EDUCA Ț I E P EN T R U

SĂNATAT E ȘI P RI M A
JUTOR
CURSUL 4

. C OZ E TA A NC A MIN C U LE SCU
LECT. UNIV. DR
ESPA

LECT. UNIV. DR. COSETTE MINCULESCU

INFLUENŢA
FACTORILOR
COMPORTAMENTALI
ASUPRA STĂRII DE
SĂNĂTATE
 contribuţia potenţială la reducerea mortalităţii –
să se coreleze cu resursele financiare alocate (în
realitate corelaţia este inversă)

Relaţia mortalitate – resurse financiare în SUA

(Alan Dever)
 stilul de viaţă - alcătuit din totalitatea factorilor
comportamentali, a atitudinilor şi obiceiurilor unui individ
- factor ce poate fi semnificativ influenţat şi
controlat
- include componente prin care oamenii îşi
desfăşoară aspectele majore ale vieţii - munca, recreerea,
alimentaţia, soluţionarea problemelor, etc.
- se realizează prin încercări şi erori repetate
– de obicei sunt adoptate obiceiuri acele comportamente care
conferă cea mai mare reuşită şi satisfacţie
- este caracteristic fiecărei categorii socio-
profesionale
- are la bază piramida trebuinţelor
(conceptualizată de Abraham Maslow) şi depinde şi de
dinamica societăţii (P. Sorokin)

 pot fi influenţate pozitiv prin educaţie - fumatul, consumul

de alcool, utilizarea de droguri şi tranchilizante, dopingul (în
cazul sportivilor), alimentaţia şi activitatea fizică
ACŢIUNEA SUBSTANŢELOR
TOXICE ASUPRA
ORGANISMULUI
 dependenţa = „stare de intoxicaţie cronică rezultată din absorbţia
repetată a unui drog sau medicament şi care se manifestă prin nevoia
de a continua această absorbţie” (DEX)
 implică existenţa unui raport de subordonare sau supunere, caracterizată
prin pierderea anumitor libertăţi
 substanţele se numesc generic droguri = substanţe solide, lichide sau
gazoase a căror folosire se transformă în obicei şi apoi necesitate şi care
afectează direct sistemul nervos, modifică comportamentul,
sentimentele, dispoziţia, percepţia şi / sau starea de conştienţă, în final
imaginea asupra realităţii înconjurătoare
 adicţie (lat. addictus – situaţia de a ajunge sclav) - obişnuinţă devenită
inconştienţă, un comportament compulsiv lipsit de autocontrol, un
ataşament psihologic şi / sau fizic faţă de „obiect”, în ciuda consecinţelor
negative serioase, stadiul extrem al abuzului de substanţe toxice
 toxicomanie sau toxicodependenţă = comportament în care o persoană
îşi administrează o substanţă farmacologic activă care produce unele
efecte psihofarmacologice percepute ca favorabile, fără ca administrarea
să aibă justificare medicală
 motivaţiile - ţelul cel mai important este acela de a avea o viaţă uşoară,
plăcută, lipsită de monotonie, asupra căreia ai în permanenţă controlul,
un statut demn în faţa propriilor ochi şi în ai celorlalţi – regula
generală este că dacă un comportament  are ca urmare imediată ceva
plăcut, atunci acel comportament se va repeta
 adicţie - se referă şi la alte forme de dependenţă în afara celei legată de substanţe
toxice – jocuri de noroc, sex, mâncare, calculator, televizor, telefon mobil, muncă
şi, mai nou, dependenţa de socializare (vezi facebook!)
 dependenţa de droguri = „pierderea libertăţii de a te abţine de la toxic” (OMS)
- se caracterizează prin:
- toleranţă – diminuarea progresivă a efectului substanţei la repetarea administrării,
cu necesitatea creşterii continue a dozei → doze care în mod normal sunt letale
- dependenţă psihică – necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit toxic
sau medicament
- dependenţă fizică – necesitatea de a continua folosirea toxicului sau
medicamentului pentru a evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea
administrării - sindromul de abstinenţă sau sevraj (cel mai grav la heroină)
- psihotoxicitate – tulburări de comportament, uneori cu caracter psihotic, care apar
în condiţiile folosirii îndelungate şi abuzive a unor cantităţi mari de produse
stupefiante (cocaină, amfetamine, etc)
 riscul instalării toxicodependenţei depinde de (OMS, 1973)
- particularităţile personale ale subiectului
- natura mediului socio-cultural general şi imediat
- proprietăţile farmacologice ale substanţei în corelaţie cu cantitatea consumată,
frecvenţa utilizării şi modul de utilizare (ingerare, inhalare, injectare subcutanată
sau intravenoasă)
 dependenţă naturală – survine odată cu naşterea, în cazul în care mama este
toxicomană (riscuri malformative grave, mergând până la deces)
 dependenţă încrucişată - manifestată când două sau mai multe droguri utilizează
acelaşi sistem enzimatic şi corpul nu poate face distincţie între ele
 sunt descrise trei stadii ale adicţiei cu mecanisme neuronale specifice
- primul stadiu - al aşteptării sau al motivaţiei pentru consumul iniţial, care
poate fi dorinţă de a experimenta ceva nou, dorinţă de schimbare a stării de
spirit, curiozitate
- al doilea stadiu - al „memorizării” consumului de droguri, consolidat de
experienţa trăită prin recompensa dată de eliberarea de dopamină ca urmare
a consumului. Dopamina leagă consumul de droguri de procedura de învăţare
prin producerea plăcerii
- al treilea stadiu - al sensibilizării sau obişnuinţei, prin efectul propriu al
drogului (plăcere sau stare disforică). Pentru droguri ca alcool, nicotină sau
heroină plăcerea poate fi redusă de complicaţiile medicale care apar

 mai multe administrări → toleranţa - din ce în ce mai mare pentru a produce

plăcere

 drogurile convieţiuesc cu omul de la apariţia speciei umane – explicaţii în

principal de ordin metafizic

 adicţiile - chimice (farmaceutice) - alcool, tutun, droguri, medicamente

- non-chimice - jocuri de noroc şi computerizate (gambeling),
dependenţe emoţionale (adicţia de sex), munca, etc.
- alimentare (bulimia şi anorexia nervoasă) - veriga de trecere
Clasificarea drogurilor
 prima clasificare - 1924 - farmacologul german Ludwing
Lewin în tratatul său „Phantastica“
- criteriu - efectul farmacodinamic
principal
- Euphorica - principala acţiune este inducerea unei stări
euforice (opiul şi alcaloizii săi, coca şi cocaina)
- Phantastica - producerea de efecte halucinogene
(percepţii fără obiect) = agenţi de iluzii
- Inebriantia - stare de beţie sau asemănătoare cu beţia
(cloroform, alcool, eter)
- Hypnotica - deprimarea SNC, cu inducerea somnului
(barbiturice, chloral)
- Excitantia - stare de stimulare a SNC, efecte psihotonice şi
diminuează senzaţia de oboseală (nu starea de oboseală!)
(cafea, tutun, camfor)
 după origine - naturale - de origine vegetală, obţinute
direct din plante sau arbuşti (opiul şi opiaceele, canabisul,
khat-ul, frunzele de coca, etc) sau animală (coadă de
rădaşcă, insecte, furnici, şerpi care pot fi otrăvitoari, dar
pot avea şi efect de drog)
- de semisinteză - realizate prin procedee
chimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-
un produs vegetal (heroina, LSD)
- de sinteză (sintetice) - elaborate în
întregime prin procese chimice de sinteză - metadona,
mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy,
solvenţi volatili, alte produse cu proprietăţi asemănătoare
drogurilor

 după modul de administrare - injectabile

- de prizare
- de masticare
- de inhalare
- supozitoare
 după efectul asupra SNC – utilizată în practică de
organismele ONU şi Interpol (Organizaţia Internaţională de
Poliţie Criminală)
- stimulenete sau psihoanaleptice - substanţe care
accelerează activitatea SNC (frunzele arbustului de coca,
crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi
psihostimulenţii) - întreţin starea de veghe, cresc activitatea
mentală şi crează stare de bine (amfetamina, cofeina,
cocaina), în timp ce alte îndepărtează starea depresivă
- depresoare sau psiholeptice - substanţe care încetinesc
activitatea SNC în general, cu efecte analgezice şi sedative
(opiul şi derivaţii săi - morfina şi heroina, medicamentele pe
bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză,
barbiturice, tranchilizante şi hipnotice
- perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice -
perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei
temporo-spaţiale (deformează percepţiile şi senzaţiile)
(cannabisul, LSD 25, mescalina)
 după dependenţa generată – clasificare de ordin medical
- dependenţă fizică sau somatică - se bazează pe interacţiunea dintre
substanţele psihoactive din drog şi neurotransmiţători la nivelul sinapselor
(substanţele psihoactive din droguri tind să înlocuiască neuro-transmiţătorii)
- dependenţă psihică - se manifestă la nivelul rutinei coridiene - obişnuinţe,
comportamente → comportament de tip obsesiv / compulsiv legat de drogul
respectiv, diferit în funcţie de drog (în cazul alcoolului şi tutunului
comportamentul nu este foarte dramatic, în primul rând datorită
accesibilităţii substanţelor respective, în timp ce în cazul heroinei
comportamentul devine grav tocmai deoarece drogul este dificil de procurat,
iar durata de acţiune a drog este foarte scurtă, de maxim 3 ore - „tiranie
mentală”)
- dependenţă mixtă - majoritatea stupefiantelor

 după regimul juridic - total interzise - LSD, ecstasy, cocaină, heroina

- supuse controlului - au utilizare legală ca
medicamente (morfină, barbiturice, benzodiazepine)
- legale - alcool, tutun, ceai negru, cafea, Absinth,
unele produse şi plante etnobotanice
- solvenţii unor vopsele (aurolac)
- atitudine diferită în funcţie de ţară, cultură
şi obiceiuri religioase
 Tratamentul toxicodependenţei
 două aspecte – medical şi psiho-social
 primul pas - înlăturarea utilizării substanţei, fără riscul declanşării sindromului de
abstinenţă – cel mai corect în condiţii de spitalizare, cu excepţia fumatului

 Tratament medical - scăderea progresivă a dozelor până la întreruperea totală

- înlocuirea substanţei de consum cu alta, care declanşează
un sindrom de abstinenţă mai puţin grav
- oprirea bruscă a administrării drogului, cu asocierea unui
tratament simptomatic al manifestărilor sindromului de abstinenţă
- metoda aleasă depinde de drogul utilizat şi de existenţa unor „înlocuitori” (ex.
metadona)
- detoxifierea - condiţionează acceptarea ulterioară a pacientului într-un program
terapeutic pe termen lung
- pe termen lung, pentru a preveni recăderile
- tratament de aversiune - medicamente ce fac neplăcută folosirea drogului (ex.
disulfiram sau antalcol la dependenţa de alcool)
- antagonişti ai substanţei de abuz - au efect de blocare a acţiunii drogurilor asupra
receptorilor prin afinitate mai mare
- tratament de substituţie - cu substanţe licite cu acţiune similară dar cu efecte
adeverse mai reduse şi cu simptomatologie mai puţin gravă în caz de sevraj
 Tratament psihologic şi de reintegrare socială
- în comunităţi terapeutice - numai pentru persoanele
dependente care au urmat integral cura de detoxifiere şi sunt motivate
- în centre de zi - urmăresc susţinerea motivaţiei pacientului
pentru schimbare, stabilirea şi menţinerea abstinenţei şi dezvoltarea
capacităţii ce împotrivire şi rezolvare a problemelor fără aportul
drogului
- psihoterapie individuală, familială şi de grup
- terapie ocupaţională
- tratamentul tulburărilor psihice asociate
- durata minimă - 180 de zile, cu controale periodice şi
aleatorii ale metaboliţilor drogurilor în sânge şi urină

 dependenţa - considerată o tulburare cronică cu perioade de remisiune

şi cu recăderi, care nu se vindecă niciodată
- necesită schimbarea mediului, anturajului, reintegrare
în societate, continuarea psihoterapiei şi apelarea la grupuri de sprijin
(Alcoolici Anonimi, Narcoticii Anonimi, etc).