevărat. Ei 'a u pretins, de. asemenea, că Hitler ·î i
,>r<lonase să vină în Ge1·mania. Nici acest ·1uc1·u nu este adevărat.
Singura persoan·ă d'e la Marele ·cartier general al lui Hi~er care era
la cur~nt cu vizita _p1·oiectată de RommeI· era adjuta11tul fuhreruluî,
generalul-maior Rudolf Schmundt. Generalul Walter Wa1·1imont, care
e1·a pe atunci adjw1ctul şefului secţiei de opera.ţii de la O.K.W., mi-a
spt1s că nici Jodl, nici Keitel, nici ._ eţ însuşi nu ştiau ~,;ă Rommel se
c:lfla în Germania. Chiar în Ziua z·, Warlimont cre·d ea c·ă Rotnmel se
(,flă la postul său ·de. ·comandă, conducînd operaţiile. Data plecării'
lt1i Rommel din Normandia.. a fost 4 iunie; p1·oba de 11etăgăduit se
găseşte în jur.n aiul de· operaţii al Grupului de armate B, minuţios.
î11tocmit, unde figurează d·a ta şi ora. exactă.

39
 01·ă diferenţă· între ora de varl1:
ln Anglia e1·a · ·ora 8 (o
englezii şi cea germană . Într-un vagon-1·emorcă staţionat în-
tr-o p~dure din apropiere de Portsmouth, generalul Dwight
D. Eisenhower, comandantul suprem al Forţelor Aliate, dor:
mea adînc, după ce stătuse aproape toată noaptea . treaz. De
qîteva ore, mesaje cifrate erau expediate prin telefon, --prin
curier sau prin radio de la cartierul său general din apro--
piere. Can1 la aceeaşi oră la care se t1·ezise Rommel, Eisen-
hower luase o hotărîre istorică : din cauza conditillor me-
. . > .

teorologice defavo~abile amînase cu douăzeci şi patru de ore

invazia -aliată. Dacă condiţiile aveau să fie prielnice, Ziua Z.
va fi marţi 6 iunie.

Locotene11t„comando1·ul .George _D. Hoffma11n, ca1·e la trei-

zeci şi trei de ani co:manda dîstrugătorul a.,nerican ,,Corryc',
se uit~ cu_ binoclµl în urina lui la, nesfîrşita coloană de vase
care spinteca apele Canalului Mînecii. I se părea de necrezut
să fi ajuns .atît de departe fără să fi fost. atacaţi în nici un
fel. Erau la ora fixată ·pe itinerariul prevăzut. Convoiul
avansa îi;icet, cu mai puţin de patru noduri. pe oră, u1·n1.înd o
rtttă sinuoasă, din care parcursese mai mult de optzeci de
i:µile de cînd plecase de la Plymouth, cu o, noapte înainte.
Acum î11să, Hoffmann se aştepta din clipă în clipă să dea
de greu : un atac ·submarin satt ae1·ian, sau amîndouă de„
odată. In cel mai bun caz se aştepta să dea d~ cîmpuri de
mine pe măsură ce înainta din ce în ce 1nai mult în apele
inamice. Coasta Franţei se afla în faţa lor, la mai puţi11 de
JlatruzeGi de mile.
Tînărul locotenent-comandor din sin1plu ofiţer secund
ajuns în mai puţin de trei ani comandantul distrugătqrult1i
,,Corry'' e1·a nespus de mîndru că conducea acest magni-
fic convoi. Ştia însă, în ti1np ce se uita prin binoclu, că pen-
tru inamic constituia o ţintă uşor de nimerit.
ln faţă· mergeau dragoarele, şase vase mici în linie ·de
relevment, ca una din laturile unui V întors pe dos, trăgînd

40
 fiecare; la trib.01·d, un cablu de oţel p1·evăzut· cu foarfece
pentru a tăia cablurile minelo1· ,ancorate şi a detona minele
plutitoa1·e. ln urm~ dragoarelor veneau siluetele zvelte şi lu·
citoare ale ,,ciobanilor'', distrugătoa1·ele de escortă.. Inapoia
lor, î11şirîndu-se cît vedeai 9u ochii, .venea convoţul, o lu11gă
procesiune de vase de debarcare masive, transportînd mii de
oameni, ta1_1cu1·i, tunuri, vehicule şi muniţie. peasupra fie·
căruia din aceste· vase, încărcate la maxim'UJU, se ridica, ţinut
de un cablu puternic, un balon de ba:i;aj împotriva eventua·
lelor atacu1·i ae1·iene. Şi fiindcă baloanele acestea de protec-
ţie, toate la aceeaşi înălţi1ne, e1·at1 înclinate din ,.cauza tinei
br.i.ze puternice, întregul co11voi părea aplecat, ca .uµ beţiv,
"111t-r~o rina.
,._ ..,

distanţa di11·t1·e vase şi cunoscîndu-le numă1·11l, socoti că

coada acestui fantastic convoi ti·ebuia să se afle încă în
Anglia, în 1·ada portului Plymouth.
Şi acesta nu era decît unul din convoaie. Hoffm<1.11n ştia
că alte zeci trebttiau să pornească în la1·g concomitent ctt
el, sau aveau să părăsească Anglia î11 cursul zilei. In timpt1l
11opţii. se vor îndrepta to~e cău·e estuai·l).l Senei. Iar cînd se
,,or· ridica zo1~ile, o nemaipon1enită f19tă de cinci inii de ,,ase
,,a apărea în la1·g în faţa ţărmului- Normandiei.
Hoffman11 era 1nai mult decît nerăb~ător. Convoiul pe
care . .}· conducea pă1·ăsise Anglia devreme, avînd de parcurs
d1·umul cel mai lung. E·l făcea parte di11 puternica Divizie 4
a1nerica,nă şi t1·ebuia să debarce î11t1·~tm loc de care Ho'ff1nann,
ca şi alte milioane· de americani, r1.u auzise niciodată · o
î11tindere. de nisip n1ăturată de vîntu:ri, situată î11 partea ră­
săriteană a peninsulei Cote11tin, căreia i se dăduse nt1mele
convenţional de ,,Utah''. Douăzeci de kilo1neţ1·i spre sud-
est, în faţa n1icilor staţiuni bal11ea1·e Vie1·,,ille şi Colleville,
se afla o altă plajă, denumită de amerîcar1i- ,,Omal1a '', o
fîşie lungă argintie în formă de semilună, u11de aveau să
debarce oamenii din Diviziile 1 şi 29.
In dimineaţa aceea, comandantt1l distrugătorului ,,Corry'c
sperase· ·s.ă vadă şi alte convoaie alături de el, da1· Canal11l
Mînecii părea să-i aparţi11ă în exclusivitate. Totuşi, nu era
îngrijorat. Ştia că în apropiere .alte convoaie ·ale ,,Forţei U''
sau ,,Forţei Oe' se îndreptau şi ele spre NormandiEţ. Hoffmann
11u ştia că, din cauza ti1npului nesigur, Eisenhower, îngrijo-
1·at, nu autorizase decît vreo dotlăzeci de convoaie încete să
porne~scă în larg în timpul nopţii.
•
,.. De9dată auzi sunînd telefonul de pe puntea de comandă.
V nul.... · ofiţeri vru să ră,spundă, dar Hoffmann, care era mai
nproape, ridică receptorul. .
,,Puntea-· spuse el~ Aici căpitanule'. Ascultă cîteva
clipe, apoi întrebă : ,,Eşti sigur ? Mesajul a f.ost repetat ?''
IIoffman1"). mai ascultă o dată, apoi puse receptorul în furcă.
Era ,de necrezut : tot convoiul trebuia să se întoarcă în An-
glia, fără să se fi precizat motivul. Ce se putus~ întîmpla ?
Se amînase oare debarcarea ?
\ Hoffmann se uită prin binoclu la dragoarele din faţă.
Nu-şi schimbaseră direcţia nici ele, nici distrugătoarele din
urma lor. Recepţionase~ă oare mesajul ? Inainte de a lua o
hotărîre, vru să vadă mesajµl cu ochii săi trepuia să fie
sigt1r. Coborî în grabă. scăriţa de fier pînă la puntea de
jos, unde se afla staţia de radio. Radiotelegrafistul Bennie
Glisson nu se înşelase. Îi arătă căpitanuluj jurnalul de bord,
SJJtinînd : ,,Am verificat de două ori, pentru a fi sigur''. Hoff~
mann se întoarse în grabă pe puntea de_ .comandă.
Acu1n sarcina sa şi a celorlalte distrugătoare era să
execute m9,,nevra de î11toarcere a colosalului convoi, şi aceasta
în cea mai mare grabă. Cu1n era în frunte, Hoffmann tre}J11ia
să se ocupe, înainte de toate, de flotila de dragoare, ca1·e se
găsea la cîteva mile în faţa lui. Nu putea să ia legătura prin
radio, deoarece li se ţnterzisese categoric acest lucru.
,,Pe drum înainte comandă Hoffmann. . Ajungeţi din
pnnă dragoa1·ele. Semnalizatorul la eclipsă''.
In timp ce ,,Corry'' îşi accelera viteza, Hoffmann se în-
toarse şi văzu în urma lui distrugătoarele schimbînd direcţia
şi evoluînd d~ o parte şi de alta a convoiului. Apoi, în clipitul
neîn trerupJ;.. al semnalelor luminoase, se poţni la uriaşa muncă
de întoarcere a convoiului din drum. Îngrijorat, Hoffmann îşi
dădu seama că erau primejdios de aproape de coasta fran-
ceză numai treizeci şi opt de mile. Fuseseră oare repe-
raţi ? Numai printr-o minune puteau scăpa neobservaţi.
Jos, la staţia de radio, Bennie Glisson continua să recep-
ţioneze din sfert în sfert de oră mesajul cifrat car~· anunţa
amînarea debarcării. Pentru el era cea mai proastă ştire pe
care o primise în ultimul timp, deoarece părea să confi1·me o
bă111tlală care-l chinuia, şi anume că germanii erau la curent
cu planul invaziei. Să fi fost oare Ziua Z amînată din cauză

42
că germanii descoperiseră totul ? Ca mii de alţi ostaşi, Bennîe
nu-şi putea închipui cum ar fi putut rămîne pregătirile pen-
tru debarcare convo'aiele, vasele, oamenii şi materialele
adunate în fiecare port, în fiecare braţ de mare şi în fiecare·
radă, de la L..._and' s End pînă la Portsmouth neobservate do.·
avioanele de cercetare ale Luftwaffe-i. Iar dacă era vorba de
o simplă amînare pentru un motiv sau altul, însemna că ger-
manii aveau şi mai multă vreme la dispoziţie ca să descopere
armada aliaţilor.
Tînărul operator, în vîrstă· de douăzeci şi trei de ani, în·
vîrti butonul unui alt aparat pentru a asculta radio Paris,
postul german de propagandă. Dorea . să audă vocea i11si-
nuantă a lui ,,Axis Sally''. Aceste emisiuni erau ridicole prin
fanfaronada lor, dar, mai ştii? Bennie mai avea încă un
motiv de a asculta : ,,Căţeaua de la Berlin'', cum era dese-
ori poreclită în ·mod ireverenţios, părea să aibă o provizie
inepuizabilă de cîntece la modă.
Bennie nu avu ocazia să asculte prea mult, deoarece toc-
mai atunci ·recepţionă un lung buletin meteorologic cifrat.
Termină să-l bată la maşină tocmai cînd ,,Axis Sally'-= puse
cel dintîi disc al zilei. Bennie rec\1noscu de îndată primele
măsuri ale unui cîntec popular în timpul războiului, ,,I
Double Dare You'' (,,Indrăzneşte dacă poţi'') ..Dar cuvintele
fuseseră schimbate. Pe măsură ce le asculta, cele mai teri-
bile temeri ale sale se confirmau. In dimineaţa aceea, puţin
înainte de ora 8, Bennie, ca alte mii de soldaţi aliaţi ce se
p{egătiseră să debarce în Normandia în ziua de 5 iunie şi
care aveau de aşteptat alte douăzeci şi patru de chinuitoare
ore, auziră cîtecul ,,I Double Dare You'' cu aceste cuvinte~

,,îndrăz11eşte dacă poţi să vii aci,

îndrăzneşte dacă poţi să te apropii,
Scoate-ţi jobenul şi nu te mai lăuda,
Mai bine te-ai lăsa de şmecherii,
Î11drăzneşte dacă poţi să vii aci.

• ! ~ ! I I !

îndrăzneşte dacă poţi să ne ataci,

îndrăzneşte să încerci să debarci
Dacă propaganda ta are vreun pic de miez,
îndrăzneşte să· vii aci
Şi ai să vezi l''

43
 s

111 imensa direcţie de operaţii a cartierului general al

forţelor navale aliate stabilit la Southwick House, lingăi Port-
sn1outh, se aştepta întoarce1·ea convoaielo1·.
Sala lungă, înaltă, cu -tapete albe-aurii era tea~l unei
activităţi febrile. O uriaşă ha1·tă a Canalului Mînecii acope-
rea un perete întreg. La intervale de cîteva minute,. două
tinere din serviciile auxiliare ale marinei btitanic·e (WREN
cocoţate pe nişte scăriţe mobile, ·deplasau reperele colorate
indicînd poziţiile fiecărui convoi ce se întorcea. Ofiţeri de
stat-major
...,
aparţinînd diferitelor servicii aliate, în grupuri de
d9i sau trei, s~pravegheau în tăcere primirea fiecărui nou
raport. Calmul lo;r aparent ascundea cu greu neliniştea de
care erau cuprinşi cu toţii. Convoaiele trebuiau nu numai să
schimbe direcţia aproape sub nasul inamicului şi să se în-
-toarcă în Anglia prin apele minate, dar tnai aveau şi alt
pericol de înfruntat fu1·tuna care bîntuia pe mare. Pentru
'navele g1·ele, încărcate cu oameni şi materiale, încete şi greu
de ~anevrat, o furtună putea .fi dezastruoasă. Vîntul sufla în
canal cu cincizeci de, kilometri pe oră, marea eta agitată de ,
valuri de ap1·oape do1 metri, iar buletinul meteorologic anun„
ţase · inrăutăţirea vremii.
Pe măsură ce minutele treceau, harta reflecta î11toarce-
rea în ordine a convoaielor. Ş_iruri lungi de repere marcau

insulei Wight şi se înghesuiau unele într-altele în di·~eritele

po1·turi şi baze -navale de pe coasta de sud-vest a Angliei.
întoarcerea unora dintre convoaie în port. avea să dureze
toată ziua.
Harta dezvăluia din,·tr-o dată poziţia aproape a fiecărui
vas din flota aliată. Două din ele rămîneau însă invizibile
două submarine de buzunar. Păreau să fi dispărut corn„
plet de pe faţa hărţii.
într-un birou învecinat, o tînă1·ă drăguţă d.e dou·ăzeci şi
I '" f .,.. '

patru de ani, cu gradul de locotenent în serviciile auxiliare

ale marinei engleze, se întreba cît timp va dura întoarcerea
la bază ~- sc;>ţului ei. Nao'mi Cples Honour era puţin neliniş .. '
tită, dar încă nu prea îngrijorată, cu toate că prietenele ei
'de Ia secţia de operaţii nu păreau să şti~ nimic despre locul••

44
 unde se afla soţul ei, locoter1entt1l George Ho11ou1·, şi despre
,.>X-23·'', submarinul său de buzunar; lung de 57 de picioare.
*
La o milă ·dep~rta1·e de coasta Fr.anţei, un .P~riscop stră­
punse faţa ~pei. La vteo treizeci de 'pîc.ioare dedesubt, .,glîe-
inuit în strîtntul post de control ·al sub1narin11lui ,,X-28 '',, lo~o-
.tenentul_ George Honour îşi . î1npinse c.ascheta pe ceafă. Işi
aduce aminte că a spus at1t11ci : ,,Ei, domnilor, hai .să veq.em
şi noi ce se petrece''. · ;
Lipindu-şi un ochi de apărătoarea de. cauciuc .a ocµ.la1·u-
lui, învîrti încet periscopul şi, cînd obiectiv11l străpunse stra-
tul deformant de.. apă,.. ima:gi11ea tt1lbu1·e din ocular se lim,pezi,
dezvăluind n1ica staţiune adormi.tă Ouistrel1am de Ia vă1·sarea
rîului Orne. Era aşa de ap1·oape şi periscopul mărea întT·
atîta imaginea, î11cît I-Ionou1· văzu fumul ·ieşind di11 coşurile
caselor şi, în depărtare, un avion care toc1năi decola de pe
aeroportul Carpiquet, lî11gă Caen. II vedea chia1· şi pe ina-
n1ic. Fascinat, continua să p1·ivească soldaţii germani care
lucrau li11iştiţi la instalarea obstacolelor cont1·a debarcă1·ii pe
plaja nisipoasă ce se Întindea CÎt vedeai Cllw ocl1ii.
-. E1·a t1n mo1nent impo1·ta11t. în viaţa tînărt1lui I·ocotenent
în rezervă, de douăzeci şi şase de ani, din Marina regală
britanică. Pepărtînd:u~se de pe1·isoop, se adre.să locotenet)tultli
Lionel G. Lyne, specialis·t cu navigaţia
,,Aruncă-ţi o p1·ivire, Th:iJ.1, sîntem drept pe repe1·''.
Inu·-un sens, invazia începuse. P1·i1nul V[ts şi prirnii ·oa-
1neni ai Forţelor Aliate erau· la postul lor, îr1 i:aţa coastei
noru1ande. In dreptul lui ,,X-23'' · se afla sectorul de de„
barca1·e angJ.o-canadian. Locotene11tul Honout şi echipajul
său era11 conştienţi de însemnătatea acestei zile. Int1·-o altă
zi de 4 iunie, cu patru ani î11 uimă, la n;iai puţin d,e trei
s11te d.e kilometri de locul ur1de se găseau, ultimii 338 OOO
de ostaşi ai corpului exp'ediţionar brita11ic fuseseră e,;act1aţi
•

din po1·tul î11 flăcări Dunkerque. Pe ,,X,..23 '', ·cei ci11cî en-
glezi, special aleşi, încerca11 o pute1·nică emoţie şi mînd1·ie.
Ei constituiau avangarda britanic~'Î ; oamenii de pe ,,X-23''
deschideau drumul înapoierii în Franţa miilor de. compatrioţi
•
ce .curînd aveau ·să-i urmeze. ·
•
Aceşti qinci oa1neni, .î11ghesuiţi în unica şi minuscula ca„
bină a submarinului ,,X-23'', purtau coslL1me din ca11ciuc
de oameni-broască, iar hîrtiile lor de identitate, falsificate Cll

45
 •

pricepere, puteau să înşele vigilenţa celei mai bănuitoare

sentinele germane. Fiţcare poseda un buletin de identitate
francez, complet, cu fotografie, permis de lucru, cartelă de
alimente, cu toate ştampilele oficiale germane, scrisori şi
documente. In caz că lucrurile at fi luat o întorsătură proastă
şi ,,X-23'' ar fi fost scufundat sau ar fi trebuit părăsit, mem-
brii echipajului urmau să înoate pînă la mal şi, la adăpostul
falsei· lor identităţi, să încerce să scape şi să intre în legătură
cu Rezistenţa franceză.
Misiunea lor era deosebit de primejdioasă. Cu douăzeci.
de minute înainte de ora H, submarinul de buzunar ,,X-23''
şi perechea lui, ,,X-20'' care se afla cam la douăzeci de
mile depărtare, în faţa micului sat Le Hamei , aveau să
iasă cu îndrăzneală la suprafaţă pentru a îndeplini rolul de
repere de navigaţie, deli1nitînd cu precizie extremităţile zo-
nei de debarcare anglo-canadiene : trei plaje denun1ite con-
venţional Sword, Juno şi Cold.
Planul pe care trebuiau să-l ducă la îndeplinire era com-
plica·t, dar precis. O radio-geamandură automată putînd să
emită semnale neîntrerupte de radio urma să intre în c-
ţiune ime~iat ce submarinul ,se ridica la suprafaţă. In acelaşi
timp, un sonor avea să emită sub apă unde C?,re pute~u fi
captate de posturi de ascultare submari11ă. Flota care tran-
sporta trupele britanice şi canadiene avea să acosteze cînd
s-ar fi dat unul sau altul din aceste semnale, sau a1nîndouă.
Fiecare submarin de buzunar poseda, de asemenea, u11
catarg telescopic de şase metri prevăzut cu un reflector mic,
dar· puternic, al cărui fascicul luminos era vizibil de la o de-
părtare de peste cinci mile. Lumina verde însemna că sub--
mar.inele sînt pe reper ; în caz contrar, lu1nina ar fi trel>uit
să fie roşie. _
Spre a îr1lesni şi mai mult acostarea, planul prevedea lan-
sarea de către fiecare submarin de buzunar a unei bărc11ţe
de cauciuc purtînd un om la bord şi care să meargă în
derivă în , direcţia coastei. Fiecare bă1·cuţă era, de asemenea,
pre,1•ăzută -cu un reflector acţionat de marinarul care o con-
ducea. Luminile submarinelor şi ale acestor bărcuţe aveau
să îngăduie vaselor care s-ar fi apropiat să determine cu pre-
cizie poziţia celor trei plaje de debarcare.
Nici un amănun.t nu fusese neglijat, nici chiar riscul ca
micile submarine să fie lovite şi scufundate de navele grele
de debarcare. Ca măsură de protecţie, ,,X-23'' avea să
înalţe în mod vizibil un mare pavilion galben. Honour soco-
•

46
 tea că acest pavilion îi va transforma într-o ţintă grozavă
pentru germani. Cu toate acestea, intenţiona să arboreze şi
un al doilea pavilion, ,,stindardul alb de luptă'' al Marinei
britanice. Honour şi .echipajul său ~cceptau riscul să fie
bombardaţi de inamic, da.r nu ţineau de loc să fiţ scufundaţi
de ai lor.
Tot acest material şi multe alte obiecte bizare fuseseră
îngrămădite în interiorul, şi aşa destul de strîmt, ~l lui
,,X-23''. Echipajului obişnuit de trei oameni i se adăuga­
se~ă doi navigatori experimentaţi, astfel încît abia puteai să
te mişti în singura cabină a submarinului, înaltă de un metru
şi şaizeci, lată de, unu şi treizeci şi lungă vai de doi
metri şi jumătate. Atmosfera era de pe acum sufocantă şi
avea să devină aproape ires.pirabilă înainte ca ei să îndrăz­
nească să se rîdic.e la suprafaţă o dată cu căderea nopţii.
Chiar în timpul zilei, cufundat la mică adîncime, Honour
ştia bine că era posibjl în orice moment să fie reperat de
avioanele de cerceta1·e ce zburau la mică înălţime sau de ve-
detele de patrulare iar dacă pe1·iscopul ieşea din apă,
riscul era cu atît mai mare.
La periscop, locotenentul Lyne determină poziţia coaste-,
101·. Recunoscuse repede mai inuite repere : farul de la Ouis-
treham, clopotniţa bisericii şi alte două clopotniţe din satele
Langrune şi Sain.t-Aubin-sur-J\.1er, la cîteva mile depărtare.
I-Ionour nu se înşelase ; erau ,,chiar pe reper'', la trei s.fer-
turi de milă de poziţia pe care trebuiau să o atingă.
Honour răst1flă uşurat. T1·aversarea ft1sese lungă şi ane-
voioasă. Parcurseseră cele nouăzeci de mile de la Portsmouth
încoace cam în două zile, navigînd a1Jroape numai prin ci1n-
puri de mine. Acum aveau să-şi oct1pe poziţia şi să intre în
imersiune. ,,Operaţia Gambit'' începea cu bine. Regreta, to-
tuşi, în sinea sa că nu fusese aleasă altă denumire pent1·u
această operaţie. Cu toate că nu era superstiţios, căutînd
în dicţionar cuvîntul ,,gambit<', tînărul locotenent fusese ne-
plăcut impresionat descoperind că acest cuvînt însemna la
şah ,,a sacrifica un pion în deschidere''.
Prin periscop, Honour aruncă o ultimă privire spre ger-
manii care lucrau pe plajă. Mîine la aceeaşi oră, infernul se
va dezlănţui pe aceste meleaguri, gîndi eL Dădu comanda :
•

,,Coborîţi periscopul''.
1

Cufundaţi în adîncuri, lipsiţi de orice comunicaţie radio-

fonică cu baza, Honour şi echipajul lui ,,X-23'' nu ştiau că
debarcarea fusese amînată.

47
 Pe la 01·a 11 dimineaţa, Canalul .lvlînecii era măturat de
u~ yînt puternic. ,ln regiunile de c.oastă· al~ Angliei, inţerzise,
izolate de: restul ·ţărij, trupele de <;Iebarcare se p·Iictiseau.
Orizontul. lor se reducea acum la zonele de con9erttrare, Ia·
aeropprturi şi vapoare. Aveau sentfmentul de a . nu mai _apar-
ţine fizic uşcatului suspe11daţi în mod ,straniu· între lumea
.f ami1iară a A,µgliei şi_ lumea necunoscută încă a Normandiei.
Cortina grea .a rriăsurţlor de securitate îi despijrţea de lun1ea
pe care o cunoşteau.
De partea ~ealaltă a cortinei, viaţa de t10ate zilele îşi
urma cursul. Oamenii îşi vede~u de t:reburile lor zilnice, fără
a băi:iui că sute de ,mii de semeni ai lor aşteptâu .un ordirt
care avea· să :rµarGheze începutul sfî1·şitului celui de-al doile·a
război mondial.

·*

ln oraşul Leatherhead din Surrey, un firav profesor de fizică

în vî1·stă de cincizeci şi patrt1 de ani îşi plimba cîinele. Leo-
nard Sidney Dawe e1·a un om liniştit şi discret. pe care nu-l
cunoştea nimeni, în afara micului său cerc de prieteni. To-
tuşi, retrasttl Dawe avea un pu.blic care depăşea cu mult pe
cel a unei vedete de cinema. In fiecare zi, peste un milion,
de citito1·i îşi băteau capul ct1 'cuvintele încrucişate pe care
el, împreună cu amicul său Melville Jones, un alt profesor,
le pregăteau în fiecare dimineaţă pentru ziarul londonez
,,Daily Telegraph,''
De mai bine de douăzeci de ani, Dawe era cel mai bun
autor de -~uvinte înc1·ucişate al ziarul·ui ,,Teleg1·aph'', şi în
•
acest răstin1p problemele grele şi complicate pe care le punea
întărîtaseră· şi, totodată, încîntaseră milioane de amatori.
Unii ,,maniaci'' pretindeau ·că cuvintele încrucişate di;n
,,Times'' erau n1ai dificile, dar adepţii lui /Dawe le răspun..
deau prompt că în cele din ,,Telegraph'' nu se repetase
niciodată vreo definiţie. Rezervatul Dawe era foarte măgulit
de această ap1·eciere .
• Dawe ar fi fost însă uluit să afle că începînd de la 2 mai
era obiectul unei anchete discrete întreprinse de serviciul de
contraspj.onaj M .I. 5 al Scotland Yard..,ului. De mai bine de
'·
t'
48
o lună,
cuvintele lui. încru·cişate neliniştiseră şi înspăimînta­
seră multe sectoare
- ale Inaltului comandament aliat.
.

In di,nineaţa aceea de duminică, M.I. 5 hotărîse. să a:ibă

o întrevedere cu Dawe. Cînd acesta se reîntoarse de la · - i111-
. .

bare, g~si doi oa.meni care îl aşteptau. Ca toată lumea, Dawe

auzise vorbindu-se de M.I. 5, dar ce puteau că aibă cu el ?
,.,pomnule Dawe i se adresă unul dintre agenţi chiar
de la începutul interogatoriului - , în cursul, ultimei· luni au
apărut în cuvintele încrucişate diri <<Teleg1·aph>> un număr de
cuvinte cifrate foarte co{!.fidenţiale, care privesc o anume
operaţie a aliaţilor. Puteţi să ne spuneţi ce v-a înden1nat să le
folosiţi, sau de unde le deţineţi ~'' 1

Înainte ca Dawe, ştupefiat, să poată răspu11de, agentul

serviciului M.I .. 5 scoase o listă din buzunar şi continuă:
,,Am dori mai ales să ştim _ce v-a determinat să alegeţi acest
cuvînt''. Puse degetul pe listă. Jocul din cadrl1l concursului
cu premii apărut în ,,Telegraph'~ din 27 mai ct1prindea ur...
mătoarea definiţie 11 orizontal) : ,,Persoană si.I11andicoasă
care la răsti1npl11·i jefuia c,. Cu ajutorul unei ciudate alchi1nii,
această derutantă definiţie a fost înţeleasă de adepţii devo-
taţi ai lui Dawe. Răs1,unsul, publicat cu două zi]e înainte,
la 2 iunie, era denumirea cifrată a întregt11ui pla11 aliat de
inva'Zi.e ,,Overlord'c •1

Dawe nt1 pricepea de fel despre ce operaţîe a aliaţilo1· îi

vorbeau oan1enii ac~ştia, aşa că, pe bună dreptate, s-a a1·ătat
mirat şi chiar indignat de aceste întrebări care i se puneau.
Le răspunse că nu puţea explica de ce şi cum de alesese
tocmai acest cuvînt. Sublinie că acest cuvînt apărea adeseori
'

în cărţile de istorie. ,,Dar cum aş fi putut ghici care cuvînt

este cifrat şi care nu ?'' protestă el.
Cei doi agenţi de la M.I. 5 se arătară foa1·te politicoşi.
Recunoscură că înn·-adevăr ar fi fost greu de ghicit. Dar nu
era oare curios că toate aceste cuvinte cifrate apăruseră în
cursul aceleiaşi luni ?
·Parcurseră lista cuvînt cu cuvînt, sub ochii miopului pro-
fesor, care începuse să dea uşoare semne de ene1·v~re. ln jocul
din 2 mai, răspunsul la definiţia: ,,{fnul din S.U.A." (17 ori-
zontal) era Utah • Răspunsul la 3 vertical în _jocul • 2~__ mai,
2

,,Indieni de pe Missouri'', era ,,Omahac' 3 • _.,

• •

1 mare senior feudal.1

2 - stat din America de Nord.

s trib de piei roşii.

49
 ln jocul din 30 mai, definiţi_a (11 orizontal) : ,,Acest a1·-
hust se află în centrul mişcărilor de revoluţie în grădiniţele de
copii'' avea ca răspuns ,,mulberry'' • Or, ,,Mulberry'' era de-
1

nugiirea cifrată a două porturi artificiale care aveau să fie

amplasate în largul plajelor de debarcare. Iar soluţia de la
15 vertical din jocul apărut Ia 1 iunie, ,,Britania şi cu el
stăpînesc acelaşi lucru'', era ,,Neptun'' . denumirea codi~
ficată a ansamblului de operaţii navale de debarcare.
Dawe nu putu da nici o explicaţie în legătură cu ale-
gerea acestor cuvinte. De altfel, spuse el, jocurile respective
fuseseră, probabţl, comp~se cu şase luni înainte. Exista. oare
vreo explicaţie ? Dawe nu sugeră decît una singură : o fan-
tastică coincidenţă.
'
Au existat şi alte alarme teribile. Cu trei luni înainte,
Ia poşta . ce11trală din Chicago, un plic gros, prost lipit, se.
desfăcuse pe masa de triaj, dînd Ia iveală un teanc de docu-
mente suspecte. Cel puţin doisprezece funcţionari au putt1t
să-i afle conţinutul: era vorba de o operaţie denumită
Overlord.
Ofiţeri ai serviciului de informaţii au invadat de îndată
localul poştei. Funcţionarii au fost interogaţi şi li s-a pus în
vedere să uite ceea ce au văzut. Apoi veni rîndul des.tina-
tarei : o tînără cu totul nevinovată. Nu putu să explice de
ce i se expediaseră aceste hîrtii, · dar recunoscu scrisul de pe
plic. Cu ajuto1·ul ei se ajunse la expeditorul documentelor,
un sergent american tot atît de inofensiv de la cartierul
general american din Londra. Incurcase plicurile şi trimisese
din greşeală pe cel cu docume11tţ surorii sale · Chicago.
Acest incident, deşi neînsemnat, ~r fi putut lua proporţii
de nebănuit dacă comandamentul suprem al aliaţilor ar fi
ştiut că serviciul, secret german, Abwehr-ul, descoperise sem-
nificaţia cuvînttilui cifrat ,,Overlord''. Unul' din agenţii Ab-
wehr-ului, {1n albanez cu numele de Diello, mai cunoscut
sub numele de ,,Cicero'', transmisese informaţia la Berlin
în luna ianuarie. La început, Cicero denumise planul ,,Over-
lock'', dar ulterior făcuse rectificarea. Iar Berlinul avea în-
credere în Cicero, care era valet la Ambasada engleză din
Turcia.
Dar Cicero fu·sese incapabil să descopere marele sec1·et
•

în legătură cu Overlord : locul şi data Zilei Z. Secretul fusese

Cunoscut joc de copii- în care aceştia aleargă în ju1·ul unei -tufe
1
de mu1·e mulberry-busl1.

50
 atît de bine păstrat, încît pînă la sfîrşitul lunii aJ?rilie doar
cî·teva sute de ofiţeri aliaţi erau informaţi despre operaţie.
Dar în cursul acestei luni, în pofida avertismentelor continue
ale se_Ivici1:1lui de contraspionaj şi a înştfu1ţărilor repetate
privind prezenţa unor agenţi germani în insulele britanice,
doi ofiţ.eri superiori, un general american şi un colonel· en·
glez, au trădat din neglijenţă secretul. La un cocteil la ho-
telul ,,Claridge'' din Londra, generalul a destăinuit cîtorva
camarazi că. invazia va avea loc înainte de 15 iunie. In alt
colţ al Angliei, un colonel coma.;ndant de batalion se dovedi
mai flecar, povestind cîtorva prieteni civili că oamenii săi
se antrenau pentru a cuceri un obiectiv precis;, lăsînd să se
înţeleagă că acest obiectiv se afla. în Normandia. Ambii 4)fi-
ţeri au fost retrogradaţi şi înlăturaţi din posturile lor •
1

Apoi, în acea memorabilă zi de duminică 4 iunie, co-

mandamentul suprem primi ca un trăsnet ştirea că se comisese
,încă o indiscreţie, mult mai gravă ca cele precedente. In
timpul nopţii, o operatoare de la teleimptjmatorul agenţiei
Associated Press, vrînd să se perfecţioneze, se exersa pe o
maşină rămasă liberă. Din greşeală, ba11da perforată cu exer-
ciţiul ei de ,,telegra,nă '' a precedat, nu se ştie cum, obişnui­
tul comunicat de seară rusesc. Treizeci de secunde mai
tîrziu s-a făcut rectificarea, dar comunicarea nu mai putea
fi retrasă. ,,Buletinul'' ajuns în Statele Unite _s1.1na : ,, UR-
,

GENT ASSOCIATED PRESS NEW YORK CARTIERUL

GENE L AL LUI EISENHOWER ANUNŢĂ DEB
CAREA ALIATĂ IN FRANŢA''.
Oricît de grave ar fi putut fi., consecinţele acestui mesaj,
era mult prea tîrziu pentru a :se mai face ceva. ·Gigantica
maşinărie a invaziei fusese pusă în mişcare. Acum, în timp
ce orele se scurgeau şi vremea se înrăutăţea, cea mai mare
dintre toate forţe~e a,eropurtate şi amfibii adunate vreodată
aştepta hotărîrea gene:r;alului Eisenhower. Avea oare Ike să
confirme data de 6 iunie. ca Ziua Z? S3u va fi obligat, din
cauza furtunii de pe Canalul Mînecii cea mai teribilă
din ulti rnii douăzeci de a.ni , să amîne din nou invazia ?
•• •

1 Cu toate căgeneralul american fusese camarad de promoţie la

şcoala militară de la West Point cu generalul' Eise~hower, acesta nu.
a putut face nimic pentru el şi l-a trimis acasă. După d~barcare, cazul
generalului a cunoscut o mare publicitate şi, mai tîrziu, a fost scos
la pensie cu gradul de colonel. ~u există nici o dovad" la cartieru]· 1

general al lui Eisenhower în privinţa indiscretie~ colone ului englez.

C~l1estiunea a fost oarecum muşamalizată de superiorii săi. Englezul a
clevenit mai tîrziu membru al parlamentului.

51
 • •

ln desişul unei păduri scăldate de ploaie, la trei kilometri

depărtare ·de ca1·tieml generc;il al forţelor navale de la
Southwick House, cel care trebuia să ia această gr.ea hotărîr~
răsucea. problema· pe toate feţele, î11oercînd să-şi· · · pezeaspă
gînd·urile în vagonql său relJlorcă de trei tone şi jumătate, mo-
dest mobilat. Cu toate că ar fi putut să se instaleze 1nai con-:
fortabil în -imensa clădire de la Soutl1\viclc House, .Eisenhower
preferase să răn1înă unde se afla. Dorea să fie cit mai aproape
de porturile unde se îmbarc~u trupele. Cu cîteva zile mai
îna·inte dădt1se ordin să se ainenajeze t1n mic cartier general
de campanie cîteva. corturi _pentru ofiţerii din imediata l11î
subordine şi cîteva vagoane remorcă, printre care şi al său,
pe ca1·e îl denumi.se cu .. 1nu]t înainte ,,furgonul meu de circ'~
Vagont1l lµi Eisenhower, scund, lung, semănînd oarecum
cu un ,căn1ion folosit la mutat, avea trei mici compartimente,
servindu-i de do1mitor, salon şi birou. Pe lîngă acestea, mon-
tate cu grijă pe toată lungimea vagonului, mai erau o mică
bucătărie, o minusculă centralfl telefonică, o toaletă cu evacuare
chimică, iar la unul din capete O platforn1ă cu geamlîc. oare„i
~ervea d1·ept post de observaţie. Dar eon1ai1dantul suprem· ra-
·reori stătea Iocultţi timp mai ii;tdelungat, astfel încît să folo-
sească vagonul din :plin. Rareori utiliza biroul sau salonul. Şe­
dinţele statului-major aveau loc, de tiQicei, înti·-un cort·, din
apropie1·e. Numai dormi·torul părea ,;locuiţ'' Avea o ~cete
personală : _pe masa de lingă cuşetă, un vraf de roniane
,,.western(' şi tot· acolo două· fotografii, a soţiei sale, Marilie,
şi ~ fiului său de do.uăzeoi şi u11ui de ani, John, în uniformă de
cadet de la West· Poi11t..
.

Din acest vagon, Eisenhower comanda aproape trei .rnî-

lioane de soldaţi aliaţi, dintre care mai· binţ9 de jumătate erau
americani : circa 1 700 OOO de sol~aţi, marinari, aviatori şi gră­
niceri de coastă. Fo1·ţele britanice şi canadiene cuprindeau
laolaltă cam un milion de oameni ; în plus erau contingente
ale _,,Franţei libere<;', polonezi, cehi, belgieni, norvegieni şi
olandezi. Niciodată în decursul istor.iei, un american nu mai
comandase atîţia oameni aparţinînd atîtor naţiuni diferite şi
nici nu purtase o aseme11ea tăspundere covîrşitoare-
Totuşi, cu toată nnpo1·tanţa misiunii ce-i fus~se încredin„
ţată şi ·a pute1·ii sale vaste, nimic .nu lăsa să bănuieşti în acest
om din Middle-West, înalt, ·bronzat; veşnic surîzător, pe COM
manda11tul şuprem al Forţelor Alţate. Spre deosebire de alţi

52
comanda11ţi aliaţi celebri, care puteau fi iinediat recunoscuţi
graţie unei particularităţi vestimeiita1·e, o capelă excentrică sau
o uniformă strălucitoare cu pieptul plin de decoraţii, Eisen-
hower era rezervat în toate. În afară de cele· patru stele ale
gradului său, el nu purta decît o singură panglică de decoraţii
peste buzunarul de la piept, ia!! pe· umăr emblema· cu spada
strălucitoare a SHAEF-ului Comandamentul suprem al forţe­
lor expediţionare aliate . Chiar în vagonul său, puţine erau în-
semnele rangului său înalt : nu se vedeau nici steaguri, nici
hărţi, nici instrucţiuni înră1nate şau fotografii cu dedicaţii ale
oan1enilor importanţi sau mai puţin importanţi care veneau
adesea să-l viziteze. Dar în camera sa de dormit, lingă 1pat,
_erau trei telefoane de primă însemnătate, fiecare de altă cu-
loare : cel roşu era 1·ezervat comunicărilor ,,urgente'' cu Was-
hingtonul, cel vei:de îl lega prin fir direct cu reşedinţa lui Chur-
chill de .la Londra, Downing Street nr. 10, iar cel negru îl pt1nea
în legătură cu genera!ul-maior Walter Bedell1 Smith, valorosul
·s·ău şef de stat-major, cu cartierul general din. ·apropiere şi cu
alţi ofiţeri superiori din Cornandamentul suprem aliat.
Prin telefonul I1egru a aflat Eiser1hower, care şi aşa.' avea
destule. griji, de telegrama eronată în legătură .cu debarcarea.
La auzul acestei ştiri, a amuţit. Adjutantul său naval, căpitanul
Ifarry C. Butcher, ·îşi aduce aminte că l-a auzit pe coman-
dantul suprem mormăind doar ceva la telefon În S~IDil 'Că a
înţeles. Ce ar mai fi putut spune sau face ?
Cu patru luni înainte, în nota prin care era numit coman-
dant suprem, coll}itetul mixt al şefilor de stat-major de la
Washington îi precizase misiunea într-un paragraf expli.cit.
Acesta suna: ,,Veţi debarca pe continentul european şi, îm-
preună cu celelalte Naţiuni Unite, veţi-începe operaţiile care
au ca scop pătrunderea pînă' în inima Germaniei şi distruge-
rea forţelor sale arma·te ... ''
Această singură frază conţinea ţinta şi scopul întregii ofen-
sive. Dar pentru toţi aliaţii, aceasta reprezenta mai mult decît
o si1nplă operaţie militară. Eisenhower o nurnea ,,o măreaţă
cruciadă'' o cruciadil care avea să pună pentru ·totdeauna
capăt tiraniei monstruoase ce împinsese lt1mea în cel maî sîn. .
geros război, zdruncinase un întreg continent şi adusese în
stare de sclavie peste 300 OOO OOO de oameni. (În realitate, în
n1omentul acela, ni1neri1 nu-şi putea măcar i1nagina adevărata
a1nploare a barbariei dezlănţuite de nazism pe tot cuprinsul
Europei milioanele de oruneni morţi în ca 111erele de :gazare
sau în crematol;'iile aseptice ale lui Heinrich Himmler, rr,ilioa-

53
 nele de oameni smulşi cu forţa din ţara lor şi mînaţi ca o turm·ă
la muncă forţată, din care un procent imens nu avea ··să se
mai înto·arcă, milioane·le de oameni torturaţi pînă la moarte,
ostateci executaţi sau exterminaţi prin foamete ... ) Scopul su-
prem al marii cruciade nu era numai acela. de a cîştiga războiul,
ci şi de a zdrobi nazîsmul, de a pune capăt unei perioade de
o; s· ălbăticie fără precedent în istorie.
Dar ,mai întîi era necesar ca debarcarea să reuşească. Dacă
eşu:;i, înfrîngerea definitţvă a Germaniei putea să mai fie tără-
gănată ani de zile. .
Preparativele acestei debarcări, de care depindeau atît de
multe, alcătuirea minuţioasl a planurilor .militare duraseră
peste un an. Cu mult înainte de a se fi ştiut că E.is·enhower va
fi nt1mjt comandant suprem, un mic grup de ofiţeri englezi şi
americani, sub comanda generalului-locotenent englez sir
Frederick Morgan, elaboraseră bazele ofensivei. Problemele
pe care trebuiau .să· le rezolve erau E;Xtrem de complicate :
aveau puţini indici, puţine precedente militare, dar, în schimb,
în faţa lor se ridicau o puzderie de semne de întrebare. Unde
trebuia să aib·ă loc c,.fensiva şi cînd ? Cite divizii erau nece . .
sare ? Dacă X divizii erau necesare, aveau să fie ele dispo~
n.ibile, pregătite şi gata de atac la o dată Y ? Cîte vase erau
necesare pentru transportul lor ? Ce forţe trebuiau destinate
pehtru bombal'darea coastei, pentru sprijin apropiat şi pentru
escorte P De unde se puteau aduce vasele de debarcare
·s e puteau oare lua de pe teatrele de război din Pacific şi Me-
diterana? Cite aeroportttri ar trebui pentru miile de avioane
neces·a re ataculqi aerian ? Cît va dura adunarea materialul~i,
a echipamentului, a armamentului, a muniţiei, a mijloacelor
de transport şi a alimentelor ? Ce cantităţi trebuiau prevăzute
nu numai pentru atac, dar şi pentru perioada imediat ur-
mătoare?
Acestea nu erau decît cîteva din grelele· probleme pe care
strategii aliaţi trebuiau să le rezolve. Şi mai erau încă mii de
felul acestora. Fînă la urn1ă, studiile lor, modificate, revizuite
şi dezvoltate, au constituit planul Overlord, după ce Eisen-
l1ower a preluat comanda Forţelor Aliate. Punerea în aplicare
.a acestui plan a necesitat mai mulţi oameni, mai multe vase,
mai multe avioane, mai mult echipament şi material decît ori-
care altă opâraţie militară cunoscută în istorie.
Era ~ !l~\~jl.e de proporţii colosale. Inainte chiar ca planul
sl fi luat O fOfml definitivă, un puhoi necontenit de oameni
şi materiale tncepu să se scurgă spre Anglia. Curînd, numărul
 americanilor din orăşelele şi satele situate în această zonă co-
pleşea pe cel al localnicilor. Cinematografele, hotelurile:.
restaurantele, sălile de dans şi ,,pubs-urile '' lor preferate fură
1

invadate de trupe -din toate statele Americii de Nord.

Pretutindeni răsăriră aeroporturi. In vederea marii ofensive
aeriene; pe lî11gă .zecile de baze existente se mai construiră
alte 163. Ajunseseră atît de multe, încît aviatorii ·
Flota 8 şi 9 aeriană obişnttiau să spt1nă în glumă că se putea
străbate Anglia în lung şi în lat ca în taxi, fără a ridica măcar
o aripă,~ Porturile e1·au înţesate de vase. O mare flotă navală
de sprijin,. alcătuită di11 aproape nouă sute de vase, de la crll-
cişătoare şi pînă la vedete, încep.u să se adune. Convoaiele
soseau într-un număr atît de in1presionant, încît pînă în pri-
măvară aduseseră aproape două milioane de tone de ali1nente
şi mate1·iale atît de mult, încît ventru transportul lor a fost
necesară construirea ·a două sute Ycincizeci de l<ilometri de
•

cale ferată.
- 111 mai, sudul Angliei părea un gigantic arsenal. Grămezi
iI11ense de muniţie erau ascunse în păduri. Pe bărăgane se în-
ghesţ1iau pî11ă la refuz ta11curi, vehicule pe şenile, autoblindate,
camioa11e, jeepuri şi ambulanţe peste cincizeci cJ.e mii de
vel1icule. Pe cîmpii se întindeau lungi şiruri de obuziere, tu:.
nuri antiaeriene, stive de materiale prefabricate, de la barăci
Nissen pînă la piste de aterizare şi vaste parcuri de buldozere
şi excavatoare. Depozitele centrale gemeau de alimente, î,11-
brăcărointe şi material sanitar, de la pilule contra răului de
mare pînă la cele o sută douăzeci şi patru de mii de paturi de
spital._ Dar cel mai· impresionant spectacol îl ofereau văile pline
de lun.gi coloane -de material rulant : aproape t> mie de loco-
motive nou-notiţe şi circa. douăzeci de mii de cisterne şi va-
goane de marfă, menite să înlocuiască imediat după consoli-
darea capului de pod materialul francez distrus.
Se mai aflau acolo şi ciudate maşinării noi de război :
tancu1i-amfibii, altele care cărau mari punţi pliante de metal
ce aveau să servească la trecerea şar.,.ţurilor antitanc sau la
escaladarea zidurilor, altele înzestrate cu dispozitive care să
pipăie terenul înaintea lo.r şi să detoneze minele. Erau am-

de ţevi pentru a lansa oele mai noi arme : rachetele. Dar lucrul
cel mai straniu din toate erau, desigur, cele două porturi ru·t i-
1 Pubs ,,public houses" abreviat, local destinat consumlll.ui de
băuturi alcoolice.

55
ficiale, menite să fie remorcate pînă pe coastele Normandiei,
adevărate miracole ale tel1nicii şi unul dint1·e rn.arile· secrete ale
operaţiei· Overlord ;· ele asigurau un flux constant de oameni şi
material l::t capul de pod, în cursul primelor săptămîni c1·itice,
pînă. la cucerirea unui port. Aceste porturi artificiale, numite
,,Mulberries'', cuprindeau, în primul rînd, un sparge-val exte-
rior alcătuit din flotoare eno1·n1e de oţel. Apoi urmau 145 de
chesoane ur1aşe de beton armat de diferite mări.mi, care aveau
să fie $cuf-i1nda-te cap la cap pent1·u. a forma un sparge-vaJ in-
terior. Cel n1ai mare dintre aceste cl1esoane era prev~zut cu
adăposturi pe11tru echipaj şi ttinuri a11tiaeriene şi arăta, atunci
cînd era remorcat, ca un bloc de ciJ.1c~i etaje culcat pe o rină.
In aceste porturi artifi!:ia]e, c;argottri ~1a1·i ca cele de tip Liberty
puteau să-şi desca1·ce încă1·cătt1ra în şlepurile cai·e aveau s,
facă naveta între coastă şi port. Vase de tonaj mai inic, ,,ase de
coastă şi de debarcare puteau descărca încăr~ătu1·a direct pe
digurile ma,sive de oţel, u.nde aşteptatt camioane pentru a o
transporta la ţărm, peste lt1ng·ile pc,duri de- pontoa11e. Dincolo
de ,,Mulberries'', un şir de şaizeci de b.locuri de beton aveau
să fie sct1fundate pentru a constitui u11 sparge-va] s.uplimentar.
Odată instalate în faţa coastelo1· Norrt1andiei, f:iecare din aceste
portu.ti artificiale avea să aib.ă dimensiu11ile portului Oo,,er.
lri tot cttrsul 11:1,nii mai s-au transport.at oameni şi matei·iale
în ·port~riile şi punctele de îmba1·care. O problemă majoră, ()
constituia aglomei·area căi101· de acc~s, dar intendenţa, poliţia
~ilitară şi serviciile căilor ferate b1·ita11ice au reuşit într-t1n fel
sau altul să asigu1·e circttlaţia îri timpul: s·tabţlit. ·
Trenuri î11cărcate ctt t:rupe şi materiale se înghesuiau pe
toate liniile secundare, aşteptînd să se îndrepte spre coastă.
Convoaie blocau toate di·U1nurile. Fieca1:e sat, fiecare cătun e.ra
acope1·it de un praf fin şi, în liniştea nopţilor de primăvară,
întreg sudt11. Angliej· răsuna de urui·tul surd al .camioanelor, de
duduitul şi zdrăngănitul tancuriloţ şi de vocile· specifice ale
ainericanilor„ care nu păreau să aibă de pus decît o singură
î11treba1·e : ;,Mai e n1ult pînă Ia văgăuna aia bleste1nată ?''
Aproape peste ·noapte, în regiunile de coastă~ oraşe întregi
de barăc.i Nissen răsăriră ca din pă1nînt, spi·e a pruni oamenii
care ~oseau neîncetat. Dormeau în paturi suprapuse pe cite
'

trei. şi p.atru rînduri. Duşurile şi latrinele se aflau, de obicei,

de,stul de departe şi oamenii încolonaţi aşteptau să :le vină
rîndul~ L~ ora mesei, cozile de la· cantină erau uneori mai lungi
de un kilomqtru. Erau (ltît de multe trupe, încît nwnai pentru
asigt1rarea funcţionării in~talatiilor ' ameţicane a fost .neyoie

56
•
\
de 54 000 de oameni, dint1·e care 4 ·500 bt1cătari ·care abia în~
văţase1·ă mese1·iat ·In ultima săptăinînă a lunii mai începuse
îmbarcarea oamenilor şi a materialului pe' vasele de debarcare.
Sosise, în sfîrsit,
>
momentul. .
Cifrele depăşeau orice închipuire ; o asemenea forţă părea
c.'Ovîrşitoa1·e. Şi acum, această puternică forţă .armată·.. · tine-
retul şi resu1~sele lu1nii libere aşteptau hotăr·î1·ea unui om :
Eisenhov. er.
1

Ap1·oape toată zi11a de ·4 iunie, Eisenhower rămitse singur

în vagonul său. El şi ofiţerii săi făcuseră tot· posibilul pentru
a asigura · arcă1·ii cele mai mari şanse de reuşită cu preţul a
cît ma, pu e pierderi omeneşti. Dar acum, după lt1ni de pre-
gă·tiri politice şi 1nilitare, operaţia Overlord era la discreţia ele-
mentelor natu1·ii. In faţa lor, Eisenhower se simţea cu mîinile
legate ; tot ce putea fa.ce era să aştepte, cu speranţa că vremea
se va îmbunătăţi. Dar, indiferent ce s-ar fi„ întîm:plat,= pînă la
s·fî1·şitul zilei era obligat să ia o hotărîre importantă · să· dea
ordinul de porni1·e, .sau să mai amine încă o dată debarcarea:
lntr-un fel sau altul, 1·euşita sau eşecul operaţiei ·Ovetlord de-
pindea de hotărîrea pe ca1·e avea. să o .ia. Nin1eni 11u putea
decide în locul său. Această răspundere apăsa în întregime pe
umerii. lui.
. ·
Eisenl1ower se găsea în faţa unei teribile dileme. La 17 rnai
l1otărîse că Ziua Z ·nu putea fi· aleasă decît dint1·e ·următoarele
o·ei zile ale lunii iu11ie.: 5, 6· sau ·7. Cercetările m©teorologice
a1·ătaseră că două din condiţiile abnosferice esenţiale pentru
invazie aveau să existe în zona Norw:iiandiei numai în cursul
acestor zile : un răs(rit de lună tîrziu ş_i, ct1·rînd după ivi1·ea
zorilo1·, o maree joasă.
Paraşutiştii şi infanteria ae1·opurtată care urinau să ·dezlă11„
ţuie asaltul, circa optsprezece mii de oameni aparţinînd Divi:-o
ziilor J. Ol şi 82 americane şi Diviziei 6 britanice, av·eau nevoie
de lu1nina lunii ; dar, pentru ca atacul să constituie într-ade-
văr o surpriză, .trebl1iau să ră1nînă în î11tt1neric pîn.ă să ajungă
deasupra zonelor de lansare. Un răsărit de .lună tîrziu le e1·a
deci indispensabţl·.
De asemenea,· debarcarea pe mare ·trebuia să se efectueze
cînd mareei ar fi fost destul de joasă spre a scoate la ·iveală
obstacolele instalate de Rommel. Siric1·onizarea întregii opei·a„
ţii depindea de această maree. Iar _penb-u. a complica şi mai
inuit calculele meteorologilor, întăririle ce aveau să debarce
mult mai tîrZiu, în cursul 'zilei, aveau şi ele nevoie· de' o ma1·ee
joasă, şi aceasta înainte de lăsarea serii,

57
 '.Aceşti
doi factori foarte importanţi clarul de lună şi
mareea · îl încătuşau mult pe Eisenhower. In fiecare lună
existau numai şase zile cu maree joasă, favorabile debarcă1·ii,
iar trei dintre ele erau fără lună.
Dar nici aceasta nu era totul. Multe alte elemente tre-
buiau luate în consideraţie. lntîi, toate serviciile aveau
nevoie de numeroase ore de lumină şi de vizibilitate bună
pentru identificarea plajelor, pe11tru ca marina. şi aviaţia
să recunoască obiectivele, pentru ~ reduce riscurile de
ciocnire cînd cele cinci mii de vase aveau să evolueze
aproape unul lingă altul în estuarul Senei. Apoi era necesar
ca marea să fie calmă. Lăsî11d la o parte pierderile pe care
le putea produce flotei o mare agitată,,. răul de mare putea
să scoată din rînduri nenumăraţi oameni chiar înainte de
a fi apucat să pună piciorul pe uscat. In al treilea rînd,
era nevoie ca un vînt din larg să sufle la mică altitudine, •

măturînd ft1·1nul din jurul pl~jelor, astfel ca obiectivele să

devină lesJ).e vizibile. In sfîrşit, aliaţii mai aveau nevoie de
trei zile liniştite după Zit1a Z, pentru a uşura consolidarea
poziţiilor prin aducerea rapidă de oameni şi materiale.
Nimeni la Comandamentul suprem nu se a.ştepta la co11-
diţii atmosferice ideale entru Ziua Z, iar Eise11hower mai
puţin ca oricare altul. nvăţase în cursul a nenumărate şe­
dinţe de lucru cu meteorologii să recunoască şi să cî11tă, . .
rească toţi factorii care îi puteau oferi llll minimum de
condiţii acceptabile pentru dezlăn. ·rea ofen.sivei. Dar,
după părerea meteorologului său, şansele erau cam de una
la zece ca să existe aceste condiţii indispensabile pe coasta
Normandiei în v1·eo zi a lunii iunie. In această duminică
furtunoasă, în timp ce Eisenhower cun1pănea singur în va-
gonul său toate posibilităţile, sorţii potrivnici păreau să fi
luat proporţii astronomice.
Din cele trei zile posibile pentru debarcare ale§ese
ziua de 5 iunie, spre a putea, l~ mare nevoie, să amîne
G>fensiva pentru 6. Dar, dacă ar fi dat ordinul de debarcare
pentru 6 iunie şi apoi ar fi trebui·t să-l contramandeze, pro-
blema aprovizionării cu combustibil a navelor întoars~ din
· m îl putea împiedica să atace în ziua de 7_. In acest
caz avea" de ales între două alternative. Putea amîna de-
barcarea pînă la 19 iunie, dată la care mareea avea să fie
din nou favorabilă, dar atunci trupele aeropurtate ar fi fost
obligate să atace pe întuneric, noaptea, de 19 iunie fiind
fără lună. Cealaltă alternativă era să aştepte pînă în iulie,

58
dar o amînare atît e prelungită, avea să spună el mai
tîrziu, ,,era prea chinuitoare ca s-o ia în consideraţie''.
Atît de înspăimîntătoare părea .ideea unei amînări, încît
mulţi dintre ofiţerii cei mai prudenţi din statul-major al
l~i Eisenhower erau gata să-şi asume riscul de a porni mai
degrabă atacul în ziua de 8 sau 9 iunie. Ei nu vedeau
cum s-ar fi putut ca peste 200 OOO de oameni, dintre care
cea mai mare parte fuseseră deja înştiinţaţi de misiunea ce
aveau de îndeplinit, să fie ţinuţi izolaţi şi cantonaţi săptă­
mîni întregi pe vase, în zonele de îmbarcare sau . pe aero-
porturi, fără ca secretul ofensivei să nu răsufle. Cliiar dacă
în tot acest timp nu s-ar fi comis nici o indiscreţie, cu1 si-
guranţă că avioanele de cercetare de care dispunea Luft-
waffe ar fi descope1·it flota masată (dacă acest lucru nu se
şi întîmplase), sau agenţii germani ar fi aflat cumva despre
planul ali.at de debarcare. 1"oţi erau de părere că eventuali-
tatea unei amînă-ri era de neconceput. Dar singur Eisenhower
era cel ce ave-a să hotărască.
În timp ce se lăsa înserarea, comandantul suprem ieşi
de cîteva ori în pragul vagonului său şi privi, peste vîrfurile
copacilor bătuţi de vînt, la perdeaua groasă de nori ce aco . .
perea cert1l. Din cînd în cînd ieşea din vagon şi umbla în
lung şi-n lat prin faţa lui, fuma ţigară după ţigară, da cu
piciorul în cîte o bucată de zg11ră de pe cărăruie · o si-
luetă înaltă, cu umerii uşor aduşi, cu mîinile afundate în
buzunare.
In curst1l acestor plimbări solitare, Eisenhower părea că
nu observă pe nimeni. În după-amiaza aceea zări însă pe unul
din cei patru corespondenţi de război acreditaţi pe lingă
comandamentul st1prem Merril ,,Red'' M ueller de la
N.B.C. National Broadcasting Co ..
,,Hai ·cu mine, Red<<, spuse el deodată şi, fără a-l mai
aştepta, Ike o porni cu paşii săi repezi, ţinînd mai departe
mîinile în buzunare. Mueller trebui să fugă după el şi-l
ajunse din urmă cînd se afunda în pădure.
· A fost o plimbare tăcută şi stranie. Eisenhower nu sco-
tea nici o vorbă. Mueller îşi aduce aminte că ,,Ike păi·ea
dus pe gînduri, cu totul absorbit de problemele sale. Parcă
uitase că mă aflam alături de el'<. Mueller ar fi avut nu-
•

meroase întrebări să-i pună comandantului suprem. S-a ab-

ţinut însă, simţind că momentul nu era potrivit.
Cînd s-au întors la cantonament şi Eisenhower şi-a luat
rămas bun, corespondentul l-a urmărit cu privirea cum

59
11rca scăriţa de aluminiu a . vago11ului. 111 acel moment,
Eise11l1ower îi păru lui Mueller ,,copleşit d~ povara g1·ijilor
sale... ca şi cînd fiecare din cele patru stele de pe umerii
săi ar fi cîntărit o tonă'' .
•

Seara, puţin înş.inte de ora nouă şi jumătate, ofiţerii

superiori de la cartie1·ul ge11eral al lui Eisenho,ver şi şefii
statelor lor majore s-au întrunit în biblioteca de la
Southwick House, o încăpere n1are, confortabilă, în care se
aflau o masă acoperită cu postav verde, cîteva fotolii şi
două canapele. In rafturile de stejar ce îmbrăcau trei pe-
reţi se aflau puţine cărţi, din ca1·e cauză camera părea goală.
şi · nelocuită. Draperiile grele de ca1nuflaj de la ferestre
î11ăbuşeau ropotul ploii şi vui~tul vîntului de afară.
Grupuri mici de ofiţeri discutau potolit. În faţa că111i-
11ului, generalul-maio1· Wal·te1· Bedell S1nith, şeful de s·tat-
major al lui Eisenhower, se întretinea cu comandantul su-
prem adjunct, mareşalul de aviaţie Tedder, mare fu1nător
de pipă. Mai la o parte st~tea vijeliosul· comandant al
flotei aliate, amiralul Ra1ns~y, şi lîngă el c·o1nandantul for-
ţei aeriene aliate, mareşalul de aviaţie .Leigh-Mallory. Ge-
neralul .Smith îşi aduce amirite că t1n singur ofiţer nu era
îh uniformă, aprigul Montgorne1·y, însărcinat cu dirijarea
ofensivei în Ziua Z ; purta obişnuiţii săi pantaloni de cati-
fea reiată şi un pulover. Aceştia erau o.amenii care aveau
să înfăptuiască ordinul. de atac atunci cînd Eisenhower Ie
va da semnalul. Acu1n, împreună cti ofiţerii lor de stat-
major în· can1eră se aflau cu totul doisprezece ofiţeri
superiori , aşteptau sosirea comandantului sup1·e:t;n şi
conferinţa hotărîtoare ce urma să înceapă .la orele 9,30.
Atunci aveau să fie în posesia ultimelor previ~iuni meteoro~
logice.
La ora 9,30 precis, uşa se deschise şi apăru Eisen-
hower, în1):>răcat impecabil în uniforma sa de campa11ie
verde· închis. Surîsul său bine cunoscut îi lumină doar o
clipă faţa, cînd salu_tă pe vechii săi prieteni. Apoi, de în-
dată ce începu conferinţa, îngrijorarea se aşternu din nou
pe chipul său. Orice introducere era de prisos, toţi cunos-
cînd gravitatea hotărîrii pe care trebuia să o ia el. Ap1·oape
în acelaşi ti1rip, cei trei meteorologi principali ai ope~aţiei
Overlord inti·ară în cameră. Şeful lor era colonelul
J. N. Stagg de la Royal · Force.
Se făcu linişte âe îndată ce Stagg începu să dea citire

60
f e·rice di11 t1ltin1ele douăzeci şi patru de 01·e, conti11ttă liniş­
tit : ,,Do111nilor... au .interve11it un~le schi1nbă1·i b:ruş:te şi. qei„
aşteptate''. Toţi ochii erau aţintiţi asupra lui Stagg~ Î'1 tiQ):p
ce cuvintele sale aduceau îngrijoratului Eisenhowe1· şi ofiţe-
rilor săi o licărire de speranţă. · .
Apăruse un nou front atn1osfe1·ic, care, spu11ea el, înclrep-
tîndu-se către Canalul Mînecii, a1· pt1tea determina în cîtţva
ore O înseninare' treptată deasupra zo11elor de debarcare.
Această ameliorare a timpului avea să dureze toată ziua u.r„
mătoare, pînă în dimineaţa zilei de 6 innie. Apoi 7 v1·emea ~~
va în1·ăutăţi din nou. Pînă atunci, vîntul va slăbi simţitor şj
cerul se va limpezi suficie11t, cel puţin atît cit era necesa.1·
ca bombardie_rele să int1·e în acţiune în no~ptca de 5 sp1·E, 6
şi în dimineaţa zilei de 6 iunie. Stratul de no1·i se va în-
g1·oşa apoi către prînz şi cerul se va acoperi di11 nou. Pe
scttrt, îl anunţa pe Eise11ho,ver că va ·urma o scurtă pe-
rioadă de v1·erne relativ frumoasă,
. .
cu mult sulJ cerintele
' m·i-
ni.1nale, care a,rea să dureze cevc,. 1nai 111,·ult de douăzeci şi
patru de 01·e.
Nici nt1-şi· terminase Stagg bi11e expune1·ea, că 1neteo.ro-
logii au fost supuşi unui foc de' baraj de întrebări; Previ-
ziunile e1~au sigure ? Era ·posibilă vreo eroa1·e ? Au verificat
buletinul· la toate sursele ? Exista vreo şansă :ca vremea să
se îmbt1nătăţească in contiţiuare iniediat după 6 iunie .?
La u11ele întrebări, meteorologii n-au fost în stare să
răspundă. Rapoartele lor fuseseră verificate şi 1·ăsverificate
şi erau ~ît se poate de optimişti în legătură cu previziunile.
Da.r, bineînţeles, nin1ic nu e1·a sigur. Capriciile timpului pu-
teau oricînd dezminţi cele susţinute. Pe cît le-a fost cu
putinţă, au 1·ăspuns la întrebări, după care au .Plecat.
Timp de un sfert de oră, Eisenho\ver deliberă cu o·fi-
ţerii săi. iralul Ramsay insista asupra urgenţej de a se
lua o hotărîre. Convoaiele americane de sub comanda
contraamiralului A. G. Kirk, avînd ca ţintă plajele Omaha
şi Utah, ti·ebuiau să primească ordinul de plecare în urmă­
toarea jumătate de oră, pentru ca operaţia Overlord să poată
avea loc marţi. Problema combustibilului îl îngrijora nespus
pe Ramsay ; dacă vasele porneau în larg şi apoi ar fi fost
rechem.ate, le-ar fi fost cu neputinţă să fie din nou gata de
plecare în ziua de miercuri 7 iunie.
Eisenhower se consultă pe rînd cu ofiţerii săi. Generalul
Smith era de părei:e că ofensiva trebuia pornită în ziua de
6 era un risc care trebuia totuşi neapărat luat. Lui

61
1,edder şi· Leigh Nlallory le era teamă că pî11ă şi plaf011ul jos
de nori anunţat va împiedica forţele aeriene să acţioneze în
mod eficace. Aceasta ar putea însemna că aviaţia nu va
putea susţine în mod adecvat ofe11siva. Riscurile erau mari.
Montgomery se menţinea la părerea sa din ajun, cînd Ziua Z
- 5 iunie · fusese amînată. ,,Eu spuse el aş fi de
părere să-i dăm drumul''.
. Acum era rîndul lui Ike. Sosise clipa în care numai el
trebuia să ia.- hotărîrea decisivă. A urmat o tăcere îndelun-
gată. In vreme ce Eisenhower cîntărea toate posibilităţile,
generalul Smith, care îl observa, fu impresionat de exp:a;esia
de ,,izolare şi singurătate'' a comandantului suprem, care
stătea cu capul plecat, cti mîinile împreunate pe masă. Se
auzea tic-tacul ceasului; unii spun că au trecut două, alţii,
chiar. cinci miiiuţe. ln sfîrşit, Eisenhower, cu îngrijorarea
în.tipărită pe faţă, îşi ridică privirea şi le anunţă hotărîrea
sa. 'El spuse cu glas scăzut: ,,Sînt ferm convins că trebuie
să dăm ordinul... Nu-mi place, dar nu avem încotro... Nu
văd altă soluţie''.
Eisenhower se ridică. Părea obosit, dar tensiunea parcă
mai dispăruse. Şase ore mai tîrziu, în cursul unei scurte
întîlniri pentru examinarea ultin1elor buletine meteorologice,
el avea să reconfi:rme hotărîrea sa · marţi 6 iunie avea ·să
fie Ziua Z.
Eisenhower şi ceilalţi comandanţi ieşiră din cameră,
grăbindu-se acum să- pună în mişcare uriaşul dispozitiv al
ofensivei. In urma lor, în. liniştea bibliotecii, un nor de fum
albăstrui plutea deasupra mesei de consiliu ; focul arunca
ll11nini pe podeaua lustruită, pe marmura căminului, pendula
arăta ora 9,45.

11

Era aproximativ ora 10 seara cînd sold,a,tul Arthur B.

,,Dut9h '' Schultz din Divizia 82 aeropurtată se hotărî să
abandoneze partida de zaruri ; poate că niciodată în viaţă
nu va mai avea atîţia bani. Partida dura de cînd se anun-
ţase amînarea ofensivei aeriene cu cel puţin douăzeci şi
••

62
patru de oţ~. Incepuse sub un cort, fusese mutată apoi sub
aripa unui avion şi acum era în toi în hangarul transformat
într-un uriaş dormitor. Şi aici jucătorii se plimbaseră din-
tr-un loc î11tr-altul, de-a lungul intervalelor dintre şirurile
de paturi sµprapuse. Şi Dutch era unul din marii cîşti­
gători.
Nu ştia cît cîştigase, dar bănuia, după teancul de dolari
mototoliţi, de bancnote englezeşti şi de bilete devalorizate
franţuzeşti de invazie, noi · nouţe, de culoare albastră-v~r­
zuie, că era posesorul a peste 2 500 de dolari. Niciodată
în cei douăzeci şi unu de ani ai· săi nu văzuse atîta bănet
laolaltă. ,
Fiziceşte şţ sufleteşte făcuse totul pentru a se pregăti
în vederea marelui asalt. Dimineaţa se celebraseră pe ae-
roport servicii religioase pentru toate confesiunile. Dutch,
ca1·e era catolic, se spovedise şi se împărtăşise. Acum ştia
foarte bine ce avea să facă cu cîştigul. 11 împărţise în
minte. Va lăsa ri mie de dolari în cufărul vagmistrului ; îi
va fi de folos în permisie, cînd se va întoarce în Anglia.
Altă mie o va trimite în păstrare mamei sale la San Fran-
cisco, din care· cinci sute dorea să.-i dăruiască de bună
seamă ca o să-i. prindă bine. Cît despre rest, era destinat
unui scop precis : un chef de pomină atunci cînd regimentul
său, 505, va ajunge la Paris.
Tînărul paraşutist se simţea bine. Avusese grijă de iot...
Cu adevărat oare ? Atunci de ce îi revenea necontenit în
minte întîmplarea de dimineaţă, pricinuindu-i atîta neli-
nişte?
P1·imjse, cu poşta de dimineaţă, o scrisoare de la mama
lui. Cînd deschise plicu], un şirag de mătănii alunecase
djn el, căzîndu-i la picioare. Spre a evita ironiile camara-
zilor, îl strînsese în grabă de pe jos şi-l înfundase în sacul
de campanie, pe care avea să-l lase la bază.
Amintirea mătăniilor îl făcu să se gîndească la un 'lucru
care pînă atunci nu-i trecuse prin minte: cum era în stare
într-un asemenea moment să-şi petreacă timpul cu jocuri
de n9roc ? Se uită la banii mototoliţi şi împăturiţi pe care
îi avea în mînă, mai mult -decît ar fi putut cîştiga într-un
an întreg. Şi atunci, soldatul Dutch Schultz simţi că, dacă
•

va băga banii în buzunar, va fi cu siguranţă ucis. Se hotărî

să nu înfrunte acest risc.
,,Ia mişcaţi-vă se repezi el şi lăsaţi-mă să joc'c.

63
 Se uită la cea_s;\ întrebindu-se cit tirnp îi va trebu,i ca să­
·piardă. 2 500 de dolari.
Schultz nu er-a singqrul· care se comporta în mod ciudat
în· seara aceea. Nimeni, de la simpli soldaţi la genei· .•~. nu
_ părea ispitit să braveze destinul~ La statul major al Diviziei
101 aeropurtate din apropiere de Newbury, generalul-
·maior Maxwell ·Taylor, care· 6 comanda, îşi convocase ofi-
ţe1·ii la o lungă şedinţă neoficială. In cameră erau vreo şase,
şi .unul dintre ei; generalul de brigadă · Dori Pratt, coman-
dantul adjunct al diviziei, stătea pe pat. In ·ti1np ce sporo-
văiau, intră un alt ofiţer. Işi scoase chipiul şi-l azvîrli pe
pat. Gener~lul Pratt sări ca ars şi, dînd cu chipiul de_ pă­
mînt, spuse :
,,Dumnezeule, asta aduce ghinion I''
Cu toţii izbucniră în rîs, dar Pratt nu se mai aşeză pe
pat. El avea să conducă · în Normandia planoarele Divi„
ziei 101.
Noaptea se lăsase ; în toată Anglia, trupele de debarcare
continuau să aştepte. După luni de zile de antrenament
conti.I1uu, oamenii erau gata să pornească, şi amînarea le:
pt1nea neryii la grea încercare. Trecuseră optsprezece ore
de aşteptare, şi fiecare ceas lţ tocea şi mai mult răbdarea,
le tăia elanul. Încă nu ştiau c.ă numai .douăzeci şi şase de
01·e îi despărţeau_ de Ziua Z; era mult prea dreveme pentru
ca ştirea să fi ajuns pînă la ei. Aşadar, în acea furtunoasă
noapte de du1ninică, în suflet cu o teamă ascunsă, oamenii
aşteptau în singur.ătate şi cuprinşi de nelinişte să se întîmple
•
ceva, orice ...
Făceau e~act ceea ce era de aşteptat, ceea ce se poate
face în asemenea împrejurări : se gîndeau la familiile lor,
Ja neveste, la copii, la iubite. Şi toţi vorbeau despre bătălia
care îi aştepta. Cum o să arate coasta ? Debarcarea va fi
oare atît de grea pe cît se credea ? Ni 111eni nu era în stare
să-şi închipuie cum va fi Ziua Z, dar fiecare, în felul său,
se :Rregătea pentru ea.
In apele întunecate şi agitate ale Mării Irlandei, pe bor-
dul distrugătol!ului a~erican ,,Her11don cc, locotenentul Bar-
tow Farr Jr. încerca să se concentreze asupra unei-pa1·tide
de bridge. Era greu ; în jurul lui, prea multe lucrt1ri îi
aminteau că seara aceasta nu era o seară obişnuită. Pe pe-
reţii încăperii se vedeau mari fotografii ale poziţiilor arti„
leriei germane ce controlau coastele Normandiei, luate de
avioanele de recunoaştere. Aceste poziţii constituiau obiec-

64
tiv ele· lui ,,Herndon '' în Ziua Z. Dintr-o dată Farr îşi dădu
sea111a că ,,Herndon '' va fi şi el obiectivul lor.
~.,arr era aproape sigur că va supravieţui Zilei Z. Se fă­
cusefă nenumărate glume ,pe seama celor care vor scăpa
şi a 'celor care nu se vor mai întoarce. ln portul Belfast,
echipajul distrugătorului ,,Corry'', fratele lor ge8măn,_ pa-
riase zece contra unu că ,,Herndon '' nu se va mai întoarce.
Echipajul· lui ,,Herndon '' ripost~se spunînd că debarcarea
se va face fără ,,Corry'', care vă rămîne în port din cauza
moralului scăzut al echipajului.
Locotenentul Farr era plin de încredere că ,,He1·ndon ''
se va întoarce nevătămat, şi el o dată cu nava. Totuşi efa
mulţumit că scrisese o scrîsoare lungă fiului său, care încă nu
se născuse. Nici o clipă nu-i trecuse prin n:iinte că soţia
sa,, Anne,. la New Yqrk, ·ar putea să nască o fetiţă. Şi nici
nu ·s-a întîmpl.at aşa. Soţii Farr au avut un băiat în luna
noiepibrie.) ·
··1nt1·-un canton.ament din apropiere de Newhaven, capo-
ralul Reginald Dale din ·Divizia 3 britanică, ,stînd pe pat,
se tot gîndea la soţia sa, Hilda. Se căsătoriseră ·în 1940 şi,
de atunci_, amîndoi· tînjeau după un copil. In ultima sa
permisie, cu cît_eva zile mai înainte, 'Hilda îi spusese că este
însărcinată. Dale se înfuriase. Ştia că debarcarea va avea.
loc curînd şi că va lua şi el parte. ,,Ai şi ales momentul'',
îi. spusese el, sţ1părat. Acun1 îJ revenea în minte sclipirea
în.durerată din ochii Hildei, şi nu-şi putea ierta că lăsase
să-i scape aceste vorbe nesăbuite. ,
Din păcate, era prea tîrziu. Nici măcar nu pu.tea să-i te-
lefoneze. Şe întinse în pat şi, ca·· alte rn.ii de ostaşi din can~
tonamentele britanice, încercă să adoarmă.
Tott1şi, cîţiva oameni cu nervii de otel şi cu un sînge
rece desăvîrşit dormeau duşi. Unul dintre aceştia era ser-
gentul major Stanley Hollis din Divizia 50 britanică. Învă­
ţase de mult s_ă doarmă în orice co:c:tdiţii. Apropiata ofen-·
sivă nu-l îngrijora prea mult ; ştia la ce trebuie să se
aştepte. Trăise evacuarea de la Dunkerque, luptase în
Africa de nord în cadrul Armatei 8 şi debarcase pe coasta
Siciliei. Printre 1rrilioanele de ostaşi cartiruiţi în Anglia în
noaptea aceea, Hollis era o excepţie. Aştepta cu nerăbdare
•

debarcarea ; dorea să se întoarcă în Franţa penb.u a mai

ucide n.emţi.
. Hollis era vorba de o răfuială personală. Agent de
legături în momentul evacuă1·ii de la Dunkerque, asistase

65
la Lille, în cursul retragerii, la un specta<!ol pe care, nu-l
mai putea uita. Rătăcit de unitatea lui, Hollis greşise dru-
mul şi niinerise într-o parte a oraşului pe unde nemţii, fără
îndoială, de-abia trecuseră. Ajunsese fără să ştie cum într-o
· . dătură unde zăceau trupurile, calde încă, a peste o sută
de francezi, bărbaţi, femei şi copii, mitraliaţi. Sute de
gloanţe ciuruiseră zidul în faţa căruia avusese loc execuţia,
sute de cartuşe erau împrăştiate pe jos. Din acea clipă, Stan
Hollis devenise un înverşunat vînător de ne1nţi. Pînă acum
avea la activul său peste nouăzeci. La sfîrşitul Zilei Z avea
să treacă pe răbojul său, ţeava autom.atului său Sten, al o
sută doilea semn.
Şi alţii erau tot atît de nerăbdători să pună piciorul pe
pă111întul Franţei. Aşteptarea i se părea fără sfîrşit coman-
dantului Philippe Kieffer şi celor o sută şaptezeci şi t1nu
de dî1·ji voluntari francezi de sub comanda sa. Cu excepţia
cîtorva prieteni pe care şi-i făcuseră în Anglia, nu aveau
pe nimeni de la care să-şi ia rămas bun. Familiile lor _ră-
1năseseră în Franţa.
Işi petreceau ti1npul în cantonamentul lor de la gurile
rîului Hamble, verificîndu-şi armele şi studiind macheta
din~ cauciuc a plajei Sword şi a obiectivelor din oraşul
Ouistreham. Unul din voluntari, contele Guy de Montlaur,
care se mîndr·ea cu galoanele sale de se1·gent, era încîntat
de o mică modificare survenită în program : grupa sa avea
să dezlănţuie atacul asupra cazinoului, care se bănuia că.
este ocupat de un post german de comandă bine apărat.
,, Va fi o deosebită plăcere pentru mi11e spusese el
comandantului său. Pe timpuri am pierdut averi acol<.l ''.
La două sute de kilometri mai încolo, la cantonamen-
•

tul Diviziei 4 americane de infanterie, lingă Plymouth, ser-

gentul IIarry Brown, ieşind din post, găsi o scrisoare care-l
aştepta. Văzuse adesea în filmele de ·război glume de genul,
acesta, dar nu şi~ar fi încl1ipuit că o asemenea istorie i se putea
întîi11pla şi lui : scrisoarea con · ea un p1·ospect publicitar
pentru încălţămintea ,,Adler'' cu talpă dublă. Reclama îl
irită peste măsură pe sergent. Oamenii din grupa sa erau
cu toţii atît de scunzi, încît fuseseră porecliţi ,,piticii lui
Brown''. El era cel mai înalt avea un metru şi şaizeci
• • •
ŞI· ClllCI.
In timp~ ce se întreba cine trimisese adresa lui fir1nei
,,Adler'', se apropie de el unul dintre oamenii săi. Capora..

66
lui John Gwiadosky se hotărîse să-şi plătească datoriile.
Sergentul Brown rămase cu gura căscată văzîndu-I că~i în-
tinde solemn banii. ,,Nu mi-o lua în nume de rău îi
~xplică Gwiadosky. Dar n-a.m poftă să te văd alergînd
după mme în iad ca să--ţi plătesc datoria''.
De cealaltă parte a golfului, la b9rdul purtătorului de
trupe ,,New sterdam '', ancorat în apropiere de We}IDouth,
sublocotenentul George Kerchner · · .batalionul 2 Rangeri
se ocupa cu corvoada zilnică a cenzurării pqştei plutonului
său. Erau multe scrisori în seara aceea ; parcă fiecare se
gîndise să scrie lungi scrisori acasă. Batalioanelor 2 şi 5 Ran 4

geri li se încredinţase una din cele mai grele misiuni în Ziua

Z. Trebuiau să escaladeze falezele abrupte de la Pointe du
I-Ioc, înalte de treizeci de metri, pentru a reduce la tăGere
o baterie de şase tunuri cu bătaie lm1gă, atît de puternice
incit puteau atinge plaja Omaha sau chiar zona de transport
de pe plaja Utal1. Pentru a îndeplini această misiune, Ran-
gerii dispuneau de numai treizeci de minute.
Erau de aşteptat pierder_i grele unii vorbeau chiar de
şaizeci la sută dacă bombardierele şi tunurile marinei nu
reuşeau să distrugă gurile de foc. înainte de sosirea Range-
rilor. Oricum, nimeni nu se aştepta ca acest atac să fie o
plimbare. Adică n.imeni în afară de sergentul Larry Johnson,
unl1l din comandanţii de grupă ai lui Kerchner.
Sublocotenentul rămăsese de-a dreptul trăsnit citind scri-
soarea lui Johnson. Cuţierul urma să fie expediat abia după
debarcare oricare ar fi fost data acesteia. Dar scrisoarea
as·ta r1u pt1tea în nici un caz să fie expediată pe căile obiş­
nu.ite. Kerchner · trimise după Jobnson şi, cînd acesta se pre-
zentă, îi dădu scrisoarea înapoi. ,,Larry îi spuse Kerchner
înţepat , mai bine pune-ţi singur scrisoarea asta la cutie
cînd ai să fii în Franţa''.
Johnson scrisese unei fete, cerîndu-i o întîl.nire în primele
•

zile ale lunii iunie. Fata locuia la Paris ...

."

Privind în urma sergentului, locotenentul îşi spuse că ni-

mic nu era imposibil atîta vreme cit mai existau opti1nişti
ca Johnson.
Aproape fiecare om din forţele de debarcare scrisese
cuiva în timpul lungilor ore de aştepta1·e. Erau cantonaţi
de atîta vreme, încît scrisorile constituiau pentru ei o su-
papă emoţională. Mulţi îşi dezvăluiau gîndurile într-un fel
•

puţin obişnuit bărbaţilor.

67
 (:ă_()it„tr1ul Jc,1111 Dulligan din Divizia 1 infante1·ie,
}i'.
c·;11·(,. trt~l)11ia să lleba1·ce pe plaja Omaha, scria soţiei sale :
;,()r1n1enii ac'.eştia îmi plac. Dorm pe unde apucă, pţ_ punte,
î1·1 ,rel1ic:ule, pe vehicule sau dedesubtul lor. Fumează, j_oacă
c~ărţi~ se înc'.aieră în glu1nă, joacă cu toţii <<hîza>>. Se adună
în g1·t1pt1ri şi spo1·ovăiese despre fetele pe. care le-au cu-
nosct1t, clespre ce-i pe_ acasă şi despre expe1·ienţele lor le-
gate în gene1·al de fete)... Sînt ostaşi buni, cei mai buţii
din l·urne ... Înainte de debarcarea îr1 Africa de nord eram
n·e1·,,os şi 1ni-era cam frică. în timpul debarcării în Sicilia
avea1n atîtea de făct1t, î11cît am uitat de frică. Acttm o să '

debarcăm pe coasta Franţei . şi pe urmă numai dumnezeu

ştie ce se va mai întîmpla. V1·e:::1u să-ţi spun că te iubesc
nespus de rr1t1lt... îl rog pe bu11ul dtimnezeu să mă cruţe
pentru tine, pent1u A11n şi Pat''.
Cei mai norocoşi erau cei ce se găsea11 pe bordul mari-
lor na,,e de 1·ăzboi sau de t1·anspo1·t, pe aeroporturi sau în
zo11ele de îmbarcare. Se aflau în cantona1nent, eratt îngl1e-
suiţi claie peste gră1nadă, dar stăteau la loc uscat, la căl­
dtiră şi aveau condiţii relativ bune. Situaţia era cu to·~I alta
pentru soldaţii de pe vaseJe de debarcare cu fu11dul plat,
care e1·au ancorate în largul ap1·oape fiecărui po1·t. Unii se
aflau pe ele de peste opt zile. Vasele erau supraaglome-
rate, r11t1rdare, iar oamenii într-o stare _ialnic~ă. Pe11t1·t1 ei, bă­
tălia începuse m11lt înainte de plecarea din A.nglia. Era o
l11ptă co11tin·uă cu greaţa şi 1·ăul ele 1nare. Cei mai 1nulţ:i îşi
rt.~a.mintesc încă şi astăzi mirosul de pe aceste vase : o du-
l1c>a1·e de păcură, de lat1·ine înf11n<late şi de vărsătt11·i.
Condiţiile variau de la o navă la alta. Pe bordul lui
'

,,LC~T-777'', semnalizato1·ul de rn.r1g1il 3 (;eorge Haclcett Jr.

era t1imit văzîr1d valu1·i atît de înal.te, înc!Ît se spărgeau ]a
un capăt al a1nbarcaţiei c:::t1·e se legă11a şi se rostogolea11
pînă în 11a1·tea cealaltă. ,,LCT-6'', o navă de debarca1·e bri-
t.a11ică, era atît de sup1·aîncărca.tă încît loc(>tent.~·11t-colonelul
Clarence I-It1pfer din Divizia 4 an1e1·icană credea că se va
scufunda. NI a1·ea se ridica pînă Ia pai·a tJet şi uneori apa
pătrundea în interior. B11cătăria fusese inL1nd:::ltă şi oarneni_i
trebt1iau să mănînce hrană 1·ece cei care în genere era1i
în stare să mănînce.
Serge11tul Keith Bryan de la Brigacla 5 specială de ge-
11iu îşi aminteşte că nava sa, ,,LST~97'', e1·a atît de aglome-
rată, î11cît oame11ii călc'.att u11ii peste alţii, iar lt11la era atît
de Iluterni(:ă, încît ct~i c~tctre av·useseră noroct1l să p1111ă mîrta

68
pe u .1.1 pat ab·i a r)uteau să s·tea în el. Ia1· serge1~ 1tul J\,f 01·1~i:s
Magee de la Divizia 3 c,1.11ad~ian~ relata că vasul său. se
zgîlţîia . mai rău ca ,,o barcă c!u vîsle în n1ijloct1l lacului
Chrunplain". Îi era atît de rău, că nu 1nai era în stare :i1îci
·să vo1nite.
Dar oa11·1enii care au avut ce] mai mult de sufe1·it în
această perioadă de aşteptare au fost aceia di11 convoaiele
rechemate.
Toată ziua fuseseră sct1turaţi de furtuna pttternică din
Ca11alul Mînecii. u ·zi pînă la piele, epuizaţi, se aliniau an1ă~
rîţi de~a lungul parapetului, în timp ce ultimul dintre co11-
voaiele răzleţite arunca a11cora. La ora 11 seara, toate :11a-
vele se î11apoiaseră. ·
In largul portult1i Plymouth, Hoffmann, căpitanul vasu-
lui „Corry", conte1npla de pe punte şirurile lungi de umbre
întunecate de toate for1nele şi ditnensiunile, c<>nvoaiele de
11ave de deba1·care cu luminile can1uflate. Era frig. Vîntul.
n1ai sufla cu putere şi auzea plescăitul apei de cîte ori na-
vele alunecau în scobitura unui val.
IIoffmann era foarte obosit. Se întorses~ în port de p11-
ţin timp şi ah.ia aflase motivul amînării. Acu1n fuseseră
avertizaţi să fie di.n nou gata de plecare.
Pe vas, ştirea se răspîndise repede. Bennie Glisson, ra-
diooperatorul, o află pe cînd se pregătea să i11tre de cart.
Se îndreptă spre popotă, u11de vreo doisprezece oan1eni îşi
J.u.au ci11a n1e11iul din seara aceea e1~a c11rcan cu tott1l,..
f ciul
d'e ga1~nituri. Toţi păreat1 deprimaţi.
„Măi, băieţi - · spuse el , aveţi 11işte mt1tre de parcă
lJ1aţi ulţi1na voastră masă''.
N tI greşise prea m11lt. Cel puţin. jumătate din oamenii care
se aflau acolo aveat1 să se scui:unde cu ,,Corry'' în Zi.u.a Z,
puţin după ora I-I.
Alături de ei, pe „LCI-408'\ moralul era tot atît de
scăzut. G1·ănice.1·ii de coastă care constituiau ecl1ipaj·u l l11i
e·rat1 convin.şi că plecarea lor greşită nu fusese decît o n'la-
n~'vră suplimentară. Soldatul William Joseph Pl1illips din
bivizi.a 29 infanterie încerca să-i Î11veselească, preiicîn.d u-le
ct1 u.n ,1e1· solen1n : ,, U r1itatea noast1·ă nu o să ajungă 11ic~i-
odată să lupte. Sîntem de atîta vreme în Anglia, î11cît n1.i-
s,ţu.11ea noastră 11t1 va începe decît după sfîrşitul războiulu.i.
Şi atu:n~i o să ne trimită să curăţim găinaţl1l ...pescăr11şil<,r
de pe Falezele All1e de Ja Do,1er I"
 La miezul nopţii, vedetele grănicerilor de coastă şi dis-

o ,muncă titanică. De data aceasta nu .a,reau să ·111ai f1e re-

chemate.
*
In largul coas·tei franceze, submarinul de buzunar ,,X 23 cc:.
ieşi încet la suprafaţă. Era ora 1 antemeridian din ziua de
5 iunie. Locote11entul George Honour deşurubă la iuţeală ca-
pacul tambuchiului. Se căţără împreună ~u alt membru al
ecl1ipajului pe turelă pentru a ridica antena. Jos, locotenentul
James fiodges potrivi radioul pe lungimea de u11de de
I 850 kilocicli şi îşi puse casca la ureohe. Nu avu 111ult
de aş·teptat. Captă foarte slab semnalul destinat lor :
,,PADFOOT ... PADFOOT ... PADFOOT<', Cînd auzi mesajui
care urmă, alcătuit dintr-·un singur cuvînt, nu-i veni să-şi
creadă urechilor. Apăsă ma1 tare cu mîinile pe cască, mai as-
cul,tă o dată. Dar nu era ,,,,orba de o greşeală. Anunţă ştirea
celorlalţi. Nimeni nu spuse nimic. Se 11itară pos·omorîţi unul
la ·celălalt : mai a\'eau încă o zi întreagă de stat sub apă.

12

In lumina alburie a zo1·ilo1·, coastele Normandiei erau în-

văluite în ceaţă. Ploaia i11termitentă din ajun se transformase
în'tr-o burniţă deasă, care pătrt111dea peste tot. Sp·re interiorul
ţinutului se întindeau arhaice cîmpii, de forme nereg11late, pe
care se dăduseră atîtea bătălii şi unde aveau să mai aibă loc
nenumărate altele.
De patru ~i, locuitorii Normandiei b:ăiau cot la cot cu
nemţii. Ocupaţia se făcuse si1nţită pent1·u diferiţi oameni în
diferite feluri. În cele trei oraşe pr·incipale Le Havre şi
Cherbourg, portu1·i ~re încadrau la est şi vest zona debar-
C I . ·1 f ·
•

V • • • "tu t t"t "d--:i

car11, ş1 aen, s1 .· a a IJJJJ oe . a 1 ca pOZi·~. .e ·geogra 1ca cit V "

l
ş1 c·a mar,11ne , · a vreo
• V o )d '-' • d ki'·,1 tA o'
o ·· . ·· ·c1 ·. e · on1e r1 1n 1nte1·1or
•
,
ocupaţia fusese a~.ră, ma-nifestîndu""'.se permanent în viaţa
de toate zilele. Aici se aflau co1nandamentele Gestapoului

70
şi SS-ului. Nu pute~~ uita nici o clipă că e război: noapte
de noapte aveau loc razii pentru luare de o-statici, represalii
necontenite. î1npotriva Rezistenţei, bomba1·damente aliate,
binevenite, dar cumplite.
Dincolo de aceste oraşe ma1·i, îndeosebi între Gaen şî
Cherbourg, se întindea cîmpia ; peticele de ogor erau măr­
ginite ele mru:i 1·idicături de pămînt acoperite de arbuşti deş·i,
de lăstăriş, obstacole: naturale, folosite: deopotrivă d~ năvăli­
to·ri şi de apă-rători încă pe vremea romanilor. Clădirile fer-
melor smălţau cîmpiile cu acoperişurile lor de paie sau de
olane roşii, ct1 zidurile spoite susţinute de grinzi aparente ;
ici, colo se ridicau mici tîrguşoare şi sate, asemenea unor
citadele miniaturale, cu casele lor st1·ăveG!hi de pia.tră cenuşie
adunate în jurul clopotniţelor pătrate ale bisericilor nor-
mande. Cea mai mare parte a 0111enirii ignora numele acestor
aşezări Vierville, Colleville, La Madelei11e, Sainte-Mere-
Eglise, Cl1ef-du-Pont, Sai11·te-Mari~du-Mo1:1t, Ar1·omancl1es,
Luc. Aici, pe aceste pă1nînturi nu p1·ea popul.a.te, oqupaţia
avea altă semnificaţie decît în ora.,ele n1a1·i. Prins în vîrtejul
războiult1i, ţăranul normand în~erca să se adapteze situaţiei.
Mii de bărbaţi şi femei fuseseră 1·idicaţi din sate şi oraşe şi
mînaţi Ia muncă obligatorie, iar cei rămaşi acasă erau siliţi
să n1u11cească mare parte din ti1np în batalioane de muncă
pentru garnizoanele de coastă germane. Dar aceşti ţărani
sen1eţi şi independenţi nu făceau niciodată 1nai mult decît
st1·ictul necesar. Îşi duceau de bine de rău zilele, u1·îndu-i
pe nemţi cu o tenacitate tipic normandă„ veghind şi aşteptînd
1~ălJclăto1·i ziua eliberării.
În casa mamei sale, aflată pe o colină ce domina satul
Vierville, încă adormit, un avocat de treizeci şi unu de ani,
Michel Hardelay, privea ct1 binoclul, prin ·fereastra salonu-
lui, u11 soldat gennan călare pe un cal mare de tracţiune,
pe drumul ce dt1cea spre ţărmul mării. De fiecare parte a
şeii atîmau ga1nele. Era un spectacol nemaipomenit : crupa
solidă a calului, gamelele care se bălăbăneat1 şi, încoro11înd
totul, casca în fo1·n1ă de oală a soldatului.
Hardelay îl văzu pe neamţ trave:rs.înd satul, trecînd prin
faţa bisericii cu turla ei înaltă şi zveltă, apoi coborînd către
zidul de beton care separa şoseaua de plaj,ă. Acolo descă­
lecă şi luă cu el toate gamelele, în afară de una. Deodată,
trei sau patru soldaţi germani apă1u1ă ca prin farmec dindă­
rătul stîncilor şi povirnişurilo~. Apucai-ă gamelele şi dispă-
1·u 1·ă. Neamţul luă apoi- ultima gamelă, să1·i zidul şi se în·

71
dreptă sp1·e o vilă mare de culoare 1·oşiatică, înconjurată de
·copati, situată pe promenadă la capătul plajei; Acolo se
.lăsă pe \'ine şi gamela trecu în seama a do11ă mîini :ivite ··la
·nivelul solului, înaintea ]ui, de s·ub Cftsă.
Scena ·aceas·ta se 1·epeta în fiecare dimineaţă. Neamţul
nu întîrzia niciodată. Ducea întotdeat1na la aceeaşi oră ca-
feaua de dimineaţă la avanposturile din Vierville. '.Ziµa
îhcep~se pentru artileriştii din adăpostu1·ile şi cazematele
·ca1nuflate de la capătul 'acesta al plajei, o întindere de . nisip
cu aspect paşnic, care cobora do1nol către 1nare şi care avea
·să devină cunoscută a dotta zi în !urnea înt1·eagă sub numele
de plaja Omaha.
Michel Hardelay ştia că era fix ora 6,15 dimineaţa.
Urmărise de ~enumă1·ate ori acest ritual. Scena i se pă­
ruse întotdeauna oarecum comică, pe de o parte din cat1za
;aspectului soldatului şi pe de altă parte pentru că îşi dădea
searna că mul.t lătţdata tehnică a nemţilor se reducea la zero
atunci cînd era vorba de o treabă foarte simplă <;!a aceea de
a duce soldaţilo1· de la posturi ·cafeaua de ,dimineaţă. Veselia
lui Hardelay avea însă un gust 'ama1·. Ca toţi normanzii, îi
u;ra de mult pe nemţi~ iar ·acum mai mult ca oricînd.
De cîteva lt1ni, Hardelay observa trupele germane şi
batalioanele de muncă obligatqrie, care săpau, scormoneau
şi ,curăţau terenul de-a .lungul stîncilor din dosul plajei şi la
fiecare capăt al falezei;" acolo tinde se termina nisipul. li
văzuse semănînd plaja cu obstacole şi plantînd mii de rriin.e
:.urîte şi ucigătoare. Şi asta nu era tot. Cu ·o meticulozita·te
sistematică dă1·îmaseră tot şirt1l de vilişoa1·e atrăgătoare ele
vară, roz, albe şi roşii, clădite la picioarele falezei, de-a
lungul ţărmului. Din nouăzeci cîte fuseseră nu mai rămăse­
seră decît şapte. Fuseseră distruse nu numai în scopul de a
:lărgi cîmpul de tragere al tunurilor; dar şi pe-p.tru că nemţii
aveau nevoie de lemn spre a-şi căptuşi adăposturile. Din
cele şapte case rămase în picioare, cea· mai mare o casă
de piatră în care se putea locui tot anul apa1·ţinea f ami-
liei ·Har~elay. Cu cîteva zile mai înainte fusese preve~it
oficial de comandantul garnizoanei că şi casa lui va fi dărî­
mată. Germanii aveau mare nevoie de cărămizi şi piatră.
Hardelay se întreba dacă cineva, undeva nu va contra-
manda acest ordin~ Cu nemţii nu puteai să ştii niciodată.
Pînă· în douăzeci şi patru de ore, situaţia avea să se clari-
ficţ, d.eoarece i se spusese ·că demola1·ea casei sale era:· pro·
gramată pentru a dotia ·zi, marţi· 6 iunie. .
1:
 ·La, 6,30, ..., 1-Iardelay deschise radioul pentru a asculta
ştirile .B.B.C ...ului. Acest lucru era interzis, dar el, ca alte
sute· de mii de franceziţ nu se conforma.. ordinului. Era .şi
aceasta o formă de rezistenţă. Totuşi, îl puse încet de tot,
aşa. încît .-de-:abia se· auzea. Ca de obicei, la sfîrşitul bule-
tinului de ştiri, ;,Colon.elul Brţtain ,c · Dougla.s Ritchie,
p~rtătorul de VOGe al comand~entului suprem al forţelor
aliate expediţionare · dădu citire, unui in1portant mesaj :
,,Astăzi, lu111· 5 iunie; transmit din partea ·comandantu-
lui suprem : avem ac.tlffi posibilitatea prin aceste emisiuni
·de a stalrlli o comunicaţie dirxctă între comandan·tul
suprem 'şi dumneavoastră din ţările ocu_pate... Instrucţiu.ni
f(larte i1nportante ,,ă vor fi transmise· la timpttl cuvenit, dar
nt1 va fi întotdeat11·1a posibil să facem acest lucru la ore
fixate di11.ainte : în consecinţă, vă rugăm să găsiţi modalita-
tea; 01·i personal, ori cu ajutorul prietenilo1· du1nneavoast1·ă,
de a asculta î11 permanenţă pos-tul nostru. Nu este atît de
greu pe cît se pa1·e ... '' Hardelay bănuia că aceste instrt1c-
ţiun:i erau în legătt1ră cu debarcarea. Toţi ştiau că era imi-
nentă. 1-Iardelay 11resupunea că aliaţii vor ataca în pt1nctul
cel 1nai îngust al canalului englez, pe lî11gă Dt1nkerque sau
Calais, unde existau porturi. Dar, cu siguranţă·, nu în locali-
tatea · tinde se afla el.
Familiile Dubois şi Davot, ca1·e locuiat1 în: Vie1·ville, nu
auziră această emisiune deoarece se sct1laseră ·tîrziu î11. acea
.. .

dimineaţă. Sărbătc>1·ise1·ă un eveni1ne11t în ajun şi stăt11seră

aproape pînă la ziuă. Î11truniri .de familie asemănătoare avu-
seseră loc cam peste tot în N 01·mandia, deoarece duminica
de 4 iunie fusese aleasă de autorită ile bisericeşti pentru a
serba zţua primei co1nuniuni. Era întotdeauna un prilej fes.tiv
pentru· fa1nilii şi rude îndepărtate de a se reuni o dată -pe an.
Imbrăca·ţi în straie de sărbă_toare, copiii P11bois şi Davot
îşi făcuseră prima con1uniune în bisericuţa de la Vierville,
sub privirea 1nîndră a părinţilor şi rudelor lor. Unele rube-
denii veniseră tocmai de la Pa1·is, -.cu auto1·izaţii speciale
eliberate de at1torităţile germane după luni de zile de aştep­
tare. Drumul fusese exasperant şi perţc11l,os exasperant
din. cauză că trent1rile st1praaglomerate nu mai circulau
regulat, şi pe1·iculo·s din cauză că toate locomotivele consti-
tt1iau o ţir1tă pentru bombardierele aliate.
Dar o călătorie în No1·1nandia merita în·totdeauna oste-
•

neala . ·în această regiune s.e mai găseau din belşug lucruri
d11pă care parizie·r1ii tîn.jeau -- .unt .. proaspăt, brîn:1.ă, ot1ă,
•

73
carne şi, bineînţeles, Calvadosul, renumitul coniac de me1·e
al normanzilor. Apoi, în aceste vi·emuri grele, N.or1nandia
era un loc unde te si1nţeai în siguranţă : meleaguri paşnice,
tihnite, prea departe de Anglia pentru a fi invadate.
Reuniunea celor două familii fusese foarte reuşită. Şi nu
se ter111inase încă. Seara urn1a să se adune cu toţli din nou
în jurul altei mese îmbelşugate, stropită cu vinurile şi ce-
niacurile cele mai bune pe care gazdele reuşiseră să le _sal-
veze. Această petrecere era ultima ; rudele urmau să ia
trenul spre Paris marţi dimineaţa.
Vacanţa lor de trei zile în N orn1andia avea să dureze
însă mult mai mult; musafirji de la Pa1·is au rămas ţintuiţi
loct1lui timp de patru luni.
Departe de plajă, cam la capătul Colleville-ului, un om
de vreo patruzeci de ani, Ferdinand Broechx, ca în fiecare
dirnineaţă la orele 6,30, stătea în grajdt1l său, prin acope-
rişul căruia răzbătea ploaia, şi, cu ochelarii strîmbi pe nas,
mulgea o vacă cu capul lipit de pîntecele ei, privind firi-
celul subţire. de lapte care cădea în găleată. Ferma sa se
!nălţa pe o măgură, la vreo opt sute de metri departe de
mare, de-a lungul unui drumeag îngust de pă1nînt bătătorit.
Nu mai călcase de multă vreme nici pe dru1nul acesta, nici
pe plajă de cînd nemţii inte1·ziseseră accesul.
Se stabilise în N or1nandia numai de cinc.i ani. Broechx,
belgian, îşi văzuse casa distrusă în primul război mondial.
Nu putuse niciodată uita acest lucru. În 1939, la începerea
celui de-al doilea război mondial, îşi dăduse imediat de-
misia de la întreprinderea unde lucra şi se 111utase cu soţia
şi fiica lui în N ormandi~, ca să se pună la adăpost.
La cincisprezece kilon1etri de Vierville, în oraşul Bayeux,
cu vestita sa catedrală, frumoasa Anne Marie, fiica sa de
nouăsprezece ani, se pregătea să meargă la grădiniţa de
copii, unc;le era educatoare. Aştepta cu nerăbdare sfîrşitul
2ilei, fjind ajun de vacanţă. A doua zi va pleca la fer1nă_ pe
bicicletă, spre a-şi petrece acolo concediul.
Dar a doua zi, un american înalt şi zvelt din Rhode
Island, pe ca1·e nu-l văzuse .în viaţa ei, avea să debarce pe
plaja din faţa fermei tatălui său şi avea să-i devin~ soţ.
De-a lungul coastei normande, oamenii îşi v;edeau de
heburile lor de fiecare zi. Fermierii munceau la cîmp, îşi
îngrijeau livezile de meri sau minau la păşune vacile lor
albe Cll pete roşcate. În sate şi în oraşe se deschideau pră"'\

74
văliile. Pentru toată lumea, aceasta nu era deolt încă o zl
de ocupaţie, la fel cu celelalte.
In căt11nul La ~{adeleine, cuibărit în dosul dunelor fle
pe plaja care avea să devihă ctţrînd c11,no~ct1tă sub numele
de Utah, Paul Gazengel îşi deschidea, ca de obicei, mica sa
băcănie-cafenea, deşi clienţii erau cam scumpi la vedere.
Fusese o vreme cînd· Gazeng.el cîştiga. destul de bine
- nu cine ştie ce, dar suficient pentru a face fa ă nevoilor
lui, ale soţiei sale, Marthe, şi ale fetiţei lor de oisprezece
ani, Jeannine. :Par acu1n, toată zona de coastă era tăiată
de restul l111nii. Familiile care trăiau de-a lungul litoralu-
lui ca1n de la gurile rîului Vire ·(care se vărsa nu departe
în mare şi pînă în acest loc al peninsulei Cotentin fu~e-
seră nevoite să se mute. Singurii autorizaţi să rămînă fu-
seseră proprietarii de ferme. Existenţa lui Gazengel depindea
acum numai de cele şapte familii care rămăseseră în La
Madeleine şi de militarii ger1nani din apropiere, pe care
era obligat să-i servească.
Tare ar mai fi vi·ut să plece de aici. Pe cînd stătea. în
cafeneaua lui în aşteptarea primului client nu ştia că peste
douăzeci şi patru de ore avea să facă o călătorie cum nici
nu-i trecuse vreodată prin minte. Avea să fie trimis în
Anglia, împreună cu ceilalţi bărbaţi din sat, pentru a fi
supus unor interogatorii.
Unu.I din prietenii lui Gazengel, brutarul Pierre Caldron,
avea alte griji în di rr1ineaţa aceea. Se afla la Carentan, la
vreo cincisprezece kilometri depărtare de coastă, la clinica
de»ctorului eanne, la căpătîiul băieţelului său de cinci ani,
Pierre, care tocmai fusese operat de amigdale. La prînz,
cînd doctorul Jeanne examinase din nou pe micul· pacient, îi
spusese tatălui în ijorat : ,,Fii pe pace, totul merge bine.
Mîine poţi să-l iei acasă''. ,,Cred că maică-sa o să fi~ mai
\,ucuroas·ă să i-l aduc ]?8 Pierre chiar astăzi'c, spuse Caldron.
după ce se gîndf pu · . O jumătate de oră mai t1rziu,
Caldron îşi luă in braţe băiatul şi o por11i spre satul său,
Sa.iute-Marie-du-Mont, în apropiere de plaja Utah, acolo
unde par tiştii trebuiau să facă joncţiunea cu Divizia 4
în Ziua Z.
Ziua fusese calmă şi lipsită de evenimente deosebite şi
pentru germani. Nu se întîmplase niroic şi nu se aştepta
nitnic ; vremea era mult prea rea. Atît de rea, încît la Paris,
la statul major-al Luftwaffe-i, instalat în palatul Luxem-
bourg, colonelul profesor Walter. Stobe, şeful serviciului

75
 de Ii1eteo:rologie, spt1sese ofi·ţerilor la ·şedinţa zilnică ·ol)iş­
. :nuită că puteat1 să.:şi îngăduie să se 9dih11ească. El soC(ltea
' că avioanele aliate · nu se vor :arăta în cu1·sul zilei. Fuseseră
a'~o1·d;:1·te' învoiri c>amenilor de Ja post·u1·ile antiae.riene;
Stobe telefo11ă apoi· la Saint-Germain-en.-Laye, o subur-
bie la v1·eo· cincisp1·ezece kilon1et1·i depărtare de Pa1·is, Bu-
levardul Victor Hugo nr. 20. Acolo, într-o cazemată· imensă,
de tre1 nivele, două sute de metri lungime şi douăzeci. de
n1etri adîncime, săpată în coasta unei coline din vecinăta­
tea unei şcoli de fete, se afla cartiert1l general al lui ·vo11
Rundstedt OB West. Stobe se întreţi11u cu ofiţerul său
de legătură, meteorologul maior Herman Mueller, ca1·e în-
registră cu conştiinciozi.tate buletinul, aJJoi îl .t1·ans1nise mai
departe şefului său de ·stat-major, generalul-maior Blumen-
·tritt. La OB West, buletinele n1eteorologice erau luate foa1·te
în serios şi Blumentritt îl aştepta pe acesta cu o deosebită
nerăbdare. Punea la punct ultimele detalii aJe itinerarit1lui
unui turneu de inspecţie pe care con1andantul-şef al tr1.,1pelor
din vest plănuia să-l facă. Buletinul îl linişti pe Blun1entritt :
călătoria putea să aibă loc la data fixată. Von Rundstedt,
însoţit de fiul său, tînăr locotenent; intenţiona să inspecteze
marţi fortificaţiile de pe coasta normandă.
Nu mulţi cunoşteau,' în Saint-Germain-en-Laye, existenţa
cazematei, dar· şi mai puţini ştiau că atotputernicul feldma-
reşal locuia 'într-o v·ilă modestă din spatele liceului, pe strada
Alexandre Dumas 28. Clădirea era înconju1·a·tă de zid'.uri
înalte, cu porţile de fier veşnic ferecate. Se i11-tra în :vi]ă
printr-u11 coridor anume construit, ca1·e traversa zidurile
şcoJ.ii, sau printr-o discretă uşă de se1·viciu care dădea în
strada Alexandre Dumas.
Von Rundstedt, ca de obicei, se sculase tîrziu (bălTînul
feldmareşal se scula arareori înainte de 10,30) şi era aproape
amiază cînd se aşeză'·",în faţa biroului său din odaia de lucru
de la p·rimul etaj·. Aici discută cu şeful său de stat-major şi
se arătă întru. totul de acord cu raportul intitulat ,,Apre-
ciere a,supra intenţiilor aliaţilor'~, î11tocmit de OB West, ·care
urma să fie transmis în cursul zilei la O.K.W., Jyla1·ele car-
tier general al lui Hitler. Raportul era o tipică apreciere
eronată, ca multe altele. El suna astfel :
,,I11tensificarea siste1natică şi clară a .bombard~rne101tek,r
aeriene .arată că inamic.ul este gata de atac. Fro11tu) probabil
de invazie rămîne sectorul cuprins între Scheldt (Olanda)
şi Normandia:.. şi nlI- -este î.mposibi.l ca în el să fie inclusă şi

76
 coasta nordică ,i Breta,_11iei. .. (dai)- ntt se poate ·preciza îr,că
în: ce loc din această zonă va. debarca inamicul. Atacurile
aeriene repetate ast1p:ia Dunkerque-ului · şi a coastei pînă la
Dieppe par să indice că groşul invaziei va fi dirijat căţre
acest sector... dar) iminenţa invaziei este puţin probabilă... ''
După citi1·ea acestui ciudat şi vag ~!1-port, care situa zona
posibilă de debarcare într-un punct oarecare· al unei linii. de
coastă .. ce se întindea de-a lungul a o mie două sute de kilo-
metri, von Rundstedt şi fiul său se duseră să ia ·dejunul la
restaurantul preferat al fel areşalului, ,,Le Coq hardi'' din
Bougival. Trecuse de ora unu; pînă la Ziua Z mai erau numai
douăsprezece ore.
Pe coastă, de-a lungul întregului lanţ de comandam~nte
germane, vremea rea avea un efect liniştitor. La diferit.ele
state majore exista convingerea că debarcarea .nu va avea
loc într--un viitor apropiat. Raţionamentul se baza pe apte-
cieri minuţioase în legătură cu condiţiile atmosferice ale pre-
cedentelor debarcări aliate în Africa de nord, Italia şi
Sicilia. Condiţiile variaseră de la un caz la altul, dar me-
teorologi ca Stobe sau superiorul său de Ia Berlin, dr. Karl
Sonntag, remarcaseră că aliaţii nu întreprinseseră niciodată
o debarcare fără a fi siguri că vor putea beneficia de vreme
,prielnică, mai cu sea1nă pentru operaţiile aeriene de aco..
perire. Mintea metodică a germanilor nu concepea o abatere
de la această regulă; vremea .trebuia să fie bună;, altfel
al-iaţii nu vor ataca. Şi, pentru· moment, vremea nu era .nici„
decum bună.
La statul major al Grupului de armate B din La Roche...
Guyon, treburile îşi urmau cursul ca şi cum Rommel nici
nu ar· fi fost plecat. Generalul-maior Speidel, şeful statului-
major, socotind că atmosfera calmă care domnea era propice
.organizării unei mici reuniuni, poftise la cină: cîţiva invitaţi:
pe dr. Horst, cumnatul său, pe Ernst Junger, filozof şi scrii-
tor, şi pe un vechi prieten al său, maiorul Wilhelm ,von
Schramm, unul din ,,reporterii de războicc oficiali. Intelectu-
alul Speidel se gîndea cu plăcere la această 1nasă. Spera că
se va discuta despre subiectul său preferat, literatura fran-
•

ceză. Mai exista şi un alt subiect inţeresant de .conversaţie:

un document de douăzeci de pagini elaborat. de Jungţ,r şi
pe -care acesta .îl înmînase în' secret lui Rommel şi lui Speidel.
Amîndoi aveau o încredere oarbă în acest document ; era
un· plan pentru restabilirea. păcii în lurne · după ce Hitler
ar- ·fi ,fost ori judecat de- un .,tribunal german, oţi asa~ip.at.

77
,,,\.ve1n toată 11oa1-)tea la dispoziţie pentru a (lisct1ta ··, îi spu-
sese Spcidel lui Scl1ra.mm. _
La Saint-Lu, Ia statul major al Co1·pului 84 de armată,
maiorul Friedricl1 I1ayn, şeful cercetării, făcea pregătiri
pentru o altă recepţie. Comandase cîteva sticle dintr-un ad-
mirabil vin de Chablis, deoarece la miezul nopţii ofiţerii
intenţionau să~i facă o surpriză comandantului corpului lor
de armată, generalul Erich Marcks, a cărui zi de naştere
era la 8 iunie.
Organizaseră această petrecere nocturnă pentru că Marcks
urma să plece în zori la Rennes, în Bretania. Trebuia să ia
parte, împreună cu alţi comandanţi de sectoare din Nor~
mandJa, la nişte mari jocuri de război în faţa hărţii, care
u1·111au să înceapă marţi dimineaţă în zori. Marcks era oare-
cum amuzat de rolul ce-i fusese desemnat : el avea să repre-
zinte pe ,,aliaţi('. Acest joc de-a războiul fusese organizat
de generalul Eugen Meindl, şi, probabil fiindcă el era pa-
raşutist, punctul culminant al exerciţiului avea să fie o
,,invazie'( începînd printr-un ,,atac'( al paraşutiştilor, urmat
de o ,,debarca.re'' de pe mare. Toţi se aşteptau ca acest
Kriegsspiel (exerciţiu militar) să fie interesant i11vazia teo-
retică t1·ebuia să aibă loc în No1·111andia.
Acest exerciţiu îngrijora, totuşi, pe generalul-maior Max
Pemsel, şeful de stat-major al Armatei 7. Toată după-amiaza
se gîndise la treaba aceasta la statul său major din Mans.
Era în primul rînd destul de puţin inc;licat ca toţi coman-
danţii de sector din Normandia ş-i din peninsula Cotentin să
lipsească în acelaşi timp de la posturile lor. Dar primejdia
era şi mai mare dacă ei ar fi lipsit şi noaptea. Rennes se
afla la o distanţă destul de apreciabilă de majoritatea postu-
rilor şi lui Pemsel îi era teamă ca 11nii din ei să nu aibă
intenţia de a părăsi frontul înainte de ivirea zorilor. Pe Pemsel
îl îngrijora nespus de fiecare dată ivirea zorilor, fiind convins
că, dacă debarcarea va avea loc în N orm.andia, pri inul asalt
va fi lansat de cum s-ar fi luminat de zi. Se hotărî să-i
prevină pe toţi. cei ce urmau să participe la jocurile de război.
Ordinul pe care îl expedie prin teleimprimator spunea :
,,General.ii şi ceilalţi ofiţeri superiori care urmează să ia parte
la Kriegsspiel s~nt n1gaţi să nu plece spre Rennes înainte
de zorii zilei de 6 iunie''. Dar era prea tîrziu. Mulţi din ei
erau pe clrl1111. ~
Astfel, ofiţerii superiori, începînd cu Rommel, au părăsit
unul după altul frontul chiar în ajunul bătăliei. Toţi aveau

78
motive temeinice să o facă, dar parcă o soartă capricioasă
organizase plecarea lor. Rornmel era în Gern1ania. La fel şi
von Tempelhof, şeful secţiei de operaţii al Grupului de
armate B. Amiralul Theodor Krancke, comandantul fo1·ţelor
navale · vest, după ce prevenise pe von Rundstedt ci
vedetele de patrulare nu puteau ieşi port din cauza
,nării agitate, plecase la Bordeaux. Generalul-locotenent
Heinz Hellmich, comandantul Diviziei 243, care ocupa o
parte a peninsulei Cotentin, plecase Ia Rennes. La fel şi
generalul-locotenent Karl von Schlieben de la Divizia 709.
Generalul-maior Wilhelm Falley, comandantul vajnicei Di-
vizii 91 aeropurtate, care tocmai fusese mutată în Norman-
aia, se pregătea şi el de plecare. Colonelul Wilhel1n Meyer-
Detring, şeful secţiei informaţii a lui von Rundstedt, era în
permisie, iar şeful de stat-major al 11nei divizii nu putu fi
&ăsit nicăieri plecase la vînătoare cu o franţuzoaică,
1
amanta lui •
In timp ce ofiţerii însărcinaţi cu apărarea coastei e1·au
împrăştiaţi în cele patru <!olţuri ale Eu1·opei, Inaltul coman-
d.ament german luă hotărîrea să mute ulti1nele esca9rile de
avioane de vînătoare rămase în Franţa în diferite puncte de
I

unde nu mai puteau ajunge pe coastele N ormartdiei. La at1zul

acesţei ştiri, aviatorii se cutremurară de spaimă.
Motivul principal al acestui ordin de retragere era că
escadrilele erau necesare pentru apărarea Reichului, bom-
bardat continuu, fără răgaz, de luni de zile, de avioanele
•

1 După Ziua Z, aceste multi · le coincidenţe îl puseră într-atîta pe

gînduri pe Hitler, încît fusese c iar vorba să se deschidă o anchetă,
pent1u a se vedea dacă nu cumva serviciul secret britru1ic avusese
vre11n amestec în chestiur1ea aceasta.
De fapt, nici Hi.tlţr nu era cu nimic mai bine p1·egătit decît gene-
ralii săi pentru ziua Asaltului. Filhrerul se afla la reşedinţa sa de la
13erchtesgaden, în Bavaria. Consilierul său naval, amiralul Karl Jesko
von Puttka11,1er, îşi aminteşte că Hitler s-a sculat tîrzlu, a prezidat la
ora 12 conferinţa militară cotidiană, apoi a luat ma.sa la ora 4 dtipă­
amiază. In afară de amanta sa, Eva Braun, se aflau acolo şi cîţiva
demnitari nazişti cu soţiile lor. Hitler, care era vegetarian, ceru. scuze
doamnelor pentru masa fără came pe care le-o oferea şi încl1eie cu
comentariul e ca1·e-l făcea întotdeauna în asemenea ocazii: ,,Elefantul
este ani·111al cel mai puternic din lume şi nu mănîncă niciodată ca1·ne cc.
După masă se plitnbară cu toţii în grădină, unde fiihrerul îşi bă11
ceaiul de tei. Îşi făcu siesta între orele 6 şi 7, ţinu o altă conferinţă
mili.tară Ia ora 11 seara, apoi, puţin înainte de· miezul nopţii, invită din
nou doamnele. După cum îşi aminteşte Puttkamer, trebuiră att1nci
să asculte cu toţii, timp de patru ore, muzică de Wagner, Lehar şi
Strat1ss. ·

79
ali,~te. luaţţ.u:l c;omandament ·ger1nan soc:otise că~ dat·e fiind
împrejurăi·ile, nu era prudent .ca aceste avioane indispensa-
bile să . rămînă pe aeroportu1·ile uşor vulne1·abile din F1·~nţa,
unde puteau fi dist1·use de bombardierele şi avioanele de
vînătoare aliate. Hitler promisese ge11eralilo1· săi că, în. :ziua
debarcării, coasta va ·fi apărată de o mie de avioane ale
Luftwaffe-i. Practic, acest lucru era acun1 imposibil. li;i ziua
de 4 iunie nu se aflau în toată F1·anţa decît 183 de avioane
1

de vînătoare de zi, di11ţre care .numai 160 erau disponibile„

Dintre aceste 160, l24 de· avioane alcătuind Regimentul· 26
de vînătoa1·e fuseseră n1utatţ dincolo de regiunile de coastă
c~·ar în după-amiaza aceleiaşi zile.
···La statul major al Regimentului 26 din Lille, în sectorul
Armatei lo, colonelul Josef ,,Pips'' Priller, unul din aşii avia„
ţiei· germane (avea la activul său tiouăzeci şi şase de avioane
doborîte ), stătea, furios, pe aţ1·oport ..P1·iv.ea deasupra capului
cum una din cele trei escadrile de sub c'omanda sa se în- •

drepta spre Metz, în nord-·estul Fra11ţei. A doua escadrilă

stătea g~ta să decoleze, cu destin~ţia Reims, cam la jun1ă-,
tatea drumului între Paris şi frontiera Germa11iei. A treia
.escadrilă plecase în sudul Franţei.
Comandantul regime11tului nu putea face nimic decît să
protesteze. P1·iller era un pilot impulsiv, violent, vesti·t în
Luftwaffe pentru irascibilitatea sa. Avea reputa,ţia de a spune
v~~·de în faţă părerile sale pî11ă şi generalilo.r. Se duse să
telefoneze comandantului grupării : ,,E o nebunie I strigă
el. Dacă ne aşteptăm la o debargare, locul escadrilei.or
este pe coastă, nu în spatele fro11tului I Şi ce se întîmplă
dacă inamicul atacă în ti1npul transfe1·ului ,avioanelor ? Echi-
pamentul şi Imaterialele nu pot ajunge .la n'oile baze înainte
de mîine sau chiar poimîine. Sînteţi cutoţii. buni de legat J''
,,Ascultă, :rriller îi răspunse comandantul grupării· ,
nu poate fi vorba de o debarcare. Vremea e mult prea 1·ea''.
Priller trînti receptorul în furcă. Se întoarse pe aerodrom,
unde nu mai· rămăseseră decît două avioa11e, al ltti şi al
sergentului Heinz Wodarczyk. ,,Ce putem face? îi spµse
el lui Wodarczyk. Dacă cumva debarcarea va avea loc,,
1 Cu ocazia cercetă1·ilor într.eprinse pentru a scrie această carte,
am găsit, nici mai mult nici mai pt1ţin, decît cinci cifrţ diferite indi~
cînd r111mărul aVioanelor de vînătoare aflate în Franţa. Cred că cifra 18:3,
care figurează aici, .este- cea exaqtă. Sursa folosită de. mine este' 'o
istorie a Luftwaffe,-i scri~ă de colonelul Josef Priller, lucra1·e cfinsi--·
de1:ată astăzi ca cea ro.ai serioas~ cu pri-yire .]a a<;tivitatea f.oqe]9r
aenene germane. .: ·

80
atuJ;}:ci p_rob~bil că. o să ne t1·iJ.nită să ·respingen1 atacul nuiit~i
noi doi. Aşa . că mai bine să ne îmbătă1n de pe acu1n !''

Din milioanele de· oa:1ne11i ele pe tot cuprinsul Franţei

care aşteptau şi vegheau~ numai cîţiva ştiau că deb.arcare.a
. .
era, irninentă. Erau vre.o zece cu totul şi, ca în orice zi obiş~
nuită, îşi· vedeau. lini_ştiţi de treburile lor. Calmul şi această
aparentă indife1·enţă făceau parte din îndatoririle lor : er~u
co11ducătorii mişcării franceze de Rezistenţă.
Majoritatea se aflau Ia Pa1·is. De acolo conduceau o reţţ,a.
vastă şi complicată, o adevărată a·rmată, cu un şir înt1·eg · · e
comandan1ente, nent1mărate departamente- şi birouri, care se
ocupau de toate, de la salvarea piloţilor aliaţi doborîţi pînă.
la sabotaj, de la spio11aj pî11ă la execuţii. Existau coma11':"
danţi de regîttni, comandanţi de sectoare, şefi de secţii şi
mii de bărbaţi şi de femei care constituiau grosul mişcării.
Pe hîrtie, această" organizaţie cu.prindea atîtea reţele de· tot
felul, încît părea i.nutil de complicată. Acest haos aparent era
delibe1·at şi în el rezida ma1·ea forţă a· Rezistenţei. Supra-
punînd11-:-~e, comandamentele ofereau o mai mare siguranţă;
multi.plele reţele de acţiune garantau succesul fiţcărei ope-
1·aţii, iar &ructura generală era atît de secretă, încît şefii de
reţele nu se cunoşteau în majoritatea cazurilor decît prin
pseudonime. Niciodatij un grup nu ştia ce făcea celălalt. Şi
trebuia să fie aşa, pentru ca }l.ezisten.ţa să poată supravieţui._
Cu- toate aceste precauţiuni, represaliile ge1·mane deveniseră
atît de c1·unte, încît în mai 1944 se socotea că un luptător
activ din Rezistenţă nu avea de trăit mai mult de şase luni.
Această mare a1·m·ată secretă de bărbaţi şi femei ducea
de peste patru ani un 1·ăzboi surd,. adesea lipsit de specta-
culozitate, dar totdeauna pli11 de riscuri. Mii de oameni fu-
seseţ·ă executaţi, alte mii )llUJ~iseră în lagăre de concenlTare.
Dar a~um, cu toate că luptătorii de_ rînd nu erau încă la
curent, sosise ziua pentrlt care luptaseră, sunase ceasul pe
ca~e . cu toţii îl aşteptau.
· 19-· cursul zilelor precede11te~ lnaltul comandament ·al Re-
zistenţei captase sute de mesaje cifrate emise de B.B.C .
•

UQele din ele vesteau im4lenţa debarcării. Printre acestea

fusese şi primul vers din poemul lui Verlaine ,,Chanson
d' automrie '' . acelaşi n1esaj pe care-l interceptaseră la I 1u-
_nie~. Qameni1 locotene11t~colonelului 'N,leyer.. de· ]ij cartie1'J.1

81
 Mai surescitaţi chiar decît Meyer, conducătorii Rezisten.;
ţei aşteptau acum cu înfrigurare să audă al doilea vers al
acţstui poem şi alte mesaje care să conftrme informaţiile
prhnite anterior. Acestea aveau să fie difuzate numai în ulti-
mul mome11t, în orele premergătoare ofensivei. Conducătorii
Rezistenţei ştiau că nici măcar atunci nu vor afla locul exact
al debarcării. Pentru Rezistenţă, semnalul hotărîtor era in-
dicaţia aliaţilor de a se trece la înfăptuirea planului de
sabotaj dinainte stabilit. Două mesaje urmau să declanşeze
acţiunile Rezistenţei. Primul, ,,E cald la .Suez'', urina să
pună în mişcare ,,Planul Verde'' sabotarea liniilor de
cale ferată şi a materialului rulant. Al doilea, ,,Zarurile au
fost aruncate'', u1·ma să declanşeze ,,Planul Roşu'' distru-
gerea reţelelor şi a cablurilor telefonice. Toţi comandanţii de
regiune, sector sau secţie fuseseră preveniţi să aştepte cu
;radioul deschis aceste două mesaje. -
Luni seara, în ajunul Zilei Z, B.B.C.-ul transmise primul
mesaj, la ora 6,30 seara : ,,E cald la Suez ... E cald la Suez'',
anunţa solemn vocea crainicului.
Guillaume Mercader, şeful cu· informaţiile al sectorului
de coastă din Normandia, cuprins între Vierville şi Port-en-
Bessin (în linii mari, zona Omaha), stătea ghemuit în faţa
aparatului de radio, pe care-l asct1nsese în pivniţa magazi-
nului său de biciclete de · la Bayeux. Auzind mesajul, încre-
meni. Nu avea să uite niciodată ac.eastă clipă. Incă nu ştia
unde şi cînd va avea loc debarcarea, dar, dµpă atîţia ani
de aşteptare, îi era dat, în sfîrşit, să trăiască ziua cea mare.
După o scurtă pauză, Mercader auzi al doilea mesaj pe
care-l aştepta :
,,Za1·urile au fost aruncate... Zarurile au fost aruncate c,,
se auzi vocea crainicului. Imediat urmă -
un lung şir de me-
saje, toate repetate de două ori : ,,Pălăria lui Napoleon e în
arenă ... John o iubeşte pe r.,.1ary... Săgeata nu va t1·ece ... ''
Mercader închise radioul. Asc~l·tase doar cele două mesaje
care îl priveau pe el. Celelalte erau adresate altor grupuri,
din alte colţuri ale Franţei.
Urcă scările două cite două şi-i strigă soţiei sale, Ma.de-
•

leine: ,,Trebt1ie să ies. Mă întorc diseară tîrziu''. Scoase

apoi din prăvălie o bicicletă uşoară de curse, sări în şa şi
alergă să-i prevină pe comandanţii săi de secţii. Me1·cader
fusese campionul ciclist al Normandiei şi se disti:i;isese în
cîteva rînduri în f aimost1l Tur al Franţei. Ştia că nu va fi

82
op1·it de ger:1r1ani. Avea un pem1is special, ca1·e-i fusese eli-
berat pe11tru antrenament.
Acum, peste tot, grupurile d.e Rezistenţă. primeau în li-
nişte de la şefii lor direcţi ultimele insb·ucţiuni. Fiecare
unitate avea un plan de îndeplinit şi ştia exact ce are de
făcut. Albert Auge, şeful gării Caen, şi. oamenii săi trebuiau
să distrugă pompele de apă dih gară şi să scoată din func-
ţiune injectoarele de aburi ale locomotivelor. Andre Farine,
proprietarul cafenelei din Lieu. Fontaine, de lingă Isigny,
avea misiunea de a tăia comunicaţiile telefonice cu Nor-
mandia: grupul să.u de patruzeci de oameni urma să taie
cablul principal al liniei telefonice care deservea Cl1er-
bourgul. Lui Yves Gresselin, un băcan din Cherbourg, i., se
încredinţase cea mai grea sarcină : oa1nenii săi trebuiau să
dinamiteze reţeălta ele linii ferate dintre Cherbourg, Saint-
I~â şi Paris. Şi mai er~ţt. încă multe alte grupuri. Rezistenţa
avea nenumărate 1nisiuni de îndep]i11it. Timpul era scurt şi
ofensiva nu putea începe î11ainte de căderea nopţii. Dar,
pretutindeni de-a lungul întregii coaste, din Bretania pîn.ă
la frontie1·a belgiană, oamenii erau pregătiţi şi toţi sperau
că atacul va avea loc în sectorul lor.
Pentru unii, mesajele ridicau probleme cu tetlll diferite.
In staţiunea balneară Grandcamp de la v~rsarea rîului Vire,
situată aproape la jumătatea drumului între plajele Omaha
şi Utah, şeful de secţie Jean Marion trebuia să transmită la
Londra informaţii vitale. Se întreba cum o să procedeze şi
dacă va mai avea timp suficien-t. In primele ore ale după­
amiezii, oamenii săi raportaseră sosirea unei noi baterii an-
tiaeriene la o distanţă de nici măcar un kilometru. Pentru
a fi sigur, Marion pedalase pînă acolo ca să vadă cu
ochii -săi tu11urile. Chiar dacă_ s-ar fi întîlnit cu o patrulă,
ştia că putea t1·ece ; printre numeroasele acte de identitate
pe care le poseda pentru asemenea ocazi~, avea şi unul în
ca1·e se menţiona că lucra Ia construcţiile de Ia Zidul Atlan-
ticului.
Marion rămase uluit de măricnea unităţii şi ·de întinderea
zonei pe care o ocupa. Era o pare de asalt. motorizată,
înzestrată cu tunuri antiaeriene, formată din baterii grele,
uşoare şi mixte. Se aflau acolo cinci baterii cu un total de
douăzeci şi cinci de tunuri, amplasate pe poziţii cuprinzJrid
toată zona de Ja vărsarea rîului Vire pînă la marginea aşe­
zării Grandcamp. Marion observă că servanţii lucrau cu
înfrigurare la amplasarea tun11rilor, ca şi cînd s-ar fi luat

83
la înt1·ecere c11 timpttl. Activita·tea aceasta 1:eb:rilă îl î11gri-
joră. Putea însemna că debarca1·ea va a,,ea loc- aici şi c~ă
1·1emţii aflaseră ceva. '
Mario11 nu ştia î11să că hăt.aia tt111l11·il(>1· acope1·ea exact
ruta pe care aveau să o urmeze, pes·te cîteva ore, a,rioanele
şi planoarele Diviziilor de paraşutişti 82 şi 101. Totuşi, dacă
cineva din Inaltul con1andame11t ge1·man avea vreo info1·1naţie
despre apropiata debarcare, n.t1 găsise c;u cale să-l încu·-
noştinţeze şi pe colonelul Werner vo11 Kistowski, co1nan-
dantul Regi1nentult1i 1 artilerie antiaeriană. Acesta C!or1tinua
să se întrebe de ce fusese t1·a11s:fera·tă aici, î11 atît de mare
grabă, unitatea lui antiaeriană, (~1.1 un ef'ec·tiv de 2 500 de
oameni. Dar Kisto\vski e1·a obi~nuit cu_ plecările p1·ecipitate.
Odată, t1nitatea lui fusese trimisă si11g111·ă în <=at1caz. Nimic
nt1 putea să-l 1nai sl1rprir1dă.
Pedalînd încet pe lî11gă soldaţii care lt1c1·at1, _Jean Ma1·ion
ciăuta c11 înfrig111·a1·e soluţia p1·c)ble1nei ca1·e-l frămîr1ta : c11rn
să tra11smită act:~astă informaţie ·de i1npo1··tanţă capitală lrt
cartier11l general sec1·et al lui Leo11,lrd Gille, coma11dantul
adj11nct al ser,,ici11l11i de info1~maţii 1nilita1·e clin N 01·111andir1,
de la Caen~ oraş si·tua·t ,]a şaizeci şi cinci de kil(lmetri depăr­
tare. Marion nu-şi putea părăsi secto1·u.l toc1nai act1n1 a,,ea
m11lt p1·ea 1n11lte de făcLit. Se clecise deci să-şi asu1ne riscul
de a expedia mesajul, printr-o ştafetă de c111·it.:)ri, lui Merca·-
der, la Bayeux. Ştia că t1·eaba aceasta p11tea să du1·eze ore,
dar, dacă n1ai e1·a suficient tin1p, Marion era sigur c~ă Mer-
cader va găsi 11n mijloc să expedieze mesajL1l la Caen.
Ma1·ion mai deţinea încă o i11fo1·1naţie pe care dorea să
o t1·ans1nită la Londrat Nu erc:1 atît de in1portantă ca poziţia
tunu1·ilo1· antiaeriene ci simpla confirmare a nurr1eroase·-
lor mesaje trimise de el în cursul zilelor precec;l.ente în legă­
tură c11 an1plasarea bateriei de tunu1·i grele pe c·r·easta enor-
·melor faleze de la Poi11te du I-Ioc, înalte cît un bloc de
rtouă etaje. 1\1Ia1·ion voia să înştiinţeze din nou Lond.ra c~ă
tunurile nu fuseseră încă adt1se. Se n1ai afJa11 pe drum, la
trei kilometri de poziţiile pregătite pe11tru ele. (Cu toate
eforturile despera·te ale lui Marion de a preveni Londra, în
Ziua Z, Rangerii a1nericani aveau să piardă 135 de oame11i
din cei 225 în eroica lor încercare de a nimici bate1·ia care
nici măcar nu sosise.)
Pentru unii lµptători di:Q. Rezistenţă car<~ nu Ctlnoşteau
iminenţa invaziei, zi~a de marţi 6 i·t1nie avea o însemnăt~te
a ei deosel1ită. Pentrt1 J_,ţonard (;ille era zit1a t1·nt:~i în·tîl1,i:ri
• • •

84
(~,u· su1Je1·io1·ii s~i la Paris. Chiar ·acttm,. Gille stătea
calm
îptr-u11 co1nparti1ne11t al trenului de Pa1·is,'. cu toate că. se
aştepta ca, în conformitate cu ,,Planul .Verde'' de sabotaj;
trenul s~ .qeraieze dinti·~un 1ninut într-altul. Gille era. sigur
eă debarca1:ea nu va avea loc 1narţi, în tot cazul nu _în secto-
rul. -lui. Dacă ar fi fo-st prevăzut ca debarcarea să aibă loc în
Normandia, cu sigura11ţă că şefii lui ar. fi contramandat
1nt"l
A •
1 n11·ea. .
Totuşi, data debarcă1·ii îl preocupa. După-amiază, pe
cînd. era î11că la Caen, t1nul dintre co1nandanţii săi de secţie,
c<Jnd11cătorul unui g1'llp co1nu;nist afiliat, îi spusese categoric
-că debarcarea va avea loc în zorii zilei de 6 iunie. Pîn~
acum, acest om ft1sese întotdeauna bine informat. Gille fişi
pu11ea din nou aceeaşi îr1trebare : Să fi fost el oare informat
direct de Moscova? ·Gil]e aj11nse la co11.eluzia că nu putea
f_i aşa.
La C.aen, Janine Boitar·d, logodnica lui Gille, aştepta cu
nerăbdare zit1a de marţi. De trei ani de cînd activa în Rezis-
• •
.ten.ţă, ascu.nsese peste şaizeci de piloţi aliaţi. în micul -ei
apartament din strada Laplace nr. 15, parter. Era o misiune
peri.culoasă, ingrată, care-i p·unea ne1·vii la grea ,încercar~ ;
cea mai· mică indiscreţie însemna plutonul de execuţie. De
marţi încolo putea respi1·a .în voie pînă cînd va adăposti
din nou un aviator aliat căzut. Aceasta deoarece marţi 'tţţ­
buia .să ajute doi piloţi englezi doborî ţi în nordul Franţei· ş~
evadeze. Fusese1·ă ascunşi în apartamentt1l ei timp de 15 zile.
Spe1·a că şi de d~ta aceasta norocul vâ {i de partea ei .
.Pe alţii înşă, norocul îi părăsise. Pentru Amelîe Leche-
valier, ziua de 6 iunie· putea însemna totul sat1 nin1ic. La
~- iunie fusese arestată de Gestapo împ1·eună cu. soţul ei,
L.ouis. Ajutaseră peste 1.00 de aviatori aliaţi să_ scape şi
fµ.seseră denunţaţi de un argat de la ferma lor. Acum, într-o
celulă a î11chisorii din Caen, Amelie Lechevalier stătea pe
p3:t şi se înt1·eba cînd vor fi executaţi ea şi soţul ei.

13
Puţi.J.1 înainte de ora 9 ,seara, vreo douăsprezece vase
mi~i. apărt1ră . în 1.argul c~oastei franceze. Pluteau încet ·pe
li.11iă · orizont11l11i, a.tî·t de aproape de ţărm, îricît echipajele

85
lor puteau să vadă ]i,11pede casele din Normandia. Vasele
acestea trecură neobservate. Işi îndeplihiră misiunea şi se
îndepărtară. Erau dragoarele britanice, avangarda celei mai
puternice flote adunate vreodată laolaltă.
In acest moment, o falangă de nave reprezentînd forţa
şi mînia lumii libere, în sfîrşit dezlănţuite, spintecînd apele
cenuşii şi agitate ale Canalului Mînecii, se năpusteau asupra
Europei cotropite. Inaintau val după val, în zece rînduri
compacte, pe un front de treizeci de kilometri, cinci mii de
nave de toate felurile. Erau vase de asalt. noi şi rapide,
cargot1ri lente şi mîncate de rugină, mici motonave, vapoare
care făceau curse peste Canalul Mînecii, nave spital, petro-
liere străvechi, nave de cabotaj şi roiuri întregi de agitate
remorchere. Erau şiruri nesfîrşite de nave de debarcare cu
fundul plat, 1nari şi greoaie, dintre care unele aveau peste
'·

o s11tă de metri lungi1ne. Multe dintre ele, ca şi alte nave

grele, transportau peste 1 500 de a.rrioarcaţii mai mici desti-
nate să ia cu asalt coastele. Dragoare, nave· de pază a -coastei,
nave de balizaj şi şalupe cu motor precedau convoaiele, deasu-
pra căror pluteau. baloanele de 'baraj. Escadrile de vînă­
toare evoluau sub nori. Şi, înconjurînd această. cavalcadă fan-
tastică de vase burduşite de oa111en'i, muniţje, armament,
tancuri, vehicule motorizate şi provizii, o formidabilă armadă
de 702 nave de război, fără a pune la socoteală bastimentele
mici , asigura protecţia 1or.
1

Crucişătorul greu ame1·ican ,,Augusta'', pe care flutura

pavilionul contraamiralului Kirk, conducea forţele ameri-
cane douăzeci şi unu de convoaie către plajele Omal1a
şi Utah. Cu patru luni înainte de Pearl Harbour, maiestuosul
crucişător ,,.Augusta'' condusese pe preşe . ·. tele Roosevelt
către un golf discret din Terra Nova la pri111a dintre nume-
roasele sale întîlniri istorice cu Churchill. Alături de el, cu
-
toate pavilioanele de război fluturînd în bătaia vîntt1lui,
1 Există o mare controversă în privinţa numă1·ului exact de vase
care au alcătuit flota de debarcare, dar cea mai fundamentatl lucrare
militară asupra Zilei Z, scrisă de Gordon Har1·ison, ,,Atacul prin Canalul
Mînecii" (istoria militară oficială a acţiunilor ai-matei americane), ca şi
istoria navală sc1isă de amiralul Samuel Eliot Morison, ,,Invazia în
Franţa şi Ger1nania,c, sînt amîndouă de acord asupra cifrei de 5 OOO de
nave, în care sînt incluse şi navele mici de debarcare, transportate la
bord. In ,,Operaţia Neptunc', lucrare scrisă de comandorul Kennetl1
Edwards din Marina regală britanică, se indică o _pifră mai mică, de
aproximativ 4 500.

86
navigau cuirasatele b1·itanice ,,Nelson'', ,,Ramillies'' şi ,, War-
spite '', .cele americane ~'Texas'' şi ,,Arkansas'' şi mînd.rul
,,Nevada '', pe care japonezii crezuseră că l-au scufundat la
Pearl Harbour.
In capul celor treizeci şi opt de convoaie britanice şi
canadiene, a căror destinaţie erau plajele Sword,· Juno şi
Gold, înainta crucişătorul englez ,,Scylla '' / sub pavili&nul
contraamiralului sir Philip Vian, omul. care pt1sese pe fugă
cuirasatul german ,,Bismarck'' , avînd alături pe unul din
cele mai celebre crucişătoare uşoare britanice, ,,Ajax'', unul
din cele trei vase ca1·e distruseseră, în golful Montevideo,
dt1pă bătălia de ,.. la Rio de la Plata din decembrie 1939, pe
,,Graf von Spee'', mîndria flotei lui Hitler. Mai erau ş.i ~lte
crucişătoare renumite ,, Tuscaloosa '' şi ,,Quincy'', ameri-
ca11e, ,,Enterprise'' şi ,,Black Prince'', engleze, ,,Georges-
Leygues '', francez , în total douăzeci şi dottă.
Convoaiele erau încadrate de o infinitate de nave de
•

toate felurile : bricuri graţioase, canoniere zvelte, ca cea

olandeză ,,Soemba c,, corvete grele, nave vînătoare de sub-
marine, vedete torpiloare şi peste tot distrugătoa1·e străl11ci­
toare. In afară de zecile de distru~ătoare britanice şi
americane, mai erau cele canadiene ,,Qu'Apelle'', ,,Saskatche-
wanc' şi ,,Ristigouche'', cel norvegian ,,Svenner'' şi chiar o
contribt1ţie a forţelor poloneze : dist1·ugătorul ,,Poi1·on ''.
Încet, cu băgare de seamă, această mare ar111adă traversa
Canalul Mînecii, confor1n unui orar cronometrat într-un fel
cu totul nou. Navele părăseau portu.rile britanice, navigau
de-a lungul coastelor pe- două şiruri şi se îndreptau apoi
către punctul de întîlnire, la sudul insulei igt. Acolo avea
loc un fel de sortare şi fiecare îşi ocupa în convoi poziţia
dinainte stabilită, spre a se· îndrepta apoi către plajele care
constiţµiau ţinta,. lor. De la zona de concentrare, care fusese
la iuţeală poreclită ,,Piccadily Circus'', conv(;aiele de nave
luau direcţia Franţei, urmînd cinci trasee marcate cu balize.
Pe măsură ce se apropiau de Normandia, aceste cinci căi
se desfăceau în zece caI1;ale, cîte două pentru fiecare plajă
- unul reze1·vat navigaţiei rapide, altul traficului lent. Ime-
diat înapoia avangărzii, compusă din drii.goare, crucişătoare
şi cuirasate, urmau navele de comandă, cinci vase de asalt
înţesate de antene de radio şi radar. Aceste posturi de
comandă plutitoare e1·au centrii nervoşi ai invaziei.
'

Cît vedeai cu ochii nu erau decît nave. Echipajele şi

trupele de la bord mai vorbesc încă şi astăzi despre această

87
ain1adă ca despre spectacolul ,,cel 1nai i~presionat_ şi ~·e
neui·tat
- . '' ce le-a. fost dat să vadă vreodată.
. - ' . '•

. .In ci._uda neajuns urilor şi a pericolelor·, care-i. aşteptaţi,

oa:in:enii erau mulţumiţi că, î:µ sfîrşit, porniseră. Ten~iune.a riu
dispăr·use, dar era cu _mt1lt mai slabă ·ca înainte. Fiecare era
aGuin nerăbdător să-şi înd~plinească misiunea şi să se ter1ni.ne
o' dată toată treaba. Pe navele de debarcare şi pţ basti-
_mentele de transport, .oan1enii seriali scrisori de ultimă 01·ă,
ji1cau cărţi) discutau cu aprindere. Nlaiorul Tho~as Spencer
Dallas din Divizia 29 îşi aduce aminte că ,,preoţii nu mai
pridideau ·să oficieze slujbe''. ·
·La bordul unei nave de debarc~re sup1·aîncărcate~ căpi­
tanul Lewis Fulmer Koon, preo·tt1l Regi1nentului 12 infante1·ie
al Diviziei 4, se văzu transfarmat în pastor pentr1:1 to_ate
C()nfesiunile. Un ofi·ţer evreu, căpitanul Irving Gray, îl întrebă
pe Koon dacă vrea să îndrepte 1·ugăciunile întregii companii
,,c.ătre do111nt1l în care c1·edem cu toţii, protestanţi, romano~
catolici sau evrei, llen·tru ca misiunea noastră să fie îndepli-
nită şi, dacă se poate, să ne întoarcem cu toţii sănă·toşi la
cămineJ.e noas,tre ''. Koon se a1·ătă bucu1·os să facă acest lucru.
Ş:i pe cînd se lăsa înserarea, după cum îşi aduce aminte
tunarul de rangtil trei William Sweeney de pe bordul unei
vedete a grănicerilor de coastă·, nava de asalt ,,Sa.1nuel
Chase'' a11unţă prin semnal op·tic ,,că începe lit·urghia ''.
Cea 111ai 1nare parte a oamenilor sµportară bine prim~le
a1·e ale călăto1·iei. M uiţi dintre ei se ctiftindau î11 1neditaţ~i
şi vorbeau despre lucruri pe care de obicei o·amenii le trec
sub tăcere. Sute de oameni aveau să-şi amintească mai
tîrziu că îşi mărturisiseră te,ama şi că vorbi~eră cu o since-
ritate neobişnuită despre lucruri st1·ict personal.e. In cursul
acestei 11opţi s·tranii, oamenii se, apropi:;iră unii de alţii, -des-
•

tăinuindu-se unora pe care îi vedeau pentru pri.ma oară. ,,Am

vorbit mult despre familiile noastre, şi desp1·e întîn1plări
trecute din viaţa noastră, şi despre ce se va întîn1pla la
debarcare, şi despre ce va fi cu noi atu11ci '', îşi aduce a1ninte
soldatul Earlston Hern din batalionul 146 geniu. Pe puntea
umedă şi alunecoasă a navei de debarcare, Hern stă·tu de
vorbă cu un medic al cărui nume nu-l află niciod.ată. ,,Me-
dicul avea necazuri acasă. Soţia lui, c·are e1·a ma11ecl1in,
voia să divorţeze. Era tare necăjit, să1·1nanul. Spunea că ai'
fi ptitut să aştepte pînă se va î11toarce. lrn:i n1ai aduc aininte
că lîngă noi era ltri 'băi'eta11drt1 care cîr1ta î11cet d·e t1nul
sing·ur. Puştiµţ_ constată_ că. a cîr.1tat 11~t1i bine ca or-icînd, şi
lucrul acesta părea ~ă-1. bucure'' "
,La . b9rdul nayei britanice ,,Empire -A11vil '', caporalul
Michael Kurtz din Divizia I americană, veteran al debarcă­
rilor din Africa de nord, Sicilia şi Italia, vitzu apropiindu-se.
de el lin tînăr recrut, soldatul Joseph Steinber din Wisconsin·:
,,:Oori.1nule eaporal spus~~ el , crezi într-adevăr că
avem vreo şansă de scăpare'(''
,,Şi încă cum, băiete I îi răspunse Kurtz. Nu te
gîndi .niciodată la moarte. In grupa noast1~ă nu ne gîndim la
bătălie decît atunci cînd sîntem pînă la gît intra·ţi în ea I'' ,
Sergentul Bill ,,L-Rod'' Petty din batalionul 2 Rangeri
se frămînta grozav. Sţăţea pe puntea qătrîn1;1lui vapor ,,I~I~
of Man'', care făcea cursa pe Canalul Mînecii, în1preună cu
prietenul său, soldatt1l Bill Mcl-Iugh, şi contempla cerul î11 :.
tunecat.. Formidabila escortă de nave care îi-înconjura nu-l
pre~ liniştea. Gîndul îi zbura la falezele- de _. la P9inte du Hoc.
P~tty se întoarse că·tre McHugh ~i îi spuse : ,,Nu avem nici cea
mai mică şansă să scăpă1n cu viaţă('.
,,Mă, eşti pesimist al dracului'', îi răspunse Mcflugh.
,, Ţot ce se poate, dar, ascultă-mă pe 1nine, Mac, n-o să
scape decît u~ul din noi''.
McHugh nu se lăsă impresionat. ,,Ce-o fi, o fi'', îi răs„
punse el re~emnat.
Unii încercau să citească. Caporalul Alan Bodet din Di·
vizia 1 începu ,,Kings Row'' de Henry Bellamann, dar îi era
greu să se concentreze astipra lectt11·ii, fiind îngrijo1·at din
cat1za jeep-t1lui să11. Se va dovedi el oare eta11ş cînd va intr:a
în apă la peste u:n metru âdîncime ? Artileristul Arthur
Henry Boon din Divizia 3 canadiană, de pe bor_dul ·uneî
nâ ve de ·de barcru:e încărcate cu tancuri, încerca să term.ine
lectura unei cărţulii cu titlul atrăgător ,,O fată şi un milion
de bărbaţi''. Preotul Lawrence E. Deery din Div·izia 1, de
pe bordul navei de transport britanice ,,Empire Anvil'', ră·-­
mase foarte mirat văzînd un ofiţer din'· marina bri,tanică citi11d
,,Odele'' lui Horaţiu în ,latineşte. Dar însuşi Deery, care avea
să debarce P<::' plaja Omaha cu. primul val de asalt, o dată GU
Regimentul 16 infanterie, îşi petrecu seara citind ,,Via.ţa lui
Michelang~lo '' de Symond. Intr-un alt convoi, la ·bordul unui
yas care s.e legăna atît de tare, încît aproape toată lumea avea
r~u de n1are, căpitanul Ja1nes Douglas Gillan, alt cana~ian,
deschise singura carte car~, pentru el, avea sens să fie citită
în noaptea acee~~ Per1t1·u a-şi, linişti nervii zdruncinaţi şi ~-I

.89
~.a.lma, toto0:·ată, pe .:u:µ carnarad de a1·1oe, _descliişe Biblia şi
cţti cu glas tare ~salmul 23 : ,,Domnul estep~st@rul meu· ~ nu
. . . d
d.uc lipsa e n1,n1c. ~. ·• . '' .
Nu -,p~ste tot âhnosfera -er~ ·atît de solemni. .f" ln. unelf)·
locqri domnea veselia şi nepăs.area. La bordul nav~i de tra.ns. .
port britapice , 1Ben Maeh,~e '', ·cîţiva Rarigeri agăţa~eră de
catarge nişte.,pilrî~ne şi lncepµseră să se c~ţei:e pe eleJ.. splie
marea uimire a echipajului ttritanic.-· Pe al:t v•s, cîţiva cana-
aieni din Divizia 3 prezentară un spectaC91 de amat•ri cu re-.
citări de ve~suri ~trivite,. sca 1r1at•rii, jqnglerii şi coruri. Ser-
gentul Ja111es Percival ,,Paeliy'' de Lacy din Kinglls Re ·. ent
fu cuprins de. o asemenea emeţie auzjnil ,,Trandafirul din
'J;'ra.lee '' cî„ntat la cimp9i~ îacît; u!tînd linde se. afla, s·e rid.ică
şi ţinu un toast. în cinstea irlattfiez.,11.uţ Eama,n de Valera,
,,care ne-a scăpat tie răz»oi ''.
Mulţi oa,x1epi care ore întregi s-au fr , · .întat îlitr~l,însu„
se dacă vor sclpa, cu viaţă erau acum nerl · • tori sl pună o
dată piciorul pe uscat. Traversarea se arlta. ro.ai te:rialli chiar
decît groaza de nemţi. lliîul de mare se întinsese ca o plagă
pe toate vasele cel@.r cincizeci şi unu de. convoaie, ~ai ales
pe bordul navel•r de debarcare, atit de tare scuttuâte dt
valuri. Fiecare om că)l'ăt'\se pilule CeJj~ rlU}µj de mare şi
.îhd un ohiect care era de~u·;n,it în inventarul e·chip.amentului
individual în termeni de o precizie tipie militară : ,,µna pu.ngă
. . ((
d·ev . tat.
'

Ţotul fusese_ prevăzut pînă la cele mai mici a:n1~unte,

dar acest tot
. . se deve · ·. msufîeient.
' .
'
,,Pun · e d~ vomî;tat erau vline„ La fel şi căştile. Găleţile
de incendiu~ .:golite de nisip·) erau • • e Şl ele«, îşi ~1:oif:1,teşte
sergentul William -James Wiedefeld : ,. . .::Di : . ia -2S'. ·Nu era
chip să stai în pici1tare l?.e punţil, de: <>.tel j1,. peste tot auzeai
o.ameni spunînd : ,,De„am ieşi' o dl~ qin blestematele astea de
albii, chiar de-at fi să ne _omoare 'I''
Pe unele vase, oainenii se şim.ţeau a1ît de rău, încît a:me·•·
·:uinţau, poate nlai mult de for1nă deeît dtn convin_gere, că se
aruncă peste bord. Seldatul Gordon I ,aing din Divizia 8 cana~
0

dia.oă se pomeni agă_ - du „se cu atîta fo : de centura unui

ca,marad, că acesta ,,mă i111Plora să-i da:u., dI"ttwul''. volun-
tar din ni~rina reg. u'., sergen . Russel_ . .ither, îşi aduce
aininte că pe vasul. său ~,toate p1,,,1gile :.~. eseră 1.1r11plute ş-i nu
mai rămăsese .decît una liheră"~ pe care şiw0 treceau din nuni
i n mina.
A U

'

9.0
 Din· căuza răului de mare~ m-µ de oameni renunţară ·Ia
masa cea roa:i bună, o masă ct1m nu avea să li se mai ofere
lum de zile de aici înainte. Se dăduseră di · · ziţii ca trupei
să~i- ·- fie servite
. ' cele
. mai bune 1· feluri
. . de mîn.care.
. Meniurile
.
sp'eciale, poreclite de sqldaţi ,,cina cea · . ·. illllliăcc, întg9n.,i:te
cu o deose\}ită grijă, variaţi de. la ,un· vas ·ia aţtul, şi-·po'fta e.e
mîncare·de asemenea
. ·-· . . varia de la orri.. la om. Fe bo:cdul
. navei
ăe asalt ,,Charles ·Carroll'c, · căpitanul· Carrell. 8 . .Sm1t:h: din
llivizia. _29 'mîncă un biftec- cu ochiuri, apoi o în · -eţată f'ţ
fragi. Deuă @re mai tîrziu îmhrîncea toată 1Umea ca să ajun.g~
cît mai repede la parapet. Su"blocotenentul Joseph l\osenblatt
_r. din batalionul 112 geniu mîncă şapte porţii de ui ,,â la
King'' _şi se simţi perfect. La fel şi sergentul Keith ryan din
•rigada 5 specială de geniu. Infulecase Q grămadă de sand-
vişuri şi cafea şi striga sus şi tare că îi mai este încă f c,a.me.
Unul din caa11arazii,~sttr-;,cif>riic~ de la bucătărie un vas de
3:proape cinci litri cu salaţă tle fructe şi îl const1mară în
patru.
· Pe bordul navei britanice ,,Prjnce Charles'', .sergentul
A:very J. ·· ornhill til~ :Regimentul 5 llangeri scăpă de toate
neajunsurile. Inghiţi dintr-o· ·dată toată raţi:;i; de pil . · µnpo-
triva răuhii de mare şi donnî adînc în tot cur·sul travers~rii.
In ciuda ·tuturor nep·lăceril'f)r şi- a fricii de care· erau ·cu~
prinşi~ amintirile acestor oameni ave:.iu să rămînă .surprlţlzil.::
tor de vii. Sublocotenentul Donald Anderson din Divizia -
29
îşi aduce aminte de razâ de soare care a străpuns n0rii ·cam
cu o oră înainte de căderea nopţii, P,rofiltnd · întteagâ flotă
pe fundalul orjzqntului. 1n onparea sergentului Tom. Ryan elin
Regjmentul 2. Rangeri, e~1ne1-:li ·. compania )ji' se adwlară
în jurul ,lui, cîntînd ,,Mulţi ani trăiască''. împlinea două~ci
şi doi de ani. După tînărul soldat Robert Marion Alle.n · ·
I)ivizia 1, care încă nu împlinise douăzeci de ani ş{ pe care
îl cuprinsese darul de casă,· aceasta ,ar fi fost ,,noapte·â. ideală
pentru o plnnbare cu yâporul pe Mississippi''. ·
~este tot~ pe bordul tuturor navewr ' flot~i, oamenii care
în zori aveau ·să scrie o, pa · ă de istorie s:e iristal~u cum pu. .
t~au mai bine ca să ·ap~ce · ·urt cţas de odi_lµi(. lnfăşurat ·în
pături pe b.ordul navei ·sale de 43.ebarcare, P .~· 'ppe Kieffet;
comandorul singurei unităţi .Ele Vt>}Urţtari ftantezi, îşi amirţti
fi~ rugăciunea rostită de sir Jacob Astley în· bă·~. ·a de la Ed...
gehill,
.
dbi . .
_
glia, în: 1642 ·: ,,Doamne'
· se rugă Kieffer ,
,m cit voi n de ocupat astăzi... Dacă eu te uit, doamne, tu
nu m~ uita..,~'" lşi trase cuvertura ~ste cap şi adprmi îndată~
. '

91
 Ţ1:ecu~e puţin de ora 10;15 seara„ cînd locotenent-colonelul
Meyer, şeful serviciului .de· 9ontrainf.orn;taţii .. al Armatei 1-5
I .

'ger1nane, se repezi afară din biroul său. Ţinea în mină mesa-

jul, pare-se cel mai important, pe care îl interceptaseră ger-
manu în tot cursul celui de-al doilea război mondial. Meyer
ştia acum că debarcarea va avea loc în. cel mult patruz~ci şi
opt de ore. Acu~, din' moment ce ei deţineau aceast~_ info.r-
maţie, aliaţii puteau fi azvîrliţi înapoi în Illare. Mesajl\l, in-
t~tceptat în curst1l unei emisiuni B.B.C. destinate Rezisten-
ţei franceze, era al doilea ve1·s din poemul lui Verlain.e :
•
•

,,Blessent nion coeur d'une langue1,r monotone'' .

., Meyer se năpusti în sala de mese, unde generalµ} Hans
von Salmuth, comandantul Armatei 15, juca bridge cu
şeful său de stat„major şi alţi doi ofiţeri. ,,Domnule general I
· strigă Meyer, gîfîn1d. Mesajul, partea a d.oua, a fost
transmis I'' ·
V on Salmuth reflectă o clipă, apoi dăd:u ordiri ca A1·n1ata
15 să fie pusă în stare de alarmă totală. ţn timp ce. Meyer
ieşea în grabă din cameră, von Salmuth, · 1·eluînd partida,
spuse: ,
,,Sînt o· cătană prea veche ca să mă mai scoată din fire
atîta lucru cc.
Odată înapoiat în biroul său, Meyer şi ofiţerii săi alar-
mară de încilată, prin telefon, cartierul general al lui von
Rundste~t, OB West. Aceşti-a, la 1·îndul lor, prevenii·ă
O.K.W.-ul, Marele cartier general al lui Hitler. Celelalte
comanda.,11ente fură informate si1nultan prin telennprimator.
O dată în plus, pentru motive care nu au_ fost niciodată
sat~sfăcător lămurit~, Ai-mata 7 nu a f_ost anunţată • Flota
1

aliată avea nevoie de ceva mai mult de patru ore ca să

ajungă la zonele de debarcare din largul coastelor Norman-

în această carte, timpul este indicat după ora de vaţă .englez~

1

îi1 urmă cu o 01·ă faţă de cea get·mană. Deci, pentru Meyer era
ora 9,15 seara cînd a interceptat mesajul. lată textul exa_ct al infor~
mării trimise prin teleimprimatQr diverselor comandamente, aşa ct11n
figurează în arhivele Ar1natei 15 : ,,Telex nr. 2117/26 urgent, către
Corpurile 67, 81, 82 şi 89 a,-1nată ; g11ven1atorii milita1i ai Belgiei şi
Franţei de nord;; Gru ul de armate B; Divizia 16 antiaeriană; Ar·oi-
tâlitatea coastei. Cana ului Mînecii ; L11ftwaffe din Belgia ~i Franţa
de nord. Mesajul B.B.C.-11lui ·2· 115 din 5 iu11ie a fost irite1·pretat.
•

92
d.iei ; în trei ore, optsprezece mii de par~işu·t:i.Ş·ti a,,eau să
fie lansaţi în tăcerea· nopţii peste cîmpiile şi d1·ur.nurile Nor-

unde ·. nu ·se dacluse alarma în legă.tt11·ă c11 Z·i11a Z.

Soldatu]. A1·tl1t1r B ,,Dutcl1 c, Scl1u]tz din Divizi,\ 82 aero-

purtată era· gata. ·ca to~tă lumea de pe aerodro~n, era î1n-
brăcat în costumul de p~raşutist, cu pa1·aşuta atîrnîndu-i p_e
braţul dr~pt. Avea faţa înnegrită cu cărbt1ne ; era t·uns în
stilt1I fantezist adoptat în noaptea ac'eas·ta de toţi ceilalţi
paraşutişti : ca indienii irochezi, cu o fîşie î11gustă de păr
în mijlocul capului. În jurul lui se afla 1naterialul pe ca1·e
avea, să-l ia c11 el ; era gata din toate punctele de vedere .. Din
cei 2 500 de dolari pe care îi cîştigase cu cîteva ore î.nainte
îi mai ră1năseseră doar 20.
Acum, oamenii aşteptau camioanele care aveat1 să-i ducă
ia avioane. Soldatul Gerald Columbi, unul din prietenii ltti
Dutch.,. p~ră~i partida de. zai:uri care 1n~i. contirtt1a î11tr-t1n
•

c9lţ. ş,i verii în fugă spre Dutch :

,,lmprumută-mi douăzeci de ~olari, repede f''
,,Pentru ce ? Şi dacă mori ?cc
,,Ţine asta'', sp11se Columbi, desfăcîndu--şi ceas11l de la
" ...,
mina .
.,,E-n regulă'', zise Dt1tch şi îi dădu ulti1nii douăzeci de
dolari .
•

:C9lu~.bi fugi înapoi la joc. Dutcl1 privi ceas11l .; era de

aur şi purta, gravat pe capac, nt1mele lui -Columbi şi o de-
dicaţie de la părinţii săi. În clipa aceea, ci11eva strigă :
,,Gata, daţi-i drumu\ !'' -
~~~~~~~~~~~--~-~--
. I
După info1·maţiile noastre, e] însea111nă : <<Aştept::1ti-vă la o deb:11-care
în următoarele 48 de 01·e, cu îricepere de la..._ ora O. 6 iunie>>''.
Se poate obserya că nici Am1ata 7, niGi Corpul 84 a1m~lte nu figu-
rează pe această listă. Nu Meyer era acela. care trebuia să le pre\ i11ă. 1

Acţastă sarcină revenea statului major al lui Ronunel, aceste 1111ităţi

făcînd parte din Grup1,1.l de armate B. Tott1şi, lucrul cel mai n1iste1·ios
ră!llîne motivul pentru care OB West, cartien1l general al lt1i Ru11cl-
~tedt, nu a socotit r1ecesar să ala11neze toate fc>rtele germane. de pe
frontul Atlanticului, din Olanda pînă la fror1tiera spaniolă. Mist~r\tl
gev.ţne şi 1nai greu· de pătrans prin faptul că după terminarea răzl>oit1-
l11i ·ger~anii au. pretins că at1 in.te1·ceptat peste c·incisprezec.~t~ mt::s,1je
în ]egăti.i.râ · ctţ ~it1a Z şi c~ă le-a11 irite:rpret~1t (:c>rt·c·t. l\1esti i~le v' c~rlaţne
SÎnt. Si.ng~1rele pe C~lre le-a111 p.lllllt. gă.si Îll. arhi, <:·le gt:rn·1tir1e.
1
.
.. '. .

.I
93
. .D:utch ·îşi'. luă materi~lul la . sp;inare ,Ş,i, iuipr.eonă cu cei·
lai)ijr ·p~l'aş·utişti, .p,ăţlsi: hf.ln.garul.:.. Cirt4· să ·se sni~: :iri. ~~n
ft~ţu ... pe . lî~Să': Coliitirbţ şi. î( ·~ădu :îU,~pQi .oe1ţStil : · ;,Ia.,..ţi„a I·
N·~ m nevt>ie· de· .dO,uă (~ Dlitch. nu .m ai avea· .acum, ~ecît; m,J~
t~n.iile pe c~~· i le. b'imiSese maică-Sa. lU, -ult.iaiul moment
s.e· .botărîse să le 'ia CU\ el. Câhµ9anele-"traversau ·aeroportul,
tridrepttndµ ..stţ: Spţe .avioafie. · .
Pe tot . c:o:ptinsttl Angliei,. trupele aetop\~t~e urcau îb
avi~ane şi :j ri ,pl~oare. Avi.panele <;~re tta.11$1),Q~u Oâmenil,
a Căror ~i~iµne era .să sen:inil~ze pl'4l lumiµ~ zm:itle de ara·
ştJt&re, $şi ·Şi luas~ră .zl>orul.. ta sţabtl ~&jqr din 14eW .u,y
~l Diviziei I 01 aeropurtate„ c~mandant\U: ·$1,tpţem,. ge1ţeral'1l
Dwight O. Ei.s~nhoweţ,. îr,isoţit c,le un JQic grup de ofiţeri şi
de patru core.spo~d.enţi de ·rlzbOi,.. s~ ufta. · 01:µn 'primele.
avioane se pl'e,;ătea:u de ·decol~re. .P-etrectţse Dlai rriult de
P oră stînd 4e. yor;t.ă c·u O$taşii• ()pE,raţia ·d e lansare a fru„
pelor ae1;0purtate îl .îngrijora inai Dlult ca oricare -·altă fază
a invaziei. Unii . dintre c~mandan\i aveaµ convinger~a că
.asaJtul paraşutiştilo.r s~ putea .solda. cu .p este. optzeci Ia sută
pierderi. ·~· ' ··.
Eisenhower· îşi luase tiimas bun de la generalµl Maxwell
Taylor, co~and·a ntul Diviziei 101; care îşi ·î»ndµ,cea oai:nenil
l~ luptă. Taylor se îrtdepărt~se CU paşul ţetif.iă11, drept c~·· 1

a· ţumîiţlare. ·Nu voia c~ EisE':nhOw~ $j :afte· că îşi rupsese

'UR }igatnetlt }9, gen:µn.cbiul drept ·îfi, dtipă-81niQz~ .ac;eea
j~Cîµd „s(luash c< 1• Ar .fi putQt s.ij-i int~rzicf Să plece. ···
EisenbQwer prlvea :.acitrn a:vioanele în~intînd greoi ·:pe
:pista de decolare.,,. apel )uîndu-şi încet zborul şi displrirtd
.î n noaptţ,, uht;i.l cite · until. .Descriau un eerc deasupra aerf..
I
dromuI•h.
1

u.1, apo1 m.
' •' '··t rau
.ft' .
111

. aţi. ~. c·.u m,~.u'

. î.n f.orm: • ·•.;~;1··e.· .m b
·~ J.Z\l.w;.::
Tl·Are
A
B' , r,

Eisenhower se uiţa t.11 fus .la ~er(il fnţti~ecat. Şi, în· ti,mp ce
uriaşa ·: lOrmaţie ·<;le ~vioane · huruia. ihc~ ~eâsupra aer.oportt1-·
lu~, înainte de :#;l. se îndrepta spre Franţa, corespondentul Red
Mueller .d e la ·N,B.C. se uită
la comandantul suprem. Ochii
·lui Ei·senbower ·erau înecâµ în lacrimi.
1

Cîteva ~Bute mai tîr:ziu, oamenii din flota .de ./debarcare

.d:e .pe,· Canalul Mînecii auZUă vuietul mo~r.e.Idr. ~g9lllotul
. ,.se .. . .fi.-ca
,. mte:na1 . a.,în.. ce in,
..... d ..... l .·•. . a· I .
oe ; _.,val upă va ·, ·tjmp· tJt·..:e ungat,
" · ,

lor.maţiile tieettrl. deasup.-a eap~telor lor~ Apoi u,tuitul ni~

toatefOr tncei;,u ,-
Să se tâdepi;rtt)ze-; Pe
.,
p:-µ,;itea de com@ltdl
. . .

94
a navei americane ,,Herndon '', ·locotenentul Bartow 14""'arr,
ofiţerii de cart şi corespondentul de război de la agenţia
N.E.A. Tom WoH priveau cerul, scrutînd întunericul.
Nimeni nu scotea o vorbă. Şi cînd ulti1na formaţie trecu dea-
supra lor, o luinină gălbuie cUpi printre hori, deasupra :ffotei,
transmiţînd încet, în Morse, trei puncte şi o linie : era litera
V, iniţiala cuvîntului ,,Victorie''.
PA.RTEA A DOUA

NOAPTEA
 .. 1

L11mina lunii scălda încăperea. Doamna An .ele Levrault,

o învăţătoare din Sainte-Mere-E'glise în vîrstă e şaizeci de
ani, .deschise încet ochii. Pe peretele din faţa patului ei,
dîre ·luminoase roşii şi, albe se învălmăşeau în tăcere. Doamna
Levrault se rid.ică brusc în capul oaselor şi le privi ţintij,
Luminile pîlpîitoare păreau să curgă încet de-a lungul pe-
retelui.
,. ·
Dezmeticindu-se;· bătrîna doamnă îşi dădu ·seama că pri„
vea i.1nagini reflectate de oglinda mare de la toaletă. ·In
aceeaşi clipă auzi în depărtare uruitul surd al avioanelor,
exploziile înăbuştie şi plesnţturile seci ale proiectil@,lor
antiaeriene. Se repezi la fereasfr~. ,
Departe, deasupra coastei, zări rachetele }131ni~oase,
straniu suspendate în aer, ca nişte ciorc · i. O vîlvătaie
rgşiatică colora cerul~ La orizont se puteau vedea scînteieri
de explozii de un roşu aprins şi dîrele port6calii, verzi, gal-
bene şi albe ale trasoarelor.· Doa111na Levrault îşi zise ·că
Cherbourgul, aflat la treizeci şi cinci de kilo1netri, era din
nou bombardat„ şi în' noapteu aceea se bucură că trăieşte în
micul şi liniştitul Saiµte-Mere-11:glise.
Invăţătoare~ îşi puse papucii şi iun halat de casă, trecu
prin bucătărie şi ieşi pe uşa din dos în grădină, îndreptîn-
du-se spre dependinţe. In ·dină do1nnea liniştea. Rachetele
şi clarul de lună lu 111inau totul· ca în plină zi. Tăiate d~
un;ibre ·prelungi, ţarinele învecinate, împrejmuite cu gardui'i
' ' .

vii; erau cufundate în linişte şi pace.

De-abia făcuse cîţiva paşi, cînd au:zî avioanele apropiin-
du-se de tîrgu or. Deodată intrară în acţiune ·toate baterlile3,
antiaeriene dm regiune. -Doamna ~vrault, înspăimîntată,

99
alergă într-un su{ţţt, să, se _1·ef.ugieze sub .tlll copac. Zb~rînd
la mică înălţin1e, avipanele soseau cu repezicf une, în .rnijţocul
unni formidabil bombardament
- antiaerian .. Vt1ietul de,,enise
. .

asurzitor. Pe. neaşteptate, uruitul motoarelor slăbi, tirul în-

cetă şi, ca şi ct1m nimic nt1 .s-ar fi întî1nplat, liniştea se
aşternu din nou.
Abia atunci, băt1·îna doamnă auzi deasup1·a capului -un
foşnet straniu venind de undeva de sus. Ridică ochii. Plt1tind,
îp.dreptîndu-se spre grădina ei, văzu o paraşt1tă. sub care se
legăna ceva volumino~. Preţ de o clipă, un nor acoperi lur1a
şi soldatul Robert M. Murphy din Regimentul 505 al Divi-
1

ziei 82 aeropurtate, rostogolindu-se de-a be1·beleacul în gră·­

diQ_ă, căzu cu un zgomot st1rd la cîţiva 1net1·i de ea. Doa1nna
Levrault încren1eni.
Paraşutistul de optsprezece ani scoase la i11ţeală di11 cizmă
t1n pm11nal, tăie chingile pa1·aşutei, înl1ăţă 11n sac 1nare şi se
-ri.clică în picioare. De-abia atunc~i dădu ct1 c>chii. de doam11a
Levrat1lt. Stătură aşa cîteva clipe, cu p·1·ivirea pironi·tă unul
la celălalt. Paraşutistul îi pă1·l1 stra11iu şi înf1·icoşător băt1·înei
franţuzoaice. Era înalt şi slab şi vo1lse,lua de Cftn1uflaj de pe
faţă îi scotea în evidenţă pomeţii şi nasul. Părea copleşit
de greu·tatea a1·melor şi a echipa1nentuluî. Apoi, în timp ce
bătrîna doa1nnă 1·ămăsese ţintuită locult1i de frică, i11capabilă
să mai facă vreo mişcare, st:t;ania arătare di1se µ11. deget la
gu1·ă, solicitîndu-i tăcerea, şi. dispă1·t1 ca {lrin fa1·111ec. De-abia
•

atunci, doa1nna Lev1·ault să1·i ca friptă_. A11ucînd poalele că-

măşii de. no;;1pte, se năpusti ca 11ebt1nă în casă. Văzuse unu-I
C,.in primii americani ca1·e pusese1·ă piciorul pe păr11î11tul Nor-
mandiei. Era ora O şi 15 1ni11t1te, 1na1·ţi 6 iunie 1944. Ziua
Z abia începuse.
De-a lu11gul înt1·eg\i 1·egiu1li, pa1·aşutiştii să1·ise1·ă, .unii de
Ia o înălti1ne de nt1mai o stită de metri. Misit111ea acestei
~ -·

- --··--------·-·· -·-----------
1 În calitate de co1·es-po11dent de război i-a111 lt1at t111 i11te1-vftt
qoamnei Levrault în iunie 1944. Nt1 ştia ni111ic desr)re on1ul care
căzuse, 11ici despre unitatea sa, d„11· 111i-a a1·ăt.-.1t o .gec111lă c11 trei sule
de cartuşe de mit1·alie1·ă 1·ă111asă de la pa1·aşutist. În ·1958, cîncl a11·1·
încept1t această ca1·te, am stat de vorbă ct1_ toti oame11ii tJe care i . . a1n
pt1tt1t gi!,si ; clintre cei c·e att l11at 1Jarte la · ofe11siva di11 Ziua Z, arr1
dat de u11.11a a nt11nai dcJisprezece ce1·c·c.~t1:1şi a1ne_1·ica11i. lJ 11ttl dint1·e ei,
d-l 11urpl1y, actualmente t111 ct1nc>sct1·t c\\'Ot:.1t din Bostl>11, mi-a povc.~stit :
,,după ce a1n atins păn1î11t11l... a111 sc<Js din cizmă un p111nnal şi a1ri
t'ăiat cl1in,gile. Fără să-mi d.111 st'ama, am tăiat şi c111·e1f.~1e 1111t1i balot
ce conţinea trei s1.1·te ·de cartuş<:~'' Povestir<:)l:l lui COff'SJ)llndea 1ntn1
totl1l cu c~c'!le sp11s~ de clt)amna Levra11lt în 1111nă c1.1 J)aiSf)I'eZeţe arii.

100
avangărzi a invaziei, un inic· grup de voluntari curajoşi, era
de a marca în spatele plajei Uţall ,,zonele de aterizare'' pen-
tru Diviziile aeropurtate 82 ·şi 101 pe un· sector de optzeci
de kilometri pătraţi din peninsula Cotentin. Fuseseră antre~
naţi într-o şcoală special · înfiinţată de generalul de brigadă
James M. Gavin, poreclit şi ,,Jumpin' Jim'< (Jim săritorul ,
~:1·e le spusese : ,;Cînd veţi să1·i pe pămîntul Normandiei, s~
ştiţi că n-o să aveţi decît un singur prieten : pe dumnezeu''.
Aveau ordin să evite cu orice preţ încurcăturile. Succesul
misiunii lor, de O ,importa11·ţă vitală, depindea de rapiditatea
şi de tăcerea lor.
Dar, de la bti11 î11ceput, paraşutiştii se văzu1·ă copleşiţi de
încurcături. Ate1·izase1·ă în plin l1aos. Avioanele Dakota se
ivise1·ă deasup1·a obiectivelor atît de repede, încît germanii
le lua1·ă la început drept avioane de vînătoare. Surprinse de
a;cest atac cu tot11l neaşteptat, bateriile antiaeriene deschiseră
într-o doară focul, umplînd văzduhul cu trasoare luminoase
şi şra:e11ele. Căzînd încet, sergentul Charles Asay din Divizia
1-01 observa cu o c11rioasă detaşare ,,lungile şi graţioasele
arcuri multicolore ale trasoarelor. ca1·e venea11 de pe pă1nî11t
î;p. v~luri '', amintindu-i de focurile de artificii de la 4 iulie • 1
. .

Găsea că spectacolul era ,,într-adevăr frumos'' .

. · Cînd soldatul Delbert Jones se pregă·t~a să sar~, avio_nul
său fu izbit în plin. '.Proiectilul nu pricinui prea multe stric~-
ciunî, dar era cit pe ce să-l n·imerească pe Jones, iar cînd
soldatul Ad1·ian Doss, pt11·tînd o încărcătură de peste cinci-:-
zeci de lcilograme, cobora prin văzduh se îngrozi văzîndu-se
înconjurat din toate pă1·ţile de trasoa1·e. Ele se încrucişau
deasupra capului său şi simţi smuciturile paraşutei cî11d
mătase·a · fu sfîşiată de gloanţe. Apoi o rafală îi sfîrtecă e'chi;.
pamentt1l ce-i atî1·na di11ai11te. Ca p1·i11 minune scăpă neatins,
dar în raniţă ,,se căsca.se o gaură mare, p1·in care tot ce era
inăunt1·u se ducea d1·acult1i''.
Intensitatea focului antiaerian era atît de mare, încît n1ai '.
multe avioa11e trebuiră să se abată din drum. Numai treizeci
şi opt diµ cei o sută douăzecf de ce1·ceţaşi aterizară la locul
cuvenit. Restul se trezi1·ă paraşutaţi la distanţă de kilometri.
Cădeau pe ogoare, în grădini, în pîraie, în ml3:ştini. Se zdro-
beau de ·a:,;bori, în hăţişuri, pe acoperişurile caselor. Cei mai
mulţi erau paraşutişti încercaţi, dar, cu toate acestea, fură
complet dezorientaţi cînd încercară să recunoască locu1·ile.
- - - - - - - - - - - - - . - ··-----
-·- ....
1 Ziua i11dependentei S. U.A.

101
·Ogoarele erau· mai mici, gardu1·ile ·vii mai îatl.lte şi drumurile
mai înguste decît cele pe care -ie studiaseră pe m~chete
alitea . luni. de zile.
. lri .aceste teribile momente
. . .
. . de
. deconcer-
. . .
. .

ta1;,e, unii -oaa11eni · au dat dov .·"' de braw:ră, ..alţii d~ ·i111prµ- .......
.· : , ". Soldatul fu·t1,ntaş Fr ·rick Wilh · ·era atît ~ ·~ăpă.cit
11 . •. .

,;. . t······ - tu.I î• . "t •tî' d ~r.1·

.c,,11 a-.,,1se pa1n1n . ·, . na: , u1 11 . ca :Se ai ,a I.Il spa. e e inu or
·V .' A V V t
J'\,·1 I'
1
'I . O

ipa1mce, aprjpseunul-din puternicele re ... ~ e lt1,111inoase pe care

le avea cu el pentru a vedea. dacă mai fu·nc.ţionează. Şi func-
ţiona. Deodată. cîmpul fu inund.at de l1Jmină şi Wilhelm se
sperie mai rău decît dacă .nemţii ar fi deschis focul asupra lui.
Căpitanul Frank Lillyman, şeful echipelor din Divizia 101,
era cît pe ce să se dea de gol. Căzuse pe o păşune şi văzu
deodată în faţa lui ceva -negru, enorm, care d·in întq.neric se
· · . ·. usti la el. Era. gata să tragă, cîud arătarea îşi dezvălui
identitatea, scoţînă"""un muget înăbuşit. ..
Dacă 'Se speriară ei înşişi şi îi uluiră pe '·normanzi, cer-
cetaşii îi .su:rprinseră· şi-i dezorientară şi pe cei cîţiva soldaţi
germani care îi zăriră. Doi paraşutişti căzură drept în faţa
punctului de comandă al căpitanului Ernst Dilring ,tj.in Divizia
352, la peste opt lcilometri depărtare de punctul prevăzut.
Diirin-g, care comanda o companie de mitraliere grele inst~-
lată la Brevands, fusese trezit de ~gomotul· avioanelor care
zburau .la mică înălţi1ne şi de barajul antiaerian. Sări, din· pat
şi se îmbrăţă în asemenea, grabă, încît îşi încălţă cizmele
invers (lucru pe care nu avea .să-l observe decît la sfîrşitul
Zilei -Z}. Repezindu-se în st1·adă, Diir' .· . zări ceva mai în„
colo siluetele neclare a doi oameni: Ii somă, dar nu obţinu
;nici un răspuns. Deschise imediat focul şi ·împroşcă toată
strada cu automatul său Schmeisser. ·Cei doi · araşutişti, bine
instruiţi, nu ripostară. Se topiră în noapte. , :nţors în. goană
la punctul de ·QOmandă, Diiring chemă la· telefon d~ .-·îndată
pe co1nandaµtul său de batalion.. Cu. sufletul la gură,, strigă
în receptor : ,>Fallscţli1·mjager· (par~şutişti) !. Fallschirn1jager. l''
Alţi cercetaşi aVUţă 1nai pt1ţin noroc. În clipa cînd sol-
datul Robert Murphy din Divizia 82 ieşea din grădina doam-
nei L.evra1ilt tîrîndu-şi. raniţa (care conţinea un radar por-
tativ . spre a se îndrep·ta către zona ce-i fusese desemnată,
la nord .de Saint-Mere~Eglise, auzi în dreapta cîteva ··focuri
de armă. Avea să afle mai tîrzi:u că prţet~nul lui, ~ldatu1
Leonard •.
Devorchack,
•
.
fusese ,ucis atunci. Devorchack,
-
care
îşi jurase ,,să obţµiă o decoraţie rtam;~i ·penttti ,a-şi demonstra
lui însuşi că e capabil de aşa ceva'', a fost poate unul dÎI!
primii americani omorîţi în Ziua Z.
.
('

102
 ,. " . . . t .. " .., ..
.Peste t ot 1n 1mpreJur1,111, cer.ce aŞ11 1ncercau sa se orien-
teze. Inspăimîntători la vedere, ·se hirişau · tăcuţi . dîn hăţiş
în hăţiş, mişcînd1,1-se anevoie în salopetele·· lor de par·aşt1-
tişti. Ineovoia·ţi sub greutatea ar1nelor, a minelor,. a reflee-
.toa.relor, a staţiilor· de radar şi a pa.nourilor fluorescente,
.căutau locurile _de întîlnire. Aveau. la· di$poziţie' numai o. _oră
spre a marca zonele de aterizare pentru grosul tpipelor a_rn.e~
ric~ne aeropurtate, a căror ofensivă· avea să, ·înceapă .la ora
l şi 15 minute noaptea.
La optzeci de kilometri i:nai departe, în extremitatea
estică a cîmpului de bătălie din Normandia,. şase avioane
pline de cercetaşi şi şa.se bombardiere R.A.F. cu plş:noare
1

la remorcă zburară deasupra coastei. Deasupra lor,· cerul

învolburat trăsnea, brăzdat de proiectile .şi trasoare, în jurul
ţar atîrnau candelabrele spectrale ale rach~telor luminoase.
In micul sat Ranville, la cîţîva kilometri de Caen, Alain· Doix,
un bă;ieţel de unsprezece ani, zărise şi el rache.tele. Tirul an-
tiaerian îl scu·lase din somn şi, pironit locului, privea acum,
ca şi doamna Levrault, fascinantul caleidoscop de luinini ce
.. 1 •

se reflecta în capetele rotunjite ale patului său de bronz.

O· zgîlţîi · pe bunica sa, 'Mathilde Doix:; care dormea ·cµ el,
şi-i spuse cu glasul tremurînd .de emoţie : ,,Bunicuţo, buni-
cuţo, scoală-te I Mi se pate_.~ă se întîmplă ceva l''
ln aceeaşi clîpă, tatăl lui Alain, Rene Doix, irupse. în
cameră: ,,Repede! lmbrăcaţi-vă l Cred că e un raid neobiş-
nu1't I'' .
De la fereastră, tatăl şi
fiul priveau avioanele care se
apţopiau zburîrid deasupra cîmpiilor. Pe m.~sură ce se uita,
Rene Doix. îşi dădu sea,11a că avioanele rtu făceau nici un fel
de zgomot. Deodată înţelese despre ce e.ra vorba şi exclamă i
,,Dumnezeule I Nu sînt avioane ! Sînt planoare I''
Cele şase. planoare, transportînd fiecare cite treiz~ci de
oa.,neni, coborau în linişte, asemenea unor uriaşi lilieci. De
îndată ce trecuseră coasta, fus~seră desprinse de avioanele
·--
ce le remorcau la vreo ·opt kilometri de Ranville, la o înăJ.-
.
ţ11·r1e
d · ,. . t.
.· e o m1e-- 01001 su e d "' . . tr" A
oua ro11 Ut, me · 1. cum se
.l-

îndreptau că-qe două căi de apă paral~le ce sclipeau în lu-

mina lunii : Canalul Caen şi rîul Orne. Dou~ poduri, bine
păzite, unul în continuarea celuilalt, treceau .peste cele două
caţ1ale gemenţ intre Ranville şi satul· Benouville ; ele consti-
tuiau obiectivele acestui mic grup din Divizia 6 infanterie
.,.
. .

.1 Royal Ai:r Force - aviaţia britanic.ii.

103
aeropurtată britanică, compus din ,,oluntarii unor vajnic:e
unităţi de infante1·ie uşo~lră şi trupe 1·egale de geniu. din_
Oxfordshi1·e şi Bucki11ghamsl1ire. Aveau misitinea periculoasă
de a ·pu11e mîna pe podttri şi de a ni1nici paza. Dacă reuşeau
să-şi îndeplinească misiunea, o arteră p1·incipală între Caen
şi ·ţăr1nul măr·ii avea să fie tăiată, împiedicînd deplasarea de
la est la vest a întăririlor ge1·111ane, în spe.cial a unită·ţilor
blindate, care ar fi putt1t să păt1·undă în flanctrl z611elor .de
debarcare britanice şi canadier1e. Aceste podl1ri fii11d indis-
pensabile pentru lă1·girea zonei de deba1·care, trebt1iau cuce-
rite intacte, înai11te ca santinelele să aibă tiinp să le arunce
în ae1·. Se i1npunea un atac 1·apid, pri11 sur·prindere~ Englezii
rect11·se1·ă la o soluţie ·î11cl1·ăz11eaţă şi periculoasă. Oa1nenii s~
înlănţui1·ă, luîndu-se braţ la braţ, şi îşi ţineau răsufla1·ea îri
plano~e]e ce foşneau în noaptea lumi11ată de lti11ă, pregă­
ti11dt1-se să aterizeze pe 11eaşteptate chiar în apropierea
pod.tirilor.
Soldatul Bill Gray de pe bo1·dul u11~ia din cele trei pla.:,
noa1·e a cărui ţintă e1·a p·odul de pe canalul Caen, ·înarn1at.
cu 'O pttşcă mit1·alie1·ă Fren, î11chise ochii· şi îşi încordă
muşchii p1·egăti.ndu-se pen.tru la11sare. Era o li11işte_ Ciudată.
:pe jos 11u se trăgea 11ici u11 foc de arrnă. Singu1·ul zgomot
era 'produs de pJa11()1·ul .mare, . care fîşîia uşor îq. văzdtth.
Lingă uşă, gata· să o deschidă în clipa în care planorul ·va
ati11ge pămîrttul, stătea maio1·ul Jol1n I-lo\, ard, care dirija
1

atacul. Cray şi-l ad11ce aminţe pe comandantul său de, pluton,

locote11enhi-l fi. D. ,,Danny'' Brothe1·idge, strigînd : ,,Acu-i
acu~ băieţi I'~ Apoi într-un ,,uiet asu1·zito1· ·se p1·ăbuşiră· la pă­
mînt. Partea infe1·ioa1·ă a fuselftjult1i se rupse, carlinga · se
făcu ţăndări şi plano1··11l, legănî11du-se de pe o parte pe alta
ca un camio11 că1·t1ia i s-a 1·upt ba1·a de direcţie, l1îrşîia pă1nîn­
tt1l, art1ncînd snopi de scîntei. Dt1pă o ultimă şi cumplită
zvîrcolire, pla1101·ul, după cîte îşi a1ni11tea Cray, se opri
brusc, ,,cu botul îng1·opat î~ sîrmele ghi1n1)ate, la o mică'
distanţă de pod''.
Cineva st1·igă : ,,înainte, băieţi Ic' şi claie peste gi·ămadă
oamenii săriră jos, bulucindti-se la uşă, rostogolindu-se la
pămînt p1·in botul spa1·t al _planorului. Aproape. în acelaşi
timp, la cîţiva metri depă1·tare, aterizară forţat şi celelalte
două planoare. Din ele ţîşni şi restul grupului. de asalt. Ca
nişte nebuni se năpustiră cu toţii spre pod. Surp1·inşi, gt:r-
manii e1·au mai mult decît dezorie11taţi. Explodau gre11ade
în adăpostt11·ile şi t1·anşeele lor de comunicaţie. lTnii, c·are

104
 . ,
adc),n1iseră
•
în 'tranşee, se treziră în trosn·et:ul ast1rzitor al.
•

exploziilor, nas în nas cu ~·utomatele Sten.· Alţii, încă buimă-

ciţi de som11., pt1seră l~ iuţeală mîna pe. puşti şi automate
şi. începură să tragă la ·nimereală asupra ·mogîldeţelor ce
păreau ieşite din pămînt.
În timp ce grupurile lichidau rezistenţa la capătul acesta
al. podului, Cray cu v1·eo patrt1zeci de soldaţi, cor1duşi de
locote11entul Brotheridge, îl t1·ect1ră- în pas ale1·gător, pe11tru
a pune mina pe celălalt capăt, foarte important. La jum.ă­
tatea drumult1i, Cray văzu o santinelă germană în :rnîna,
dreap·tă cu un pistol Very, gata să lanseze o rachetă de
alarmă. Fu t1ltimul gest al acestui om. curajos. Cray trase din
mers cu pt1şca-mitralieră Bren, şo~otind că orice camârad
al .său ar fi făcut la fel. Santinela căzu în clipa cînd racheta
se aprinse deasup1·a podt1lui, desc:1·iind u11 arc pe bc>lta în-.
tuneca·tă.
Avertismentul, desti11at 1)1·obabil germaniior ce păzeau
poclµl de p.este .Or11e, la cîteva sute de metri mai încolo,
venea mult prea tî1·ziu. Garnizoana de acolo fusese deja
dezarmată, c11 toate că numai două planoare de asalt ajt1n-
seseră la obiectiv al treilea aterizase la zece kilomet1·i mai
departe~ lîngii alt pod de pe rîul Dives). îndouă podurile
care constituiau obiectivul atacului ,căz111·ă aproape simul·tan.
Surprinşi de iuţeala atacul11i, germanii nu putuseră să ripos-
teze~ Culmea era că garnizoanele Wehrmachtului, chia:(.
dacă ar fi avut răgazul să o facă, nu ar fi putut arunca po-
dt1rile în ae1·. Totul era pregătit, dar explozivul nu fusese
încă aşezat. Pionie1·ii englezi l-au ·.,găsit într-o baracă din
•
.aprop1e1·e.
Acum se lăsase acea linişte stranie ce urmează rn~i în-
totdeauna după bătălie, cînd oame11ii, zăpăciţi de desfăşu­
rarea rapidă a evenimentelo1·, se mi1·ă că mai sînt în viaţă şi
se întreabă cine a mai scăpat. Tî11ă1·ul Gray, bucuros de rolul
pe care-l avusese în această luptă, se grăbi să-l caute pe.
comandantul său de pluton, ,,Da11ny'' Brothe1·idge, ultimul
pe care îl văz_use conducînd atacul pe pod. Dar erau şi
111orţi, şi print1·e ei l<?cotenentul de douăzeci şi opt de a11i.
G1·ay descoperi trupul său în faţa unei mici cafenele .de
lît1gă pod. ,,Fusese rănit la gît îşi aduc~e a1ninte G1·ay -
p1·obabil de o grenadă incendiară. Costumul lt1i de paraşutist
1nai ardea încă ,c. •
La cîţiva met1·i mai încolo, dint1·-o cazemată cttcerită,
c·apo1·alt1l Edward Tappenden lansă semnalul ,,ictoriei. Cu

105
gura lipită de microfonul. staţiei sale de radioemişiune por-
tativă, repeta neîncetat mesajul cod : ,,Ham and jam... Ham
and ;am... Ham and jam ... · Şuncă şi ~ulceaţă)". Prima bătălie
a Zilei Z luase sfîrşit. Nu durase nici cincisprezece. minute.
Acum, maiorul Howard şi cei vreo sută cincizeci de oam~ni
de sub comanda sa, păl111nşi adînc în teritoriul inamic şi
pentru moment rupţi de ai lor, se pregăteau să reziste pe
aceste podt1;ri de o i1nportanţă vitală.
Ei,· măcar, ştiau unde se aflau. Nu se putea spune însă
acelaşi lucru despre cei inai· mulţi dintre cei şaizeci de para-
şutişti britanici care fuseseră lansaţi de cele şase bombar-
diere uşoare la ora O şi 20 de minute, în momentul cînd
planoarele lui Howard ateriza-u;.
Oa111enii aceştia aveau · . e îndeplinit una din cele mai
grele misiuni ale Zilei Z. Constituind avangarda .Diviziei
6 aeropurtate britanice, ei se oferiseră voluntar să se arunce
în necunoscut pentru a delimita, la vest de rîul Ome, trei
zone de aterizaj, cu 'ajutorul reperelor luminoase, al radaru-
rilor şi al altor aparate de dirijare. Aceste zone, situate în-
tr-un dreptunghi ·de circa treizeci de kilometri pătra·ţi, se
învecinau cu trei mici sate : Varaville, la mai puţin de cinci
kilometri de co~stă, Ranville, nu departe de podurile care
fuseseră cucerite de oa.menii lui Howard, şi Touffreville, la,
circa cinci kilometri est de Caen. La ora 12,50 noaptea,
paraşutiştii britanici urmau să fie .lansaţi deasupra acestor
zone. Cercetaşii aveau la dispoziţie numai treizeci de minute
pentru a-şi îndeplini· mjsiunea.
Chiar în· Anglia, în plină zi, ar fi fost greu de găsit şi
de marcat zonele de aterizaj în numai treizeci
-
de minute.
Dar în plină noapte1 pe teritoriu inamic şi_ într-o ţară pe care
numai cîţiva dintre ei o cunoşteau, această misiune era cum-
plit de grea. Ca şi camarazii lor americani aflaţi ll\ optzeci
de kilometri mai departe, cercetaşii englezi dădură piept
din primul moment cu greutăţile. Şi ei se dispersară pe mari
distanţe, lansarea lor fiind şi 1nai haotică.
Primele neajunsuri s~au datorat condiţiilor atmosterice.
Se· stîrnise un vîn,t neaşteptat, de care americanii fuseseră
cruţaţi, şi unele zone erau învăluite în ceaţă. Avioanele care
transportau cercetaşii englezi nimeriră într-o zonă compactă
de proi.ectile antiae1·iene. Instinctiv, aviatorii deviau de la
traiectul pe care trebuiau să-l urmeze, .rezultatul fiind că

106
obiectivele er~u depăşite sau__ nu mai erau ·găsite de loc.
Unii piloţi se roteau de cite două-trei ori deasupra zonelor
desem ,1ate înainte de a pu'tea ·lansa toţi paraşuti · ··. Un avion,
zburînd foarte, jos, trecu p1-JI1 paisprezece 111i1,ute de :groază
făcînd cu încăpăţînare naveta, · într„un tir intens de anti;
aei·iană, pînă să reuşească să.;şi-·~anseze paraşutiştii. Rezultatul
a_ fost că mulţi cercetaşi şi o bună parte din material aU:
căzut acolo unde nu trebuia.
Parâşutiştii cu ... destinaţia Vara · e aterizară ·destul de
apro_~pe de obiectiv, dar curmd îşi dădură sea,tta că mai tot
echipamen:tul le fusesţ distrus în cădere· sau căzuse în altă
parte. Nici unul dintre cei ce trebuiau lansaţi la Ran · ·(j nu
căzu de la înce ut aproape, de obiectiv ; se treziră imprăş„
tiaţi la cîţiva ki ometri depăr t~re. Dar cei mai ghi1·1ionişti. au
fost, incontestabil, cei destin.aţi pentru Touffreyille. Două
grupe de cîte zece oameni trebuiau să semnallzeze prin
l1.1n1ini această zonă, emi "' d spre cerul înttinec~t, în Morse,
litera K. U~a din grupe căzu în zona Ranville. Se adunară
' .
prevăzut, şi cîteva minute mai tîrziu lansară greşit sen1nalul.
Nicţ a doua grupă, cu destinaţia Touffreville, .nu ajunse
în zona p~evăzută. Din zece oameni, ;numai· _patru . căzură
nevătămaţi pe pămînt. Unul din ei, soldatul James Morri~sey,
văzu ctţ groază ct1 tll ceilalţi şase camarazi ai săi, prinşi de o
puternică rafală de vînt, erau împinşi departe spre est.
Plivi, făr.ă a putea face nimic, curn sînt împinşi către Iun~
inundată a rîului Dives, ce strălucea în depărtare la lunrlna
lunii. :Era zona pe care,.nemţiţ· -o inundaseră, conforn, pla-
nului lor de apărare. Pe nici unul din ej, Morrissey nu avea
să-i mai revad~ vreodată.
Ceilalţi patru căzură foarte aproape de To.utfreville. Se
strînseră laolaltă şi caporalul Patrick O'S . ·van plec~ să
cerceteze zona de aterizaj. Cîteva clipe mai b"rziu fu sece-
rat de rafalele care veneau din ma_rginea zonei pţ care t-re.-
huia să o marcheze. Aşa cil.: Morrissey 'Şi ceilalţi doi se hotă­
r.îră să lanseze semnalele luminoase chiar în lanul de grîu
în care căzuseră. '1

De f ·. , tu ~ceste prime mor.peqte de confuzie, puţini

cercetaşi llă · , ră ochi cu inami.cui.. Icl-colo, cîte o santinelă
luată prin surprittăere deş_chise·se focU:1 asupr,a lor şi; bîne-
înţeles, se număraseră morţi şi răniţi. Groaza cea mai mare

107
însă le-o inspira liniştea deplină şi ame11inţătoare a împreju-
rimilor. Se aşteptaseră ca nemţii să contraatace puternic de
îndată ce ei vor pune piciorul pe pămînt. Cînd colo, aproape
.peste tot domnea o linişte profundă, dar oatne11ii trecură
prin coşmaruri pe care numai o minte obosită le poate scorni.
Au fost cazuri cînd s-au hăituit unul pe .altul peste cîmpuri
şi prin hăţişuri, fieca1·e crezînd că celălalt este neamţ. '
Bîjbîip.d în noaptea nor1:11a11dă, în apropierea fermelor în.-
lunecate sau pe la marginea satelor adormite, cercetaşii şi' 2·10
ostaşi din batalioanele de avangardă îşi căutau obiectivele.
T1·ebuiau, în primul rînd, să-şi dea seama cu precizie unde
se află. Cei câ:re aterizaseră la locl1l prevăzut recunoscură
cu uşurinţă punctele de reper, pe ca1·e le st·udiaseră pe
machetă în Anglia. Alţii, rătăciţi, înce1·cară să se orienteze
cu ajutorul hărţilor şi busolelor. Căpitanul Anthony Wind1·um,
care făcea parte dintr-o avangardă de se1nnalizare, soluţio11ă
problema în modul cel mai si1nplu. Asemenea unui automo-
bilist care, într-o noapte fără lună, a luat-o pe u11 d1·l1m
greşit, Windrum se tîrî pînă la un stîlp indicator, scăpă1·ă

tîlnire, se afla la numai cîţiva kilometri depărtare.

Alţii o nimeriră pro·st de tot. Doi· paraşutişti cobo1·îră
din cert1I ·întunecat drept pe peluza postului de comandă al
generalului.:.maior Josef ·Reichert, comandant11l Diviziei 711
germa.ne. Cînd huruiră avioanele deasupra lor, Reicl':lert, ca1·e
juca cărţi cu cîţiva ofiţeri, se repezi, împreună cu aceştia,
pe verandă, tocmai bine ca să-i vadă aterizînd pe cei doi
en.glezi.
Ar fi greu de spus care dintre ei a rămas mai uluit :
Reichert sau cei doi englezi. Şeful cercetării diviziei captu1·ă
şi dezarmă pe cei doi paraşutişti şi îi aduse în faţa ge11e-
ralului, pe verandă. Năucit, Reichert nu putu decît să ex-
clame : ,,De unde ,naiba, aţi ieşit ?'', la care unul di11tre para-
şutişti răspunse cu aplomb, ca unui om ca1·e a stricat fă1~ă
să vrea o petrecere : ,,Sînt dezolat, bătrîne, dar am picat
aici cu totul din întîmplare ''.
In timp ce ei erau duşi la interogatoriu, cinci sute şapte'.'"
zeci de paraşt1tişti americani şi englezi, prhnele fo1·ţe aliate
de eliberare, montau decorurile pe scena bătăliei ce av.ea
să aibă loc în Ziua Z. fe zonele de aterizaj, lu1ni11ile înce-
puseră să străpungă î11tunericul nopţii.

108
 ,,'Ce se î11tîmplă--P<' răcni la telefon maîorul Werneţ
:Pluskat.. P.ţ jumătate ad<;>rmit, buimac, era. încă dezprăcaţ.
Fu~ese trezit de zgomotul avioanelor şi al artileriei anti-
ae1·iene şi instinctt1l îi spunea că de data aceasta era yorba de
altce-ya decît de un raid obişnuit. Doi ani de amară expe"..
rienţă pe frontul rusesc îl învăţaseră pe maior să se bizuie
temeinic p~ instinctul său. .
Locotenen:t-colonelul Ocker, superiorul său, păru iritat de
telefonul acesta. ,,Dragă Pluskat îi răspunse cu răceală . ,
11u ştiin încă ce se întîmplă. Cînd vom afla, te vom înşttţi\ţa '',
şi trînti telefonul cu putere.
Răspunsul nu-l mulţumi pe maior. De douăzeci de minute
avioanele huruiau fără încetare pe cerul iluminat de rachete,
bombardînd coasta la est şi la vest. In sectoru) de mijloc,
al· lui Pluskat, domnea o linişte suspectă. De la punctul său
de comandă· din Etreham, situat Ia şase kilometri depărtare
de coastă, el co1nanda patru baterii ale Diviziei 352 ger~
mane în total douăzeci de tunuri. Bătaia lor acoperea
jt1mătate din plaja Omaha.
Enervat; Pluskat se hotărî să t1·eacă peste capul supe1·io~
1·1,.1.lui său ; telefonă la statul major al diviziei ·şi vorbi cu şef~1l
cercetării al Diviziei 352, maiorul Block. ,,Probabil că este.
un obişnuit raid de bombardame11t, Pluskat îi răspunse el.
- Nu sîntem încă edificaţi''.
_ Pluslcat puse receptorul în furcă, simţindu-se oa!ecum
1·idicoI·. Se întreba dacă riu fusese prea repezit. La drept
,,orbind, nu se ~ădt1se nici măcar -alarma. ,De fapt, îşi aduse
a1ni11te Pluslcat, după săptămîni de alar111e noctu1•11e aproape
permanente, aceasta era una din puţinele nopţi cînd oamenii
lui pri1niseră permisiunea să se odihnească.
' t•

Acum P1uskat se dezmeticise de-a binelea şi i-ar fi fost

cu neputinţă să mai aqoarmă, nesjmţindu-se la largul· _, lui.
Şezu cîtva timp pe marginea patului. Harras, cîinele său lup,
stătea nemişcat la picioarele sale. În caste1, totul era liniştit,
dar Fluskat mai auzea încă în depărtare vuietul avioanelor.
Deodată începu să ţîrîie telefonul de campanie. Pluskat
se grăbi să răspundă ·şi auzi în receptor vocea calin~ a colo-
nelului Ocker : ,?S-au semnalat paraşutişti pe peninsulă. Daţi.
alar1na şi. coborîţi in1ediat pe coastă. S-ar putea _să fi în·
cept1t in\ azia ''
1

109
 Cîteva minute mai tîrziu, Pluskat, căpitanul Ludz Wilke-
ning, comandantul bateriei a_ doua, şi locotenentul Fritz
Theen, comandantul bateriei de tragere, se duseră la punctul
lor de comandă înaintat, un observ_ator de beton săpat în
peretele falezei, în a,propierea satului Sainte-Honorine. Harras
îi însoţea. S·e în · esuiră în Volkswagen,..ul asemănător unui
jeep· şi Pluskat îşi aduce aminte că pînă la destinaţie, în
limpul celor cîteva minute de drum, nimeni nu scoase o
vorbă. Grija- lui cea mai mare era că bateriile nu aveau
muniţii decît pentru douăzeci şi patru de ore. Cu cîteva zile
în urmă, generalul Marcks de la Corpul .84 armată inspec-
tase bateriile şi, atunci cînd Pluskat ridicase a9eastă pro-
blemă, îi răspunsese : ,,Dacă se va, înbînpla să aibă loc o
debar~are în sectorul dumneavoastră, fiţi siguri c_ă veţi primi
mai rriulte muniţii decît -veţi fi în stare să trageţi''.
Traversînd perimetrul exterior al zonei de 'fortificaţii,
Volkswagen-ul ajunse în Sain·te-Honorine„ De acolo, Pluskat,
urmat de ·subalternii săi şi ţinîndu-1 pe Harras în lesă, porni
încet să urce poteca abruptă din spatele falezei ce ducea
la postul său de observaţie bine mascat. Poteca era marcat.ă
vizibil cu cîteva şiruri de sîrmă ghimpată. Era singura cale
de ~cces _la post, de o parte. şi de alta terenul fiind _tninat.
Ajuns aproape .de culmea falezei, maiqrul îşi dădu drumul
într-o tranşee îngustă, coborî cîteva trepte de beton, intră
într-un tunel cotit şi, în sfîrşit, pătrunse într-o încăpere mare,
unde se aflau trei soldaţi.)
Pluskat se postă la iuţeală în faţa puternicei lunete de
artilerie montate pe t1,n. piedestal în dreptul uneia din cele
două· ambrazuri înguste ale buncărului. Postul de observaţie
••

era situat cum nu .se. putea mai bine: domina plaja Omaha
de la o înălţime .de treizeci de metri, aproape în centru]
locului care avea să devină în curînd capul· de· pod din Nor-
mandia. Pe vreme bună se pute.a vedea de aici tot estuarul
Senei de la capul peninsulei Cotentin, departe în s~nga,
pînit dincolo de Le Havre, în dreapta. Chiar ·acum, pe clar
de lună, vizibilitatea
. '
era remarcabilă. Pluska.t roti .încet
.

luneta de la stînga la dreapta, scrutînd zona estuarului. Era

ce v. Cînd şi cînd norii întunecau faţa strălucitoare a luniiJ
aruncînd umbre negre deasupra mării. Nu se zărea însă nimic
neobişnuit. Nu se vedea nici o lumină, nu se auzea nici un
sunet. Pluskat inspectă de cît~va ori cu luneta întregq.l golf,
dar, nici urmă de vapor.

110
 - .

Intr_.un tîrziu se· îndepărtă de ambrazură.

,,Nu e nimic pe aicî"; spuse el locotenentului Theen. de
la. statul niajor al regimentului, p.e care îl chemă la telefon.
Pluskat era însă nespus de îngrijorat. ,,Rămîn -aici · · îi spuse
lui ·0cker. ·. Poate să nţ o alaonă falsă, dar s-ai· ·putea totuşi
să se întîmple ceva''.

'

La punctele de comandă ale Armatei 7 de pe întreg

cuprinsul Normandiei, soseau acum rapoarte vagi şi contra-
dictorii. Peste tot, ofiţerii se străduiau să tragă o concl!zie.
Indiciile erau însă puţine la număr ici o siluetă _confuză,
dincolo cîteva focuri de armii, altundeva o par.aşută răn1asă
agăţată într-un copac. Acestea constituiau, fără îndoială:,
pup:cte de reper, dar ce demonstrau ele? Fuseseră paraşu­
taţi nu1nai 570 de. oarneni, dar acest număr era suficient
pentru a crea cea mai teribilă derută.
Rapoartele erau fragmentare, neconcludente şi atît ·- _ge
confuze, încît, v~zîndu-le, · · ·ar ofiţerii cei mai experirnen-
taţi se· arătau .sceptici şi chiµuiţi de îndoieli. Cîţi oruneril
fuseseră paraşutaţi ·. ·doi sau două sute ? Nu era oare vorba
'de echipajul vreunui bombardier doborît ? Sau ·erau acţiuni
ale Rezistenţei franceze ? Nimeni nu era sigur de nimic, _nici
~ăcar aceia care, asemenea generalului Reichert de la
:Oiviziâ 711, dăduseră .nas în nas cu paraş~tiştii. Reichert cre-
zuse că era u:n raid aerian dirijat contrc1 punctului său de
comandă şi semnală faptul în raportut pe care îl .trimi.se co-
1nandantului corpului de a,-mată.· Ştirea sosi mult mai tîrziu_
la statul major al Armatei 15, unde fu consemnată îri. jur-

Se dăduseră atîtea alarme false pînă atunci, înGît acum

deveniseră cti toţii extrem de p:nJdenţi. Comandanţii' de
coll!panil se gîndeau de două ori înainte de a transnrita
rapoarte la bataliqn. Ţrhnîteau ·tntîi patrul~ să facă o . .:recu-·
noaşte.re amănunţită. Comandanţii de ·batalion· luau şi maî
multe precauţii înainte de a-i„info;rma pe superiori. Cît des„
pre ceea ce . a transpirat, . la difţ,rltele -puncte de comandă,.
în p1-.i1nele cinci minute ale Zilei Z, există tot ab"tea. versiuni
cîţl' povestitori. Un si11gur lucru reiese clar,: pe baza unor
astfel de· rfl:poarte incomplete, nimeni nu· voia să:-şi asurne
răspunderea de a ·da alarma •
o ala1·mă ·care mai tîriiu'

111
·s-ar fi putut dovedi. neîi1te111eiată. Şi astfel se seu1·geau ·mi-
nutele unul după altul.
·Doi generali părăsiseră deja peni11sula Cote11tin pe11t1·u
a lua parte la manevrele de la Rennes. Un al treilea, gene-
ralul:..n1aior Wilheln1 Falley de la Divizia 91 ae1·opu1·tată, îşi
alese tocmai acest mon1ent spre a por11i la drum. Cu toate
că ordin11l dat de stat11I major al Armatei 7 interzicea co-
ma11danţilo·r să-şi părăsească unităţile înai11te de ivirea zo-
rilor, Fal.ley nu vedea cu1n ar fi putut ajunge la tin1p. la
K1·iegsspiel dacă n.t1 pJec~a di11 vreme. Hotărî1·ea aceasta avea
să-l coste viaţa.
La statul major al A1·111atei 7 dir1 Le 1Vla11s, ge11eralul-
colonel F1·ied1·icJ1 Dollmann, co1nandan·tul ei, do1·1nea. Pro-
babil din cauza v1·emii defavo1·abile, anulase u1.1 exe1·ciţiu de
alarrnă care trebt1irt să aibă loc chiar în noaptea aceea. Obo-
sit, se dt1sese să se ct1lce dev1·eme. Şeful săt1· ele stat-major,
fl>a1·te capabilul şi co11ştii11ciosl1l ge11e1·,ll-maîo1· Max Pe1nsel, se
p1·egătea să facă la fel.
J_,a Saint-Lo, la statt1l major al Corpului 84 a1·n1ată, eşa­
lo11ul de coin,inclă i1nediat i11fe1·ior statului-rna_jor al ar1nai;ei,
tott1l e1·a IJregătit pent1·11 petrecerea-sur1Jriză 01·ganizată în
cins1:ea zilei de naştere a gene1·alului E1·icl1 Nia1·cks. Maio1·ul
I~.,1·ied1·ich flay11, şeful cercetă1·ii, pusese vinul la rece. Hayn,
lcJc(1tene11t-colo11elt1l Friedrich von Criege1·n, şeful statului-
majo1·, şi alţi cîţiva ofiţeri su1Jeriori u1·n1au să i11tre î11 ca-
mera ge11erall1l11i î11 n1omentul în ca1·e clopotele de la ca-
ted1·a]a din Sai1·1t-L6 a,,eau să bată miezul nopţii. Toţi se în-
t1·t)bat1 c~111n va reacţiona impasibilul Ivia1·cks, care îşi pier-
dt1se u11 picior pe f1·ontt1l rusesc. Era co11side1·at unul din
din cei mai capabili gene1·ali din N or1nandia, dar e1·a 11n
01n at1ste1·, cărt1ia nu-i plăceau nici un fel de manifestă1·i. ·ro-
tuşi, aşa plănuiseră şi, C!U ·toate că toţi îşi dădeau sea1na că
ideea t~1·a oarecu111 copilărească, nici unul din ofiţe1·i nu voia
să 1·e11u11ţe la ea. E1·au pe pt1nct11l de a intra în camera ge-
nerall1lui, cî11d deodată în apropiere o baterie ai1tiae1·iană des-
cl1ise focul. Se repeziră •
afa1·ă la ti1np pentru a mai -vedea un
bombardie1· aliat prăbuşi11du-se în flăcări şi a auzi se1-va11ţii
bate1·iei chiuind de bucurie. ,,L'"am nin1erit l L-a1n ni1nt'rit !''
Ge11e1·alul Marcks ră1năsese în camera sa.
C]opotele catedralei î11cepură să bată, şi micul grup, cu
n1aiorul I-Iay11 î11 f1·u11te, ducînd Chablis--ul şi cîteva paliare,
j.11t1·ă în c:.1mera generalului, cu un aer oarecun1 sole1nn, spre
'
a-i lla 0110J~l11. U1·n1ă o sct11·tă pat1ză, în ca1·e ti1n1) Marcks
'-

112
.ridică capttl şi se. uită la ei. pl·i11 ocl1elari· cu blîr1deţe. ,,P1·0-
teza lui a scîrţîit îşi aduce amin·te IIayn cî11d s-a ridicat
să ne întîn1pine ''. Un gest prietenos cu mîna · · făcu pe toţi
să se simtă de î11dată la largul lor. Destupa1·ă sţiclele de vin
şi, ·în jur.ul ge11etal11lui lor de cincizeci şi trei de ani, ofi-
ţe1·ii lua1·ă poziţia de drepţi. Ridicară ceremonios paharele
şi băură în săn.ătatea sa, senini şi fă1~ă să ştie că la şaizeci
de l<i1ome·h·i de1Jărla1·e 4 255 de paraştiti.şti englezi e1·au lan-
saţi 1)e pămî11tul F1·a11tei.

Peste cî1npiile No1·mandiei, scăldate în lun1i11a lu11ii, se

a11zi si11gu1·atic sunetul st1·ani11, răguşit, obsedant al un11i
corn de vînătoare englezesc. Co1·nul îşi lansa fă1·ă istov che-
n1area, în vre1ne ce zeci de siluete cu căşti, în costume de
camuf:laj cu pete ve1·zi, castanii şi galbene, cărînd saci, raniţe
şi echipament, se potic11eau şi orbecăiau pe cî1npji, de-a lun-
gul şanţurilor, la marginea hăţişurilor, îndreptîndu-se spre
locul de unde răs11na apelul. Alte cor11uri de vînătoare se
por11iră să-i ţină isonul. Deodată se auzi o goarnă. Pentru
sutele de oameni din Divizia 6 aeropurtată britanică e1·a
semnalul începerii bătăliei.
Ciudata cacofonie venea din secto1·ul Ranville. Cherr1ă­
rile co11stituiau semnalele de adunare pentru do11ă batalioane
din Brigada 5 de paraşutişti şi un înde1n11 să se grăbească.
Pri1n11l batalion trebuia să alerge în aj11torul micului grup
ae1:opur·tat al maiort1.l11i Howard, care oc11pase podu1·ile. Ce-
_lălalt trebuia să cuce1·ească Ranville şi să se menţină pe
-această poziţie, la est de podurile strategice. Niciodată pînă
atunl~i coma11danţii paraşutiştilor nu-şi adunaseră oamenii în
felul acesta, dar în noaptea aceea rapiditatea era factorul
esenţial. Divizia 6 aeropu1·tată trebuia să se ia la întrecere
cu timpul. Prin1ele valuri de trupe an1ericane şi brita11ice
aveau să debarce pe cele cinci plaje ale No1·mandiei între
01:ele· 6,30 şi 7;30 a.m. ,,Diavolii Roşji'' dispu11eau de cinci
ore şi· ju1nătate pentru a stabili capul de pod iniţial şi a
,,a11co1·a '' flancul stîng al î11tregii zo11e de debarcare._

113
 '
Divizia avţa de îndeplinit tot felul de misiuni compli-
cate, fiecare necesitînd o Sincronizare perfectă, minut cu
1r1inut. Potrivit planului, paraşutiştii trebuiau şă ocupe înăl­
ţi1nile de la nord-est de Caen, să-şi menţină poziţiile pe
podurile de pe Orne şi canalul Caen, să distrugă alte cinci
poduri de pe rîul Divcs, blocînd astfel deplasarea întăririlor '
inamice, în special a unităţilor Panzer, şi împiedicîndu-le
de a cădea î11 flanct1l capului de pod al trupelor de debarcare.
Pentru a stăvili însă un atac masiv al tancurilor, armele
uşoare ale paraşutiştilor nu erau suficiente. De aceea, suc-
ces11l acţiunii 101· depindea de sosirea neîntîrziată şi în bune
condiţii a tt1nurilor antitanc şi a muniţiei speciale capabile
să străpungă blindajele. Din cauza mărimii şi greutăţii lor,
nu exista decît o singură ,posibilitate pentru ca tunurile să
aju11gă cu bine în N 011nandia cu planoarele. La ora
3,20 a.m., o flotilă de şaizeci şi nouă de planoare avea să in-
vadeze cerul Nonnandiei, transportînd oameni, vehicule, echi-
pament greu şi preţioasele tunuri.
Aterizarea lor constituia însă o mare problemă. Planoarele
erau enorme mai mari ca avioanele DC-3. Patru din
ele, de tip Hainilcar, erau atît de mari, încît puteau trans-
porta chiar· şi tancuri uşoare. Pentru ca cele şaizeci şi nouă
de planoare să poată ateriza, paraşutiştii trebuiau să asi-
gure, în pri1nul rînd, zonele de aterizare împotriva unui
eventual atac inamic. Apoi ·trebuiau să transforme cîmpiile
presărate cu obstaco].e într-un gigantic aerodrom, adică să
cureţe o pădure de traverse de cale ferată şi de copaci mi-
naţi, aceasta în toiul nopţii, în mai puţin de două ore şi ju-
mătate. Aceeaşi cî111pie u11na să servească unui al doilea
tren de planoare, care trebuia să aterizeze în cursul serii.
Altă misiune, poate cea mai i•nportantă din toate cîţe
le avea Divizia 6 aeropurtată, era distrugerea bateriei grele
de coastă de lîrigă Me1·ville. Serviciul secret aliat considera
cil cele patru tm1uri grele ale acestei baterii puteau hărţui
flota de invazie şl masacra trupele ce aveau să debarce pe
plaja Sword. Divizia 6 primise ordi11ul să distrugă această
baterie înainte de ora 5 dimineaţa.
Patru mii două sute cincizeci şi cinci de soldaţi din
Brigăzile 3 şi 5 de paraşutişti fură lansaţi deasupra Norman-
diei pentn1 a duce la capăt aceste misiuni. Aterizară pe o
suprafaţă imensă, victime ale erorilor de navigaţie aeriană,
ale avioanelor răzleţite de tirul antiaerian, ale marcării gre-
şite a zonelor de aterizare şi ale capriciilor vîntult1i. Unii au

114
avut noroc, dar cîteva mii ajunseră departe de obiectlvele
fixate, la distanţe variind de la cinci la cincizeci de kilometri.
Din cele două brigăzi, a 5-a a fost mai norocoasă. Cea
mai mare parte a oamenilor fură paraşutaţi nu departe de
obiectivul lor de la Ranville. Chiar aşa fiind, comandanţilor
de companie le-a trebuit mai bine de două ore spre a aduna
mai puţin de j111n~tate din efectiv. Zeci de soldaţi însă,
călăuziţi de su11etele tremurătoare ale co1·11urilor, bîjbîiau în
întuneric, îndreptîndu-se către locul de. adunare.
Soldatul Raymo11d Batten din batalionul 13 auzea cornul,
dar, cu toate că se afla aproape de zona unde ar fi trebuit
să aterizeze, nu putea_.. face nimic pentru moment. Se prăbu­
şise într-o pădurice deasă, curelele i se agăţaseră de crengile
unui copac, astfel că se bălăbănea la trei metri de pămînt.
Era o li11işte adîncă î11 pădurice şi Batten putea auzi ţăcă­
nitul mitralierelor, vuietul avioanelor şi, în depărtare, tirul
bateriilor de artilerie antiaeriană. Pe cî11d îşi scotea p1111tnalul,
pregătindu-se să taie chingile de care stătea spînzurat, Batten
auzi în apr9piere lăt1·atul u1.111i automat Schmeisser. O clipă
mai tîrziu se auzi foşnet de frunze şi ramu1·i călcate în pi-
cioare ; cineva înainta încet sp1·e el. In cădere, Batten îşi
pierd-use automatul Sten- şi nu avea la el nici măcar un
revolver. Atîrna în copac, neputincios, fără să ştie dacă cel
care se apropia era un neamţ sau un alt paraşutist.
,,Nu ştiu cine a fost îşi aduce runinte Batten , dar
tipul s-a apropiat şi s-a uitat la m_ine. Nu puteam face altceva
decît să stau nemişcat. Omul, crezînd, probabil, că eram
mort, după cum voisem chiar să par; îşi văzu de drum''.
Batten sări cit p,utu de repede din copac şi se îndreptă
către cornurile care sunau adunarea. Dar necazurile lui erau
deparţe de a fi luat sfîrşit. La marginea pădurii dădu peste
cadavrul unui tînăr paraşutist a cărui paraşută nu se deschi-
sese. Se întîlni apoi cu un om care i-o luă înainte pe drum,
urlînd ca un nebun·: ,,L-au dat gata... prietenul meu I L-au
dat gata I<' Şi, în sfîrşit, cînd ajunse din urmă 11n p de
paraşutişti care se îndreptau către punctul de adunare, Batten
se trezi lîngă un soldat ce p~rea scos din minţi. Mergea îna-
inte cu privirea fixă, ca un automat, fără să-şi dea seama că
ţeava puştii pe care o ţinea strîns în mina d1·eaptă era complet
îndoită.
In noaptea aceea, mulţi oameni, ca şi Batten, trebuiră
să facă faţă din primul moment realităţilor aspre ale răz-

115
b.o iului. Pe cînd se· zbătea să Se libereze din curelele· ' [)ara-
şutei, caporalul Harold Tait din batalionul 8 văzu cum unt1l
din avioanele Dakota de· transport e lo,lit de proiectilele
antiaerienei. Avio11ul trecu deast1pra capului său ca o cometă
i·nca11descentă şi explodă cu un zgomot ast11·zitor la un kilo-
metru şi jumătate mai departe. 1'ait se întreba dacă para-
şutiştii pe care îi transporta reuşiseră să sc~ape cu vi·aţă.
Soldatul Percival Liggins din batalionul 1 canadîan văzu
şi el un a,,ion î11 flăcări. Zbt1ra „ctt maxin1um de viteză,
cădeau bucăţi întregi din el, era o vîlvătaie de la un capăt
la altul" şi părea că vine drept peste el. Era atît de fascinat
de spectacol, încît nu putea face nici cea mai mică mişcare.
Avionul trecu peste capul lui şi se zdrobi într-un cîmp ceva
mai departe. Tait şi alţi cîţiva încercară să răzbată pînă la
avion spre a salva pe cei dinăuntru, dar ,,încărcătura începu
să explodeze şi ne-a fost cu neputinţă să ne apropiem de el".
Soldatul Colin Po,vell, de douzeci şi doi de ani, din bata-
lionul 12, căzut la cîţiva lcilometri depărtare de ·obiectiv, a
l11at primul contact cu războiul auzind un gean1ăt în bezna
nopţii. Ingenunche lîngă un paraşutist grav rănit, un irlan-
dez, care cu vocea stinsă îl rugă: ,,Omoară-mă, băiete I 'fe
ro.g din suflet". L11i Powell îi fu cu neputinţă. Aşeză rănitul
cît putut de bine, apoi plecă grăbit, promiţîndu-i să-i trimita
aju·tor.
In aceste prime minute, mulţi oa111eni nu scăpară cu viaţă
decît graţie propriei lor iniţiative. U11 paraşutist, locote11entul
Ricl1ard Hilborn din batalionul 1 canadian, îşi aduce aminte
Cum a căzut peste o seră „cu un trăs11et asurzitor, făcînd
totul ţăndări. Dar a1n luat-o imediat la sinătoasa înainte de
a se nărui toată const1·ucţia de stic].ă ,~. Altul a ni1ne1 it C!tt u
4

precizie nemaipomenită dre1)t î11tr-t111 puţ. Se căţără afară

ctt .ajutorul chingilor şi o por11i către locul de î11tîl11ire ca şi
cuin nimic 11u s-a1· fi întî1npla·t,
Peste tot, oamenii fură nevoiţi să iasă si11gttri din dificul-
tăţi de nec1·ezut. Se aflau în sit11aţii care chia1· în plină zi
ar fi fost mai mult decît grele, dar care noaptea, şi încă pe
teritoriul inamic, luau proporţii î11spăi1nîntătoare, accentuatţ"
de frica\ şi imaginaţia fiecărt1ia. Aşa s-a întîmplat cu soldatul
Godfrey Maddison. Se afla ţintt1it î11tr-o reţea ele sîrtnă gl1i1n-
p~tă la marginea unei păşuni, incapabil să facă vreo 111işcare.
Picioarele i se încurcaseră în sîrrne şi greutatea echipa1ne11-
tult1i 56 de kilogra111e., între eare patrtt mine de art1r1Cător
îl înft111dase atît de aclînc î11 I)ăie11je11işt1l ghimpat, îi:1cît

116
era co1nplet paralizat. Maddison se î11drepta tocmai spre
locul u11de cor11ul suna adunaţ·ea, cî11d, făcînd un pas greşit,
11.ime1·ise în reţeaua de sî1·111ă ghimpată. ,,La început m-a cu-
prins o panică de moa1·te spune el. In întunericul
de nepătruns, e1·am sigur că ci11eva o să tragă în mine''. La
pîndă, Cll urechea ciulită, stătt1 cîteva clipe nemişcat. Apoi,
mulţu.mit că nimeni nt1-l văzt1se, încercă încet, anevoie, să
se elibereze. I se păru că at1 trecut ore pînă să poată, în
sfîrşit, mişca un braţ cu care să apuce din centură cleştele
de tăiat sîrmă. 111 cele di11 urmă reuşi să se desp1·indă şi o
porni din not1 î11 direcţia de unde se auzeau sunetele de corn.
Cam în acelaşi ti1np, n1aiorul Donald Will<ins din bata-
lio11ul 1 (~anadian se tîra pe lî11gă o clădire care i se păru
o n1ic~ă fabrică. Deodată ză1·i pe peluză un grup de oameni.·
Se aruncă la pămî11t f:ără să 1nai clinteasc~ă. I11tunecatele si-
luete 11u făcu1~ă î11să nici o n1işcare. Wilkins se uită atent
la ele şi, î11 cliJJa t11·n1ătoa1·e, se ridică î11ju1·înd. Se apro ie
spre . a se înc1:edi11ţa dacă bănt1ielile îi e1·::1u întt~n1eiate. n-
tr-adevă1·, erau 11işte statui de piat1·ă.
Un sergent a1)arţinînd aceleiaşi u11ităţi a,,u o aventt11~ă
si1nilară, cu difere11ţa că statuile erau vii. Di11t1·-u11 şanţ înve-
cinat, soldatt1l He111·y Cl1urchill văzu ct1m se1·gentul, cufundat
pînă la genunchi în -apă, îşi desfăcea cl1i11gile şi privea cu
desperare la doi oameni ce veneau sp1·e el. ,,Sergentul aşteptă
-- îşi aduce aminte Cl1urchill , încercînd să-şi dea seatna
dacă e1·au englezi sau nen1ţi''. Oa1nenii se apropiară şi nu
mai încăpea~ îndoială că , 101·beat1 11emţeşte. Automatul Sten
al se1·ge11tt1lt1i lăt1·ă şi î11tr-o clipă ,,îi doborî pe amî11doi din-
tr-o sing1:1ră 1·afală ''.
Totuşi, î11 aceste prin1e clipe ale Zilei Z, cel mai sinist1·u
i11an1ic 11u a fost (Jn1t11, ci nat111·a. 1v1ăsurile de p1·ecauţie luate
de Rc)n11nel co11tra p,1.raşutişti]o1· se dovedi1·ă eficiente : apele
şi mlaştinile din v::llea i11t111clată a rîului Dives erau capcane
ucigătoa1·e. l\1ulţi din oamenii Brigăzii 3 căzură în această
zonă ca 11işte confeti scutu1·ate la întî1nplare dintr-o pungă.
Aceşti paraşutişti at1 dat dintr-un necaz într-altul. Derutaţi
din cat1za ceţei, cîţiv:1 piloţi conf11nda1·ă gurile rîului Dives
cu ale 01·net1lui şi dădt1ră cl1·t1ml11 paraşutiştilor deasup1·a unui
adevărat labi1·i11t de 1nlaşti11i şi bălţi. U11 batalion întreg de
şapte su·te de oa1ne11i care urn1al1 să f·ie lansaţi grt1paţi pe o
sup1~afaţă de 11umai tin ki101net1.·u păt1·at fu diseminat pe o su-
p1·afaţă de optzeci de kilon1etri păt1·aţi, în cea 1nai mare pa1·te
acope1·ită de mlaştini. Şi tocm,1i acesta, batalio11t1l 9, ct1 un.-

117
înalt nivel de pregătire, avea una · · misit1nile cele mai grele
şi urgente din cursul nopţii distrugerea bateriei de la
Melville. Unora le-a trebuit cîteva zile ca să ·-ajungă la uni-·
tatea lor. Alţii nu au mai ajuns niciodată.
Nu se va şti nicicînd n11mă1·ul paraşutiştilor care au pierit
în mlaştinile din lunca ,rîului Dives. Supravieţuitorii spun că
mlaştinile e;rau legate între ele printr-o reţea complicată de
şanţuri, adb;lci de peste ·trei metri şi largi de cinci, pline cu
un mîl vîscos. Era cu neputinţă ca un om singur, împovărat de
greutatea armelor, a muniţiei şi ·painentului, să poată ieşi
la mal. Imbibaţi de apă, sacii de e · ·pan1ent cîntăreau de
două ori mai -greu şi, ca să se poată salva, oamenii trebuiau
să-i arunce. Unii, după ce reuşiseră să traverseze mJ.aştinile,
s-au înecat în rîu, la n111nai cîţiva paşi de mal.
Soldatul He Humberstone de la acnbulanţa de cam-
panie aeropurtată 224 a scăpat ca prin 111inune de la o astfel
de moarte. Se afw1dase într-un smîrc pînă la brîu şi nu ştia
unde se afla. Se aşteptase să pice în livezile din imprejuri-
mile satului Varaville, dar căzuse la est de zona de lansare.
Intre locul unde se afla el şi Varaville se întindeau nu nun1ai
mlaştinile, ci şi rîul Dives. O negură u1nedă, asemenea unei
pături albe murdare, acoperea toată regi11uea şi Humber-
stone nu a11zea în jur clecît orăcăitul broaştelor. Apoi, drept
în faţa lui, distinse clipocitul unei ape curgătoare. Orbecăi1id
pe_ste cîmpiile- inundate, ajunse la malul rîului. Dives. În timp
ce căuta un mijloc pentru a trece rîul, zări pe malul opus
doi oa111eni. Erau canadieni din batalionul 1. Humberstone
le strigă : _,,Cum să trec ?'' ,,Nu-i nici un pericol'' - 11 ras-
A• 1J

punse unul din soldaţi.

Pesemne ca să-i arate drumul, canadianul intră în a1Jă.
,,II priveam şi, deodată, a dispărut îşi aminteşte Ijumber-
stone. N-a scos nici măcar un strigăt. S-a înecat fără ca
eu sau camaradul său de pe malul celălalt să p11tem fat~e
c,
ceva.
CăpitanulJohn G,vinnett, preotul batalionului 9, se rătă­
cise cu desăvîrşire. Căzuse şi el în mlaştină. Era singur şi
tăcerea care-l înconjura îi picura în suflet un sentiment de
nelinişte. Ţinea neapărat să iasă din aceste mlaştini. Era sigur
că atacul împotriva bateriei de la J\.1elville avea să fie sî11ge~
ros şi voia s~ fie lingă oamenii săi. înainte de decolare, pe
aeroport, le spusese : ,,Frica a bătut la uşă. Credinţa a des-
chis şi nu a găsit pe nimeni''. Gwinnett 11u ştia atunci că îi

118
vor trebt1i şaptesprezece ore bătute pe muche ca să ,se smulgă
din mlaştini.
In aceeaşi vreme, locotenent-colonelul Terence Otway, co„
mandantul batalionului 9, era pradă unei furii de nedescris.
Fusese paraşutat la kilometri depărtare de locul de adunare
şi ştia că batalionul său trebuie să fi fost cu siguranţă împrăş­
tiat pe o suprafaţă foarte întinsă. In li1·11p ce se grăbea în
noapte, de pretutindeni ră.săreau pilcuri de oameni de-ai săi,
confir1nîndu-i cele mai negre presi111ţiri. S'e întreba cît de grea
fusese aterizarea : oare trenul special de planoare fusese şi el
risipit?
Pentru ca atacul de l~ Merville să reuşească, Otway avea
neapărată nevoie de tunurile şi de materialul transportat de
planoare, deoarece nu era vorba de capturarea u11ei baterii
obişnuite. Era înconjurată de o formidabilă centură de f orti-
ficaţii care mergeau în adînci,11e şi, pentru a ajunge pî11ă în
inima poziţiei unde se aflau patru tunuri grele aşezate pe
masive postamente de beton , batalionul 9 trebuia să tra-
verseze un cî1np de mine, să treacă peste şanţuri antitanc, să
pătrundă printr-un desiş de sîrmă ghimpată de patru metri lă­
ţime, să trav'='.rseze alte cîn1puri de mine şi să·şi croiască drum
printr~un labirint de tranşee înţesate cu mitraliere. Germanii
considerau această fo1midabilă poziţie întărită cu garnizoana
ei de două sute de oameni aprbape inexpugnabilă.
Otway nu era de aceeaşi părere şi elaborase un plan de
atac mai mult decît precis şi minuţios, nevrînd să lase nimic
la voia întîmplării. In pri1nul rînd, o sută de bombardiere Lan-
caster aveau să piseze bateria cu bombe de două tone. Trenul
de planoare urma apoi să aducă jeep-uri, tunuri antitanc,
aruncătoare de flăcări, încărcături alungite ,,Bangalore''
ţevi lungi îndesate cµ exploziv pentru distrugerea sîrmelor
ghimpat~ , detectoare de mine, aruncătoare de mine şi chiar
nişte scări uşoare de aluminiu. După preluarea acestui echi-
pament special, adus de planoare, oamenii lui Otway, împăr­
ţiţi în unsprezece echipe, aveau să se îndrepte către baterie
spre a da asaltul.
Această operaţie necesita o sincronizare foarte precisă. Pa-
-
trule de recunoaştere aveau să cerceteze regiunea, urmate de
echipe care să cureţe cîmpurile de mine şi să marcheze dru-
murile. Apoi, alte echipe, înarmate cu încărcăturile alungite
,,Bangalore'', urmau să distrugă hăţişul de sîrmă ghimpată.
In sfîrşit, trăgătorii, cei cu aruncătoarele de mine şi mitraliorii

119
avt:a~ ·să oc11pe poziţiile pen~1··u a dezlă11ţui atacul propriu-zis.
,Planul lui Otway conţinea şi o surpriză finală : în mo-
mentul cînd trupele de ~salt urmat1 să se năpus·teas9~ asupra
bateriei~ trei planoare încărcate cu fţ}ţ.i ostaşi aveau să se
prăvale cl1iar asupra ei. Astfel .trebuia să aibă loc un masiv
atac combinat din aer şi de pe uscat.
Luate separat, diferitele operaţii ale acestui plan păreau
curată sinucidere, dar t1·ebt1iau înfruntate riscu1·ile, deoarece
tunu1·ile de la Merville puteau ucide n1ii de soldaţi englezi
atunci cînd aveau să debarce pe plaja Sword. Chiar dacă
totul decurgea confor1n programului în cele cîteva ore pînă
ce Otway şi, oa1ne11ii săi să se adune, să po1·nească şi -să ajungă
la baterie, odată ajt1nşi acolo, ei nu aveau să 1nai dispună
<lecit de o oră pentru a dist1·uge _tu111.ţ1·ile. Li se spusese c1ar
că;'. dacă ba·taliont1l 9 nu va pu·te_a să-şi ·îndeplinească la timp
miSiu11ea, atunci va fi necesară i11te1·venţia tunurilor de pe
nave·le de război. Ct1 alte ct1vi11te, indifere11t de 1·ezultat,
•

Otw'ay şi c>a1nenii săi t1·ebuiau. să părăsească bateria înainte

de or~ 5,30 dimineaţa. Dacă pînă la acea oră Ot,vay 11u lansa
sen1nalul de victorie, h1nurile i11t1·au î11 acţiune.
Acesta era plan~l strategic. Dar, ·pe cînd Otway, îng1·ijo-
rat, se _g1·ăbea spre locul de î11tîlnire, prima pa1·ţe a plariului
său era deja ra·tată. Atact1l aerian ae la 01·a 12,SO noaptea se
soldase cu 11.n eşec to:tal ·: nic.i o bon1bă nu il.ime1·ise bateria.
,
Şi ·ni1 e.ra singi1rul ghinio!). : planQarele care trebuiau să adt1că
1nate1·it1ll.1 l 11ecesa1· nt1 sc>sise1·ă.

In cent1·ul sectoru.lui de deba1·ca1·e din N or1na11dia, la

postul ge1·1nan de obser,,aţie ce do1nina plaja Otnaha, maiorul
\tVerne1· Pluskat continua să vegl1eze. Nu vedea decît cres-
tele 'î11spumate ale valurilor. Atît şi nimic mai 1nult. Totuşi,
neliniştea nu-l pă1·ăs~e. Dimpot1·ivă, Pluskat era din ce în ce
mai' convins că se petrecea ~eva. Puţi11 după sosirea sa în
adăpost, nesfî1·şite formaţii de avioane zbîrnîiră deasupra
coastei, departe, în dreapta. E1·au sute, se gîndea el. De cum
le auzise, Pluskat aştepta un telefon de la regiment care să-i
confirme bă11uielile că debarcarea î11cepuse. Dar telefo11ul
ră1năsese n1ut. Dt1pă pri1na co11, 01·bire, nici o ştire de la
1

Ocker. Acum, Pluskat at1zea altceva: vt1ietul crescînd al unui

120
n1are număr de avioane ce vene~u din stî11ga sa. Apoi ace-
laşi vuiet, de data aceasta în spatele lui, ca şi cum avioanele
s-ar fi apropiat de peninsula Cotentin pe la vest. Pluskat era
1nai ned11merit ca niciodată. Instinctiv se uită prin lunetă încă
o dittă. Golft1l era absolut pustit1. Nu se zărea nimic.
"' •
·:i·
• •
. ,I

'

-
4
.t
La · Sai1t·te-Mere-Eglise, bo111barda1ne11tul părea să fie
foar,te ap1·oape. Alexandre Rer1aqd, p1·i111ar11l şi în acelaşi
timp far1nacist11l oraşului, sin1·ţea pămîn·tul zguduindu-i-se sub
picioare. I se părea că. avioanele atacă baterii]e de la Saint-
Marcouf şi Saint-Martin-de-Varreville, la eîţiva kilo1netri de-
părtare, şi era îngrijorat şi pentrt1 oraşt1l să11, şi pentru con-
cetăţenii lt1i. Aceştia nu puteau face 11i1nic 1nai mt1lt decît
să se adăpostească în pivniţe sau în tranş.eele. săpate prin
grădini, deoarece, dato1·hă inţe1·dicţiei de ·a se circula în
timpul nopţii, nu-şi ~teau părăsi domic~ili1.1l. Re11a11d, soţia
sa, Simone, şi cei t1·ei copii ai săi se strî·nse1·ă î11 coridorul
de :ţîngă salon. Grinzile masţve ale salont1lui. le puteau oferi
o oaţţca1·e protec·ţie. Era 01·a. 1,10 după 1niezul nopţii cînd,
familia se ret1ni în acest. ·adăpost impro,,i.zat. Renatţd îşi
aduce a1ninte de oră 12,10, după el), căci în acel moment
cineva bătt1 i11sistent în uşa care dădea în st1·adă.
Renaud îşi lăsă fan1ilia şi străbătu î11 întu11e1·ic loc~tlul
farmaciei~ ca1·e dădea în piaţa din faţa bise1·icii. Nici nt1
ajt.ţnsese bi11e la uşă şi înţelese ce se pet1·ecea. Prin feres':"
trele farmaciei, mica piaţă n1ă1·gi11ită de castani· şi masiva
biserică norn1andă pă1·eau fee1·ic lu1ni11ate. Casa do11111ului
Hairon, de pa1·tea cealaltă a pieţei, ardea.
Renaud deschise uşa. In prag, cu casca lui st1·ăl11citoare
pe cap, se afla căpitan11l de pompieri. ,, C1·ed că a fost lovită
<le o bombă incendia1·ă rătăcită,. căzută d·i11tr-un avion
s1)t1se el fără nici o i11troducere, arătînd cu degetul spre
c·asa care ardea. Focul se î11tinde cu iuţeală. P11teţi me.rge
la co1nandament să cereţi ridica1·ea interdicţiei de, a se ci1·-
c11la ? Ave1n nevoie de cît mai m"t1lţi oameni pentrt1 a stinge
.1n{~end.1u..,, .

121
 Primal'ul alergă la comandamentul ger.rnan dîn apropiere,
explică în grabă situaţia sergentului · de serviciu, care îi
acordă, pe răspunderea sa, autorizaţia cerută. In acelaşi
ti.n1p, ne~tn . · trimise cîţiva · . soldaţii de gardă să sţ1pra­
vegheze pe voluntari cînd se vor aduna. Benaud alergă apoi
la parohie ·şi-l trezi pe preotul Louis Roulland. Acesta trimise
paracliserul la' biserică să tragă clopotele, în ti1np ce el,
Renaucl şi alţi cîţiva se duseră .să ba.tă pe la uşile oamenilor,
pentru a le. cere concursul. Clopotele începură ·să bată, tre-
zind întregul orăşel. Oamenii apărură pe la ferestre, ie.şiră la
uşi, unii în pijamale, alţii pe jumătate îmbrăcaţi, şi, curînd,
peste o sută de bărbaţi şi femei pe două şiruri lungi treceau
din mînă în mînă găleţi.le cu apă. Erau înconjuraţi de vreo
treizeci de soldaţi germani îna11naţi cu puşti şi cu, pistoale
Schmeisser.
•
· ·
Renaud îşi aminteşte că în mijlocul acestei ză ăceli
preotul îl luă deoparte. ,,Ttebuie să-ţi vorbesc. E ceva oarte
importanti'. .11 duse p~ Renaud în bţ!păţăria parohiei. Acolo
îi aştepta doamna Angele Levrault, b~trîiia profesoară, într-o
stare de nedescris. Cu o voce tremurîndă, le spuse: ,,Un
paraşutist a căzut pe ogorul meu de mazăre c, Renauq, care
avea ··şi aşa. destule. griji pe cap, încercă să o calmeze,: ,,Nu
vă neliniştiţi îi spuse el. . Vă rog întoarceţi-vă acasă şi
nu 1nai ieşiţi'~. Apoi· se întoarse în fugă la locul incendiului.
În lipsa lui, 'zgomotul şi zăpăceala crescuseră·. Flăcările
erau din ce în ee mai înalte. Snopi de scîntei cădeau pe ca·
sele, depelldinţele învecinate, dintre care unele începuseră
să ardă. Lui Renaud i se părea că trăieşte în plin coşmar.
Ţintuit locului,. privea :mulţimea înfierbîntată, feţele con·
gestionate ale pompierilor, pe iinpasibilii soldaţi germani. cu
puştile şi automatele lor. Iar clopotele băteau fără încetare,
mărind şi mai mult zarva cu dangătul lqr neîntrerupt. Deodată,
cu toţii auziră ~ierul avioanelor.
Zgemotul venea de la vest, un uruit surd, ce creşt~a con·
tinuu, însoţiţ de pocnetele artileriei antiaeriene, din ce în ce
mai pu-ternice, pe măsură ce de-a lungul peninsulei, una
dt1pă alta, bateriile deschideau focul. În piaţa din Sainte-
Mere-Eglise, toată lumea, 1mpietrită, privea în .sus. Cu t 'i
uitaseră d~ foc. Apoi tunurile din oraş începură şi ele să
tragă şi deasupra capetelor zgo:tnq_tul -motoarelor deveni asur·
zitor. Av.ioanele v~neau. puhoi, aproape aripă lingă aripă, în~
fruntînd barajul de fee încrucişat de pe pămînt. Aveau
luminile de poziţie aprinse şi zburau atît de jos, că instinctiv'

122
oa111enii se aplecau,. Renaud:îşi a.111inteşte . că ,,avioanele pro-
iectau pe părnînt t11nbre mari şi în .interior păreau- a .fi lu-
. t ., . . .,.,
m
......1na e cu · . uri roşu . .
Val după val, formaţiile zburau deasupra ()răşelului ; erau
p:ti1nele avioane ale celei mai · anti.ce operaţii militare- de
desant aerian întrepl'il)se vreodat~, : 882 de aparate transpor-
tînd treisprezece mii de eni. Aceşti soldaţi din Divizille
101 şi 8~- aeropur~te mn~ricane. se îndreptau spre şase zon'e
tle aterizare, situate toate la cîţiva kilometri de ·Sainte-Mere-
Eglise. Unul după ~ltul, paraşutiştii săreau. · . avioane. Şi,
pe cînd cei a căror destinaţie era zona împrejurimile
orăşelului s.e legănau în aer, prin larma bătăliei mulţi . · tre
ei auziră uri.. sunet neobişnuit : un dangăt de clopdt în
noapte. Pentru mulţi, acesta a fost ultimul sunet auzit. Luaţi
de. vîntul pute111ic, o parte din soldaţi fură taţi către in-
cendiul din piaţa bisericii şi spre armele nemţilor, pe care
soarta capricioasă îi adusese acolo. Locotenentul Charles
Santarsiero · Regi,nentul 506 a~ Divizi~i 101 era în uşa
avionului cînd acesta trecu deasupra. orăşelului Saiiltţ-Mere­
Egl.ise. ,,Eram cam la o sută cincizeci de metri altitudine ---·
îşi amin te el .· şi vedea ,n casele arzînd şi pe nemţoi
alergî:ad încoace .şi încolo. Pe păi·oînt părea să. fie o mare
zăpăceală. Se dezlănţuise. infernul. In $US ţîşneau proiectile
de artilerie antiaeriană şi scăpărau focuri de arme mai miel,
iar bieţii' oameni erau prinşi la mijloc ,c.
De cum sărise din avion, soldatul John Steele din Regi-
mer1tul 505 al Diviziei 82 îşi dă.du seama că, în loc să cadă

a .fî Îll flăcări. Văzu apoi- forfotind· în ţoâ~ direcţiile soldaţi

nemţi şi civili francezi. Steele avu iropresiEt că cer. mai mulţi
se uitau la el. O clipă mai tîrziu simţi ca un fel de muşcă­
tură a unui cuţit . ascuţit. Fusese împuşcat în picior. Şi Steele
observă încă cev~ care- ·îl alarmă peste măsură. Le.gănîndu.se
Ia capătul. chingilor, incapabil- de a se, depărta de oraş, vij.zu
că paraşuta îl dii~e drept: deas:upra vîrfalui ascuţit ăl turlei
bisericii din marginea .pieţei. '
Deasupra. lui Sfeele, soldatul Ernest Blanchard auzi ·-clo~
p•tele bisericii şi zărl vîlvătaia de foc ce se ridica în jw;u]
lui. Dot~ă clipe mai tîrzill văzu eu groază cum un om care
plutea aproape cot -la cot cu .el ,,explodă şi se făcu praf sub
ochii mei'.:~, vie · ··, ă, desigur, a explozivului pe care-l
~ ~~ .
putta
în raniţă.

123
 Btancha:rd se apucă cu despţrare să smucească de chi11gi,
căutînd să evite mulţi•hea din piaţă. Era însă prea tîrziu.
Cu un trosnet căzu într-un copac. ln jurul său,. oamenii se
prăbuşeau sub rafalele automateldr. Se auzeau strigăte,
u1·lete, vaiete, gemete, pe care Blanchard nu le va uita
niciodată. Ca ieşit din m · i, în ti1np ce împuşcăturile 'se
apropiau, el îşi tăie funiile. Apoi sări din copac şi fugi
însp3.imîntat, nedîndu-şi seama că îşi tăiase şi vîrful dege-
tului gros.
De bună seamă, germanii au crezut că Sai11te-Mere-
Eglise fusese năpădit de paraşutişti în plin atac, iar locuitorii
01·aşului, înghesuiţi în piaţă, că se află în inima unei bătălii
capitale. În realitate, în oraş nu _căzuseră decî,t foarte puţini
an1ericani poate treizeci şi nu mai mulţi de douăzeci
în piaţă şi pe lingă ea. Dar a fost de ajuns ca garnizoa1.1a
germană, formată dţn aproape o sută de oameni, să intre în
panică. Grupe de î11tărire se năpttstiră îri piaţă, ce păre3: a fi
ce11trul atacului, şi acolo, pe neaşteptate, dind ·peste o scenă
de foc şi sînge, unii dintre soldaţii nemţi după spusele
lui Renaud · îşi pierdură capul.
La cîţiva metri de primar, un paraşutist căzuse într-un
pom. Fu reperat imediat, în titnp ce încerca cu desperare să
se descotorosească .de echipament. Sub ocl1ii lui Renaud,
,,vreo şase nemţi îşi goliră încărcătoarele în tru1)ul lui, şi
băiatul răn1ase acolo, st.1_spendat, cu ochiţ deschişi, ca şi cu1n
şi-ar fi privit p1·op1·iile. răni''.
Fascinaţi de masacrul din jt1r, oamenii di11 piaţă uita-
.seră de u1·iaşa flotă aeriană ce vuia fără înceta1·e deasupra
c1apult1i lor. Mii de -pa1·aşutişti e1·au lansaţi în .zonele- de
aterizaj, cei di11 Divizia 82 la nori-vestul oraşului, iar cei din
Divizia 101 la est şi uşor către vest, între · Sainte-Mere-
EgJise şi plaja Utah. Cînd şi cînd, datorită distanţării săritu­
ri.lor, paraşutişti răzleţi cădeau în infernul din piaţa bisericii.
Unul sau doi, încărcaţi cu muniţie, grenade şi explozibi1,
11imeriră chiar pe casa în flăcări. Se auziră cîteva ur1ete,
apoi împuşcături şi explozia muniţiei care sărea în aer.
ln mijlecul acestei groză,vii şi zăpăceli generale, s.oldatul
Steele se cramponă cu tenacitate de o viaţă ce nu mai ţinea
decît de un fir de păr. Pa1·aşuta lui~ agăţată de turla bisericii.,
aţîrna pînă la streaşină. A,1zea strigăte şi urlete. In piaţă şi
pe străzi vedea nemţi şi an1ericani trăgînd u11ii într-alţii.
Aproape paralizat de groază, ,,edea de jur împreju1·ul lui sau
încru.cişîndt1-se, şuierlnd deast1p1·a cap11J11i, gloanţe trecî11d

-124
~a piştţ f~lgere roşii~ St~eţe încercase să~şi taie chi11gileţ~ dar
p~itnnalu.l îi -căzuse din mină .jos, -în piaţiţ. lşi dădu se~ma;. ~ă
singura Iţii scăpare ~ra. să facă p~ mortul. Pe acoperişt1l bis.e-
ricµ, la cîţiva met1·i de el, mitraliorii nemţi trăgeau în tot ~e
Ie· ieşea în cale, numai asupra lui nu. Atîrna în c.hingi, IăJî11d
atît de bine impresia că este ,,mort'', î11cît locote11entul
Willard Young din Divizţa 82, care trecu pe lingă el c~d
focul e1·a mai aprig, îşi aminteşte şi azi de ,,cadavrul sp~nztt-
rat de turla bisericii''. Steele rămase aşa peste două ore,
pînă cînd fu luat prizonier de nemţi. Spaima şi durerea
cauzată de rana de la picior fuseseră atît de pute1·nice~ îr1cît
11u-şi mai aminteşte de clopotul care la capul lui bătuse fără
încetare.
•
t

Această mică bătălie de la Sai11te-Mere-f:glise ft1 p1·elt1-

diul importantei ofensive aeropurtate americane. În pla11ul
de ansamblu însă, această sîngeroasă încăierare * a fost c11
totul în·tîmplătoare. Cu toate_ că orăşelul era u11ul din obie,~-
tivele principale ale Diviziei 82 aeropu1·tate, adevăritta bă­
tălie de la Sainte-Jvlere-:E:glise avea să se dea mai tî1·ziu.
Multe luc1·uri urmau să fie îndeplinite pînă atunci, căci Di~
viziile 101 şi s·2, ca şi cele britanice, po1·neau întrec~ere~i c.~u
timpul.
Ame1·ica11ii aveau ·sarcina de a asigura flanctil drept al
zonei de debarcare, iar englezii pe cel stîng. Dar paraşutişti­
lor americani le revenea o răspundere mult mai· n1are : de
ei depindea soa1·ta întregii operaţii de pe plaja Ut~h.
Un rîu n1ic, ct1noscut sub numele de Douve, canstitLti~
'
obstacolul principal în calea succesului debarcării pe pl~lja
Utah. Geniştii lui Rommel îl folosiseră în ,mod strălt1cit, c::1
şi pe afluentul săt1. principal, Merderet, att1nci cînd l·u~1seră
-· ·---------------'---------
* Nu am putut afla niciodată numărul exact al oa1ne11ilc>1· t1(·işi
sau ră11iţi în piaţă, deoarece lt1pte sporadice at1 contir1,1at pe st1·ăzi
pînă la asaltul pi·opriu:zis, al cărni rezult~t· a fost cuceri1·e,1 01·.-lşt1lui.
Se pare că au fost doisprezece morţi, răniţi ·sau dispă1·uti; majoritatea
Eţparţinînd companiei F din batalionul 2~ Regimentttl 505. Există (>
notă patetică în. rţgist1·e .care. sună astfel : ,,Sublocotenentt1l Cadisl\. şi
t1111)ă·torii oameni au căz11t deasupra oraşului şi au fost api·oape in1t~cli~1t
ucişi : Sl1earer, Bla11kerisl1ip, Bryant, Van Holsbeck şi Talapa'' ..
. Soldatul . .John Steele a văzut doi oameni că~înd pe cas,1 i11ce11di,1tă
şi c~1·ecle că 1111ul din ei era soldatul White cl1iar din gr11pa sa, c·,tre
st' arttncase .în urma l11i.
T„c,cotenent-c·c>lo11elul Willian E. Ekman, co1nancla11tul Regi111f'11-
t11lt1i 50,5, sp1111e, de asemei;iea, că ,,unt1I d~ p1·eotii 1·egi1ne1~tul~i ... ca.re
a c·n7.11t în Sainte-Mete-1±:glise a fost captttrat şi e.xec11tat î11 c~îteva
. t ,.
Oliflll l~ • I

125
măsuri de apărare împotriva invaziei. Aceste două ape stră„
bat partea joasă a peninsulei Cotentin, cate are· forma unui
deget gros, curgînd către sud şi sud-est prin teren111-i mlăşti. .
noase, fac legătura cu Canalul Carentan de la baza peninsu-

Mînecii. Manipu1înd străvechile ecluze de la La Barquette,

aflate la cîţiva kilometri mai sus de oraşul Carentan, nemţii
inundaseră o supr~faţă atît de mare, încît peninsula, şi aşa
mlăştinoasă, era ca şi tăiată de restul Normandiei. Contro-
lînd cele cîteva şosele, cîteva poduri şi cîteva ecluze din
această regiune, ocupanţii erau î11 măsură să încercuiască şi
să nimicea~că forţele de invazie. In eventualitatea unei deM
barcări pe coasta de_ est, trupele, germane puteau, atacîndu-le
de la nord şi vest, să prindă pe ·invadatori în capcană şi să:..i
arunce în mare.
Acesta era planul lor strategic. Dar germanii n-aveau in-
tenţia să-i lase pe aliaţi .să pătrundă atît de adînc. Ca măsură
sup)irnentară de protecţie, ei inundaseră pe coasta de est
aproape douăzeci de kilometri pătraţi de terenuri joase în
spatele jplajei. Utah se afla caro în centrul acestor lacuri ar-
1

tificiale. Oamenii din Divizia 4 infanterie (cu tancurile, tu-

ţ.iurile, vehiculele şi materialul lor} nu aveau decît un singur
mijloc de a-şi croi drum către interior pe cele cinci căi
îndiguite care traversau zone.le inundate. Şi acestea se aflau
în bătaia runurilor ger111ane.
·Peninsula şi aceste bariere natura\e erau controlate de
trei divizii germane : 709 la nord şi de-a lungul coastei de
~st, 243 'Pe coasta de vest şi 91, recent sosîtă, pe centru ş1
răsfirată spre bază. La sud de Carentan, Ia numai o bătaie
~e puşcă distanţă, se afla de asemenea una din cele mai ie-
dutabile unităţi germane. de elită · Nor1·,,an_ · Regi-
mentul 6 de paraşutişti al baronului von Heydte. Fără a mai
socoti bateriile de coastă ale ma1·inei, 11aijloacele anti-
aeriene ale Luftwaffe-i şi div~rse alte 11nităţi staţionate în
împrejuri rr1ile Cherbourgului, în ca · .· · unui atac aliat, ger-
.• A U . . • di t
mann erau 1n masura sa a.1-unce aproape 1111e · · a m . · a
u u A lupt'W
peste patruzeoi de mii de oam~ni. În acest sector aţît de
bine apăr~t, Diy.izia 101 aeropurtată a generalului Maxwell
D. Taylor şi Dţvizia 82 a generalului Matthew B. Rid · ay
aveau periculoasa misiune de a ocupa şi ·de a m:en · e ,,un
ţap de pod aerian'' . o fîşie 'de apărare ce .se întindea de-a
cu1-1nezişul ba~ei peninsulei de la plaja Utah pînă la un
punct situat eparte în vest. Ei ti·ebuiau să deschidă calea

126
Di;viziei 4 şi să se menţină pînă la sosirea acesteia. Numărul
paraşutiştilor americani e:ra cu mlllt ţnferior ţrupelor ger;.
mane care apărau- peninsula : proporţia era cam de unu
la -trei.. ;, -
. Pe hartă, .capul. de pod aerian semăn~ cu urma. lăşată · e
o· ·labă scurtă şi lată a unui picior stî11g, cu degetele mici
<ie„a lungul coastei, cu cel mare la ecluza de 13= La. Batquette,
în ainonte de Carentan, şi cu călcîiul. dincolo de inlaşt;ini.le
1iurilor Merderet ~i Douve ; o labă lungă de· circa d.ouăzeci
de kilometri, lată d~ doisprezece la vîif şi de şas~ la călcîi.
Un· teritoriu foarte întins pentru ·numai treisprezece mii de
oameni şi care trebuia ocupat în mai puţin de cinci ; ore .
... .Oamenii lui ·Taylor urmau să capture~e o baterie de ş~se
tunuri situată la . Saint-Martin-de-Varreville, imediat dincolo '
de plaja U.tah, şi să -~~ -năpustească ~de-a lungul a patru din
cele cinci drumuri dintre coastă şi cătunul Pouppeville. În
acelaşi ,ti,11p, punţile şi podurile de pe Douve şi Canalul Ca-
rentan, şi în special ecluzele de la La Barquette, trebuiau să
fie cucerite sau distruse. In vreme ce ,,Şoimii urlători'' ai
Diviziei 101 ur11_1au să· pună mîna .pe ac~ste (jbiectiye, solda-
ţii lui . Rid· · ay trebuiau să ocupe ·şi sit-şi menţină._ poziţiile
din regiunea car1·/forma călcîiul şj p~rţea sţîngij . a ·picioru.lui,
să apere podurile de pe Douve şi ~erder~t, ~ă . o •tureze
Sainte.:Mere-1!:glise şi să-şi asigute poziţii la nord de ageastîi
localit~te, -spre a putea stăvili contraatacurile îndreptate
asupra flancului capului de pod.
Oamenii din diV!ZÎile aeropurtate mai aveau încă o mi-
siune de pritn ordin de îndeplinit. Trebuiau. să· alunge ina-
micul _de pe ·--zonele de -at~rizaj stabilite' pentru marele· nu;..
măr de planoare care urmau să aduc~ .americanilor; ca şi
englezilor, întăriri înainte de ivirea zorilor şi din nou în
cursul serii. Confo1·111 programului stabilit, primul tren, de
peste o· sută de pla.1100.re, urm~ să sosească la ora 4 dimineaţ~.'
De la început, sorţii fură împotriva ame1icanilor. Di,1i:..
ziile lor, ca şi cele engleze, au -fost ·foarte dispersate. Un
sj:'1- .. t,<~girnent, ·negimentul 505 din Di·vizia 82; a fost lansat
Ia -locul 4idicat. 'S-a pierdut şaizeqi la sută diµ echipament,
îutţ~ c· · e ap1·oape toate staţiile de ·radio,, a1:1.i1•cătoarele de
m~jne şi muniţia. Şi mai grele au fost pierderile de ·vieţi oµie-
. -

ne . · Pa.i;aJuliştii căzuţi ia ·'kilonţetri distantă de j>unctele de

reper n1di:Qate .~- tle~.ră singuri şi ,lezC>rierttaţi. Traiectul de
z'bor al a..vioa..n: - · era de la yest către est· şi traversarea
•

peninsulei n~ dura decît do1J.ăsprezece minute. .A sări prf'a

127
ti1·ziu însen111a a cădea în Canalul Mîrlecii ; prea devreme
- undeva înt1·e coasta de vest şi regiunile inundate. Grupuri
întregi de pa1·aşutişti au fost lansaţi atît de prost, incit ate-
riza1·ă mai aproape de coasta de vest decît de zonele din
est unde trebuiau să se afle. Sute de o-ame11î, supraîncărcaţi
cu echipan1ent, căzură în înşelătoarele mlaştini ale Merde-
1·et-ului sau Douvei. Mulţi s-au înecat, uneori într-o apă de
1nai puţin de un metru. Alţii, sărind prea tîrziu, au căzut· în
întuneric deasupra a ceea ce credeau e! că e Norma11dia şi
şi-at1 pierdut viaţa în Canal11l Mînecii.
U11 grup întreg de paraşutişti ai Diviziei 101 cam
~incisprezece-optsprezece oameni at1 avut această soartă.
Capo1·al1,1l Louis Me1·lano din avionul următor a căzu·t pe o
plajă nisipoasă_ drept în faţa unei tăbli . pe care era scris
,,Aclitu1ig, 'Minen !'' 1 Sărise al doilea din grupul său. In
î11tuneric, Merlano auzea f1·eamătul valt1rilor. Zăcea trî11tit
pe nisip, î11tre du11e, înconjurat de obstacolele lui Rommel
împot1·îva invaziei, la cîţiva metri de plaja Utah. Pe cî11d
căuta s~-şi tragă sufletul, auzi strigăte în depă1·tare. ~I ult
mai tîrzi11, Merla110 avea să afle că aceste strigăte veneau
cliri Canalul Mînecii, unde se înecau ultimii unsprezece pa-
raşutişti din avionl1l său.
Neavînd vreme să se sinchis'ească de mi11e, Merlano
se grăbi să pă1·ăsească pl~ja. Sări peşte -u11 obstacol de
sî1·mă ghimpată şi se adăposti după un gard viu. Mai era
c~ne,,a acolo, şi lvlerlano nu zăbovi. Trave1·să dru1nul în
goană şi începu să se caţere pe un zid de piatră. Atunci, în
spatele lui auzi un urlet de durere. Întoarse capul. Un
a1·uncător de flăcări împ1·oşca gardul viu de lîngă care
I

tocmai fugise. În mijlocul flăcărilor se. profila silueta unui

paraşutist. Incre1nenit, Merlano se ghemui la picioarele
zidului. De cealaltă parte se auzeau strigătele ·nemţilor şi
pîrîitul mitralierelor. Merla:no se afla în mijlocul unei zone
•

fortificate, înconjurat de jur î1nprejur de nemţ~. Se pregăti

să-şi vîndă scump pielea. Inainte de. toate, i;nai avea ceva
de făcut. Merlano, care aparţinea ·"'unei u11ităţi de semna-
lizare, scoase din buzunar un mic manual cu ~odurile şi
parolele pentru tr~i zile, îl rupse cu grijă şi îl înghiţi tot,
pagina cu pagina.
• V • V

La cealaltă extremitate a zonei, oamenii se zbăteau în

mlaştinile întu11ecate. Merderet . şi Boi1ve erau smălţate cu
•
1
- ,,Ate·11ţ·i·11ne, 111i11.e !''

128
paraş11te de toate cul<)1·ile ; luminiţele de pe sacii cu echi-
panJent st1·ăluceau straniu pe întinderea de ape. Paraşutiştii
cobo1·au din cer în grupuri atît de compacte, încît cădeau
grămadă în apă aproape unii pes·te alţii. N,lulţi dintre ei
n-au mai ieşit 11iciodată la suprafaţă. Alţii, pe jun1ătate îne-
caţi, zbătîndu-se să tragă o gu1·ă de aer, tăiau cu desperare
chingile paraşutelor şi ale -echipamentt1lui, care puteau să-i
afunde din nou.
Ca şi confratele său John Gwin11ett din Di.vizia 6 bri-
tanică aeropurtată, Francis Sampson, preotul Di.viziei 101
~ericane, căzu în 1nlaştini, cam la vreo optzeci de kilome-
t1·i depă1·ta1·e. Apa îi venea pînă peste cap. Preott1l era tras la
fund de ecl1i11a.J.nentul greu, în v1·eme ce paraşuta, t1mllată
de un vînt puternic, ră1năsese deschisă deas1:1p1·ă-i. Se
descoto1·osi cît pt1tu mai repede de echipament, cu obiec-
tele de c11lt cu tot. Apoi, paraşuta, care acţiona ca o velă,
îl tîrî v1·eo sută de metri, oprindu-se, în cele din u1·mă. în-
tr-un loc unde apa era foarte puţin adîncă. Epuizat·, stătu
acolo vreo două-2eci de minute... În sfî1·şit, cu tot ropotul
mitralierelor şi tirul de aruncătoare de mine care se auzeau
din apropiere, părintele Sampson o pornţ sp1·e locul unde
căzuse la început şi, îndă1·ătnic, se cufundă în apă spre a
recupera geanta cu obiectele de cult. Şi le-a găsit la a cin...
cea tentativă.
Mult timp mai tîrziu, părintel.e Sampson, arr1it1tindu-şi
de întîmplare, îşi dădu seama că rugăciunea. de pocăinţă
pe care o spusese la repezeală pe cînd se cufunda în apă
fusese de fapt binecuvîntarea dinai11tea mesei.
În nenumărate inici fî11eţe şi păşuni dintre Ca11alul Mî„
necii şţ regit1nile inundate, an1erica11ii se regrt11la1·ă prin în-
tuneric, călăuziţi nu de cornuri de vînătoare, ci ele sunett1.l
unui greie1·uş de ţinichea. Vieţile 101· depindeau de o jucă­
rie de bîl.ci de cîţiva ce11ţi. O singură pocnitură cerea ca
răspuns t1na dublă şi nu1TI.ai pentrt1 Divizia 82 o
parolă. La două pocnituri, 1·ăspun.sul era una singu1·ă. La
acest se1nnal, oamenii ieşeau din ascunziş11ri, săreau de prin
copaci şi şanţuri, se stre_~urau pe lî11gă colţu1·ile caselor, sp1·e
a se întîlni. Generalul-maior Maxwell D. Taylor şi un soldat
necunoscut, în cap:ul gol, se întîlniră la marginea unui gard
viu şi se îmbrăţişară cu căldură. Unii pa1·aşutişti îşi găsiră de
îndată unităţile. Alţii dădu1·ă în întuneric de feţe 11ecunos-
cute, dar se liniş.tiră la vederea micului drapel an1erican
c.usut pe epoleţi.

129
 ciuda zăpăcelii -generale; pamenii se. adaptară de în-
111
'dată situaţiei. Soldaţii din Divizia 8·2 aeropurtată, veterani
cu experienţa debarcărilor din Sicilia şi: de la Salerno, ştiau.
, "' . . . . t C . d' Dl" . .
Ia ce sa se aş1.:-ep e.. e1 m · 1v1z1a.. 101 I . I b'"' . ,
· , a pr1ma or . ata...
lie · de · acest fel; nu voiau să .facă figură proastă pe lîng~
tovarăşii _lor încf:'rcaţi. Se străduiră cu• toţii &ă piardă cît~
mai puţin timp, deo.arece, într·adevăr, nici nu aveau. timp'
de irosit. Cei mai norocoşi, care ştiau unde se află, se..
adunară la repezeală şi· o pernită. spre obiectivele lor~ Cei
rătăciţi. se alipiră micilor grupuri· alcătuite: din oan1eni din·
di·ferite companii, batalioane sau regiinente. Paraşutiştii·
· Divizia 82 se văzură s,ub ordinele· ofiţerilor din._Divi..
zia 101; şi invers. Soldaţi . din a1nbele divizii luptară cot
la cot;. adesea pentru obiective de care nu auziseră;
vo1·bindu-se·· niciodată.
Sute de oameni se treziră în mici fineţe îngrădite cui
arduri vii, mici universuri: tăcute, izolate şi neliniştitoare~
n .fiecare t11nbră, în. cel mai mic foşnet,. în frîngerea uneij
crengi bănuiau inamicµl. N.imer:ind într„o· as·emenea, lume·
de utnb1·e, soldatul Dutch Schultz nu ştia cum s-ă:..şi:
găsească d1·umul. Se hotărî să folosească- greien1şul meta-.
.lic. Chiar de la primul pocnet, primi un răspuns neaştep ..
tat : o rafală de mitralieră. Se. aruncă la p.ămî11t, îşi în„
dreptă ,puşca spre cttibul de mitrali·ere şi apăsă pe trăgaci~
IDar;· nimic. Uitase· să. o inca1--ce. Mitraliera deschise din·. nou
focul şi Dutch alergă să se adăpostet\scă după cel mai
apropiat tufiş~ Porni-· dii) nou. în recunoaştere. Au'Zi~· o·.
cracă trosnind, pentru o clipă i se tăie-- răsuflarea, dar se·.
Jihişti văzînd că de după tufiş apare comandantul său de
companie, locotenentul Jack T~allerday . _ ,,Dutch, tµ eşti?''
şopti Tallerday. Schultz alergă spre el. Părăsiră împre„
ună fîneaţa şi se alipiră ur1ui grup· pe care Tallerday îl şi,
adunase. Erau acolo oa1neni: din . Divizia. 1Ol şi din toate
cele trei regimente ale Diviziei 82. Per1tru prima dată de
cînd fusese paraşutat, Dutcl1 răs,uflă uşurat. Nu. mai era;
• •
mngur.
Tallerday, cu micul .grup răsfirat în. urma lui, o porni
<,le-a lungul· îngrăditurii. Cîteva· clipe mai tîrziu auzirăf apoi
văzură un alt · · · ·. p venind în întîm,pinarea lor. Tallerday
1

pocni greţeruşul metalic şi i se părv:, _pă aude altă . pocni-

tură .drept r~spt1ns. ,,Dar povestea, ulterior Tallerday · , .,
pe măsură ce grupurile noas,tre se apropiau unul de altul~.
nu mai încăpea nici o îndoială, dµpă forflila căştilor d~-

1.30·
oţel, că cei ce veneau spre nai erau :soldaţi germani(' . Şi
atu:1.1-cl -se petrecu unul din aceJe ,·Iucruri rare _şi stranii .care se
Î n·t" · I·~u c1.
·l~p "t·e:odat"' ""· b· o~-
,., raz
.-)·. · · a 1n .· F.
· 1.eoare· g. rup ·.tre " ·tuaeere
· .:cu 1n
pe lingă celălalt, ca. într„un 'fel de transă, ·fără să se tragă
vreun foc. ·pe măsură ce distanţa .dintre grupuri creştea, în-
tunericul înghiţi siluetele lor, ca şi cum n-ar fi existat
niciodată .
._In noaptea aceea, pe tot cuprinsul Normandiei, ·paraşu...
tiştii se întîlniră ·pe neaşteptate cu nemţji. Viaţa oam.er;tilor
nu depindea decît de sîngele lor rece şi adesea de fracţiu­
nea de secundă necesară pentru a apăsa pe trăgaci. La cinci
kilometri de Sainte-Mere. . Eglise, 1ocotenentul · John ~ala.s
din Divizia 82 aproape c~ se poticni de o santinelă.
germanl care păzea un cuib ele mitraliere. Preţ de o_cliJ.)ă,
îngroziţi, cei doi oameni se uitară fix unul la celălalt. Germa•
nul reacţionă primul. Trase, orbeşte, în Walas. Glonţul lovi
închizătorul puştii pe care Walas o .ţinea drept în faţa pîn-
t~cului, îl zgîrie la mînă .ş.i ricoşă. După care amîndoi s·e
îlltoarseră şi o rupseră la fugă. .
M·â iotul Lawrence 'Legere din Divizia 101 scăpă ·din
"'
1ncurca "'tura. · ţ• vo·rb""
""' gra.·1e · · nre un ~1mp
·ar1e1. "· 1n.t re S..iaJn
t\ · t·e-M~
. .cire-
Eglise ,şi plaja Utah, 'Legere se îndrepta Cătr~. punctul de 1

întîlnire, în fruntea ·Unui mic grup pe care-l adunase. Deo-

dată, fu interpelat ·tn nemţeşte. Nu ştia nici o boa:bă ger„
mană, ·d ar vorbea admirabil franceza. Cum ceilalţi oameni
erau .:tn Urma lui la o oarecare distanţă şi nu fuseseră
văzuţi, el ~e dădu drept un tînăr fermier Şi explică cu lux
de amănunte, într. .o franţuzea.scă curgăto{\re, că 'fusese la
o fată şi se întoatcea ·acasă. '..EI se scu2ij că depăşise ora
stingerii. Pe cînd vorbea, desfăcti în grabă micuţa bandă
izolatoare de pe cuiul de sigura11ţă al unei grenade, lipită
acolo pentru a preveni o declanşare _acei-dentală. Tot vorbind,
smulse cuiuJ, lansă grenada şi se aruncă la pămînt. Cînd
S.e fl.d.
. lCa, CODS tată
V
.:, . Ca"' UClSeSe
. rre1. nemţ•I. ,, C"1nd ffiwQffl .lntOtS
A

să-mi regăsesc viteazul meu grup îşi amintette Legere

. . . . •..
, nu mat. era n1c1 ţ1pen~e . . ·e om .
. d ("'
..

N~au lipsit niei situaţiile comice. Intt. .o livadă întune-

cată, la un kilometru de ·Sainte·-Mere-Sglise, căpital)ul
Lyle Putnam, chirurg de batalion la 'D ivizia ·82, ·Se ·'trezi
complet izolat. lşi ·a dunl trusa de instrumente şi ·o porni
la drum. În apropierea unui gard viu zări o Siluetă ce se
apropia prudent. Putnam se opri brusc, se aplecă înaint~

1.31
 şi spuse cu v·oce tare parola Diviziei 82, ,,F]l:1sh '' _. ·u1·rr1ă 1
o clipă de tăcere apăsătoare, Putnam aşteptînd parola de
răspuns : ,,Thunc"ţer'' • Sp1·e n1area lui "1Îmire, individul
2

exclamă : ,,Doan1ne Iisuse H1·istoase I''; se întoarse şi ,,îşi

luă picioarele la s1)i11arţ ca un nebun'' Docto1·ul fu atît de
fu.rios, încît uită să-i mai fie frică. La opt sute de 1netri mai
încolo, prietenul său, căpitanul Geo1·g Wooă, lJreotul Divi-
ziei 82, era şi el singt11·. Pocnea n1ereu ct1 gr·eieruşul
metalic, dar nimeni nu-i răsp11ndea. Sări ca fript cînd
auzi deodată o voce drept î11 spatele său ,,Pent1·u dumnezeu,
pă1·inte, termină o dată 011 afu1·isita aia de p()Ct1itoa1·e I''
Fără să scoată vreo vorbă, Wood îl urină pe paraşutis·t afară
din livadă.
Ei aveat1 să se întîlnească di11 nou în cursul după-an1ie­
zii la şcoala din Sainte-Mere-Eglise, unde doam11a Levra-
ult. 1)1·ofesoara, cl.ucea propriul +ei 1·ăzboi, un război în care
unifo1·mele. n11 n1ai aveau 11ici uri rol, pe11tr·u a îngriji pe ră­
niţii şi 1n11ribunzii di11 ambele tabere. ·
La ora două noaptea cu to,tte că mai era o <lră pînă
cînd toţi paraşutiştii avea11 să ajt1ngă pe părnîntul Norman-:
diei , nluneroase g1·upu1·i mici de oameni hotărîţi.. se apro-
piau deja de obiectivele lor. Un11l dintre g1·upu.ri începuse
chiar asaltul în direcţia obiectivului său, un punct inamic
echipat cu mitraliere şi h1nuri antitanc din sa·ail Fouear-
ville, chiar în dreptul t)lajei Utah. Această poziţie era
extrem .de importa11tă, deoarece cor1trola toate deplasările
de pe şoseat1a p1·incipală din spc1tele plajei Utah şosea
pe care a1· fi putut să vină ta11c111·ile inamice sp1·e a ajunge
la capul ele pod aliat. Pent1·u cuceri1~ea 11oclt1lui de la
Foucarville ,tr fi fost 11ecesară o întreagă co111panie, dar
11u sosiseră î11că decît unsprezece oameni sub comanda căpi­
tanul.ui CJ.eveland Fitzgerald. Dar Fi·tzgerald şi mic11l său
grup erau atît de l1otărîţi, încît porniră asaltt1I fă1·ă a-i rnai
aştepta pe ceilalţi. În c11i:s11l acestei acţit1ni, prima bătălie în-
regis.tra·tă din Ziua Z clată de o unitate de paraşutişti a
Diviziei 101, Fitzgerald şi oamenii săi au ajui1s pînă la
punctul de comandă inamic. Ciocnirea a fost sc11rtă şi sîn-
geroasă. Fitzgerald ft1 împ11şcat în plămîn de o santinelă,
dai· înainte de a se prăbuşi îl ucise pe neamţ. In cele dir1
l11·mă, americanii, depăşiţi ca număr, fu1·ă obligaţi să se
repliezt~ îr1 margint:~a satului, îr1 aşteptarea întăririlor. Nu
--- -
•
- - - - ---· --------------- ---·---·----···-----:---
- -· ···-

•
1 - ,,Ft1.lgc1·'' .
J
2 - ,, T 1·}1sne
" t'' .

:132
ştiau că 11.ouă paraşutişti ajunseseră îrl Fouca1~ville cu vi·eo
pahuzeci de minute înaintea lor. Căzuseră cl1iar în mijlocul
fortult1i. Acum, g1·upaţi într-o t1·a11şee sub ochii paznicilor
lor, uitînd de bătălie, ascultau liniştiţi un soldat german
care cînta din armonică.
Toţi, şi 1nai ales ge11eralii, au h·ecut prin clipe de
curată nebunie. S-au trezit fără stat-major, fă1·ă legături,
fără oameni pe care să-i coma11de. Generalul Maxwell
Taylor reuşise să adune un grup de cîţiva ofiţeri, dar
numai doi sau trei soldaţi : ,,Niciodată atît de mulţi oa-
m~ni n-au comandat atît de puţini'c, spuse el.
· Singu1· pe cîmp, cu pistoletul în mînă, generalul-maior
Matthew B. Ridgway se conside1·a norocos. Aşa ct1m avea
să spt1nă n1ai tîrziu : ,,dacă n-aveam î11 jur prieteni,
n-aveam, în schimb, nici duşmani'' Adjunctt1l său, gene-
ral11l de brigadă Ja1nes Ivi. Gavi.n, ,,Jumpin' Jim'',· care
ti·obuia să conducă în·treg ansamblul de ope1·aţii ale
paraşutiştilor Diviziei 82, se afl::1 la cîţiva kilon1etri depăr­
tare, în sn1îrcu1·ile rîului Me1·deret.
·tmp1·eună cu alţi cîţiva paraşutişti, încerca să salveze
baloturile cu echipament căzute în n1laştii1i. Acestea con . .
ţineau staţiile de radio, aruncătoare cu reacţie antitanc
bazooka, a1·uncătoarele de mine şi muniţiile de car.e avea
atîta nevoie. Ştia p1·ea bine că în zori regiunea în formă
de călcîi a capult1i de pod ae1·ian pe care oamenii lui tre-
buiau să o ape1·e va fi supusă unui foc ucigător. -Cufundat
pînă la genunchi în apa rece, lingă oamenii săi, Gavin
era copleşit de multe griji. Nu ştia prea bine unde se afla
şi se întreba ce să facă cu 1·ăniţii care se ali.piseră grupu-
lui său şi care, acum, zăceau la marginea mlaştinei.
Cam cu o oră înainte, văzînd luminiţe roşii şi verzi
licărind departe în apă, îl trimisese pe adjutantul său,
locotenentul H11go Olson, să vadă despre ce era vorba.
Spera că erau ltm1i11ile ce semnalizau locul de adunare a
celo1· două batalioane ale Diviziei 8~. Olson nu se înapo-
iase şi Gavin era neliniştit. Locotenentul John Devine,
unul din ofiţeri, gol puşcă în rnijlocul apei, plonja după
baloturile cu echipament. ,,De cite ori ieşea la suprafaţă
spune Gavin , se ridica de parcă ar fi fost o statuie
de marn1t1ră albă şi nu puteam să nu mă gîndesc că nemţii
l-ar fi. curăţat dacă l-ar fi văzut'c
Deodată, din apă apăru o siluetă solitară. Omul era
11d leoa1·că, mînjit de noroi şi plin de mîl. Era Olson, care

133
 venea -să rapor.teze că.· .• · ,ar ·1n faţa lui Gavin şi a oameni-
lor săi, pe un rambleu înalt, se afla o • · ·e de cale ferată
ce şerpuia prin ,,mlaştini ; er~ pri:rna ştire bună din noap-
tea aceea. Gavin ştia oă în regiune singura cale ferată era
linia CherlJourg-Carentan,' care mergea de-a lungul văii
nului Merderet. Respiră. uşurat. fn fine, ştia unde se afla.
1ntr-o livadă de, .meri din împrejuri,nile· orăşelului
S·am.te-Mere-:Eglise, omul care trebuia să ocupe şoselele din
nordul localităţii · flancul capului de pod de pe plaja
Utah. · era chinuit de dureri pe care căuta să le ascundă.
Locotenent-colonelul Benjamin Va:ndervoort din Divizia 8~
îşi rupsese în cădere glezna, dar era f e1·1n hotărît să ia parte
Ia bătălie cu orice preţ~
II- u11nărea însă ghinionu-I. Intotdeauna îşi luase 1nisiunea
-în serios; poate eh.iar prea în serios; Spre deosebire de mulţi
alţi ofiţeri, Vand.ervoort, nu avusese nici o dată vreo f)Orecl~
amicală dată de solda · ~ şi nici nu îşi permisese, ca atîţia alţii,
vreo fa,,niliaritate· cu,, subalternii·· săi. Normandia avea să
schimbe toate acestea şi totodată- avea să facă din el', cum
a spus mai tîrziu generalul M:atthew B. Ridgway, ,,unul clin
cei mai bravi, cei mai aprigi şi curajoşi. comandanţi de
bătălii din cite am cunoscut vreodată''. Patruzeci de zile •

cu glezna ruptă avea să lupte cot la cot cu soldaţii,. a căror

încredere Vandervoort voia să o cîştige mai presus de orice.
Căpitanul Putna1n, chirnrgul batalionului lui Vandervoort,
încă furios de pe urma întîlnirii c-6. straniul paraşutist, îl
găsi pe colonel,. împreună. cu cîţiva soldaţi, în livadă. Putnam
îşi aduce foarte bine aininte de prin1a sa întîlnire cu Vander-
voort. ,,Şedea înfăşurat într-o pelerină de pi-oaie şi descifra,
la lumina lanternei, o hartă. M.-a recunoscut, m-a chemat
la el şi m-a rugat m şoaptă sii mă uit cît mai discret posibil
la piciorul lui. Se vedea bine că, glezna era ruptă. Voia nea·
părat să încalţe I-a loc gheata de paraşutist, pe care i-am
legat-o cît mai strîns ''. Apoi se ridică şi îşi luă puşca, folo-
_s_mdu-se de ea ca d'e o cîrjă. Se uită la oamenii din jurul
lui, făcu .,µn pas şi Ie spuse : ,,Haid:eţi să pornim l'' Şi o luă
înainte prin livadă .
.Ca şi paraşutiştii englezi în est, an1erican~i veseli sau
trişti, înspăi1nîntaţi sau suferinzi începuseră treaba pentru
care se aflau în Nor111andia.
. . .

f34
 Acesta a fost deci începutul. Primii invadatori din Ziua
Z, .aproape .optsprezece mii .de· ,americani, englezi şi cana-
.dieni, se af-lau pe :flancurile cîmpului 'de bătălie ·din Nonnan-
iia. Intre ,ei se ,întindeau cele cinci plaj:e ·,de debarcare şi
dincolo de zare ·înaimt:a -încet, ,dar sigur, (pute:rnica flotă de
debarcare, formată din. cinei mii d~ ·vase. FFimul -din ele,
·vasul american .,,Bayfield'', pe .care se afrla :.comandantul For-
ţei navale .U, cantraam·ixalµl ·_o. .J?. Mo0n, era la douăsprezece
.-'"'""oorii·le de plaja -U şi .se pxe.gătea să arunce ancora.
Inoetul ·cu încetul, uriaşul ;plan de debarcare începuse să
,se desfăşoare. Nemţii î·nsă rămîneau orbi, -şi aceasta din mai
multe ,motive : ·vr.emea ~rea, lipsa ·de a:v·i,oane . de ,cercetare (în
·şăptămînile .pireceden·te, ;nt1mai cîteva ~atunseseră dea~upra
zonelor de îmbarcare şi toate fuseS.eră doborîte), încăpăţîna.­
rea de a crede că debarcarea ttrehuia ,să aibă loc .1;3. Pas-de-
Calais, zăpăceala şi s.u.pra:pu.ne:rea d.iferitelor -lor comanda-
.mente, deseonside:rarea .m.esat' elor · destinate .Rellistenţei, toate
a~estea au avut rolul lor. n ·noaptea resJ;>ecti,-~ă, chiar şi
staţiile de .radă,.- ·i-aµ lăsat în pană. ·Cele cai;_e nu fu,seseră
ihombardate au fost ·dezorientate de av.ioaneJe aliate ce zb\1-
•

rau Ia mică înălţime :de:a lu,ngul. coastei, ·arunt~înd .pacl1ete

mtregi. -de ,.,-w·, ows'' . fişii ,lungi c;le ,star1io1 care avea11
proprietaţea ·.de .a ·voala ·--ecranele. ,G) singu1~ă statie a transmis
;un xapoi:t .: pe clanalul ·Mînec:ti :nu se observă decît ,,un ·trafic
obişnuit''.
Trecuseră mai ·bine· de două ·ore de la aterizarea primilor
,paraşutişti. De-abia atunci, comandanţii germa.ni din Nor·
mandia începură să„şi ·.dea sean1a ,că -se ·petrece, fără îndoială,
ceva i.J;np.o.rta11t. ;Unul cite runul, 1~ parveniră -primele rapoarte
şi ·încet, ca un bolnav cai:e se tvezeşte ,din anestezie, nemţii,
în 6fîrşit, deschiseră ochii.

,Jn picioare, ,în -faţJ unei mese ,lungi, generalul Erich

1

Marcks studia hărţile strategice întinse în faţa lui. Era în-

conjurat de statul său a,a.jor. De la aniversa1·ea sa, ofiţt::rii
nu ..} părăsiseră nici o cUp~, şi l-au ajub}t să adune documen-

135
taţia nec-esară pentru exerci·ţiul de la Rennes. Din cînd în
cînd, generalul ce1·ea cîte o l1artă supli ,nentară. Şeful cerce-
tării, maiorul Friedrich Hayn, avea i1npresia că Marcks se
pregătea pentru acest Kriegsspiel ca pentru o bătălie adevă­
r~tă, nu ca pentru o teoretică debarcare în Normandia.
In mijlocul discuţiei sună telefonul. Cînd Marcks ridică
receptorul, conversaţia se întrerupse. 1-Iayn îşi aduce aminte
că ,,deodată generalul înţepeni''. Făcu semn şefult1i de stat-
major să ridice al doilea receptor. La telefon era generalul-
maior Wilhelm Richter, comandantul Diviziei 716; care ocupa
sectorul de coastă lingă Caen. ,,Au fost lansaţi paraşutişti la
est de 01·ne îl anunţa Ricl1ter pe Marcks. Se pare că
în apropiere de Breville şi de Ranville... de-a lungul lizierei
de nord a pădurii Bavent... ''
Acesta era primul rapor·t oficial despre ,atacul aliat care
aj11ngea la un stat major german. ,,Ştirea · îşi aminteşte
IIayn ne-a lovit ca un tră.snet~'. Era exact ora 2 şi. 'N 1ni-
n.11te noaptea (ora britanică).
~1a1·cks telefonă imediat generalului-maior Max Pemsel,
şe.ful de stat-major al Armatei 7. Noaptea) la ora. 2 şi 15 mi-
nute, Pen1sel puse această armată în Alarmsruffe II, stare
de ala1·mă · de cel mai înalt grad. Trecuseră patru ore de cînd
fusese interceptat al doilea mesaj Verlaine. Armata 7, în a
cărei zonă începuse debarcarea, fusese, în sfîrşit, pusă în
sta1·e de alarmă.
Pemsel nu voia să-şi asume nici un risc. II trezi pe co-
ma11llantul A1matei 7, generalul-colonel Friedrich D-ollmanr1.
,,Domnule gen.erai _ îi spuse Pemsel , mi s.e pare că
a î11ceput i11vazia. Puteţi veni aici cît mai degrabă?''
Pe cînd punea 1·eceptorul în furcă, Pemsel îşi aminti de-
odat·ă t1r1 l11c1·u : printre nttmeroasele informaţii pri1nite de
la serviciile secrete în cursul după-amiezii fusese şi una de
la un agerit clin Casablanca, î11 care se preciza că debarcarea
va avea lc>c în Normandia. în ziua de 6 iunie.
'

În tunp ce Pemsel aştepta sosirea lui Doll.n1ann, Corpul

84 rap<)rtă din nou ,, ... Au avut loc paraşutări lingă Monte-
•

bo11rg şi Saint-Marcot1f (în peninsula Cotentin) ... Lupte lo-

cale au şi fost angajate'' Pemsel _chemă de îndată pe şeful
1

- ----- ·-·---------·--
1 Au existat numeroase controverse cu privire la ora exactă la
c::11·e au reacţionat germanii la invazie şi cu privire la mesa.fete transmise~.
de la ttn stat major la altul. Cînd am început cercetările, g;enerahtl-co-
lc)r1el Franz Halder, fostul şef al Marelui stat-n1~jor german (actual-
mente ataşat la secţia ele istorie a a1·matei americane din Gennania),
'

136
 de stat-major al lui Rommel, ge11e1·alul-1naior d1·. II,ans Spei-
del, la G:rt1pul· de annate B. Era ora 2 şi 35 de minute. .
Cam în acelaşi timp, generalul Hans von Sahnuth de la
statul major al Armatei 15 de lîngă frontiera belgiană în-
ce:ţca să obţină informaţii din ·sursa directă. Cu toate că .grosul
armatei sale se afla departe -.de sectoarele atacate, una din
divizii, 711, de sub comanda generalului-maior Josef· Rei-
chert, ocupa poziţii la est d·e 1·îul Orne, pe linia de despăr­
ţire dintre Armatele 7 şi 15. Sosiseră deja cîteva mesaje de
la Divizia 711. Unul din ele raporta că au fost lansaţi para-
şutişti lingă ~tatul major din Cabourg ; un altul preciza că
începuseră lt1pte peste tot în jurul postului de comandă. ,
Von Salmuth hotărî să se informeze personal. Ii telefonă
lui Reicl1ert. ,,Ce dracu, se î:p.tîmplă la voi ?'' înt1·ebă el.
,,Domnule general răspunse Reichert cu glasul stins
- , dacă-mi permiteţi, pot ~ă vă dau ocazia să vă lămuriţi
singur''. După o scurtă pauză, von Salmuth distinse limpede
răpăitul mitralierelor.
,,Mulţumesc'', ·spt1se von Salmuth şi închise telefonul.
La rîndul său, el che1nă i1nediat Grupul de armate B şi
raportă_ că_ ]a statul major al Diviziei 711 ,,se auzea zgomot
de bătălie''.
T·elefoanele aproape simultane primite de la Pen1sel şi
, 1 on Salmuth au fost primele veşti. sosite la statul major al
lui Rommel despre ofensiva aliată. Să fi fost oare aceasta
debarcarea la care se aşteptau de atîta vreme? Deocamdată
nimeni de la Grupul de armate B nu putea să se pronunţe. '
Consilierul 11aval al lui Rommel, viceamiralul F1iedricl1 Rt1ge,
îşi aduce aminte cu precizie că, rapoartele anunţînd paraşu­
tări de trupe aeropurtate se î11mulţeau, dar ,,unele din ele
pretindeau că ·sînt doar ma11echine deghizate în paraşutişti''.
În parte, era adevărat. Pentru a-:i deruta şi mai mult pe
germani, aliaţii lansaseră într-adevăr, în sudul zo11ei de de-
barcare din Normandia sute de manechine de cauciuc foarte
verosimile, îmbrăcate ca nişte paraşutişti. La fiecare 1nar1e-
chin erau. ataşate un număr de petarde care explodat1 în
atingere cu pămîntul şi dădeau impresia unor descă1·cări de
·------,--------------
•

mi-a spus : ,,nu trebuie crezut nimic în legătură cu ce s-a petrecttt

la noi decît dacă concordă cu jurnale!~ oficiale de operaţii ale clive·r-
selor state majore''. Am 111·1nat sfatul lui. Toate orele menţionate (c~on-
fo1111 orei britanice), rapoartele şi telefoanele în legăt11ră ct1 ope1·atiile
gr.1·1nanilar provin din ace.c;te s11r~P..

t .,7
arme uşoare. Timp- de pest-e trei ore, cîteva din aceste ,mane·
chine îl făcură pe generalul Marcks să- creadă că paraşutiştii,
atet·.izaseră la Lessay, la vreo treizeci de kilometri la'" sud
de punctul său de co .· dă.
Au fost momente manii şi derutante atît pe.mau ştatul
majof al lui von Rundstedt la OB West, la Paris, cît ;Şi;.?9ntru
ofiţerii. lui Rom;jnel · •. La Roche-Guyon. Soseau ,·neîncetm:
rapoarte, de peste tot în. acelaşi timp rapoarte ades.ea
• e. •1· • •
....... • e t ;i.,d '""" .J. t I•
inexact e, ~eon ,1n1Rw 1gi · • · · ş1 1na1 o,.,. eauna co1.:u..ili':t.Ut'C ·orn.
4,.., - • .

Sta . major al Lu!ţwaffe-i de la ·Paris anunţa că ,;cinci.:.

.. · ec1. d
. aiz
zec1-.ş .
. e avioane b'·1,not " dreapt'-'a spre penms
·. oare '' se 1n • ·
Cotentin şi că ,,în apropiere de Caen '' -aterizaseră aşutişti.
Statul major al a,·airalului Theodor KTancke . · .in.egrup-
penkommando West , -confirrnînd că aterizaseră paraşutişti
en ,ezi, atrăgea atenţia cu oarec-are nervozitate că iJJ.a111icul
se a fl a.., 1n
" apropierea
. uneia . di·n.,b a:1:e-r11 . le ·.de coas;t'"'a, apo1•
. . . 'le s-a
adăuga că ~,o parte din ·paraşutişti sînt manechine rle paie''.
Nici un raport nu me11ţiona nimic despre .p.aB."aş:atiştii ame-
r1ca.n1
• I • l c t tin t t
peninsu a o en . , cu oa e ca, m momentu·
• V A l
acela, ba.teria -navală de la Saint-Matcouf, situată chiar în-
aprqpiere de plaja Uta:h, inf1?1·1nase deja statul major din
Cherbourg că fuseseră luaţi prizonieri vreo doisprezece ame-
ricani. La cîteva minute dt!pă primul său mesaj, statul major
al Luftwaffe„i transmitea prin telefon alt raport, în care
anunţa că fuseseră semnâlaţi pataş.utişti în apropiere -·de
Bayeux. In realitate, în· acea regiune nu fusese lansat ·nd:ei un.
paraşutist.
La a.1nbele state 1n.ajore„ ofiţerii încercau cu desperare s:ă
tragă o concl11zie în legăhtră cu brusca apariţie pe ·hărţile
lor a nenur11ăr,ate puncte roşii. Ofiţerii de la Gr.upul ele ar-
mate B telefonară celor de la OB W es.t, î111p1·eună examinar~
amănunţit situaţia şi ajun.seră la concluzii . · tre„ cai:e înltlte,
în lumina celor ce se petreceau în realitate, par cu totul de
necrezut. De,· pildă, maiorului Doertenbach, locţiitorul şefului
secţiei cercetare de la 013 W est, i se spusese, cînd ceruse
Grupului de armate B un raport, că ,,şeful de stat-major
privea situaţia cu calm.:, şi că ,,este posibil ca paraşutiştii
semnalaţi să fie ecl1ipajul vreunui bombardier :doborît'~
Armata 7 nu era de aceeaşi părere. :La or~ 3 din1ineaţa,
Pemsel ajunse la convingerea că Schwerpunkt-ul efortul
principal al invaziei era îndreptat asupra Norm · ·· iei.
Hărţile lti.i indicau paraşutişti la fiecare ·extremitate a secto-
rului ooupat de Armata 7, de la peninsula Cotentin pmă la
est de Orne. P:r:_1n,ctele navale din Cherbou1·g ·trimiseseră, d~
asemenea, rapoarte .foarte alarmante. Posturile de ascultare·
ş1· ra.d aruril "' o mişcare
·. e reper~era. . d• e nave .1n
" estuaru1· S·. ene1..
Fentru Pemsel · nu mai exista nici 1lln dubiu ·. debarcarea;
începuse·. Ii telefonă lui . •· idel. ·
·p · . . u·
,, . araşutar · e spuse e: ·
1· r· · ·
cons 1tu1e prima aza ·· a: f "
· . . · · t· t ·M·
unei 1mpor an e. a"'~1um ma·m1ce· . • •. · • '' A . -.. .1":.t "
pe1· .c:c.u~uga ~ ,, e peD
mare se aud zgomote. de motoare'c. Dar Pemsel nu reuşi
să-l convingă pe şeful de stat-major al lui Rommel. Băs­
prm·sul lui Şpeidel3 trans:cris în registrele Ar.tl1atei 7, fu că
· ţ.1a are 1nca
,,opera " "" un ca:ract er Iocal'' . A.·precierea · sa asup1·a
situaţiei, comnn·icată att1nci lui Pem:Sel şj care .figureazăf în.
jurnalul de război al Armatei 7, s-una : ,,Şeful de stat-majo.r,
al Grupului de arJ!late B socoteşte că, pentru moment, nu e
cazul· să .., ,,se considere această operaţie ca fiind de mare
anvergura·· .
In tiu1p ce :Pemsel discuta la telefon cu Speidel, ultimii
pa1·aşutişti. din c~i optsprezece mii de oameni angrenaţi în
ofensiva aeropurfa,tă aterizau· pe peninsula Cotentin. Şa~­
zeci şi nouă, de planoare· transpartînd oameni, arme şi ma-
te1·ial greu ·treceau în acel. moment frontiera Franţei., în„
dreptîndu..;se spre zo11ele britanice de aterizaj de lingă Ran-
ville.. Iar la, dollă&prezo,e · n1ile în largul coastei normande,
" .f a ţa celor cm.ci
1n · · · p,1·aie
· d e · deuatcare,
1i.. ·;-, Anqon·'' „ nava„
coma*dant a Foiţelor speciale O, · ayilionul contra,i:rniralului
Jolm ~- Hali,. îşi arunca ancora. n urma ei soseau în 1·în-
duri sttinse navele purtătoare de trupe, care aveau să con-
stituie pri 1nul val de asalt cu destinaţia plaja Omaha.
1

In La Roche-Guyon însă, nimic nu i:ndica deoca,mdată

amploarea ofensivei. aliate„ iar la Paris, OB 'West confirmă~
prinîa apreciere a ·lui Speidel as-t1p1·a situaţţei. Capabilul şef
al direcţiei ope1·ative a lui von Rundstedt, generalul-locote-
nent Bodo Zimmerrnan:n, informat despre conversaţia tele-
•

fonică avut~ -de Speid:el cu Pemsel, tti:mise un prim mesaj

ce concorda cu acela al lui Speidel : ,~Direcţia. ·operativă -de
la OB West· consideră; că nu este vorba de o ofensivă aero·
purtată ele anvergură, mai ales ·-dat fiind faptul că coman-
damentul forţelor navale din Vest (statul major al lui Kran-
cke) â raportat că inamicul a lansat manechine de paie''.
Aceşti ofiţeri nu pot fi învinuiţi pentru că s-au înşelat
atît de grav. Erau la kilometri distanţă de zona de luptă şi
nu se puteau baza decît pe rapoartele ce le parveneau·. Aces-
 •
.tea erau atît de li.·agmentare şi atît de derutante, încît .nici
cei mai lucizi şi expe1·imentaţi ofiţeri nu-şi pt1teau forma o
opi.nie JJ1·ecisă despre a1nploarea ofensivei aeropurtate şi,
cu atît mai mu.lt, să-şi dea seama că ea făcea parte dintr-un
ma1·e plan de ansa111hlu. Dacă aceasta era debarcarea, ţinta
ei era oa1·e Normanclia? Numai Armata 7 părea să creadă
acest lucru. Atacurile paraşutiştilor puteau fi numai o di-
versiune avînd ca scop să dis·tragă atenţia de la adevărata
ofensivă împotriva puternicei Armate 15, de sub comanda
ge:tterc11.l11t1i ·Hans von Salmuth, .de la Pas-de-Calais, .:toată lumea
a\rîncl cc>11\1ingerea că acolo vor deba1·ca aliaţii. Şeful statu-
lui-1n·~1.jo1· al Ar111atei 15, ge11eralul-maior Rudolf 1-Iofmann,
e1·a atît dt"- (~onvins că ofensiva principală avea ca ţintă sec-
tc)rt1l său, încît îl cl1e1nă pe Pemsel şi puse rămăşag cu el
pe <> 1nasă de pomi11ă că avea drepta·te. ,,Acesta este un pariu
pe (~a1·e, c~u siguranţă, o să-l pierdeţi'', îi răspunse Pemsel.
Tcltu~i, î11 acel moment, nici Grupul de armate B, 11ici OB
W.est n11 aveau st1ficiente dovezi pentru a trage vreo c·on-
clu,zit~. AJar111a1·ă sectoarele de coastă şi ordonară luarea de
măst11:·i împ<Jtriva atacurilor pa1·aşutiştilor. Apoi toată lumea
aştept-<1 S<1sirea unor informaţii suplimentare. Altceva nici nu
se~ putea face.
Peste tot în N <>rmandia, rapoartele şi mesaj.ele îhcepură
să curgă p1~oi la punctele de comandă. Pentru unele di~
vizii, o primă problemă a fos·t regăsirea propri,ilor lor .co-
mandanţi generalii care plecaseră la Kriegsspiel, la Rennes.
Majoritatea au fost repede găsiţi, ·dar fu cu neputinţă să se
dea de· urma a d<>Î dint1·e ei generalul-locotenent Karl
von Sch.lieben şi generalul-maior Wilhelm Falley, care co.;
ma11dau amîndoi divizii cantonate în peninsula Cotentin. Van·
Sc~l1lieben dorn1ea la hotel la Rennes, iar Falley era încă pe
drlim. e
Amiralul Krancke, comandantul forţelor navale din vest, '

era plecat într-o inspec:ţie la .Bordeaux. Şeful său de stat-major

îl trezi în camera sa de hotel şi îl anunţă: ,,Au avut loc.
paraşutări în apropiere de Caen. OB W est susţine 'eă este
V<>rba numai de o diversiune, şi nu de adevărata debarcare,
dar noi a1n reperat vase. Cred că de această dată este într~a„
devăr vo1·ba de debarcare''. ·
K1·ancke alarmă imediat cele cîteva unităţi de o.are dis-.
p1111ec1 şi o porni de îndată ]a drun1 spre Comandamentul
să11 <li11 Paris.

140.
 Unul din oa1nenii care a·u primit ordinele l11i la Le
Havre era o figură legendară în marina ge1·mană. Căpitanul
de corvetă Heinrich Hoffmann devenise vestit ca co1nandant
de vedete rapide. De la începutul războiului, puternica şi
rapida sa flotilă de vedete ·torpiloare .colindase în lung şi în
lat Canalul Mînecii, atacînd toate vasele ce-i ieşeau în cale.
Hoffmann se distinsese, de asemenea, cu ocazia raidului de
•

la Dieppe şi escortase, cu multă îndrăzneală, crucişătoarele

germane ,,Scharnhorst'', ,,Gneisenau'' şi ,,Prinz Eugen'' în
dramatica 101· traversare de la Brest în Norvegia în 1942.
Cînd îi parveni mesajul de la co1nandament, Hoffmann
se afla în cabina sa de pe vedeta-torpiloare ,,T-28'', nava-
comandant a Flotilei 5,. pregătindu--se să plece într-o ope-
raţie de minare. Convocă imediat pe comandanţii. celor-
lalte nave. Erau ·toţi tineri şi, cu toaţe că Hoff1nann îi pre-
venise că ,,este cu siguranţă vorba de debarcare'', ei nu se
arătară de loc surprinşi. Se aşteptau la această veste. N11n1ai
trei din cele şase nave erau gata, dar Hoffmann ntt ea
aştepta armarea cu torpile a celorlalte. Cîteva minute mai
tîrziu, cele trei nave mici părăsiră portul Le Havre. Pe
puntea lui ,,T-28'', cu bereta albă de ma1·inar dată, c:a de
obicei, 1Je ceafă, tînărul căpitan de treizeci şi patru de ani
scruta întunericul. Era urma·t de celelalte dol1ă vase, care
repetau fiecare manevră făcută de călăuza lor. G()neau în
noapte cu o viteză de peste douăzeci şi trei de noduri în
calea celei 1nai giga11tice flote adu.nate v1·eodată.
Ei, măca1·, erau în plină acţiune. Dar cei rnai dert1taţi
oameni din Normandia în noaptea aceea au fost ct1 sigu-
ranţă cei 16 242 de soldaţi bine pregătiţi ai 1·edutabilei Di-
,,izii 21 blintlate, care făcl1se parte din celebrul Afrika Korps
al lui Rommel. Impînzind satele, cătt1nele şi pădu1·ile pe o
distanţă de treizeci. de l<:ilometri la est de Caen, aceşti oa-
meni se aflau aproape la- ma1·gir1ea cîrnpului de lu1Jtă. Era
singu1·a divizie de blindate din i111ediata ap1·opie1·e a zonei
britanice de debarcar_e care ar fi putut să intervină iIIJediat
şi singura care într-aclevă1· avea experienţa luptei.
De la înce1Jt1hll alarmei, ofiţerii şi trupa stăteau ·lîngă
tancurile sau transportoarele lor bli11date, cu moţoa1~ele du~
dt1ind în aştepţarea ordinului de plecare. Colo11elul Herma1l1·1
von Oppeln-Bronikowski, comandantul regi1nentului ele
tanc11:r:i al diviziei, nt1 p11tea să-şi explice întîrzierea. F11sese
trezit puţin înainte de ora 2 noaptea de ge11eralul Eclgar
Feuchtinger. c~o1nandar1t11l Divizie( 21 blindate, care îi sp11-
sese cu sufletul la gură: ,,Oppeln I lnchipuieţi .I E de ne-
crezut I . . debarcat, I'' Apoi îl puses~ pe Bro . · owski la
curent cu situaţia şi îi spusese că, de îndată ce va :pll'i:ini. ordi"'
nul de atac, divizia va trebui ,,să cureţe zona cup.tinsă între
Caen şi ţărmul mării''. Dar nu venise nici un ordin. Ofu ce.
în ce mai furios. şi -mai nerăbdător,, :Bronikowski continua să
aştepte. ~·
La cîţiva kilometri depărtare, locotenent.-colonelul Pril-
ler de la Luftwaffe pri,nea cele mai uluitoare rapoai;le. Se
culcase pe. la ora. 1 n~aptea, în aeroportul acu:in pustiu al
Reginientului 26 de vînătoare de lingă Lille, după ce cinase
în societatea sergentului Wodai-czyk din brigada sa. Îşi îne„
caseră furia împotriva comandaJnentului Luftwaffe-i ele la
Lille în cîteva sticle de coniac bun. So11eria telefonului îl
trezi pe Priller dintr-un somn adînc, risipind fummile be,ţiei.
Avu i1npresia că sună undeva, . departe. Se deşteptă cu greu
şi pipăi noptiera înainte de ·a da de aparat.
Era chemat de statul major al Corpului 2 de aviaţie.
,,Priller . îi spuse ~ ofiţer de la secţia de operaţii · ;.
se pare că are loc un fel de debarcare. Te-aş sfătui să-ţi pui
regimentul în stare de alarmă''
Oricît era de adorn1it, Pips Priller simţi că-i sare muş„
ta1·ul. în ajun; după-amiază, cele 124 de avioane de Sl.lb
comanda sa părăsiseră regiunea Lille, şi iată că de ceea ce
îi fusese fri-că nu scăpase. Violenţele de limb,aj ale lui Priller,
aşa cum -îşi aminteşte el însuşi, nu sînt reproductibile, , dar t.
dl1pă ce-i spt1se· interlocutorului său părerea lui despre statul
n1ajor al corpului de 3trmată şi despre întreg comandamentul
Luft,v·affe-i, asul aviaţiei de vî11ătoare urlă ,,Pe cine dracu
să pun în sta1·e de alarmă ? Eu sînt al§lrmat I Wodarczyk,
de aseme11ea I Dar ştiţi bine, capete pătrate ce sînteţi, că
11u mai am decît două nenorocite de avioane!'', ~pă care
trînti cu ft1rie receptorul în fu1·că. . ·
Cîteva mjnute mai tî1·ziu, telefo11ul sună iar. ,,Ce mai'
•

e ?'' · urlă Priller. Era acelaşi ofiţer. _,,Pragă Priller. îi

sp,ise ,acesta , îmi pare foarte rău. A fost o eroare. Nu ştiu
cum, dar a.rn primit un raport greşit. Totul e în regulă, 'nu-i
nici o debarcare<,. Priller era atît de furiqs, că nici nu putu
să-i răspundă. Ba, mai mult, îi fu imposibil să mai adoarmă„
în ciuda zăpăcelii, a şovăielilor şi a lipsei de hotărîre
a comand~mentelor, soldaţii germani care intrară în contac.~t
direct cu inamicul reacţionară rapid. Mii de oameni erau
dej,a în mişcare şi, sp1·e deosebire de generalii de la Grupul

142
de armate B şi OB West, ei nu s-au- îndoit 11ici o clipă că
invazia ·începuse. Mulţi ~intre eî porniră să respingă·. ofen-
siva în încăierări izolate, 'corp la corp cu inamicul, de eum
căzuseră din cer primii paraşutişti englezi şi americani. Alte
mii, în stare de alarmă, aştepta~ îndărătul for1nidabilelor 101·
f ortîficaţii de coastă, gata să respiI1gă duşmanul din orice
parte ar veni. Erau -îngrijoraţi, dar în acelaşi ti:mp hotărîţi.
La comandamentul Armeţtei 7, unul din puţinii generali
care nu-şi pierduse capul îşi adună statul-maj;or~ In can1era
cu hărţi ·puternic luminată, generalul Pemsel vorbea ofiţerilor
săi cu o voce tot ab"t de calmă şi rezervată ca de obicei.
Numai cuvintele pe care le rostea trădau îngrijorarea lui.
,,Domnilor le spuse el , sînt convins că debarcare! va
începe în zori. Soarta noastră depinde de felul · · · vom
lupta astăzi. Vă rog pe toţi să faceţi toate eforturile posibile
şi să vă daţi toată osteneala".
In Germania, la opt ·sute de kilometri depărtare, omul
care ar fi putut să-l susţină pe Pernsel singurul ofiţer
care cîştigase numeroase bătălii graţie darului său deosebit
de a vedea limpede în situaţiile cel mai încîlcite dormea
fără grijă. Grupul de armate :B ntt considera situaţia atît de
gravă, .înclt să.:J recheine pe feldmareşalul Erwin Rommel.

. Sosiseră deja pritnele întăriri ale trupelor aeropurtate. ln

sectorul Diviziei .6 aeropurtate britanice aterizaseră 69 de
planoare, dinţre care. 49 în apropiere de Ranville, la locul
prevăzut. Alte unităţî aeropurtate · · mici aterizaseră mai
de.vreme ş.i anume forţele maioru!ui Howard lîngă poduri
şi o fo1-maţie care transporta echipa1nentul greu al diviziei.
Aci1.1n însă sosise trenul principal de planoare. Pionierii făcu­
seri:i, treabă bună. Nu avuseseră timp să degajeze comp],et
întregul. teren de aterizaj, dar dinamitaseră suficient de multe
obstacole pentm ca planoar~le să aibă. unde să se aşeze.
După sosirea planoarelor, zona de aterizaj avea un aspect
f antas·· · 1 ..
·. a 1umma unn, ·ai
t ic. L "fi·... . .. tir ' t t d
.zis ca e un c1tn1 · pic a .· ·e
Dali. Peste tot, numai aparate distruse, cu aripile făcute

143
praf, cu ca1·li11gele tu1·tite, cu fuselajele straniu răsucite. Nu
părea posibil ca cineva să fi supravieţuit unui asemenea
cataclism. Cu toate acestea, numărul de victin1e a fost foarte
mic. Pierderile pricinuite de ti1·ul artileriei antiaeriene fuse-
seră mai mari decît pierderile suferite la ate1·izare.
Trenul de planoa1·e adusese p-e comandantul Diviziei 6
aeropurtate~ generalul.,.maior Richard Gale, cu statul său ma-
jor, alte trupe, echipament g1·eu şi importantele tunuri anti-
tanc. Oamenii care se revărsau din planoare credeau că vor
nime1·i stih ti1·ul st1sţinut al ina1nicului ; cînd colo, dădeau
peste o ciudată linişte pasto1:ală. Sergentul Jol1n I-Iutley, care
pilota un Horsa şi se aştepta să nime1·ea.scă î11 plin, foc,
îl şi prevenise pe secundul său :
.,,Sări cît poţi de repede ÎIT1ediat ce- am ati.ns solul şi
repede-·te în cel mai a1J1·01Jiat adăposţ''. J Dar 11u e1·au alte
semne de bă.tălie decît. îndepărtatele lumini multicolore ale
trasoarelor ş_i pîrîitul mitralierelor care răzbătea dinspre
Ranville. În jt1rul lor, un roi de oameni care scoteau ma„
teriale de sub planoarele prăbuşite şi ridicau pe jeep-uri tu-
nurile a11titanc. Acum, că se vedeau pe pă1nînt, do111n.ea cl1iar
o atmosferă de veselie. Hutley şi g1·upul lui de oru.neni stă­
teau în carlinga cit1ruită a planorului, bî11d o ceaşcă de ceai
înainte de a porni spre Ran·ville.
La cealaltă ext1·en1itate a cîmptilui de bătălie dii1 Nor·
1nandia, în pe11i11sula Cotentin, soseau pri1nele trenuri ·de
planoare a1nericane. Generalul de brigadă adjunct Dqn Pratt,
cel care în Anglia se speriase atît de tare de cl1ipiul arun-
cat pe patul său, ocupa locul pilotului secund în pri.mul
planor al Diviziei 101. După unii 1nartori, P1·att ,,se bucura
ca tm copil'', era prima sa călătorie cu planorul. În urma lui,
remorcate de avioane Dakota, venea un şi1· de cincizeci şi
două de planoare, în formaţie de cîte patru. Planoa1·ele trans-
po1·tau jeep-uri, tunuri ,1ntitanc, t1n întreg spital de cam-
panie şi chia1· un mic buldozer. Un Nr. I enorm era zugră­
vit pe botul planorult1i iui P1·att. Un imens ,,Şoim urlător'',
emblema Diviziei 101 şi un drapel american împodobeau
învelişt1l de pînză de fiecare parte a cabinei de pilotaj. Chi-
rurgul Emil Natalie, care făcea parte din aceeaşi forma-
ţie, p1·ivea exploziile proiectilelor şi camioanele în flăcări
de pe sol, care păreau ,,un zid de f.oc venind în întimpi-
narea noast1:ă ''. Agăţate î11că de remorcherele lor, planoarele
se legănau în văzduh peste tirul de barai, ,,destu.l de dens
spre a putea ateriza chia1· pe el''.

141
 Spr_e deosebiJ.·e de avioanele cu paraşutişti, plan(>a1·ele
veneau dinspre canal şi se apropiau de peninsulă dinspre
est. Cîteva se~unde după ce trecuseră linia de coastă, soldaţii
văzură luminile zonei de aterizare de la Hiesville, la şase
kilomet1·i de Sainte-Mere-Eglise. Una cîte una, frî11ghîile de
re1norcare, di11 ·nailon, lungi de 'trei sute de .metri, se des·
prinseră şi planoa1·ele coborî1·ă şuierînd. Planorul în care se
afla Natalle depăşi zona de aterizare şi era gata să se pră­
buşească î11t1·-un cîmp semă11at cu. ,,sparanghelul lui Rommel''
-- şiruri de stîlpi masivi înfipţi în pămî11t pent1·u a î1npiedţca
ateri.zarca planoarelor. Stînd într-un jeep, în i11te1·iorul pla-
norului, Natalie p1·ivea afară printr-una di11 ferestruici. 17as-
c:fnat şi îng1·ozit, văzu cele două aripi rupîndu-se şi 1 stîlpii
defilînd prin faţa ochilor lui în cea mai mare viteză. U1·n1ă
o trosnitură grozavă şi planorul s'e frînse în două drept
în spa·tele j@ep-ult1i în care se afla Natalie. Acesta~ după
propria-i relatare, ieşi ,,din· plano1· cu cea mai ma1·e uşurinţă ,t.
Ceva mai încolo zăcea carcasa planorului Nr. 1.- Alune-
case pe un tăpşan în pantă, fără ca frînele să-i poată în„
•

cetin;i. goana nebună de o st1tă cincizeci de kilomet1·i pe

oră, şi· se zdrobise într-o îngrăditură. Pe pilot, Na·talle îl găsi
zvîrlit afară din cabină într-un tufiş, cu amîndouă picioarele
rupte.
.
Generalul Pratt fusese omotît '
pe loc, tt1rtit sub sche-
Jetul .carlingii. Era primul general mort în Ziua Z.
P1·att a fost unul dint1·e puţinii care au pierit în cursul
operaţiei de ateriza1·e a Diviziei 101. Aproape toate pla11oa-
rele diviziei au aterizat pe terenul de la Hiesville saµ în
apropierea lui. Cu toate că mai toate s-au sfărî1nat complet,
materialul a sosit oarecum intact. A fost o realizare remar-
•

cabilă. Puţini dintre piloţi efectuaseră înainte mai mult de

trei sau patru aterizaje. de ant1·enament, şi toate în tin11)u]
zilei •1

1 E1·a ma1·e lipsă de piloţi de planoare. ,,La u11 1no111ent dat --

•

spunea gene1·alul Gavin , am c1·ezut că n-o să avem niciodată destui.

În timpul debarcării, toate locurile de piloţi secunzi au fost ocupate
de soldaţi din trupele aeropurtate. Oricît de necrezut ar păJ.•ea,
soldaţii aceştia nu fuseseră instruiţi nici în materie de pilotare, nici
de aterizare a planoarelor. În noaptea de 6 iunie, unii s-au văzut alături
de u:,;i pilot rănit sau avînd răspunderea unui planor plin de soldaţi,
într-un nemaipomenit tir de baraj al artileriei antiaeriene. Din fericire,
tipul de planoare pe care îl foloseam nu era prea greu de pilotat. Dar
să faci lucrul acesta pentru prima oară şi în toiul lttptei este o în.~
cercate atît de grea, încît P,înă şi cei mai convinşi atei ajungeau să
cea,ră ajutorul lui dumnezeu '. ·

145
 Daci Divizia 101 a avut noroc, nu se poate spune ace-
laşilucru des.pre Divizia 82. Lipsa de expe:vienţă a piloţilo1
a constituit un dezastru .aproape total şi era cît pe""aci să se
ducă de rîp:ă ;toate cele cincizeci de planoare. Nici jumătate
. f ..,.;~ . .
d m - orrnaF .nu reuşira sa a1unga . n zona . e a er1zare pre·
u u ·• î
u d t .
" t"a, I· a nord. -vest -·.d· e ·s·
vazu . te-
· atn . ~:i.v.1e1:e-
~,r, r..g1·1se- ; ·i:estu1 n1menra
~ . ' ..
e, u_;,;f•t ' cl'-'.J•
i:n -mgrau1 uri sau pe ; · auiri, cazura ·1n x1ur:1 sau se 1mpu.l.-
A ' . V V I\ o A A .,....._

moliră 1n .ml
. ,. A
-.. · aşt1nil
• •
. ' e :r1u
A
. lu1 Merd eret. ·Matei:1aIul
• ... ·
.· •. ş1 veh. icu1e1e,
·• . • . • ·

de care era atîta .nevoie, se r,isipiră .care încotro, iar pierderile

în oameni au fost .foarte grEjle. ·tn 1primele ni:inute au pierit
optsprezece ··piloţi. Un plan·or încărcat cu ,o.an1eni trecu drept
pe deasupra capului căpitanului Robert Pţper din Regimen-
tul 505 şi, sub ochii Jlui :îngroziţi, ,,se izbi de ~coş.ul .unei case,
fu proiectat în curte, se ,dădµ de cîteva ori jpeste cap, apoi
se zdrobi . de un -· masiv de piatră. Din carcasa sfărîma.tă
't
nu s-a anz1 n1c1 .macar un geama: .• .. '"' V.fee

P e.r1 t·,·u -D' · · o',2, care era· 'atît

-· 1viz1a 0
· - ·de gra"'b't"" ' . .
·. 1 a, r1s1p1rea ·.ere„
.
nului său ide :planoare a însemnat o calamitate. A ,fost ne-
.. d A tr ·•
,voie · e ore 1n .· eg1 .ca •sa ,se recuperate ş1 sa -se a u:ne ce e
U
I
d V l
" t . . t . ·1 I .
c1teva ~uaur1 ~1 -ma er1a u .-care m.ai 1era m s are · -'tl'Da. . nWle . " t b " I . . . .
.timp, .soldaţii au trebuit să ·Inf)te numai ,-cu armele 10(:} care
le ~veau asupra_ lor. Da:r, la .drept vorbind, 13e ·. · paraş.u­
tişti nu era m1 . lu€ru nt>.obţşnuit ; de .reg\1.lă, pînă Ia sosirea
trupelor de schinîb, ei lu.ptau cu ce aveau la îndemînă.
Oamenii din Divizia 82 .oct1pau acum spatele capului de
pod aerian podurile de ,pe Donv'e şi Merderet · şi res-
pingeau deja primele contraatacuri ger111ane. Aceşti paraşu­
tişti '·DU aveau mei \ve1rlo-ule, nici ~tunuri ~nfilţanc, ci doar
cîteva :bazooka, cîtev:.a mitraliere şi aruncătoare ,de mine. Şi,
ceea ·ce ·era mat rau,, .nu aveau ,ruc1 ·un '.ID:tJ a>-c · · e transm,1sit1:m.
·• V • • •1 • d • 1 1

Nu ştiau .ce se Î1iltîmplă în jur, ce pCDz.iţii .-fusei5etă ocupate, tO.e

obiective fuseseră capturate. A.cel~şi lucru '.Se petFecea şi -cil
cei din Divizia 101, doar că sorţii le cruţaseră cea mai mare
parte din echipament. Soldaţi.î din ambele divizii erau încă
izolaţi şi împrăştiaţi, dar grupuri ·mici porni.seră dej:a să dea
asaltul asupra obiectivelor -principale şi punctele ·fortificate
·începuseră ·să cadă. _
SUl!J
1... prLvirea
• • l.lIu1't" a a -,l acu1'torn·, or di ·. n S ··. a1n . t e- M' .. ere-..:c,
t'!'t ·. , •se,

carre pîndeau dindărătul ferestrelor cu ·obloanele trase, .para·

şutiştii . . Regintentul 505 al Diviziei 82 se ·furiş.au .pru-
dent pe străzile pustii. .Clopotul bisericii tă.cuse. Paraşuta
soldatului · ohn Steele atîrna încă de clopotniţă şi, din cînd
în cînd, ruinele incandescente ale casei domnului H,airen

146
aruncau spre cer snopi de scîntei, luminînd pentru scurt timp
copacii · piaţă. Cîte un glonţ rătăcit plesnea mînios în
noapte, dar altfel nu se auzea nici uh zg.omot ; peste tot
dom.nea o linişte încordată.
Locotenent-colonelul Edward Krause, care conduce.a ata-
cul, se aşteptase să dea lupte grele pentru Sainte-Mere„Eglise,
dar,, în afară de cîţiva trăgători izolaţi, se părea· că -garni-
zoana gerrnană o luase din loc. Oamenii lui Krause se grăbiră
să: ·pro!ite de şitua ie. Ocupară edificiile, blocară drumurile şi
instal.ară cuiburi e mitraliere, tăiară cablurile şi fîrele tele„
fonice. Alţii invadară localitatea, furişîndu~se ca nişte umbre
din tufiş în tufiş, din uşă în uşă, toţi îndreptîndu-s·ei către
centrul oraşului, piaţa bisericii.
Venind. de după· biserică, soldatul fruntaş William Tuc-
ker ajunse în piaţă. şi îşi propti mitraliera la rădăcina unui
copac. Privind apoi în piaţa Imn.inată de lună, v~zu o para--
şută atîrnînd, iar lîngă el, întins, un soldat german mort.
De cealaltă pa.rte a pieţei zări alte cadavre zăcînd grămadă.
Pe cînd Tucker stătea în semiîntuneric, încercînd să.-şi dea
seama ce se înblllplase, i se păru cit nu e singur că cineva
se afla în spatele lui. Inşfăcă cu aroîndouă mîinile greaua rni„
tralieră şi se întoarse. In dreptul ochilor săi se bălăbănea
încoace Ş"i încolo o pereche de; bocanci. Tucker făcu· un salt
înapoi. Un paraşutist mort atîrna de crengile copacului.
Piaţa se umplu de paraşutişti. Priveau cu ·toţii cadavrele
care atîrnau în copaci. Locotenentul Cus Sanders îşi aminteşte
că oamenii rămăseseră pironiţi locului, cu o expresie ,,de
niînie teribilă'' în ochi. ·Locotenent-colonelul Krause apăru
şi· el. Văzînd paraşutiştii morţi, nu putu spune decît: ,,Oh,
doa1nne 1''
Apoi sc9ase din buzunar un drapel american. E1·a vechi
şi zdrenţuit acelaşi pe care' Regimentul 505 îl înălţase
deasupra Neapolului. Krause promisese soldaţilor săi că
,,pînă în zorii Zilei Z acest drapel. va flutura deasupra oră­
şelului Sai11:te-Mere-:E:glise''. Traversă piaţa, se căţără pe zid
şi înfipse drapelul deasupra intrării prin1ăriei. Nu avu loc
nici un fel de ceremonie. în pi·aţa paraşutiştilor morţi,
bătă~a se terminase. Steagul âmerican flutura deasup1·a pri~
mului oraş francez eliberat de aliaţi.
La statul maj·or al Armatei 7 din Le ~ans sosi un
mesaj de la Corpul 84 al generalului Marcks : ,, Comunicaţiile
cu· Sainte-Mere;;.Eglise tăiate... '' Era ora 4,30 dimineaţa.

147
 *

Insulele Saint-Marcouf sînt două grămezi de stînci ple-

şuve situate la trei mile în largt1l plăjii Utah. ~tunci cînd
·se elaborase vastul şi complicatul plan al debarcării,. aceste
insule fusese1·ă trecute cu ve.derea, pînă în ultimele t1·ei săp­
tămîni jnainte de Ziua Z. Cru·tierul general ajunsese la con-
•

cluzia că ar pu·tea să fie amplasate acolo baterii grele. Nu se

putea înfrunta risct1l de a le trece cu vede1·ea. O sută treize~i şi
doi de oameni din escadroa11ele arne1·icane 4 şi 24 de cava-
le1·ie fură ant1·enaţi în mare grabă pentru a lua cu asalt
.insulele înainte de ora H. Aceşti oameni acostară pe insule
cam pe la orele 4,30 dimineaţa. Nu găsiră acolo Ilici tt1nuri,
nici ·trupe doar o moa1·te ft1lgerătoare. Căci de îndată ce
oamenii locotenent-colonelului Edward C. Dunn puseră pi-
ciorul pe plajă, se treziră pri11şi într~o oribilă reţea de mine,
acele mine S care explodau în aer cînd călc3:i pe «rle, îm-
proşcînd pe inamic la înălţi1nea centurii cu gloanţe asemănă­
·toare rt1lmenţilor. Ti1np de cîteva clipe, noaptea fu sfîşiată
de trăsnetul exploziilor şi de urletele răniţilor. T1·ei locotenenţi
fură răniţi şi doi soldaţi ucişi. Locotenen·tul Alfred Rt1bin,
rănit şi el, nu va uita niciodată ,,spectacolul u11ui 01n zăcînd

se ridicau la nouăsprezece morţi şi răniţi. Înconjurat de morţi

şi muribunzi, locotenent-colonelul Dunn lansă semnalul: ,,Mi-
siune îndeplinită''. Acestea fură primele trupe aliate care at1
invadat Europa l1itleristă d~ pe mare. Qa1· în planul 101· de
operaţii, acţit1nea 101· nu a fost decît un infim detaliu al Zilei
Z, o victorie amară şi inutilă .

In zo11a b1·itanică, în imediata apropie1·e a coastei, la nu-

mai ·trei mile est de· plaja Sword, locotenent.-c~olonel1:1] '"ference
Otway şi oarnenii .săi se cl1irceau sub foct1.l neî11trerupt al
mitralierelor, 1.a marginea reţelei de sîrmă ghi1npată şi a
cîmpt1lui ele mine care protejau puternica baterie de la Mer··
viile. ·situaţia. era desperată. Otway nu se aştep·tase, desig-qr,
în cursul nesfîrşitelor lun.i de antrena111ent ca etapele atacului,
atît de c_9mplicate, să se desfăşoare întocmai conform preve-
derilor. Dar în nici ttn caz nu se 2:îndise la tin eşec total. Şi,
tott1şi, aşa se întîmplase.

148
 Bo1nbardan1entul eşuase. Tre11ul special ·de pla11oare se
pierduse şi, o dată cu el, .tunurile,. aruncătoarele de flăcări,
aruncătoarele de mine, detectoarele de mine şi scările de
es_caladat. Din cei 700 .de oan1eni ai batalionului său, Otway
nu mai dispunea decît de 150, şi pentru a cuceri bateria, cu
garnizoana ei de 200 de soldaţi, nu aveau decît puşti, auto-
mate Sten, grenade, cîteva încărcături alungite Bangalore şi
o mitralie1·ă grea. li ciuda acestor neajunsuri, oamenii lui
Otway s-au azvîrlit vitejeşte în luptă, înlocuind lipsa de mij-
loace cu st1·ălucite improvizaţii.
Cu cleştii de tăiat sîrmă făcuse1·ă u11 număr de b1·eşe î11
reţeaua exterioară de sîrmă ghimpată, pregătind cele cîteva
încărcături alungite Bangalore pe ca1·e le aveau, sp1·e a a\'u11c~
totul în aer. Un grup -de oameni îşi croiseră potecă de-a
curmezişul cîmpului de mine. Fusese o treabă înspăin1î11tă­
toare. Tîrîndu-se în coate şi genunchi în împrejurimile scăl­
date de lună ale bateriei, căutaseră firele metalice pipăind
terenul în faţa lor cu vîrful baionetelor. Acum, cei 15() de
oameni ai lui Otway, ghemuiţi în şanţuri, în pîlniile bombelor
şi de-a lungul tufişurilor, aşteptau ordinul de atac. Gene1·alu]
Gale, comandantul Diviziei· 6 aeropurtate, îi dăduse lui Otway
următoarele instrucţiuni 1 ,,Starea voastră de spirit să fie una
singu1·ă : nici vo1·bă nu poate fi de a rata atacul direct... "
Privind oamenii ce-l înconjurau, Otway ştia că pierde1·ile vor
fi gi;-ele. Dar t1·ebuiau cu orice preţ reduse la tăcere tunurile
bateriei, care puteau să nimicească pe cei ce debarcau pe
pl~ja Sword. Socotea că şansele erau dezolant de inici, dar
altă soluţie nu exista. Trebuia neapărat să atace. Ştia acest
lucru, aşa cum ştia că ultima parte a planului său, minuţios
pus la punct, era sortită eşecului. Cele trei _planoare care
urmau să se arunce asupra bateriei si1nultan cu atacul de pe
uscat nu trebuiau să coboa1·e înainte de a fi pri1nit un se1nna1
luminos lansat de un aruncător de mine. Dar Otway nu avea
nici mine, nici aruncătoare de mţne. _Avea, ce~i drept, nişte
rachete luminoase pentru pistolul său Very, dar acestea nu
trebuiau folosite decît pent1·u a semnaliza st1ccesul atacul11i,
aşa că dispă1·use şi ultima sa nădejde de a fi ajutat .
•

Planoarele sosiră la ora hotărîtă. Avioanele care le re-

morcau aprinseră luminile de aterizare şi dădură drun1t1l Ja
planoare. Nu erau decît două, fiecare t1·anspo1·tîncl cîte do11ă­
zeci de oameni. Al treilea, al cărui cablu se rupsese deasupra
Canalului Mînecii, reuşise să se întoarcă cu bip.e î11 Anglia.
Paraşutiştii auzeau acum foş11etul u,şor al c1pa1·at:~lor ('are se

149
aflau deasupra bateriei Neputincios, Otway văzu profilîn~
du-se la l11roina l11nii planoarele, care pierdeau din înălţiane~
descriind· viraje, în timp ce piloţii lor aşteptau cu înfrigurare
semnalul pe ca1·e Otway nu putea să~l lanseze. Mai coborîră
puţin ş.i atunci nemţii deschiseră _focul. Mitralierele. care
trăseseră în paraşutişti fură îndreptate ac1_1·m spre planoare.
Şiruri de trasoare de 20' de mîli111efri spintecară fuzelajul
vulnerabil de pînză. Totuşi, planoarele se roteau mereu„ potri-
vit instrucţiunilor, ~şteptînd cu îndărătni,cie se1nnal~l. Iar
Otway, înnebunit, aproape gata să plîµgă, nu putea face
. .
mm1c.
~. ·-
,

_În sfîrşit, planoarele se depărtară~ Unul di'n ele viră spre

a ateriza patru mile mai departe. Celălalt trecu atît, de jos.
de~tsupra oamenilor neliniştiţi şi nerăbdători, încît soldaţii:
Alan Mower şi Pat Iiawkins ~crezură că se va sfărîma lovin-
du-se de baterie. In ultimul moment îhsă se redresă şi se
prăbuşi întt-o pădure din apropiere. Iµstinctiv, cîţiva oameni
se mişcară în ascunzători, ca să sară în ajutorul supravieţui­
torilor. Dar fură opriţi de îndată. ,,.Să nu mişte nimeni I
Nu părăsiţi poziţiile t'', şo - 'ră, vlăguiţi, ofiţerii. Ac1.11n nu mai
era nimic de aşteptat. O:twny dădu semnalul de atac. Soldatul,
Mo"ver îl auZi strigÎJld : ,,Inafnte I Să punem mina pe
·ble.stemâta
. . .. . asta de. baterie l''
.

~: -_ i se năpustiră.
Cu u11 zgomot asurzitor, încărcăturile alungite Bangalore
făceau breşe mari în sîrma ghi1npată. Locotenentul Mike
Dowling urla : ,,Înainte I' Inainte I'' Din nou, sunetul cornu-
lui de vînătoare străpunse noaptea. Zbierînd şi trăgînd ne-
încetat, paraşutiştii lui Otway se nă i1stiră prin sîtma gl1im-
pată, în fumul gros al 'exploziilor. ;·naintea lo:r, dincolo de
,,pămîntul ni11ră11ui", presărat cu mine, brăz,dat de tranşţe şi
şanţuri de apărare pline de oameni; se ridica bateria. Deodată,
rachete roşii pocniră deasu1)ra capetel·or paraşutiştilor care
înaintau şi un tir dens de mitralie1~e, Schmeissere ş-i puşti
po1·ni să-i întîmpine. Oamenii alergau înainte prin focul
ucigător, se aruncau la pămînt, se tîrau, se ridicau din nou ~
alergau mai departe, se aruncau în pîlniile obuzelor, ţîşneau
apoi afară şi iar înaintau. Minele explodau. Soldatul Mower
auzi un vaiet, apoi cineva strigă : ,, _ riţi-.vă 1 Opriţi-vă I
, , ,

Sînt mine peste tot J'' Văzu la dreapta ,sa un caporal grav
rănit, căzut jos, care cu gesturi largi gonea oamenii care
voiau să se apropie de,el · şi îl auzi strigînd din nou : ,>Nu vă
apropiaţi de mine I Nu vă, apropiaţi Ic' ,._.
150
 P~ste pocnetele împuşcăturilor, peste tumultul explozîilot
·şi urletele soldaţilor, locotenentul Alan Jefferson, care se afla
mult înainte, continua să sufle clin cornul său de vînătoare.
Deodată, soldatul Sid Capon auzi ·o mină explodînd şi-l văzu
pe efferson prăbuşindu-se. Fugi· către el, dar acesta 'îi strigă :
,,Inainte I Înainte I'' Apoi. întins la pămînt, Jefferson duse
cornul la gură şi se. porni din nou să sufle. Acum nu se auzeau
decît strigăte şi urlete în văpaia grenadelor, în timp ce
paraşutiştii săreau grămadă în tranşee şi luptau corp la corp
cu duşmanul. Sold·atul Capon, ajuns la tina din tr~nşee, se
întîlni nas în nas cu doi soldaţi nemţi. Unul din ei ridică în
grabă deasupra capului o trusă de Cruce Roşie, în semn că se
predă. O clipă, Capon nu ştiu ce să facă. Apoi văzu
alţi nemţi predîndu-se şi pe paraşutişti împingîndu-i în
tranşee. Le încredinţă şi prizo11ierii săi şi pomi mai departe la
asaltul bateriei. •

Acoţo, Ot,vay, locotenentul Dowling şi vreo patruzeci

de oameni se şi luptau cu înverşunare. Soldaţii care curăţiseră
tranşeele şi şanţurile de apărare alergau acum în jt1rul forti-
ficaţiilor de beton, cJescărcîndu-şi puştile Sten şi aruncînd
greiJ.3:de prin creneluri. Bătălia fu sîngeroasă şi sălbatică.
·Soldaţii Mower şi I-Iawkins împreună cu trăgătorul unei puş,ti
mitraliere Bren, gonind sub o ploaie de fo,<? de aruncătoare
de mh1e şi de mitraliere, ajunseră la baterie. Găsind o uşă
deschisă, se repeziră înăuntru. Un ru·tilerist german mort ză­
cea în culoarul îngust ; încolo, părea să nu fie ţipenie de
om. Mower îşi lăsă camarazii la intrare şi înaintă de-a lungu)
culoai·ului. Ajunse într-o încăpere mare şi văzu, ridicat pe
o pl~tformă, un tun greu de cîmp, flancat pe grăinezi înalte
de obuze. Mower se întoarse în goană la tovarăşii săi şi Je
explică agitat planul său de a face ,,să sară toată drăcia în
aer, aruncînd grenade în mijlocul obuzelor'' Dar nu mai
apucară s-o facă. In timp ce dis·cutau, se a tizi trăsnetul unei
explozii. Trăgătorul de la puşca mib·alieră f~ · ucis pe loc.
Hawkins fu rănit la burtă. Iar Mower sin1ţi că spatele îi era
,,sfîşiat de mii. de ace înroşite în foc" Nu-şi mai pute.a C()D-
•

trola picioarele. Zvîcneau fără voia lui aşa cum văzuse

zvîc11ind picioarele muribunzilor. E1·a sigur că o să mo_~f.ă,
şi nu voia să· sfîrşească astfel. Începu să strige după ajutor.
O che1nă pe maică-sa.
ln toată bateria, germanii se predau. Soldatul Capon îi
ajunse din u1·mă' pe oamenii lui Dowling şi-i văzu pe 11e1nţi

151
îng4esuindu-se care mai de care Ja uşă, aproape milogindu-se
să ,,fie luaţi prizonieri''. Oamenii lui Do,vling distruseră două
tunuri, trăgînd. deodată cîte două obuze din fiecare, şi scoa-
seră provizoriu, din uz pe celelalte două. Apoi Dowling se
d11se să-l găsească pe Otway. Luă poziţie de orepţi în faţa.
colonelului,· strîngîndu-şi cu mîna dreaptă partea stingă a
pieptului, şi spuse : ,,Domnule colonel, conform ordinului,
bateria a fost qaptl11·ată. Tunu1·ile au fost distruse''. Bătălia
se terminase ; l)U durase de.cît un sfert de oră. Otway, cu
pistolul săll Very, la11să o rachetă galbenă · semnalul mi„
siunii îndeplinite. Un avion de cercetare al R.A.F.-ului zări
semnalul şi preveni prin radio c1·ucişătorul ,,Arethusa'', care
se afla în larg, cu exact un sfert de oră înainte ca acesta să
deschidă focul asupra bateriei. In acelaşi timp, ofiţerul de
transmisiuni al lui Ot,vay trimise cu un porumbel un mesaj
de confirmare. Dusese pasărea cu el tot timpul luptei. Pe
picior avea fixată o capsulă mică de plastic cu un bileţel pe
ca1·e era sc1·is în limbaj cif1·at un singur cuvînt: ,,Hammer''
(ciocan). Cîteva minute mai tîrziu, Otway dădu peste ca-
davrul locotenentului Dowling. Era pe moa1·te atunci cînd
dăduse raportul.
O·tway luă comanda batalionului său risipit şi-l conduse
în afara blestematei baterii de la Merville. Nu i se spusese să.
rărnînă pe poziţii după distrugerea tunurilor. Oamenii săi mai
aveEţu şi alte misiuni în Ziua Z. Nu capturaseră decît 22 de
prizonie.ri. Din cei 200 de germani din garnizoa~ă, o sută şap~­
tezeci şi opt muriseră sau erau pe moarte, iar Otway pierduse
aproape jumătate din efectiv şaptezeci de mo1·ţi şi răniţi.
Şi culmea ironiei cele patru tunu1·i distruse nu erau nici
pe jumătate atît de puternice cum fuseseră semnalate. 48 de
ore mai tîrziu, germanii aveau să ocupe din nou bateria, şi
două din tunuri să tragă asupra plajei. Dar în curst1l celor
cîteva ore critice ce au urmat debarcării„ bateria de la Mer-
ville rămase părăsită şi mută.
Cea mai mare parte dintre cei grav răniţi fură abandonaţi
pe locul luptei, deoarece oamenii lui Otway nu aveau n.ici
aparatură sanitară şi nici mijloace de transport. Mower fu
scos afară pe o scîndură. Hawkins era prea grav rănit ca să
poată fi mişcat din Io~. Cu toate acestea, a,nîp.doi aveau să

cincizeci şi şapte de schije de obuz. Ultimul .lucru de care îşi

mai ad11cea aminte atunci cînd a fost ridicat de camarazii lui
'

era strigătul lui Hawkins-: ,,Fie-vă milă, fraţilor 1 Pentr11 nu-

152
mele lui dumnezeu, nu mă lăsaţi să mor aici !'c Apoi, vocea
lt1i. se- stinse din ce în ce şi Mo,ver, clin fericire, îşi pierdt1 <.~u-
r1oştinţa.

Mijeau zorile zorile acestea pentru care luptaseră opt-

sprezece mii de paraşutişti. În mai pu · de cinci or~, ei de-
păşiser~ aşteptările generalului Eisţnllower şi ·ale comandan-
ţilor săi. Trupele aeropurtate dezorientaseră inamic11l, tăia„
seră comunicaţiile lui şi acum, ocupînd ambele extreme ale
•

zo11ei de debarcare, blocaseră în bună măsură sosirea înt~riri-

lor germane.
În secto1·ul britanic, trupele aeropurtate ale maio1·ului Ho-
wards reuşiseră să pună mîna pe punctele vitale, podurile de
pe Orne şi canalul Caen'. In zori,· cele cinci punţi peste rîul
Dives aveau să fie distruse. Locotenent-colonelul Otway şi
batalionul său decimat nimiciseră bateria de la Mervi.lle, şi
paraşutiştii ocupau înălţimile· ce dominau Caen-ul. Astfel, en·
glezii îndepliniseră cele mai importante misiuni ce Ie î useseră
încredinţate şi, .de vreme ce diyersele căi de comunicaţie ră„
mîneati sub controlul lor, contraatacul german putea fi înce-
tinit sau chiar op1·it cu desăvîrşire.
La cealaltă extremitate a celor cinci plaje de debarcare,
a1nericanii, în ciuda terenului mai anevoios şi a marii ,,arie-
tăţi de misiuni, făcuseră o treabă tot atît de bu11ă. Oamenii.
locotenent-colonelului Krause deţineau centrul de comunicaţie
cheie de la Sainte-M~re-Eglise. La nordul oraşult1i, batalic>r1u]
locotenent-colonelului Vandervoort tăiase şoseaua prh1cipală
cate lega Cherbourgul de restul peninsulei şi era pregătit să
respingă orice atac în acest sector. Ge11eralul de brigadă Gavin
şi trupele sale se t•egrupaseră Îll jurt1l podt1rilo1· de importanţă
strategică de pe Douve şi. Merderet şi ocupau pc>ziţiile din
spatele capului de pod de pe plaja Utah. Divizi.a 101 a ge11e-
ralului Maxwell Taylor era încă foarte împrăştiată ; î11 7C)1·i,
efectivul regrupat al diviziei nu era ·<lecit de 1 l 00 de o·arne1.1i,
faţă de cei 6 600 care o alcătt1iat1. În ciuda acestor neajunst11·i,
soldaţii ajunseseră la bateria de la Saint-Martin-de-Var1·evi'lle,
pentru ca acolo să constate că tunt1rile fuseseră ridicate.
Alţii erau în dreptul ecluzelor de la La Barquette, a că1·or in1-
orţan ă era capitală, ele constituind cheia inundă1·iî i.st1nul11i
peninsu ei.---Şi, du toate că nici- t1nul din digurile rt1tie1·e cc:1re
porneatt de ]a plaja Utăl1 n·l1 f11se~eră atinse, gri1p11ri de gol-

153
daţi se îndreptau într-acolo şi ocupau chiar în dosul plajeir
marginea vestică .a zonelor in11ndate.
Trupele alit;tte aeropurtate invadaseră continentul pe calea.
aerului · şi cuceriseră punctele principale ·pentru a sprijir1i
ofensiva de pe mare. Acum aşteptau sosirea forţelor .de pe
nave, pentru a pătrunde împreună cu ele în inima Europei
lui Hitler. Avangărzile americane aj11nseseră deja la '10uă­
zeci de ~kilometri de plajele. Utah şi .Qmaha. Pentru trupele
de uscat, ora H 6,30 dimineaţa avea să sune exact
peste o oră şi patruzeci şi. cinci de minute.

La ora 4,45 dimineaţa submarinul. de buzunar ,,X-23'',

sub comanda locotenentului George Honour, ieşi la suprafaţă
pe o J;Uare extrem de agitată, la o .n1i·lă d~părtare de cqasta
T . c1· • L. d ..1 ·1e . 1 'fr . . .
;;"oxman, 1e1. · a · ouazec1 ue m1 mai 1noo o, . attue sau gea-
li,. u • A · 1 ..,

măn, submarinul ,,X-20'', ieşi. şi el la suprafaţă. Aceste ·două

nave de cincizeci şi şapte de picioare erau ac111'1l pe poziţie,
fiecare marcînd una din extremităţile sectorului de debarcare
anglo-canadian, care includea _plajele Sword, J.uno şi Gold.
Fiecare .echipaj avea misiunea de a înălţa un catarg prevăzui
-cu un fa1·, de a instala toate celelalte aparate de sem·nali-
zare optică şi radio şi de a . aştepţţl. ·prim.ele nave br..itanice,
care trepuiau să se ghideze după semnalele lor.
Pe bordul lui ,,X-23'' Honour împinse capacul. tambuchiu„
• A • "'ţ"'
\I ţ
A "t d t t /_
Iu1 1n sus ş1 se ca ara, 1n epen1 e o , pe pun ea 1ngusta~ t
A .. \.I

Aceasta. . era măturată de valuri şi trebuia să se ţină bine spre

a nu fi aruncat peste bord. In UI'ma lui, vlăguit, urcă şi ecl1ipa·
jul. Agăţaţi de copastie, cu picioarele ude, t1·ăgeau cu n~saţ
în piept aerul r~ce al nopţii. Se aflau. în faţa plajei Sword din
zorii zilei de 4 iunie, după ce stătuseră ·scufundaţi mai bina
de douăzeci şi una de ore din zi. Petrecuseră în total, de cînd
p.ărăsiseră Portsmouth, în ziua de 2 iunie, vreo şa~eci şi .patru
de ore sub apă. -
Dar răbdarea lor avea să mai fie pusă la încercare. Pe pla·
jele britanice, ora H varia de la 7 la 7,30 dimineaţa. Trebuiau •

154
decj să· mai reziste încă dottă ore :pînă la sosirea primului va)
de asalt. Pînă atunci, ,,X-23'' şi· ,,X-20'' aveau să rămînă la
suprafaţă. · .·. ţinte mici, dar fixe pentru bâteriile· de ·coastă g~r-
mane. Şi: în curînd avea- ·să se lumineze de· ziu·ă.

8•

t
Peste tot, oamenii aşteptau zo:rile, dar 11itl1,en.i cu atîta
nelinişte ca ger1nanii. Aceasta·· 4eo.arece acu111 _.;,0 notă not1ă,
de rău augur, răsuna ~ vălmăşagul de mesaje ce năpăclea
statul-major 9:l lui Rommel şi von Rundstedt. De-~ l1111gul
coastei, staţiile navale .ale a1niralului Krancke captat1 zgon1ot
de vase se· p~rea că nu sînt unul sau două ca mai îµainte,
ci zeci. De o oră încoace, rapoartele se in-111ulţiseră„ In· sfîr~it,
puţin înainte de ·ora 5 cli 1111ineaţa, stăruitorul ge~ral-mai:or
Pemşel de Ia ATmata 7 , telefonă generalului--1naior. Speidel,
şeful statului-major al. lui Rominel, şi-i spuse fără. menaja-
me;rtte : ,,Se semnalează o concentr.are de vase între .gurile
rîririlor Orne şi Vire. Este uşor de tras conclt1zia că o de--
bato;1re ina111ică· şi o ofensivă de mare anyergură î·ndreptată
'tr• N d' . t
1mpo · 1va orman · 1e1 sin rm1nen e •
I\ • A . . t ''
La cartierul său general OB West din împrejurimile l>~-
ris.ului, fel· · · areşalul- ·. ·. d von Ru:ţ1.dstedt trăsese şi el ace·
eaşj concluzie. Continua totuşi şă creadă că o,fensiva itni-
nentă contra Normandiei nu constituia decît un ,,atac de
9-ivetsiune'', iar nu adevărata debarcare·. Totuşi, Rundstedt
luă măsuri rapide! Dădu ordin celor două· masive divizii
blindate 12 ·S·S şi. Panzer Lehr, runîndouă cantonate lîngii
Par1s. "' d . u I b"'· tu
sa se a une ş1 sa p ece .,-n, _g:ra a spre co.as a. 1n
A o··
puncţ de vedere tehnic, . aţeste cţou'ă divizii depindeau de
Marele cartier_ general al lui Hitler, O.K.W., şi nu se pµteau
deplasa fără o aprobare specială a fiihrtrului. Dar von ·Rund·
stedt îşi. as1.1111ă riscul de a încălca aceste dispozj.ţii; nu putea
crede că Hitler îl va deza,proba. Convins acurp că toate
dovezile indicau Normandia ca zona aleasă de aliaţi pe,µtru
un ,,atac de diversiune'', Rundstedt cer:u în mod oficial în"
tăriri la O.K.W. Mesa1ul său prin··telex glăsuia.: ,,O:B \Vest
are convingerea cli, dacă este într-adevăr vorba de o ofen-

155
sivă inamică de anvergură, ea nu poate fi respinsă cu succes
decît dacă se iau măsu1·i imediate_. Acestea presupun trimi-
terea, cu începere chia1· de azi, a rezervelor strategice dispo-
nibile... adică a Diviziilor 12 SS. şi Panzer Lehr. Dacă aceste
divizii se vor pregăti repede şi voi· p<Jrni de îndată, pot intra
îrf acţiune pe coastă în cursul ziJ.ei. Avînd în vedere aceste
împ1·ejurări, OB West cere deci O.K. W.-11J.11i să-i pună Ia dis-
poziţie aceste rezerve ... '' Era un mesaj pur formal, destinat
arhivei.
La Ma1·ele cartie1· general al lui I-Iitle1· din Berchtesgaden,
în climatul li11iştitor al Ba,,ariei 1nericl.ion~1le. de1Ja1·te de
realităţile cotidie11e, mesajul ffi tra11smis generalului-colonel
Alfred Jodl, şeful direcţiei 01)e1·aţii. .Jocll d{J1me~1 şi statu] săt1
majo1· 11u c<>11sideră că situaţia era cl1iar atît de gravă ca să-l
trezească. Mesajul putea să mai aştepte.
La ci11ci kilometri de cartier11l general di11 Berchtesgaden,
la ·reşedinţa ele la r11u11te a lui 1-litler, fi.ihrer11l şi a1nanta sa,
Eva Bra11.n., do1·meau şi ei. Hitler se 1!etrăsese, ca de obicei~
]a 01·a 4 dimineaţa şi medicul său personal, dr. 11:orell, îi
dăduse un somnifer (fără de ca.re nu putea do1·mi). ·pe la
<Jra 5, adjutantul 11ava] ai lui Hitler., ainira1t1l Kar1 .Jesko von
Puttkamer, f11 trezit de u11 telefon de la unul din subo1·dona-
ţii lui JodJ. l11te1·locutort1I său Puttkamer nu îşi adu.ce
aminte cine era îl înştiinţă că avusese loc ,,11n fel de de-
barcare în Franţa'' Nu se ştia încă ni.mic precis - într-ade-
·văr ~ i se spusese amiralului că ,,prime1.e ştiri erau, foarte
vagi~'. E1·a oare Puttkamer de părere să fie informat fiihre-
rul? Cei doi oameni se consultară şi căz11ră de acord că nu
era cazt1] să-l scoale pe Hitler. ,,Oricum îşi aminteşte
Puttkamer . , nt1 avea1r1 mare luc1·11 să-i sp11nem şi ne era la
amîndc>i teatnă că, dacă îl trezim la ora aceea, o să-l apuce
una din nesfîrşitele sale crize de nervi, care deseori îl
duceau la c~ele mai nebuneşti hotărîri''. P11ttkamer decise că
avea tot timpu] să aducă la cunoşti11ţa lui Hitler aceste ştiri
în cursul di.mi11eţii. Stinse lumina şi- se culcă din nou.
În F1·anţa, gene1·alii de la OB West şi Grupu] de armate
B erau în aşteptare. ,Puseseră toate forţele în stare de alarmă
şi mobilizaseră ,
rezervele blindate ; acum pîndeal!. orice miş-
ca1·e a aliaţilor. Nimeni nu putea încă să-şi dea seama de
amploarea ofensivei. Nimeni nu ştia şi nici măcar nu
•
putea să bănuiască ·. amploarea flotei aliate. Şi, cu toate
că indicii se1nnalau Normandia, nimeni nu era sigur unde
avea să aibă loc atacul principal. Generalii germa11i făcuseră
~-

156
tot ce le stătuse î11 putinţă. Restul depindea de soldaţii
Wehrmacl1tului staţionaţi de-a lungul coastei. Dintr-o (lată,
ei deveniră elementul important. D.e· pe fortificaţiile d~
l:oastă~ soldaţii Reichului priveau 111a1·ea, întrebîndu,:-se dacă
<'~ra vorba de un sirr1plu exţrciţiu de alarmă sau d:a:că în-
tr-ade,răr venise ziua cea ma1·e.
In buncărul său care domi11a plaja Omaha, n1aiorul Wer-
11er Pluslcat nu p1·imise nici t1n fel de ştire de la superiorii
săi de la ora 1 noaptea. Îi era frig, era obosi·t şi exasperat,
~e simţea îngrozitor de singur şi nu înţelegea de ce nu-i par-
venise nici un 1·aport de la sta·tele majore ale regimentelor
sau. ale diviziilo1·. Desigur, faptul că telefo11ul său n.u suijase
toată noap·tea e1·a t1r1 se1nn l:_>ur1 ; î11semna, probabi],- că 11u
Ge întîmpla nimic grav. Dar atunci c;e-au însemnat paraşu;,;.
t·iştii, masivele formaţii de avioane ? Pluskat nu reuşea să-şi
altmge neliniştea. Din nou răsuci luneta ·de observare către
s:tînga, privi sil11eta întuneca·tă a peninsul~i Cotentin ş·i
parcurse î11cet tot orizontul. Zări pe mare aceleaşi pete 'de
negură, aceleaşi sclipiri ale lunii, aceeaşi înti11dere de apă
agitată cu creste însp11mate. Nimic n11 se schimbase. 'fotul
părea liniştit.
In spatele lui, în adăpost, cîinele să11 Harras, dorn1ea
tolănit. Alături; -~ăpitantţl Ludz Wilkening vorbea liniştit cu
locotenentu.I Fritz Theen. Pl11skat se apropie de ei. ,,Nu se
vede nimic. Cred că am să ren11nţ''. •

Dar reveni în faţa an1brazurii şi contemplă cerul ce pălea

ia apropierea zorilor. Se hotărî să maj facă o ultimă
ce1·cetare.
Obosit, î11dreptă încă o dată luneta spre stînga. Parcurse
încet liriia orizontului şi ajunse în centrul radei. Luneta
nu se mai mişcă ş_i Pluskat rămase încremenit.
Printre fîşiile de negură ce se destră111au şi se sub·ţiau,
orizontul, ca pri11 farmec, se t1m11luse de nave, de yase de
toate dimensiunile şi formele, care ev:oluau liniştit, ca şi cu111
a1· fi fost acolo de cine ştie cînd. Pâreau · să fie mii. Era o
armadă fa11tom.atică, ce apăruse din neant. Pluskat se uita
fără să~şi creadă ochilor, mut, mai tulburat ca niciodată în
viaţa lui. În clipa a.ceea, universt1l bu11ul11i soldat Pll1skat
începu să se năruie. Îşi an1inti că din p1·imul mo1ne11t şi-a
dat seama, calm şi cu certitudine, că ,,sunase sfîrşitul
Germanieţc,. .
Se întoarse către \i\Tillcening şi Tl1ee11 şi, cu o stran.ie
detaşare, le spuse sirr1plu ,,In,,azia. Pri,,iti şi voi~' Apoi

l57
ridică receptorul şi-l chen1ă 'pe "maiorul ·Block de la statul
major al Diviziei 352.
,,Block spuse el . , a început debarcarea. Trebuie să
Jie vreo zece mii de nave''.
Spunînd acest lucru, îşi dădea seama că vorbele sale
pă-reau de necrezut. ·
,,Vino~ţi în fire, Pluskat ! îl repezi Block. ·· '.A.meri-
<,anii şi englezii împreună nu au atîtea nave. Nimeni nu are
atîtea nave I''
Neîncrederea lui Block îl scoase pe Pluskat din sărite:
,;Dacă nu mă crezi urlă el deodată , vino aici şi ·con-
vinge-te. Este fantastic I De neorezuţ I''
După o scurtă pauză, Block întrebă : ,,.Incotro se în-
drea,ptă navele ?''
Cu 'telefonul în mînă, Pl.uskat privi 'prin a.1nbrazura bun-
cărului şi răspunse : ,,Drept ~pre mine I''
PARTEA A TREIA

ZIUA
 I
I

Nicicînd nu se mai văzuseră asemenea zori. În lumi11a

cenuşie a dÎJllineţii, irnensa flotă aliată, maiestuoasă, gran-
dioasă şi redutabilă, se desfăşura în faţa · celor cinci plaje
de debarcare din Normandia. Pe mare, furnicar de nave.
Pavilioanele de război fluturau în bătaia vîntului de la un
capăt la altul ·al orizontului, de la marginea plajei Utah pe
peninsula Cotentin, pînă la plaja Sword, în apropierea gu-
rilor rîului Orne. Monstruoase cuirasate, crucişătoare ame-
ninţăt.oare, zvelte distrugătoare se profilau în zare. In
urma lor veneau scunde nave de comandament acoperite 9u
o pădure de antene, apoi convoaiele navelor ·de tran.sport
şi debarcare înţesate cu trupe şi material, greoaie şi încete,
cufundate adînc în apă. În jurul navelor de transport din
frunte, în aşteptarea semnalului de atac viermuiau roiuri de
şlepuri de debar oare încărcate pînă la refuz cu oa1neni. care
aveau să coboare în primul val de as~Jt.
Această imensă flotă fremăta zgomotos în febra activi-
tăţii. Motoarele gîfîiau şi gemeau, ~avele de patrulare forfo-
teau încoace şi încolo printre navele de atac. Maca1·alele
scrîşneau coborînd vehiculele amfibii. Cablurile alunecau în
palane lăsînd pe apă ambarcaţiile de asalt. Navele de debar-
care pline cu oameni livizi se izbeau de bordajul înalt de
oţel al bastiinentelor de transport. Megafoanele u1~lau : ,,Ali-
niaţi-vă, aliniaţi-vă I'', în timp ce oamenii din paza de coastă,
ca nişte cîini ciobăneşti, dirijau aranjarea în formaţie a
-ambarcaţiilor de asal.t. Pe navele mari de transport, soldaţii
se îngrămădeau la parapet, aşteptîndu-şi rîndul să coboare
pe scă1·ile alunecoase, sau, pe frînghii, în bărcile scuturate
şi împroşcate de valuri. Pe deasupra larmei şi zăpăcelii, toate

161
I' ;tne.gaf<)ant~lt de pe qave lans:au fără. încetare mesaje. şi în•
i. ·drun:iă:t:1· :
I „Luptaţi pentru a vă duce oametlii la · ţărm, luptaţi pei:a,..
~ a .. vă mai ayeţi destulă putere,
Salva navele Şi, dacă
.luptaţi pentru a vă salva ·pe voi înşivă".,, ,~Voi, cei di11
piyizi, .4·~ :intraţi Îfl ei, faceţi. .i să dea qle dr,a,cu I Nu uitaţi,
:Big 1Red One 1 vă·· deschîde !lrumul..• " ,,Rangerii la pos;;,
i t1,1ri l'(f... ,,AduceP-vă aminte de Dunkerque l Aduceţi-vă
.a minte de CQventry .I Ownnezeu să ·yă aibă în pază l"' .:.
,,N·ous mou1·rons. sur le·· sable de ri.otr,e. France cherie, n1ai~
nous ne retournerons pas" (Vom muri pe niSipurile scumpei
noastre .Franţe, . ;d ar nu ne vom reîntoarce I)... ,,Acu-i acu,
băieţi !- Nu există. bilet de întors I Aici e capul liniei I Divi-
zia 29· gata I:" Apoi cele·.- dtmă. mesaje, p6· oare majoi;itatea
c;>a.menilor ntt'· l~~a:u putut uita-:, ,,Lansaţi toate atnbarcaţiile:~'
şi .,,Tatăl. nosttu;·. care-le eşti: în ceruri, sfinţea.soă-.se. numel$
t tă·U ••.• ''
Mulţi· oa.mepi se· desprin:seseră.. d~ parapetele aglomerate
·,ea:· s~.-şi ; ia rămas· bun de la camarazii lor oare· .coborau in
bărcii . So:ldaţi şi, .marinari, .caT.e ~~. ·hnpriet6nis~r.ă.. în tirnpn1
lung.(lor ore..petrecute„ la ·h oid,.: îŞi urau. unii .altora noroG.
: Şi Sute· d·e oam~i mai gitsi.ră timp să facă se,-hitnb de
f tdrese ,,p~ntru orice e,ventualitate.'c. ;Sergent11l Roy Steve.n s

: din Divizia 29", îşi CfQi drum. ou.,.ooatele pe p:l,Ultea înţesată de

~oameni îi;t eă:utarea fratelui s·ău, geamă.Dr ,,In sfîrşit; l-am·
g~sit . . spuse el. ,, Mi·• •· zimbit .şi mi-.a întins· rnîna.. ~ .11
.•. · i:.am spus· , o. Sl ne ·.: n(~mina. în Franta1 la .o. rlscruce
d~. drumuri, ~şa cum an1 .. ho"tărit. Ne-am luat rămas bun şi
n.u 1-a:rn mai văzut ~c·îodata'·'. La· bordul ·navei britanice·.
,.,Prin.ce ·Leopold~~:, l~tenenttt.l Joseph Litey~.· preotul bata-
lioanelor· 5 şi .2_ Rarigeri, în~intă. în' 1nijlooul · mulţimii oar.e
aştepta. şl. soldatul fruntaiş· · ~a~ Col~a.n· îl au:zi spUnînd ·:
,1,.D e ac1ixn încolo eu voi ·f i. af;ela care ină voi. niga în locul
v,ostru, Acţiunea v<,astră de astăzi/ este prir1 ea însilşi o
V • (C
~ugac1une· . . .
,. La ·b:o rdul tuturor navelor,ofiţţrii , îşi. în.Gheia~ diSoursu..
·rllţ lor eXort~tive Cu fraţe cOior~te sau .me1ţ1oraţ)~, pe Car.e
l~· sotote'aţt cole fuai p·ottivite în 'aceast!( ooazi~ · şi· care
u.neOri aveiau· ttn" efect cil totul neaşteP,tat; Locotenefit.-coI0.-
· 1-.1-.1 J ~. 'N ·11
· • ,
.~,, i •• ·, 1· 1· t....,.6ib •·
n:e~·U! ·01tO · \. · ~ . , a1. <;!'9 •1__ .P10Jl er .,;·! '· u1au s~,
. x · d.eb'a~"'1.. , ·••
u·· •
- ·. . ~ ·cu
,.

primul val„ p~. plajele· O.:aha ş!. Utah ŞJ -,sl· distrugi obstaco,.
l~le fr'innte,. av11 il'l1Ţ>resia,t · eă a,, găsit · sfi1~şitul ideal al c.~~
.l. . , , ,. . . ., ..·, .-.~-.- . . ...____.__........._. .
1 Po1·c~ţll a·n~-p ~,1.net c1ivi„zii~:atnerlcane:· .......
. .Nata · triUl,,.
tării sale -cî11d urlă cu c> vc>ce tunătoa1·e : ,,De-ar veni
potopul sau focul iadului să măture o dată, obstacolele alea
afurisite I'' Aproape. ·de el se. auzi o voce : ,,Cred că deşteptul
ăsta moare şi el de f:r:ioă I'' Căpitanul .Sherman Burroughs
din Divi.zia 29 spuse că,pibanului Charles Ca. . on că inten-
ţiona să recite ,,Execuţia lui Dan McGrew'' în .intervalu]
drt11nului spre plajă. Locotenent-colonelul Elzie Moore, care
trebuia să conducă o brigadă de genişti pe plaja Utah, ră­
mase fără discurs. Intenţionase să recite un fragment · din
povestea altei invazii a Franţei, pe care Îil socotea -~oarte po-
trivit, o scenă de bătălie din piesa lui Shakespeare ,,Henric
al V-,lea '', da-r nu-şi putu aminti de.cît p1·imul vers, ,,Năvală !
daţi din no.u, pmeteni, la .spărtură'' ... , şi hotărî să rerlur.1.ţe.
Maiorul C.K. ,,Banger'' King din Divizia 3 britanică, care-
pleca cu primul yal de asalt pe plaja Sword, alesese un pasaj
din aceeaşi piesă. lşi dăduse ehiar osteneala să transcrie
vers.urile pe care le alesese şi care se terminau cu aceste j
cuvinte : "
,,Cel ce-o ap-uca să mai trăiască
Şi s-o întoarce sănăbes va pomeni
.., . ăli-ţ d . . ''
Aceas t·a z1, n .,..n u·se-n p101oa1·e •
Ritmul debarcării se accelera. În largul .plajelor pe caro
trebuiau să debarce americanii, tot mai ·mule ·nave înc'ărcate i
cu oameni se alăturau flotei de ·atac, care se rotţa neîncetat
în jurul navelor mari. Uzi pînă la piele, pradă răl1lui de
mare, amărîţi, oamenii din aceste bărci aveau să fie primii
care vor pune piciorul pe pămîntul Normandiei, pătrunzînd
pe plajele Omaha şi Utah. In sectorul marilor nave de
transport debarca1·ea era în toi. Operaţia era complexă şi
periculoasă. Soldaţii e1·au atît de împovăraţi de materiale,
încît de-abia se mai puteau mişca. Fiecare purta cîte un
colac de salvare şi, în afară de arme, raniţă, unelte pentru
săpat b·anşee, mască de gaze, trusă de prim ajutor, farfurie
de r.1etal, cuţit şi ·raţie de alimente~ mai căra şi o cantitate
suplimentară de grenade, exploziv şi muniţie uneori pînă
Ia 250 de cartuşe. Trupele specializate t1·a11spottau îp plus
tot rnaterialt1l necesar pentru misiunile lor deosebite. Unii
oameni apreciau greut-atea lor proprie şi a echipamentului
la cel puţţn trei sute de pfunzi cînd se tîrau pe punte pentru
a coborî 'în - bărci. Toate acestea erau indispensabile, dar
maiorul Gerden Johnson din Divizia 4 infanterie spunea că
oamenii săi erau. constrînşi ,,să se 111işte ca nişte broaşte
ţestoase'' Locotenentul Bi.II Williams din Divizia 29 se gîn-

163
 'dea că soldaţii săi erau atît <lt~ încărcaţi, încît probabil ,,nici
llU vor putea să lupte''. Soldatul Ruc"ţolph Mozgo, privind
peste parapet cum se izbesc ambarcaţiile de bo1·dajul navei,
săltînd şi afundîndu-se în valuri, îşi spunea că, dacă el şi
ecl1ipa1nentt1l său vor ajunge cu bine în barcă, ,,bătălia va
fi pe jumătate cîştigată ,. . .
Mulţi oameni, căznindu-se să-şi menţi11ă echilibrul cînd
cobo1·au pe scări de plasă cu ecl1ipamentul în spate, fură
,,ictima unor accidente înainte de a fi înf1·untat focul inamic.
• •

Caporalul Harold Janzen de la o subunitate de aruncă·toare

de mine, încă1·ca:t cu două bobine de cablu şi cîteva tele·
foane de campanie, încercă să aleagă n1on1ent1_1l pot1·ivit spre
a sări în ba1·ca s·ăltată de valuri. Dar .calculă greşit. Sări de
la patr11 metri drept în fundul bărcii şi se izbi CtI prop1·ia
carabină în cap. Au fost şi răniţi mai grav. Serge11tul Romeo
Po1npei auzi pe cineva gemînd. Se uită în jos şi văz11 i1găţat
clt• plasă 1111 om căr11ia barca îi zdrobea 1~icior11l de borllaj11l
na·\'ei. Cît despre Pompei, c~ăz11 în barcă cu cap11l Îf!Ui.11te
şi. îşi 1·1111se dinţii din faţă.
Nu le me1·gea mai bine nici celor cc~ se îmbarcau sus,
pe punte, şi ale căror bărci erau apoi cobo1·î·te ct1 g1·uiele.
Maiorul Thon1as Dallas, unul din comandanţii batal.ionu~
l·ui 29, şi statul său major rămase1·ă suspendaţi în ·aer blo-
cîndu-se pal~nele. Stătură aşa la un m.eu·u sub canalul de
e,·acuare al WC-11rilor aproape do11ăzeci de mi11t1·te.
,,Acestea e1·au utilizate fă1·ă întrert1pere îşi aduce el
aminte , şi totul se vărsa în capul nostru''.
Valu1·ile se ridicau uneo1·i atît de sus, încît 1n11lte ,1.mbar-
caţii săltat1 în sus şi în jos ca nişte giga11tice yo-yo-uri. O
barcă plină cu Rangeri ajunsese la jt1mătatea bordajt1lui
navei britanice ,,Prince Cl1arles'' cînd fu împinsă dt~ un val
enorm care e1·a cit pe ce să o azvî1·le înapoi pe punte. Valul
se retrase şi barca se rostogoli ve1·tiginos în josul cablt1rilor,
zgîlţîind pe cei ce se aflau în ea, şi care oricu111 sufe1·eau
de 1·ău de ma1·e, ca pe nişte marionete.
Pe cî11d coborau în bărci, soldaţii ca1·t~ aveau experie11ţtJ,
luptei le s1)11neau celo1·lalţi la ce să se aştepte. 1-',l bordul
na,;ei brita11ice ,,Empire An vil'', ca1Jo1·alul ~1icl1ae] Kt11·tz dir1
Divizia 1 îşi adună grupul de <lameni de sub comanda sa şi
îi ave1·tiză : ,,Băieţi, .toţi cîţi sî11teţi aici să staţi ct1·. capul
plec~at în aşa fel î11cî·t să nu depăşească marginea bărcii. De
cum o să fim repe1·aţi, inrunicl1l va trage î11 noi. Dacă scă~
1>aţi tefe1·i, b1·avo vouă. Dacă r1t1. să ştiţi că~n 1<)(•111 ·ri.-.·ta s-a

164
 zis cu voi. Şi acum, daţi-i drumul l'' In momentul în care
Kurtz şi echipa sa se îmbarcau, auziră sub ei nişte strigăte.
Dezecl1ilib1·îndu-se, o altă ambarcaţie ţşi golise echipajt1l în
_mare. Barca lui Kurtz aj\lnse cu bi11e jos. Văzură atunci cum
oamenii din prima amba1·caţie înotau de-a lungul navei de
transport. Pe cînd barca lui Ku1·tz se îndepărta, unul dintre
soldaţii care pluteau pe apă le strigă : ,,La 1·evedere, suga-
cilor I'' Kurtz se uită la oamenii lui. Toţi aveau aceeaşi pri-
vire goală, inexpresivă.
Era ora 5,30 dimineaţa. Trupele din primul val se apro-
piau di11 ce în ce mai mult de ţărm. Numai vreo 3 OOO de
oameni participau Ia acest giga11tic asalt de pe 1nare, pre-
gătit cu atîta trudă. Erau grupu1·i de luptă din Diviziile l,
29 şi 4 şi subunităţi afec·tate 101· echipe de artificieri pen-
tru dist1·ugere sub apă din armata de uscat şi 111arină, din
batalioanele de tancuri şi Rangeri. Fiecă1-ui grup de luptă
i se fixase un punct precis de debarcare. De pildă, Regi-
ni.entul 16 din Divizia 1, de sub comanda generalului Cla-
rence R. 11uebner, trebuia să atace jumătate din plaja
Omal1a, iar Regimentul 116 din Divizia 29, a generalului-
maior Charles fi. Gerhardt, cealaltă jumătate • Aceste zone
1

fusese1·ă împă1~ţite în sectoare, fiecare pu1·tînd un nun1e co-

dificat. Oa1nenii din_ Divizia I trebuia11 să debarce ·pe Easy
R.ed, Fox; Green şi Fox Red, iar cei din Divizia 29 pe
Charlie, Dog Green, Dog ite, Dog Red şi Easy G1·een.
Deba1·carea pe plajele Omal1a şi Utah era cronometra·tă
la mi.nut. Pe jumătatea plajei Omaha destinată Diviziei 29,
J.a ora H fără cinci minute 6,25 dimineaţa 32 de
ta·ncur.i-amfibii trebuiau să acosteze la Dog White şi Dog
Creeri· şi să ocupe poziţii pe ţărm, pentru a acoperi prima
fază a asaltului. Chiar la ora I-I 6,30 dimineaţa ,
8 ,,LCT'c -uri urmau să t1"anspor.te alte tancu1·i, pe care să le
debarce direct de pe 1nare la Easy Green şi Dog Red. Un
mi11,ut mai tîrziu la 6,31 dimineaţa trupele de asalt
urmau să ajungă pe plajă în .toate sectoarele. Două. minute
mai tîrziu la 6,33 urmau să sosească echipele de arti-
ficieri pe11tru distrugere submarină ale pionierilor, cărora li
se încredinţase great1a misiune de a croi printre mine şi
obstacole şaisprezece culoare de cite cincizeci de iarzi. Pen-
tru îndeplinirea acestei anevoioase sarcini, ei nu dispuneau
•
1 Cu toate că la acest asalt lua.u parte şi fo1maţii ·-de luptă din
Diviziile 1 şi 29, debarcarea p1·opriu-zi.să în această primă fază se
afla, (lin p1111ct de vedere teh11ic, sub co1nanda Diviziei 1·.

165
 decît de douăzeci ·şi şapte de 1r1inute. :Cu ÎIJ.cepe:re de la
ora 7 di,11in~aţa, la~ intervale· ,de cîte şase ·-minute, ur:1nau să
debarce cinci vallll'i: ·de asalt, constituind- grosul ,primelor
trupe.
. Acesta era planul ini ··.:~de debarcare pe cele două• ·plaje~
·Totul fusese p:rogran1at -C1:}, atîta preci»ie, înoît· se aştepta .aa
echipamentul greu de artilerie s·ă so·seas.oă la Oma.ha: ,O ovă
şi ju n1ătate mai tîrziu, şi chiar· macaralele, maşini'le pe şenile~
cele de depanare erau p1·ogra1nate la 10;30 di111ineaţa .. Era
un oraţ mnănunţit şi .complicat care părea că nu va putea fi
respectat, şi probabil că şi cei care-I întocmiseră prevăzuseră
acest lucru.
Oamenii din priinul val de asalt ·nu di. · geau: deoc:un-
dată ţărmul ceţos, al N ormandit!i. Se aflau încă la peste nouă
•1 d ... t u l d b •
m1 e epar are. •. ne e nave · e raz 01 1ncepusera sa-ş1 1ncru-
V I\ . \J \J • A

cişeze focul cu bate1~iile germane de coastă, dar acest tir

era încă îndepărtat, iar s.oldaţii · .· runbarcaţii nu se sinchi.;
seau prea mult, căci ni111eni nu ti·ăgea direct în ei. Deocam.-
dată, duşmanul lor. cel mai înverşunat era răul de mare.
:Puţini erau acei~ ca1·e fuseseră cruţaţi. Bărcile de asalt, fie-
care încărcată cu vreo treizeci de oameni şi cu e. ·. ··pamentt1l
lor greu, erau atît de cufundate- în. apij, că valurile f,e rosto-
gole:iu deasupra lor neîncetat. Fiecare talaz îi sălta şi îi
legilna. Colonelul Eugene Caffey di.Ii Brigada 1 specială de·
geniu ·îşi aminteşte că unii soldaţi dirţ_ barca lui ,,zăceau lun-
giţi, compl~tamente apatici în: timp ce tţpa: trecea peste ei,
fără să le pese -dacă vor trăii s,au· vqr muri·'' Pentrt1 eei ce:
nu sufereau însă de ritu de mare, priveliştea uriaşei flote
de invaziţ eia P.e cit de măreaţă, pe atît de înspăi,nîntătoare ..
Pe ambarcaţia caporalului Gerald Burt, plină de pionieri, tin
soldat ·tşi exp1·irnă regrett1l. că ,nu-şi luase .aparatul de fo·
•

t:9grafiat.

.La tre . . ..1 '1 . :.,\J 't că "t

· 1zec1. ue: nu e, ;'uepaa: are,_ . · p1 anu german .v.ie1nr1c~l O • • t.
u -
· l;t'm.a:nn;, Ia •bo ..:. ..., t oxpii.·. ·Qru1u1• sau
.. rom. "' ·• · ,. · , n.te·a r·'!Ou
'* -1,.:1e1.• 5,_,.
· · ,.~ ......._ . . · I"
. · 1 o ce.ai~ ·auanie· · ş,. .irea a care ·acoperea marea .· n 1tt~~ î :l,..,_B,,

. p· " d . . .
Iui. e· can . o esa,J!.\1nai),. un .smgur a, 1on: 1eŞ:1 m noru: ,-;aa u-
1 . . d. l . . lb
riu~ Acest lucru îi confirmă bănt1ieUle· · · era, desigur, vorba
de o perdea d:e 'fu•1'· Utmat de celelalte două torpiloare,.
Hoffman.n pătrunse în: negură pentru ·a vedea ee se întu11 . ă

166
- şi rămase trăsnit. A ·fost cea mai 111are· surp1·iză di11 ,,i:aţa
lui; De cealaltă parte a perdelii de fun1 se ti·ezi faţă„n faţă
cu o 1.J.luitoare formaţie de nave de război, aJ)roape 111tl·eaga
flotă britanică. Oriunde se uita, vedea 11t11nai eno1·n1e cui1·a-
sate, crucişătoare şi distrugătoare. ,,Av·ean1 i:m.1)resia c~ă mă
_aflu într--o barcă cu visle ~,, relata ulterior Hoffm~1n11. ·Oec.)dată,
o ·-ploaie de proieetile începu să cadă î11 jurul 111îcil_t)r sale
torpiloai·e, .rapide .şi suple. Fără să pregete nici (J cli1Jă, ! te..
merarul Hoffma11n, cu toate că era covîrşit 11u111er_ic·eşte,
dăd.u ordin de atac. Cîteva secunde mai tîrziu, <)pts1J1·ezece
torpile spintecară apa, înd1·eptîndu-se către flota a]iat4. 1\
.fost singura acţiune nav~lă ofensivă ge1·n1ană di11 Ziua Z.

nentul Desmond 'Lloyd din Nlarina b1·ita11ică ,,ăz11 ·to1·piJele

venind, ,ca şi ofiţerii de pe navele ,,Warspite'' ,,R~1111illif•s'' ~i
,;Lars'' ..Acesta din urmă a~celeră .viteza şi· făcu la i11teală o
manevră de retragere. Două to1·pile trecu1·ă p1·i11t1·e ,,War-
spite '' şi ,,Ramilli~s"' ,,Sven11e1·'' nu putu să· ]e evite. Căpi­
tar1ul strigă :
.,,Banda stînga I 'Fribord pe d1·um înai11te ! Baborcl pe
drt1111 înapoi !'' Căuta cu desperare· . să î~toarcă distrugăt<lTUl
astfel încît să·l plaseze paralel cu rraiectoria to1~r>ilel{)r. Lo-
cotenentul Lloyd -văzu prî11 binoclu că torpilele aveal1 să
iz~asc·ă ·în ·plin &u'b punte. Nu se gîndi decît la tin lucr11 :
,,Cît· de stts o să fiu azvîrlit. ?'' Cu o încetineală exasperantă,
,,Svenner'' viră la babord şi, pentru ,o clipă, Lloyd crezu că
voi· putea scăpa. Dai· ·1nanevra dădu greş. Una din torpile
izbi compartimentul ,căldă1·i. ,,Svenner'' păru că se saltă afară
din apă, se scutu1·ă şi se frînse în două. Mecanicul-şef Robert
Dowie de pe d,rago1·ul britanic ,,Dunbar'', aflat în apropiere,
rămase uluit văzî11d că distrt1gătoru.l se scufundă ţn· mare ,,în
timp ce prova şi _pupa, ţîş11ind î11 afară, formau un V per-
fect''. At1 fost t1·eizeci de ·n1orţi. Locotene11tul Lloyd, care scă­
pase n~atins, înotă api·oape douăzeci rl~ minute, susţinînd t1n
marinar cu picio1ul rupt, pînă cînd' distrugătorul ,,S,viftc' îi
pescui pe amîndoi.
Pentru .Hoffmann, acum în siguranţă de cealaltă parte
a perde~ei de fum, cel mai important lucru era să dea
ala1·1na, Semnală ştirea la Le HaVTe, fără ·să'.".şi dea sean1a că
staţia de r~dio de la. boi·d. fusese scoasă din funcţiune î11
timpul scur·tei bătălii ce avu..~ese ·loc.

*
\
167
 La bordul 11avei-con1a11da11t ,,Augusta'', în largul plajelor
pe care tţrrnau să debarce ameriţanii, generalul-locotenent
Omar N. Bradley îşi astupă urechile cu vată, apoi îşi în-
dreptă bi11oclul către şlepurile de deba1·care .ce se îndreptau
grăbite spre. coastă. Trupele sale, oamenii din Armata 1 ame-
ricană, înaintau fără încetare. Bradley era foarte îngrijorat.
Cu .c.~îteva ore 1nai. înainte c1·ezus.e că 1·egiunea de co~stă, în-
c~epînd d.in vecinătatea plajei Omaha şi în spre est, pînă la
zo11a britt1nic.~ă, era controlată de o divizie ,,statică'' germa11ă
lipsită de i1nportanţă, Divizia 716, răzleţită pe o suprafaţă
mt1lt prea întinsă. Dar la plecarea di11 Anglia, serviciile de
infor1naţii aliate îi comu11icase1·ă că în acest sector se mai
instalase o divizie germană. Şti1·ea -îi parvenise prea tî1·ziu
ltti Bradley pentru a putea preveni trupele care e1·at1 deja
cantonate ,,la secret''. Oamenii din Diviziile 1 şi 29 se în-
dreptau deci spre plaja 01naha fă1·ă a bănui că _redutabila
Divizie 352. o mare unitate extrem de bine pregătită, cu
experienţă de luptă, ocupa poziţiile fortifiqate din acea zonă • 1

Bomba1·damentul naval, care avea să le uşt1reze misiunea,

dt1pă cu1n spera Bradley, e1·a gata să înceapă. La cîteva mile
mai încolo, 1.a bordul crucişătorului francez uşor ,,Montcahn '',
contraamiralul Jaujard se adresă ofiţerilor şi marinarilor săi
ctt o voce î11ecată de emoţie : ,,C:,est une cl1,ose ter1·ible et
n1.011,strueiis·e que d' etre oblige de tirer ,(tur notre propre pa-
t1·ie, mais fe voits d~niande de le faire aufourd'liui''' Este în-
grozitor şi n1onstruos să fim obligaţi să tragem asupra ·p1·0-
priei noastre patrii, dar astăzi vă cer să face ţi acest lucrlt.)
Iar la patrt1 mile îr1 la1·gul plajei Omaha, la bordul dist1·u-
gător~lui a1ne1·ican ,,Carmick'', comandort1l Robert O. Beer
apă~ă )e butonul te·lcafonului şi strigă : ,,Ascultaţi-mă cu
toţii ! 11cepe ball1l. cel mai grozav bal la care aţi fost
vreodată, •
- aşa că; băieţi, Cll toţi,i pe pistă şi să dansăm !''
E1·a 01·a 5,50 dimineaţa. De peste dou_ăzeci de minute
·na,,ele de război britanice .din largul plajelor pe care tre-
bttiat1 să deba1·ce englezii deschiseseră focul. Act1m încep11
bc)1nba1·damentul î11 sectorul america11. Înt1·eaga zonă de de-
-- ~---------·-··-------~ ·--- --- ----- · - - - -- - - -
1 Se1'\ iciile de i11fon11aţii aliate aveau C(>nvingerea că Divizia 352
1

t>cupa aceste poziţii de puţină vreme şi numai în vedeyea unui ,,exer-

ciţiu de a1)ăra1·e''. Îr1 1·ealitate, cîte\'a din unităţile sale erau instala.te
J.)e coastă şi dominau lJlaja Omal1a de mai bine de dottă ·luni ---
t1nele şi 1nai de m11ltă vreme. Pluskat şi tun111;le lui, de exe1npl11, se
aflau acolo încă dfu luna martiţ., Dar pînă la 4 itµiie, serviciile de
infonnaţii ,1Iiatt> socoteat1 că Divizia 352 se afla îr1 ftpropie1·{~ de
Sai11t-Lo, la i">c'stc~ do11ăz<~ci 'de mile clcpă1·ta·re~·

168
barcare părea t1n vulcan în erupţie c.e bubuia asurzitor.
Vuietul se rostogolea încoace şi încolo pe tot întinsul cl>astei
r1ormande cînd navele mari de război îndreptară tirul asupra
obiectivelor ce le ft1seseră dinainte indicate. Cerul cen1:işi11 se
ilumi11ă şi nori groşi de fum se învî1·tejiră deast1pra
pămî11tult1i.
În largul plajelor Sword, Jt1no şi Golcl, c11irasatele·
,,Warspite '' şi ,,Ramillies '' azvîrleau tone de o·ţel din tunurile
101· de 15 ţoli asupra puternicelor ba·terii ge11:nane de la Le
I-lavre şi de la gu1·ile rîului Orne. Crucişătoai·ele şi dis·trugă­
toa1·ele scuipau. o ploaie de proiectile asupra punctelor for·
tificate, cazematelor şi cuiburilor de foc. Cu o tJrecizie J-lÎinη
toare, artileriştii de pe nava britanică ,,Ajax'', celebră după
bătălia de la Rio de la Plata, distruseră o baterie de patru
tunuri de 6 ţoli de la o distanţă de unsprezece kilometri.
În largul plajei Ornaha, marile cuirasate ,,Texas'' şi ,,A1·kan-
sas '', totalizî11d zece tunuri de 14 ţoli, douăsp1·ezece tun111·i
ele 12 ţoli şi douăs1)1·ezece de 5 ţoli împroşcară bate1·ia
cocoţată pe Pointe du Hoc cu şase sute de obuze, pentru
a curăţi d1·t1mt1l batalioar1elo1· de Rangeri ca1·e se îndreptau
ac·11111 spre falezele înalte de peste treizeci de metri. In lar-
gul plajei Utah, ct1irasatul ,,Nevada'' şi crucişătoarele ,,1't1s-
ealosa'', ,,Quincy'' şi ,,Black Prince'' pă1·eau că se s1nucesc
î11apoi cu fiecare salvă pe care o trăgeau asup1·a bateriilor
(le coastă. 111 timp ce ma1·ile nave trăgeat1 de la cinci sau
şase n1ile în larg, dish·ugătoarele mici se apropiaseră la o
milă sau două de coastă şi, înşiruite ltnul lî11gă altul, acopereau
l~u o ploaie de. foc toată reţeat1a de fo1·tificaţii de co,1stă.
Înspăimîntătoarele salve ale bon1bardan1entului naval au
i1npresionat p1·ofund pe ce.i ce le-au văzut şi auzit. Subloco-
tenent1il Ricl1ard Rylru1d din Marina britanică se simţea ne-
spus de 1nîndru de ,,aspectul maiestuos ·al cui1·asatell)r'' şi se
întreba ,,dacă nu e1·a 11ltima clată cînd 11t1 asen1l~riea spectac!ol
r>u·tea fi văzt1t'' La bordul cuirasatului american ,,Ne,,ada '',
timoniert1l. de ra11gt1l b·ei Charles Laiţgley fu aproape î11spăi­
rt1întat de ~1.cest bombarda111ent masiv. Nu-şi putea închipui
,,cum ar l)tttea v1·eo armată rezista t1nui aseme11ea potop de
f<)C '', şi era ('.Onvins că ,,flclta va lichida toată treaba î11 dot1ă­
trc~i ore, ,111oi se va 11utea 1·etrage ''. I~r în şlepurile de asalt
(:~11·e înaintau grăbite, în thnp ce ploaia de schije trecea pe
cl<:~t1su11ra capetelor lor, bieţii soldaţi, uzi pînă la piele, pradă
1·ă~.1J11i ele n1a1·e, căznn1dt1-se să sc:oată cu căştile apa care pă­
t1· c1r1sc}s<"' în l)ărc~i, se uita11 î11 sus şi chi11iau de b11cur.ie.
'

169
 •

Un 11ou .zvon verii .s.ă se ':adauge larmei. ·Mai întî.i î11ce.

şi î11de1:>ărtat, ca zuinzet:ul unei „giga11t.ice albine, apoi di11 c ·.
în- ce :rµai tare, pentru a izbuc11i ca 1111 tunet cînd îşi făct1r~:,
apa1·iţia bombardiere-le şi avioll.nele de vînătoare. Zburau1
chiar deasupra im·ensei flote, aripă lîngă aripă, formaţie după:
formaţie. În total nouă mii de avioane de tip ,,Spitfire'',ci
,,Thunderbolt'' şi ,,~fustang''. Părînd că igno1•ează potopu}J
· ·1 I fl · · ·1 · " " · · l ·
·d e pro1ect1).e ,a . ote1, m1t1~a 1-a.1·.a 1n p1c.a1 p a1e e ş1 1n er1oru ~! 1 .· . t . 1··;
se înălţară, se rotiră şi se întoarseră din nou. Deasupra lor,'.;1
încrucişîndu~se la toate înălţimile posibile, zburau bombar..;
dierele rr1ijlocii ,~B"'.26'' ale Forţei aerie11e 9, i·a1· pe deasupra:
lor, ascunse de pătura .groasă a norilor, huruiau avioanele1
g1:ele ale R.A.F.-ului şi aJe Forţei a·eriene 8, bo111bardiere
,, L ancas t er ~, , ,, F 01· t ress '' ş1. ,, L I·'berat or· '' . P'"'area ca'"' ceruI nu va,
putea· să le cuprindă pe toate. Oa111enii se uitau în sus în-
.c1·e:meniţi, cu ochii umezi, cu feţele schimonosite de o emo-
ţie b1uscă aproape insuportabilă. Îşi spuneau că de aici încolo
totul va me1~·ge bine. Avioanele îi protejau inamicul va fi
ţintuit ·iocului, tunurile s-ale distruse, plajele răscolite de gropi.
·D,ar, incapabile să vad,ă pri11 perdeaua groasă a norilor şi
temîndu-se · să nu-şi bombardeze propriile lor ti·1.:1pe, trei sute:
,douăzeci şi n:ouă de ·bombardiere destinate zonei 01naha lan-:
sa:tă treisprezece mii de bombe î11 interior la cinci kilometri'
depărtare de obiectivele 101·, ucigătoarele tunuri de pe plaja
Omaha • 1

1
*

Ul · explozie fusese foarte aproape. Maiorul Werner

Pluskat crezu că buncărul său va sări în aer. Alt proiectil
lovi faleza chiar la baza adăpostului. ·Violenţa şocului îl ră­
suci pe Plt1skât şi-l azvî1·li înapoi. Fu proiectat cu toată pu-
terea la pămînt, sub un mor1nan de moloz. Nu putea să
vadă ni1nic prin norul de praf alburiu, dar îi auzi pe oamenii
săi strigînd. Apoi alte proiectile izbiră faleza. Sub efectu-I
şocului, Pluskat aproape că nu mai putea vorbi .
.

1
Erau acolo 8 buncă1·e de beton ·cu tm1u1i. de 75 mm şi chiar
de calibru mai .mare ; 35 de puncte fortificate cu piese 'de artilerie
de diverse calibre şi a1111e auto111ate ; 4 l)ate1ii de a1·tilerie ; 18 ·tunuri
a11titanc ; 6 amncătoa1·e de mine ; 35 de rampe de lansat racl1ete
cu cîte patru ţevi de 38 mm şi nu mai pufin de 85 de · cuibl1ri de
. t ] . ..
m1 1·a. 1era.

17()
 Telefonul -sună-. Era statul 111ajo.r al Diviziei 352: ;,Care
.... ţ' '?'' . _.. tr b" . '
t•s t e ..:: stl\.Ua ia , · ·· 1n ·. e ·a: o, VOC:.'e.
,,Sîntem bombardaţi'~ · reuşi să. îndruge Pldska:t ,
.,bom}!>ardaţi rău de toţf'. . .
Undeva: de · ·. . te, ·înapoia poziţiei sale, -auzea explodînd
l)o1nbe.- A1tă · salvă, .de proiectile. atins~ creasta fale0ei,- împroş~
l·încl prin ambrazurile bu:ncărului o avalanşă de păm.înt şi
11ietre. Telefonul~sună din. nou.- .De data asta Pluskat nu reuşi
!oiă găsească aparatt1l şi-l lăsă să sune. Îşi dădn seama că era
itcopţtit din. cap Î)Înă-n picioare de un praf alb şi că uniforma
îi era.. numai zdrenţe.
Bombardamentul î11cetă un mon1ent şi cîn.d· -praful se ţm­
[l1·ăştie pu. · , Pluskat îi zări pe Theen ·şi pe Wilken,ing lungiţi
I)e cim~nt. li strigă lui Wilkening: ,,Ai face bine să te duci·
la poziţia dumitale, cît se mai p·oate'' Wilkening îi aruncă
() privire întunecată . postul său de observaţie se afla în
l)u11cărt1l alăturat, la o oarecare distanţă. Pluskat profită de
ttce.ste cU.pe de răgaz ca să telefone~e bateriilor sale. Spre
r11area .IUl. u1m1re, · · ·n1c1 · · unu1:. · c~le ·d. ouazec1'de ·"1nur1
iJ t 'Krupp,
11oi nouţe, de diverse calibre, nu fusese lovit. Nu înţelegea
t~um aceste baterii, am , a.sate lij cel ·mult opt sute de inet1·i
,le ţărm, __ putuseră să scape neatinse; nici un .seţvant. nu fuse~e
, r1ăcar" rănit. Pluskat se µitreba qacă ina.1nicţtl nu luase pos-
t11rile de observaţie de pe coastă drept baterii. Avariile pro·
t)riul4i lui buncăr păreau să confirme această iinpresie.
Telefonul sună din nou în momentul cînd reîncepu bom-
l>a1·damentul. Aceeaşi -voce voia să afle ,,locul exact unde că­
zuseră proiectilele''.
,,Peatru numele lui . dumnezeu· · urlă Pluskat: · , cad peste
•

tot I Ce vreţi să fac.? Să mă duc să măsor gropile'. cu rigla ?''

T1·î11ti telefonul ·şi privi în jurul lui. Nimeni din-· buncăr nu
·flărea să fi fost r~11it.- Wilkening plecase la postul său .de ob-
servaţie; · een era .în dreptul uneia din ambrazuri. At·u·nci
}">luskat .observă că llarr.as dispăruse.; dar• avea prea multe pe
c.~ap pentru a se ocup~ aci1_m de .:cîhle•. Ridică · · nou recep-
t<)rul, se duse în dreptul i. celei de-a doua ambraztiri şi se uită
tlfară. I se păru că erau mai multe. ambarcaţii ca înamte şi·
mai apro~'f:)e.. In curînd aveau să pătru11dă în raza lui. de,
tragere. n chemă pe colonelul Oclcer, la statul major al regi:..
mentuiui. ,,,Toate tUllurile ·m~le sînt. intact~'', rap.or.tă. el.
, · .: rfect r:ăsp_ttnse-. colonelul · ., aet11n ai. faee,· b ·.... - să 1
te " 1ntotel .••.Jane ·.- •tta · s:;ai ,ii,,''.•
t tul:._. ma,:wr
 Pluskat chemă la telefon pe ofiţerii lui de la baterie. ,,Eu
mă întorc le spuse el. Nu uitaţi : nu trageţi nici -un f oe
pînă cînd 'inamicul nu ajunge la ţărm c,.
Şlepu1·ile ce transportau trupele· Diviziei 1 americane la
Sectorul lor de pe plaja Omaha nu mai aveau mult drum de
făcut. Indărătul stîncilor ce dominau sectoarele Easy Red,
F<>x Green şi Fox Red, servariţii ~nurilor de la cele patru ba„
terii ele s11b comanda lui Pluskat aşteptau ca bărcile să se apro--
·pie şi mai n1ult.
* ·•
, ,Aici L<>ndra...
lnst1·i1,cţiuni· urgente ale Comandamentului suprem. Viaţa·
m.tiltora dintre voi depinde de imediata şi totala ascultare ·pe;
care ,o veţi da inst1·ucţiiinilor noastre. Acestea sînt adresate\
în special celo1· ce locuiesc pe o rază de treizeci şi ·cinci de·.
kilo,metri depărtare de orice porţiune a coastei''.
In picioare, la fereastra casei din Vierville a mamei sale,
la extremitatea vestică a plaj-ei Omaha, Michel Hardelay ur-
mărea .manevra flotei de invazie„ Tunurile bubuiau fără în-
cetare şi Hardelay si1nţea -pămîntul cutremurîndu-i.-se ~ub.'
picioare. Întreaga familie, mama, fratele, nepoata şi boii.a,
se strînseseră în salon. Acum părea să nu mai fie nici un'
dubi.u ; erau cu toţii de acord că debarcarea Va a,,ea Ioc chiar.
la \Tierville. Hardelay considera cu fatalism soarta casei sale
de pe malul mării ; cu siguranţă că avea să. fie distrusă. In
f11ndul odăii~ radioul. difuza mesajul B.B.C.-ului repetat de .
peste o oră continuu.
,,Părăsiţi imediat oraşele ş,i preveniţi pe vecinii voştri cate
pl>a.te .n1, au auzit mes(!,jul nostru... E·vitaţi drumurile · aglOme;;.
ra.te... M e1 geţ,i pe fo„9 şi nu luaţi nimic cu voi ca·re ntt e uşor
4

ţrans11ortabil .. ~ Grăbiţi-vă să ajungeţi cît mai repede în afa·ra

oraş<~lor... Nu vă adt,r,,aţi în grupuri mari, 'care să poată fi
e·vent1,al luate drept concentrări de trupe ... ''
IIa1·delay se întreba dacă neamţul Călare va veni ca de
obicei. să aducă ser,1anţilor cafeaua cu lapte de dimineaţă. Se
uită la ceas ; era aproape or3:, neamţul ar fi treb11it să sosească.
Intr-adevăr, 1-Iardelay îl văzu venind pe acelaşi cal g1·eoi, în-
soţit de ac.eJ:aşi zăngănit de gamele. Omul călă1·ea .liniştit, \t·ă-
zîndu~şi de ·-d1~u1n. O luă după colţul străzii şi ză1·i flota.
O clipă sau două rămase încremenit. Apoi sări de pe cal, se
în1pi.edică· şi căzu, se ridică şi fugi spre un adăpost.. Calul îşi
văzu liniştit de drum pînă în sat. Era <>1·a 6;15 dimineaţa.

172
 N esfîrşitele şirt11·i de ambarcaţii erau la mai puţin de o
r11ilă de plajele Omaha şi Utal1. Pent1·u cei trei inii de ame-
1·ic~ani care constituiau primul val de asalt, ora H trebuia să
s11ne peste cincisprezece minute.
Zgomotul era asurzito1·, în timp ce bă1·cile înaintau spre
ţă1·m lăsînd în urina lor o ll1ngă dî1·ă albă. In ambarcaţiile
săltate de valuri oamenii trebuiau să t1rle ca să se facă auziţi
î11 huruitul motoarelor. Deasupra capetelor lor, ca o mon-
st1·uoasă un1brelă de oţel, proiectilele se încrucişau 11econte-
r1it. De pe coastă se rostogolea către ei bubuitul covorului de
IJombe. Şi, lucru straniu, · tunL1rile din . zidul Atlanticului ră-
1·nîneau mute. Oamenii văzură apărînd în {:aţa 101· linia coas-
tei, şi tăcerea aceasta a inamicului îi 11edu1nerea. Te pome-
11eşti, îşi spu11eau t111ii, că debarcarea \ a fi totuşi uşoară.
7

Marile ra1npe dreptunghiulare ale navelor de asalt se iz·-

beati de fiecare val„ şi o apă rece, verde şi brăzdatd; de spurr1ă
c:ădea ca o aversă peste sol(laţi. u erau eroi în ~ceJ.e ambar-
<.~aţii., ci doar oameni îngheţaţi, nenorociţi şi înfricoşaţi, înghe-
suiţi, împo'V·ăraţi de ecl1ipa1nent şi atît de chinuiţi de răul de
mare, î11cît nu 1.11ai puteau decît vo1nita unul pes·te altul.
Ke11neth C1·awford, de la ,,Ne,vsweekc', în primt1l val. cu des-
ti11aţia plaja Utah, văztt un tînăr soldat din Di,rizia 4, acope-
1·it de propria sa vărsătu1·ă, scu:turînd din cap cu scîrbă şi
murmurînd doborî·t de prop.i·ia ..
lui n1ize1·ie ,, Ti1Jttl ăsta Hig-
gi11s 11u are ele ce· fi mînd1·u că a inventat blestemata asta
de ba1·că !c,
Unii nt1 mai a,1ea11 timp să se gîndească la ·necazttrile lor
-·- e1·au rnult 111·ea oct1paţi să scoată apa din bărci spre a-şi
sal,1a ,,iaţa. Aproape. clin' clipa în care părăsise1·ă r1avele de
transport, n1ulte bărci.,. încep11se1·ă să ia apă. La î11ceput oa:.
n1erlii ntt s-au -sincl1isit cine ştie ce de apa ca1·e clipocea la
picioarele lc,1~ ; era u11 neaju11s î11 plt1s pe care ti·ebuiau să-l
s·uporte. Lc,cotenen·tul George Kerchner de la Rangeri văzu
că nivelul apei creştea încetul cu încetul în barca sa şi se în-
t1·eb.a dacă e ceva serios. 1· se spt1sese de 11enun1ărate ori că
,,LCA '' -t1ri.le 11u se puteau scufunda. Dar deodată, la radio,
oame11ii lui Kerchne1· at1ziră un. strigăt de ajutor : ,,Aici
<<LCA-860>> !... <<LCA..,860>>... Ne scufundăm I Ne scufun- •

dăm ! Apoi o ultimă exc]amaţie <<Dltmnezeule l Ne-am set.I-

173
fundat!>>'' Imediat Kerchner şi soldaţii săi se apucară ca nişt,
turbaţi să scoată apa din barcă. ,
Chiar în spatele bărcii lui Kerchner, se1·gentul Regi
J\1cCloskey, tot de la Rangeri, avea _şi el necazurile lui. E,
şi cu oamenii lui scoteau apa de peste o o.ră. Ambarcaţia Io.
tJ·a11sporta 1nuniţii pentru atacul de la Pointe ..du .I-Ioc şi toat.'
raniţele Rangerilor. Barca se umplea atît de ·1·epede; încî'.
M·cCloskey era sigur că se va scufunda. Singura speranţă era s~
caute să o uşureze. Ordonă oamenilor să' arunce peste borcl1
tot ce nu era indispe11sabil. Raţiile de alimente, ha.inele d~
schi1nb şi raniţele fură zvîrlite în mare. Intr-unul din saci
erau 1 200 de dolari pe care soldawl Chuck Vella îi cîştigasej
la za1:u1·i ; în altul, proteza dentară a sergentul1..1i-şef Charles;
F1·ederick. · ·
Şlepurile de debarcare începură să se scuft1nde atît în.
sectorul Omaha, cît şi în sectorul''Utah zece 'în lairgul pla:
jei On1aha şi şapte în la1·gul plajei Utah. Unii oameni au fost
pescuiţi de bărcile de salvare care îi unuau, alţii au trebuit
să înoate ore întregi pînă să fie salvaţi. Iar alţii, ale căre.:t
st1·igăte şi chemări într-ajutor n-au fost auzite de nimeni, în-
greuiaţi de echipament şi de n1uniţie, s-au înec;at în apropi.;
ere a coastelor, fără să fi tras măcar un singur foc de armă:,.,
Î11tr-o clipă războiul devenise ceva care îi privea person~·
pe fiecare din co111batanţi. Ţrupele înaintînd s1~1·e plaja Uta i;
văzl11·ă cum o ambarcaţie-pilot care conducea u11t1l din valti4
rile ·ele asalt se 1·idică brusc în aer, f ăcînd explozie. Cîtev~
sec1.111cle mai tîrziu apărură î11 apă supravieţuito1·ii, care se
agăţară de epavă, încercînd să se salveze. Dai· o a doua ex-
plozi.e urn1.ă aproape imediat. Echipajul unui şlep care în-
cerca să Ian.seze patru din cele treizeci şi două de tancuri-
amfjbii destil)ate plajei Utal1 lăsase rampa d1·ept pe o ·p:iină
ma1·ii1ă. Partea din faţă a ambarcaţiei sări în aer şi sergen-
tul 01·1·is Johnson de pe un ,,LCT'' din apropie1·e văzu îngro-
zit cum un tanc ,,fu a1·uncat la peste treizeci de metri înăl­
.ţime, se dădu peste cap şi, căzînd înapoi în apă, dispăru'"c.
Johnson află mai tîrziu că printre numeroşii morţi fusese şi
pr,ietenul său Don N eill.
Zeci de soldaţi care se îndreptau spre plaja Utah văzură
.cadavrele, auziră strigătele şi chemările celor ce se înecau,
Locotenentul Francis X. Riley din paza de coastă -----·
îşi\ mai
aducţ . şi act1m aminte de ele. Acest ofiţer de douăzeci şi
.patI·u de ani, care comanda un ,,LCI'', nu putu decît să
,,

asct1lte ,,-strigătele desperate de ajutor ale soldaţilor şi mari-

174
••~iriter'. răniţi: sau· loviţi,- care ne· implorau să--i scoatem •· ,·
apă''. Dar Riley· avea ordm;,să-şi ,,debarce oamenii la ora:
fixat§.;; fără a ·· · seama- de· răniţi!~. Incetcînd să-şi astupe
t11·ec ;- r :'. ea~ să· nu„i mai aud-i,· Riley ordană echipajului său s.;.o ia
1

lnaittt'Ef; Nu putea· să fâQă- .ni,nie-. Valurile de asalt înaintau·

·răbite. Intr-o barcă care-l transporta pe _locotenent-colone-
ul :' , . es:i Batitie· ,şi soldati·. din Reg~entul 8 infanterie dir:l
Divizht. 4~ cromdu-şi·· dram printre leşurile care pluteatt, Batte
au21i·. pe, unul'. din oamenii săi, cu faţa ca de ceară, spunînd· :
0

,.Ai; ·dracului: norocoşi... nu .Iţii.ai· suferă de· rău de mare l'c

Ved.:e.:rea cadavrelor plutind p·e apă, oboseala lungii· tra~
versări după debarcarea de; pe navele de transpt;>rt şi acq.m
npropi,ereâ amen4"iţătoare a nisipurilor întinse şi a dunelor de
pe plaja Utah · treziră oamenii din letargie. Caporalul· Lee
Cason,.. ca:re toc111ai· împlinise dt>uăzeci de ani, se porni deo-
dattt, să ,,înjore de toţi sfinţii pe Hitler şi Mt1ssolini, care· ne-
au ·vî1it în baI·amucul ăsta'~. Vio·lenţa sa îi surprinse p~ cama-
1·azi . · · nimeni nu~I a1.1zi.se vreodată pe Cason înjurînd.
în multe· bărci so]tlaţii~ cuprinşi de nervaZitate, îşi verificau
1nereu ar;mele. Oamenii deveniseră atît de posesivi în pri-
,,inţa ·muniţiei, încît coldrtelulu:i Eugene Caffey ·îi fu cu ne-
J)uti:nţă să convingă pe, vreunul să-i cedeze un încărcător
penau at:m:a. lui~ Caffey; · care nu- trebuia st1: ·debarce dectt Ia
ora -9 · dil11ineaţa;, se ftîrişase pe bordul' . un~i a:t'.nbarcaţii a
Re ·. · .entului 8 infanterie, cu gî11dul să ajungă dfu urină ve-
chea::,sg . : · · adă 1 de geniu. Nu avea nici un' fel· de echipa-
mei1t ·şi;' eu- ·toa~. că toţi ·oa,nenii· din barcă erau· s1,1praîncăr­
caţi'' .de; muniţie, ,,se cramponau.· de ele ca nişte desperaţi~.
Caffey reuşi pintt la ·urmă să-şi încarce· puşca, obţinînd clte
t1n ··. lonţ de la fiecare din cei opţ soldaţi~
.· il apele din largul plajei Omaha ··se întîmplase o catas..
1

trofă., Aproape jumătate din tancurile-am,fibii· destinate să

sus :· ă ·trupele de asalt· se scufundaseră. Planul prevedea. c~
64 din aceste tancuri sit fte lansate pe~ .apă. Ia două-trei mile
în 1·' . , pentru a ajt111ge· la ţărnt ptin· 'propriile· ·lor· mijloace.
Treizeci şi. douit -erau af~ci!ate·· sectoruiui· 'DîviZiei,. 1 Easy·
Red;·· Fox ·Creen şi Fo~ Red. , _leputile -care l~·ttansportau ajttn;.
serii 1pe ··poziţii~ ra,11pele . ·fu~'. lăsate· _şi douăzeci şi nouă de
tancttrt· - · ·,1 :1m1sat~ înmijlocul ··valutilor~ Stmniile ·vehicule--
a ibii, ms · ·ute de nişte, mari ··fuste· de ·. zl.~it1,pern1eabill~-
ca, ,. mi · . · · ()00:e tt1t1flate ţ · eu aer„ îheepnr~ s·ă dea· piept· ~~
val.:: °1 • ;.·· înairitîbd (lătfe :·ţ11~1n;· Apoi cataslto,fa ·se;·abâtti'.' as · · r)l·:
batâlionultii ;741 de tartetttf. Sub··Vtesfttn-ea .
viofu . '· i:.a ·val11rl:;
'
lor-, fustele .pneumatice. fură sfîşiate, suportu1·ile se rupseră,
motoarele fură --inundate şi, unul cîte ltnul, douăzeci şi şapte
de tancuri se duseră la fund. Oamenii se căţărară prin turelă,
îşi umflară colacii de salvare şi se aruncară în apă. Unii din-
tre ei reuşiră să lanseze bărcile pneumatice. Alţii se scufun„
dară în cosciugele lor de oţeţ. ·
Două tancuri, rău avariate şi cufundate . adînc în apă, îşi
continuau totuşi drumul către ţărm. Echipajele altor trei
avură norocul să se afle pe un şlep a căruţ rampă se blocase.,
Ele au debarcat mai tîrziu. Celelalte treizeci şi două des-
tinate sectorului Diviziei 29 au fost salvate. Ofiţerii .care
comandau şlepurile ce le transportau, îngroziţi de dezas-
trul I_;i ca1·e asistaseră, avură înţelepciunea să le debarce direct
pe plajă. Dar pierderea ace~tor tancu1·i ale Diviziei I avea să
însemne, în următoarele minute, su·te de morţi şi răniţi.
La două mile în larg, trupele de asalt începură să vadă
oâmeni vii şi morţi plutind pe apă. Mo1·ţii se leg·ănau domol,
în voia valurilor, purtaţi de mare către coastă, de parcă ar
fi fost hotărîţi să nu se despartă de camarazii lor americani.
Cei vii, aruncaţi de talazuri cînd în sus cînd în jos, i1nplorau
cu despe1·are un ajutor pe care cei din bărcile de asalt 11u li-1
puteau da. Sergentul Regis McCloskey, a cărui ambarcaţie:
încărcată cu muniţii era acum din nou în afară d~ pericol,;
văzu oameni în apă strigînd, ,,cerind ajutor, implorîndu-ne'
să ne opri ,n, dar noi nu puteam face ni1nic. Nimic pentru
nimeni''. McCloskey scrîşni din dinţi, se uită în altă parte
cînd barca sa trecu pe lîngă aceşti nenorociţi şi, cîteva se-
cunde mai tîrziu, vomită peste l?ord. Căpitanul Robert Cun-
ningham şi oamenii săi văzură de asemenea supravieţuitori
care se zbăteau. Marinarii din echipaj. traser;~ instinctiv barca
spre ei. O vedetă 1·apidă le tăie drumul 6rdonîndu-le prin
megafon: ,,Nu sînteţi barcă de salvare I Înaintaţi p1·e ţărm 1''
Într-o altă ambarcaţie din apropiere, sergentul oel Dube
de Ia un batalion de pionieri recita rugăciunea de pocăinţă.
Muzica marţială şi ucigătoare a bombarda1nentului părea
să crească şi să se amplifice pe măsură ce lungile şiruri sinu-
oase de ambarcaţii se apropiau de plaja Omaha. Navele de
debarcare!, opr1.te cam la o mie de metri de ţă1·m, începură şi
ele să tragă ; apoi mii de rachete strălucitoare trecură şuie­
rînd pe deasupra capetelor oamenilor. Acestora li se părea
de neconceput ca cineva să mai poată supravieţui formidabi-
lului potop de foc ce se abătea asupra poziţiilor ger1nane.
Plaja era învăluită în ceaţă şi panaşu1·i de fum se ridicau le-

176
neş din focurile de ie1·bu1·i de pe dune. Totuşi tunurile ger-
.manilor continuau sij tacă. Bărcile· se. p1·egăteau să acosteze.
In valurile care se spărgeau de ţă1·m şi pînă sus p~ plajă, oa-
menii zăreau acum jungla ucigătoare a obs·tacolelor de beton
şi oţel. E1·au înfipte peste tot, înfăşurate în sî1·mă ghi1npată şi
acoperite de mine, ameninţătoare, înspăimîntătoa1·e, aşa cum
şi le închipuise1·ă. · Dincolo de aceste obstacole·, plaja era
pustie ; nimeni şi nin1ic nu se mişca. .L.\mba1·caţiile se apro-
piau tot mai mult... cinci sute de ·metri... pat1·u sute cinci-
zeci... Şi nici un foc inamic. Purtate de talaz111·i în.alte de
peste un metru, bărcile de asalt ţîşneau înainte: Acum, bom-
bardamentul masiv se deplasă către obiective mai îndţpărtate
din interior. Primele ambarcaţii nu m.ai erau decît a patru
sute de met1·i de ţărm, cînd tunurile nemţeşti acele tunuri
despre care aproape nimeni nu mai credea că ar fi putut
să reziste fo1·midabilului bomba1·da1nent aliat de pe rnare
şi din aer deschiseră focul.
In vacarmul infernal, un sunet se auzi mai apropiat Şi mai
ucigător decît toate celelalte pîrîiala gloanţelo1· de mitra-
lieră care plezneau bo~rile de -oţel, ca nişte rîturi de mis-
treţ, ale bărcilor. Artileria mugea. Minele aruncă·toarelor
cădeau ploaie. De-a lungul celor şase kilometri ai plajei
Omaha, tunu_rile germane împroşcau cu oţel flota de de-
barcare.
Era ora H.
Oamenii aceştia epuizaţi, sfîrşiţi, pe care nimeni nu îi
inv1dia, puse1·ă în sfîrşit piciorul pe plaja Omaha. In cinstea
lor nu fluturau nici stindarde de bătălie, nu sunau nici trîm-
biţe sau trompete. Nu aveau de partea lor decît istoria. Apar-
ţineau regimentelor staţionate în locuri ca Valley Forge, Sto-
ney Creek, Antietan1, Gettysburg, care luptaseră în Argonne.
Traversaseră plajele Africii de nord, ale Siciliei şi Salernului.
Acum mai aveau de trecut o plajă. Şi pe aceasta aveau s-o
numească în curînd ,,Omaha cea sîngeroasă'' .
.Focul cel mai intens venea de· pe fal.eza şi stîncile înalte
de o parte şi de alta a plajei în formă de semilună. în sec-
torul Dog Green al Diviziei -29 la vest şi în sectorul Fox
Green al Diviziei 1 la est. Germanii concentraseră acolo cele
• •

mai puternice mijloace de apărare, spre a controla două din

ieşirile principale de pe plajă, la Vierville şi spre Colleville.
Peste tot de-a lu11gul plajei, de cum -acostaseră, oamenii fuse-
seră ·întîmpinaţi de un tir susţinut. Cei de la Dog Green şi de
la Fox Green nu aveau nici o şansă de scăpare. Servanţii tu-

.. .177
n11eilot, de pe faleză.,.ţmteatt aproape- dfireot asu ,· · ş, · :u:riI01r
scuturate şi măturate el@ valmi ce: se ţ:aclr.epta:t1: eătre aeeste
sectoare. Stîngace şi .greoaie,, ele aproape că· stăteau-· pe loc în
apă. Erau·· · te uşor de ·nimerit.~ La bată, timonierli,. ·care· se
trudeau cu desp@rare' să ·manevi.eze
prin pădurea ·pe obstae01h,
minate· neascultătoairele lot amTuarmtii, nebuită:. să.,:
. î' · ··u11-te
• •
f ocul ma.mic~
•
••

Urrele amli>arcaţir, incapabile să„şi ctoiaseă dtum prii'l la:!-

birintul de obstacol~ sub tirul distrugător de·pe faleze, att trei.
buit sl se retragă; rătăcind de-oa lungul ·coastei în căm:area
unui loc de debarcate mai pu1in apărat. Altele, încăpăfîni·n"'"
du...se să; acosteze în sectoarele prevăzute, au fo·st bomb·ardate
atît de , rătt, în.eît oallil.enii săriră ··.peste bord în apa ădîneă:,
unde att f(?St ·de ·îndată mitraliaţi făr-ă· milă:. Alte şlepuri ·siirirl
în aer de: cum atinseră ţăt·mul. Nava sublocc>tenentttlui· Ed.l
ward Gea~ing, cu- treizeci de soldaţi· din Divizia 29, se de.;
zintegră într-o clipă, la trei sute de metri de la ieşirea din
Vie1-ville spre Dog Green. Gearing şi oa:m.e1ril s·ăi fură proiec-
taţi în mare. Lovit, pe jumătate înecat, locotenentul de nouă­
sprezece ani ieşi la suprafaţă la· cîţiva metri de locul unde se
scufundase barca sa. Alţi supravieţuitori începură· să ap~rl
în jur. Nu mai aveau nici ar111e, nici căşti, nici e·chipament~
Timonierul dispăruse- şi, aproâpe de el, Geating văzu pe unul
din soldaţii săi zbătîndu-se sub greutatea tinei staţii de radio
prinse de . .spinare şi urlînd cît îl ţinea gura : ,,P~ntru nµmele
lui dumnezeu, mă înec l'' Nimeni nu putu să· ajungă la titnp
la radiotelegrafist pentru ă.;;i da ajutor. DiSpăru sub ochii lor.
Incercările p1 în ca:re aveau să ·treacă Gearing şi resturile gru-
pei sale erau abia la început. Abia după · trei ore au ajuns
pe. plajă~ Acolo Gearing a aflat că era singurul ofiţer . · ·· ·i
toată ·compania care scăpase teafăr. Toţi ·ceilalţi. muriseră sau
fuseseră grav răniţi.
De-a· lungul plajei Omaha, litsarea rampelor păru să fie
semnalul reînceperii şi intensificării focului inamic. Din nou
tirul cel· mai distrugător ·fu îndreptat asupra sectoarelor· Dog
Green ·şi Fox,'Green. Şleptttiie-· Diviziei 29··ce soseau la- Dog
Green eşuar:t pe bancuri de nisip. Rampele furii lăsate şi o·a·
I 1

menii tţebutrl: ·să' coboare în· apa adfrrcA de unu ptnM la doi
mE1t,·iw Nu ·aveau dedt ·un ghld : să ajungă la ţKnn, să traver-
seze cele dooi:· sme de metti de nisip presltat cu obstacole, sit:
. ..

se caţ~ţe „apoi pentru· a' j11ng~ la adap.ostttl nesig,ur pe· care-l'

constituia· pft?iotttl 'falezei. I ·... ovttraţi însK de echipament,. in- ·
capabili :de a alerga ptin apa adincă~ neputîndu-se feri în nici
•
 .un chip, fură prinşi în focul î11crucişat al mitralie1·elor şi ar~
melor uşoare.
Vlăguiţi ele răul ele mare, epuizaţi de lt1l1gile ore petre.cute
pe navele de tranşp01·t ·şi în ambarcaţiile de asalt, soldaţii se
luptau să scape cu viaţă în apa oare uneori îi :~coperea pînă
.peste cap. Soldatul David Silva văzu cum oamenii din. faţa
lui fură ucişi unul cîte unul în timp ce coborau rampa. Cînd·
îi veni rîndul~ sări în apa care îi ajungea pînă la piept şi, ţin­
tuit locului de echipamentul pe c.are-1 căra, ptivî. uluit cu"'m
de jur împrejurul lui gloanţele plezneau suprafaţa apei. În
cîteva secunde, rafalele de mitralieră îi sfîşiară raniţa şi uni"'
fo1·ma. Silva avu impresia că ,,servea drept ţintă la un,..exerci-
ţiu de trag~rec'. I se păru că-l vede pe mitraliorul neamţ care
trăgea în el, dar nu putu să riposteze. Puşpa lui era plină de
nisip. Silva se tîrî prin apă, hotărî să ajungă la plaja care se
întindea în faţa lui. Reuşi în sfîrşit să ajungă la mal şi alergă
,să se adăpostească la piciorul falezei, fără să„şi dea seama
că fusese rănit în spate şi la piciorul drept. . .
Pe toată 'lungimea ţăr1nului oamenii se prăbuşeau. Unii
erau ucişi pe loc, alţii strigau cu ~ desperare după medici, în
timp ce fluxul crescînd îi ·acoper-e,a fără cruţare. Căpitanul
Sherman Burroughs era printre r morţi. Prietenul său, căpita­
nul Charles Cawthon, îi văzu cadavrul legănat pe valuri. Se
întrebă dacă Bu1·roughs apucase să -recite oamenilor săi
,~Execuţia lui Dan McG1·ew'', aşa cum _p1·oiectase. ,Iar cînd
căpitanul Carol Smith îl văzu la rîndul său,._ nu se putu împie-
dica să reflecteze că Burroughs ,,nu va mai suferi de migre-
nele sale ch_inuitoare ''. Fuse$e împuşcat în cap.
In cele cîteva minute d·e măcel de la Dog G1·een, o în-
b·eagă companie fusese scoasă din luptă. Mai puţin de o tre-
ime clin oan1eni supravieţuise1·ă ma1·şului sîngeros de la bărci
pînă la ţărm. Ofiţerii fuseseră t1cişi, grav răniţi sal1 dispărt1-
seră, ia1· soldaţii, fără al·1ne, zdruncinaţi, se adunaseră la pi-
cioarele falezei şi se adăpostiseră acolo toată ziua. Altă corn-·
panie din acelaşi sector suferise pierderi şi mai mari. Corn·
pania C din batalionul 2 Rangeri primise 01·dinul s.ă distrugă
punctele fo1·tificate inamice de la Pointe de la Percee, ceva
mş:i la vest de Vierville. Rangerii debarcaseră cu p1·imul val
de asalt- în două ambarcaţii la Dog Green şi fuseseră decimaţi.
Şlepul din cap fusese aproape imediat scufun,dat ele artileria
germa11ă şi doisprezece oameni omorîţi pe loc. De ct1m fusese
lăsată rampa celei de-:-a doua a.mbarcaţii, .Rangerii fură· prinşi
sub u11 potop de rafale de mitralieră, cai·e omorîră şi .răniră.

179
cincisprezece oameni. Supravieţuitorii încercară să se refugi-
eze la adă11ostul falezei, dar fură ucişi unul cîte unul. Fruri-
taşul Nelson Noyes, cocoşat sub g1·eutatea unei bazooka, par-
curse o sută de metri înainte de a trebui să se artince la pă­
mînt. Cîteva mir1ute 1nai tîrziu se ridică şi fugi din 11ou. Cînd
ajunse la adăpos·t, co11s.tată că fusese rănit la picio1·. Pe cînd
stătea întins, NO)'es văzu pe cei doi. nemţi care trăseseră, ui.:.
tîndu-se în jos la el de la înălţimea falezei. Sp1·ijininclu-se în
coate, deschise focul asup1·a lor şi-i ucise .pe amîndoi. Atunci
cînd căpitanul· Ralph E. Goranson, co1nandantt1l corr1paniei,
~junse la picioarele falezei, di.o efectivul săt1 de şaptezeci
de oa1neni nu:..i mai rămăseseră decît treizeci şi ci11ci. Di1·1tre
aceştia, pînă sea1·a 11u aveau să mai rămînă decît doisprezece.
Pentru cei de pe plaja Omaha 11enoroci1·iJt.~ se ţi11eau lanţ.
Soldaţii descopereau acum că debarcaseră în alte sec·toare.
Unii se aflau la t1·ei kilo1net1·i <.le zonele de deba1·care prevă­
zt1te. G1up·u1·i din Di\ iz~a 29 e1·au amest·ecate· cu oameni di11
1

Divizia 1. Unităţi care t1·ebuiau să acosteze la Easy Green şi

să-şi c1·oiască o ieşi1·e către Les Mot1lins, C()nstatară că se
găseau la ex·ti·emitatea estică a plajei, în i11fer11t1l de la Fox
Green. Aproape toate şlepurile acostaseră 1nai spre est faţă
de punctele stabilite. De1·i·va unei vedete.;pilot, cure11tul pt1-
ter11ic ca1·e t1·ăgea de-a lungul coastei că·tre est, ceaţa şi ft11ntil
prclvocat de ierburile incendiate care ascundeau reperele,
toate acestea con·tribuise1·ă la derutarea lor. Companii
ca1·e ft1sese1·ă pregătite pentru a lua Ctl' asalt poziţii precise nu·
ajunseră r1icioda·tă în apropierea 101·. Mici grupt1ri se tre-
ziră ţintuite locului di11 cauza foct1lui i11amic şi izolate pe t1n
teren in1posi bi] de recunosc11t, adesea fără ofiţeri şi fără mij-
lottce de transmisiuni.
Echipele speciale de artificie1·i din armata de usc~1.t şi ma-
ri.nă, care aveau misiunea de el. deschide culoare print1·e ob-
stacolele minate, nu. 11umai că erau dispersate, dar sosise1·ă şi
cu întîrziere, pie1·zîndu-se astfel minute foarte preţioasA. Oa-
menii~ dezorien·taţi, începu1·ă să lt1c1·eze la înţîmp1.are, ac~olo
u~de se găseau. Dar bătălia 101· era dinainte pie1·dută. In
cele cîteva n1inute pe care le mai aveati la disp<)Ziţie înainte
de sosirea valultii de t1··upe u1·mător 11t1 au p11tut să degajeze
<lecit cinci culoare şi unt1l pe jumătate~. î11 loct1l (:t)lor şaisp1·e­
zece prevăzute. Lucrau î11tr-<> grabă nebună, dar tott1l era
împotriva 101·
•
infa11teriştii se amestecară JJ1·ii1t1·e ei, al·ţii se
adăpostiră îndă1·ătul obstacolelor pe ca1·e pic)nie1·ii se pregă-
teat1 să le a1·t1n.ce în ae1·, iD.1· şlep111·i.le s~ăltate ele ,,~1lr1r·i (~ratt

180
cit pe-aci să~i strivească. Serge11tul Ba1·ton Davis din batalio-
nul 299 pionie1·i de asalt văzu venind drept peste el, pri11tre
obstacole, o ambarcaţie plină de oameni din Divizi,1 1. Urmă
o explozie formidabilă şi barca sări în aer. I se pă1·11 lui Davis
că toţi cei dinăuntru fuseseră proiectaţi deodată î11 ae1·. Tru-
puri şi membre disparate cădeau de jur-împrejurul epavei în
flăcări. ,,Am văzut oamenii, ca 11işte p11ncte neg1·e, î11cerc~înd
să înoate prin păcura împrăştiată pe suprafaţa apei şi, 1)e cînd
ne înt1·eba1n ce să facem ca să-i ajutăm, un t1·uncl1i fără cap
zbură prin aer cam la 50 de picioare înălţin1e şi· căzu lîngă
noi cu un plescăit care-ţi î11to1·cea maţele pe dcls'' Da\,is era
convins că nimeni nu putuse sup1·avieţui groaznicei eţplozii,
şi cu toate acestea doi oame11i scăpase1·ă cu vi,1ţă. Au fost
scoşi din apă cu arsuri foarte grave, dar în viaţă.
Dezastrul la care asistase Davis nu a fost cu nirnic 111ai
groaznic ca cel ce s-a abătut asup1·a eroicilor 1net11l)ri ai p1·0-
priei sale unităţi, brigada specială de genilt. Şle1)urile care
transportau explozivul lor h1seseră bomba1·date, şi eptl\ ele 7

lor ardeau ca nişte torţe la margi11ea plajei. Micile bărci 1?ne:..

umatice ale pionierilor încărcate cu .bon1be de plastic, ca1Jse
şi amorse au fost complet pulve1·izate de focul ina1nic·. Vă­
zîndu-i pe pionie1·i lucrînd print1·e obstacole, ger1nanii îşi în-
dreptară în mod special atenţia asupra Jor. În timp ce ecl1i.,.
pele fixa·u explozivul, trăgătorii ţinteau minele agăţate de
obstacole. Alteori păreau că aşteaptă pînă cînd l)Îonierii ter-
minau operaţiile preliminare dish·ugerii lungilor şiruri de
arici şi colţi de oţel. At,1nci ar~nca11 ei în aer obs·tacolele des-
chizînd focul cu aruncătoare de mi11e, înainte ca echipele să
se. fi putut adăposti. Pînă la sfjrşitul zilei, din·tre aceşti <Ja-
mer1i. nu aveau să mai rămînă decît jumătate. Se1·ger1tul Davis
fusese şi el lovit. La căderea nopţii, el. avea să se afle la bor-
dt1l unei 11ave-spital, rănit la un picior, în drum spre A11glia.
Era ora. 7 din1ineaţa. Al doilea val de asalt sosi î11 haosul
de pe plaja Omaha. Alţi oameni se bălăceau acum prin apă,
sub focul dens al inamicului, î11ce1·cînd să ajungă la mal. Ci-
mitirul de epave fumegînde sau ·în flăcări se mă1·ea din ce în
ce. Fi~ca1·e nou val de amb_arcaţii îşi dădea tributul mareei
crescînde, şi peste tot de-a lungul plajei în formă de semilună
americani morţi se împingeau uşor unul pe altul.
Marea- arunca la ţăr1n sfărîn1ături- şi epave ale amba1·ca-
·_ţii.lor armatei de .invazie. Ecl1ipament greu şi mate1·ial de tot
felt1l, lăzi cu mun.iţie, staţii de radio sparte, telefoane de cam-:
pa11i~. 11~~.şti de gaze, unelte. de săpat· tranşee, gamele, căşti

J~t
de oţel şi· centuri de salvare erattt~:se,raaim:te:' peste tot. Rlaja
d ul . . . d " . . . .. .c. • • tii'. d
era p lma . e s uri· mari · e s1rrna ·Ş,1- · :?llm :u;;..cu .· . . ·e· :co.nsel'lVe~
i ..,

cletectoare de mine ·şi fel .de fel: de~a:11n,~ .oo.:hL'.p;uştd .s ·. · îr,aaf:e

".., la b arzoo
p1na--- · k. a scoase •. · ·· . uz. ·E· . · . . · ; !eor·,r:orstona
1· • t.·e· .·, · ~· .aYJ.1.,
barc_aţiilor străpungeau ici-eolo apa în~ p .· · iile celei· rna.it:· sut~;
prinză,toare. Tancuri în .flăcări Seld~iJt:.iim. -aer mai:i.i trîm~
de fum· negru. P.rintre obstacole.,.: ;bald0.zere zăceau. mtr""°
rină. Apr-0.~ne de Easy Red, 9amoorii~··vărz:11'.l!'.ă o ghitară · . · ··. . ·mi
" " 1 F • . 'l
.la 1nt1mp_are prmtre vest1g11 •e · ·. ·. ei.
0
• l •
Mici insule de -răniţi împes.triţJu .plaija~ Trupele în. trec.ere
observară că cei care erau în S'.tare, stăteau aşezaţi foa1r.te:
drept, (!a şi .ct11n de aici î·nainte. nm: li s,a:r_, mai fi putut· în:-·
tîmpla nimic rău. Erau liniştiţi, indiferent$ p~ică la tot ce'
se petrecea în j1i1rul lor. Sergentul Al·.; .· .i Eigenberg, un sa~.
nitar afe(!tat brigăzii 6 speciale de geniu; îşi a1ninteşte că
fusese ui,ni.t de ,,excesiva polite.te ,a •Celor ·mai grav răniţi''.
ln pri1nele m.omente după ce sosise pe·· .. ·, jă, Eigcnberg găsi
atîţia răniţi că nu ştia ,,de unde· să înce.aJ.}ă. şi nici·· cu cine''.
La· Dog Red dădu peste un tînăr sokliat aşezat pe nisip ru
piciorul ,,despicat de la genunchi pî·nă la bazin atît de, precis,.
de parcă l-ar fi tăiat un chirurg cu ·histwriul''. Rana era aut
de profundă, încît Eigenber .· . văzu ·otttn îi pulsa arter.a, femu·
rală. S.olclatul suferise o. co· oţie. _puternică!. II informă ca}DiJ.;
pe Eigenberg : ,,Mf-am. luat· pastilele- de; sulfamidă. şi a.1n pre~
sărat pe rană tot praful de sulfa,micdă,, .pe·'. care îl aveau:,. Q,,
să :mă fac ·bine, nu-i .aş~_,?'' Sanitantl· de. _R0!Uăsprezece, ani,. n11 1

Ş,tÎU prea bine .ce- să-i :răs.p,undă ..Ii făGJ. ,o ~, ecţie de morf' , \
şi îi · spuse : ,,Desigur că ai să te faci bine"'. Apoi, apropiind
marginile tăi<3turii, făcu singurul, luci·u care-.i veni în minte.,:
le pri·11se cu grijă cu ace de siguranţ~.
Pe plaja unde omnea haosw~ cm ·- · ia şi moartea se1
revărsară acum.. oamenii celui de„a;l ,treilea val de asâlt şi·
se opriră.. Cîteva. 1nJnute mai tirzitt .so&i· al patrulea V,al, -
şi: se .opri. Oamenii stăteau întinşi u·ti"1r la. u1:năr pe Disip,.
pe prundiş şi pe pă:11iîntul argilos, Se,.~• ·. emuiau îndătăad~ I

obstacolelpl", s.e adăposteau ptiiitre. t,,Qip,n · . · celor ~morµ. · in~

•toi de f ..,l • • "l .. .-X.. - . t
t u~t-L ·.· oeui mam1c; pe care 1.. ,~zme~i,i ™"n:,·au.za: ; ez.. , l!- t d .
orienblţi. ~ faptul :eă a-costaseră :în a)te,. ·se~âre decît cele·
indicate, deza1năgiţi de. lipsa :pîlni· . , ·d~1 . . . • ·be pe · care nl„
dăjdu:iau să le găşească ,
după bomb .· alllefi;_tu-1 aerian şi în
_r: • tut d~' ~ A .- ' A I,~ rt ă
c~re ..s-ar u ,pa.· ·. a ·aposu, .lDS1 , · · , · .· flt,..,, . . ~ moa · ea şi p.r ·. .
I

p,ădul earer.i inconj-qr~µ, oanl8QU, iămtne8!11~, încrenteniţi. la!

margin~ apei. Păr~JW.. pr.inşi îµ:-~ :.• ·. ar#le··. · · stranii· paralizit
• • •
•
•

lfl2
Ctrvirşiţi de· in1ens1'~atea d1sbluge1·ilor, mulţi dintre ei credea11
ci· totul e pierdat. Se1,gentul · William McClintocl< din bata-
, · ril ·741 de tancu·ri ·;dădu de un sO'ldat care şedea la mar-
ginea: apei, fără· să~i pese ele rafalele de mitralieră care n1uşcau
te tt!>t ţărîna în jmul 'ktii · Stătea aeolo şi ,.,,arunca pietre în
2ţpă,. p1îngînd în făeere, ca· şi c1:1m i s-ar fi sfîşiat inima''.
~ceasfă pro's:ţa:tie ntt ·avea să dureze mult. Inţelegînd,
în s:fîrşit, că. ·a rămi1Ye pe plajă înse1nna moarte sigură, unii
oa1neni se ridicau şi înaintau.
La cincisp1·ezeee lilo1netri mai încolo, pe plaja Utah,
.· · a ţii Diviziei 4 năpădeau· plaj.a şi se năpustea-u spre in-
terior. Acostase şi al treilea val şi aproape că nu exisba opo-
,. ie inamică. Cădeatt cîteva obuze, pîrîiau cîteva rafale de
rrri·tralieră, foc:tiri ele· armă pocneau ici şi colo, dar nu era
m~i ·pe, departe· lnptar ·înYerşun·ată carp la carp la care se aş­
~ptaseră oamenii di:n 'Divizia 4, enervaţi din cauza lungului
·ea11tonament. Ferttru mtt'lţi · dinb·e ei debarcarea era ca un
simplu exerciţiu de. ''rutină. Fruntaşul Dona!ld N. Jones din
â:η'doilea val de ·asa'lt avea impresia că nu 'era <lecit ,,o ma-
nevră de debarcare ca ·atrtea altele''. Alţii erau chiar decep-
tj·ctpaţi., lungile luni '·tle ·antren-ament î-n Anglia, la Slapton
8ar1tls, fuseseră mtllt :mai penibile. Soldatul Ray Mann avea
se11zaţia că fusese otfrecum ,·,dus de nas'' fiindcă ,,pîn~ la
u1°m'ă ilebarcarea nu "reprezentase mare lucru''. Chiar şi ob-·
staccilele erau mai ptJfin redutabile decît se temuseră : cîteva
conuri de beton, prramitle şi arici de oţel răspîndite pe plajă.
Pti' ·· re din aceste "<:>bsta,cole erau minate şi toate erau la su-
. :faţă, ceea ee J~ :făcea 11ş0r accesibile geniştilor. Echipele
de .artificieri se şi apncaseră de lucru. ·De·schiseseră un cu-
loar· de cincizeci de metri ·de-4 curmezişul obstacolel0r, efec-
• •

tna.ră o spărtt1ră în parapetul ca1·e mărginea plaja şi spera11

ca: pînă într-o 01·ă aceasta să fie comple.t curăţată.
·Tancurile-amfibii · graţie cărora asaltul fusese în.(~u11u-
nat de succes · stăteau· înşirate d~-a lungul a. peste un kilo-
1

rtre·~ru jumătate de ·plajă, cu fuste·le 'de pînză atîrnînd dezum-

ffatei ;în j1:1rul· lor. Ţîşrtind ·din apă împreună cu primele valuri
@e, · asalt, aduse,seră ttn 'sprijin substanţial trupelor ·ce se nă­
pusteau pe plajă. Tancurîle şi bombardarnentul premergător·
a&alrul11i pă1·eau, ·să· fil 'Zdruncinat şi demoralizat trupele ger-
m.a11e care deţinea.u:.:poziţii~e .:. spatele plajei. Cu toate aces-
tea şi în această '.împrejurare· ~au existat pierderi şi neajunsuri.
:F.Euntaşul Rudo}. , ţ M,oigo de.-abia pusese piciorul pe plajă
I

cîncl zăi~i primul cadav1·u. U11 tanc fusese izbit în plin şi

j 8.,
Mozgo găsi pe ,,t111ul din ecl1ipaj care a·tîrna încovoia·t dea-
sup1:a turelei''. Sublocotenentul Herbert Taylm de la bri-
gada 1 specială de geniu rămase înmă1·murit văzînd un om
,,decapitat de o schijă de obuz, la douăzeci de metri mai
încolo'' Iar soldatul Edward Wolfe trecu prin faţa ttnui
~1merican 1nort ,,.care stătea pe plajă proptit de un stîlp, ca
şi cînd ar fi dormit'' Păre~ atît de natural şi de liniştit, că
Wolfe ,,se simţi îndemnat să se ducă să'.""l scuture ca să-l tre-
zeasca ..., ''
Generalul de brigadă Theodore Roosevelt mergea î11 sus
şi î11 jos pe plajă, ;masîndu-şi din cînd în cînd umărul artritic.
C11 toate că avea cineizeci şi şapte de ani era singur11l ge-
neral care debarcase cu primul val , ~l insistase mt1lt ca
să i se încredinţeze această mi·siune. Prima sa cerere fusese
res1)insă,, dar Roosevelt prezer1tase la iuţeală o a doua. Intr-o
r1otă scrisă de mînă şi adresată generalului-maior Raymond
O. Ba1·ton, comandantul Diviziei 4, Roosevelt îşi pledase cat1za
spunînd că ,,băi~ţii se vor simţi î11curajaţi ştiind că sînt ală­
tt1ri de ei'' Barton cedase cu greu, ca după aceea să regrett,
l1otărîrea sa. ,,Cînd mi-am luat rămas bun de la Ted, în An-
glia · îşi aminteşte el , credeam că n-o să-l mai văd nici-
odată viu~, Dar încăpăţinatul Roosevelt era mai mt1lt decît
viu. Ser.gentul Harry Brown de l~ Regimentul 8 infanterie îl
văzu ,,cu u11 baston într-o mînâ, cu o hru.·tă într-alta, ltn1blînd
încoace şi încolo ca şi cînd ar fi fost în căutarea u11ui te1·en
de ,,înzare '' Din cînd în cînd cîte lJD obuz exploda pe plajă,
aruncînd în aer jerbe de nisip. Acest lucru părea să-l plic·ti-
sească pe Roosevelt, care se scutura cu un gest de 11erăbdare.
Pe cînd şlepurile celui de-al treilea val acostau şi oarne-
11ii îşi croiau cu greu drum prin apă, se auzi deodată b11bui-
tt1l 11nui tun german de 88 şi obuzele explodară î11 mij]ocul
trt1pelo1·. Căzură vreo doisprezece oameni. Cîteva sectmde
mai tîrziu, o siluetă singuratică apăru prin fumul exploziei,
cu faţa înnegrită, fără cască şi fără echipament. 0111ul înainta
cu privirea fixă, suferise o comoţie. Strigînd du1)ă un sanitar,
Roosevelt se repezi să-l sprijine pe soldat. îl l11ă de umeri
şi-i spuse cu b.lîndeţe : ,,Băiete, cred că o să te trimitem
--.

înaJ)Oi î11 Anglia la bordul µ11t1i ,:as'-=.

Pent1·11 moment, doar Roose,,eit şi cîţiva din c>fiţerii săi
ştiau că debarcru·ea de ]a Utah nu avt1sese loc la pt1nctt1J
prevăzut. Fusese o e1·oare fe1·icită ; bateriile grele, ·ca1·e ar fi
putut decima trupele, rămăseseră mute de-a lu11gul sectoru-
It1i 11ncle ar fi t1·ebuit să flihă lcJc.· ~lttlc11l. Eroa1·ea se datora

184
mai multor cauze. De1·utată de fumul bombardamentului r1a-:
val care masca .repe1·ele, trasă de un c·urent puternic paralel
cu coasta, o singură vedetă-pilot călăuzise şlepu1·ile pri1nului
val ·către un loc situat ·ia aproape doi kilome·tri de plaja de-
semi:iată. În loc de a invatla po1·ţi11nea de plajă din faţa ieşi­
rilor 3 şi 4 două din c!ele chici şosele de nnpo1·tan·ţă vitală
către care se îrtd1·epta Divizia. 101 aeropurtată - , întregul
C'.ap de pod se deplasase cu aproape două inii de metri şi
se afla în IJ1·ezent călare pe ieşirea 2. P1·intr-11n cap1·iciu al
destinului, î11 acelaşi mome11t, locotenent-colo11elul Robe1·t
G. Cole şi u11 g1·up de oa111eni din Diviziile 1OI şi 82 toc1nai
ajt1nsese-1·ă la extre1nitatea vestică a ieşirii 3. E1·au pri1tiii pa-
raşutişti care ajt1nseseră la o şosea. Cole şi oamenii săi se
ascunse1·ă în n1Iaştini î11 aşl·(~pta1·ea sosirii celor clin Di·vizia 4,
C!are, socotea el. trebt1ia11 să lJice dintr-un 1noment într-altul.
_. Pe plajă, î11 apro11ie1·ef1 ieşi1·ii 2, Roosevelt era pe pu11ctul
ăe a lt1a (l l1otă1:î1·e (:apit:ală. T1·eizeci ·de mii de oa1neni şi
trei mii cinci s11te de vel1ict1le ,1.veau să sosească î11 val111·i
•

succesive Ia i11te1·vale ele cîteva mi11ute. El trebuia să hotă-

rască dacă să le lase să debarce în acest sector imp1·c>·vizat,
relativ caln1, care nu clispunea î11să decît de o sing1,1ră şosea
de ieşire, ori să le di1·ijeze căt1·e plaja: Utah, iniţial prevăz·ută,
care ~vea clo11ă ieşiri. Dacă t111ica ieşire nu putea fi degajată
şi mentin.ută, puhoiul ele ()ame11i şi vehicule avea să fie prins
în capcană pe .:1ceastă plajă. Generalul se const1ltă cu coman„
danţii săi de~ batalic,11. J-Iotă1·îrea fu luată : î11 loc să ·lupte
pentr11 obiecti\rele l)t·evăzute de tJe 11laja iniţială, Divizia 4
se va îndrepta către:~ interio·1·, l)e şoseaua unică şi va ~taca
poziţiile gerrr1a11e cî11cl şi tinde l{~ va întîlni. Totul depindea
acum de ra1Jidit~ttc~a cîe ,tcţi11ne. T1·ebuia1.1 să ava11seze cît
mai i11te, înain·t.e ca inamicul să-şi revi11ă de pe urma şoc11lt1i
Jlrovocât de s1i1·priz:.1 debarcăr·ii. Rezistenţa era slabă şi oa-
menii din Divizia 4 l1r1nal1 să tr~1.ve1·seze tJlaja î11 grabă.
Roosevelt se întoarsC:~ către· ccllonelul Eugene Caffey de la
brigada 1. srlecial~ ele geni11 şi-i s1J11sc~ : ,,Eu o pornesc înainte
c11 tr11pcle. A11lLnţc1 n1a1·i11:.1 să dC:~ba1·c·e aici şi resh1l de oa-
•

me!1i. Răzbc>it1l. il(>st1·u va începe aici<'.

*
-

ln la1·g11l pl,ljei U·tal1, tL111111·ilt~ de pe dis·trugătorul ame-

rican ,,Ct)r1·y'< se ·înroşiseră ele atîta t1·as. Mari11arii stăteau
pe a.,re]ă şi ltdau ·ţevile C.'ll f111·tu11ul. Aproape din clipa în

185
eare căpitanulGeorge Hoffman a 1nplasase distrugătorul în:
poziţie de tragere şi aruncase ancora, tunurile lui scuipau
pie uscat cîte opt obuze de 5 ţoli pe minut. Una din b·ateriile
. "" ·
germane nu avea sa mai supere pe n1men1 : ,, orry o 1c 1-· · C (( 1· h.
dase cu 11.0 obuze bine plasate. Ge1·manii ripostaseră, şi încă
puternic. ,,Corry'' era si11gurul distrugător pe care observa-
torii· nemţi îl puteau deosebi cu precizie. Avioanele ce lansau
perdele de fum fuseseră î11sărci~ate cu protecţia navelor de
pe .,,poziţiile înaintate'(, dar avionul lui ,,Corry'' fusese
doborît. Jn special una din ba erii, instalată pe stîncile ce
dominau '"pJaja Utah după licăririle gurilor de tun ţa era·
situată lingă satul S.aint-Marcouf , părea să-şi concentreze
toată furia asupra distrugăto1·ului ţxpus. Hoffman decise să
se retragă înainte de a fi prea tîrziu. ,;Am virat şi vasul
...... J:e~a m
nos1.J.U " t:ors fu-11uu
- l ca o, f ata"' b. a. . . t 1ina
1 " " unui' 1na:r1nar
• '' , "1ş1.
aminteşte radiotelegrafistt1l Bennie Glisson.
Dar ,,Corry'' evo.lua în ape puţin adîn-ci, în apropierea a
nun1eroase recife, ascuţite ca o lmnă de cuţit ; comandantu}:·
nu putea deci manevra în voie. Timp de cîteva minute tre„
bui să joace cu artileriştii germani un joc periculos de-a şoa­
recele şi pisica. Încercînd siă stabilească · ainte punctele de
cădere ale proiectilelor nemţeşti, Hoffman ordonă o serie de.
manevi·e succesive, î11ainte, înapoi, virînd la babord, apoi la
tribord, oprindu-,se brusc, pornind iar, şi în tot timpul acesta:
u " " t are. o·
trag1nd f"ara. ., .1nce ,.,
. 1strugatoru 1 american . . ,,F'tch''
1 , ca1·a
se ·at1a în apropiere, văzîndu-1 pe_ ,,Corry'' înh·-o situaţie atît
de grea, 111cepu şi el să tragă în bate1·ia de la Saint'."Marcouf.
Dar germanii nu se lăsară ele loc intimidaţi. Ap1·oape înca-
drat de proiectilele lor, Hoffman reuşi totuşi să se îndepăr­
teze. In sfî1·şit, satisfăcut că 1·euşise să evite recifele, ordo:µă :
,,Banda dreapl'"l. I Pe drum i11ah1te !<', şi ,,Corry'' ţîşni ca di11
puşcă. I-loffman privi în urma lui. O grindină de proiectile
cădea în dîra ce o lăsa distrugătorul pe apă, aruncînd în sus
trîmbe înspumate. Răsuflă uşurat : era . în afară de pericol.
Dar norocul îl părăsi chiar în clipa aceea. Inaintînd c,µ o vi-
• •

teză de peste douăzeci şi opt de noduri, nava .nimeri în plin J

•M
o n11na marina.
•\J

O explozie îngrozitoare proiectă nava .,pe jumătate afară

din apă. Violenţa şocului îl zăpăci pe Hoffman. I se păru
că ,,vasul era săltat de un cutremur puternic,,· In cabina sa
de radio, ,Bennie Glisson, care tocmai privea afară pe hublou,
avu deodată .impresia că este ,,aruncat într-un malaxor de

186
betQtf'. Fu proiectat- puternic în plafon şi cînd' căzu jos îşi
fractură genunohiul~-
,,Corry'' fusese aproape despicat în două de mină-. Pun--
tea '. principală era spintecată de-a curmeziş,ul de o ruptură
largă de peste treizeci de ce:r.1ti1netri. Prova şi pupa cătau
cu desperare în sus, către cer ; doar suprastructura punţii
maJ:- '.~: ea .distrugătorul întreg: Compai·tiroeatul- 1,r·,aşi-mi şi ;eom-
. tul ăld"" • fu . ., • d t n • • ~·.
partimen c - , ari .· sesem mun a e. r:,u. · 1 soa;pa,ta cu via . ·
U . ·I,.·-' .

în co· ... ar.timentul căldări; oamenii au muri.t··apţoape -i,11ediat,

opăriţi, cînd cazanul a explodat~ Cîrma se blocase. Aburii
nu mai acţionau motoarele şi,. totuşi, în toiul: agomiei sale,
,, Corry,'' îşi continua -cursa nebunească. Hof~an îşi dijdu
.ă · I .._, . . . .
d eoel. at seama ca une. e tunuri ue pe nava mat ~ageau 1n,c •
tJ "' ,.,·ă

Servanţii continuau să tra.gă încărcînd manual.

Mo1manul de fiare strîmbate care fusese odată distrugă. .
t c>ru l_ ,, Corry ,, . " ..,
mai parcurse 1nca aproape un 1 om:e ru k"l t
înainte de a se opri:: Im· ·at, bateriile germane îl încadrară
cu focul lor. ,,Părăsiţi nava!''· comandă Hoffman. În urn1ă.,.
toarele cîteva 1niftute~ cel puţin nouă proiectile izbir~ epava.
Unul din ele aruncă în aer muniţiile tunurilor de 40 mm.
Altul puse în 1nişcare generatorul de ftim · din pupa vasul1ii,
aproape., asfixiind echipajul, care se înibarca în grabă; pe
bărcile de salvare şi pe plute.
Puntea principală era acope-rită ; de peste o jum_ătate de
rr1etr1.,1 de apă cînd floffman, aruncînd o ultimă privire în
jt1r11l său,. sări peste bord şi înotă spre o plută. ·tn u1·ma lui~
,,Corry'' se seu .. da încet, lăsindu„se pe· fund1a.l mării ;· ca-
targele şi o pa1;te din· si1prastructură rnai ie.~eau încă la sri„
prafaţă, Aceasta a fost, în Ziua Z singura :pj,erdere mai im:.
portantă a marinei americare. _Din echipajul ,.de -294 de; o~..
meni, 1$' muriseră sau erau dispăruţi şi .33 fuseseră răniţi.
Pierderile. erau superioare celor suferite pînă în acel moment
pe plaja U. · . '
Hoffi.nan credea, cit părăsise ultimul nava. Dar se înşela.
Nim~ni ,ntt ştie cine a. fost ulîimul om, dar atunci cînd' bărcile
şi plutele se îndepărtară, . - oamenii- de pe alte nave văzură un
ma,·inar care se oilţlra pe pupa lui ,,Cbrry'(. Ridică pavjlîo;.
nul, care fusese doborît, apoi, înotînd şi caţărîndu-se. pe
epavă, ajunse la catargul principal. De pe puntea navei. 1

americane ,,Butler'c, t·i1n0Bierul Dick Scr·imshaw privi 1.1ilnit

şţ plin .de admir-aţie la Inarînarul ,care, snb poţopu1 de proiec.o:
tile, lega c - · ·.~ paviliotiul --~1-· înălţa în 'Vit · · :-catar ·. ·. ui~- Db.pl1
care se îndepărtă înotînd. 'S~"'tnshaw privi·- pavilionul' care

187'
ran1ase c1"teva clipe atîrnînd moale deasupra epavei lui
V

,,Corry''. Apoi pavilionul se desfăşură şi flutură în bătaia,

vîntului.

•
Rachete purtătoare de funii fură lansate ' către ,faleza
înaltă de treizeci de metri de la Pointe du Hoc. Al treilea
val de asalt american acosta între plajele- Utah şi Omaha.
Arme uşoare începură să reverse o ploaie de oţel asupra
celor trei companii de ·Rangeri ale locotenent-colonelului
ames E. Rudder atunci cînd acestea încercară să reducij_
la tăcere masivele 'baterii de coastă ca1·e, după informaţiile
serviciului secret aliat, ameninţau de o parte şi de alta sec-
torul american. Cele nouă ,,LCA '' -uri, transpo1·tînd 225 de
oameni din batalionul 2 Rangeri, se înghesuiră aproape de
îngusta fîşie de _plajă de la picioarele falezei. Aici erau oare-
cum mai la adăpost de rafalele mitralierelor şi. de exploziile
grenadelor pe care germanii le aruncau acum fără încetare
asupra lor. Din larg, distrugătorul britanic ,,Talybont'' şi
distrugătorul american ,,Satte1·lee '' trăgeau sistematic proiec-
til după proiectil în creştetul falezei.
Rangerii lui Rudder ar fi trebuît să ajungă la picioare];e
falezei la ora H. Dar vedeta-pilot care îi conduc~a deviase.
şi condusese mica flotilă drept spre P'ointe de Ia Peree~,
aproape cinci kilometri mai l~st. Rudder îşi dăduse seama
de e1·oare, dar pierduse un timp preţios pînă a readus şlepu-­
r.ile pe d:r11mul stabilit. Întîrzierea aceasta avea să-1. coste
pierderea ajutorului celor 500 de oameni din forţele de spri-
jjn restul batalioanelo1· 2 şi 5 Range1·i, de sub comanda·
locotenent-colonelului Max Schneider. Planul prevedea ca
Rudder să· lanseze rachete de 1 îndată ce oame11ii lui ar fi reu·
şit să escaladeze faleza,. pentru a semnala celorlalţi Ran-
geri, care aşteptau Ia cîteva n1ile în larg, că puteau să-i ur-
meze. Dacă pînă la 01·a •
7 dimineaţa
•
nu primea nici un sem-
nai, colonelul Schneider trebuia să presupt1nă că atacul de
la Pointe du Hoc dăduse greş şi să se îndrepte spre plaja
01nal1a, la şase kilometri depărtare, pţntru a înainta către
vest, pe urmele Diviziei 29, şi a ataca bateria pe la spate.
•
Era 01·a 7,10 şi încă nu fusese lansat nici un sen1nal. Schnei-
der ,o· porni deci spre Omaha. Rudder şi cei 225 de Rangeri
ai săi ră1nase1·ă astfel fără ajutor. , '

188
 Spec·tacolul era apocaliptic. l~uzeele mugeau, trăgînd
după ele funiile şi scările de frîngl1ie prevăzute ct1 cram-
poane. Proiectilele şi gloanţele mitralierelor de 40 rr1m mă­
turau creştetul falezei, rostogolind în capul Range1·ilor bulgări
mari de pămînt. Oamenii se năpusteat1 pe _plaja î11gt1stă, ciu-
ruită de proiectile, cărînd scărţ de escal.adat, funii · şi rachete
de mînă. Ici-colo în vîrful falezei, cîte un neamţ scotea CEtpul,
aru.ncînd g1·enade de mînă sau trăgînd rafale de Scl1meisser.
Ra11gerii se adăposteau pe unde ap11cau, descărcau şlepl1rile
şi trăgeau în sus spre faleză toate în acelaşj timp.
În larg, două vehic11le-amfibii DUKWS prevăz·ute
(~t1 scări J1111gi. extensibile, î111prt1n111tate pe11tru această ocfizie
de la co1·pul de· pompierj din Londra, încercau să se apropie
c.le coastă. Di11 vîrful acestor scări, Rangerii împroşcau pozi··
ţiile 'inamice cu mitralie1·e Browning şi automate.
Asaltul se intensificase. Unii 11ici nu mai aşteptf1t1 ca f11-
1:tiile să fi.e agăţate. Cu armele în bandulieră îşi scobeau
p11ncte de s1Jrijii:i cu ajutorul pumnalelor şi începeau să se
caţere ca 11işte muşte pe faleza înaltă cît o casă cu 11ottă etaje.
Crampoanele funiilor şi scărilor începuseră să se prindă şi
<lamenii se căţărau acum pe scările de frîngl1ie. Apoi se ~1u-
zi1·ă cîteva sti·igăte sălbatice cînd nemţii tăiară fu11iile şi
Rangerii se prăvăliră· în gol. Funia fruntaşului Har1·y Ro-
be1·t fu tăiată de două ori. La a treia încercare, reuşi să
ajt1ngă într-o scobitură făcută de un proiectil, cl1iar stih mar·-
ginea falezei. Sergentul Bill ,,L-Rod'' Pe încercă să se
caţere cu ajutorul mîinilor pe o frînghie simplă, dar, cu
toate că era un gimnast încercat, funia era aşa de udă şi
plină de mîzgă, că _nu izbuti. Pe încercă atunci cu o sca1·ă,
se căţără ~ece metri, apoi căzu cînd scara îi fu tăiată. Dar
n11 se dădu bătut. Sergentul 1-lerman Stein, pe altă scară, era
cît pe-aci să se 1·ostogolească cînd ,,Mae West'' vesta
pneumatică de salva1~e i se umflă din întîmplare. Se luptă
c·11 vesta de salvare ,,o eter11îtate ~,, dar noroc că e1·au oameni
11e scară şi în faţa şi în urma lui. Nici el nu ştie cun1, dar
el continuat să înainteze. \

Oamenii se căţărau at~um pe v1·eo do11ăzeci de f11nii ce

se răsuceau, atî1·nînd ca nişte şerpi în dreptul falezei. De-
odată, sergent11I Petty, care se suia pentru a t1·eia oară, fu
împroşcat c11 bulgări de pă1nînt ce se prăvăleau ca o avalanşă
în jurul lui'. Aplecaţi peste rr1arginea falezei, nemţii mitraliau
Range1·ii care se căţărau pe scări. L11ptau cu despe1·are, în
ci·ltda ti1·11lt1i continl1·u fli distr11găt<)1·11ltti aflat în larg şi a

189
gloanţelor ce cădeau ploaie peste ei din puştile-mitraliere ..
Pe · văzu cum în urma sa un ·soldat ce se căţăra înţepeni
deodată, apoi se desprinse de .pe p.eretele fale.zei. II văzu şi·
Stein şi îl văzu şi fruntaşul de douăzeci de ani Carl .Bom..:
bardier. Sub privirile lor _îngrozite, soldatt1l dădu drumul la
funie şi căzu, din surplombă în. sui;plombă ; lui Pe . i s.e .Pă.ru-

pla1a . Petty se crampona de fqn1e, .1ngroz1t. Nu ..tera 1n stare.

să-şi mai ridice mina. pînă la treapta următoare şi îşi a.r11inteşte
că spunea cu glas tare : ,;Nu _ p.ot să mai sui, e prea greu''.
Dar gloanţele mitralierelor gern1ane îl puseră din nou în
mişcare. Cînd începură să izbească faleza primejdios de
a . roape de el ,,se desţepeni ca . pri:a. farmec'' şi se căţără cu
esperare pe ultimii met1·i ,Care-i mai rămăseseră p~ă SUS,
P~ste tot, oamenii ajunşi sus ,se săltau peste marginea
falezei, apoi se aruncau în prima pîlnie de obuz ce le ieşea
în cale. Pentru sergentul Regis McCloskey, care reuşise cu
cl1iu cu vai să tragă la mal ş.alupa sa cu munţii pe jumătate
scufundată, înaltul platou de la ·Pointe du Hoc e:ra un .spec-
tacol fantastic şi de necre.zut. Pă,mîntul era· atît de scormonit
de proiectilele şi bombele atacului aerian ,şi naval pr.emergă,..
tor orei H, încît ai fi zis că sînt ,,craterele din lună''. Se lă...
sase o tăcere stranie ac.um, în l.i111p ce soldaţii soseau unul
după altul şi se azvîrleau în .gropile ocrotitoare. Tirul încetase.
deocamdată, nicăieri nu se vedea picior de ,neamţ, şi oriunde
îţi roteai privirea nu zăreai deeît ·gropi căscate ce se întin'.'.':
deat1 pînă departe în int'erior o ·.ţară a nimănui, sălbatică,
înspăimîntătoare.
Colonelul Rudder îşi stabili _primul punct de comandă'
într-o scobitură, la marginea falezei. De acolo, ·ofiţerul său •

cu transmisiunile, locotenentul James Eikner, tri111ise mesajul

,,Don1nul fie lăudat''. Aceasta însem·n~ : ,, Toţi oamenii sînt
pe faleză'' Dar nu era tocmai aşa. La picioarele falezei, me-
dicul uni·tăţilor de ·Rangeri, pediatru în viaţa civilă, îngrijea
muribunzii şi închidea ochii morţil~r vreo douăzeci şi
cinci· de oameni. Cu fiecare minut ce trecea, vitejii Rangeri
erau tot mai puţini la număr. La sfîrşitul zilei n-aveau să.
rămînă
. .
mai mult de nouăzeci de oa1neni teferi din cei
' două
sute douăzeci şi cinci cîţi fuseseră. Şi, din _păcate, acest efort
•

eroic fusese inutil. Nu se afla acolo nici un tun. Informaţia

pe care Jean Marion, şef de secţie din Rezistenţă, înqercase
zadarnic să o transmită la Londra, era exactă. Buncărele
•

190
pe.:;;\~~nătate distruse:· de ~a, ~0inte clu Hoc-· erau goale · < tu-
. f.1:1·ses&'l instalate niciodată •
1
. ' nu·
:nux.ile -. ' '

l(l; .groapa sa ·de· 0'b1:1z din. creşţetul, f~.z~i., sergentul

.Pţ ·., .' şi. cei: patru p{!:ş.~aşiorrnitta.Jioti:'. păx~au. ep1Jiizati .. dup-ă
esoaladare~. O:· ceaţ~. ~ubţire: ~o°'per.ea.- pămî:nttil b,răzdat .şt
f "·.; :"' ·±at. şi, aerul era~. gr~ -~tl,. ml.ros, îtlţef~or„ de pq.lbere.
:Pe .,._ ,.· ptim ."n, .jJirul să~ :ap~oape visător;: Ee m·argi.nea. gtop:iî
·văzu:: ·doua. "'bii mînci1;1d, viermiş·ori'.•· ,,Pr.iviţi . spuse el:
c:elorlalţi' · · · , îşi iau micul dejun''. ·

•
. ., .

Ac·u:m, în această. măreaţă .. şi tra "că. d1.minţ.aţă, î11ce )ea

r1Itiri1a fază a asaltului de pe mar.e. n jumăţatea răsăriteană
;,1 seetort1lui de invazie ·. •· .. No,rmandia acosta Armata 2, bri- •

taniQă ~· generalului M. C. Dempsey, sumbră, dai· î11 acela~î

timp veselă, cu toată pompa şf ceremonia, cu. tbaţă nonşa„
lanţa studiată· pe care o arbQrează· în mp:d tradiţionali.englezii
în ~omente c.ţe. mare emoţie. Patru ani .nesfîrşiţi aşteptaseră
ziua aceasta. Asaltµl. lor nu. ·e1·a îngreptat numai, împotri.va
plajelor, ci, şi a, amintirilor aniare . amintiri ce se numea~
MiinQbe~ şi .Dunkerqt1e, amintiri,. ale repetaţe101·· retrageri
11mi]Îf.oare, ale n.el,IlllJlăfatelor raiduri devastatoare, ale z(Je„
l<)r î~tţtun~c3:te· cînd :rămi!sesetă singuri. Alăt1_11·i de ei se aflau
canâd~n-ii, care aveau şi ei o răfuială cu neniţii pe11tru pier~
deri.µ}--sîngeroase de la Dieppe .. Şi mai erau şi francezi, aprigi
şi n~răbd.ători în dimine~ţa ace~ta a reîptoa1·cerii în patrie.
Pretutindeni domnea. o „ stranie veselie. Pe cîad; trupele
î11ai:ntaµ.1 ciitre ţărni, megafonul unei .şa,J.ţtpe del salvare din.
largul: plajei
.
Swo1~d răgea .
,,Roll Out tlie Bar.rel''
. 1-Iai· sir
rostogo ·_ .. butoiul . De pe un şlep de lansat rachete din faţa
:plajei ·Gold.' se auzeau frîrituri din ,,W e Don; t Know ·. . ere
. ' c· . '' N·. . · d. .) C di
W e te , 91ng ·· u , . . , :un e mergem . · ana ean- 1n · ru~-
1 . ' " d
spre pla.ja . tino _a11zifăi... sunetele asooţite ale unei goarne~;
Unit' soldaţi cîntau. ~ttr.inarul: l:i·}enisr· Lovell işj ruAmteşte oă 1

,,băieţii stăteau în picioEtrş, ·cl:ntt· . ·· toate. vechile' ,refr.en.4 , ·

ar1j)atei şi marînei''. Iăt oamerlii,~ din briga:da 1 speeia:lă cte·
.
•

.,
- - - - ------ ,·
1 Catt1 două ore mai tîrzi~ o patrulă de .. ffi'tn.g$'1 .descoperi o
baterie de. cinci tµnuri, părlsită, pe o pozitfe bine tnascată, la vreo
di>t-; ,kiJ.omefd: ti ,k~î01:.. Grăn1ezi· de obuze ·îneon_it11·au. tunurile, pre-
-
µ/'.. . · . .•
. .•
. . . · . ~-, · · erii- nu gbiră ·1,tci o tu r,,_ă .ci .-~ (i
ost· q · · ate. Ac~tea e~a- pro abil tunurile desmtate pozitiil~r cfe· .·Ii'
Pointe du Hoc.
• • , I
· .:-

'191
commandos a lordului Lovat, impecabili şi strălucitori, cu
beretele lor verzi (oamenii din brigada de commandos refu-
zaseră să poarte căşti de metal , mergeau la luptă însoţiţi de
scîncetul cimpoaielor. Pe măsură ce ş_alupele treceau priµ
faţa navei amiral britanice ,,Scylla '', pe· ,care flutura pavilio-
nul amiralului Via11, detaşamentele de commandos salutau
,,cu degetul mare ridicat''. Privindu-i de pe ptinte, marinarul
de optsprezece ani Ro11ald N ortl1wood se gîndea că erau
,,oamenii cei mai gr_ozavi pe care îi întîlnise_vreodată''.
Chiar şi obstacolele şi focul inamic care hărţuia acum
ambarcaţiile erau privite de mulţi ostaşi cu. oarecare nepăsare.
Pe bordul unui ,,LCT'', radiotelegrafistul John Webber auzi
un căpitan din infa11teria marină care studiase reţeat1a com-
plicată a obstacolelor minate ce împînzeau coasta spunînd co-
mandantului ambarcaţiei pe tonul cel mai fi1·esc cu putinţă :
,,Ascultă, dragul meu, fii drăguţ şi fă tot ce poţi ca să-n1i
duci cu bine băieţii pe uscat''
In altă ambarcaţie, un maior din Divizia 50 privea în-
gîndurat minele rotunde Teller care se vedeau limpede în
vîrful obstacolelor şi spuse timonierului : ,,Pentru numele
lui dumnezeu, să nu dai jos blestematele alea de nuci de
cocos dacă DtJ, vrei să facem cu toţii o călătorie pe gratis
" 1a
1n . d'' .
Un şlep care transporta un detaşament diri Reghnenţul 48
de infanterie marină fu întimpinat de rafa~e dese de mitralieră:
în faţa plajei Juno şi oamenii· se năpustiră îndărătul supra-:t
structu1·ii punţii, încercîrtd să se pună la ~dăpost. Toţi, în
afară de căpitanul Daniel Flunder. Acţsta îşi potrivi sub .
braţ bastonul de paradă pe care-l purta cu el, defilînd ·mîn-
dru înain.te şi înapoi pe puntea superioară. ,,Credeam
explică el mai tîrziu că aceasta era at.itudinea ce se cu-
venea să o am''. (În timp ce parcurge_a pu11tea, un glonţ îi
găuri portharta.) Iar pe bordul unui şlep ce se îndrepta
spre plaja Sword, maiorul C. K. ,,Banger'' King citea im„
erturbabil, aşa cum îşi propusese, din ,,Henric al v„Iea''·.
n b11buitul motoarelor Diesel, în plescăitul valurilor1 în
vuietul bătăliei, King recita la megafon :
,,Şigentilomii care· doini acuma în Anglia,
S-or crede blestemaţi că 11u au fost aici''*·
Unii abia aşteptau. să -înceapă bătălia. Doi sergenţi irlan~
dezi, James Percival de Lacy, 11oreclit ,,Paddy'', care toas-
I•
* Actul al IV-iea, sce11u a 3-a.

19?
 '
tase cu cîteva ore mai înainte pentru D·e Valera ,,care ne-a
scăpat de r·ă~boi '', împreună cu inseparabilul său priete·n·
Paddy McQuaid, stăteau sprijiniţi de parapetul unui ,,LST"
şi, plini . de curaj datorită cîtorva gîtu.ri bune de rom din
depozitele Marinei britanice, contemplat1 trupele cu un aer
~olemn. ,,De Lacy . spuse McQua.id uitîndu-se fix la en-
glezii din jurul lor , nu crezi că unii d.intre băieţii ăştia
par cam mototoli?'' Pe cînd se apropiau de coastă, De Lacy
strigă soldaţilor săi : ,,Acu„i acu I Daţi-i drumul I In galop l'".:
Ambarcaţia se opri. 1n timp ce soldaţii se năpusteau afară,
McQuai:d urlă în direcţia coastelor învăluite de fum : ,,Ie·şiţi
afară, blestemaţilor, şi :veniţi să vă bateţi cu noi !'' Apa îl
inghiţi. Peste o. clipă ieşi la suprafaţă scuipînd şi înjt1rînd :
,,,Lua-i-ar dracu l Iacearcă să 1nă înece înainte ca măcar să
fi ajuns pe plajă !''
În faţa plajei Sword, soldatul Hubert Victor Baxter di·n
•
Di,,izia 3 britanică dădu dru111ul la motorul bărcii care trans-
porta mitraliera s,i Bren .şi 1 privind peste sout, se lăsă în apă.
Pe un scaun ridicat deasupra lui stătea duşmanul lui cel n1ai
înverşunat, sergentul , . 'nger'( Bell, cu care Baxter 'se cion-
dănea de luni de zile. Bell îi strigă : ,,Hei, Ba..xter, ridicii-ţi
scaunul ca să vezi şi tµ rmde mergi !'' ,,N-avea grijă ţipă
Baxter , v~d destul ·de bine şi aşa I''" Apoi, ajunşi pe plajă,
sergentul, în entt1ziasmul acelui moment, făcu din 11ou gestul
de la care pornise d-uşmănia lor. Lovi de mai multe ori cu
um11ul în casca lui Baxter, urlînd cit îl ţinea gura : ,,înainte l
nainte 'I'' •

Cînd briga~a l. specială de commandos acostă pe plaja

Swo1·d 1 cimpoierul lord11lui Lovat, William Mîlli:a, sări în
apa care-i ajungea pu1ă la subţiori. Vedea fumul ridicîndu-se
. e plajă în faţa lui şi auzea pirîitul aruncătoarelor de mine.
n timp ce Millin înainta cu greu prin apă spre ţărm, Lovat
îi strigă : ,,Hai, băiete, cîntă-ne <<Highla nd Laddie>> f" Cufun-
dat în apă pînă la briu, Milliu puse lnuştiucul la gură şi, bă­
lăcin,du-se în valurile ce se spărgeau de 1nal, prinse a ţiui cu
foc din cfmpoi. Aj:uns pe uscat se oprt fără să-i pese de ra·
falele de mitralieră, trase ae,r în piept şi, m,ergînd ca la paradă
în susul şi în josul plajei, se . . e iar pe cîntat. Soldaţii de:fi...
lară prin faţa lui în timp ce ţiuitul înfocat al cimpoiului se
a.mesteca cu şuieratul gloanţelor şi vuietul obuzelor. Millin
ciuta ,,The Road to the .Isles'' (Dţumul către .insule). ,,Ţine-o
ş,şa, băiete I'' îi strigă un soldat. ,;Aruncă-te pe burtă, mă
bezmeticule !'' îi strigă altul.
 •

De-a lt1ngul plajelor Sword, Juno şi· Gold pe o dista.nţă

de aproape treizeci de kilornetri, de la Ouistreham lî11gă gu1·i.le
riului Orne şi pînă Ja satul Le Hamei, la vest englezii
acostau unii după· alţii. Nisipul rr1işuna de oameni ce coborau
neîncetat din ambarcaţii şi, aproape peste tot în acest sector,
tal:1zurile înalte şi obstacolele submarine provocau mai multe
pierc1eri decît tirul inamic.
Pri.rnii sosiţi au fost oamenii-broască 120 de specialişti
î11 distrt1gerile sub apă, ca1·e aveau misiunea de a des,:.:hid.e
pr·ir1 obstacole culoare largi de treizeci de 1~· Ptri. Pentru a
fa(..:(~ act:'st lucru înainte de sosirea primelor v ..~ . ...iri de asalt?
ei dispi.1neau de numai douăzeci de minute. Obstacolele era11
forn1idabile _şi în unele locuri erau mai dese decît î11 ori-
care 1)a1·te a zonei de invazie de pe coasta Normandiei. Ser-
gentul l"'eter ffenry Jones din infanteria marină înotă l)rintr-un
adevărat labirint de piloni, garduri, arici de oţel şi colţi tle
beton. În locul pe care trebuiau să-l degajeze, Jan1es înt1111i
douăsprezece obstacole mari, dintre care une·le aveau pî11ă 1a
ci11ci met1·i lungime. Alt scafandru, locotenent11l Joh11 B. 'I a.y-
ldi· dî11 Iv1arina britanică, văzînd fantastica reţea de obstac<J le
submarine care-l înconjura, ieşi la suprafaţa apei şi îi strigă
şefului său de unitate că ,,treaba asta împuţită nu se po~tte
face''. Totuşi nu se ·dădu bătut. Sub focul inamic, Taylor şi
camarazii lui se apucară metodic de lucru. Dinamitară obst~1„
colele un11l cite unul, deoarece erau prea mari pentru a fi
distruse
. 1nai multe deodată. Ei mai lucrau atunci cînd' sosiră.
tancurile-amfibii, urinate aproape imediat de trupele primt1J11i
val de asalt. Oamenii-broască care se grăbiră să iasă la SlI-
prafaţă văzură ambarcaţii răsturnate de valurile mari. care
loveau obstacolele. Minele e)fl)lodau, ţăruşii şi aricii de otel
~fîşiau coca vaselor şi peste tot de-a lungul. ţărmului şlep11rile
se scufundau. Marea devenise un cimitir de vase, care aproape
se încălecau. Radiotelegrafistul Webber îşi aminteşte că se
gîndise atunci ce ,(h·agedie este debarcarea ,c:. Pe cînd a1nhar-
caţia în care se afla el se apropia de ţă1·1n, Webber văz11
,,<<LCT>>-uri arzînd ca nişte torţe, carcase metalice răsucite pe
plajă, tancuri şi buldozere în flăcări'c:. Şi cînd un ,,LCT''
•

trecu pe lîngă ei, întorcîndu-se în lar_g, Webber, îngrozit,

văzu că , ,puntea acestuia era mistuită de un incendiu în-
spăimîntător ''. '
Pe plaja Gold, scafandrul Jones, care lucra acum cu pio . .
nierii la curăţirea plajei de ob-stacole, văzu o ambarcaţie care
sosea î11ţesată de oameni ce stăteau în picioare, pe punte,

194
 gata să debarce. Izbită de un talaz enorm, nava se răsuci, fu
săltaţă şi căzu drept pe un şir· de colţi de oţel minaţi. Ex-
plodă cu un zgomot asurzitor.· Lui Jones i se păru că, asistă la
un ,,desen animat proiectat cu încetinitorul · oameni În po-
ziţie de drepţi aruncaţi în aer ca de o fîntînă artezian~, din
care trupuri şi zdrenţe de trupuri se .împrăştiau ca picăturile
de apă''. · ,
Una după alta, ambarcaţiile se izbeau de obstacole. Din
cele şaisprezece ce transportau pe plaja Gold Regimentul 47
ae commandos al inf an teri ei marine, patru fură complet
•
distruse şi unsprezece, g1·av avariate, eşuară. Una singură
reuşi să se înttpoieze la nava de transport. Se.rgentul Dqnald
Gardner şi oan1e11ii săi. din Regimentul 47 fură răstu1·naţi în
apă la cincizeci de metri de ţărm. Işi pierdură întregul echi:-
pament şi fură nevoiţÎ să. înoate pînă la mal sub rafalel.e
mitralierelor. În timp ce se zbăteau în apă, Gardner auzi o
voce sp11nînd : .,,Să nu deranjăm. Mi se pare că aici e o plajă
rezervată''. Indreptîndu-se spre Juno, oam_enii din Regime11=..
tul 48 de cominandos al infanteriei marine nu numai că se
izbiră de obstacole, dar niiµeriră în plin sub un foc susţinut
de aruncătoare de mine. Locotent:ntul Michael Aldworth şi
vreo patruzeci de oameni de sub .comanda sa se ghemuiră
în partea din faţă a .,,LCT'' -ului lor, sub o ploaie de mine.
Aldworth îşi înălţă capul ca să vadâ ce se petrece şi văzu
oamenii ieşind din compartimentul din pupă _şţ alergînd. pe
punte strigînd : ,,Cînd ajungem odată?'' ,,Aveţi 1·ăbdare,
băieţi, nu e încă rîndul nostru I'' ţipă Aldworth. Urmă· o clipă
de tăcei:e, ap~i cineva întrebă : ,,Bine, dar cît crezi că o. să
dureze ? Nu de alta, dar blţstematul de compartiment se um:-
.Pl~ cu apă !''
Oamenii de pe şlepul c~re se scufunda au fost repede
~uleşi de alte ambarcaţii. ,,Erau atîtea îşi ami~teşte Ald...
worth -, ca taxiurile la un stop în Bond Street''. Unii au
fost depuşi nevătămaţi pe plajă ; · alţţi au fos_t pescuiţi de un.
distrugător canadian, dar vreo cincizei de soldaţi se tre·
ziră la 'bordul unui ,,LCT'' care descărcase tancuriţe şi avea
ordin să se întoarcă direct în Anglia. Toate încercările oame-
nilor furioşi de a-l convinge pe comandant să schimbe ruta
au dat greş. Un ofiţer, maiorul de Stackpoole, fusese rănit
la coapsă, dar cînd află care era destinaţia ambarcaţiei, urlă
cît îl ţinea gura- : ,,Aţi înebunit ! sînteţi toţi buni de legat l_"·
Apoi sări peste bord şi înotă spre ţărm.
Pentru cea .mai mare parte din oameni, obstacolele se
dovediră cea mai grea încercare a debarcării. O dată ce tre-

195
 ceau de linia obstacolelor minate, soldaţii îşi dădeau seama
că rezistenţa inamicului era destul de sporadică pe cele
trei plaje aprigă în unele sectoare, neînsemnată sau chiar
inexistentă în altele. În ju111ătatea de vest a plajei Gold,
oamenii din Regi·111entul 1 Hampshi1:e au fost aproape de-
ci1naţi in timp ce înaintau cu greu prin apa adîncă, pe
alocurea de doi metri. Zbătîn_du-se în valuri, fu1·ă prinşi sub
un potop de mine de aruncătoare şi de rafale de mitralieră
ce se revărsa as · a lor dinspre satul Le Hamei, unde se
afla o poziţie fortificată ocupată de redutabila Divizie 352
germană. Oamenii picau ca muştele. Soldatul Cl1arles Wil-
son auzi o voce mirată exclamînd : ,,I-Iei, băieţi, m-a1n
căp~tuit !''
Se îptoarse şi văzu un om cu o expresie stranie de ui-
mire pe faţă alunecînd în apă fără să mai adauge nici t1n
cuvînt. Wilson continuă să î11ainteze. Mai fusese el o dată
mitraliat sub apă numai că la Dunke1·que mergea în
sens invers. Soldatul George Stunell văzu şi el oamenii
căzînd peste tot în jurul lui. Dădu de o barcă care trans-
porta o 1nitralieră Bren ,,în1potmolită în apa adîncă de
\'·reu11 metru ; motorul continua să meargă, dar şoferul, în·
crerpenit la volan, părea prea înspăirnîntat pentru a-şi con-
duce maşina pe uscat''. Sfunell o împinse şi, sub un potop
de mine, duse vehicurul la mal. Era încîntat d:e isprava sa,
dar, cleodată, se întinse cît era de lung la pămînt. Cu o
viole11ţă n-emaipomenită un glonţ nin,.erise în tabachera din
buzunarul tunicii lui. Abia mai tîrziu îşi dădu seama. că
fusese rănit în spate şi în ·coaste şi că sîngera abundent.
Acelaşi glonţ îi traversas_e trupul.
De-abia după opt ore oamenii din regin1entul I
·Han1psl1ire aveatt să mitralieze fortificaţiile de la Le Hamei.
La sfîrşitul Zilei Z, pierderile se ridicau ·Ia aproape 200 de
oarneni. Şi, lucru curios, trµpele care au debarcat în stînga
şi în d1·eapta acestui regiment nt1 au avut necazuri prea
mari, în afară de cele pricinuite de obstacole. Au avu't şi
ele pie1·deri, dar mult mai inici decît se aşteptau. În stînga,
saldaţîi din Regimentul 1 Dorset părăsisE}ră plaja după
patruzeci ·de minute. Alături de ei, oarnenii din Green Ho-
wards debar.caseră cu atîta elan şi hotă1·î1·e, incit înaintaseră
în interior şi cuce1·iseră primul obiectiv în mai puţin de
o oră. Sergentul-major Stanley Hollis, care avea pînă atunci
la activul său -90 de gex·mani, a cucerit singur un cuib
(i.e mitralieră. Folosind grenade şi Stenul· lui, iinpasibilul
.
L

''.")'96
 •

Bbllis· a, uais~ doir inam&i şi. a Eic.ut prioo:q.im-i douăzeci la

începutul uneî'" zile în::_ ·c at6··· aN·aa~. să. n1ai licbida.ze· alţi. zece •.
Pe plajJl· ce. se-· întândila; în, dreapta setului Le-· I-la.mel
era atîta liniş-te, incit -uQii- oameni erau. deee}lţioaa.ţj. S·~ i-
tarul: Geoffrey., -Le~eh •u· tmJ1el~ şj„ vehi~ulele aă)lădind
. . ă ::( . · I'.
D1aia. Ş;t; constat ~ e~ ,,~~wu · IDţ,UiOali nu~ avea~ cta.ce:v;a~ . e
--l..: ·, . --- , ... d
f ăciit decît să dCscarce muniţia"! MarJne.rului Denis Lov.ell,
deba.r~rea. nu. i: se: păt.use altoevJ «lecît ,>Q.na din, ~e-
vmle· de la· ·noi, din. Aa.glia~' .. ·unitate~ sa, . un detaşt1m~nt.
spe·cial: al Regimen·tului 4!Z de oommandos-. al., .f ufunteriei ma-·
riine Î:µ.aintas'8 rapid~ evitînd orice contact cu: iosµnicul,
o hiasa spre v..est, apoi, se· îndreptas~ în marş forţ41t t ~fre
~ort-en„Be•in,. la zece kilometri clepărlare; pentru. a face
jpneţiunea, auJ americanii care se aflau aco.lo. ~ Sperau să
întîlneaseă~~ primii„ americani de pe plaj~. 01naha·J către
·a....._..m1a2a.
• \J •

Dar~ lt1cru1·il~ r:iu aveau· să se petreacă. to.c ma·i aş.a. S·p re

deosebire de ·e·nglezi· ·şi ·canadi€:n4. oare nu întîlniseră. un,
ad~sar de· t·e rnut în'. Divizia· 716~g.f):rmanlt, . oho~ită ş.j. alcă­
tuiul1 din tnt.p e de aduoătii.lră, americanii de la Omaha, erau
încă: (Intuiţi pe loc Ge redutaWJa Divizie 352 g,rmană. ln
aiad de ae..easta> engle?ii· 1..1:tilizaserii· la lnB,Ki~wn., tancurile-
a:mfibii şi o colecţie bi2ară „ de vebia:u le sp~ciale. linele, zise
„l11aiuri" ~ băteau terenul ·în fa"ţa lor cu lanţuri oare făceau să
1

elfplod-eze minele. A.J.tele traBSpOvtau, mici poduri.. sau vălătuci

mari de tablă de oţ~l care, odat&. ·desui~rată, oonstituia un.
dttJm. solid pe te.ren moale. l.Jnele vahieule t4:ansportau· chiar
.bt1tuoi uriaşi pei~fiu a, fi: folosiţi: la. trecerea. zidurilor sau la as-
tup.a re~· .şanţu.rilo·r antitanc. Aceste· in~enţii şi. boinb.a rdament·l.11
prelungit asupra plajelor pe care urmau, să debarc~ englezii au
o'ferit trupelor de asalt o protecţie supllinentară,
Totuşi ele au· întîlnit cîteva. pull.cte puternice de rezis~
~nţă. Pe una din juinătăţiie plajei- Juno; soldaţii din Divi•
·zia 3, canad·ian·ă se · b·ătură pe:· u·n teren înţesat de cuiburi··
de mitralieră şi tranşee„ prin case fortificate şi- pe străzile ·
din Courseulles îhainte d~ a reuşi. să pătrundă în interibr.
D~ar. înţ acest sector. rezistenţa. avear să.. fie an~il.â.tă fn două·
ore~ tn alte locuri acţiun~a. a, fust de asemenea gra.bnicli 1

Ş;i operati~ Marinru.·iul. Edward Ashw.odb,.. debarcat din--

tr•un „ŢLCll" care tr,ans.partase trupe şj t.anCtU'i, pe plaj~.
d.e la. Cour~eulleS} văm, ni~- :Soldatj. canadieni dllcînd. şa,se
prizonieri germani în spatele unei dune din.. · a.p:capiere.
Ashworth se gîndi că acum ori niciodată avea şansa de
a pune mina pe o cască germană pe ·care dorea să o ia
ca amintite. Alergă într-acolo şi descoperi pe cei şase ger„
mani ,,căzuţi grămadă''. Se aplecă asupra unui cadavru,
decis să-i ia easca. Dar descoperi că ,,tipul avea gîtul tâjat
---· toţi aveau gîtul tăiat''. Ashworth ,,simţi că-i vine rău
şi se întoarse fără. tinichea''.
Sergentul Paddy de Lacy, tot în sectorul' Courseulles,
capturase doisprezece nemţi care ieşiseră dintr-o tra11şee,
aproape nerăbdători, cu braţele ridicate deasu.pra capului.
De Lacy îi examină o clipă în tăcere. Pierduse un frate
în Africa de nord. Apoi spuse soldatului care era cu el :
,,Ia priveşte, mă, la imbecilii ăştia uită-te la ei.. llai,
fă-le vînt' de aici, să nu-i mai văd !'' -Se duse să-şi facă
o ceaşcă de ceai, ca să-şi potolească minia. In timp ce-şi
încălzea apa într-o cutie Sterno, un tînăr ofiţer ,,cărltta
de-abia îi mijise mustaţa'' se apropie de el şi-i spuse eu
asprime : ,,Ascultă, sergent, nu e timp de ceai acum'' .. De
Lacy se uită la el şi, cu toată răbdarea acumulată în două­
zeci şi unu de ani de serviciu militar, îi răspunse :. ,,po1n-
nule locotenent, acum nu ne jucăm de-a soldaţii ăsta-i
război adevărat. Ce-ai zice să te întorci peste cinci 1ninute
să bei şi dumneata o ceaşcă de ceai?''
Ofiţerul acceptă.
In timp ce bătălia făcea ravagii în împrejurimile Cou1·seul-
les-ului, pe plajă soseau neîncetat oameni, tun11ri, tanc111·i,
•

vehicule şi material. Mişearea către interior era executată

cu supleţe şi eficacitate. Căpitanul Colin Maud, comand.a11-
tul plajei, nu admitea la Juno nici un întîrziat. Cea n1~1i
mare parte dintre oameni, asemenea sublocotenent11lui Joh11
Beynon, fură cam uluiţi la vederea acestui ofiţer înalt şi
bărbos, cu o ţinută impozantă şi cu voce tunătoare, care
primea fiecare nou contingent cu aceleaşi cuvinte : ,,Eu
sînf' preşedintele comitetului de recepţie al acestei mici· re-
uniuni, aşa că. întindeţi-o cît mai degrabă !~' Puţini îndrăz­
niră să discute cu paznicul plajei Juno. Beynon îşi arn1.n··
teşţe că avea într-o mină un ciomag, iar cu ceaJ.altă ţinea
strîns în lesă un cîine alsacian cu · aspect feroce. Efectul
era cel aşteptat. Corespondentul agenţiei Internatiorral
News, Joseph Willicombe, îşi aminteşte de o mică discuţie
.zadarnică pe care a avut-o cu comandantul plajei. Wil1i-
combe, care debarcase cu primul val canadian, căpătase
asigurarea că va putea să expedieze navei-ami1·al un me„

198
saj de <lc>uăzeci şi ci11ci de cuvinte prin staţia. de .radio
a con1a11dantului plajei, pentru a fi retransmis în· Statele
Unite. Se părea însă că nimeni nu se gî11dise să-l înştiinţeze
şi pe Maud de acest lucru. Uitîndu-se· fix la Willico1nbe,
el mîrîi : ,,Închipuieşte-ţi, băiete, că aici e niţeluş război !''
Willicombe fu nevoit să a ită că argumentul comandan..,
tului stătea în picioare • La cîţiva metri rp.ai încolo, în
1

iarba aspră zăceau trupurile sfîrtecate a cincispreze.ce ca-

nadieni care călcaseră pe mine cînd se năpustiseră pe
plajă.
Canadienii .au avut mult de suferit la Juno. Din cele
trei plaje pe care urmau să debarce· englezii, ac.easta â fost
cea mai sîngeroasă. Marea agitată întîrziase debarcarea lor.
R.ecifele, ascuţite ca nişte briciuri, în jumătatea de est a
plajei, şi baricadele de ol>stacole distruseseră ambarcatiil~
lor. Luc1·u şi mai g1·av, bombardamentul na,,al şi aerian
nu reuşi,se să reducă la tăcere bateriile de coastă sau 1111
le ni1neriseră de loc, iar în unele sectoare trupele deba1···
caseră fără protecţia tancurilor. In faţa orăşelelor Bernier~s-
şi Saint-At1bin-sur-~1er, Brigada 8 canadja11ă şi Regimentµ]
48 -de commandos al. infanteriei marine au acostat sub u1·1
• • •

fqc susţinut'. În asaltul plajei o companie şi-a pierdut aproape

„

jumătate din efectiv. Ji..,ocul de artilerie de la Saint-At1bin-

sur-Mer era atît de concentrat, încît provocă o catastrofă
groaznică pe plajă. Un tanc„ din prevedere erinetic î11cliis,
înainta nebuneşte -pe 11isip pentru a ieşi din linia de f<.lC,
trecînd peste morţi şi răniţi. Căpita11ul Daniel Flunder de ]a
o subunit~te de commandos, uitîndu-se înapoi de pe d1.111ele
de nisip, văzu ce se întîmpla şi, .fără să-i pese de obuzele
care explodau, ale1·gă înapoi pe plajă u·rlînd cît îl ţinea gu1·a :
,,Oamenii mei! Sînt oamenii n1ei l''
Innebu11it, Flu11der izbea în turela. tancului ct1 basto11ul lui
de paradă, dar tancul .îşi vedea de drum. Flu11der sri1ulse ·
•

. l Coresponder1ţii de război de pe plaja Juno nu au dispus {le

nici un mijloc de transmisiuni pînă la sosirea lui Ronald Clark, •
de la
,,Ur1ited Press'', care adusese cu el două coşuri cu porumbei călători.
Corespondenţii sc1·ise1·ă la iuţeală rr1ici articole, le puseră în capsulele
de plastic agăţate de picioa1·ele po1·umbeilor, că1·ora le dădură drumtil.
Din nefericire, porun1heii e;au atît de îng1·euiaţi, că n1t1lţi din ei
căzură la pămînt. Unii 1·euşiră să se îpalţe, se rotiră cîteva cli1Je,
apoi se î11d1·eptară spre liniile germane. Charles Lynch, de la ,,Re11 ter"',
stînd în picioa1·e pe plajă, ridică pumnul spre porumbei şi st1·igă :
,,""l~rădătorilor, t1·ădători blestemaţi !'• Willicombe spuse că patru po-
rum·hei ,,s-at.J. clovedit totuşi loiali'', Ei s-au înapoiat cîteva ore mai
tîrziu la I\1inisterul Info1·maţiilor din Londra..

199
 atunci ct1iul unei grenade şi o a1·uncă ·pe una ·din ·şenilele
·.tancului. Abia cînd deschiseră ·turela, cei dinăuntTu, uluiţi,
îşi dădură seama ce se întîmplase.
Cu 'toată violenţa luptei, ·canadienii şi d~taşamentele de
commandos părăseau plajele .de la ·Bernieres-Saint-Aubi11 în
n1ai puţin de treizeci :de minute, năpustindu-se -spre inte-
:rior. Valurile de asalt u1111ătoare nu au întîmpinat decît o
slabă rezi-stenţ-ă şi, după o oră, plaja era atît de liniştită.,
încît John Murphy, comandantul unei unităţi ~e ;baloane
-de baraj, descoperi că ,,cel n1ai mare duşman erau puricii
de mare, care :ne-au în11ebt1nit cînd .mareea a început să
crească.'' Dn1colo de plaje, luptele de st1·atlă aveau să '.mai
dureze aproape două: ore, .dar acest sector al ple.jei :Juno, ca
şi jurnătatea de vest, erau .acum pe de-a-ntregul în n1îi-
nil·e lor.
Regimentul 4·8 de cummandos se lupta aci1111 croinc1u-şi
drlrrn prin Sair1t~Aubin-:-sur-Mer şi, luînd-o către est, o porni
de-a l·ungul coastei. Mi.sit111ea sa era deosebit de grea. }11110
se afla la VJeo zece kilometri depărtare d·e Sv.rord. Pentru
a . oct1pa acest i11te1·val şi a stabili legătura î11tre cele do,.1u
plaje, Regime11tul 48 trebuia să facă un marş forţat
către S,vord. Alt regiment de .commandos, 41, trebuia să
debarce la Lio11-sur-~;-1_er, la ·marginea plajei S\\ ord, să o ia
1

la dreapta şi să se îndrepte cătr~ ·vest. Cele două unităţi

trebuiau să facă joncţiunea cîteva ore mai -1irziu întF. .un p1..1nct
cam la jumătatea drumului înt1e cele două plaje. Acesta e:ra
planul, dar aproape în acelaşi 'timp cele două regimente dădură
de greutăţi. La Langrune, cam ·1a vreo doi kilon1etri est 9e
Juno, oamenii d.in Regimentul 48 aju11seră într-o 2.onă f'.orti-
ficată, imposibil de străpuns. 'Fiecare casă era o fortăreaţă.
Mi11e, sîrmă gl1impată şi ziduri de beton unele î11alte de
doi metri şi groase de un 1netru şi jumă·tate barat1 străzile.
Un foc î11crucişat era îr1d1·ţptat î1npotri\-Ta lor c.lt~ pe aceste
poziţii. Fă1:ă tancuri şi artile1·ie, Regin1entul 48 trebui să se
oprească în loc.
.La Sword, la nouă kilo1net:ui ·depărtare, Regi111e11tul 41,
·-după o acostare dificilă, se ,întoarse spre vest şi o porni către
Lion-st1r-Mer. Acolo, francezii le spuseră că garnizoana ger-
mană X spălase putina. Informaţia părea a fi exactă pînă
cînd regi anentul ajunse la marginea oraşului. Tirul de a1·ti-
lerie distruse trei din tancurile lor de susţinere. Din vilele ou
înfăţişare nevinovată, transformate în puncte fortificate, ţîş-

200
neau focuri de a;rmă, rafale de mitralieră şi
un potop de min~
de aruncător. Ca şi Regimentul 48, Regimentul 41 fu ne-
• V V
voit sa. se opreasca.
Cu toate că nimeni la Inaltul cqmand . nt aliat n.u. ştia
v f b v • v d v l..'J •
1nci;t, se ormase o reşa serioasa, .· e noua .f..l ome·tn· aţ1me~
,.. • Iv • ,

în capul de pod - o breşă prin care tancurile lui Ro:mmel„

dacă ar fi înaintat destul de repede, ar fi ajuns pînă I~ coastă
şi, atacînd în stînga şi în dreapta de-a lungul ţărmului, ar fi
putut nimici trupele britanice._.
Lîon-sur-Mer a fost unul din puţinele puncte cu adevărat
nevralgice de pe plaja Sword. Din cele trei plaje pe care au
debarcat englezii„ se credea că Sword va fi cea mai h·ine apă­
rată~ Unităţile fusesei·ă preverrite că pierderile vor fi foarte
grele. Sol.datul John . e din Regimentul 1 ·south Lancashire
povesteşte ; ,tNi se s usese cu cel mai mare sînge rece că pri„
:mul val va fi proba ii nimicit în întregime''. Tab.loul fusese
înfăţişat oamenilor din regin1entele de commandos în culmi
şi mai sumb1·e. Li se spusese : ,,Orice s-ar întîmpla~ trebuie
să' punem mîna pe aceste plaje ... nu poate fi vorba de nici o
evacuare... de nici o .întoa1·ce1·e"'. După cum îşi aminteşte
eâporalul James Colley şi soldatul Stanley Stewart„ oameniţ

pe faţa pămî:ntului'' pe aceste plaje, căci li se spusese că pier·

derile lor se vor :ridica probabil la 2,84 Ia sută''. Iar oa1nenii
care -trebuiau să debarce înaintea infanteriei în tancurile-
amfibii fuseseră preveniţi : ,,Chiar cei care veţi reuşi să acos-
taţi puteţi să vă aşteptaţi la pierderi pînă la 60 la sută'' ..
Soldatul Christopher Smith, conducătorul unui tanc-amfibiu„
se gîndea că şansele lui de a scăpa cu viaţă erau infime„
Zvo11ul sporea cifra pie1·derilor la 90 ia sută, şi Smith înclina.
sit creadă acest lucru, deoarece atunci ~înd wiitatea sa pă­
ră&ise Anglia, oan1enii văzuseră paravaip,e de pînză ridicate pe
plaja Gosport şi ,,se spunea că ele aveau să servească la
h"ierea morţilor cî11d aceştia. vor fi aduşi înapoi'(.. r
Un timp se părea că cele mai sumbre prevestiri aveau să
se adeverească. In unele sectoare„ trupele din primul val fu„
seseră· întîmpinate cu un foc intens de mitraliere _şi aruncii,..
to~e de mine. In jtimătatea dinspre istrel1am a plajei
S,vord, oamenii din Regimentul 2 East York zăceau morţi sau
agonizînd pe toată întinderea plajei. Deşi nimeni nu va ·şţj
·vreodată cîţi au murit în acest pri•n asalt sîngeros, se pare

'101'
c·ă Regimentul- East York a pierdut cea mai mare parte din
cei două sute de oameni ai săi ucişi în Ziua Z, în primele
cîteva minute. Spectacolul înspăimîntător al acestor trupuri
chircite în uniforme kaki părea să confirme cele mai negre
temeri ale trupelor ce soseau în urmă. Unii văzură ,,cada,,rele
grămadă unele peste altele, ca nişte buşteni'', şi numărară
~,peste o sută cincizeci de morţi''. Soldatul John Masoh din
Regimentul 4 de commandos, care debarcă o jun1ătate de
•

oră mai tîrziu, fu î11grozit cînd se văzu ,,alergînd printre gră-

mezi de infanterişti morţi ce fuseseră doborîţi ca nişte po-
pice''. Iar caporaluluî Fred Mears, care aparţinea brigăzii
de sub comanda lordului Lovat, ,,i se tăie răsuflarea văzînd
•

ostaşii q.iri· Regin1entul East York zăcînd stivă unii _peste alţii ...
Probabil că dacă s-ar fi desfăşurat, n-ar fi păţit nimic''. In
timp ce alerga pe plajă, hotărît ,,să facă pe Jesse Owens să
•

se simtă O broască ţestoasă pe lîngă el '', îşi aduse an1inte că

se gîndise cu cinism că ,,data viitoare vor şti să se descurce
fu.ai 'bine''.
Bătălia a fost sîngeroasă, dar scurtă • Cu excepţia pier-
1

derîlor iniţiale, ofensiva de la Sword se desfăşură ra.pid şi

nu întîmpină o rezistenţă prea susţinută. Debarcarea a fost
atî't de reuşită, încît mulţi din oamenii sosiţi abia la cîteva
minute d'upă primul val au rămas surprinşi să fie întîmpinaţi
numai cu focuri ·răzleţe de armă. Văzură plajele în fum, pe
sanitari şi pe doctori îngrijind răniţii, tancuri cu dragoare
tip.:mai ce făceau să explodeze minele, alte tancuri şi vehicule
în flăcări risipite pe mal, văzură nisipul ţîşnind ici şi colo pe
unde exploda cîte un obuz, dai· nicăieri nu era măcelul la
care ·se aşteptaseră. Pentru aceste trupe cu nervii încordaţi
Controverse asupra naturii bătăliei de la Swrod au să existe
1
întotdeauna. Oamenii din Regimentul East Y01·k sî11t în cc)ntradicţie cu
propria lor istorie, care spune că debarcarea a fost ca ,,ttn exercitiu
de antrenament, dar mai uşor''. Soldaţii din Regimentt1l 4 de co1nm,tn-
dos afi1·n1ă că atunci cînd au acostat la ora H şi 30 de minute aµ
găsit soldaţii din Regimentul East York încă la m;;1rginea ap~i. După
spusele generalult1i E.E.E. Cass, comandantul Brigăzii 8 care a debarcat
la Sword, soldaţii din Regimentul East York părăsiseră deja plaja la
sosi1·ea Regimentt1lui 4. Pierderile Regimentului 4 la acostare au fost
apreciate la 30 de oameni. Pe jumătatea vestică a plajei, spt1ne Cass,
,,,rezist.enţa a fost neutralizată la ora 8,30, cu excepţia cîtorva trăgători
izolaţi''. Oamenii din Regimentul 1 South Lancashire nu au suferit
decît pierderi uşoa1·e şi at1 înaintat cu repeziciune spre inte1·ior. Regi-
mentul I St1ffolk, care îi t11·ma, nu a pierdut decît patru oameni.

I
202
Ia maxim1.1m, care fuseseră prevenite să se aştepte a fi sacri„
ficate, debarcarea a fost aproape o decepţie.
În unele locuri de pe plaja Sword domnea chiar o atmos-
feră de vacanţă la mare. Ici-colo, de-a lungul ţărmului, mici
grupuri de francezi entuziaşti făceau semne .soldaţilor şi stri„
gau ,,Vivent les Anglais !'' Leslie Ford, transmisionist din
infanteria marină, remarcă un francez ,,care chiar pe marginea
plajei părea că dă o lecţie ·de· strategie unor civili ce-l îricon~
jurau''. Ford se gîndi că ~rau complet nebuni, căci plajele şi
linia de ţărni erau încă înţesate de mine şi expuse focului
întîmplător al inamicului. Francezii se aruncau de gîtul sol-
daţilor, îi sărutau şi îi îmbrăţişau, fără să le pese de primejdia
ce-i pîndea. Caporalul Harry Norfield şi tunarul Ronald Alle;n
rămaseră uluiţi la vederea ,,unui personaj care cobora pe
plajă îmbrăcat într-o splendidă uniformă şi purtînd o cască
de alamă strălucitoare'', Acest ,,personaj'' se dovedi a fi pri-
mart1l din Colleville-sur-Orne, un mic sat • sitqat la vreo doi
•

kilometri în interior, care se hotărîse să vină să facă o primire

oficială trupelor de invazie.
Unii get'mani păreau tot atît de nerăbdători de a întîmpina
trupele aliate ca şi francezii. Pionierul Hţnry Jennings abia
debarcase şi se trezi imediat ,,faţă în faţă cu un. grup de nemţi
grăbiţi să se predea''. Dar cea mai mare surpriză di11 to.ţi a
av11t-o căpitanul Gerald Norton dintr-o un.itate a Artileriei re-
gale : el fu primit ,,de patru nemţi, cu valizele gata făcute,
care parcă aşteptau primul mijloc de transport pentru a pă~ăsi
Franţa''.
Scăpînd din haosul de Ia Gold, Ju~o şi Sword, trupele
britanice şi canadiene năvăliră spre interiorul· Normandiei.
'.înaintarea lor era sistematică şi eficace, şi nu lipsită de oare„
care măreţie. Pe măsură ce trupele .luptau pent1·u a-şi croi
drum prin oraşe şi sate, exemplele d·e eroism şi de curaj se
înmulţeau. Unii îşi amintesc de un maior dintr-un regiment
de commandos al infanteriei marine care îşi pierduse ambele
braţe, dar care nu înceta să-şi încurajeze oamenii strigînd :
,,Înainte, băieţi, înainte, pînă nu-şi dă seama Fritz ce petre-.
cere are loc aici I'' Alţii îşi amintesc de veselia reţinută şi de
încrederea extraordinară a răniţilor care aşteptau sosirea sa-
nitarilor. Unii făceau semne trupelor care înaintat1, alţii stri„
gau : ,,Ne vedem la Berlin, băieţi!'' Tunarul Ronald Allen

203:
n-o să :ui·te niciodat,ă pe un. solda.t v rănit la pintece.
Proptit de un zid, citea liniştit -o carte.
Rapidita.tea era acum lucrul esenţial. De la Cald, trupele
se îndreptară. spre B,ayewr, zece kilometri în interior. De ia
Juno„ canadienii o porniră către. şoseaua :naţi.onală Bayeux-,
Caen .şi aeroportul Carpiquet, ,oam la cincisprezece kilometri
depărtare. Iar englezii de la Sword se îndrep.tară spre Caen.
Erau atît de siguri ţă vor cueeri aceste obiective, incit pînă
şi corespondenţii .de război fuseseră preveniţi, după cum îşi
aminteşte Noel Monks de la ,,D.aily ~!ail'' din Londra, că·
va avea loc o conferinţă de presă la ora patru ,,la punctul X
din Caen''. Brigada de commandos ~- lordului Lovat; care pă­
răsea sectorul Sword, nu pierdu nici o clipă. Trebuia să por-
rtească în ajutorul trupelor Diviziei 6 aetopurtate a genera-
lului Gale, care deţinea podurile de pe Orne şi de la C~en,
la şase kilometri de rtai;e,. iar ,,Shi1r1y'' Lovat promisese
lui Gale că va fi acolo ,,ftx la ·ora douăsprezece". In capul
coloa:nei, căţărat pţ un tanc, Bill .Millin, cil.npoierul lordului.
Lovat, cînta vesel ~,Blue Bonnets over the Border'' (Bonetele
.albastre di11colo de frontieră).
Pentru zece englezi cei de pe submarinele de buzunar
.,,X-20'' şi ,,X-23'', .Ziua Z luase sfirşit. în largul plajei
Sword, ,,X-23'', de sub comanda locotenentului George fI·o-
nour, se strecura printre .şirurile de ambarcaţii ce se în~
dreptau fără încetare spre coastă. N avi.gînd pe o_ mare fur-
tunoasă, pe ju1nătate scufundat, din ,.,X-23'' nu se vedeau
decît pavilioanele fluturînd în bătaia vîntului. ,.1.,imoniea·ul
Charles Wilson de pe un ,,LCT'' rămase ,,atît de uluit, Qă
era cît pe ce să cadă peste bord v3.ZÎnd două pavilioane
(C

,,aparent fără nici un suport'' înaintînd rapid,prin valuri. Cînd

,,,X-23'' trecu pe lîngă el, Wilson nu putu să nu se mire:
,,Ce. dracu făcea în cadrul ,operaţiei de debarcare ,un sub~
marin de buzunar.?''. Brăzdînd apa, ,,X-23'' înainta către
zona vaselar de transport în căutarea l"emorcherului său, care

sfîxşit. Locotenentul Honour şi , ipajul său de patru oameni

se. întorceau acasă .
•

Oamenii pentru· care marcaseră. plajele înaintau acum pe

p~t,nîntul Franţ~. Toţi erau optimişti. Zidul Atlanticului fu...
sese străpuns. Actim întrebarea principală era: cît timp va
j.,ece pînă să-şi revină nemţii de pe urma sUTprizei ?.

204
 3.-

Berchtesgaden-ul zăcea tăcut şi tihnit î·n primele ore ale

dimineţii. Ziua se annnţa caldă şi înăbuşitoare, nori grei în-
văluiau munţii din jur. La reşedinţa de munte de pe Ober-
salzberg a lui Hitler, asemănătoare unei fortăreţe, nu se
observa nici o mişcare. ·Fuhrerul dormea încă ..La cîţiva ki-
lometri mai încolo, la Marele cartier general, Reichskanzlei,
dimineaţa aceea părea la fel ca to.ate celelalte. Generalul
colonel Alfred Jodl, şeful direcţiei operaţii a O.K.W.-ului, se
s·culase de la ora 6 dimineaţa. Îşi luase ca de obicei micul
dejun o ceaşcă de cafea, un ou fiert moale şi o felie slibţire
de pîine prăjită), şi acum, în biroul său prevăzt1t cu izolaţie
fonică~ citea liniştit rapoartele ·sos.ite în timpul nopţii.
Ştirile din Italia erau tot proaste. Roma căzuse cu două
zeci şi patru de ore mai înainte şi trupele feldmareşalt1lui
Albert Kesselring erau. supuse unei -presiuni puternice în
tirnp ce se retrăgeau. Jodl se gîndea că aliaţii vor reuşi
poate să facă o breşă chiar înainte ca. Kesselring să fi putt1t
degaja trupele şi să se retragă în. nord pe noi poziţii. Jodl
era atît· de îngrijorat de iminenţa prăbuşirii totale din. Italia,
încît dăduse ordin adjunctului său, generalul Walter Warli-
mont, să se deplaseze la statul major al lui Kesselring pen-
tru a vedea cum stau lucrurile. ,varlimont trebuia să plece
chiar în seara aceleiaşi zile.
Pe frontul din Rusia nimic nou. Cu toate că sfera de au-
toritate a lui Jodl nu .se întindea în mod oficial şi asupra
teat1"lllui de operaţii din răsărit, el mane,,rase de ml1lt· cu
abilitate perţtru a ajunge în sitt1aţia de ,,consilier'' al fiil1re-
rului în privinţa războiului din Rusia. Ofensiva de va1·ă so-
vietică putea începe 01·icînd, şi de-a lungul celqr trei n1ii de
kilometri de front, 200 de divizii germane peste un n1i-
Jion şi jumătate de oameni o aşteptau pregătiţi. Dar în
dimineaţa aceea frontul rusesc era calm. Adjutantt1l -lui Jodl
pusese, de asemenea, pe biroul lui cîteva rapoarte tri111ise
de cartierul general al lui von Rundstedt în legătură cu o
ofensi,,ă aliată în Normandia. Jodl nu socotea situaţia îngri-
jorătoare, cel puţin pentru mo·1nent. Deocamdată, · preocu-
parea lui cea mare era Italia.
În cazarn1a de la Strub, la cîţiva kilometri depărtare,:
generalul Warlimont, adjunctul. lui Jodl, urmărea cu cea mai
mare atenţie ofensiva din Normandia încă de la ora p'atni
di,tnineaţa. Pri1nise ~esaje p1in telex de la OB West prin
•

2os:
care se cerea ajutort1l rezervelor 'blindate Diviziile ,,Pan-
zer Lel1r'' şi 12 SS şi disct1tase la telefon cu generalul-
maior Giintl1er Blu1ne11tritt, şeful de stat-major al lui ·\'Oil
Rundstedt. Acum, Warliip.(?nt îl chema pe Jodl :
,;Blumentritt mi-a telefonat în legătură cu rezervele de
panzeri îi spuse el. OB West cere să le trimitem irr1e-
diat în zonele de debarcare''.
După cum îşi aminteşte Warlimont, a urmat o lungă tă­
cere, în timp ce Jodl medita. ,,Eşti sigur că este vorba de
debarcare ?'' întrebă el în sfîrşit, apoi continuă fără a mai
1

aştepta răspunsul lui Warlimorit : ,,După rapoartele pe care

le-am primit, ar putea fi vorba doar de un atac diversionist ...
urmărind să ne deruteze. OB West are destule rezerve
•

deocamdată... Ar face bine să încerce să respingă atacul cu

forţele de care dispune. Nu cred că este momentul să tri-
mitem rezervele O.K.W.-ului ... Trebuie să aşteptă111 să se lă­
murească situaţia''.
Warlimont ştia că
•
era inutil să discute, cu toate că era
convins că debarcarea din Normandia era ceva mai serios
decît i se părea lui Jodl. ,,Domnule general îi spuse el ,
avînd în vedere situaţia din N orn1andia, plecarea mea în
Italia mai rămîne în, picioare ?'' ,,Bineînţeles, nu văd de ce
.nu'' răspunse Jodl -şi închise telefonul.
Warlimont puse receptorul în furcă, se întoarse către gene-·
ralul,..maio:r von Buttlar-Brandenfels, şeful direcţiei operaţii a
armatei. de uscat, şi îi comunică hotărîrea lui Jodl. ,,II plîng
pe Bl·umentritt spuse Warlimont. Această hotărîre este
absolut contrară fefului cu1n înţeleg eu planul în caz de· în„
. ''
vaz.ie ·.
· . Warlirnont era ,,şocat'' de interpretarea oarbă dată de Jodl
ordinului lui Hitler în legătură cu panzerii. Într-adevăr,
aceste divizii aparţineau 0.K.W.-ului şi erau deci supt1se- auto-
rităţii directe a lu·i Hitler. Dar, ca şi von Rundstedt, Wa1:li~
mont înţelesese clintotdeauna că . ,,în cazul unei debarcări
aliate. chiar dacă era vorba de o diversiune, panzerii aveau să
fie tri1nişi 'imediat, în mod auţomat, pe front'' Warlimo11·t so-
cotea că aceasta era singu,ra măsură logică : cel ce se afla:
'
faţă-n faţă cu inamicul trebuia să dispună de toate forţele po-
sibile, pentru a se servi de ele cum va crede de cuviinţă,
mai ales cînd acel om era unul din ultimii ,,Cavaleri· Negri''
ai Germaniei, venerabilul strateg von Rundstedt. Jodl ar fi
J)utut trimite panzerii, dar nu voia să-şi asume acest risc.-
După cum avea să-şi aminteasc;ă mai ţîrziu Warlimont;

20,6:
,,Jodl luase hotărîrea pe ('are cre(lea că ar fi lt1at-o şi I-Ji·-
t]er'' Atitt1di1Jea l11i Jodl era) după pă.re1·ea ltii Warlimont,
încă un exemplu edificator ,,al c1·izei al1torităţii în statul au·
toritar'' Dar nimeni nu di~cuta cu Jod]. Warlimorit îl sună
pe Blun1e11tritt la OB West. Hotărîrea de a trimite 1Janzerii
nu mai depindea acum decît de capriciul aceluia pe care
Jodl îl considera u.n geniu militar 1-Iitler.
Ofiţerul care prevăzuse o asemenea eventualitate şi care
sperase să o d.iscttte cu llitler se afla la mai puţin de două
ore de drum de Berchtesgade11. Feld1nareşalul Er,vin Rom;.
me], Ia casa lui din He1·rli11gen, aproape de· Ulm, ft1sese
C<.)mplet uitat în co11fuzia generală. Nimic nt1 indică ÎI\ jur-
nalul de operaţii al G1·upului de armate B, ţinut la zi cu 1netî-
culozitate, că pînă în ace] moment Rommel ar fi auzit măcar
d.espre debarca,rea în Normandia.
l,a OB West, în împrejuri1nile Parii;ului, hotărîrea lui
Jodl produse consternare. Ge11eral11l-locoterietlt Bodo Zim-
me.rmann, şeful direcţiei ope1·aţii, î~i aminteş,t,e că· von Rund-
stedt ,,spumega de furie cu. tot sîngele în obraz, bîlbîindu-se
de st1părat ce era''. Nici lui Zhnmermann n11-i venea să-şi
ere.adă urechilor. În timpul nopţii cl1emase la telefon
O.K.W.-u.l şi informase .pe ofiţerul de serviciu al lui Jodl, lo-
cotenent-colonelul Fri.edel~ că OB \Vest pu.sese în stare de
a.larmă cele d(luă divizii blindate. Cu amărăciune, Zi.m-
mermann îşi a1ninteşte că ,,nimeni- nu ridicase nici o obiec-
ţie împotriva acestei 1năsuri ''. Acum el telefonă din not1 la
O.K.W. Se întreţi.nu cu generalt1l-maior von Buttlar-Brandt:in:..
fe]s, şeful direcţiei operaţii a armatei de uscat. Acesta îi
răspunse pe un ton glacial, ad.optînd aceeaşi atitudine ca şi
Jodl. Într-un acces de furie, vo11 Buttlar urlă ,,Aceste divizii
se află sub control.ul direct al O.K.\V.~bluî 1 Nu aveţi drep-
tul să le pl1neţi în stare de alarmă fără aprobarea noastră
prealabilă I Ord.on să le opriţi imediat!. Nu se va lua ·nici
o măsură fără ordinul expres al fi.ilirerului !'' Cînd Zimmer:
mann încercă să răspundă, von Buttlar· i-o tăie scurt: ,,Exe-
cutaţi ordir1ul ! ''
Acum ar fi fost rîndul lui von Rundstedt să vorbească. În
calitate· de feldmareşal, el putea să-l cheme pe Hitler direct,
şi este foarte probabil că panze1·ii ar fi fost imediat puşi la
dispoziţia sa. Dar ,,on Rundstedt nu telefonă lui Hitler nici
atunci, nici în cursul Zilei Z. Nici chiar importanţa covîrşi­
toare .a debarcării 11u-l putu deterrr1ina pe aristocraticul von
Ru11dstcdt, să disc.·ute cu omul pe care de, obicei îl nu:tnea
.
,.,ţiganu I capora 1·· 1
.
Dar ofiţerii săi continuau să bombardeze O.K.\V ... ul cu tele-
foane,. fă.cînd înc~rcări inutile de a-l determina pe Jodi să-şi
schimbe hotărîrea. Telefonară lui WarljIE.ont, lui v·on Butt-
lar-Brandenfels şi chiar adjutantului lui Hitler, generalul-
maior Rudolf Schmundt. Acea-stă -stranie luptă la telefon
avea· să dureze ore întregi. Zi,mnermann. a rezumat-o astfel :
,,Atunci ~înd i-am avertizat că dacă nu ne trimit panzerii,
debarcarea î11 N 01·mandia ar putea reuşi şi că nu se poate
•
preve d.ea ce va u1·1na;. nJ. s-a raspw1s ca noi nu ,eram m ma-
V V t 1'11 V

sură să judecăm şi că de altfel debarcarea prit1cipală va avea

loc mai tîrziu şi desigur în cu totul altă parte'' • Şi 2

Ifitl~r, protejat de micul să11 ,cerc închis de militari linguşi­

tori, în· uni, ersul său liniştitor şi ireal de la Berchtesgaden„
1

dormea netulhurat.
• • •

La s-tatul ·Jn. · . r al lui Rommel din La Roche-Guyon, gene-

ralul-maior Sp · el, şeful statului-major, nu luase încă cu-
noşti:o.ţă de hotă1·îrea lui Jodl. Credea că cele do11ă divizii
de pa11zeri fu·seseră puse în stare de alarmă şi că o şi por-
1.1iseră la dru1n. Pe de altă parte, Speidel ş-tia că .Divizia 21
pan,ze1·i se îndrepta spre ·o zonă de concentrare la sud de
Caen şi, cu toate că îşi închipuia că tancurilor le trebuia
cîtva timp pînă să ajungă· în, zona debarcării, spera că unele
'tVţ' d cet . . f . • .., d
sub uni a 1 · e cer are ş1 1n .anter1e 1n · era eJa 1n up a. . ,. 1 t"
Aş~ că la statul major domnea o atmosferă de optimism.
,,Im1Jresia gener~lă îşi aminteşte colonelul Leodegard
Fre}'berg , . era că aliaţii vor fi aruncaţi înapoi în n1are
înainte de sfîrşitul zilei''. Viceamiralul Friedrich Ruge, con-
silţerµl naval al lui Rommel, î1npărtăş:ea euforia generală,
1
4'a:r ,~ ~ernarcă un lucru straniu ; servitorii ducelui şi ducesei

şi d'ăcl~u. jos de pe pereţi preţioase~ tapiţerii de ·Cobe ·

I
Lâ''·:cstitu1 major "'al Armatei 7, care intrase efectiv în
'"!': •J '•\• I
t., .. '··
-
, I,· ~-, :.
1
n ,. ... ~~ele lui ·von Dutt1ar-Bmndenfels, Hitler ştia că V()Il
R~1:1-dstedt nutreşte dispreţ pentru el. ,,A tîta timp cît feldmareşaJul mor-
iqa1e s . ·nea el , este se1:r1n că totul merge bine •c.
· J,t Ni· · · era atît de convins că ,,adevărata'' debarcare va avea loc
Îill. ~a. P~s,4ţ-~ais, îoeît rnenţinu pe poziţii A1·1nata 15 a lui

itonîe· • Soaite.t~ se pare că Hitler a fost singurul care a crezut la

i•~P9l el :,d ··. a putea avea Ioc în No1n1andia. Ceneralul Blu-
tµeIJt.titt· ~ .· .~ ?,Îmi amintesc de telefon.ul lui Jocil. din aprilie Îll care
spuse..~ el ·· ~1rerul avea info1'maţii precise că o debarcare în No.1niandia.
-nuem·· • ·
,..... "'
• , ·. , .,• .1:m1:sm1:r
,. I e:Fa .
Ş,li
.
:maa.1 1»a1;e. o-r· .. I
. 'lltţer1i1 c e .
stat ma1or
erau. convinşi că Dwi2ia Si>2. re .· . ·. · · se Îll n1a1'.e pe ir..v
tori im mna . · e Vienri1le Şii, · levil,le, · 'că pe plaja
Omaha. Ce se mtîLEp ·. • ? iJ·n ofiţer dintir~o cazemată ce
domina· I?laj·a Ji'.euşiie 1si trans-mită la sta,h1l m.ajcg supeFior
W!fl raport înc"Qtrajato:r desp~- Dle:rml · · tei. F'' coo.s · . rat
ca. extl'em de irmpotta11:t, 1·apm-tw iusese tratns(·ris cu.viat cu
cuvînt .~ ,,Inamicul ~ar,că să se p1w.ă la "'post îooărătnl
· ocolelor dua z0&a de. eoo.s.tă, la mar. ·· . a apei spunea
e I.
. . , d . . . ...
U!Il mare· n11tftli\r e veil'LC. ·.. ·~ pr1a._re care zece, tancun, .
ard pe plajă. Ech1pele de artifici-eri şi-au în.ceta,t activitatea..
Debarca1·ea de pe vase s-a sistat ... ;icestea au rămas iIJe loc
departe în larg. Focul artileriei şi al armelor noastre auto-
mate este bine plasat şi a cauzat pierderi importante în rîn-
dul inamic1ilui. Numeroşi morţi şi răniţi zac pe plajă ..• " 1
Acestea erau primele ştiri. bu11e pe care. le primea Armata 7.
Entuziasmul era atît de mare, încît atunci c,.ind generatul von
Salmuth, co1·r,andantul A1-1natei 15, propuse s~ trirt1ită în afu-
tor Divizia 3;;16 infanterie, fu refuzat cu aro·ganţi. I se răs...
punse : ,,Nu avem nevoie de ea°'.
Dar, cu toată atmosfera de încredere ce domnea, genera-
lul Pemsel, şeful statului- · · ·. r al Arm.a.tei 7, încercă totuşi
să-şi facă o. idee precisă asupra situaţiei. Nu era uşor, de-
oarece era. aproape total · sit de mijloace -de transmisiuni.
F" e şi cablurile fuseseră tăiate sau dis.truse de 'Rezistenţa
franceză., de para.~utişti sa11 de bombfţrdame:ntul naval şi ae-
ria:n. Pemsel se adr,esase asriel statuliui major al lui Rommel:
• •

,,Duc o bătăii~ cum trebuie să fi du,s şi \Vilhelm Cuceritorul

- nµmai ou ochii şi urechile'' De fa'pt Pemsel nici nu ştia
în ce măsură fusese dis·ttusă reţeaua de transmisiuni. El ere--
dea că pe peninsula Cotentin nu avuses.e Ioc decît un desant
de paraşutişti. În acel moment nu ştia absolut ni1nic despre
debw.-cările de pe coasta de est,. de· pe plaja Utah.
•
• •

1 Acest raport a fost transmis direct, cam între orele 8 şi ·9, şefukr.i.
secţie! operaţii a I Jiviziei: 352•, locot.eitent-ool@nelul Ziegelmann, de către
un ooreC'.are calfln:el Codi„ eaire cra11.att.da foa:t,,i··.fi:eatiile de la P,oin.te et
Eaz de la PeJrCee, ce cw ·.. plaja Oca.am dinspre Vierville. El a
pEod.us o satisfacţie atît de ma:re, ·încît Ziegelmami povesteşte, în rela-
tarea scrisa pe care a făcut-o după 1ă:zboi, că a crezut că are de-a
face ea ,,foite· inamice inferioare". . oartele ,care 1111-111.1ari era11 şi 1::aei.
opti1uiste, ia:r la OP 11 . . . :eaţa PJ:!F•emu1 K.1:aiss•. co :ndantul Divi-
ziei S52, • atît de convins că lichidase capul de pod de la Omaha,
·tncît retrase (i parte din · e pcr1tm a le· t1imite ·să întărească a-ripa
d1·eaptă a diviziei în sectorul britanic.
,,.
209
 Oricit de gret1 i-ar fi fost să definească limitele geografice
exacte ale ofensivei, Pemsel era totuşi sigur de un luc1·u
atacul din Normandia era adevărata debarcare. Repetă fără
încetare acest lucru superiorilor săi la statt1l-major al lui
Rommel şi von Rundstedt, dar nimeni ,nu-i dădu ascultare.
După cum semnalau rapoartele de dimineaţă ale Grupului de
armate B şi OB West, ,,este prea devreme pentru a se pufea
şti dacă este vorba de un atac de diversiune pe scară largă sau
de ofensiva propriu-zisă''. Generalii continuau să aştepte
Schwerpunkt-ul. Orice soldat de pe coasta Norrr1andiei ar fi
put11t să le spună unde se afla acesta .

•
La opt sute de metri depărtare de plaja S,vord, caporalul
Josef I-Ia.ger, ameţit, tre1nurînd din toate măd11la1·e]e, 11imeri
în sfîrşit trăgac;iul mitralierei sale pe care apăsă d.in nou. În
jurul lui, păn1întul se zguduia de explozii. Zgomotul era
asurzitor. Capul îi vîjîia şi mitraliorul de optsprezece ani era
bol11av de frică. Se luptase cu îndî1·jire şi acoperis_e _retragerea
companiei sale încă din clipa în care liniile Diviziei 716 fuse-
seră străpunse în dreptul plajei Sword. Hăger nici nu ştia cîţi
englezi ucises.e. Fascina_t, îi văzuse părăsind plaja şi îi dobo-
rîse unul cite unul. In trecut se întrebase adesea ce va simţi
cînd va ucide un duşman. Vorbise 4e nenumărate ori des1Jre
asta cu camarazii săi Huf, Saxler şi ,,Ferdi'' Klug. Acum
Hăger se lămurise : era înspăimîntător de uşor. Huf nu trăise
A .

destul pentru a-şi da seama, fusese ucis de cu1n o luaseră la

fugă. Ha.ger îl lăsase zăcînd într-un tufiş cu gura căscată, cu
o ·gaură acolo unde fusese frt1ntea. 1-Iager nu ştia unde era
Saxler, dar Ferdi era încă lingă el, pe jumătate orb, cu sîn-
gele curgîndu--i şiroaie pe faţă. Fusese rănit de o schijă de
obuz. Acum Ha.ger ştia că exterminarea întregii sale companii
nu 1nai era. decît o chestiu11e de timp. El împreună cu nouă­
sprezece camarazi tot ce mai rămăsese din această co111-
panie se îngrămădiseră într-o tranşee din faţa unui mic
buncăr. Se revărsa asupra lor o ploaie de mirie ·de aruncător şi
gl<>anţe, rafalele de mitralieră nu mai co11teneau. E1·au încer-
cuiţi. Nu aveau altă soluţie decît să se predea sau să fie
omorîţi. Toţi ştiau asta t9ţi în afară de căpitanul care în
spatele lor trăgea cu mitraliera din cazemată. Nu voia să-i
lase să intre şi ţipa mereu :. ,, Trebuie .să rezistăm J Trebuie. să
rezistăm !''
-
210
 Ace.ste clipe au fost ·cele mai ·groaznice din viaţa lui I-Ia.ger.
Nici nu mai ştia în ce trăgea. De cite ori, se potolea puţin
focul inamic, apăsa automat pe trăgaci şi simţea mitraliera
zvîcnind în mina lui. Asta îi dădea curaj. Apoi potopul de
foc începea din nou şi toţi oamenii strigau căpitanului : ,,Lă.;,'
saţi-ne să intrăm I Lăsaţi-ne să intrăm !''
În sfîrşit căpitanul se l1otărî, poate din cauza sosirii ul-
timelor tancuri. Auziră cu toţii vuietul şi zăngănitul ce se
apropia. Erau două tancuri. Unul se opri .pe un cîmp mai
departe. Celălalt, continuîndu-şi încet drumul, trecu peste
un pilc de arbuşti, zdrobindu-i, apoi pe lîngă trei vaci . ce
păşteau liniştite într-o păşune. Soldaţii din tranşee văzură
cum se lasă încet ţeava tt1nului, gata să tragă în ei în plin
de la mică distanţă. În acel mom~nt, ca prin miracol·, în
mc)d cu totul ne3:şteptat, tancul luă foc. Din tranşee, un sol-
dat înarmat cu o bazooka trăsese drept în ţintă ultimul
profectil pe care-l mai avea. Ca hipnotizaţi, uluiţi de ce se
în·tîm11lase, I-Ia.ger şi camaradul său Ferdi văzură deschizîn-
du-se gura de acces a tancului în flăcări, şi, prin norii groşi_
şi negri de fum, un om încercînd cu desperare să se· sal-,
veze. Urlînd, cu hainele în flăcări, se trase afară pe jumătate,
apoi se prăbuşi şi rămase atîrnat pe blindajul tancului. Ha.ger
se întoarse spre Ferdi şi îi 1puse în şoaptă : ,,Sper că durr1-
nezeu o să ne ·hărăzească o moarte mai uşoară''.
Al doilea tanc, rămas prudent în afara razei de acţiune
a bazookăi, descl1ise la rîndul său focul şi atunci, în sfîrşit,
căpi·tantil ordonă soldaţilor să intre în buncăr. Ha.ger şi
ceilalţi supravieţuitori se năpustiră înăuntru. Acolo e1·a. alt·
coşmar. Buncărul, ceva mai mare decît o odaie obişnt1ită, era
înţesat de morţi şi muribunzi. În afară de aceştia se mai
a:fla11 acolo peste ·treizeci de oameni atît de· înghesuiţi, încît.
nu puteau nici să se aşeze, nici să se întoarcă. Era cald, în-:
tuneric şi o larmă atroce. Răniţii gemeau. Oamenii vo1·beau,
în limbi diferite, iar căpitanul, nel~înd în seamă ţ.ipetele ră­
niţilor,. ·Care îl implorau ,,să se predea'', trăgea fără înceta1·e;
cu mitraliera prin unica ambrazură.
Într-o clipă de răgaz, Ha.ger şi oamenii care se sufocau
în buncăr auziră strigîndu-se de afară : ,,Destul Herman
mai bine ai face să ieşi!'' Căpitanul începu din n·ou să tragă
cu furie. Peste cîteva minute a.uziră ia1· aceeaşi voce : ,,Hai,
Fritz, mai bine predă-te odată !''

211
 Oamenii tu'Şeau acum înecaţi de mirosul iute al prafului
de puşcă ce se q.eg.aja c1e la mitraliera căpitanului, îngreuind
şi mai mult aerul, .şi a:ş.a ires.pirabil. D:e cite ori căpitanul se
• 1'
oprea perrt rn a-ş1 1ncarca m1"-ra 1era, aceeaşi voce 11 s nga
A V ',1- • A• t •
s.ă. se predea.. In sfirşi·t o altă vooe li ·se ad·resă în nemţ e şi
Ha.ger nu va uita niciodată pe un,ul din răniţi care, folosind
singurele donă cuvinte englezeşti pe care se părea că le cu-
noaşte, începu să rep.ete ca un papagal: ,,Hello boys ! HeHo
boys ! Helio boys 1.... ''
Deodată îrnpu:şcăturile .de afară se 011riră. Lui Hager i se
păru că în aceeaşi clipă îşi dădură cu toţii seama ce a,,ea să
se întîmple. în cupola ooncărul,tti, :deasupra capetelor lor,
era un orificiu. Hăger şi cu alţi cîţiva săltară un on1 ca să
încerce să vadă ce se · ·. recea. Îl auziră d·eodată strigu1d ,_ :
,,Arnncă·toare de flăcări ! Aduc ar·uncătoare de flăcă1·i !''
.. . . , fl~ "' ·1 t
H ager şt1a ca · racar1~e n.1J1. ptt eau sa a1nnga a e1 · 1n
V • V I . d'
cauză că 01·ificiul de aerisiire :al bt1ncăn1lt1i era constrt1it din
mai multe secţi·w1i de oţel în scm-;ă, dar căldura putea să-i
omoare. Deodată auzi b1:1fruitu,1·a ar11:Dcătorului de flă·cări.
Aerul nu mai putea ac11n1 pătrun;cle în buncăr dec~t prin
mica an1brazură p1·in care căpitanul ,continua să tragă şi tJi·in
orificiul· din cupolă.
T1·eptat temperatura creştea. Qţiva soldaţi fură cupri)1ŞÎ
de panică. Împingeau, zgîriau, dr Iau ,,lăsaţi-r1e să ieşi1n '', în-
cercînd să treacă printre 1:riciaa.rele camarazilor lor penitru a
ajunge la uşă. Dar strî11şi şi ţintui:ţi de masa compactă a oa-
menilor, nu putură nie,i măcar să atingă podeaua. Ct1 toţii
îl implora,11 pe căpitan să se predea. Dai· el, trăgînd f ă1·ă 1·ăgaz,
nici măcar n,u întorcea cap.ul. Aert:11 deve11ise înăbt1şitor. •
Un locote11ent ma:oifestă iniţiativă strigînd : ,,Respir·aţi toţi
la comanda mea !.... Aspir.aţi .. Expir.aţi.... Aspiraţi ... Expi1·a:ţi ... ''
I-Ia.ger văzu î11veliş.ul ,de . J al orifier.11lui de ae1·i.sire Înro-
şindu-se dîn ce în ce, apoi clev.enind iinca1i1desce:11t. ,,Aspiraţi ....
E xp1raţ1... sp1ra.ţ1... ..xpua, . -s rtga 1-ocote11entu I. ,, II. e 11· o.
. . A . . E . ti' ''' t . 1

boys I Hel]o boys I'' îi ţine,a isooul .soldatul rănit.

Iar Hager îl auz~a pe r.acliofonis.t repetî11d într-t1n ('olţ .aple-
cat peste staţia ·de radio : ,,Alo, Spanac'! ... AI·o, Spana(~... !''
,,Do1nnule -căpitan ! urlă locotenentul. Răniţi.i se
sufocă I trebuie să ne predwn 'l"
,,Nici vorbă de aşa -ceva I s·cri'Şn.i căpitanul. . N-o
să ieşim de aici decît luptînd I Numără oa111enii şi armele I''
,,Nu ! Nu !'' strigau oa.menii din toate colţu.rile buncăru·I1:1i.
F erdi îi spt1se lui Ha.ger :

212
 ,,Eşti si11'gt1·r.t1l în ll·fară tle t·ăpit'1'.11· t'are ai o a1.it1·alre1·ă.
Ai să vezi eă· nebunul ăsta <>' să te tri!lr1i,t~ primu·r af·,t1·~
cred.e-1nă ''.
Înfr,u:ntîudu-1 pe căpitan., rotii.ţi smulgeau închizăt.oarele
armelor, aruncîndu-le pe jos. ,,Nici nu mă gh1desc să mă dut::'",
îi spuse I-Iăge1· lui Ferdi. Puse piedica Ia mitralieră şi o
V

arunca.
Oamenii leşinau di11 cauza zăpuşelii. Cu genunchii moi,
cu capetele bălăngănindu~se, rămîneau totuşi în picioare :. nici
11t1 puteau cădea jos, atît erau. de strînşi unul în·tr-altul. Tînă­
rul locotenent continua să se roage ere căpitan, dar zadarnic.
Nimeni nu putea să se apropie de uşă clin cauz·ă că in apro-
pie1·ea ei se afla ambrazura şi era acolo căpitanul cu mi-
traliera.
Deodată căpitanul încetă să mai tragă, se întoarse către
ra(liotelegrafist şi-l întrebă : ,,Ai obţinut leg.ătura ?'' ,,Nu,
dornnule căpitan''. · De-abia atunci căpitanul se uită în jurul
lui de parcă vedea buncărul pentru prima oară. Părea ult1it
şi înspăimrntat. Apoi aruncă jos mitraliera şi spuse cu resern-
nare : ,,Deschideţi t1.şa'c.
Ilăger văzu un soldat împin·gînd afară prin amb1·azt1ră
ţeava unei puşti. de care legase o fîşie de pînză albă. De
~1f ară se auzi o voce spu11înd : ,.,In regulă, Fritz., afară cu
voi ! Unul cîte unul ! ''
A,,izi de aer, orbiţi de lumina de afară, oamenii ieşiră
u11ul cite t1nt1l din buncă1·ul întunecos, clătinîndu-se pe IJÎ-
(~ioare. Dacă nu-şi aru11cau destul de repede annele şi căştile,
englezii, î11şiraţi de o pa1·te şi de alta a tranşeei, trăgeau în
l)ămînt, în spatele lor. Cî11d ajungeau la capătul tranşeei,
în,,ingătorii le tăiau centurile, gă·loanele şi tunicile, prect1m
şi nastt1rii de la pantaloni. Apoi îi puneau să se culce pe
burtă în iarbă.
Ilăger şi Ferdi alerga1·ă de-a l.ungul tranşeei cu br~1ţ(~le
ridicate. Pe cîn<l îi tăia centura, u11 ofiţer englez îi s1)use ]ui
l erdi : ,,Mă F1·itz" peste două săptămîni o să-ţi vedem prie-
7

ţenii la Berlin('. Fe1·di, cu faţa umflată şi năclăită de sînge de

la s1:!hijeie de obuz, în.cercă să glumească : ,,Iar noi vom fi
atunci în Anglia l'' Voia să spună că vor fi într-un lagăr de
p1·izonieri, dar englezul crezu că-şi bate joc de el. ,,Luaţi-i
şi c1uceţi-i pe plajă I" urlă el. Ţimndu-şi pantalonii cu mina,
soldaţii germani o porniră, trecînd pri:a faţa tancului încă
în flăcări şi a vacilor care p·ăşteau mai departe liniştite în
· 'ană.

213
 •

U11 sfert de oră rnai tîrziu, 1-Iăger împreună ct1 ceilalţi

l11crau la de111inarea obstacolelor de ·pe plajă. 11„erdi îi spttse
lui l·Iăger : ,,Pariez că att1nci cînd înfigeai drăciile astea aici,
nici nt1-ţi trecea prin mi11te că va veni o zi cînd o să· le scoţi
cl1iar tu, cu mîna ta'' •1

*
Soldatul Aloysius Damski n-avea nici un fel de tragere de
i11imă să se bată. Polonez, încadrat cu forţa în Divizia 716,
Damski hotărîse de mult că dacă va avea loc debai:carea, se
va prec.·ipita pe prima ambarcaţie sosită şi se va preda. Dar
bietu) Damski nu a avut prilejul să facă ce-şi pusese î11 minte.
Britanicii debarcaseră sub protecţia unui bombardament naval
şi de tancuri atît de susţinut, încît comandantu) bateriei lui
Darnski, pe o poziţie -de la extremitatea vestică a plajei Gold,
ordo11ase imedi.at retragerea. Damski îşi dădu seama că a fugi
înai.nte înse111na· moarte sigură, fie din partea nemţilor din
spate, fie din partea trupelor e11gleze· ce înaintau. Dar în ză­
păceala retragerii reuşi să fugă în direcţia satului Tracy, unde
f11sese cartiruit în casa unei franţuzoaice bătrîne. Dacă ar fi
acoJo,. socotea el, s-:ar putea preda o dată cu ocuparea satului.
Pe cînd îşi tăia drum peste cîmp, Damski dădu nas în nas
cu 1111 afurisit de sergent călare din Wehrmacht. Înaintea lui
n.o.ergea pe jos un alt soldat. Sergentul se uită de sus la el ..şi
cu un surîs pî11ă la urecl1i îl întrebă: ,,Unde mergi tu, mă
'ţ>ăiete, singur, de capul tău.?'' Se priviră o clipă în tăcere şi
Damski înţelese că sergentul ghicise că era fugit. Cu acelaşi
surîs pe buze, sergentul _îi spuse : ,,Cred c-ar fi· mai bine să
~ii cu noi'' Damski nu- rămase surprins. Plecă ~u ei, gîndin-
du-se cu amărăciune că nu ·avusese niciodată noroc şi că ghi-
_nionul îl urmărea şi act1m.
La cincisprezece kilometri mai încolo, în împrejurimile
Caen-u]ui, soldatul Wilhelm Voigt, dintr-o echipă mobilă de
transn1isiuni, se întreba şi el cum să facă să se predea. Voigt
trăi.se şaptes1)1·ezece ani la Chicago, dar nu-şi scosese nici-
odată hî1·tiile de naturalizare. Soţia lui plecase în 1939 în
1
Nu am putut da de urma fanaticului căpitan care a încercat să
apere bu11cărul, d.ar Ha.ger crede că numele lui era Gundlach şi că
tînărul locote11ent se numea Lutke. În aceeaşi zi, mai tîrziQ, Ila.ger
îl găsi şi pe prietenul lui disţ1ărut Saxler, care lucra .şi el la deminarea
obstacc>lelor. Ei au fost trimişi în aceeaşi seară în Anglia, iar şase zile
mai tîrziu flăg;er şi alţi o sută cincizeci de prizonie1·i germani ate1izau
la Nc"w York, pent1·u a fi apoi expediaţi într-un lagăr de prizonieri din
Canada.

214
G,~r:rpania să-şi vadă familia şi fusese obligată să rămînă ac~lo
ca să îngrijească de n13:ma ei bolnavă. În._ 1940, împotriva sfa-
·turilor prietenilo1· săi, Voigt plecase după ea ca să o aducă
acasă. N eputînd să. aj11ngă pe drumul obişnuit în Germania,
care era în stare de război, fu nevoit să facă un mare ocol
prin Pacific pînă în Japonia, apoi de la Vladivostok la Mos-
cova cu transsiberianul. De acolo, prin Polonia, ajunse, în
sfîrşit, în Germania. Drumul a durat aproap~ patru luni.
Odată acolo,. Voigt nu a mai ·putut pleca. Erau prinşi în cap-
cană şi el şi soţia lui. Acum, pentru prima dată după patru
ani, auzea voci americane în receptoarele de la urechi. Se ţot
gîndea de cîteva ore ce o să le. spună pri1nilor soldaţilor arneri-
can.i pe care-i va întîlni. O să alerge într-qn suflet către ei,
strigînd : _,,Salutare,. băieţi, eu sînt din Chicago !'' Dar unita-
tea lui era mult înapoia frontului. Aproape că făcuse încon„
jurul lumii numai pentru a se reîntoarce la Chicago, şi acum
nu pµtea să facă nimic decît să stea aşezat în camion ascl1l-
tînd vocile acestea, atît de apropiate, care pentru el însemnau
. . , . I
,2cam1nu u1 •l . '' 1

In spatele plajei Omaha, maiorul Werner Pluskat zăcea

într-un şanţ suflînd din greu. Era aproape de nerecunoscut.
Îşi pierduse casca. Uniforma îi era toată zdrenţe, faţa plină
de zgîrieturi şi de sînge. De peste o oră şi jumătate, de cînd
·plecase din cazemata de la Sainte-1-Ionorine pentru a se ·în-
toarce la statul său major, Pluskat se tîra printr-un no ma·n's
·land ·în flăcări. Zeci de avioane de vînătoare zburînd încoace
şi încolo deasupra dunelor· trăgeau în orice se mişca, în timp
ce tunurile marinei bombardau fără încetare tot sectort.11.
Volkswagen-ul său zăcea în flăcări undeva în urma lui, un
n1orman de fiare răsucite. Vîrtejuri de fum se ridicau din
gardurile vii şi ierburile incendiate. Ici şi colo Pluskat dădt1se
de tranşee înţesate de cadavre de soldaţi, ucişi fie de focul
artileriei; fie mitraliaţi din avioane. La început încercase să
alerge, dar fusese reperat de avioane şi mitraliat. Acum se
tîra. Socotea că făcuse cam un kilometru şi jumătate şi că 1nai
avea deci încă cirici pînă la statul-major de la Etreha1n.
-Inainta cu greu. În faţa lui zări o fermă. Se hotărî ca, odată
1
Voigt nu s-a mai întors niciodată la Chicago. Loct1ieşte şi astăzi
in Ge1mania, unde lucrează la ,,Pan-American Airways''.

215
:aiţur.ls în dreptt1l ei, să ţîş11ească afară .din şanţ, să străbată
cit va .putea mai repede distanţa de apro:x·imativ 200 ·de iarzi
V V h
ş1 sa ceara .un p.a ar ou apa.
, V

Apropiindu-se, ră1nas.e· uluit la vederea a două franţu­

zoaice .ce ,stăteau li1riştite în prag ca şi cum bombele şi mi-
tralierele nici nu ar fi putut să le ·atingă. Se uita1·ă la el şi
una ·_din e le, r.1z1n" " d .b ,,_. 't,or, 11
.- ait]OOOTI . " : ,,C' es t t· err·tv
,... s:t r1ga ! -l e:,
1
1

11 '.est-ce .pas _·p'' 1 .Plus kat se .t:îr1

" " mai' .d· epart e. R" · 1sul 11
. . . rasuna
"
"mea,., ,m
. .ureeh' î 1· . +- "" ,... ...,
. L · n c 1pa aoeea s11nyea ca 11 uraş e pe rancez1, t f .
pe Bo1manzi şi războiul acela împuţit şi blestemat.

·Caporalul · nton Wuensch din Regin1e11tul 6 paraş,utişti

zări o paraşută agăţată în crăcile unui copac. Era albastră
şi dedesubtul ei se legăna un sac mare de pînză. De departe
se auzea ţăcănit de mitra·lieră şi focuri de armă, dar pî1lă
acum Wuensch şi unitatea ·sa de aruncătoare de n1ine nu
văzuseră de loc pe inamic. Mergeau de peste trei ore şi ajtJn-
seseră într-o pădurice lîngă Ca1·entan, la vreo ci11cisprezece
kilometri sud-vest de plaja Utah.
Caporalul Richter privTi paraşuta şi spuse : ,,Asta e ame-
ricană. Trebuie să fie plină cu muniţie''. Soldatul Fritz ,,Frie-
dolin '' Wendt se gîndea că poate conţinea alimen·te. ,,Doamne,
ce foame îmi e I'' exclamă el. Wuensch le spuse să ră1nînă
în şanţ în timp ce el se va tîrî pînă acolo. Să nu fie vret1n
şiretlic ; ;puteat1 fi atraş.i într~o capcană încercînd să pt1nă
mîna pe conteiner sau poate că obiectul era minat.
Wuensch făcu o recunoaştere prt1dentă. Apoi, convins că
totul era liniştit in ·jur, ,legă două grenade de tru11chiu·l co-
pacului şi smul-se ouiele de siguranţă. ·Copacul se prăbuşi Ia
pă1nînt trăgînd după el şi ,sacul şi ,paraşuta. Wuensch aşteptă
puţin, dar explozii.le păreau să ·fi trecut neobservate. Făcu
celorlalţi semn să se apropie, strigîndu-le : ,,Ia să vedem ce
. . . . . !,, .
ne-au t r1m1s a1ner1cam1 .
Friedolin aler.gă pmmul, cu cuţitul în mină şi tăie la
iuţe~lă pînza. Pe faţa lui se aşter11u o expresie de f erici1·e :
,, Dumnezeule I strigă el . , e mincare l mîncare !'<
Timp de o jumătate de oră, cei şapte paraşutişti încercaţ·i
se înfruptară după pofta inimii. Erau în culmea (ericirii.
Găsiseră cutii cu suc de ananas şi portocale, cutii ct1 cioco-

1 - ,,E teribil, nu-i aşa ?''

216
lată şi ţigări şi ·o grămadă ,de bunătăţi cărora de ani de zile
le uitaseră pînă şi gustul. F1·iedolin înghiţea ca un căpcăl1n.
'ÎcŞi turn:ă în gură ·pînă şi Nescafe, peste c-are trase o duşcă
de ldpte cond·ensat. ,;Nu ·ştiu ce e spuse el , tlar e gro-
.zav de bun''.
În sfîrşit, cu toate că F:riedolir1 protesta vehement,
\Vue11sch decl·ară că ar face mai bine ,)să o ia din 'loc _şi să
vadă de războiul lor''. Sătui, cu buzunarele ·îndesate de ţi­
gări, \Vuenscl1 şi soldaţii săi ieşiră (lin pădurice. şi o porniră
î11 şir india11 în direcţi-a de unde se al1zeau împuşcăti1rile.
Peste cîteva minute războiul avea să aju11,gă 'la ei. Unu)
din solclatii lui Wuenscl1 căzu împuşcat în tîmplă.
,,Trăgători !"'' strigă ,vuensch. Se aruncară toţi cu burt~
la pămînt, în timp ce gloanţele -şuierau în iurul lor.
,,Uite strigă unul din oameni arătînd cu tlegeh1l către
un pîlc de copaci din dreapta :s-a. Sînt sigur că am văzut
pe t1nul acolo, sus !''
,J\Tuensch îşi puse binoclul la ochi şi cercetă cu mare
atenţie creştetul copacilor. I se păru că vede o 11şoară 1nişcare
a ramurilor unui copac, dar nu era sigur. Exa1nină locul în-
delung şi văzu din nou frunzele frernătînd. Îşi luă pt1şca, spu-
nînd: ,,O să vedem acum dacă e om sau închipuire!'' Apăsă
_pe trăgaci.
La încep11t Wuensch crezu că nu„I ni1·nerise, căci omt1I
părea să coboare din copac. Wuer1sch mai ţinti o dată, de
data asta în t1unchiul copacului, bodogănin·d : ,,:..L\.cu1n, băiete,
n-ai să-mi mai scapi f'' Văzu apă:rînd picioa1·ele, apoi trltn-
chiul on1t1lui. Trase o dată, ·încă o dată, de mai m1.1lte ori.
01n11l se răsl1ci şi căzu foarte încet din copac. ·sol(laţii lui
\Vue11sCL'J1 chiuiră de bt1curie, a1)oi se ·repeziră ct1 ·toţii să-l pri·
vească. Era p:ri1nul p-araşutist american pe ca.te-I vedea11.
,;Era brun, foa1·te frumos şi foarte tînăr. Un şiroi de sînge i
se prelingea din colţul gurii'' îşi aminteşte Wl1e11sch.
Caporalu.I Richter scoto(•i ·huz11narele mc>rtului şi ...găsi în
_

:,portofel două 'fotografii şi o -scrisoare. \Vuenscl1 îşi amin-

teşte că una din fotog1·afii ,,îl arăta pe el în1pre11nă c11 o fată
şi 11e„am gîndit cu toţii că poate era nevasta lui''. Cealaltă
era el, un instantaneu 1·eprezentîndu--i ,,pe tî11ăr şi pe fată
.stînd pe o verandă împreună cu alte persoane, probabil fa~
milia lui''. Richter vru să ia fotografiile şi scrisoarea.
,,Ce te·a apucat,?'' îl întrebă Wuensch.
•

217
 ,,Mă gîndeam să Ie trimit la · adresa de pe plic, după.
război'' spuse Richter.
,,E.şti nebun? îi spuse Wuensch. Poate o s~ fim
luaţi prizonieri de americani şi dacă găsesc ~stea la tine:··~,
Făcu un semn cu degetul de-a curmezişul beregatei şi
adăugă : ,,Lasă asta în seama doctorilor şi s-o ştergem cît
mai iute !''
În timp ce soldaţii se îndepărtau, Wuensch mai rămase
cîteva clipe lingă americanul mort, uitîndu-se la el cum zăcea
moale şi nemişcat, ,,ca un cîine călcat de maşină''. Apoi o
porni în grabă după oamenii lui.
La cîţiva kilometri depărtare, o maşină ge1·mană de co-
mandament-major cu fanionul negru, alb şi roşu fluturînd în
vînt~ gonea pe o şos~a secundară ce „ducea spre satul Picau-
ville. C:;eneralul-maior Wilhelm Falley din Divizia 91 aero-
purtată, cu adjutantul său şi un şofer erau de şapte ore pe
drum,. în Horch-ul său, de cînd plecaseră spre Rer1nes pentru
jocul de război, puţin înainte de ora 1 noaptea. La un moment
dat, între orele_ 3 şi 4 dimineaţa, vuietul continuu al avioane-
lor şi exploziile bombelor ce se auzeau în depărtare îl neli-
niştiseră pe Falley şi îl de·terrr1inaseră să se în.toa1·că din
drum. -
Se aflau la o distanţă de numai cîţiva kilometri de statul
major de la nord de Picauville, cînd o rafală de mitr·alie1·ă
ciurui partea din faţă a maşinii. Parbrizul se făcu ţăndări' şi
adjutantul lui Falley, care stătea lingă şofer, se prăvăli de
pe· scaun. Maşina o porni în zigzag, cu cauciucurile şuierînd,.
derap~ şi. se izbi de un parapet. In violenţa şocului, portierele
se deschise1·ă, iar şoferul şi Falley fură proiectaţi afară. G.e-
neralului îi alunecă pistolettil de pe genunchi. El se tîrî .de-a
•

curmezişul drtimului spre el. Şoferul,. ametit şi speriat, văzu

• •

cîţiva america11i năpustindu-se spre maşină. Falley urla: ,,Nu

trageţi l Nu trageţi!'(, .dar continua să se tîrască după pisto-
letul său. Se auzi o î1npuşcătură şi Falley se prăbuşi. în mij-
•

locul drumului cu mîna întinsă după. pistolet.

•
,
Locotenentul Malcolm Brannen din Divizia 82 aero-
purtată se aplecă peste cad~vru. Ridică cascheta ofiţerului mort.
Pe banda de piele di11 interior stătea scris cu cerneală nu-
mele ,,Falley('. Neamţul purta o uniformă cenuşiu:.verzuie
cu lampas roşu la panta.Ion. Avea epoleţi înguşti de aur şi
g11lerul tunicii era împodobit cu petliţe roşii c11 fr11nze de
stejar a11rii. La gî·t îi atî1·na crucea de fier prinsă de o lla11-

218
 •

glică lată neagră. Brannen nu era chiar sigur, dar după

toate aparenţele omorîse un general.
Pe aeroportul de lîngă Lille, comandantul de regiII1ent
Josef ,,Pips'' Priller şi sergentul Heinz Wodarczyk alergau
spre singurele două avioane de vînătoare ,,FW-190'' care mai
iv
ramasesera.
V " V

Fuseseră chema·ţi la telefon de comandamentul Corpului 2

al aviaţiei de vînătoare al Luftwaffe-i. ,,Priller îi spusese
şeful secţiei operaţii , a început debarcarea. Ai face bine
să te duci pe acolo''. * .
,,Asta.-i ct1lmea ! explodase Priller. Idioţii .dracului I
Ce vreţi să fac cu două avioane? Unde sînt escadrilele mele ?.
Nu puteţi să le trimiteţi înapoi.?''
Şeful secţiei operaţii rărr1ăsese imperturbabil. Răspunse cu
o voce calmă : ,,Priller, nu ştim încă precis unde au aterizat
escadrilele, dar o să Ie trimitem înapoi la Poix. Trimiteţi ime-
diat acolo tot personalul ae la bază. Intre timp ai putea să
faci un tur de· cercetare ·în sectorul debarcării. Noroc.,
Priller I''
Încercînd să-şi stăpînească. furia, Priller întrebă ironic :_
,,N-ai avea nimic împotrivă să-mi spui şi mie unde are loc
debarcarea?'' Cu acelaşi calm imperturbabil, ofiţerul răs­
pt1nse : ,,In Normandia, dragă Pips , undeva pe lîngă
Caen''.
Priller pierdu aproape o oră pent·ru a pregăti plecarea
perso11alului de la bază. El şi Wodarczyk erau acum gata de
plecare, gata de a întreprinde singura ripostă ofensivă împo-
triva invaziei pe care avea să o dea Luftwaffe în timpul
·1 . 1
Zl el •
Înainte de a se sui în avion, Priller se apropie de Wo-
d·arczyk şi îi spuse : ,,Ascultă, băiete, nu sîntepl decît noi
doi. Aşa că trebuie să ne ţinem unul de altul. Pentru•numele
lui Dumnezeu, fă exact ce fac eu. v e·i zbura în urma mea
şi vei face după mine fiecare manevră pe care o fac eu''.
Erau de multă vreme împreună şi Priller socoti că era ca:i111
să nu-i ascundă nimic. ,,Mergem si.nguri şi nu cred că ne
vom întoarce l'' spuse el.
S-a scr:Î.s în unele dări de seamă că în faza iniţială a debar-
1
cării, plajele au fost atacate de 8 l)<)mbardiere ,,JU-88''. Într-adevăr, în
noaptea de 6 sp1·e 7 iunie au zburat bombardiere deasupra capului
de pod de pe plaje, dar nu am reuşit să găsesc nici u11 alt raport în
legătură cu alte raidu1·i în afară de cel al lui Priller din dimineaţa
Zilei Z.
•
219
 Decolară la ora 9 (8', după ora germană) şi se îndreptară
către vest, zburînd.- la mică altitudine. În d1·eptt1l Abbevil-
le-ului, sus, de,as11pra lor, zăriră primele avioane de vînă­
toare aliate. Priller observă că nu zburau în fo:rmaţje strînsă~
ct1111 ar fj.,.··trebuit ·să o facă. Îşi, aduce aminte oă s-a gindit :
,,DacĂ,:--ăş fi a\'ut mai multe avioane, ar fi fost ţinte· sigure''.
111,, ăpro1)iere de Le Hav.re, Priller se ridică deasupra nori1c)r.
N1ai zbt1rt1ră citeva minute, apoi ieşi1·ă din nori. Dedes.t1btl1l
}!)l' se desfăşura o flotă fantastic~ &ute de vase de toate
tiIJl1rile şi dîmensiu11ile, care părea a se întincle la 11esfîrşit
de-a lt111gul î11tregului Canal al Mînecii. U11 fur11icar de a1n-
ba1·caţii tra11s11ortau şi debarcau fără încetare tru11e pe ţăr1n.
Priller zkî.ri răbufnirile albe ale exploziilor pînă dincolo de
dt111e. l)lajcle mişu11au de soldaţi, de ta11curi şi de n1ate1·i~1l
de tot felt1l acope1·ind li11ia. ţărmului. Pri~Jer se ridică iar la
ad!i1Jostul 11orilor pe11t1·u a lua o l1otă1·îre. Erau atîtea a\'iot1ne,
atîtea basti111e11te de război în larg, atîţia oa1ne11i pe ţărm,
î11cît îşi î11cl1ipuia că nu va putea să treacă decît o dată pe
deasupra plajelor înainte de a fi doborît.
Nu mai a, ea nici un motiv să se ferească de a comunica
1

pri11 1·adio. Cu uri se11ti1nent ap1·oape de t1şurare, P1·iller

puse mîna pe mic1·ofon şi strigă : ,,Ce mai circ! N-u zău, ce
spectacol fa11tastic I Depăşeşte orice închipuire I E tot ce
vrei aic,i, 01·iu11de te-ai uita I Fără nici o înd0ială e debar-
ca1·ea I Ascultă \iVoda1·czyk, îi dăm drumul I Noroc băiete I''
Ct1 u11 vuiet asurzito1· cobo1·îră în picaj deasu1Jra plajelor
pe care dt~barcau englezii, cu o viteză de peste şase sute de
kil<)111etri l)e oră, l)Î11ă Ia o înălţime de mai puţin de trei-
Zt~ci de met1·i. Priller. nu 111ai a~1ea timp să ochiască. Apăsă
pe bt1to11t1l de. co11trol şi si1nţi n1itralierele pîrîind. Trecînd
cl1iar de~1s111)1·a ca1Jetclor soldaţilo1·, văzu feţe ce se uitau în
sus, J)f1\ Îri uluite.
7

Pe· 1~laja S\.vord, Philippe Kieffe1·, con1andantul detaşa­

mentului de comma11dos francez, văzt1 sosind avioanele lui
•

P1·i]ler şi \\ -0darczyk. Se aruncă jos ca să· se adăpostească.

1

Şase prizc)nieri nemţi profitară de zăpăceală şi încercară să

o şteargă. Oamenii lui Kieffer îi lichidară. la iuţeală. Pe
plaja Juna, soldatul Iiobert Rogge din brigada 8 canadiană
de infanterie auzi şuieratul avioanelor· şi le văzu venind ,,atît
ele jos, că puteam să disting capetele piloţilor''. Se aruncă
pe burtă ca toată lumea. şi răinase. năucit la ,rederea unui om
care stătea ,,calm în picioare şi trăgea în avioane cu auto„
matul Sten·c·. La extremitatea de est a plajei Omaha, loco„

220.
 , I de marină ·amc :1 ican William J. Eisemann sin1ţi că i
1

se taie răsuflarea
. . văzmd cere două ,~F·W-100'",
-- .
cu mitra-
tie1·-ere piriind, care coborau în picaj ,:ila mai puţin de cill(!i-
sprezece n1etri înălţime, năpustindu-se prin ba.rajul de ba-
·loane ''.. Iar la . du~ crucişătorulu·i britanic ,,D-q.nbar'' ~
mecanicul-şef Robert Do\vie privea cum toate .tunurile anti-
aeriene ale fi .. · deschid· focul asupra lui Priller şi ,vodarczyk.
C-ele două avioane de yînătoare trecură nevătămate .printre
proiectile, virară apoi către coastă şi se 1pierdur:ă în nori.
,,Aşa nemţi Ctim sînteţi mom1ăî Dowie, nevenindu-i să-şi
creadă ochilor , vă urez noroc. Asta zic şi eu îndrăzneală I''
}
'

De-~ lungul -co.astei no1·mande, o~ · a era ia ·toi. F<ran-

.. , · " f I h' "t""l' · t V· .:-:t I h f' · 1·
cezu prm~ m ocu .,1JJ. 1e1 ·Faia11 1·a m.iq,iocu , aM•1· u1 c Epe
-~· "

de fericire şi de groază. În jurul orăşemlni Saiut-e-Mere-

l!glis~, care er:a. acuns bombardat masiv, paraşutiştii din
Di\ iz:ia. 82 văzură ţăranii lucrînd liniş-tiţi pe cimp ca şi c1..1m
1

nimic nu se întimpla. Di11 cî11d în cî11d cădea cite tinul din ei,
mort sau ră11it. Cluar în centrul oraşnţui, alţi paraşutişti se
uitau Ia.. frizerul .din I.ocalitate, care scotea fir1na pe care stătea
• F ' ''..
' '

"
scris :,, . riseur ş1 o 1nl04,~111.a cu ug,a llQUa pe care scna
·1- ~· • v •

,.ll'Barbe.r'c . .
La cîţiva kilom.etri depărtare, i1, micul cătt111 de pe
eo·as.tă,, La Madeleine, Paul Gazengel suf,erea şi et·,1 ne~;1>us
de amărît. Nu nu111ai că suflul îi zlomase acoperişl1l băcă~
niei-cafe:ae.a, dar fusese răni-t Îtl tim ·. ·. bomba:rdament,1 lt1i,
iar ac.u111 trupele · Divizia 4 îl dti:ceau î111preună cu alţi
şapte oameni pe plaja Utah.
,, Unde:-m-i duoeţi bărbatul ?'.: întrebă nevasta lui pe tînă­
rul locotru-,ent care comanda detaşamentul.
,,La interogator îi răspunse ofiţerul într-o fra11ceză
impecabilă. Nu putem să i-l luăm aîei, aşa că.:.l ducem
împreună cu alţii în A.nglia ''. .
D . ..ei Gazengel nt1-i venea să-şi creadă urechilor. ,,In
Anglia i De ce ! Dar ce-a făcut r'

221
 Tînărul ofiţer se şimţi cam stînjenit. Ii explică răbdăţor
că nu
. făcea decît să execute
. . ·un ordin.
,;Şi ce se-ntîrnplă dacă soţul meu este ucis în bompar-
dament ?'' întrebă femeia cu ochii plini de lacrimi.
,,Există nouăzeci la sută şanse ca acest lucru să nu se
întîmple, doamnă'' îi răspunse el.
Gazengel îşi sărută soţia şi plecă. Nu înţelegea despre ce
era vorba şi nici nu avea să ştie vreodată. Două săptămîni
in_ai tîrziu avea să fie trimis înapoi în Normandia de către
americanii care îl făcuseră prizonier, cu scuza puţin plauzj-
bilă că ,,fusese o greşeală,.:.
·Jean Marion, şef de sector î11 ~ezistenţa franceză din
staţiunea. balneară - Grandcamp, era decepţionat._ Vedea la
stînga sa flota din largul plajei Utah, iar la drt~apta sa cea
din ·faţa plajei Omaha şi ştia că ·trupele debarc:ă. Dar i se
părea că· G1·andcamp fusese uitat cu totul. Toată di1nineaţa
'aşteptase în zadar sosirea_ soldaţilor. Îi veni i11ima la loc_ cînd
soţia sa îi arătă un distţugător ce evolt1a încet în faţa oraşu­
lui. _,,Tunul ! exclamă Marion. Tunul pe care l-am
semn~lat !'' Cu cîteva zile mai înainte prevenise Londra că
fusese montată o mică piesă de a1·tileri~ pe faleză, aşezată
astfel încît să tragă numai către stînga, în direcţia a ~eea ~e
deve11ise acum plaja Utah. Marion avea certitudinea c;ii. me-
sajul său fusese primit, căci văzt1 distrugătorul manev.rînd c_Q.
dexteriţate în unghiul mort al tunului, apoi î_n~epînd şă
tragă. Cu lacrimi în oehi, Marion sărea în sus de cite ori
distru'gătorul trăgea o salvă. ,,Au primit mesajul l · strigă
el. Au primit ~esajul !'' Dist1·ugătorul care poat.e să
'fi fost ,,Herndon '' trăgea salvă după salvă. Se at1zi
deodată o explozie violentă cînd muniţiile adunate în jt1rul
tunt1lui explodară. ,,Me1·veilleux ! (Minunat I) exclamă
Marion în culmea agitaţiei. Magnifique· ! (Admirabil I)''.
La douăzeci de kilometri distanţă, la· Bayeux, Gt1illaume
!\.fercader, şeful servicit1lui · de informaţii al Rezistenţei pe·ntru
_zona O_rnaha, stătea la fere~st1·a salonu·lt1i împreună cu soţia
,sa Madeleine. Se stăpînea cu greu să nu plîngă de emoţie.
Î11 sfîrşit, după patru ani de groază, trupele germane carti„
rt1ite în oraş se retrăgeau. Auzea în depărtare bubuitul tu-
nurilor şi ştia că acolo aveau loc lt1pte grele. Murea de poftă
să-şi ·organizeze oamenii din -Rezistenţă şi să izgonească şi
ultimii nazişti care mai rămăseseră. Dar la radio li se spu-
sese să-şi păstreze calmul : nu trebuia să aibă loc nici un
fel de rebeliune. Era gret1, dar Mercader învăţase să aş-

222
tepte. ,,Curînd o să fim eliberaţi'', îi spuse soţiei lt1i. La
Bayeux păreau cu ·toţii încercaţi de aceleaşi simţăminte. Cu
toate că nemţii puseseră peste tot afişe în care ordonau
lot'uitorilur să nt1 iasă din casă, oamenii se adunaseră fără
teamă în ct1rtea catedralei pentru a asculta pe un preot care
le dădea t1ltimele ştiri despre debarcare. De la postul său
de observare vedea plaja foarte bine ; cu rnîinile cornet la
gură, striga din vîrful clopotniţei.
Printre cei ca1·e-l ascultau se afla şi Anne Marie Broeckx,
fata de nouăsprezece ani care er~ educatoare la grădiniţă şi
care avea să se mărite (:t1 u11ul din pri111ii americani sosiţi pe
pămîntul Franţei. Se suise caln1ă la ora 7 dimi11eaţ,11 IJe
bicicletă pentru a se duce la ferma 'tatălui ei din Colleville,
î_r1 spatele plajei Omal1a. ·Pedalînd cu toată puterea, de1Jăşise
·cuibtJ1·ile de mitralieră germane şi se încrucişase · cu coloane
de trt1pe ce înaintau spre coastă. Cîţiva ne1nţi îi făcuseră
sen1ne cu mina şi unul o sfătuise să fie p1·udentă, dar nime11i
nu o oprise. Văzuse avioane mitraliind, pe nemţi aruncîn-
·clt1-se Ia I)ă1nî11t ca să se Aadăpostească, dar Anne Marie. cu
părul fluturî11d, cu fusta înfoiată de vînt, mergea înainte.
Nu-i era de Ioc frică. Nici nu-i trecea prin minte că vi.aţa
ei ar pt1tea fi în pericol.
Aju11sese la un l<ilometru. de Colleville. D1·umul era p11stiu.
Nori groşi de fum înai11tau dinspre mare către i11terior. Ici-
colo, vîlvătăi. Apoi văzu ruinele unor ferme. Pentru pri1na
dată Anne Marie fu -ct1pri11să de frică. Apăsă mai tare pe I)e-
tlale. Ajunse la răscrucea din ~propierea Colleville-ului în11e-
bunită de spaimă. Tunetul bătăliei creştea de ·jur împrejurul
ei şi toată regiunea părea părăsită. Ferma tatălui ei era si-
tuată între Colleville şi plajă. Anne Marie hot.ărî să continue
d.rumul pe jos. Săltă bicicleta pe umăr şi o porni peste cîrnp •
•
Ajunsă în vîrful unei mici coline, zări casa părintească era
în picioare. Parcurse în goană distanţa ce-i mai rămăsese.
Nu se vedea 11ici ţipenie de om, aşa că Anne Marie crezu
in primul moment că ferma fusese părăsită. Intră repede în
ogradă strigîndu„şi părinţii. Geamurile casei fuseseră pulveri-
zate de suflu. O parte di11 acoperiş se ·prăvălise şi în uşa de la
intrare se vedea o gaură. Uşa spartă se deschise deodată şi în
prag apărură tatăl şi mama ei. Se aruncă în braţele lor.
,,Fetiţo îi spuse tatăl ei , ziua de azi este o zi mare
pentru Franţa''.
Anne Marie izbucni· în plîns.

223
 La opt sute de metri mai încolo, un fruntaş de nouăspre­
zece ani, Leo l:Ieroux, se lupta să scape cu viaţă din infernt!-l
de pe plaja Omal1a. Era bărbatul cu ca1·e avea să se mărite
Anne Ma11e . . 1

În timp ce ofensiva aliată făcea ravagii în Normandia,

t1nt1l din principalii conducători ai Rezistenţei din regit1ne se
afla într-un tren aproape de Paris. Era peste măsură de
f t1rios. Leonard Gil le, şeful adjunct al servicitrlui de informaţii
militare din Normandia, era în tren de peste douăsprezece ore.
Călătoria i se părea fără sfîrşit. Trenul se tîrîse prin noapte,
oprindu-se în toate gările. Şi act1m, c11lmea ironiei, şeful ser-
viciului de informaţii află ştirea debarcării de Ia un han1al !
Gille n-avea nici cea mai mică idee în ce loc din Normandia
avusese loc debarcarea, dar era mai mult decît nerăbdător să
se întoarcă la Caen. Era furios că după toţi aceşti ani de
mt1ncă, superiorii săi aleseseră tocmai această zi ca să-l t1·i-
mită în capitală. Şi ceea ce îl înfuria şi mai mult era că
nu putea coborî din tren. Gara u1·1nătoare era Parisul.
La Caen însă, logodnica lui, Janine Boitard, începuse să
se agite d·in clipa în care aflase şti1·ea. La ora 7 trezise pe
cei doi piloţi englezi pe care-i ascundea la ea în casă. ,,Tre-
buie să ne grăbim le spuse. Vă duc la o fermă din
satul Gavrus, la doisprezece kilometri de aici''.
Cei doi englezi rămaseră consternaţi aflînd care le era
destinaţia. Libertatea se afla la numai zece kilometri de ei,
şi iată că ei se îndepărtau spre interior. Gavrus era la s11d-
vest de Caen. Unul din englezi, comandantul de regiment
K. T. Lofts, era de păre1·e că ar fi trebuit să încerce să se
î11drepte spre nord, unde poate ar fi avut no1·ocul să întîl-
nească trupele.
,,Aveţi răbda1·e le spuse Janine. De aici pînă la
coastă, toată regiunea mişună de nemţi. Este mai cuminte
să aşteptaţi''.
O porniră la dr11m pe bicicletă, puţin după ora 7. Cei
a01. enzIeg1. erau 1m . ţă raneş ti. A f os t un d ru1-(1.
" b racaţ'1 "1n h· ame
V V

fără peripeţii. Cu toate că fură opriţi de cîteva ori de pa-

trulele germane, au trecut mai departe cu uşurinţă graţie
Anne Marie este una din puţinele fete măritate cu americani
1

care nu au plecat în America. Leo Heroux şi cu ea trăiesc pe meleagu-

rile unde s-au cunoscut în ziua de 8 iunie la fe1·1na Broeckx de
lîngă Colleville, în spatele plajei Omaha. Au trei copii şi Heroux
conduce o şcoală de şoferi.

224
at'.tel(lf l<)r ele idt.·ntit::1te fttlse. Ref;l)o11s~tbilit,1tea lt1i Ja11ine
înceta la Gavrt1s 1·euşise să sal,,eze î11că dc>i pilc>ţi. Ar fi
vrut să contiru1t, clrt\lnuJ,, c.1.1. ei;. dau tcebttia să. se· î1u.oa1·că la
(~aen, p.ent1·.11.. a aşteipta. alţir piwti. dohonî.ţ,ţ (~al1€- 1l~m~au să fie
salYaţi. şj. 1nonw11tul. elili~rătii, p.e c·.ar.e:-1 Ş·tia. a1r.,Qpjat. L~- făeu
u11; t1 ltj1n-, salur ctL rmîna.,. se s1u p.e hicidetă şi~ s@ î11depfi·rtă.
Î:,tl îachisc>::ine~1;. · · ., Cae~. doru.noo . · ., elie Lechtt-val~r,
car@ aş:te.1)t;;1,, să fie exect1tată pm1tr.u că ce:>-ntiribuise- la. sal"!"
,~ar.ea. ur1{>f piloţi aliati,. auzi un 111u1·mur cînd gc-uneL.1, de
V A.•· f A • Vf tr
• •
SU{ila 11 u, 1n11»r1...c;;a l)f.,lll eres· .111Ca : ,~ :p.era.
V s V
spL1se voce.a.
Spe1·ă~ Eugle2:ii. at1 deba1:ct1t'' l)oam11a Lt>'-Chevalie1: în-
cepu să: se 1~c;>age. Se î1JJ:1·eba dacă Louis„ S()Vttl. ei, car& se
afla îutit:-o celulă ,1 ec·ir1ă, aflase ş:tu·etl. T C),ltă 110a1;:,tea se·
at1zi~ră expl<>ziir.. clar credea că. e1·.a , 1 c>1·ba de· t111 b,J1nban-
dament obişn1iit. A~u1n a,,'.eaL1. o şansă ; p.o,tte, avett11: să fie
salv.aţi î11mnte d&· a fi p_r,;ea-. tî1·ziu.
D.eedată~ df~au1na. Leel'l<tvaliit~r a,uzi, Z,tl'Vă, pe C<:>1·ick,r.
Se lăsă î1a, ge1.1t111J.c:J1.i~. îşi. lipi, 11t'.Crc:hitta ck- c:1·ăp{1.m.1r,1 t:tşii şi
auzi· l~U~'in.tele- ,,R:a.1M· ! &1.fu,; !"' (.~fa11ă ! A.f~11·ă !) 1·(~1Jet·ate· 1te„
î11cetat. At)c>i se atizi zg<11n<.~t, de· l)ttşi, 11,şil(~ c~t=~lulelo1· trî1t-
ti11du.c..sf! şi di11 11(>L1 se lăsă t·ăcer·ea .. Cîte,,t1 11·1i1111te 11Jai tîrziu,
u11de\"a af1:1ră se auz.i· o r„1fală p1·elungită de 111it1·alieră.
c;_ftrdienii c:estapc)tlltii fusese1·ă ('.U}?'l~ÎU~.i de pa11jcă. La
cîte, a. mu1ute clupă c.:e aflaseră des1)1·e cleba1·.c~-1.1·e, i11st,1.la-
1

s€ra. . . , d V • ]' " t l • ''

(>ua. n1,1t1~a 1erae 111 c111.· ea. 111e 11sor.1i.
I\ Î • 1 "
11 14l'lIJ).llJU cie· cite
ze('.e,
-
bălib~i.ţii, ..
11t fc>st scoş-i. cli11 c,t'lule, l?U~-i
.
ltt zid: şi. e.'<~-
cutaţ:i.. Fus~Her'ă art:s-t::tţi l).e11,t-11u tc>.t felt1l, rle 111r)ti\'e, 11r11~ Le
î11temeiatE~J altele 11u. Priatre ei· e1·au, G,u,y de Sil.Îittt }">ol. şi
Rer1e Los lie1·, fer,rr1ier-i ; Pie1·1·e Atl(!tige, dt~11tist ; Nl~it1ri<,·e P1·i-
111at1lt~ v·înzăt(>1· ; C<>1011t'll1l A11tt)ine ele 1'ot1:cl1et, l)t'nsiona:r ;
A11„1tole Lelie\rre, sec:reta1· la 1)1'i111[i.rie ; c;e()t~es Tho1riine,
pescar ; PiE)r1·e Î\1enoc·l1e·t, l)oliţi'.st· ; Ivlat1rict~ D L1tc:tc·(:l, Acl1il1e
Bot1trois, Jost~pl1 Picq11c~nc)t şi fitil său, tfJ'ţi n1u11c:itori fero-
via1·i ; Albei·t A1111e, Des·irn Le1nie1'e·; Rog.ei· ,;eill~-it ; l{'obe1·t
Boul'ttrd ... î11 tot~tl 92 de oan1t•11i din care· 11t1mtli 1.1() {~r·au d·i11
Reziste11ţă.. În această zi, zitta î11 ca,1-e a îhce1ll1t 114.aooa f~li~
bera1·e, oa111e11ii aceştia at1 fo~;t ast1~i111:1·ţ; fit1··ă ni~i o e:Xp 1,,,,.
c:aţie, fă:t'ă să fi f<)St i11te1·ogaţi şi j:i1clecaţi.. P1·i11l::i'e ei· e1'a ş:i
sotul cloamnei Lecl1e,,·alie1·, Lol!l'ÎS.
'
împuşcătt11·-ile a11 du1·at o oră. In cel.ula sa·, doar1111a
Leche,ralier se înt1·eba ce- se întîn1plă.

15 Zi1.ta cea mai lungă 225

 .5
"
ln Anglia era ora 9,30. dimineaţa. Toaţă noaptea gene-
ralul Eisenhower străbătuse în lung şi-n lat vago;nul său,
aşteptînd sosirea primelor rapoarte. Incercase să, se destindă,
aşa cum făcea de obicei, citind aventuri din Far-West, dar
fără nici un succes. Primele mesaje sosiră în sfîrşit. ·Erau
fragmentare, dar în general bune. Comandanţii aviaţiei şi
marinei erau mai mult decît satisf.ăcuţi de desfăşurarea
ofeQsivei ; trupele debarcaseră pe toate cele cinci plaje.
Operaţia Overlord IJ}ergea bine. Deşi capul de pod nu e1·a
încă consolidat, nu mai era cazltl acum să._ dea publicităţii
comunicatul pe care îl redactase cu cel mai mare calm cu o
zi înainte. El fusese întocmit în ipoteza că ofensiva ar fi
eşuat şi· st1na astfel : ,,Avînd în vede1·e că încercarea noast.ră
de a .debarca în r~giunea Cherbo11rg-Le I-lavre nu a reuşit în
mod satisfăcător, am ordonat retragerea trupelor. Hotărîrea
:mea de a începe oţensiva la această dată şi în acest loc se
bazrt pe cele mai bune info1·maţii de care dispuneam. Trupele,
~viaţia şi marina au dat dovadă de cea mai mare vitejiei şi
de un deosebit simţ al clatoriei. Dacă s-a comis vreo greşeală.
şi dacă cineva trebuie să fie blamat, numai eu pot fi acela'' .
.Sigur acum că trupele sale pus.eseră piciorul pe plajele de
debarcare, Eisenhower' autor-i.ză difuzarea altui comunicat. La-
~ . .

ora 9,33, ataşatul sau de p~esă, colonelul 'Ernest Dupuy,

anunţă pr.in radio lumiţ întregi ştirea : ,,Sub comanda gene-
ralului Eisenhower, forţele navale, susţinute de puternice
forţe aeri~ne aliate, au încep11t âstăzi de di1nineaţă debar-
carea armatelor aliate pe coasta de no1·d a F1·anţei''.
Această. clipă fusese aşteptată de. îr1treaga lume libe1·ă, şi
acum, cî11.d î11 sfîrşit sosise, oanienii încercau un se11timent
con1plex ele· 11şu1·a1·e, e11tuziasrn şi 11erăbdare. In editorialt1l
său din Ziua z; ziarul ,,Times'' di11 Lo11dr.a sc1·ia : ,,Incor-
darea a luat sfîrşit''.
Cei mai mulţi englE:zi aflară şti1·ea î11 cu1·sul orelor de
l11r~ru. In unele uzine de război, comunicatul a fost transmis
prin megafoane. Muncitorii şi muncitoarele îşi întrerupseră
lucrul pentru a cînta ,,God Sa, e the King''. Bisericile satelor
1

îşi deschiseră larg uşile. Oameni care nu se cunoştea"ll: de loc

se adresau unul altuia în trenuri. .,. Pe strijzile oraşelor, civilii
'

opreau pe soldaţii americani pentru a le strînge mina. Gru~

puri mici se adunau pe Ia colţurile str~zilor, ridicînd capul

226
 pentru a ·vede~ pe cer cel mai mare t1·afic aeria11 ca1:e îi
fusese dat vreodată Angliei să vad4...
Naon1i Coles Ho11our, locotene11t în serviciile auxilia1·e ~1le
marinei b1·itanice (WREN), soţia căpitanului subn1a1·inuJ11.i ele
buzu.nar ,,X-23'', află ştirea şi îşi închipui im~diat unde se
afla soţul ei. Puţin mai tîrziu prirni un telefon de la t111ul <lin
ofiţerii din di1·ecţia operaţii a comandame11tt1lui 1narinei :
,,George e bine, dar n-ai să ghiceşti 11iciodată ce-a făcu,t''.
Naomi nu era ne1·ăbdătoare să afle. Cel mai irrtpo1-ta11t ]1,.1ci·u
.-• V V I

era ca t1·a1a.
1\1a1na marinarului Ronald North,vood, de optsprezec~e ani,
de pe vasul amiral ,,Scylla '', e1·a atît ele agitată, înc~ît aler·gă
la vecina ei M1·s. Spurdgeon să-i spt1nă că ,,l.{onald e1·a, sigL1r
acolo''. Dar M1·s. Spurdgeon nu se lăsă 1nai prejc)c.i. Avea ,,o
rudă la bo1·dul lui << Warspite>> '' şi era sigură că şi el e1.·a
acolo. (Acelaşi gen de conversaţie, cu n1ici \'a1·iaţii, avea lc.1c
pe tot cuprinsul Angliei.) .
G1~ace, Gale, soţia soldatului John Gale care debarcase pe
plaja Sword .ct1 primul val, tocmai îmbăia pe cel 111ai 111ic
din cei trei copii ai săi ·cî11d auzi comunicatul. Încercă să-şi
stăpînească lacrimile, . dar nu putu era sigură că sott1l ei
se aţla în F1·anţa. ,,Doamne murmui·ă ea ,· te i111plcJr,
adu-mi-I înapoi''. Apoi îi sp'1,se fiicei sale Evelyn să înc!1i.c.J.ă
radioul. ,,Nu putem fi mai prejos decît tatăl tău, 11ecăji11,;.
d u-ne '' , spuse ea.
I11 atmosfera sobră şi tăcută ca de catedrală a bă11cii
Weshninster din Bridgeport, Do1·set, A t1d1·ey Dl1cl<:,v<>r.tl1 e1·a
cufundată în luc1·u şi nu află ştirile decît 111i1lt n·1ai tî1·zit1 îr1
ct1rsul zilei. Era cu atît 1nai bine, căci sottil ei, că1)it<1.,111l
american Edmu11d Duck\.vo1·th <li11· Divizi:,1 l ft1sc•st~ l1c·is ele
cum pusese piciorul pe plaja Orr1al1a. Erau căsăt<>1·iţi ·(le
ci11ci zile.
Gene1·alul sir Frederick Morga11 se ~1fla în 1r1~1şi11ă îr1 .cl1·i11n
spre cartierl1l general al lui Eise11ho,ver ele la Po1·ths111011tl1
•

c.~înd auzi B.B.C.-ul anunţî11d 1Je asţt1ltători să stt'a lil. ~lfJa1·,1te

căci va u1·ma un comun.icat special. Mo1·ga11 Sl)USl~ Ş()fe1·1.1lui
să op1·ească o clipă ,maşina şi puse radiot1l n.1::1i t~tre. Atunci
află autorul originalului pl}1n de <lebarc'are şti1·ea ofE)11si,;ei.
Era. î11că noapte pe aproape tot Cl1pri11sul Stati<Jlc>r lT 11ite
cînd ştirea fu difuzată ; pe coasta Atlanticului e1·a or~ 3,33,
jar ·pe coasta Pacificului 0,33. Mai toată lumea do1·1nea. P1·in-
tre primii care aflară ştirea au fost miile de muncitori din
echwele de noapte, bărbaţi şi femei care lucrau cu rîv11ă

227
l)entru a fabrica tt1n111·ile, ta1·1ct11·ile, ,,asele şi avioar1ele· ·care
acum erau folosite la debarc:a1·e. !11 t(),ite i111t~nsele · ·ttzine ·.ce
fremătau de activitate, luc1·t1l st~ c)1Jri pentrt1 tln mir1l1ti de
reculege1·e so·lemnă. Pe un şi1ntie1·· r1a·,,al di11 B1·ooklyn;. la,
lurnina crudă a lăn1pil()r ct1 · arc voltaic, s11te de bă1·ha·ţit· ··Şi·
fe1nei îngenu11cheară pe pt1nţîle , 1asolo1· încă nete1·roinate ·da
·ti1) Liberty şi rostiră· , , 1"atăl nost1,u ''.
In toată A1nerica, în oraşele şi satele ado1·mite, se aprin-·
dea11 luminile. Străzile tăc~ute răst111a1·ă deodată de su11etul
•

1·adiourilc)r ce Sl~ cleschideat1. Oa111enii îşi tr€:'Zea1:1 , eci11ii ·ca·

1

să le spună şti1·ile, şi atîţia se ~răbir·ă să telefo11eze rt1delor

şi p1·ietenilor, că circt1itelt~ telt,fo11ice fL1ră blo(·ate. La C<)ffey-·
, . ille, î11 Kansas, fen1ei şi bărbt1ţi 111 că1năşi ele noa11te şi pija-
1nale îngenuncheară 11e J)ragu1·i şi st:: r~1ga1·ă. Î11tr-l11.1 tre11, de
pe li11ia \Vashir1gton New Y(>1·k, călătl)rii cer1.11·ă l111t1i pastor,
să c~elebreze u11 st'I"\ icil1 1·eligi<)S. l„a ~l'arit'tt::1, î11 Geo1·gia,·
1

oa111e11ii inv.:1d,l1·ă bist"1·ieilt~ la <>1'.(l 4 lli1r1i11{~aţa. ('Jlc,1Jotul

Libertăţii î11cept·1 să bt1tă ltt l l·1ili:tclt'l1Jl1ia, şi î11 î11t1·("aga Vi1·-
1

ginie, l)f(>,7 i11cie istc>1·ică~ leagă11ul Di,,izit.~i 29, dangătttl clopcl-

telc)t' ttJ t11ro1· bise1·icil(>l. Îl1Ct'})ll să 1·ăstlll(~ Îl1 IlC>ar)te, ca {le
v1·e1nea 1·ev<)lutiei. , Pe11t1·t1 Beclf()1·cl, o l<>c:.:1litate de vreo
.

3 800 de lc)cuitc)ri, 111 Vi1·gir1i,1, ştirile aveati o îr1st)mnăt~tte

d(•osebită. At)I'()~ll)e fiec·a1·e a,,e,1 uri fit1, t111 .f1·t1te, un it1bit sau
1111 soţ î11 Divizia 29. Cei de l<l: Bedfo1·cl nu ştiau îr1că) dar,
toti ai 101· dt?b.:1rcaseră fJt) l)laja Omaha. Di11 ]Jatrt1zeci şi ştise
dt~ bărbaţi (li11 Bedfo1·d apa1·ţinî11d 'Regin1e11tt1lui 116, nu1nai
' • t • V A t
d ot1~l.zec1 ş1 re1 a,,eau sa se 1r1 f>Uf(~c::l act1.sa.
V V V

L(lis Hoffman11, men1bră î11 co1·pl1l a11xilia1· fen1inin al

1'1L11·int~i a1nerica11e, soţia comandantt1lui vasull1i ,,Corry'', e1·a
de se1·viciu la baza 11i1,,ală din Norfolk Vi1·ginia cî11d află
vestt~a dl~barcării. Di11 cî11d în cî11d, g1·aţ.ie u11or prieteni din
s;;1la hărţilor, re11şt:'a să ur1nă1·t~as(~ă cu aproximaţie d1·umul
patct1rs de soţl1l t~i. Ştirea debarcării nt1 pă1·ea să o p1·ivească
1)e1·so11al. Ea încă mai creflea că so·ţ11l ei esco1·ta u11 cor1voi
<le 1nunitie în nordul Atla11ticului.
La Sa11 f . .1·ant~isco, doarn11a Lt1c~ille ~f .. Scl1111tz, i11fi1·1nieră
la S{Jitalul vetera11ilor din Fort I\,1i1.ey, era î11 ga1·dă de noapte
cî11d at1zi pri1nt1l comunicat. Ar fi v1·ut să rămînă lî11gă radio,
sperînd că se va t1·a11srr1ite ceva desp1·e Divizia 82 aer<>purtată,
căci bănuia că divizia lua pa1·te la operaţii. Dai· îi e1·a în
acelaşi tin1p tean1ă să r1u-l enerveze pe pacie11tul ei cardiac,
un veteran din pri111ul război mondial. Acesta î11să dorea şi el
să asculte ştirile. ,,Cît aş fi l-'1·ut să fiu şi. eu acolo'' spt1se

228
e..
l • t • d t rte .]. .., • } d • .. I cc
,, A1: avu ş1 umne·a a pa - ue ra' · ·.. 1u u1n1twe, , 11 ,..

spuse· infirrn·iera Schuhz închizînd radioul.

Stînd în întuneric şi plîngînd î11cet,, înc.ep.u să se roag@
pentru fiul ei· de douăzeci şi unu de· ani, Ar · r, p.araşutist,
cunoscu.t mai bine în Regi1nentul 505 sub numele, de ,, · · tch."
Schultz.
In locuinţa sa de la Long Island, doamna Theodore
Rooseve,It- a\'usese un somn 11eliniştit. Se ti·ezise pe la ora.
3 dimineaţa şi îi fusese cu neputinţă să mai adoarmă. Des-
cl1isese automat radioul toc1nai la timp ca să prindă.
comunicatul oficial· al Z'île.i Z. Cunoscîndu-şi bine soţul, avea
ce1•titudinea că f ăct1se totul ca să fie în toiul bătăliei. Nu
ştia că era p1·obabil singura americană care avea t1n soţ pe
plaja Utal1 şi un fi11 căpitan11l Que11tin Roosevelt, în vustă
de douăzeci şi ci1.1ci de arii, din Divizia 1 pe plaja
Chnah·a. Se aşeză pe pat, închise ochii şi rosti o veche rugă:.
ciur1e a fa·11Îilîei ei : ,,Doamne, ai grij·ă de 11oi î·n zit1a aceasta .• (
V ,. -1. L. I I • . ::i::d
p11'.la'. cinu tunore e se VC)r l1n.g1 ŞI ,,a ca·· ·ea sear,1 .
" (C

Î11 lagă1·l1l ele prizonieri 17 B, în aprop~ere de localita·tea

Kre11lS d,in, At1st:ria, ştirea fu primită cu o "'eseli,e greu de
asci1ns. A via:torii americani prizo11ieiri captase1·ă s~n2aţio:n·alul
mesaj_ cu aj,uto1·ul u:uor mici apa1·ate cu gale11ă confecţionate
de ei, 1111ele atî.t de mici, încît încăpeau î11tr-un toc de perie
de dinţi, altele ca1nuflate în chip de creioa11e cu n1ină. Ser-
gentul11i James Lang, care fusese dobo1·ît deas11pra Ge1·ma11iei
cu un a11 îr1c1inte, ap1·oape că-i era teamă să c1·eaclă c·ă era
'"'
a d e,,arat. ,, C· 01:rt1,tetu
. I d e coord onare a şt1r1 . ·1·or '' c1·111 1agar
. ., "1n-
cercă să do1rnolească optiinismul exaltat al celor patru 111ii de
prizonieri, repetindm-le : ,,Nu vă faceti iluzii J)rea ma1·i. Da-
ţ1-ne
. t'11npul sa ve11'f•1ca1n sau sa d ezm1n
V V V . . .· , ş t'1rea '' . D ar "1:!1
toate barăcile. oa1ne11ii desenau cu înf1·igura1·e în secret hărţi
ale coastei No.1·mandiei, pe care i11tenţionau să 1narcl1eze
î11a.i11ta1·ea victo1·ioasă a armatelo,r aliate,.
În 1no1ne11tul acela, prizonie1·ii de război ş-tiau mai mult
desp1·e deba1·care decît poporul german. l>înă atu.11ci, omul
de pe stradă n11 auzise 11ici t1n comunicat oficial. E1·a o ironie
a soarte·i, deoarece -
Radio Berlin, luînd-o cu trei ore î11aintea
comunicatul'Lri lui Eisenhower, fusese pri1nul care anunţase
debarcă1·i ale trupelor aliate. De la ora 6,30 dimi11eaţa, postu-
ri;Je de radio 1·evărsau as11p1·a unei lumi oarecu1n neî11creză­
toa·re· o sei·ie d·e emisiu11i surprinzătoai·e. Aceste emisi11ni pe
un·de scurte nu puteau fi asct1ltate de populaţia ge1·mană. Cu
toate acestea, mii de oa1neni aflase1·ă din alte surse despre

229
debarcar~. Deşi asculta1·ea posturilo:r străine era cu desăvîr­
şire interzisă şi era pedepsită cu închisoarea, unii .ge1·mani
ascultau pqsturi suedeze, elveţiene sau spaniole. Ştirea . se
răspîndi la iuţeală. Mtţlţi ·erau sceptici. Unii însă, şi în spe-
cial soţiile celor ce se aflau î11 Nor1nandia„ nu-şi uteau
ascunde îngrijorarea. Pri11t1·e acestea era şi F1·au erner
Pluskat.
Plănuise să meargă după-am.iază la cine:i;na cu soţia unui
alt ofiţer, Frau Sauer. Dar cţnd auzi. zvonul clespre debar-
carea aliată în Normandia, fu cţiprinsă de panică. O chemă
imediat pe Frau Sauer, care şi ea auzise ceva despre ofen-
sivă, şi co11trama11dă î11tîlnirea. ,, T1·ebuie să aflu ce s-a în-
tîmplat cu Werner ! Poate. '11-a1n să-l 1nai văd niciodată I''
spt1se ea. 1 '
F1·au „ Saue1· era de un p1·usacism 1·igid. I-o 1·eteză scu.rt :
,,Nu ţi-e ruşine să te po1·ţi aşa ? Trebuie să ai încredere în
fiihrert1l nostru şi să te co1npo1·ţi ca o bună soţie de ofiţer !''
Frau Pluskat îi trînti telefonul i11 nas : ,,N-am să-ţi mai
vorbesc 11iciodată !''
La Berchtesgaden s-ar fi puti1t crede că anturajul lui
Hitler aşteptase comunicatt1l oficial aliat înainte de a înd1·ăzni
să-i anunţe fiihrerult1i şti1·ea. Era ora 10 (9 ora germană
cînd amiralul Karl Jesko von Puttkame1·, consilierul naval al
lui f-litler, telefonă la biroul lui Jodl pentru a lua cunoştinţă
de ultimul· 1·aport. I se răspu11se că ,,e1·au inaicii sigure că
avusese loc o debarca1·e impc>rtantă c,. Adu11înd toate infor-
maţiile pe ca1·e putuse să le obţină, Puttl<amer şi statul său
major r)regătiră în grabă o ha1·tă. Generalul Rudolf Schmurrdt,
adjutant11l ll1i Hitler, se duse apoi să-l trezt~ască pe ftihrer.
Hitler e1·a într-un halat de casă cî11d ic~şi din do1·mitorul sălI.
Asc1.1ltă calm 1·aportt1l co11silie1·i]c>r săi, aJJOÎ trimise după şefl1l
O.K.\'V.-ului, feldn1a1·eşalul Will1elm Keitel, şi du11ă Jodl. La
sosi1·ea lor, I-Iitle1· era îmbrăcat şi îi aşte1Jta surescitat.
Cc)nferinţa ca1·e a urmat a fost, dl1pă SJJUsele lui Pt1t·tka-
mer, ,,ext1·en1 cle agitată~,. I11for1naţiile e1·au insuficiente, dar,
bazîndu-se pe puţinul ce se ştia, I·Iitler e1·a convins că i1u
era vorba de i11vazia pri11cip~lă şi repeta fără încetare acest
luc1·i1. Conferi11ţa nu dt1ră decît cîte,ra minute şi se încheie
br11sc;, după spusele lui Jodl, cînd Hitler începu deodată să
• •

utle la el şi 1 la Keitel : ,,Atunci ce părere aveţi ? Este sau

nu debarcarea ?'' Apoi le întoarse spatele şi părăsi încăpţrea.

230
 Despre trimiterea diviziilor blindate ale O.K.W.-ului de
care von Rundstedt avea atît de· urgentă nevoie nici nu fu
măcar vorba .....
.
La ora 10,15 sună telefo11ul în casa feldmareşalului Erwin
~ommel~ la Herrlingen, îl chema · şeful său de stat-major,
generalul-maior Hans Speidel, pentru a-i da priinul raport
complet asqpra debarcării • Rominei ascultă fără să scoată
1

o vorbă, zdruncinat şi înmărmurit.

Nu era vorba de un raid ca ,,cel de la Dieppe''. Cu in-
stinctul său care îl servise atît de bine în cea mai mare
•

parte a vieţii sale , Rommel ştia că aceasta era ziua pe

care o aşteptase, aceea despre care el însuşi spusese că !\la fi
,,ziua cea mai lungă''. Aşteptă cu răbdare ca Speidel să-şi
încheie raportul, apoi spuse calin, f ă1·ă t1mbră de emoţie în
glas : ,,Ce prostie ! Ce prosti.e din partea mea t''
Închise telefonul şi se întoarse. Frau Rominei observă că
,,telefonul acesta îl scl1imbase ... , era î11grozitor de îi1cordat''.
În cu1·sul urinătoarelor b·ei sferturi de oră, Rornmel telefonă
de două ori adjutantului său., căpitanul Hellmuth Lang, la
loct1inţa sa de lîng~ Strasbourg. De fiecare dată îi comunică
•
lui Lang o altă oră de plecare spre La Roche-Guyon. Era
suficient pentru ca Lang să fie îngrijorat; această nehotă­
rî:re nu ·era de loc coi1formă cu felul de a -ţi al feldmareşa­
lult1i. ,,Părea nespus de deprimat la telefo:n îşi aminteşte
Lang , şi nici aceasta nu-i era în fire''. În sfîrşit, se stabili
ora plecării. ,,Vom pleca la ora i fix de la Freudenstadt'c, îl
anunţase Rorn1n~l. Inchizînd telefc.)11uJ., 1„ang îşi spuse că
Rommel a1nîna plecarea pen.t1·u a ptttea avea o înt1·evedere
cu Hitler. Nu er.a la cu1·ent î11să că la Bercl1tesgaden nimeni
î11 afară de gene1·alt1l Sch1n1:1r1dt nu ştia· că Rommel se afla
î11 Germania.
'
1 Ct:ineral·L1l S1Jeidel mi-a si)us· că îl cl1e1nase pe Rc)m1ne] ,,pe la
ora 6 dimineaţa, 1)ri11 fii· di1·ect'', El n1e11tine această afirrnaţie şi în
ca1·tea sa ,,Invazia din 1944''._ Dar ,generalul Speidel s-a încurcat puţin
în p1·ivi11ţa 01·elor şi datelor. In ca1·tea sa precizează, de llildă, că feld-
111areşalul a pă1·ăsit La Roche-Guyon în 5 iunie, ia1· nu îq_ 4 cum
~firmă căpitan11l Hellmuth Lang şi colonelul Hans Geo1·ge von Tem-
pelhof şi aşa cu1n a. rezultat din arhivele Grupul11i de ar1nate B. Acelaşi
jurnal nu semnalează decît o singu1·ă coriv'o1·bi1·e telefonică a lui
Speidel cu Rommel în Ziua Z: cea de la ora 10,15. În dreptul acestei
date se poate citi : ,,Speidel pune le. cul"ent cu sit11aţia, prin telefon,
pe feldmareşalul Rommel. Comandantul-şef al G1·upului de arn1ate B
se va ·întoarce astăzi la punctul de comandă''.

•
231
 Pe plaj.a lTtal1, vt1ietul CfL111ioa11elo1·, al tari.eurilor, al vt~hi-
c·ulel'o1· cu şenile şi al jeep-111·ilo1· apr(ltll)e că acoperea şuierul
sporadic al tt1·n111·ilor ger1nane de 88. Era zarva vietor:iei. ;.
Divizi,1 4 a, ai1sa căt1·e inima Normandiei mai repede <lecit
1

şi-ar fi p11tut cir1e\ a î11chipuL 1

La ieşirea 2, pe unica şosea desc·hisă ce d11(·ea de la

plajă spre inte1·io1· 1 doi oa1neni dirija11 C'.i1·culaţia. A1nîndoi
eratt generali : de o par·te a d1·tt'lnu.lui stăte~a ge11e1·alul-mai<>i1.'
RaynKlnd O. B:arton, co1nandaH.ru·l Di,,iziei 4, iar de ceala:ltă„
e%uberantut şi \ eşr1ic
1
tî11ărt1ili ge1âf'ra1 de bri.g·adiă Ted(ly R:c>ose·.-
,·elt. Aj;t1n6 ac:olo, naaiot·til GeFdeB J·ol1r1son. de la R.eg·i111e1!!tt.1l
12 ia: ' . 1tt·1·i-e îl ,,ăzu. pe R()osevel.t ,,făci1i1d naveta pe ş0rewa
prăfuită, proptindu-se î11 bar,ton, cu. pipa î1a gi1.ră., ap1·0a1).e t@t
ai.ît de cal111 c„a şi cînd s-ar fi găsit ÎLI 1~Jin Times St1uare ''.
R-0c>se\'elt îl zări şi E'l pe Jol1r1so11 şi îi- strig;~ ,,}Iei, JcJL111l:y,
ţirie dreapta, aşa ! E o zi. g1·ozavă l)l'Itt1·u vî11ătc)ar(~, ce zil·i ?''
Ro<>sevelt trăia 1111 n1(>n1e11t de t1·it1mf. H·c-,tărî1·ea sa dt~ a
dt~barca Di-~rizi·a 4 la d·c_>t1·ă mii de met1·i dîstanţ~ dt:' 11t1nctt1l
t f•. f. d A "
prevazu . a1i . J, l)utu.,t 1· · ez[tstu1:1oasa. .Cll'IB IRS,l pn·vt"'a ctt (Jr
V V V •

samfa:cţie prof.t1ndă tJesfîrşitele c0Joa11e de \ eh,ic11le şi S{,)ldaţi 7

"" , t "t . t
C'.e 1nam au: cat 1·e 1n. e11101· •. l

În ci11da ati-tt1dinii lor 11e1)ăsă,tf.>ar.e, Reose,,eolt şi B'arrtci>JO.

A
1m-pat·taşea.u acc.~e,1ş1
U V t ean1a asctlJlil,sa : • d V l
a(:a tt·an1ct1• ntt ,,a V
1
V {;•

pu·t€~a fi 1n.enţi11ut î11 flux co11.ti11uu, Dî.vizia 4 1:isca să fie 1

01J1·ită lo(~t1:l.rai de un ptite1·nic Cl)ntraata<; ger111~ln. Neobosiţi,

cei doi generali descurcau aglo111eră1·ile de pe şosea. C::1m.-ioa„
" V f
ne l e 1n pan1a erau 11np1n6e a1,a 111t\na1aniJ.ent 1n, şan,ţ. .1e1-c:tl· o,
" • V VŢ; I • "' •

. I . I . . .
veh1cttae 1n w.c::1r1, v1ct11ne a e ti:ru, u,1 1J.i1:a1-n1c, a111e11·1iflţa11J sa
..1 fl X
A V • • • . ..,
" . t <11·ea. 1,·ancur1'.'lt-' I e z d:!f<)l!Jeau·
":tmp:1. . ·.ce 111a1n, L şi. 1e arl111calil "11-1
Z<>11ele in1111d,1tf! pe tinde înaintau t1·upele. Pe la ora 11, Bar„
ton p1·i1ni o şti1·e î1nb11c111·ătoare. Ieşi1·ea 3, la o inie cinci sute
de 1netri mai departe, f1.1sese degajată. Pent1·t1 a descon...
ges·tiona d,r11m11l, Barton expedie imediat tancu·1·ile sale în
di1·ecţia şoselei not1 deschise. Di"'izia 4 av'aJ.lsa 1·aptid,. gră·
• _] f V ţ' V o t' ...:: ţ •t•
bilnu11-se sa. aca J011c 1unea ct1 l)anaşu l'ŞUilJ 1:1a.1· t11:;1 '€: 1r1ar;a1c.
t d • V >

--------------------
t Pt:it1h·u pe1·fon11,111ţa
de pe tJ·laja Ut.\l:1, RcJ<)8e\ <:\lt a f(>st decc)r::,t 1

cu M,eda]ia de 011oa1·e a CcJngresul1:1i. Îrt zi,11~1 tit· 1.2 :iL1lie, ge11er~tJ~1l

E:isenhe-vv·er confirmă nt1mirea sa ~a gene1·al cc>fOi1nd,1·nt 111 Diviziei 90.
R{,ioseve:lt. nu avea să ~1fle niciodată de nu1·r1Î1'ei:t sa. Ir:i ftc~eeaşi settră
el n1u1i de u11 atac ele co1·d,

232
 Această lua1·e de contact 11u a avut nimîc spectaculos.
.Oa1neni izolaţi se· întîh.1ea11 în locuri neaşteptate, dînd ~1aş­
te1·e Ia situaţii cî11e;l co1nice, cî11d e1.noţionante. Caporalul·
Lou.is Merl~no de ··Ia Oivizia 101 a ·f,.J~t p1·obabil p1imul sol-
dat ae1·opurtat care a întîlnit oan1eni din Divizia 4. Merlano,
care aterizase împreit,nă {,'li alţi paraşt1tişti p1·intre obstacolele
de pe adevărata · plajă -Utah, îşi croise cu g1·eu d1·um de-a
lungul coastei pe o distanţă de aproape trei kilo1ne·tti. Era
obosit,
. n1urda1· şi"
. zdrentt1·if
~
cî11d ,se trezi nas în nas ctl soldaţii
.
din Divizia. 4. Se h()lbă la t~i o clipă, apoi le strigă 11e1·,,os :
,, Unde c;lractt aţi fost pîr1ă :tc1t11.1, l>ăi<Jţi ?'' , .
Sergent11l Thon1as Br11ff clin Divizia 101 văzu pe unul
dint1·e cercetaşii Diviziei 4 apărînd pe şoseaua ele lingă Poup-
peville ,,ducî11dl1-şi a11.na ca ]_le, O ca1·abină de împuşcat
veveriţe'' Soldatul îl privi pe bietu] B1·uff, mort de oboseală,
şi îl î11trebă ,, Unde se dă .J.upta ?'c Bruff, ca1·.e căzuse la
doisprezece ~i.lor.oet1·i de pu.nctul p1·ev~zt1t şi se bătuse toată
noaJJtea î1np1·eu11ă cu o mînă de oa1nerii sub c.c>1nanda gene-
ralului Max,yell Taylor, mormăi : ,,De aici încolo. Dă-i dru-
mul, băiete, că dai sigur de ea'' .
.Îil apropiere de Audouville-la-1-Iubert, căpi-tanul Thomas
Mulvey di11 Divizia l O1 înainta cu paşi .repezi către coastă
pe un d1-um ele ţară, cînd deodată ~,u11 soldat înarmat ţîşni
dintr-un tufiş la douăzeci şi cinci de 1netri în. faţa mea''. Se
ar11ncară la iuţeală a1nîndoi la pă111înt să se ad1tpostească. Se
sălta1·ă apoi prudent cu 1nîna pe trăgaci, gata să ochească,
măşu1·îndu-se în tăcere unul "Pe altul. Celălalt soldat îi ceru
lui Mulvey să arun<:!e arma şi să înainteze cu bratele ridi-
cate. Mulvey îl îndemnă pe străin să facă la fel. ,,Figura
asta spune Mul vey a continuat aşa cîtva timp şi nici
unul nu vroia să cedeze'' În sfîţşit, Mulvey, observînd că
celălalt era îmbrăcat în uniformă ,americană, se ridică în
picio~1·e. Se întîlni1·ă amîndoi î_n mijlocul dru~ului, îşi strîn-
seră mîna şi se b.ătură p1·ieteneşte pe umăr.
La Sainte-Marie-du-Mont, Pierre Caldron, brutarul, văzu
paraşutiştii căţăraţi în '{îrful clopotniţei agitînd un imens
steâg de culoare portocalie. Cîteva clipe mai tîi::2;iu un şir
lung de oameni înaintau în monom pe drulTl. In timp ce
Divizia 4 trecea prin sat,. Caldro11, îl săltă sus pe umeri pe
fiul s~u. Deşi băiatul nu se simţea încă bine după operaţia
âe amigdale ce -0 suportase în ajun, nu voise pentru nimic
in lume „să-şi priveze fiuţ de acest spectacol. Deodată, Cal-
dron îşi dădt1 sea.ma că plîngea. Un soldat american. voinic şi

-~ 233
 esat îi surise lui Cahlron şţ .. strigă : ,,V.ioe la France!''
Caldron surise şi el, dînd din cap.,· dar nu fu în stare să
articul~ze nici un CU'7Îllt.
De pe toată zona, Utah, Divizia 4· se revărşa· spre inte-
rior. Pierderile E'i fuseseră minime: 197 de morţi şi răniţi,

ur111ăţoar('le săptămîni, .dar ziua aceasta fusese ziua ei de

lorie. Pînă seara aveau să debarce 22 OOO de oameni,· şi
· :goo de vehicule. Cu ajutorul paraşutiştilor,
·Divizia 4 stabi~
lise pe pămîntul Franţei prim.ul important cap de pod a:rne-
. -·
r1can.
.

*
.Pas cu pas, metru cu metru, oa 1x1enii îşi croiau cu · reu
dru1rt de-a curmezişul sîngeroasei Omaha. De pe mare, p a1a
av:ea o înfăţişa.ce c11n1plită de pustiire şi distrugere.. Situaţia
era atît ·de critică, încît la ora 12 general:ul ar Bradley,
.pe bordul vasului ,,Augusta''; începu să· reflecteze la o even~
tuală evacuare a trupelor şi la. devierea forţelor care· urinau
căb"e -µtah şi plajele britanice. Dar chiar cînd ·Btadley căuta
să soluţioneze această problemă, oamenii de pe Omaha, în
plin haos, waiutau.
De-a lungul lui Do.g Green şi Dog White, un general
uscat şi noduros de ·cincizeci şi unu de ani, Norman Cota,
mergea în lung şi„n lat sub o ploaie de oţel şi foc; agitînd
un pistol şi strigînd soldaţilor să părăsească plaja. Lingă
cite un morman· de prundiş, la adăpostul malului, în ·iarba
uscată a dunelor, la poalele falezei, oamenii se îngrămă:..
deau umăr la umăr, holbîndu-se la general, nevenindu-le
să creadă că în acest infern un om putea sta în picioare fără
să fie ucis 11nediat.
Un grup pe Rangeri sţăteau ghemuiţi unul într-altul
aproap.e de ieşirea spre Vierville. ,,Arătaţi-ne . ··mul, Ran-
geri l '', le strjgă Cota. Oamenii. începură să se ridice. Ceva
mai în josul plajei, un buldozer încărcat cu explozibil fusese
părăsit. Era tocmai ce le trebuia pe · · a arunca. în· aer zidul
antitanc la ieşirea către Vierville. ,,Cine conduce drăcia aia ?''
tună Cota. Nimeni nu răspunse. Oamenii păreau încă parali-
zaţi de focul neîndurător al nern · or ce mătura plaja. Cota
în u să-şi piardă răbdarea. ,,Cum adi-că. f Nimeni nu are
curaj sil. urnooscă b.lestemăţia aia ?'' mugi el.

2}4
 Un sold .
:· ,at .d. . . "'
roşcovan se r1 1ca, inc~
t ..] . . . "
ue pe n1s1p ş1 .se· ;in-
drep.tă către .general cu pas hotărît. ,,Mă duc eu'', spQ.se el.
Cota îl ·bătu pe spinare : ,,Bravo, băiete I Şi acum, s-o
porni.111 odată de pe plaja asta !'" Plec·ă înainte, fără să-şi, în-
.toarcă capul. În u1·111a lui,.~ oamenii începură să ; se .urnească.
Scene de acest fel aveau loc la tot pasul. Ge:rieralul ·de
brigadă Cota, locţiitorul comandanfuluî l.;>ivi.ziei 2~, a fost
un ~xemplu de curaj de cum a · pus piciorul pe plaj·~. Co-
manda jumătatea dreaptă. a sectorului Diviziei 29; colonelul
Charles D. Canham, comandantul Regi1·nentului 116, i;ăspun­
dea de partea stingă. Canham, cu mina rănită înfăşurată în-
tr-o batistă plină de sînge, călca printre morţi, ru.tiribunzi,
printre. oameni înm~r1nuriţi de spaimă, îndemnînd grupurile
de oa,ueni să înainteze. ,,Aici: ne omoară le spunea el.
- Înainte, pe uscat, s~ ne omoare mai bine acolo !'' Soldatul
Charles Ferguson se uită uluit la colonelul care trecea. ,,Cin.ţ.
dracu mai e ş.i dobitocul ăsta ?'' întrebă el. Dar se ridică şi
apoi împreună cu ceilalţi o porniră către dune.
În j.11,mătatea plajei .· · aha rezervată Diviziei 1, veteranii
luptelor din Sicilia şi Salerno au fost primii care şi-au reve-
nit clupă deruta de la început. Sergentul Raymond Str9jny
îşi adună· oamenii şi îi conduse către dune printr-un cîmp
de mine. Ajuns acolo, distruse un cuib fortificat, trăgînd în
el cu bazooka. Strojny ,,începuse să se enerveze''. La o sută
de metri- mai încolo, sergentul Philip Streczyk se săturase şi
el să stea ţintuit locului. Unii soldaţi îşi amintesc că aproape
îşi mina oamenii ·de pe plajă cu lovituri de pici.or în fund
spre dunele minate, unde făcu un culoar în reţelele de sîr1nă
ghimpată. Cîteva clipe ·mai tîrziu 0 căpitanul Edward Wo-
zenski îl întîlni pe Streczyk pe ·o potecă care cobora de pe
dună. II apucă groaza văzîndu-1 că pune piciorul pe o mină
Teller. Streczyk îi răspunse calm : ,,Domnule căpitan, n-a
sărit în aer nici cînd am urcat I'' -
Cutreierînd în lung şi. . n lat sector,ul Diviziei 1, fără să-i
pese. de focul artileriei şi al mitralierelor care ciuruiau nisi-
pul, colonelul George A. Ţaylor, comandantul Regimentului
.16, 'striga în gura mare: ,,Pe plaja asta nu rămîn qecît
. - . J

două feluri de indivizi : morţii şi cei care vor să moară. s:o

• •

ştergem de aici cit mai repede I''

P~etutindeni, conducători inimoşi, simplî soldaţi sau gene„
rali, arătau drumul, îndemnau oamenii să părăs,ească plaja.
:()da·tă pornite, trupele nu se mai opreau. Sergentµ! William
:Wiedefeld jr., sărind peste trupurile a zeci de camarazi

.215
morţi, cu faţa împietrită, urca duna printre cbnpurile de
mine. Sublocotenentul Donald Anderson, grav rănit fusese
lovit în ceafă şi glonţ1.1l îi ieşise pe gură , făcu o consta-
tare : ,,Am avut curajul să mă ridic în picio·are, şi, din acea
clipă, m-a1n transformat dintr-un 1·ecrut într-un ,reteran''.
Sergentul Bill Courtney de la Regimentul 2 Rangeri se cocoţă
pe o stîncă strig"md companiei sale : ,,H·ai, veniţi odată I
Suiţi-vă I Puii de căţea sînt curăţaţi !'' Imediat se auzi o
rafală de mitralieră la stînga sa. Courtney se întoarse, aruncă
cîteva grenade şi apoi strigă din nou : ,,Hai, veniţi odată,
veniţi odată I Acuni, chiar că i-am curăţat I''
C}:iiar ,în clipa în care trupele porniră să înainteze, p1·imele
şlepuri de debarcare începură să acosteze direct pe .Plajă,
croindu-şi drum pri11tre obstacole. Al·ti ti111011ieri, văzînd c~
lucrul acesta era posibil, le urmară. Pentru a le susţine îna-
intarea, unele distrugătoare se ~propiară de ţă1·m atît de mult,
încît risca~ să se împotmolească şi începură s-ă tragă în plin
în poziţiile inamice de-a lungul dunelor. La adăpostul ace~tui
baraj de foc, pionierii pµtură să ducă la bun sfîrşit opera-
ţiile de distrugere începute cu aproape .şapte 01·~ înainte. t.n.
toate sectoarele de pe plaja Omaha, maşinăria se pusese din
" .
nou 1n. mişcare.
Cînd oamenii îşi dăC:lură seama că se putea înai11ta, spaima
şi neputinţa făcură loc unei furii nestăpînite. Nu departe de
creştetul falezei de la Vierville; Rangerul Carl Weast şi
căpita11ul George Whittington„ comandantul companiei, zăriră
un cuib de mitralieră servit de trei germani. Pe cînd Weast
şi căpitanul îi dădeau p1·udent ocol, unul din cei trei ger-
mani se întoarse brusc, văzu pe cei doi americani şi începu
să strige : ,,Bitte I Bitte I Bit·te !'' • Whittington tra~e şi-i
1

ucise pe toţi trei. Intorcîndu-se apoi către W east, îi spttse :

,,Oare ce-o fi. însemnînd bitte ?''
Ieşiţi din i11fer11ul de la Om aha, oamenii se revărsară
către interio1·ul Normandiei. La ora 1,30 generalul Bradley
primea următorul mesaj : ,,Trt1pele, oprite pînă acum pe·
plaj.ele Easy Red, Easy Green, Fox ---Red, înai11tează pe înăl­
ţimJle ca.re le domină''. La sfîrşitul zilei, oamenii din Di,,i-
•

ziile 1 şi 29 pătrunseseră aproape doi ~ilometri în interior.

Preţul cuce1·irii .plajei Oma.ha se cifra la 2 500 de morţi,
răniţi şi dispăruţi.
1
- vv
,, a ,,,
rog.

236
 Maiorul We1·ner Pţuslcat sosi la stati1I major de Ia Etreham
abia la ora 1. Arătarea. ·care păşi pe uşă n.u semăna nici pe
departe cu comandantul pe care-l ştiau ofiţerii. Tre1nltra ca
t1n Onţ apucat de delirium tremells şi tot Ce putu să îndruge
era : ,,Un coniac, daţi-111i un coniac I'~ Cînd i se aduse, tnîi-
nile ii tremurau atît de tare, încît' abia putu să apuce pal1arul.
Unul din ofiţeri îi -.puse „Domnule maior, at1 debarcat
americanii'' Pluskat îi arttncă o pr,ivi1·e furioa·să şi-i făc11 semn
cu mina să plece. Ofiţerii se idunaseră grăn1adă în Jt1rul lui,
•

preocupaţi de o problemă majoră. Curînd, îi spusetă ei lui

Plusl(at, bateriile vor te1·mina muniţia. Inform·as·eră regimen-
tul despre acest lucru şi locote11ent-colonelul Ocker le spu-
sese că mt1t1iţia era în drum spre ei:1 da~ pînă act1m nu soşise
nimic. Plusl:at, îl chemă pe Ocker lâ telefort.
,.,Cttm, 111ai eşti în viaţă, dragă Pluş ?", îl ~ntrebă ct1 o
voce suavă Ocker Qe la celălalt capăt al firului.
· Pluskat nu-i răspunse la întrebare. ,,Ce se at1de· ctt m,1ni...
ţia ?'', î~t1·ebă brttsc.
,,Este pe drum", r.ăspunse Ocker.
Calmul colonelului îl scotea din sărite pe Pluskat. · Ţipă
la el : ,,Cînd? Cînd .o s.ă. sosească . odată ? Am impresia că·
habar n-aveţi ce se întîmplă aici I"
Zece minute mai tîrziu, Pluska·t fu chemat la telt~fon.
'

,,.Veşti proaste îi spuse Ocker. 'Am aflat că conVoi ul

cu muniţia a fost nîn1icit. Nu vă putem trimite nimic înaillte
de cădere~ 11dpţii".
Plţask.at nu fu de loc şurpri11s ; ştia din p1'opria sa expe-
rienţă amară că ·era cu desăvî1~şire·· imposibil. să st~ ci1·cule
pe şosele. Ştia, de asemţne~, că .- în ritm11l în care trăgeau
bateriile sale, pînă seata Vor răn1îne fără n1u11iţie. Chestiunea
era cine va ajunge 1nai repede la el, america11ii sau convoiul
cu 1nu11iţia ·? fl·u skat dădu ordin t.rt1pei să se pregă·teas.că
pentru luptă corp la corp, apoi rătăci fără 11iei u11 ţel, îr1coace
şi încolo, prin încăperile c.a stelului. Dec>dată se si111ţi 11ărăsit
şi inutil. Ar· fi dat mult să ş.ti~ linde se află cîinele său
Harras.

2.,7
 s

Soldaţii englezi· ca,re dăduseră prima luptă în Ziua Z se

cran1ponau de poziţiile cîştigate, podurile de pe O:rne şi de
pe canalul Caen, de mai bine de treisprezece ore. Cu toa.te
că trupele aeropurtate ale maiorului Howard . p1 iiniseră în
zorii _zilei întăriri, alţi paraşutişti din Divizia 6 aeropu1·tată,
numărul lor scădea simţitor sub focul neîntrerupt al aruncă„
toarelor de mine şi armelor uşoa1·e. Oamenii lµ:i 1-Ioward res~
pinseseră cîteva contraatacuri neînsemnate. Osteniţi şi îngri-
joraţi, soldaţii aflaţi în poziţiile cucerite de la ge1·n1ani, de
o parte şi de alta a podurilor, aşteptau acum cu nerăbdare
sosirea întăririlor de pe ·mare.
In locaşul său de t1·agere de la intrarea podului de pe
canalul Caen, soldatul Bill Gray se uita la ceas pentru a
nu ştiu cita oară. Detaşamentul de commandos al lordului
Lovat avea deja 9 oră şi jumătate 'întîrziere. Se întreba ce se
petrecuse oare pe plajă. Cray nu-şi putea închipui că lupta
fusese mult mai grea decît la poduri. Ii era aproape teamă
să ridice capul ; i se părea că trăgătorii nemţi ţinteau din
A • • -
ce in ce mai precis.
_în timpul unei uşoare acalmii, prietenul lui Cray~ solda..
tul John Wilkes, lungit lîngă el,. spuse deodată : ,,Ascultă,
mi se pare că se aud nişte cimpoaie''". Cray se uită la el cu
dispreţ. ,,Te-ai scrîntit'' ,. îi spuse. Peste cîteva clipe, Wilkes
se întoarse din nou către prietenul său şi insistă : ,,Sînt
sigur că se aud cimpoaie cc. Cray ciuli urechea. Acum le
auzea şi el.
Soldaţii lordului Lovat soseau încolonaţi pe şosea, drepţi
şi mîndri, cu .beretele lor verzi pe cap. In capul coloanei mer-
gea Bill Millin ţiuind din cimpoi ,,Blue Bonnets over the
Border''. Împuşcăturile încetară brusc de ambele părţi ; toţi
soldaţii contemplau spectacolul. Dar su_rpriza nu dură mult.
Pe cînd detaşamentul păşea pe poduri, nemţii începură să
tragă iar .. Bill Millin îşi aminteşte : ,,M-am lăsat în seama
norocului, sperînd s~ scap teafăr, căci nu puteam să aud
mare lucru în afară de zbîrnîitul cimpoiului''. Ajuns la mij-
locul podului, Millin se întoarse şi-l privi pe lordul Lovat.
,,Mergea liniştit ca şi cînd s-ar fi plimbat pe moşîa lui
- . îşi aminteşte Millin şi-mi făcu se1nn să cînt înainte'~-·
Neţinînd seama de focul intens al germanilor, paraşu­
tiştii se năpustiră în întîmpinarea detaşamentului commandos.

238
.Lovat ·se scuză ,,ca,.,,.tî. ·· te' '.F
m rz1ase c1"teva m1nu · · u un mo.ment
emoţi,:111ant' pentru trupele vl~guite ·din Divizia 6 aeropurtată.
.Grosul. t rupe·1or b.· r1·1an1ee.
. nu aveau ·sa"" a1unga
• ., 'în"
p a ·1·a
poziţiile . cele mai înai,1ta.te ocupate d·e paraşutişti decît peste
m"tev~ ore.. ·oar primele ·întăriri sosise1:ă .. Beretele ro;şii şi verzi
s.e amestecară şi de în·dată oaruenii se înveseliră. Soldatul
Bill Gray, care nu avea de~ît nouăsprezece ani, se simţe.a
,,cu cîţiva ani mai· tînăr''.

ln această zţ fatală pentru al treilea Reich

al lui Hitler,
în timp ce ll .. · el ·gonea nebuneşte spre Nonnandia~ în
ti,np ce comandanţii săi de pe frontul Atlanticului încercau
cu desperare să frîneze furtunoas~ ofenşi'V"ă aliată, totul de-
pinde.a de panzeri. Dar Divizia 21- Panzer, care se afla chiar
în spatele plajelor britanice, Divizia 12 S.S şi divizia ,,Panzer
Lehr'' mai erau încă ţinute în rezervă de Hitler.
*
Fel.·. areşalul Rommel privea desfăşurîndu-se în faţa lui
panglica albă a şoselei şi 'îl zorea pe şofer. ,, Tempo I Tempo I
Tempo ,~, îi spunea mereu. Daniel apăsa pe accelerator şi
maşina ţîşnea ca un bolid. Plecaseră de două ore de la
Freudenstadt, şi în acest ti1np Rommel~ aproape nu scosese
o vorbă. Căpitanul Lang, aşezat în spate, nu-l văzuse nici-
odată pe feld1nareşal atît de deprimat. Ar fi vrut să vor-
bească cu el despre debarcare, dar Rommel nu avea -nici un
chef de vorbă. Ţotuşi sţ întoarse o dată, se uită la Lang şi-i
spuse : ,, avut întotdeauna dreptate. Întotdeauna''. Apoi
privi din nQu fix drum.ul ce se întinde;i înaintea lui.
*
Divizia 21 'Panzer nu mai putea__ să traverseze Caenul.
Colonelul Hermann von Oppeln Bronikowski, comandantul_
regi111entului de tancuri al diviziei, inspecta coloana în sus
şi în jo·s într-un _Volkswagen. Oraşul era în r11ine~ Fusese
bombardat pi.I. · înainte şi bombardierele făcuseră ~ o treabă
bună. Străzile erau blocate cu dărîmături. Bronikowski avea

239
 ·-
impresia că ,,toată populaţia oraşului el'a. în mişcare c~utî11d
să ;fu·gă~' .. Şoselele .'erau.' .1:ilocate _de bărl;>,aţi şi femei pe bici~
olete,. Panzerii pierdură oţjce~ speranţă. nronikqwski-hotărî să
se replieze şi ·să ocolească or~şul. Şţia pă aceasta .va dura ore
întregi~ dar nu avea altă soluţie. Şi. unde se. afla oare regi-.
mentol care trebuia fn p1·incipiu să susţină atacul său după
l.'e ru: fi 'trave1·sat oraşul ?
-
'
* I

Soldatul de 1101.iăsprezece ani Walter Ilermes din Re„

ghnentul 192 al Diviziei 21 Panzer nu fusese niciodată atît
de fei·icit. . îl covîrşea gloria. Co11ducea atacul împotriva
englezilo1· I Călare pe motocicletă, Ilermes gonea în f1·untea
avangărzii. Se îndreptau spre .coastă spre a ajunge din urmă
tancurile Diviziei 21 să-i zvîrle în mare pe englezi. Toată
lumea spţ1nea aşa. Prietenii lui, 'I'etzlaw, Mattusch şi Schard
e1·au lîngă· el, pe alte motociclete. Toţi se aşteptau de mult
la u11 atac di~ partea englezilo1·, <;Iar pî11ă acum nu se întîm„
plase 11imi.c. Li se părea totuşi curios că nu ajunseseră .tancu-
rile din t11ină. Dar Hermes îşi zicea că ele se aflau u11deva
înainte şi că probabil începuse1·ă chiar atacul pe coastă.
Hermes apăsa vesel pe accelerator, conducînd compania de
avangardă a regimentului în breşa de opt mile dintre Juno
şi Gold, pe care detaşamentele de commandos britanice nu
reuşiseră., încă să o închidă. Panzerii ar fi putut pţofita de
această spărtură pentru a distruge capetele de pod britanice,
compro1niţînd astfel întreaga debarcare, dar colone]ul von
Oppeln B1~onikowski nu ştia nimic de existenţa ei.

*
La Paris, la OB West, generalul-maior Blumentritt, şeful
statului- major al lui Rundstedt, îl chemă pe Speidel la tele-
fon la statul-major al lui Rommel. Conversaţia, care a co.nstat
dintr-o singură frază, a fost transcrisă fidel în jun1alul de
operaţii al Grupului de armate B. ,,O.K.W.-ul anunţa
Blument1·itt ne-a pus la dispoziţie :"Diviziile 12 ·ss şi <~Pan-
zer Lehr>> ''. . •

Era ora 3,40. Amîndoi generalii. ştiau că era prea tîrziu.

Hitler şi statul său major reţinuseră mai mult de zece ore
cele două divizii blindate. Nu mai era nici o speranţă ca ele
să ajungă în zona de irivazie în această zi hotărîtoare. Divi-

240
 . -

zia· 12 ·ss. avea- -să sosească,.la cap~l de pod' abi~ în di1nineaţa

zilei de- ,7 iunie. Divizia ,;Panzer Lehr~.:, aproape decimată de
-atacurile· aeriene continue,. nu . avea s~ ajungă decît în· ·ziua
de 9i Singura care m·ai putea dezechilibra ofensiva aliată era
Divizia -··21 ·Pa11zer.
. .
·

I-Iorcl1-ul lui Rom111el a ··unse la Rein1s pe la <>r~i 6 seara.

De la comandan1entt1l mi i.ta1· al oraşului, Lang- chem, La
Roche-Guyon la telefon. Rommel se' întreţinu cu. statul sărt
major timp de· un:i sfert de oră. Cînd feldmareşalul ieşi din
bi.rot1, Lang îşi dădu seama că ştirile erau proaste. Se suirli
în maşină şi o porni1·ă fără ca ,,reunul din ei să scoată o
vorbă. Ceva mai ·tîrziu, Rommel îşi lovi cu ciudă pum11ul
î11mănuşat de palma celeilalte mîini şi exclamă ct1 amără­
ciune : ,,Prietenosul meu duşman, Montga111ery !'' Ia,r mai·
tîrziu el spuse: ,,D<)amne t Dacă Divizia 21 P~nzer soseşte
la timp, i-am putea încă respillge în b·ei zile !''

*
La nord de· Caen, Bronikowski dădu ordipul de atac.
Trimise înainte .treizeci şi cinci de tancur.i, sub comanda
căpitanul1.1i Wilhelm von Gottberg, pentru a ocupa înălţimile
de la Periers, ·Ia şase kilometri de coastă. La rîndul său~ el
avea să' înce1·ce cu alte douăzeci şi cinci .de t~ncuri să atace
coasta de la Bieville, la trei kilometri depărtare.
·• Genera]ul Edgar Feuchtinger, comandantul Di.viziei 21
Panzer, şi generalul Marcks, comandantul Corpului 84 al
armatei„ veniseră să vadă desfăşurarea contraofensi,,ei. Marks
se apropie de Bronil<owski şi-i spuse,.: ,,Dragă Oppeln, pe
umerii tăi stă viitorul Germaniei. Dacă nu-i arunci pe en-
glezi în mare, am pierdµt războiul''.
Bronikowski luă poziţie de drepţi, sal1;1tă şi răspunse :
,,Domnule general, o să fac tot ce-mi va sta în putinţă ,c.
Pe cînd înaintau cu tancurile desfăşurate în evantai de-a
curmezişul cîmpiilor, Bronikowsţi fu oprit de gene1·alul-maior
Wilhelni Richte1·, comandantul Diviziei 716, şi văzu că acesta
era ,,aproape nebun de durere''. Cu lacrimi î~ ochi, Richter
îi spuse: ,,Trupele mele sînt pierdute. Toată divizia mea a
•
fost nimicită''.

241
 .
··- ·-
-.

.,,Ce pot face, domnule general· ? ,întrebă Bronikowski.

-. Vă vom ajuta pe cît ne va fi posibil. Unde se aflii_ pqzi-
··: e lor, domnule general_? · adăugă el despăturind o
hartă. Puteţi să mi le. _arătaţi ?'' .
Iar Richter dădu doar din cap : ,,Nu ştiu... nu mai ştfu
nimic~c' spuse el~
•

I
•
I

Rom1nel se răsuci pe jumătate pe locul său de pe ban-

cheta 4in faţă a. Horch-ului şi-i 'Spuse· lui Lang: ,.,Sper că
nu. are loc chiar acum o altă debarcare
. . . în Mediterana''.
.

Tăcu -un moment şi adăugă ginditor : ,,Ştii Lang, dacit aş fi

eu comandantul Forţelor Aliate în momentul acesta, cred că
aş putea pune capăt războiului în două ·săpt'ăinîrii." Se în-
toarse, ţi11tuindt1-şi din nou privirea pe··-drur11. Lang se uita
la el cu tristeţe, incapabil să-l ajute. Horch-ul vîjîia în noapte.
I
r,.
I

Tanc1,1rile lui Bronikowski zbîrriîiau pe coasta de la Bie-

ville. Pînă acl11n nu întîlnise nici un fel de rezistenţă inamică,.
Dar cînd. prin1ul său ta~c ,,Mark IV'' .ajul)se pe culme, se
auzi deodată un. muget de tunuri deschizînd focul la mică
distu,:nţă. Nu putea şti dacă se izbiseră în plin de tancurile
britanice, sau dacă focurile veneau de la tunurile antitanc.
Dar tirul era precis _şi ucigător. Canonada părea să vină din
vreo şase locuri simultan. Tancul din cap sări în aer fără să
fi putut trage un foc. Alte două tancuri înaintară deschizînd
foct1l. Dar nu păreau să fi inti1nidat pe artileriştii englezi.
Bronikowski îş.i dădu repede seama de ce : tunurile britanice.
aveau o rază de acţiune mult ~ai mare _ţ:}ecît cele ger1nane.
T~ncfirile lui B.ronikowski fură scoase din luptă unul cîte
unuff.r..'Pierdu şase tancuri în mai pu · p.e un sfert de otl
In viaţa lui nu- pomenise· un asemenea tir. Nu mai era, ni:111ic
de făcut.•
Opri contraatacul şi dădu ordin de retragere.

Soldata}· Walter Hern:aes nu putea înţelege unde erau

tancurile.. Avangarda Regim.entului 192 âtinsese coasta la
Luc-sur-Mer, dar nicăieri, nici. urmă de pan~erj.. i nici d~

241
englezi. He1·mes era cam d~cepţionat. Dar fu recompensat
de specta<:!olul flotei de invazie. In faţa coastei, la stînga, la
dreapta, văzu sute de vase şi de amba:rca_ţii mişunînd înc.oace
şi încolo; cam la () milă în la;rg evoluau ~ave de i1izb.oi. de
toate. clasele. ,,E splendid 1·: spuse el prietenului ,său Schard.
- Parc-ar f.i o paradă'' Hermes şi camarazii săi se :lungiră
pe iarbă şi-şi aprinseră cite o ţigară. Nu părea să se întîm-
ple nimic, şi nimeni nu Ie dăduse. nici un ordin.
...... ,. ,,I
..
*
•
fi
Englezii îşi stabiliseră acum poziţiile pe înălţimile de la
Periers. Opriseră cele 35 de tancuri ale căpitanului Wilhelm
von Gottberg_ înainte ca acestea să fi ajuns la distanţa focului
eficace. In cîteva minute, Gottb.erg pierdu zece tancµri. Or-
dinele primite cu întîrziere, timpul pierdut la ocolirea Caen-
ului dăduseră trupelor britanice posibilitatea să-şi consolideze
pe deplin poziţiile pe aceste înălţimi de importanţă strateg~iî.
Gottberg înjură cu foc pe to;ţi care îi veniră în minte. Se
:replie la liziera unei păduri din apropierea satului Lebissey.
Acolo dădu ordin oamenilor săi să îngroape tancurile în
pămînt pînă la turelă. Era sigur că în cîteva ore · glezii se
vor îndrepta spre Caen.
. Dar, sp(e_ surpriza lui Cottberg, tiqipul. trecea şi nu se
lntîmpla ni1nic. Pu · ._ înainte de ora 9. însă, un speQtacol
fantastic i se înfăţişă înaintea ochiloţ. Intîi se auzi, din ce. î9-
ce mai tare, cilin ce în ce mai. aproape, vuietul unor motoa~
d~ avion, apoi în·· depărtaţe,, pe cerul înroşit de asf.intit„ se

zburînd în formaţii strînse în urma avio elor c·a:~ ie re-

morcau. Sub ochii lui, planoarele se ·desprfnseră din cabluri

pierzînd din în~lţime ca să aterizeze apoi ·~evăzuţe, undeva

înb·e coastă şi locul unde se afla el. Gottberg înjură ia:r
cu furie.
Le Bieville, Bronikowski îşi îngropase şi el tancurile. In
picioare, la marginea drumului, vedea trecînd ,,ofiţeri ger·
mani conducînd grqpuri de douăzeci-treizeci de oameni, care.
se îndepărtau d,e front şi se retrăgeau spre ·Caen'' Broni-
kowski nu înţelegea de ce nu atacau. englezii. D:upă părerea
lui, ,,Caen şi toată regiunea ar fi pt1tl1t fi cl1cerită· în cîteva
•

, 24.1
. .
ore'' 1• In coada procesiunii, Bronikowski văzt1
un sergent
agăţat de gîtul a două 11emţoaice solide din corpul auxiliar
de fe1nei al ar1natei ·ge1·mane. Toţi- trei ,,beţi ca n.işte porci,
1

cu feţele mt1rdare, se bălăngă11eau rnergînd împleticit'' 'fre-

cînd înainte indiferenţi la tot ce era în jurul lor,. cîntau în
gura mare ,,Deu·tschland iibe1· alles~'. Bronikowski îi p1·ivi
pînă cînd nu se 1nai văzură. ,,Am pierdut războiul'', spuse
el cu voce tare.

Horch-ul lui Ro1n1nel intrase în La Roche-Gt1yon; trecea

acum ,încet prin faţa căsuţelo1· ce mărgineat1 de o parte şi de
alta şoseaua. Limuzina neagră părăsi şoşeaua naţională, trecu
pe sub cei şaisprezece tei tunşi la aceeaşi î11ălţime şi intră pe
poarta castelului ducilor de La Rochefottcauld. Cînd maşina
se opri la intrare, Lang sări din ea şi se duse să-l anu11,ţe pe
ge11er?,lul Speidel că se în·torsese feldmai·eşalul. ln l1olul prin'."
cipal auzi acordurile unei opere de Wagner ce veneau din
direcţia bi1·oului şefului de stat-major. Sunetele se amplifi-
cară cînd uşa birot1lt1i se deschise_ brt1sc şi Speidel ieş,i din
u '
fuc~~- .
Lang era furios şi scandalizat. Uitînd că se adresa unui
general; îi scăpă: ,,Cum sînteţi în stare să ascultaţi muzică
într-un asemenea moment ?~'
Sp_ajdel zîmbî şi-i ~răspunse : ,,Dragă Lang, cred că. nu-ţi
închipt1i că muzica mea ne va împiedica să oprim debar-
.
ca1·ea, nu-1 aşa .?''
Rommel traversa holul cu paşi mari ; e1-a îmbrăcat în
man·taua lungă de ~a1npanle albastră-cenuşie şi ţir1ea în mî11a
dreaptă bastont1l său de mareşal cu măciulie de argint. Intră. '

î11 biroul lui Speidel, şi cu mîinile la spate rămase în picioare

uitîndu-se la hartă. Speidel închise uşa, şi Lang, ştiind că.
această conferinţă va dura mult, se duse în sufragerie. Se
aşeză, plictisit şi obpsit, la una din n1esele lungi şi ceru ordo-
nanţei o ceaşcă de cafea. Pe u11 fotoliu dîn apropiere, un
ofiţer citea zia1·ul. Ridică ochii şi-l întrebă amabil : ~,Cu111.
aţi călătorit ?'' Lang se uită fix la- el, fără să răspu11clă.
-------· -- --- "'
1 Cu toate că e11glezii înaifilltse1:ă cel n1ai mult îr1 Ziui~ Z, nu
reu~iră să cucerească clhiectivul lor principal oraşt1] Caen. Brclni-
kowski avea să rămînă peste şase săptăniîni pe poziţii ct1 tancurile lui
pînă cînd, în cele clin uimă, or:1şul căzu.

044
 *'

In Corenti11, lî11gă Sai11te-Mere-E:glise~ soldatul Dt1tcl1

~chultz din Divizia 82 ~e1·opurta:tă se propti de talt12iul ·b·an-
şeei şi ascultă daµgătul îndepărtat al unui orologiu de bise-
ricij bătînd ora 11. De-abia îşi putea ţine ochii qesc·h.iş·i.
Socoti· că rlu dormise de 72 de ore din noaptea de 4· iu.nie,
cînd se hotărîse amînarea debarcării şi el se înto1·sese ·ia jol~u]
de zaruri. I se părea caraghios acum că-şi dăduse atîta oste-
neală ca să pia1·dă tot ce cîştigase. Nt1 i se întîmplase nrimic.
De fapt, Dutch se simţea c:am ruşinat. Toată ziua nu trăsele
nici 1tn foc de ar1nă.
In spatele plajei Omaha, la poalele dunelor, serge , l
sanitar Alfrecl Eigenberg, epuizat, îşi dădu drumul într-11·t1
crater de obuz. Nici nu mai ştia cîţi răniţi îngrijise-: Era frî11t
de oboseală, dar înainte de a adormi mai avea ceva de făcut.
Eigenberg îşi exploră bttzunatul ca să găsească o fo~ie de
hîrtie mototolită, ·pentru poşta aeriană, aprinse lanterna şi şe
puse· să scrie· acasă. MJzgăli în capul foii ,, Undeva în Fran.ta''
şi începu': ,;Dragă mamă şi tată, ştiu că acum aţi auzit şi.
,,oi despre debarcare. Aflaţi că eu sînt bine sănătos''. Apoi,
tînărul sani·tar de nouăsprezece ani se opri. Nu mai găsea.
nim·ic de spus.
Jos pe plajă, generalul de brigadă Nor1nan Cota privea
,,ochii de pisică'', fa1-urile camuflate ale camioanelor, asculta
strigătele poliţiştilor militari şi ale .comandanţilor de sector
care dirijau oamenii şi vehicule·Ie către interior. Ici-colo, şie·
puri de debarcare mai .ardeau încă, aruµ.cînd pe cerul nopţii
r.eflexe sîngerii. Valu1·ile se spărgeau la mal şi undeva, de . .
parte, Cota auzi pî1·îitul. unei mit1·aliere singuratice. Se simţi
deodată teribil de obosit. Un camion venea sp1·e el şi Cota
îi făcu semn să oprească. Sări pe sca1·ă şi se agăţă cu o mînă
de portieră. Se uită o clipă înapoi pe plajă, apoi spuse şofe­
rului : ,,Du-mă colo sus, băiete I''

• - -

La statul major al lui Rom1nel, Lang află, ca toţi ceilalţi,

ştirea proastă : contraatacul Diviziei 21 Panzer eşuase. Era
foarte deprimat. II întrebă pe feldmareşal: ,,Domnule ma„
reşal, credeţi că am mai putea să-i respingem ?''

:245
 Rommel ridică din umeri, îşi desfăcu braţele şi răspunse :
,,Sper, Lang. Pînă acum am reuşit aproape întotdeauna''.
Apoi îl bătu prieteneşte pe umăr şi-i spuse: ,,Pari obosit.
De ce nt1 te duci să te culci? A fost o zi lungă''~ Plecă
de lingă el, şi Lang îl urmări cu privirea de-a lungul culoa-
rului pînă la biroul său. Uşa se î~chise în.cet în-urma lui.
Afară, în cele două mari curţi pavate, nu era nici o miş­
care. ln La Roche-Guyon domnea liniştea. Curînd, satul
acesta, cel mai ocupat din toată Franţa, avea să fie eliberat
aşa c1..-.m avea să fie şi întreaga Europă pe care Hitler
pusese mîna. Cu începere din această zi, cel de-al treilea
Reich nu mai avea de t1·ăit nici măcar un an. Dincolo de
pOlţ~e castelul,1i, şoseaua se întindea în noapte, largă şi
pustie, şi, ferestrele caselor acoperite cu ţiglă roşie erau oblo-
nite. Orologiul bisericii Saint-Sa1nson bătea miezul nopţii.
'
,
 NOTA îN' LEGATUR,A'
CU PIERDERILE • •

In cu·rsul anilor au fost date cifre vagi şi contradictori{

în privinţa pierderilor suferite· de trupele aliate în primele
douăzeci şi patru de ore ale debarcării. Nici una nu poate
fi ţonsîderată exactă. Cel mult pot constitui aprecieri aproxi-
mative, natura însăşi a ofensivei făcînd imposibilă, o evaluare
exactă. In general, cea m~ mare parte a istoricilor militari
sînt de ' acord că pierderile totale ale aliaţilor a.u fost de
10 OOO de oameni; unii merg chiar pînă la 12 00(),
Pierdetjle ame1·icane sînt .apreciate la 6 603 oameni.
'Această cifră se bazează pe primul raport al Armatei 1 ame-
ricane dupii acţiune, care menţionează următoarele date:·
1 465 morţi, 3.184 ră:i;iiţi, 1 928 dispăruţi şi 26 prizonieri.
Pierderile Diviziilor 82 şi..., 101 aeropurtate, apreciate.. la
2 499 morţi, răniţi şi dispăruţi, Sînt incluse în aceste cifre.
Canadienii au avut 946 de soldaţi scoşi din luptă, dintre
ca.re 335 morţi. Englezii nu au dat publicităţii nici. o cifră,
dar pierderile lor sînt .apreciate la cel puţin 2 500 pînă la
3 OOO. ' Numai îq: .Divizia 6 ae1·opurta.tă au fost 650 morţi,
răniţi sau dispăruţi.
Care au fos.t piţrderile germanilor în Zitt.a Z ? N irnenf
nu poate şti. În cursul interviurilor pe care le-am lui\t ofiţe·
Jilor superiori germani, aceştia mi-au indicat cifre variind în-
tre 4 OOO şi 9 OOO. Dar la sfî1·şitul lunii funie, Rommel st.\m·
nala că pierderile din cursul lunii se ridicau la ,,28 de
generali, 3.54 de ofiţeri supe1·iori tl circa 250 OOO de soldaţi''~
 "&edactor de carte : IULIA :QJROVEANU
Tehnoredactor: "FLORIAN SAPUNĂRESCU
Coperta : GHEORGHE MOTORA
I' • . '•
.
----· -----------------
•

Dat la cutes
29 ..09.1965. Bun de tipar 15.'ltI,1965.
Apărut 1965. Hîrtie tipar inait tip A mat de
63 g!m', 540'><.840/16. coti editoriate 14,72. coii
de tipar ).5,50. A, 13034/1965. c.z. pentru. b'f.btioteci
B(i)B-R. .

• •
Tip~rul e~ecutat Sub c:!omanda 11r. 50771/6075 la
Combinatul Poligrafic «Casa Scînteii», ~ia:ţa
Scînteii nr. 11 Bucureşti Republica Socialistă
România ·