«My aia,educatie, - =—_= —— =~ Magazin| Critic 78 (XV) lecembrte 2021, Traditii romanesti de Craciun Colind in Romania Mare Iva / Victor BurdeMagarin ritic Revista de informatie cultural’, educafie, comunicare stiin{ified gi opinie Revista Magazin Critic apartine Euro Education Federation, federatie acreditaté de Comisia Europeani prin EPALE, care apare cu sprinjinul Inspectoratului Scolar Judetean Groj. Publicatia este editata prin editura eParadigme a EEF. Director Claudiu Dumitrache Redactor-sef Lacrimioara Iva Consiliul stiintific Prof, Univ.Dr. Ion Popescu Bridiceni Prof. Univ. Dr. Stefan-Lucian Muresanu Conf Univ. Lazar Popescu Prof. Dr. Mitel Pasiire Dr. Albinel Firescu Colaboratori Florin Dobrescu Cristian Musa Mihai Timoveanu Mihaela CD Andrei Popete Patrascu Secretar general Ioan Constantinescu-Motru Director marketing Radu Buju Contact contact@magazincritic.ro +40 728 353 441 www.magazincritic.ro - editie online (Director - Fandel Mihai)Toan-Aurel Pop Multa lume crede ci la 1 Decembrie sarbatorim unirea Transilvanici cu Romania, ceea ce nu este gresit, dar nici nu este complet. Prejudecata aceasta ii face pe unii romani sa considere cd momentul ales spre celebrarea Zilei Nationale nu este reprezentativ pentru intreg poporul nostru si pentru toatd rotunjimea spafiului romanesc. Dar 1 Decembrie 1918 nu marcheaza doar unirea de la Alba Tulia, ci un mare proces istoric, inceput in 1859 si terminat — din punctul de vedere intern al natiunii romane — in 1918. Iar daca ne referim doar la 1 Decembrie 1918. atunci Ziua Nationala simbolizeazi Marea Unire, adica unirea Basara- biei, Bucovinei, Transilvanici, Banatului, Criganei si Maramuresului cu Romania. La 1 Decembrie 1918 s-a incheiat un imens efort de ridicare a edificiului national statal. La 1 Decembrie 1918, tragand linie si adunand, se vede ca provinciile romanesti unite cu Tara re- prezinti — deopotriva ca numar al populatici si suprafaté — mai mult decat insuma Romania mica din 1914 (formata doar din Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova dintre Carpati si Prut). Se poate spune ca la 1918 nu provinciile istorice s-au unit cu Romania, ci Romania cu provinciile. Toate popoarele au asemenea momente in istoria lor si au datoria si le conserve cu sfintenie. De altminteri, constitutiile (inclusiv Constitutia Romaniei) obliga cetafenii la re- spect fata de simbolurile nafionale. Suntem ,condamnati” de datini si de lege sa ne bucurim de Ziua Nafionala, lar dacd nu ne putem bucura, suntem menifi si nu hulim, in ciuda tristefii care ne strabate.La | Decembrie 1918, stramosii au terminat o fara rotunda ca soarele, iar, daca noi nu am pastrat-o asa cum ne-au Lisat-o, nu este vina lor. $4 ne bucurim ca o avem si in forma actu- ali, ca rezultat al greselilor proprii si al planurilor celor care au condus lumea in Al Doilea Razboi Mondial. Dar chiar si asa, Romania este cel mai mare stat din sud-estul Europei, iar romanii — cu toata imputinarea lor — sunt cel mai numeros popor din aceeasi arie. Istoria ne invati si nu mai dis- cutém cu nimeni. la masa tratativelor internationale, soarta teritoriului nostru national si sa stim cA statutul nostru impune o anumité demnitate gi presupune o anumitd onoare. in cAntecul cunoscut al studentilor de pretutindeni, al carui text se cheama De brevitate vitae (Despre scurtimea viefii”), sunt multe lamentari triste privind soarta omului, menit iremedia~ bil sa fic dat pamantului, si moara. Si, totusi, alté solutic, dupa cum spun versurile cantecului, nu este decét si ne bucurim cat traim. SA luim aminte si .si ne bucurim, asadar!” (Gaudeamus, igitur!). La multi ani, Romania!Noapte de iarna Degertul Nordului se-ntinde Barbar, flamand, hulpav. Din Cer si pana in morminte Domneste Zeul scandinav Lupi singuratici hoinarese Pe coama amurgului de sticla Adulmecand firescul nefirese Alstelelor ce pica. Paduri scheletice gi nude Suspini dezbricate-n ger Asemenea unor mirese crude Acoperite doar de Cer. Pe umarul pustiu al unui munte Bate un vant al batranetii Norii isi leapida gencle crunte Simfindu-si parc vremea morfii. Tubiri abandonate zac Sub reci cearsafuri albe Doi oameni de zapada tac Infrigurati, pe-o margine de noapte. Valseaza ingerii de gheata Pe-oglinda de safir a lacului tacut O muzica polara prinde viata Si note scrise de Vivaldi se aud lar ochii incremenifi ai nopjii Inchid lumina intr-un glob Si pand-n bariera diminetii Tin Soarele ostatic ca pe-un rob. ee Visul unui om de zipada E noaptea de Craciun Cand vise de cristal se nase Cand ore-n ani se descompun Si suflete renasc. E noaptea fii margini Cand rugi spre Cer se-nalfa Noaptea eternelor lumini Si-a curcubeelor de gheaté. Sub pleoapele acestei nop{i Se-naripeazi o erezie Viseazi omul de zApada Nemuritor si fic in primaveri de catifea Viseazi omul sa culeaga Flori din pulbere de stea Si iarba s-o-nfeleaga. $i visu-i zboard-n vari Lui pasari ii vorbesc Tar ochii ca de smoalt Solar ii stralucesc. Prin ploi tarzii de toamna Viseazii si alerge Cu frunzele in goana $i vantul el intrece. Viseaz omul de zipada Sa fie altfel, vegnic iamma Dar visul lui plapand, de nea Se va topi in primavara.Taina Craciunului Anins peste iubirea noastra O mare taina ni se dezvaluic in Ajun Din flori de gheata E taina cea de pret a Sfantului Craciun. Culese de pe Luna, Ti-am pus, candy: E-o taind mai presus de fire. Pe cap cu o cununa, Taina Cuvantului jertfire. Din Cer ningea E taina Duhului ce prinde trup, Cu ingeri printre stele, Taina pastorului care pazeste oile de Lup. Fulgii erau lacrimi ; $i voal miresci mele. E taina imparatului care devine rob Si taina trandafirului care rasare dintr-un bob. A nins potop Peste iubirea noastra E taina Soarelui ce stinge nopti, S-au asternut Taina Luminii si-a dreptelor dreptati Troiene de amintiri Si-n gerul unei nopti E taina pacii ce se asterne peste lume Al unei nopti albastre $i taina iubirii ce ne poarta nume. ‘Am inghefat Printre atatea iubiri, E-o taind a patimilor pe cruce indurate, Taina a milei si a picatelor iertate Ne-a micinat prin viscole simtirea E taina morfii si-a vietii fara moarte, Si secole E taina ce sufletul o-mparte. ne-ar mai rabda iubirea, Colinde de regrete E taina Raiului s-a Tatalui de Sus Se aud surd in pustic Taina dumnezeiasca a pruncului lisus! E frig la noi in suflet E iarnd pe vecie.Colind in Romania Mare A pornit dorul prin lume Si-i colinde pe romani $i meleagurile strabune Adi, orfane prin straini. Dor ii dorului de tine, Dor de Romania Mare. De romani fara destine Si de vechile hotare. Din Moldova in Banat Céntece de dor rasuna S-a mai scurs amar Peste Tara cea roma Maramuresul suspina $i Dobrogea-i lacrimata Patimese fara de vind Pentru o fara sfaramata, Plans se-aude din Timoc Voivodina vrea acasi Le arde-n inima un foc Un dor de Romania noastra. Colinda dorul prin Hotin Colinda-n Herta, Cemnauti In graiul nostru cel latin Isi plinge fratii parasiti Bucovina ¢ prea trist Si-n Muntenia e jale Cat Tara nu mai existé Nu timp de sirbitoare. Si Oltenia, s-Ardealul ‘Auun suflet sfasiat Muresul, Oltul si Jiu! De dor toate au secat. Noi ne rugim la DumnezeuE iarnd peste tine, Tara! Secole de suferinta Au nins peste fiii Viscole de nefiinta Tie fi-au tot fost ci Au urlat nopfile reci Peste cdmpurile tale Umbrele-n haite flamande Ti-au nesocotit hotare, Ti-au plans mungii, apele Sub troienele straine Ti-au plans fiice, maicile Cu grei bulgari de suspine. Dunirea a strains in suflet Lacrimile unui neam, lar Carpatii fi-au fost scutul Dinainte de Traian. $i maini crude, asasine Ca pumnalele de gheata Au voit sii te dezbine Soarta ta si li se-nchine. Fantome albe de durere Te bantuie acuma iar Totu-i crunt si te-nfioara E iamna peste tine, Tara, Colindd-mi, Doamne Colinda: Si-alunga: Doamne, prin suflet tristul regret Al toamnei care-a trecut Si-a zidit lacrimi in piept. Colinda-n i, Doamne, colinda-mi Si-mi strdnge durerile Sa le-ngrop in urma mea Cand se-ntorc zApezile. Colinda-mi, Doamne, prin suflet Vocea Ta si o aud Usa-ndati Ti-oi deschide-o Cantul ca ascult, Colind’-mi, Doamne, colindi-mi Cotinda-mi, Doane. O colinda de Criciun Si cu Tine adu-I Doamne Pe lisus, cel sfant gi bun. Te-oi primi, Doamne, cu mere Merele din Rai civzute Cu smerenie gi ticere Si cu flori nemaivazute, Si-am si-ntind covor de rugi Seara, la venirea Ta. colinda-mi Sufletul si mi-1 colinzi Cte viu gi nue mort ‘Cat mai sunt gi cat m- auzi. Colinda-mi, cu vocea Ta Pain’ in ziua de pe urma C-apoi eu Te-oi colinda Dincolo de Cer gi Luna.La portile Raiului Colindam pe asta lume De cand cantul n-avea nume, Colindam stravechi colinde Cat Pamantul se intinde. Colindém azi lui Tisus Domnul nostru cel de Sus Colindm in cor spre El Sa se-auda pand-n Cer. Colinddm, colindam la porti de Rai In al nostru dulce grai Colindam, colindam Pamantului Pe coamele vantului. Colindim Maicii Fecioare Cu crini albi si licrmioare, Colindim Mariei drept Tnima ne cénta-n piept. Colindam lui Dumnezeu Oricat ne ar fide greu, Colindim 0 vesnicie Pana in copilaie. Colindam, colindam la porti de Rai inal nostru dulce grai Colindam, colindam Pamantului Pe coamele vantului. Rasarit-a din sfant Cer Rasarit-a din sfant Cer Porti de Rai larg s-au deschis Cantu-i Doamne, cantu-i ler Domnul inger si-a trimis. Rasirit-a din sfant Cer Lui Iosif ca sa-i vesteasca Cantu-i Doamne, cantu-i ler Taina cea dumnezeiasca. Rasarit-a din sfant Cer Maica din Duh a nascut Cantu-i Doamne, cantu-i ler Fiu curat dintr-un inceput. Rasarit-a din sfant Cer Dumnezeu adevarat Cantu-i Doamne, cantu-i ler Mesia cel asteptat. Rasirit-a din sfant Cer Fecioara L-a-nfasat Cantu-i Doamne, cantu-i ler Si in iesle L-a culcat. Rasarit-a din sfant Cer Ingerii au laudat Cantu-i Doamne, cantu-i ler Pruncul fara de pacat. Rasarit-a din sfant Cer Magii daruri i-au adus Cantu-i Doamne, cantu-i ler Smirnd si-aur lui lisus. Rasarit-a din sfant Cer Izvor s-a ivit din piatra Cantu-i Doamne, cantu-i ler Pastorii au venit deindata. Risarit-a din sfant Cer Stele noaptea au luminat Céntu-i Doamne, céntu-i ler Cerului s-au inchinat Rasarit-a din sfant Cer Scriptura s-a implinit Cantu-i Doamne, cantu-i ler Miracol s-a-nfaptuit. Rasarit-a din sfant Cer in Ajunul lui Craciun Cantu-i Doamne, cantu-i ler Colind’m omului bun.Rugi Ne rugim Tie-n Ajun, Fa-ne Doamne, fa-ne buni. Ca si-n Cer si pe Pamént SA urmam al Tau cuvant, Ruga di-ne-o luminoasa Noi ifi facem pleciiciuni Si sa vii in casa noastra Sa cinam L-aceeasi masii Ascultd-ne, Doamne, ruga Si-adu Raiul pe Pamant Fie-Ti Romania-n cnt lar romanul fie-Ti sfaint. Ne rugim la Tine Doamne Sa se faca voia Ta, ‘Sa ne stergi lacrimi de dor De dorul parintilor. Fi-ne, Doamne, {ara-ntreaga, Tine sora langa frate Si uneste fara teama Moldova cu Tara mami. Asculta-ne, Doamne, ruga Si-adu Raiul pe Pamant Fie-Ti Romania-n cnt Tar romanul fie-Ti sfant. Tie se-nchina, Doamne, omul bun in Betleemul indepartat Fecioara puri a ndiscut Al Cerului Fiu Luminat Chip preacurat, nemaivazut, L-a zAmislit din Duhul Sfaint Maria cea neprihiniti Ea L-a-ntrupat dintr-un Cuvant Si-o dragoste nemarginit’. Si Lumii ingerii au vestit Venirea Lui pe acest Pamant Trei magi sositi din rasirit T-au daruit sacru vegmant. in intuneric, stele s-au ivit $i noaptea asta-au luminat-o Pacate vechi Ela strivit Si moartea a inviat-o! Popoarele cu turme oarbe Au regasit drumul prin El $i cele mai de pret podoabe: Iubirea si poarta spre Cer. Tisus ne-a ardtat secretul Si taina vietii cu lumind A mantuit intreg Pamantul Si-a vindecat omul de vind in sffint ajun de sirbatoare In noaptea Bunului Craciun Pe tine, te slavim noi Doamne Tie se-nchina omul bun! Crestini, romani adevatrati In asta seari preamarita Ne colindim paringi si frafi $i casa ni-i impodobita, Cu inimi, suflete curate Noi lui Hristos azi ii cantam Lui cel far’ de pacate Colindele i le-nchinam! 10Tem TT LeU TR $tefan-Lucian Muresanu Omul roménese s-a nascut, daruindu-se traditillor strimosesti, divinitatii si aurei ce i-a inconjurat fiindul in toata trairea telurica. El s-a sfin{it prin nastere gi a multumit vietii, prin diruirea de urmagi, frumoasei $i pretuitei infaptuiri a existentei. in viata, sa binecuvantat prin datini si obiceiuri in casa pe care gi-a cladit-o cu toata daruirea fiingei lui fericite de a avea o familie. Familia a constituit pentru romani chezasia neamului, ardoarea cu care parintii isi binecuvantau, de fiecare data, la marile sarbatori, copiii spre implinire. Masa de sarbitori a legat pururea familia si a fost binecuvantati de Dumnezeu, precum Cina cea de taind. Se spune ca strmosii nostri geto-daci se nasteau cu privirea indreptaté spre inaltul cerului, pentru a lua cunostin{d, incd din prima clipa a vietii, ci acolo, Sus, salasluia puterea divina care ii veghea, mustrandu-i cu secete sau cu boli, cdnd uitau uneori de vechile datini, dar si cu ploi gi lanuri manoase de grau, cu sdnatate in trupurile lor viguroase gi cu bogitie in case, cand vocile acestora iniltau imn de multumire zcului suprem. Una din cele mai mari sirbitori ale lumii crestine, Créciunul, a fost si dea fericire roménului printr-o alta mare sarbatoare, Nasterea Fiului lui Dumnezeu spre care céntul se inalta “Din slivi un inger cobori:/ "Fiti veseli!"- ingerul le-a spus/ "Plecati, si-n staul veti gasi/ Pe Craiul stelelor de sus!" (colind popular romanesc) uS-au contopit divin vointele gi, in ziua de 25 Decembrie 1386, Mdnuitorului i s-a dat dreptul de a fi sarbatorit cu dragoste si in finuturile valahe, ca cel care a fost si va fi aproapele omului trecitor, pani in ziua incheierii drumului séu paméntesc gi judecarea faptelor sale. Valahii si-au coborat atunci privirile si si-au tulburat inimile, aflind ca cel ce suferise pe crucea de pe muntele calvarului. Golgota, va salaglui in veci in trupurile lor. De atunci, a tot fost cAntat si slavit in noaptea sfanta a Craciunului pentru ca aceste marturisiri isi aveau o lume a lor si pufini ii cunosteau taina patrunderii in tradifiile si obiceiurile acestei sarbatori: “Cine incearcé si descopere aceasta lume, sd se apropie de ea, de tiparele ei dintai, acela trebuie si aibe ceva din insuflefirea datinei, a tradifiei si a obiceiului. Caci obiceiurile, traditiile si datinile de Craciun au puterea legii nescrise, deci a unei legi ce dainuie in viata generatiilor, nu ca ceva impus, ci preluat, in mod firesc, intr- © ordine a existentei care depaseste efemerul.” (Acad.Romana, _ IEF, 1993:1) Cand s-a nascut dorinja de impodobire a pomului de Craciun nu s-a gtiut cu exactitate niciodaté. S-a banuit ca ea ar fi venit, de pe undeva, de pe plaiurile popoarelor germanice gi c& acest obicei s-ar afla notat intr-un document al vremii, in care se spune ca eruditul saxon Martin Luther ar fi fost primul crestin care a impodobit un brad, chiar in ziua de Craciun, cu lumanari aprinsc, pe care Ie-a lsat sa arda toata noaptea de Ajun. La romani, impodobirea bradului se aproximeaza a fi inceput odaté cu anul 1866, ca un simbol al vietii vegnice, ca o daruire pe Pamant a lui Dumnezeu a nemuririi, si ca o prefuire din partea lor: ~Pe-o creangi de brad, / Pe-un verde risad, / Se arati-n zori / Colindete-flori, / Maica le strngea / Multe aduna, / Flori de rugiciuni, / Crengute- minuni, / Pruncului le da, / Pat fi impletea, / Leagan fi facea / $i dulce-i canta: / Fiule Nascut, / De rau nestiut, / Primesti rugiciuni / De la oameni buni. / Si tot vei primi / Cat pamant va fi" (Colindul Maicii Domnului — colind popular romanesc) Ce ar putea si sugereze aspectul bradului in forma de triunghi, decat o alta descifrare in taina Sacrei Treimi, realizarea minunatiei viefii, cunoasterii gi a nemuririi, Podoabele, cu care bradul se incarcd in casele mirosind a curienie, spre a fi cantat in noaptea plind de —_splendoare, premergatoare Craciunului, a nasterii pruncului Tisus, sunt simbolurile stiinjei si ale bogatiei. Stiinta ci bradul este pomul viefii, iar bogatia arborele fertilizator. Verdele perpetuu: “Verde cetind de brad / noi va colindim cu drag / de cu seara gospodari / s& traiti voi oameni mari”, a dat mereu linistire sufletului si increderea intr-o viatf viitoare. Cercetarile stiintifice au dovedit ceea ce de fapt omul, in timpul sau istoric, a invajat ca aceasta culoare a cetinei de brad aduce vindecarea sufletului. Si nu intamplator, tamaduitorii trupului omenesc au schimbat culoarea uniformei lor din alb in verde. in varful bradului impodobit crestinii au asezat steaua, ca simbol a implinirii luminii sia inchipuirii locului unde tainele mareticideusiene aveau sa se implineascd prin Ecce homo: “Steaua sus rasare/ Ca o taind mare/ Steaua striluceste/ $i lumii vesteste/ CA astizi curata/ Prea nevimovata/ Fecioara Maria/ Naste pe Mesia...” (Steaua sus rasare, colind popular romanesc), Varfurile bradului de Craciun, in forma de stea, insuflau romanului implinirea norocului in viata impodobitorilor, dar si realizarea tuturor visurilor. Colindatorii stelari, care poposeau pe la casele sitenilor de la Ajunul Craciunului si pan la Boboteaza, cantau pe versuri religioase despre nasterea lui lisus, amintind aici indlfirile. ca un imn_adus nasterii divinitaqii: Steaua sus rdasare, La nunta ce s-a intémplat, Trei crai de la rasérit, in orasul Vitleem. Steaua se mai folosea si la ornarea casci, prin uncle zone ale {arii, fiind considerata ca timaduitoare Colindatorii purtau steaua cu ei intre Ajunul Craciunului si Boboteaza si o mai poarti si astazi in toate zonele {arii, unde colindele mai traiesc inca timpurile de inceput ale romanismului. in fapt, suntem singurul popor din lume care avem colindatori si colinde ca imnuri ale slavirii muncii, a existenfei noastre armonioase gi a maretici puterii deusiene. Steaua sugereaz vesti- rea nasterii lui Tisus si, totodata, indrumarea magilor spre locul unde Familia divina isi gasise asezarea: *Magii cum ziriri / Steaua si pomnira / Mergand dupa razi / Pe Hristos sil vazi / Pe Hristos si-1 vazi (Steaua sus rasare - colind popular), in datina poporului nostru, bradul a avut un permanent gi activ rol generativ de existen{d in viata acestuia, dar gi stranse legaturi cu universul, Bradul il regasim in obiceiuri cobortoare in timpurile strivechi, pand la geto-daci: “O, brad frumos, 0 brad frumos, / Cu frunza neschimbati./ Ma mangai si mi faci voios/ $i mé-ntaresti indata./ O, brad frumos, 0 brad frumos/ Cu frunza neschimbata” (colind popular despre brad), dar gi in riturile de trecere ale roménilor, in fiecare dintre cele trei momente importante din via{a lui: nasterea, nunta si moartea. Potecile muntilor sunt izvor viu de legende, carari ce duc spre inaltul ce uneste pamantul cu cerul si unde bradul domneste in vesnica lui impodobire. Verdele victii bradului, pana la caderea in mainile omului ce si-l doreste, in Noaptea de Ajun, in casa-i luminata, impodobit cu beteala, globuri multicolore, dulciuri pentru copiii veniti cu colindul sé inmiresmeze cu mirosul cetinei clipele de asteptare, este simbolul fericirii crestinului in asteptarea Nasterii Domnului Iisus Hristos. De-acolo, din Sfanta Treime, Dumnezeu a coborat pentru oameni gi s-a intrupat intru vesnicie. Cunoastem ca aceasta sarbatoare a Craciunului este un “praznic imparatesc” gi este prima sarbatoare specific crestind in raport cu Pastile sau Rusaliile, manifestari legate de vechile sarbatori iudaice, orientate spre comemorarea zilei mortii si a invierii divinitatilor. BDespre sarbatoarea Nasterii Domnului, vom consatata din cercetarile intreprinse de istoricii secolului al Il-lea d.H., amintind de istoricul bizantin Nichifor Calist, ci in timpul marii prigoane savarsita de Diocletian au fost arsi de vii 20000 de crestini adunati si celebreze Ziua Nasterii lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nimic nu i-a oprit, in ciuda vicisitudinilor, a prigoanei crunte, in lungul timp al istorici, pe cei care aveau sa se nasca cregtini, si ducd mai departe datinile, traditiile legate de marea sarbatoare de Craciun. Astazi, casele lor gazduiesc in camera, stralucind de curajenie, Pomul vietii, darul iubirii si al fericirii intru Nasterea Domnului. Avem doar impresia ci oamenii, in deschiderea lor nivelici, se schimba in atitudini, Ei ramén aceiasi, cladii pe fapte pe care le mostenese prin gena, construindu-si in timp forma nucleonara gi reunindu-se in noile taramuri nivelice cu noi parteneri nucleonari care ii ridica pe trepte, la inalte cote nivelice. Omul se educa, nu singur pentru ci numai atunci apare egoismul. excentrismul si teama de idei contrarii, ci in societate, care trebuie si se forteze si-i acorde atentia, sprijinul si bucuria de a se fauri, Faurirea individului, care este indivizibil si imprevizibil in numarul mare de dezbateri privind conditia lui sociala, se face creaindu-si o identitate asupra careia partenerii nucleonari participa cu prisosinta. De-a lungul existentei sale, omul gi-a creat un spatiu care |-a identificat si particularizat prin tot ceea ce a creat material si spiritual. Cunoasterea trecutului l-a facut si isi doreascd apropierea de cei in varstd, pretuirea gi iubirea fata de trecut si increderea in viitor. Prezentul a fost pentru multi un soc existential, al abunden{ei sau al lipsurilor materiale. Spiritual insé omul s-a legat de dorinja de a trai si a spera. Speranta I-a facut sa fie increztor in ceea ce antropologii au numit identitate personala sau sociald. Conceptul este diferentiat la profani si la literati. Profanii il definesc ca o teamé a lipsirii de identitate, literati ca pe o bogitic spiritualé acumulata in drumul spinos al civilizatici. 0 cultura ce se cuvine sa fie valorificata. Cultura unui popor insumeaza sensul vietii de veacuri incifrat prin coduri si descifrat prin datini, tradifii care il particularizeazi, daci poporul respectiv igi doreste si o facd prin identitate, ca actiune conservatoare a avufiei spirituale gi materiale, o traditionalizare lipsita de circumspect. Fiecare datini, in tradifiile stravechi ale unui popor, este o forma de particularizare a sinclui fiecdrui membru care ii uneste gi le valorificé. Ceea ce survine in timpul evolutiei unui popor, ca moment adaugit culturii sale, il numim obicei. 4Ag aCe ee Stefan-Lucian Muresanu Bradul impodobit de Criciun semnificd nasterea, trairea prin cosmosul cu steaua pe care o asezim spre slava in varful pomului, ca semn ca in acea noapte se doreste ca in ficcare casi de crestin si se vesteascé minunca ivirii(1) Mantuitorului. in tradigia noastra stramoseasca inc mai existé, in unele zone ale {arii, stravechiul obicei ca tatal sa sideascd un pom la nasterea copilului sau, iar moaga si inchine nou-nascutul in fata unui brad. Cata patrundere in sensurile pe care intelepciunea inchinarii la divin |-au tot calauzit in drumul sau prin via{a pe valahul obosit de sabiile care i se ridicau deasupra crestetului. Cati dorinti pentru colindul din noaptea de Ajun a copilului roman care ura tuturor binege si lumind. Unele colinde romanesti erau adevarate cuplete de teatru popular, jucate, declamate si cAntate pe la casele satenilor. Acest ritual al fericirii si innoirii se efectua in fata ugilor larg deschise ale casclor, a ferestrelor care se deschideau pentru a fi auziti colindatorii, iar urarea lor trebuia s4 patrunda adanc in interiorul locuinjelor pregatite de sirbatoare, pentru primirea tainei Nasterii Méntuitorului in noaptea de Craciun, in casele romanilor nu doarme nimeni, mesele le sunt incdrcate cu bunatifi, cu colaci, mere, nuci si cozonaci care se daruiesc colindatorilor. in totalitatea lor, colindele au constituit o chintesenta a spiritualitatii crestine a neamului nostru, expresii deosebit de expresive ale etosului arhaic romanese, care poarta si astazi denumirile strvechi, in funcyie de zonele ari: Mos-Ajun, Colindis, Pifarai, Cucusat, Céintece de stea.. Uririle care au loc in aceasta noapte inviaza tainele stravechiale unei spiritualitaqi condensate intr-un ritual al colindatorilor pregatit cu mult evlavie. Acestia, in vremurile mai indepartate, posteau trei zile inainte de a porni la urat si spuncau rugaciuni de purificare. in dimineata premergitoare uratului, colindatorul se trezea dis-de-dimineala gi se spila de trei ori pe fafi cu apa rece, ccea ce semnifica in credinfa lui, transmisa de la strabunici, alungarea din faja uratorului a tuturor piedicilor care s-ar fi putut ivi, nepermitand pornirea acestuia de acasa la urat. Imaginandu-ne aceasta sarbatoare mareata a nasterii Domnului ca pe o revelatie a binelui omenirii, voi da curs unei povestiri pe care am auzit-o, intr-o seara de iarna, in Salistea Sibiului, in ajunul Craciunului. Undeva, in munfii Cibinului, am cunoscut un batranel firav si cam scump la vorba, insi cu toati aceasta zgarcenie mi-a istorisit o intamplare pe care am sa incerc sa v-o relatez, pe scurt. 16intro seari neagra, ca acelea petrecute in zonele unde munii cu paduri dese stapdnesc asezarile, demult, pe cand mogul lui, batranul celui care imi spunea intémplarea, urca muntii fard toiag, iar tatal batrénelului de acum, pe atunci copil de vreo noua — zece ani, il tinea strans de mana si nu alunece pe zapada care ii scdrtaia sub opincile alunecoase, se intalnira, in drumul lor de intoarcere spre casa, cu un tanar voinic cu niste ochi albastri si patrunzatori gi cu plete blonde care ii fluturau in vant, Era ziua —_premergatoare —_sarbatorii Craciunului, in ajun. Mosul lui urcase la stana, sa ceara stipdnului ceva pe datorie pentru cai ce avusese in coteful Iui picrise napadit de boald. Se amardse rau, pentru c spera si facd bucate cu femeia lui sa aiba ce sa dea toata iarna celor sapte copii ai sai. Primavara era departe si greul pusese stapanire pe casa lui. La stand insa, nu gsise pe nimeni si, atunci, gi-a luat baiatul de mana si a pomit spre casi. Gandea ci poate vreo caprioara sau un purcelus pierdut ii vor aparea in drum. Cum coborau. un trosnet puternic se auzi si un copac se franse chiar peste tatal baiatului, pribusindu-se peste el. fi prinsese amandoua picioarele sub trunchiul gros. Baiatul scdpase pentru ci omul apucase s& il imping& puternic in dreapta lui, copacul alunecdnd pe zapada care soragnea de gerul care se coborise peste asezare. Copilul incepuse sd pling’. incerca si rupa ramurile, si dea zipada cu mainile inghetate pentru a face loc tatdlui siu s& iasi. Toaté munca biiatului era in zadar. Intr-un tarziu, omul fi zise fiului su: - Du-te in sat si adu ajutoare. Du-te baiatul meu, n-ai nicio grijé cu mine. Cu lacrimi in ochi, baiatul se departa. pind la urma, coborand, mai mult rostogolindu-se, muntele. in drumul sau, intalni un ténar voinic intr-o sanic cu doi cai albi. Nu se opri sd vorbeascd cu el pentru cA trebuia si ajungd foarte repede acasi si aduca lopeti, pe fratii sii mai mari si oamenii din sat cu o sanie, sd-si poata cara tatal accidentat, Omul a rimas singur. Gerul pusese stapanire grea peste intreaga asezare si, odata cu el, noaptea. Gemea si inima i se strangea, nu la auzul urletelor animalelor padurii, ci la teama cA flacaul lui se putea pierde pe muntele ale carui trecatori fusesera acoperite de zapada. incepuse si ii fie frig, iar de la mijloc in jos nu igi mai simfea corpul Privea pierdut cerul instelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul vailor muntilor il auzea acum ca un clinchet. Deodati, lénga el, se opri o sanie lunga si alba. Cu greu intoarse capul si vada impaienjenit cd de acolo, de unde se auzea scar{aitul zapezii, cineva cobordse din sanie gi se indrepta grabit spre el. Un tanar, cu pletele in vant, se apropie si ii puse mana pe frunte, privindu-l cu ochii lui albastri, patrunzatori. Nu vorbea, dar el ii auzea vocea in mintea lui: - Cand voi pleca, vei iesi de sub trunchiul copacului si te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul téu va fi veghe si vis. Baiatul téu si oamenii din sat vor fi aici din clipa in clipd. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sitenii si flacdul lui lau gasit rsturnat peste un sac plin cu merinde. Picioarele ii inghefasera, iar oasele care ise rupseseré in timpul prabusirii copacului aveau sa i se vindece tarziu, spre primavara. De atunci si pana cand a pardsit lumea aceasta, a mers ajutat de doud carje. Nu a stiut niciodata si spund daca ceea ce a fost gi a vazut atunci, in noaptea acca din Ajunul Craciunului, in munfii umbrosi ai Cibinului, a fost un vis sau realitatea binelui divin i-a intins mana protectoare. "7Sacul l-a pastrat mult timp, ca pe niste moaste, pana cdnd odati mu I-a mai gisit la locul unde femeia lui il tot punea. De atunci, la inchindciune mergea in fiecare duminica si mulfumea pentru toate darurile pe care el si ai lui le-au avut in noaptea aceea gi apoi pe care le-au tot primit, pani a inchis ochii, daruindu-si sufletului Mantuitorului. ,Doamne, minunata este Sarbatoarea de Craciun”, mi-a spus baciul Marin cand gi-a incheiat povestirea. Lam privit ochii negri ai batranului care luminau scnteietori si l-am auzit spunand, parcd cu o dorinta de a patrunde adane in inima mea ca ascultitor al acestei intamplari: Cand nu voi mat fi sé mé caufi in munfi. Cibinul a dat neamului nostru mult bine $i pdstorii lui Dumnezeu il cutreierd de fiecare daté, cand se apropie Craciunul, ziua sfanté a nasterii Mantuitorului Mi-a intins mana gi a coborat tacut pe cararea care La dus, pentru totdeauna, intr-o lume a linistii Bradul i-a fost haina care I-a invelit in lungul drum al odihnei vegnice gi I-a petrecut cand sufletul lui, inainte cu o zi de marea sarbatoare a Craciunului, s-a ridicat la ceruri: Dumnezeu a blagoslovit bradul sd ramdie verde si frumos intotdeauna: iar din résina lui sa fie faicuté tdmdia ca lucru sfént. (L.Magdan, 2006:4). in casele gospodarilor crestini, beculetele aprinse ale Pomului de lama se sting si se aprind ca 0 palpaire a viefii, Mesele indestulate cu bucate, in mijlocul carora luménirile sfirdie, licdrind, asteapté venirea celor dragi gi sosirea uritorilor. Postul Nasterii Domnului s-a incheiat, © lume curata sufleteste asteapti, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de mar. Florile albe de mar sunt un simbol pentru aceasti sirbatoare, dar gi o frenezie a unui inceput care nu se va sfargi niciodata. Taina ajunului nasterii Domnului va ramane un miracol al petrecerii neintrerupte a crestinului cu lumea nevazutaé gi nestiuté de dincolo. Trairile acestor zile nu se pot descrie, iar puterea omului nu va putea injelege niciodata, in adevaratul lor sens. cele sapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divind, care pecetluiesc legatura dintre divinitate si om: botezul, nunta, spovedania, mirul, impartasania, hirotonia simaslul. in incheiere, credem cA prin prezentarea acestui ceremonial am ___ subliniat complicata geologic simbolica care sti la baza sirbatorilor de Craciun. Descifrarca ins{ mito-simbolica a colindelor suscita controverse si inci multe mistere hermeneutice. Colindele au o vechime exprimata in cultura traditionalé dupa formarea limbii, poporului. si a caracteristicilor specificitajii culturale a romanilor. Este o delimitare a identitatii poporului roman ca un continuator al vorbirii limbii latine si unde la aceste popoare latine religia crestina a dominat si a devenit religie de cult. Lumea satului se identifica prin supunere fata de niste cutume, o refinere fafa de exprimarile libere ale omului de la oras nemarginit de hotarele traditionalitatii. Satul exprima respingerea raului pentru cd se manifesta prin vechi sarbatori la care mediocrii erau ironizati ins nu repudiati. Satenii cdutau o indreptare a felului lor de a fi tocmai pentru ca ii considerau parte integranta a identitigii comunitatii Hotarele imaginare ale satului constituiau daruirea’ si binecuvantarea deusiana, inteleptul satului, in lumea crestin, un discipol luminat de Hristos, pentru ca in lumea straveche a tracilor si geto-dacilor, Zalmoxis _constiutia __binecuvantarea cosmica pentru intregul teluric al tracilor. 18Tracii constientizau cA Zalmoxis este zeul lor unic insa prin daruirea Celor de Sus ei stiau cA puterile Ini sunt superioare tuturor zeilor Pamantului si cd el le apara identitatea pe care 0 considerau sacra: ”...nu cred ca mor, ci ca cel pierit merge la zeul Zamolxis eule in cer, iar nu pe pamant” (Herodot, vol.IV, 1961:94). Manifestarile lor spirituale, materializate prin datini in care dansul, soptirile, céntecul, recitarea, mastile se contopeau in gesturi tainice, s-au perpetuat pana la noi, armoniznd noul cu vechiul: “Asa-i legea din batrani/ Din batrani, din oameni buni!” (Sim.F1.Marian, 1994:28). Note: Mantuitorul s-a ivit ca un nou ineeput, nasterea este umand, ivirea este divin; Ivi, ivesc, vb. IV, Rell. A se arita, a apirea (dintr-odati, pe neasteptate), a iesi la iveali, a se descoperi. Cf. DOOM. Referinge bibliografice: Institutul de Etnografie si Folelor, Tradifii si obiceiuri de Crdciun, anexa Colinde vecht, Ispas, Sabina, Sub aripa cerului, Editura Eneiclopedic’, Bucuresti, 1998 Magdan, Leon, Legende crestine, Editura Mateias, Bucuresti, 2006. Muresanu, Stefan, Lucian, Sudiu einologic a imaginii satului contemporan, Editura Etnologic’, Bucuresti 2021 Nicolau Irina, Lecfti cu povesti despre facerea lumii, Fditura Sigma, Bui POEZI Festi, 2000, VENITI _ COLINDATORI! - Reamintiti de aceasta Veniti colindatori si minune colindati. $i de magii cei mari, cu La fiecare casi unde-ilam- —_daruri sosifi, pa aprinsa, La noul nascut bucurosi Apoi petreceti si vi ospatati S4 se-nchine, Cici gazda sta demult, cu De cele vazute - adanc masa-ntinsa, coplesiti! ‘Vestiti sub stregine de paie _ Se-ngand ninsoarea, cu ori de lemn “florile dalbe”. Precum ec obiceiul din ve- __Colindele voastre in no- Victor Burde iscuii pe la'sae apte risuna, Ca s-a ndscut Tisus, la Beth- Sub bolta de cer, cu lem, atipe albe, ; In grajdul incalzit de vite pe Ingeri colinda cu voi im- -nserat. preuna! 19ICOANA Sub colb de timp, inc vegheaz icoana Marici, la care s-a rugat mama, atunci cand s-a mutat s priveascé din cer, Pamantul.. anii gi-au strans amintirile, incrustandu-le in rama de brad, mesterita cu migalé de titutu batrin : MA uit cutremurat si sarut icoana ; Un ultim dar primit de la mama, spre a ne riméne zesirea cea mai de pret, pentru viata! Pe chipul Pururei Fecioare.Lacrimioara Iva Cutiile Noua luni am stat intr-o cutie. Acum stau tot intr-o cutie Unii ma deschid de Craciun, alti in ficcare zi. Majoritatea sunt dejamagiti. Nueste ugor si fii viu intr-o cutie. Sa fii mort? Candva ingerii se vor imbulzi si-mi deschida ultima cutie, curiosi si ci si afle raspunsul. * Ieslea ¢ goala $-o umplem cu noi, fericindu-l pe Isus! * Cand visez ingeri, venirea zorilor mi “dezaripeazi”! Secundo-transformare Astizi, pentru cateva secunde, am fost un fulg de nea. ‘Am ales si am forma de prisma si am devenit un poliedru marginit de fete plane, dintre care doud poligonale, egale si paralele... formau baza, iar celelalte, in forma de paralelogram, formau fefele laterale. Nimeni nu a observat transformarea mea ulterioara! Nimeni! * Rostogolese sufletul prin zahar. ‘Ne vom juca cu bulgari! * Hom fumegand. Ace de gheati sub stresini. Urlet de caine. * ingerii muncese. Rugaciuni filtrate. Majoritatea-s cereri! * Amprente de vulpe Sanii pe deal. Latrat in departare. * Lacrima cade. Se isca avalanga. Piscuri golase. Refugiu temporar Din blocuri de gheati am construit o inima. J-am dat forma de catedrala. Va fi cazemati de zpada - refugiu temporar pentru sentimente. Cand acestea vor pierde bucuria si vor fi triste, voi construi o inima din blocuri de granit. Acelei inimi ii voi da forma de nufar. * Harakiri iernatic- Sloiuri de gheata in burta casei * Amintiri ascunse sub aripi de inger. Fosnet de bunica,Nicole Livia Petculescu Ochii Mantuitorului Cand sunt in deznddejde, MA uit in ochii Lui si vad Nadejde. Cand tristetea imi copleseste firea, M& uit in Sus, li caut Privirea si simt puterea. Cand sunt in intuneric, cdutandu-mi anevoie calea, El imi intinde mana si-mi di lumina. Eleste Iubire gi Har si Pace noua, Prin ochii Lui vad curcubeul si cerul oglindit prin strop de roua. E Dragostea suprema ce ne-o ofera prin Spirit, in ochii Lui vad Bucurie si Viagi si Credinta, . Ce ma-ndeamna spre Mantuire, Cuget si Cainta. in Ochii Lui vad tot ceea ce ar trebui sd simt. sa fac gi si gandesc, Este Oglinda Sufletului prin care ma-infaptuicsc! Maicufei Domnului In tumultul vietii mele, M-ai ridicat, m-ai luminat, In lumina si-ntuneric, Prin semne calea buna mereu mi-ai aratat. in tofi anii zbuciumati. Mulfumese ca mi-ai trimis Ruga Tu mi-ai ascultat, Oameni-inger, prieteni adevarati, Si din umbra m-ai vegheat, Prin dreapta credinta frati. Sufletul mi-ai alinat. Fericirea vietii mele esti Tu, Acolo unde este bucurie Maicuta noastra, a tuturor Este har in spirit si-n traire Grabnica in ajutor. Fericirea Viefii mele esti Tu. Stilpul meu de rezistena, Spirit, pace, elocventa. Ocrotitor al vieii mele pe-acest pamant, Vesnic in smerenie, Tie am si-fi cant!. M-ai ocrotit ca pe un copil iubit neincetat,RET intre Freud si Hristos SAVATIE BASTOVOL . : Savatie Bastovoi NTRE FREUD st RISTOS Romfnirea cantarilor: un mestesug si multe Romianirea cAéntarilor: un ~~) —-4 controverse mestesug si multe controverse Studii de muzicologie bizantina Costin MoisilSUMAR Toan Aurel Pop - De Zina National... /I pag, 3-4 Adrian Artene - poezii // pag. 5-10 Stefan-Lucian Muresanu - Traditii romdnesti de Créiciun - impodobirea bradului {/ pag. 11-15 Stefan-Lucian Muresanu - Sennificafie si sens a perpetudrii tradifiei // pag, 16-19 Victor Burde - poezii // pag. 19-20 Lacrimioara Iva - poezii // pag. 21 Nicole Livia Petculeseu - poezii // pag. 22 CONTACT Motru: Str. Primaverii, Nr3, BI M4, Sc.1, Ap 16 Targu Jiu: Ecaterina Teodoroiu, Nr. 4, Bl 4, Sc. 2, Ap 16 Telefon: 0728353441 www.magazincritic.ro. - editie online (Director - Fandel Mihai) E-mail: contact@magazincritic.ro COLABORARI Pentru publicare: contact@claudiudumitrache.ro Pentru abonamente, alte in- formatii, solicitari, parteneriate, reclame ete: contact@magazincritic.ro CONTACT Sw. Victoriei, nr.132-134 Targu Jiu, jud. Gorj INSPECTORATUL Secretariat: SCOLAR Tel: 0253 227177 Fax: 0253 224750 eonraae Email: contact@isjgorj.ro; isjgorj@yahoo.com © Editura eParadigme ISSN 2360 — 3321 ISSN-L 1842 — 8541VY 7 ca) ar www.curoeducationfederation.ro 25E iarna peste tine, Tara! Secole de suferinta Au nins peste fiti tai Viscole de nefiinta Tie ti-au tot fost calai. Au urlat noptile reci Peste campurile tale Umbrele-n haite flamande Ti-au nesocotit hotare. Ti-au plans muntii, apele Sub troienele straine Ti-au plans fiice, maicile Cu grei bulgari de suspine. ISSN-L 1842 — 8541 wwwamagazineritic.ro nachos his ein, pte wr, ayb ane exh ape, 3! wonton, ay oe Adrian Artene Dunirea a strans in suflet Lacrimile unui neam, lar Carpatii ti-au fost scutul Dinainte de Traian. Si maini crude, asasine Ca pumnalele de gheata Au voit sa te dezbine Soarta ta sa li se-nchine. Fantome albe de durere Te bantuie acuma iara Totu-i crunt si te-nfioara E iarna peste tine, Tara.