Psihopedagogia adolescenților,

tinerilor și adulților.

TINEREȚEA

Curs 4
Vârsta tinereții 24/25-35 (Verza și Verza,
interval de vârstă confirmat de OMS)

 B. Ciclul maturității 24/25-65 ani

1. Vârsta tinereții 24/25-35
2. Vârsta adultă 35-65
 C. Ciclul vârstelor de regresie 65 până la
sfârșitul vieții
1. Vârsta bătrâneții 65-80 ani
2. Vârsta longevității 80-sfârșitul vieții
Vârsta tinereții 24/25-35

 În prezent, majoritatea adulților din țările

industrializate devin adulți între 25-29 de ani
(Papalia et. Al., 2010).
 Este perioada de afirmare independentă a
individului, când își formează propria familie/
cămin, și ia decizii zilnic cu privire la carieră,
relații, stil de viață, viața personală, etc.
Ce este maturitatea?

 Din punct de vedere legal, maturitatea este

legată de vârsta de 18 ani când individul
devine deplin responsabil în raport cu
legea, are drept de vot și se poate căsători
fără acordul părinților.
 În SUA între 18-21 ani este vârsta la care
poate încheia contracte cu caracter
obligatoriu, tânărul poate cumpăra țigări și
alcool.
 Din punct de vedere sexual, el devine matur
la adolescență.
 Cognitiv, la 18-19 ani se încheie etapa
operațiilor formale, deci gândirea poate
elabora raționamente și anticipa acțiuni și
efecte ale acestora. Deci până la această
vârsta, gândirea realizează achiziția tuturor
structurilor cognitive necesare.
 G\ândirea reflexivă se dezvoltă între 20-25 de
ani. Ea face referire la gândirea critică, la
metacogniție (gândire despre gândire). Adultul
este capabil de autoanaliza propriilor gânduri,
acțiuni, decizii, etc.
 Psihic, maturitatea se referă la construcția și
cunoașterea propriei identități, propriului
sistem de valori și principii (morale,
religioase, profesionale, estetice, etc.),
formarea de relații și a unei rețele relaționale
de suport, desprinderea/independența
emoțională față de familie.
 Stările emoționale sunt indicatorii interni ai
procesului de maturizare, precum:
 – Sentimentul autonomiei,
– al autocontrolului,
– al responsabilității personale (Shanahan, Porfeli și
Mortimer, 2005).
 Așadar, maturitatea este definită ca pe o
stare de spirit.
 Sociologic, individul matur este cel care se
întreține (este autonom financiar), are o
carieră, și și-a întemeiat propria familie,
propriul cămin.
Maturizarea timpuri și maturizarea
târzie
(Verza Vărstele sau manualul)

 Maturizarea biologică, intelectuală sau

morală, religioasă, civică, etc., nu se
realizează simultan, ci există decalaje între
aceste planuri. Factorii care favorizează
maturizarea nu sunt suficient studiați.
 S-a observat că în țările dezvoltate sau cele
în curs de dezvoltare maturizarea sexuală se
produce mai rapid.
 Maturizarea sexuală s-a observat că este
urmată de o creștere în înălțime. Așadar a
apărut o modificare a mediei înălțimii
populației. Scăzând vârsta de maturizare
sexuală, dar acest fapt se corelează cu o
creștere a fragilității psihice.
 Dar, de asemenea, s-a observat o creștere a
maturizării morale întârziate.
 Există o creștere a implicării și contribuției
sociale a tinerilor în țările în curs de
dezvoltare. Se consideră că acest fapt se
datorează dezvoltării sistemelor de educație,
instruire, a extinderii educației sociale și
civile.
 Caracteristicile tinerilor care se află într-o
creștere accelerată, într-o maturizare
timpurie, se concretizează în forța și
performanțele sportive.
 Adolescenții ce au o maturizare timpurie
dobândesc o acceptare socială mai bună și
mai rapidă, o mai bună afirmare de sine.
 Prin contrast tinerii cu o maturizare mai lentă
și o creștere fizică întârziată prezintă o
mentalitate infantilă și stări accentuate de
neliniște/ anxietate legate de acceptarea
socială, afirmarea socială, încrederea în
sine, imagine de sine bună, etc.
 Există un număr restrâns de tineri cu o
maturizare mult mai avansată decât
majoritatea, în aceste cazuri situația este
defavorabilă lor deoarece se simt singuri și
izolați.
 Precocitatea nu este întotdeauna un avantaj,
dar ceea ce este sigur ea nu trebuie
confundată cu modificările din vocabular,
utilizarea unor aparate, utilizarea suporturilor
tehnologice, etc.
Maturitatea la vârsta tinereții este
definită de 3 criterii:

 1. acceptarea responsabilității proprii,

 2. luarea independentă a deciziilor,
 3. obținerea independenței financiare (Arnett,
2006).
Înainte, maturitatea intervenea la o vârstă mai
timpurie (autonomia) dar industrializarea,
tehnologizarea au impus tot mai mult
educația universitară sau specializarea într-
un anumit domeniu.
Dezvoltarea cognitivă:

 După Piaget, stadiul operațiilor formale este

ultimul stadiu, dar astăzi tot mai mult se
vorbește despre etapa de dezvoltarea a
gândirii reflexive.
 Există și o gândire postformală care combină
emoțiile și experiența practică pentru
rezolvarea de probleme. Aceasta este o
gândire flexibilă, deschisă, adaptativă și
individualistă.
 Se face apel la intuție, emoții și experiența
anterioară a individului pentru a răspunde
unor solicitări complexe din realitatea
prezentă.
 Gândirea postformală acționează într-un
context emoțional și social.
Inteligența emoțională (IE) la
vârsta tinereții:

 1990 Peter Solovey și John Mayer crează

conceptul care se referă la patru aptitudini
corelate: capacitatea de a percepe, folosi,
înțelege și gestiona emoții pentru a atinge
obiectivele.
 Inteligența emoțională este cea care permite
persoanei să își gestioneze propriile emoții
pentru a gestiona solicitările venite din
mediul social.
 Individul își poate reprezenta un
comportament dezirabil în raport cu un
anumit context social.
 Inteligența emoțională înfluențează toate
nivelurile de funcționalitate ale individului,
inclusiv eficiența la locul de muncă.
Intrarea în câmpul muncii

 Tot mai mulți tineri își continuă studiile în căutarea

unei profesii, a unei cariere.
 În societățile moderne, locurile de muncă în cadrul
unor fabrici, locurile de muncă în agricultură sau
muncile fizice s-au redus semnifictiv, majoritatea
locurilor de muncă actuale sunt solicitante, variate,
dinamice.
 Există o pătură profesională în creștere ce
funcționează ca liber-profesioniști, contractori
independenți, cu un program flexibil (lucrează de
acasă) dar într-o competitivitate crescută.
 În 2005, în SUA, 49% dintre tineri lucrau și
studiau în același timp. Studiile lărgesc
posibilitățile de angajare și oportunitatea de a
avea un câștig mai mare. Cei cu diplome
universitare și postuniversitare câștigă de patru
ori mai mult ca cei ce nu au diplome de liceu.
 Rata șomajului este mai mare la cei care nu au
studii superioare (2006 anterior crizei
mondiale).
 Parcursul tânărului poate fi foarte variat iar
acesta este influențat de către gen, abilități
academice, atitudinile față de educație și
instruire, etc.
 Unii tineri au mai multe resurse de dezvoltare
economice, sociale, dar și interne
(emoționale, intelectuale, motivaționale,
volitive, etc.) comparativ cu alți semeni ai lor.
 O bună parte din parcursul tânărului depinde
de dezvoltarea Eului – a structurilor identității
și capacitatea de a se înțelege pe sine și
lumea în care trăiește, de a integra și
sintetiza ceea ce percepe și înțelege.
Aceasta este o premisă în a-și planifica
propria viață. Unii adulți sunt mai bine
pregătiți să învețe, să fie independeți, etc.
 Căutarea identității este o problemă ce este
specifică adolescenței dar ea continuă la
vârsta tinereții și fiecare etapă de dezvoltare
va implica noi și noi descoperiri, noi și noi
căutări ce ceea ce implică propriul Eu,
întrucât ființa umană este într-o permanentă
schimbare.
 Erik Erikson consideră tinerețea ca perioada
specifică în definirea identității sociale,
angajarea prin sarcini și roluri sociale.
 Dragostea și munca au un rol central în
structurarea personalității iar evenimentele
cu rol major țin de: finalizarea școlarității,
căsătoria, profesia, condiția parentală.
 Din punct de vedere social, relațiile tânărului
sunt complexe și mult diferite de cele ale
adolescentului.
 Raporturile sociale sunt complexe iar relațiile
cu părinții iar cu figurile ce reprezintă
autoritatea mult mai echilibrate.
 Perioada tinereții se caracterizează printr-o
stare fizică bună, fără patologii, capacitate
cognitivă optimă, mnezică, și un bun
randament.
 În anii 60” în SUA, tinerii urmau un pattern de
evoluție socială. Tinerii terminau școala,
aveau un loc de muncă, se căsătoreau și își
constituiau propria familie. În anii 90” doar 1
din 4 adulți urmează acest pattern.
 Ba mai mult, acest pattern este amânat pănă
în al 4-la deceniu de viață.
 Statisticile arată în anii 2005-2007 că un
număr mare de tineri continuă să locuiască
împreună cu părinții.
 În 2005 46% dintre femei și 53% dintre
bărbați cu vârste între 18-24 de ani continua
să locuiască cu părinții. (SUA)
 Cauze:
 -lipsa protecției sociale
 -costuri mari pentru educație
 -lipsa locurilor de muncă
 -autonomie limitată. (SUA și țări europene fără protecție socială sau
sărace)
Identitatea la tinerețe

 Identitatea este o problemă sensibilă la

adolescent.
 Dar și la tânăr se vorbește și se are în
vedere problema identității. Cote, 2006,
vorbește despre o căutare a identității la
vârsta adultă. Acum, individul poate
experimenta diferite roluri sociale și opta
pentru stiluri de viață diverse. El are
libertatea și puterea de a lua decizii și de a
își asuma responsabilități.
Tanner, 2006, p.24

 ”Eul se consolidează în jurul unui set de

reguli și convingeri care definesc
personalitatea adultă relativ stabilă”.
Recentrarea

 Acest termen este folosit pentru a desemna

trecerea către identitatea adultului.
 Recentrarea este procesul prin care adultul
va susține puterea, responsabilitatea și
luarea deciziilor în mod independent și
individual iar toate acestea ies din
responsabilitatea familiei de origine.
Recentrarea implică 3 etape:

 a. Stadiul 1. La începutul vâstei tinereții,

individul continuă să fie o parte din familia de
origine, dar nevoia și dorința de
autonomizare și autodirecționare se
intensifică.
 b. Stadiul 2. Individul face încă parte din
familia de origine dar, el funcționează
preponderent în afara ei.
 Varietatea și constanța, seriozitatea
angajamentelor profesionale, familiale și
social-relaționale permit trecerea către
stadiul următor.
 Aceste angajamente necesită o susținere
energetică și economică. Treptat, la finalul
stadiului, tânărul va avea și mijloacele de a
susține aceste angajamente.
 c. Stadiul 3. În jurul vârstei de 30 de ani,
adultul va fi independent față de familia de
origine, și angajarea într-o carieră, într-o
relație orficializată și în creșterea copiilor.
În perioada contemporană:

 Scade presiunea pentru maturizare,

 Viața lor trebuie construită din oportunități și
constrângeri,
 3 din 4 ajung la un identitatea
profesională/ocupațională până la sfârșitul
celui de-al 3-lea deceniu de viață.